Prosecution's cassation appeal over illegal-penalty claim fails; 3-year sentence for unlicensed driving affirmed.

Deliberând, asupra recursului în casaţie, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 794 din 28 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., deţinut în altă cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. (faptă din 11 august 2015)

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016 (faptă din 20 iunie 2012) şi infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 127 din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 629 din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti (faptă din 3 iulie 2015), precum şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti.

S-a descontopit pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare,aplicată prin Sentinţa penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016, în pedepsele componente:

- pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (faptă din 20 iunie 2012)

- restul neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016 şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 127 din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 629 din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din cele două pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare), în final inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani închisoare restul neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti (pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 17 mai 2012 cu un rest de 182 zile), inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani şi 182 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18 mai 2016 la zi.

S-a anulat MEPI nr. 2687/2017 din 29 august 2017.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata sumei 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin Decizia penală nr. 1282/A din data de 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul disp. art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu împotriva Sentinţei penale nr. 794 din 28 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi în rejudecare:

A înlăturat dispoziţia de adăugare la pedeapsa de 3 ani închisoare a restului neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti (pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 17 mai 2012 cu un rest de 182 zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18 mai 2016 la 6 iulie 2018.

A menţinut celelalte dispoziţii.

În temeiul disp. art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 260 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului şi a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti.

Împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din data de 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs în casaţie, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea Sentinţei penale nr. 794 din 28 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Giurgiu.

Prin Încheierea din 14 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, în recursul în casaţie, sfera controlului judiciar este limitată, astfel că pot fi examinate numai chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a se putea analiza şi critici de netemeinicie a deciziei atacate.

Conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare menţionat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În prezenta cauză, prin criticile formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti invocă, în esenţă, faptul că decizia pronunţată în apel este contrară legii. Astfel, se susţine că, urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art. 38 alin. 1 C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 3 ani în loc de 3 ani şi 182 de zile, fiind introdusă în procedeul contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente pedeapsa indivizibilă de 1 an şi 6 luni,în care a fost inclus restul de 182 zile, în loc de pedeapsa individuală de 1 an şi 6 luni, fără a se mai avea în vedere în mod individual restul de 182 zile, rămas de executat urmare a liberării condiţionate.

Se constată că, prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu se invocă veritabile critici de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Aspectele invocate se circumscriu cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 din C. proc. pen. anterior, dispoziţii care nu se mai regăsesc însă în actualul C. proc. pen., art. 438 alin. (1) C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. de către instanţa de apel se situează în limitele prevăzute de lege, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM