Attempted murder sentence reduced to 3 years after re-evaluation of defendant's diminished discernment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 18/F din data de 6 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. (cetăţean român, cetăţean român, studii superioare, necăsătorită, profesie cadru didactic, avocat suspendat, ), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie.

În baza art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei A..

În baza art. 72 din C. pen., a fost computată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 5 august 2018, ora 21:30, la zi.

S-a luat act că persoana vătămată B. (domiciliat în oraş Bucureşti, aleea x, sector 3) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă, Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon (şos. x, Bucureşti) şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 11.180,50 RON (reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru asistenţă medicală acordată persoanei vătămate), precum şi a dobânzii legale de la data părăsirii spitalului, respectiv 13 august 2018 şi până la data achitării debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului cu lungimea de 21 cm, cu plăsele, din lemn, lamă de 11 cm, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii şi ridicat de organele de cercetare penală conform dovezii seria x nr. x

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a dispus obligarea la tratament medical a inculpatei până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, tratamentul urmând a se efectua şi în timpul executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea înscrierii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 111 alin. (5) din C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată B. nu a dorit să fie informat cu privire la punerea în libertate în orice mod a inculpatei sau evadarea acesteia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea inculpatei A. în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie prev. de art. 32. C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut, în esenţă, că:

La data de 5 august 2018, în jurul orelor 20:15, pe fondul unui conflict spontan, survenit în bucătăria apartamentului de la nr. 69, situat în Bucureşti, aleea x, inculpata A. l-a agresat pe fratele său, B., prin înjunghiere cu un cuţit în zona toracală şi abdominală, provocând multiple plăgi înjunghiate victimei, leziuni care i-au pus în pericol viaţa.

Ulterior, inculpata a părăsit incinta bucătăriei şi i-a solicitat mamei, C., care se afla în sufrageria imobilului, să scoată cuţitul din corpul fratelui său, aceasta din urmă intrând în bucătărie, unde victima se afla întinsă la podea gemând, procedând la scoaterea corpului delict. Inculpata, după ce a zăbovit un răstimp pe holul, respectiv dormitorul apartamentului, a părăsit incinta acestuia, fiind ulterior identificată în vecinătatea locaţiei.

Situaţia de fapt menţionată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; declaraţiile inculpatei A.; declaraţiile persoanei vătămate B. şi suport optic anexat; declaraţiile martorilor A., D., E., F.; raport de expertiză medico - legală nr. A1/9278/2018, emis de I.N.M.L. Mina Minovici privind pe persoana vătămată B.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9494/2018, emis de I.N.M.L. Mina Minovici, privind inculpata A.; examinare fizică a leziunilor prezentate de inculpată şi planşe fotografice; proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate cu operatorul S.N.A.U. 112 şi suport optic anexat; corp delict - cuţit cu mâner şi plăsele din lemn de dimensiune de 20 cm, lungime lamă de 11 cm, depus la camera de corpuri delicte; copii ale actelor medicale emise de Spitalul Clinic Sf. Pantelimon, privind pe persoana vătămată B.; fişă de cazier judiciar privind pe inculpata A..

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei A., constând în aceea că, la data de 5 august 2018, în jurul orelor 20:15, pe fondul unui conflict spontan, survenit în bucătăria apartamentului de la nr. 69, situat în aleea x, l-a agresat pe fratele său, B., prin înjunghiere cu un cuţit în zona toracală şi abdominală, provocând două plăgi înjunghiate victimei, şi una tăiată, leziuni care i-au pus în pericol viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 19 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2018 s-a constatat, în baza art. 342 C. pen., legalitatea sesizării instanţei, a probelor administrate şi actelor de urmărire penală. În baza art. 346 alin. (2) C. pen., s-a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpata A. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 565/P/2018.

Încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2018 a rămas definitivă prin necontestare, la data de 12 decembrie 2018.

În cursul cercetării judecătoreşti, s-a ataşat la dosar cererea de constituire parte civilă formulată de către Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, o adresă emisă de către persoana vătămată Serviciul de Ambulanţă Bucureşti - Ilfov, în care precizează că s-au efectuat verificări în baza lor de date şi nu s-a găsit nicio solicitare pentru pacientul B., că numărul maşinii de ambulanţă indicate nu aparţine persoanei vătămate şi că nu se constituie parte civilă.

La termenul de judecată din 23 ianuarie 2019, persoana vătămată B. a precizat că nu înţelege să se constituie parte civilă. După ce Curtea a dat citire actului de sesizare, i s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 374 alin. (4), că se poate judeca în procedura recunoaşterii învinuirii, iar inculpata A. a arătat că recunoaşte fapta aşa cum a fost descrisă ea în actul de sesizare, nu solicită administrarea unui nou probatoriu, doreşte să fie judecată conform procedurii recunoaşterii învinuirii, precizând că înscrisurile în circumstanţiere de care înţelege să se folosească sunt deja depuse în dosarul cauzei, manifestare de voinţă care a fost consemnată în declaraţia aflată la dosar instanţă.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru soluţionarea cauzei potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, Curtea a admis cererea formulată de inculpata A. şi a dispus judecata potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii. De asemenea, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 377 alin. (5) C. proc. pen., în sensul că pentru a se stabili în mod corect încadrarea juridică a faptei, văzând şi apărările realizate în cursul urmăririi penale, precum şi faptul că persoana vătămată este prezentă la termenul de judecată, a procedat la audierea persoanei vătămate, declaraţie aflată la dosar instanţă.

