Cross-border sentence transfer: recognition of early release credits applied to a distinct concurrent aggregate sentence rather than the recognized individual penalty

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 37 din data de 7 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 90 din 27.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018, prin care a fost recunoscută Sentinţa nr. 17710/14, pronunţată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secţiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, privind pe cetăţeanul român A. şi s-a dispus transferarea condamnatului, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea certificatului privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului A. beneficiul de 405 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată, aferent perioadelor de la 23.05.2015 la 23.05.2016; de la 23.05.2016 la 23.11.2016; de la 23.11.2016 la 23.05.2017; de la 23.05.2017 la 23.05.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 90 din 27.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018.

Cheltuielile judiciare aferente procedurii, reprezentate de onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi onorariul traducătorului autorizat, au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 28.01.2019, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sesizarea formulată de autorităţile judiciare italiene sub nr. x/2019, cu privire la persoana condamnată A., având ca obiect acordarea beneficiului a 405 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioadele: de la 23.05.2015 la 23.05.2016; de la 23.05.2016 la 23.11.2016; de la 23.11.2016 la 23.05.2017; de la 23.05.2017 la 23.05.2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.

Sesizarea a fost însoţită de certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015 emis, la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, din care rezultă că, în urma unor ordonanţe emise de Biroul de Supraveghere din Roma şi Biroul de Supraveghere din Frosinone, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului A. se consideră executată la data de 14.07.2019.

Evaluând actele dosarului, prima instanţă a notat că, prin Sentinţa penală nr. 90 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a recunoscut Sentinţa nr. 17710/14 pronunţată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secţiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de privare de libertate, prev. de art. 110, art. 61 nr. 2 şi art. 605 din C. pen. italian şi tâlhărie, prev. de art. 110, art. 628 alin. (1) şi alin. (3) nr. 1 şi 2 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. c), d) şi f) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus perioada executată de la data de 23.11.2013 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a sentinţei.

Instanţa de fond a mai reţinut că sentinţa anterior menţionată a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 02.08.2018, în baza acesteia fiind emis pe numele condamnatului A., la data de 21.09.2018, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018.

Totodată, a notat că persoana condamnată A. a fost transferată în România, la data de 22.11.2018, fiind încarcerată în Penitenciarul Bucureşti-Rahova.

În acest context, reţinând că prin certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015 emis, la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, s-a acordat persoanei condamnate un număr de 405 zile de eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform unor ordonanţe emise de Biroul de Supraveghere din Roma şi Biroul de Supraveghere din Frosinone, în considerarea dispoziţiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi a Deciziei nr. 15/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. x/2015, prima instanţă a admis contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 90 din 27.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018, hotărând conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana condamnată A., fără a motiva în scris, în drept şi în fapt, calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2019.

La termenul fixat în contestaţie, 29 martie 2019, în lipsa contestatorului-persoană condamnată A., care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, în condiţiile art. 364 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a susţinut, prioritar, că, având în vedere faptul că partea a formulat contestaţie în temeiul art. 597 alin. (8) C. proc. pen., instanţa de control judiciar urmează a aprecia, cu precădere, asupra admisibilităţii căii de atac.

Pe fondul cauzei, apărătorul a susţinut că, în condiţiile în care persoana condamnată nu a motivat calea de atac, opinează că motivul contestaţiei ar fi reprezentat de faptul că, din pedeapsa aplicată acesteia de către autorităţile judiciare italiene, nu au fost deduse cele 405 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată, deşi această perioadă poate fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, precum liberarea condiţionată.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, notează că, fiind pronunţată în procedura prevăzută de art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată raportat la art. 597 şi următoarele C. proc. pen., respectiv, de către curtea de apel care a recunoscut anterior hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare italiene şi a cărei executare este contestată în speţă, sentinţa atacată se încadrează în sfera celor prevăzute de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., fiind o hotărâre de primă instanţă, care, potrivit aceluiaşi text de lege, poate fi contestată la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În consecinţă, prezenta contestaţie este admisibilă, susţinerile apărătorului desemnat din oficiu al contestatorului persoană condamnată vizând incidenţa dispoziţiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen. fiind neîntemeiate.

În acest context, examinând fondul contestaţiei, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie sesizarea formulată de autorităţile judiciare italiene (prin certificatul de stadiu al executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma), în vederea recunoaşterii, în beneficiul persoanei condamnate A., a unui număr de zile de eliberare anticipată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa nr. 17710/14 din data de 18.11.2014 a Tribunalului din Roma, secţiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015 (recunoscută şi pusă în executare în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori), sesizare supusă analizei instanţei române în temeiul art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 597 şi urm. C. proc. pen., instanţa română care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii autorităţilor judiciare străine este îndrituită să recunoască şi actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor consideraţii, Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa penală nr. 90 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia şi a recunoscut Sentinţa nr. 17710/14 pronunţată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secţiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de privare de libertate, prev. de art. 110, art. 61 nr. 2, art. 605 din C. pen. italian şi tâlhărie, prev. de art. 110, art. 628 alin. (1) şi alin. (3) nr. 1 şi 2 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. c), d), f) C. pen.. Totodată, a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România, deducând din pedeapsă perioada executată, de la data de 23.11.2013 la zi.