Fiind întrebată, inculpata A. a fost de acord să dea declaraţie în cauză, iar Curtea a procedat la audierea sa .

Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, precum şi prin raportare la probatoriul administrat nemijlocit de instanţa de judecată, s-a reţinut că inculpata A., avocat definitiv suspendat din profesie începând cu data de 11 noiembrie 2014 conform adresei emisă de Baroul Bucureşti, locuia împreună cu mama sa, C., pensionară, şi fratele său, B., cadru sanitar, în imobilul situat în Bucureşti, aleea x.

Aceasta este absolventă a Liceului Pedagogic şi a lucrat ca profesor titular la catedra de învăţământ primar, ultimele unităţi de învăţământ fiind Şcolile Gimnaziale nr. 25 şi nr. 82 din Bucureşti . La data de 5 septembrie 2017 contractul de muncă a încetat ca urmare a demisiei acesteia . În prealabil, aceasta beneficiase de un an concediu fără plată, până în 19 mai 2017, şi apoi de concediu medical .

În timpul cât şi-a desfăşurat activitatea la Şcoala Gimnazială nr. 82 din Bucureşti, inculpata a fost cercetată disciplinar şi a fost sancţionată, punându-i-se în vedere să prezinte un aviz medical complet şi un aviz psihologic din care să rezulte că este aptă medical şi psihologic să profeseze în învăţământ .

În perioada 25 august 2014 - 29 august 2014 inculpata a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia", primind la externare diagnosticul - tulburare de personalitate paranoidă decompensată, o schemă de tratament şi indicaţii de a evita situaţiile conflictuale şi psihostresante. Conform raportului de expertiză medico-legală, inculpata prezintă diagnosticul de schizofrenie paranoidă în stadiu cronic psihopatoid, iar din documentele prezentate şi din examinarea acesteia rezultă elemente criteriologice medico-legale de natură a afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor negative ale faptei pentru care este cercetată şi în raport cu care discernământul a fost diminuat.

Inculpata a urmat tratamentul prescris o vreme, după care, cu două luni înainte de săvârşirea faptei ce face obiectul prezentei cercetări, a renunţat la acesta, familia observând schimbări comportamentale la aceasta.

În acest context, în care inculpata nu mai obţinea venituri din muncă de cca. doi ani, locuind împreună cu mama sa, care are o pensie de 1.000 RON şi cu fratele său, B., certurile dintre cei doi fraţi erau frecvente, existând uneori şi violenţe, astfel cum rezultă din declaraţiile persoanei vătămate din faţa instanţei "am mai tras-o de păr pe inculpată în urmă cu un an" sau cele date la urmărire penală "niciodată nu am dat în ea, decât dacă începea să mă lovească; ultima oară s-a întâmplat de Paşti când am tras-o de păr ca urmare a loviturilor primite din partea ei". Tot din declaraţia persoanei vătămate a rezultat că în urmă cu cca. patru ani a fost nevoit să cheme ambulanţa pentru că inculpata a avut o ieşire nervoasă, iar din acel moment aceasta a devenit paranoică, în sensul că îl învinovăţea că vrea să o dea afară din casă .

Ca o continuare a stării conflictuale preexistente între cei doi fraţi, la data de 5 august 2018, în jurul orei 20:15, inculpata a intrat în bucătăria apartamentului în care locuiau împreună cu mama lor, C., pentru a-şi face o cafea. Acolo se afla persoana vătămată B.. În momentul în care a intrat, cei doi au început să-şi facă gesturi obscene şi să-şi vorbească urât. Conflictul verbal a escaladat într-unul fizic, în sensul că persoana vătămată B. a tras-o de păr pe inculpată şi a trântit-o, lovind-o cu nasul de chiuvetă. În acel moment, inculpata a văzut sertarul în care ţineau pâinea deschis şi a luat cuţitul pe care l-a înfipt în corpul persoanei vătămate, cauzându-i două plăgi înjunghiate în zona toracală şi abdominală şi una tăiată în zona toracală. Persoana vătămată a căzut la pământ şi în momentul în care inculpata era aplecată peste corpul persoanei vătămate, a intrat în bucătărie mama celor doi, C., iar inculpata a început să ţipe "Mama, scoate-i cuţitul! Mama scoate-i cuţitul!", apoi a fugit din casă, fiind găsită ulterior de lucrătorii de poliţie în scara blocului.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. x rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice, care s-au putut produce printr-un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), a necesitat un număr de 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, iar loviturile i-au pus în primejdie viaţa şi pot data din 5 august 2018 .

Situaţia de fapt a fost stabilită în urma evaluării coroborate a următoarelor probe:

1. Declaraţiile inculpatei din care rezultă că avea o stare de conflict cu fratele său, dar aceasta nu era permanentă şi că a urmat un tratament pe care l-a întrerupt cu două luni înaintea incidentului, întrucât avea o teamă de dependenţă faţă de aceste medicamente. A menţionat că ultima oară a lucrat în învăţământ, de unde a beneficiat de un concediu medical, şi a recunoscut că i se cerea de familie să îşi găsească un loc de muncă, aspect despre care a menţionat că îl încerca de ceva timp, însă fără rezultat.

Inculpata a relatat că în seara de 5 august 2018 a intrat în bucătărie să îşi facă o cafea, iar fratele său stătea pe scaun şi i-a făcut gesturi obscene, moment în care a zis şi ea ceva, el i-a vorbit urât şi a vrut să o tragă de păr. S-au luat la bătaie, iar ea a căzut în genunchi şi s-a lovit cu nasul de chiuvetă. În acel moment, i s-a părut că este în pericol şi, atunci când a rotit-o, a văzut sertarul în care ţineau pâinea deschis acela fiind momentul în care a luat cuţitul şi l-a înfipt în fratele său. Inculpata a declarat că bănuieşte că a avut un rol în percepţia sa că era în pericol şi faptul că nu şi-a luat tratamentul.

2. Declaraţiile persoanei vătămate din care, coroborate, rezultă că în seara datei de 5 august 2018, era în bucătărie, când sora sa a venit, s-a iscat un conflict. El a fost cel care a tras-o de păr, după care, în picioare fiind, a simţit ceva cald în dreptul pieptului. Persoana vătămată a arătat că au mai existat conflicte între el şi sora sa şi că ştie că sora sa are probleme psihice, dar, dacă îşi ia tratamentul, se comportă normal şi nu este nicio problemă.

Referitor la acţiunea violentă constând în faptul că a tras-o de păr pe inculpată, în declaraţia dată în faţa instanţei, persoana vătămată a recunoscut, apoi, întrebat fiind de procurorul de şedinţă, a răspuns că ştie sigur că a încercat să o tragă de păr, a dus mâna spre ea, pentru ca în finalul declaraţiei să spună că a mai tras-o de păr pe inculpata în urmă cu un an. Această declaraţie oscilantă a persoanei vătămate se datorează faptului că aceasta încearcă să minimalizeze, dintr-un sentiment de autoprotecţie, contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii. De asemenea, persoana vătămată, fratele inculpatei, a arătat că sora sa a fost internată la psihiatrie, cu trei ani în urmă, fiind cel care a chemat ambulanţa, ulterior, externată pe semnătură de mama sa, plasând această iniţiativă de chemare a ambulanţei ca fiind motivul determinant pentru care sora sa a început să aibă aversiune faţă de el, reproşându-i gestul şi evaluându-l ca fiind o încercare de a o exclude din locuinţă. A mai arătat că, în ultima perioadă, sora sa nu şi-a mai luat tratamentul prescris .

3. Faptul că între inculpată şi persoana vătămată au existat violenţe fizice în data de 5 august 2018 rezultă din planşa fotografică întocmită la data de 6 august 2018, la sediul D.G.P.M.B. cu leziunile de pe corpul acesteia şi anume, la nivelul extremităţii cefalice, echimoze la nivelul regiunii nazale şi a regiunii lateral-dreapta a gâtului, excoriaţie din zona laterală a antebraţului drept, excoriaţie în zona cotului drept, excoriaţie în zona genunchiului stâng, excoriaţie pe faţa laterală a gambei drepte . Organul de urmărire penală nu a considerat necesar a dispune efectuarea unei expertize medico-legale în ceea ce priveşte aceste leziuni, dar din coroborarea declaraţiilor inculpatei cu cele ale persoanei vătămate şi cele din planşele fotografice rezultă că inculpata a fost agresată de persoana vătămată. Această agresiune a fost plasată în timp imediat anterior atacului cu cuţitul al inculpatei împotriva fratelui său.

4. De asemenea, existenţa unor conflicte anterioare între persoana vătămată şi inculpată rezultă şi din procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie din care rezultă că la data de 10 august 2018 a existat un conflict între cei doi fraţi, aplanat de organele de poliţie.

Conflictele anterioare între persoana vătămată şi inculpată, dar şi starea de sănătate a acesteia din urmă au fost confirmate şi de mama inculpatei, martora C., care a arătat că de circa trei ani inculpata nu mai are un loc de muncă. De asemenea, după episodul din august 2015, când a fost internată la spitalul de psihiatrie, aceasta a dezvoltat o atitudine duşmănoasă faţă de fratele său, motivat de iniţiativa de a chema ambulanţa, pentru ca de doi ani să întrerupă orice interacţiune socială şi să renunţe, pe măsura trecerii timpului, la a mai ieşi din casă şi a desfăşura activităţi minimale. În ceea ce priveşte tratamentul psihiatric, urmat ulterior anului 2015, a precizat că fiica sa a refuzat noi consultaţii, a dat declaraţii evazive despre modul în care îi procura medicamentele în aceste condiţii şi a precizat că de circa două luni oprise tratamentul. De asemenea, starea conflictuală se accentuase datorită faptului că fiica sa nu mai avea nici un venit şi nu o puteau susţine financiar .

5. Declaraţia martorei F. este relevantă atât în ceea ce priveşte starea conflictuală dintre inculpată şi fratele său, dar şi în ceea ce priveşte sănătatea mentală a acesteia, care dezvoltase o frică nejustificată că va fi omorâtă de fratele său.

Astfel, aceasta a relatat că în doi ani de zile, a avut doar două interacţiuni cu inculpata, după ce cu doi ani în urmă a întrerupt brusc comunicarea cu aceasta, spunându-i să nu o mai caute niciodată, deşi cele două sunt vecine de bloc, se mai salutau însă, iar acum trei ani, când încă mai avea loc de muncă, îi declarase că este singura persoană cu care mai vorbea.

Martora a arătat că la sfârşitul lui iulie - începutul lunii august, a fost sunată de inculpata A. să vină repede la ea acasă, că o omoară fratele său. Ulterior s-a deplasat la inculpată acasă, aceasta o aştepta, fiind închisă în dormitor, având uşa blocată cu un ficus, pe care nu l-a îndepărtat din prag, a întrebat-o răspicat dacă intră sau iese, având o privire stranie, fiind dată cu mult dermatograf, după care martora a plecat, nu înainte de a-l întreba pe fratele ei dacă vrea să o omoare, acesta răspunzând retoric, Aşa mă ştii tu pe mine?".