Această hotărâre a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 02.08.2018, în baza ei fiind emis, la data de 21.09.2018, pe numele condamnatului A., Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018.

Reţine, de asemenea, că, prin certificatul de stadiu al executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018 şi transmis Curţii de Apel Craiova, informând asupra stadiului executării Hotărârii nr. 17710/14 a Tribunalului din Roma, secţiunea colegială, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma a comunicat că data începerii executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea anterior menţionată, este 23.11.2013, iar data la care ia sfârşit executarea pedepsei este 22.11.2019.

În acelaşi certificat s-a invocat, însă, o "hotărâre de contopire a pedepselor concurente (care urmează a fi executate în regim de detenţie), emisă la 09-09-2015", vizând pedeapsa rămasă de executat de 6 ani şi 9 luni închisoare, având ca dată de început a executării - 23.11.2013, şi ca dată finală, 09.04.2020, menţionându-se următoarele perioade:

- total zile de eliberare anticipată acordate: 135 zile;

- prin Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Roma emisă la 21.09.2016 s-a acordat beneficiul de 90 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2015 - 23.05.2016;

- prin Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 17.01.2017 s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2016 - 23.11.2016;

- prin Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 03.07.2017 s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.11.2016 - 23.05.2017;

- prin Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 06.09.2018 s-a acordat beneficiul de 90 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2017 - 23.05.2018.

- Sfârşit pedeapsă anticipat la: 14.07.2019.

- Total zile eliberare anticipată acordate: 405 zile.

În consecinţă, notează că, din cuprinsul certificatului de stadiu al executării pedepsei transmis de autorităţile judiciare italiene (aflat la dosarul de fond, iar în varianta tradusă în limba română, la filele x din acelaşi dosar), rezultă că cele 405 zile de eliberare anticipată acordate de statul italian persoanei condamnate A. se raportează la pedeapsă distinctă, rezultantă, de 6 ani şi 9 luni închisoare aplicată pentru infracţiuni concurente, iar nu la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 17710/14 pronunţată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secţiunea colegială, hotărâre recunoscută de instanţa română de executare prin Sentinţa penală nr. 90 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În acest context, se constată că, prin hotărârea atacată în speţă, Curtea de Apel Craiova a dispus recunoaşterea, în beneficiul persoanei condamnate A., a unui număr de 405 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 17710/14 a Tribunalului din Roma, secţiunea colegială, deşi, din cuprinsul certificatului de stadiu al executării Sentinţei nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, rezultă că acest beneficiu vizează o pedeapsă distinctă, de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Or, recunoscând în beneficiul persoanei condamnate o reducere de pedeapsă de 405 zile de eliberare anticipată, care, aparent, se raportează la o pedeapsă diferită şi superioară în cuantum (6 ani şi 9 luni închisoare) celei care a făcut obiectul punerii în executare şi recunoaşterii în procedura prev. de art. 154 şi urm. din Legea nr. 302/2004 (6 ani închisoare), Curtea de Apel Craiova a pronunţat o soluţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Un atare motiv de nelegalitate impune reformarea hotărârii pronunţate, în sensul identificării exacte a numărului de zile de eliberare anticipată ce urmează a se deduce din pedeapsa recunoscută anterior de instanţa română, exigenţele principiului non reformatio in pejus opunându-se unei eventuale recunoaşteri, în contestaţia persoanei condamnate, a unei pedepse într-un cuantum superior, chiar dacă ea ar fi însoţită şi de eventuala valorificare a zilelor de eliberare anticipată acordate de statul de condamnare.

Dată fiind omisiunea totală a primei instanţe de a identifica obiectul sesizării, Înalta Curte nu s-ar putea substitui integral acesteia, efectuând direct în ultimul grad de jurisdicţie o analiză a particularităţilor fondului cauzei, în acord cu exigenţele art. 154 alin. (16) raportat la 597 şi urm. C. proc. pen., deoarece ar genera, astfel, privarea persoanei condamnate de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din data de 7 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanţă să clarifice situaţia perioadelor de reducere (eliberare anticipată) acordate de către autorităţile judiciare italiene din pedeapsa de 6 ani închisoare recunoscută de instanţa română şi să evalueze prezenta sesizare prin prisma informaţiilor cu caracter de certitudine ce vor fi comunicate de autorităţile judiciare italiene, cu respectarea principiului non reformatio in pejus.

În contextul soluţiei astfel dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din data de 7 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează sentinţa contestată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - NN