Cu privire la a doua întâlnire avută cu inculpata, a menţionat că după câteva zile a sunat-o şi s-au întâlnit, pentru a îi înmâna nişte bani pentru ţigări, pe care nu i-a mai returnat .

6. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/9494/2018 rezultă că persoana este orientată temporo-spaţial, auto şi allo-psihic. S-a mai reţinut că se prefigurează ideaţie de intensitate prevalentă de prejudiciu şi persecuţie în principal din partea familie, interpretări delirante, suspiciozitate. Capacitatea de judecată şi raţionament parţial păstrate; agresivitate, impulsivitate, slabă capacitate de control, capacitate de autoîngrijire şi autocontrol scăzute. Se evidenţiază maladii psihice de natură a îi afecta raportul volitiv, respectiv, tulburare de natură schizotipală, schizofrenie paranoidă în stadiu cronic psihopatoid. S-a mai reţinut că inculpata disimulează simptomatologia psihică şi are discernământul diminuat în raport de fapta comisă .

Curtea a constatat că fapta există şi a fost săvârşită de inculpată cu vinovăţia provăzută de lege.

În drept, fapta inculpatei A. care, la data de 5 august 2018, în jurul orei 20:15, în bucătăria apartamentului din Bucureşti, aleea x, pe fondul unui conflict verbal şi fizic, spontan, survenit între aceasta şi fratele său, B., l-a înjunghiat pe acesta din urmă cu un cuţit în zona toracală şi abdominală, provocând două plăgi înjunghiate victimei şi una tăiată, leziuni care i-au pus în pericol viaţa şi care au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective instanţa a constatat că elementul material al infracţiunii de tentativă la omor este realizat prin punerea în executare a intenţiei de suprimare a vieţii victimei prin lovire cu cuţitul, executare care nu şi-a produs efectul, dar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viaţa victimei.

S-a arătat că urmarea imediată constă în leziunile traumatice, iar conform expertizei medico-legale nr. x, între leziunile traumatice şi lovirea cu un obiect tăietor înţepător (posibil cuţit), există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei, formulată în faţa instanţei de fond prin avocat, de a se reţine legitima apărare, s-a arătat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că apărarea inculpatei care a constat în înjunghierea cu cuţitul a persoanei vătămate nu este proporţională cu atacul acestuia din urmă, care a constat în tragerea de păr şi învârtirea ei prin bucătărie, în urma căreia inculpata a fost rănită la nas şi la braţe.

S-a mai menţionat că, nici reţinerea provocării, ca circumstanţă atenuantă, nu poate fi reţinută inculpatei, cât timp, din probatoriul administrat a rezultat că exista o stare conflictuală veche între cei doi fraţi, care se soldase în trecut chiar şi cu violenţe fizice, astfel încât nu se poate reţine că inculpatei i s-a produs o puternică tulburare sau emoţie, această situaţie nefiind una singulară şi excepţională. S-a susţinut că nu se poate omite nici faptul că, chiar dacă din probatoriul administrat a rezultat că inculpata a dezvoltat o stare de teamă faţă de familia sa, aceasta se datorează tot comportamentului acesteia, care a refuzat să-şi ia tratamentul o perioadă îndelungată de timp, ceea ce i-a agravat starea de sănătate şi, implicit, natura percepţiilor vis a vis de relaţiile din familie.

Astfel, având în vedere că din probele administrate la urmărirea penală, dar şi din cercetarea judecătorească efectuată nu a rezultat că inculpata a fost provocată pentru a săvârşi fapta, instanţa nu a mai pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică în sensul infracţiunii de omor asupra unui membru de familie cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata, s-a arătat că aceasta este intenţia indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, acceptând producerea lui. Acest lucru rezultă din tipul armei folosite (cuţit cu lama de aproximativ 12 cm); numărul loviturilor (trei lovituri - două prin înjunghiere şi una tăiată), aplicate într-o zonă a corpului vitală, bogat vascularizată (torace şi abdomen), foarte aproape de inimă; intensitatea mare cu care a aplicat ultima lovitură, cuţitul rămânând înfipt în victimă şi neputând fi scos de inculpată; consecinţele produse, prin leziunile provocate s-a pus în pericol viaţa victimei.

La stabilirea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatei pentru infracţiunea de omor asupra unui membru de familie, instanţa a plecat de la limitele prevăzute de lege: închisoarea de la 10 ani la 25 ani, având în vedere că maximul special se majorează cu 1/4 ca urmare a faptului că infracţiunea a fost săvârşită asupra fratelui inculpatei, limite ce au fost reduse în următoarea ordine, conform art. 79 C. pen. şi anume: cu 1/2 ca urmare a săvârşirii infracţiunii în formă tentată, rezultând limite de pedepse între 5 ani şi 12 ani, 6 luni închisoare, cu 1/3 ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., rezultând limite de pedeapsă între 3 ani, 4 luni şi 8 ani, 4 luni închisoare şi cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii învinuirii, rezultând limite de pedeapsă între 2 ani, 2 luni, 20 zile şi 6 ani, 6 luni, 20 zile închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea s-a orientat spre mediul intervalului de pedeapsă, având în vedere următoarele criterii de individualizare a pedepsei:

- împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite - tentativă la omor asupra fratelui cu care inculpata locuia în casă şi de care depindea din punct de vedere material, având în vedere că inculpata nu avea niciun venit, prin folosirea unui cuţit cu o lamă de dimensiuni mari (11 cm), în mod repetat, provocând două plăgi înjunghiate şi una tăiată, cu o mare intensitate, astfel încât cuţitul a rămas blocat în victimă;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită fiind una ridicată dat fiind că valoarea ocrotită este viaţa persoanei;

- natura şi gravitatea rezultatului produs fiind una însemnată, dat fiind că, chiar dacă victima nu a decedat, viaţa sa a fost pusă în pericol, prin loviturile produse cauzându-se leziuni ce au necesitat un număr nu foarte mare de îngrijiri medicale, 30 - 35 zile;

- motivul săvârşirii infracţiunii fiind existenţa unui conflict existent între cei doi fraţi legat de faptul că inculpata, bolnavă fiind, nu a mai putut munci ca profesor în învăţământul primar şi nici să-şi găsească alt loc de muncă, scopul urmărit fiind acela de a-l răni pe fratele său astfel încât să nu o mai agreseze, acceptând că, prin loviturile date, prin obiectul folosit, prin zona de corp vizată, poate provoca moartea acestuia.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, instanţa a reţinut că inculpata este la primul conflict cu legea penală. După săvârşirea infracţiunii aceasta a recunoscut fapta, chiar dacă nuanţat în faza de urmărire penală, acest lucru explicându-se şi prin natura bolii de care suferă şi care nu a mai fost tratată. Dar, după primirea dosarului de judecătorul de cameră preliminară, inculpata a fost obligată la tratament medical, astfel încât în faţa instanţei, aceasta a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei şi nu a dorit readministrarea probatoriului de la urmărire penală.

De asemenea, s-au reţinut în favoarea inculpatei, ca circumstanţe personale, faptul că este o persoană cu studii superioare şi are sprijinul familiei, care s-a arătat dornică să o ajute pe aceasta în viitor să devină independentă financiar prin pensionarea acesteia pe motive medicale (a se vedea în acest sens declaraţia persoanei vătămate, f. x dif).

Curtea a mai reţinut şi circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., având în vedere împrejurările legate de fapta comisă şi anume că infracţiunea s-a produs ca urmare a escaladării conflictului verbal şi fizic ce a apărut între cei doi fraţi, între care exista o stare de animozitate legată de faptul că inculpata nu contribuia financiar în casă, ci, dimpotrivă, era dependentă financiar de mama şi fratele său.

Instanţa a evidenţiat faptul că atât mama, cât şi fratele inculpatei, deşi cunoşteau faptul că aceasta are grave probleme psihice nu au încercat să o ajute, în sensul de a o determina să continue tratamentul medicamentos prescris. Dimpotrivă, ambele rude ale inculpatei s-au raportat la acesta ca la un om sănătos, omiţând că starea ei psihică o face inaptă de a mai munci într-un colectiv, motiv pentru care nu era vina ei că nu îşi găsea de lucru şi că întrerupsese orice contact social.

În ceea ce priveşte periculozitatea infractorului, cel de-al doilea criteriu faţă de care se poate reţine această circumstanţă atenuantă judiciară, instanţa a apreciat că inculpata nu prezintă un grad de pericol ridicat cât timp îşi ia tratamentul impus. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a avut de-a lungul timpului conflicte, unele chiar violente, în mediul în care lucra, cu colegii şi chiar cu părinţii elevilor, motiv pentru care a trebuit să înceteze raportul de muncă. Conform expertizei medico-legale inculpata prezintă diagnosticul de schizofrenie paranoidă, iar capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor negative ale faptei pentru care este cercetată este afectată, având discernământul diminuat.

De altfel, la externarea sa din Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia", i s-au dat indicaţiile de a evita situaţiile conflictuale şi psihostresante, aspect de care inculpata, dar mai ales familia nu a ţinut cont, astfel încât boala acesteia s-a agravat în lipsa tratamentului.

Împotriva Sentinţei penale nr. 18/F din data de 06 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2018 au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat sentinţa penală sub aspectul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei. Procurorul a considerat că împrejurările legate de fapta comisă nu diminuează gravitatea infracţiunii.

În primul rând, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în seara zilei de 5 august 2018, între inculpată şi fratele acesteia a avut loc doar un conflict verbal nu şi fizic. Persoana vătămată a arătat constant pe parcursul urmăririi penale că doar a încercat să o tragă de păr pe inculpată şi chiar în faţa instanţei de judecată aceasta a fost ultima sa precizare, fără nici o ezitare, iar leziunile de pe corpul inculpatei au fost unele superficiale ce puteau rezulta din mecanica faptei în sine, mai mult, excoriaţia de pe genunchi prezenta crustă, putând fi anterioară evenimentului din seara zilei de 5 august 2018. S-a mai menţionat că excoriaţiile la nivelul gâtului, în spatele urechii drepte, antebraţ, cot, toate converg unei acţiuni de lovire concretizate la podea, cel puţin în cazul aplicării celei de-a doua lovituri, iar orice încleştare din partea victimei sau de încercare de combatere a rezultatului presupunând acţiuni ce pot viza zonele în care inculpata prezenta excoriaţii.

S-a mai menţionat că, faptul că în urmă cu un an de zile persoana vătămată a tras-o de păr pe inculpată, nu are relevanţă pentru situaţia de fapt din data de 5 august 2019, mai mult aceasta arătând în declaraţia dată la urmărire penală că a procedat astfel urmare loviturilor pornite de la inculpată, acţiunea sa fiind astfel una de ripostă.

Referitor la neimplicarea mamei şi fratelui inculpatei în sensul de a o determina pe aceasta să-şi urmeze tratamentul, la data de 21 august 2018 persoana vătămată G. a declarat că îi procura medicamentele necesare şi pentru că lucra în domeniul sanitar avea păsuire de la farmacie până la salariu.

Martora C., mama inculpatei a arătat în declaraţia din aceeaşi dată, 21 august 2018, că şi-a dat seama că inculpata nu lua tratamentul prescris în anul 2015 urmare internării la Spitalul "Obregia", pentru că folia cu medicamente era intactă iar aceasta i-a spus că nu îl va mai lua. Martora a mai susţinut că nu a putut să o ducă la un medic psihiatru, inculpata împotrivindu-se constant demersului.

Procurorul a susţinut că, în aceste condiţiile în care fratele îi procura inculpatei medicamentele prescrise, mama a discutat cu aceasta despre întreruperea tratamentului, observând că medicamentele sunt intacte, fapt ce presupunea o verificare a acestora, alături de refuzul inculpatei de a merge la medic şi de a-şi lua medicamentele, nu se poate reţine că rudele inculpatei nu s-au arătat interesate de starea de sănătate a acesteia ori de continuarea tratamentul medical. Obligaţia de a-şi lua tratamentul prescris de medic incumbă în primul rând persoanei în cauză.

În al doilea rând, urmare a episodului din 2015 în care fratele inculpatei a chemat ambulanţa, inculpata a dezvoltat o stare de duşmănie faţă de acesta. în plus, procurorul a mai susţinut că nu s-a fost dovedit faptul că inculpata prezintă un grad de pericol ridicat doar atunci când nu îşi ia tratamentul impus. Inculpata de-a lungul timpului a avut conflicte, unele chiar violente, deci şi în perioada în care a aceasta îşi lua tratamentul prescris.

Faţă de dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv: modul de comitere a infracţiunii - prin înjunghierea de două ori a persoanei vătămate cu un cuţit cu o lamă de dimensiuni mari, 11 cm, în zona toracală şi abdominală precum şi tăierea acesteia în zona toracală; intensitatea loviturilor aplicate, ultima dintre acestea determinând blocarea cuţitului în pieptul victimei, inculpata strigând-o pe mama sa pentru a scoate cuţitul din toracele victimei; legătura de rudenie dintre părţi, persoana vătămată fiind fratele inculpatei cu care aceasta locuia în casă; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, viaţa persoanei, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, nu este proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea făptuitoarei şi s-a solicitat, în urma reindividualizării judiciare şi excluderii circumstanţei atenuante, aplicarea minimului special.

Inculpata A. a susţinut că pedeapsa stabilită de instanţa de fond nu este corect individualizată şi just proporţională, în raport cu gravitatea faptei. A arătat că nu a fost cea care a creat această situaţie, ci partea vătămata. Astfel, pe fondul unor discuţii anterioare privind situaţia sa financiară datorată lipsei unui loc de muncă, coroborate şi cu starea sa psihică şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice a fost provocată de fratele său mai întâi verbal apoi şi fizic, generându-se astfel conflictul. Mai mult, s-a susţinut că, deşi organul de urmărire penala nu a considerat necesar a dispune şi efectuarea unei expertize medico-legale în ceea ce priveşte leziunile suferite de către inculpată în urma conflictului dintre cei doi fraţi, din coroborarea declaraţiilor şi din planşele fotografice rezultă fără dubiu că a fost agresată înainte de a riposta. În cadrul violenţelor verbale apoi fizice între cei doi, inculpata, provocată fiind şi inducându-i-se acea stare de temere, a reacţionat violent, mai ales că la acel moment, starea de sănătate era mult deteriorată datorită faptului că întrerupsese tratamentul medical de aproximativ 2 luni. Nu a avut intenţia de a suprima viaţa fratelui său, acţionând doar din instinct la atacul pe care nu a putut să-1 gestioneze. A solicitat a se avea în vedere declaraţia părţii vătămate care a susţinut ca a iniţiat acel conflict, inducându-i sorei sale o puternică emoţie.

S-a susţinut că, deşi din cuprinsul Raportului de examinare medico-legală nr. Al/9278/2018 emis de I.N.M.L. Mina Minovici reiese faptul ca a fost pusă în pericol viata părţii vătămate B., care a necesitat îngrijiri medicale de 30 - 35 de zile, nu inculpata a fost cea care a creat aceasta situaţie, ci partea vătămată a declanşat conflictul pe fondul unor discuţii privind situaţia sa financiară rezultată din lipsa unui loc de munca. Din cuprinsul Raportului de expertiza medico legală psihiatrica nr. Al/9494/2018 emis de I.N.M.L. Mina Minovici, rezulta ca are probleme de sănătate (schizofrenie paranoida) şi că discernământul îi era diminuat în raport de fapta comisă. A susţinut că a dezvoltat o stare de temere faţă de familia sa şi că nu mai lucra de 2 ani, ca nu îşi găsea de lucru şi nu îşi putea mai putea asigura singură un venit fiind întreţinută de familie.

Nu a avut intenţia de a suprima viaţa fratelui său, acţionând doar din instinct, ca o reacţie la atac, pe care nu a putut să-l gestioneze. S-a solicitat a se avea în vedere declaraţia părţii vătămate prin care a arătat că fost cel care a iniţiat acel conflict, inducându-i inculpatei o puternică emoţie. Prin apărătorul ales, inculpata A. a solicitat reţinerea legitimei apărări raportat la faptul că nu a urmărit în niciun moment suprimarea vieţii fratelui său, iar sub aspectul laturii subiective, nu a existat niciodată intenţia de a-l ucide. În raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se evidenţiază maladii psihice de natură a afecta volitiv, însă aceste afecţiuni nu o indică pe inculpată ca o persoană violentă.

A mai arătat că, deşi sunt menţionate în rechizitoriu, nimeni nu a interpretat leziunile fizice pe care le prezenta la momentul reţinerii şi nu s-a apreciat asupra dinamicii producerii acestora. A menţionat că nu a existat o premeditare în săvârşirea faptei, nu a pregătit în niciun fel această acţiune fiind efectiv o acţiune spontană de apărare faţă de un atac direct iniţiat de fratele său. A considerat că este important şi faptul că, anterior producerii faptei a solicitat sprijinul organelor de poliţie prin apelarea serviciului 112, învederând că este insultată şi ameninţată de fratele său pentru că nu avea surse de venit şi nu contribuia la cheltuielile gospodăreşti, cu acea ocazie neluându-se nicio măsură.

A solicitat a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

1. 20 martie 2019, când s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de apelanta inculpată A. şi s-a menţinut măsura preventivă;

2. 17 aprilie 2019, când s-a admis cererea de amânare formulată de apelanta inculpată A. şi s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de apelanta inculpată A.;

3. 29 mai 2019, când au avut loc dezbaterile.

Examinând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prioritar, instanţa de apel constată că inculpata A., fiind asistată de apărător ales, în faţa instanţei de fond, a recunoscut săvârşirea faptului imputat, solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor din dosar, în procedura recunoaşterii învinuirii.

Înalta Curte aminteşte că recunoaşterea faptelor şi solicitarea de judecată în procedura denumită abreviată sau simplificată are caracter irevocabil, interpretarea dispoziţiilor procesual penale şi jurisprudenţa consacrând imposibilitatea revenirii asupra acestei poziţii liber exprimate, asumate după înţelegerea condiţiilor şi consecinţelor sale. Jurisprudenţa constantă a instanţei supreme a atestat imposibilitatea retractării declaraţiei de recunoaştere a faptelor şi a vinovăţie şi caracter irevocabil al acesteia (ICCJ, secţia penală Decizia nr. 654 din 7 martie 2012, ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 3330 din 29 septembrie 2011; ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 3724 din 21 octombrie 2011; ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 1345 din 15 aprilie 2014; ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 261 din 23 februarie 2015, ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 52 din 10 februarie 2016.).

Înalta Curte aminteşte că în vederea încuviinţării procedurii recunoaşterii învinuirii se impune ca recunoaşterea faptelor să fie totală, ceea ce presupune atât recunoaşterea bazei factuale, a laturii obiective, dar şi subiective. Această recunoaştere în liniile descrise anterior nu neagă posibilitatea schimbării încadrării juridice, însă pentru aspecte ce nu comportă schimbarea bazei factuale. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, rechizitoriu. Instanţa de judecată, atunci când apreciază asupra incidenţei procedurii recunoaşterii vinovăţiei, verifică existenţa unei concordanţe depline între acuzaţiile formulate şi declaraţiile inculpaţilor. Instanţa aplică procedura simplificată atunci când sunt recunoscute faptele proprii (ICCJ - Secţia penală, Dosar penal nr. x din 17 septembrie 2013, Dosar y/3/2011).

Prin Decizia nr. 4/2019, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că: "În ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) şi lit. c) (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea) din C. proc. pen. Dacă o astfel de soluţie este urmărită se impune administrarea de probe şi judecată în procedura obişnuită.

Instanţa de control judiciar constată că inculpata, după pronunţarea soluţiei de condamnare şi stabilirea tratamentului sancţionator, în calea de atac contestă situaţia de fapt şi solicită aplicarea art. 19 din C. pen., respectiv a cauzei justificative a legitimei apărări şi aplicarea art. 28 din C. pen., respectiv a cauzei de neimputabilitate a iresponsabilităţii.

Incidenţa art. 19 din C. pen., respectiv a cauzei justificative a legitimei apărări, presupune reformarea situaţiei de fapt în sensul reţinerii şi dovedirii unei acţiuni violente anterioare care să îndeplinească exigenţele unui atac material, direct, imediat şi injust ce a pus grav în pericol persoana inculpatei şi care să justifice apărarea printr-un atac sau ripostă îndreptate împotriva vieţii agresorului.

Reţinerea incidenţei art. 28 din C. pen., respectiv a cauzei de neimputabilitate a iresponsabilităţii presupune dovedirea lipsei totale a discernământului, prin elemente de fapt noi necunoscute anterior, inclusiv atestate în cadrul unei expertize medico-legale care să conchidă asupra inexistenţei totale ori abolirii aspectului volitiv.

În cauză inculpata a recunoscut fapta proprie, situaţia de fapt, în limitele descrise în actul de sesizare, elemente care nu susţin cele evocate în calea de atac.

Înalta Curte constată că probatoriile administrate în cursul urmăririi penale la care a achiesat inculpata prin parcurgerea procedurii abreviate sau simplificate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării. Inculpata nu a acţionat în legitimă apărare, atacul determinat de o conduită verbală apreciată abuzivă sau violentă ori elemente de violenţă fizică redusă ca intensitate şi care nu au generat leziuni ori vătămări corporale care să justifice prin intensitate o reacţie cu un corp delict tăietor-înţepător (cuţit), astfel cum a atestat expertiza medico-legală, nu justifica conduita inculpatei şi nu constituie o ripostă în condiţiile legitimei apărări. În fapt, inculpata a descris mecanismul producerii violenţei asupra fratelui său arătând că în cadrul conflictului, în timp ce era trasă de păr, a observat cuţitul în sertar şi a dezvoltat ideea infracţională spontan. Violenţele asupra inculpatei, de intensitate relativ redusă ce i-putut produce eventual excoriaţii, nu justifică prin intensitate reacţia sa care este vădit disproporţionată, exagerată, având ca resort subtil starea de duşmănie preexistentă şi fondul patologic ce însă nu i-a abolit discernământul. Inculpata a achiesat la baza factuală descrisă prin rechizitoriu, iar elementele de fapt la care a achiesat, ca şi cele susţinute în motivele de apel nu susţin incidenţa cauzei justificative a legitimei apărări, prevăzute de art. 19 din C. pen.

Inculpata a mai invocat faptul că nu a urmărit în niciun moment suprimarea vieţii fratelui său, iar sub aspectul laturii subiective, nu a existat intenţia de a-l ucide. Înalta Curte reţine că la momentul admiterii cererii de judecare potrivit procedurii simplificate, instanţa nu se rezumă la a verifica dacă inculpaţii recunosc strict baza factuală. Fapte sesizate sunt cele descrise în actul de sesizare şi cuprind baza factuală, latura obiectivă şi cea subiectivă, urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce. Art. 374 C. proc. pen., se referă la aducerea la cunoştinţă a învinuirii ce reprezintă baza factuală alături de caracterizarea în drept asupra cărora poartă trimiterea în judecată, acestea fiind elementele supuse dezbaterii şi asumării de către inculpat în cadrul procedurii denumite simplificate. Dacă faptele descrise şi recunoscute nu se suprapun peste caracterizarea în drept, legiuitorul a permis reformarea încadrării juridice şi reţinerea celei juste, chiar în procedura recunoaşterii învinuirii, fără repercursiuni asupra situaţiei părţii sau asupra duratei procesului.

În acest punct de analiză, instanţa reţine că raportul de expertiză medico-legală evidenţiază existenţa unui discernământ diminuat, iar nu abolit, fapt ce nu poate justifica înlăturarea răspunderii penale a inculpatei şi nici nu poate susţine o lipsă a evaluării coerente a urmării produse ori care s-ar fi putut produce prin acţiunea sa.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., întrucât împrejurările legate de fapta comisă nu diminuează gravitatea faptei. Această circumstanţă legală judiciară permite o identificare şi evaluare a elementelor care conduc la concluzia că infracţiunea săvârşită reflectă o periculozitate redusă în raport cu cele tipice, similare. Aceste împrejurări pot privi orice element care ţine de tipicitatea obiectivă, subiectivă, urmarea produsă.

Jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că: Incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - teza referitoare la împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea infractorului - este determinată de existenţa unor elemente care particularizează contribuţia infractorului la fapta comisă sau poziţia sa subiectivă, reflectând o periculozitate scăzută a acestuia în contextul faptei comise. Elementele pozitive anterioare sau posterioare faptei, care caracterizează persoana infractorului, dar nu se raportează la fapta comisă, nu pot fi valorificate prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (ICCJ, secţia penală, Dosar penal nr. x/A din 1 octombrie 2018, Dosar nr. y/42/2016). În atare condiţii, având în vedere că inculpaţii s-au aflat într-o stare de incertitudine cu privire la situaţia lor, iar trecerea unui interval lung de timp de la comiterea infracţiunilor a fost de natură a diminua din rezonanţa negativă a activităţii ilicite desfăşurată de acuzaţi, precum şi din periculozitatea acestora dat fiind faptul că în perioada de referinţă şi-au conformat conduita cu rigorile legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contrar susţinerilor procurorului care a solicitat majorarea pedepselor către limita maximă, apreciază că valorificarea aspectelor menţionate prin intermediul reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzută în art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., aşa cum a dispus şi judecătorul fondului, se impune în cauză, cu consecinţa menţinerii cuantumului pedepselor aplicate celor cinci inculpaţi (ICCJ, secţia penală, Dosar penal nr. x/A din 1 martie 2019, Dosar y59/2016).

Raportând aceste considerente practice şi teoretice la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că este incidentă circumstanţa prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. Infracţiunea dedusă judecăţii s-a produs ca urmare a situaţiei familiale tensionate şi pe fondul stării de sănătate alterate a inculpatei elemente ele însele suficiente a demonstra periculozitatea redusă a faptei şi făptuitorului.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară, constată că pedeapsa principală (de 4 ani închisoare) stabilită de prima instanţă prezintă cuantum superior celui evaluat de instanţa de control judiciar pe baza criteriilor enumerate de art. 74 C. pen. Fără a nega sau minimiza gradul de pericol social al faptei, se constată că pedeapsa aplicată a fost stabilită într-un cuantum ridicat în raport de persoana inculpatei care regretă sincer conduita infracţională şi urmările acesteia, şi-a asumat respectarea tratamentului medical prescris ce ameliorează starea ce a potenţat actul infracţional, în condiţiile în care beneficiază real de sprijinul familiei, inclusiv al fratelui său, victimă a infracţiunii. În tot acest context, instanţa apreciază că reducerea cuantumului pedepsei de la 4 ani la 3 închisoare este aptă, necesară şi suficientă creării premiselor conştientizării şi reformării atitudinii inculpatei asupra valorilor şi normelor penale.

Instanţa de control judiciar va menţine aplicarea pedepselor accesorii, complementare şi a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, ce completează în mod legal şi temeinic cadrul sancţionator într-o manieră coerentă.

Faţă de cele anterior evocate, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 18/F din data de 6 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2018, va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 18/F din data de 6 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - LM