Insolvency of insurer and termination of criminal proceedings upon defendant's death: civil action unresolved rather than transferred to heirs under art. 25(5) CPP

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, formulată de partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară, la care au achiesat şi părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (decesul inculpatului) prin raportare la art. 16, art. 20 şi art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ridicată de părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA- în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, excepţia fiind admisibilă.

S-a dispus comunicarea către Curtea Constituţională a prezentei sentinţe penale însoţite de cererile părţilor civile, dovezile depuse în susţinerea lor, precum şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. Grigore pentru săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două fapte de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Autoritatea de Supraveghere în contradictoriu cu inculpatul D. Grigore.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii luate în cauză prin Ordonanţa nr. 578/P/2015 din data de 25 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, puse în aplicare prin procesul-verbal din data de 25 martie 2016, asupra următoarelor bunuri mobile:

- 2.208.328 acţiuni deţinute de SC F. SA (CUI x) la SC G. SA (CUI x);

- 130.965.800 acţiuni deţinute de SC F. SA (CUI x) la SC Compania H. SA (CUI x);

- o parte socială deţinută de SC F. SA (CUI x) la SC I. SRL (CUI x);

- 28.349.627 acţiuni deţinute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2, la SC F. SA (CUI x);

- 54 părţi sociale deţinute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2, la SC I. SRL;

- 20.351 părţi sociale deţinute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2,la SC L. SRL (CUI x);

- 274.235.500 acţiuni deţinute de M. (x) la SC Compania H. SA (CUI x).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., în cuantum de 520 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de libertate, şi a inculpatului:

D. Grigore, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 248 din vechiul C. pen. raportat la art. 2481 din vechiul C. pen. şi art. 258 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.

- complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. (două infracţiuni),

- spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 656/2002,

- cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din vechiul C. pen.

În actul de sesizare a instanţei în privinţa inculpatului de mai sus, s-au reţinut, în esenţă, în fapt, următoarele:

- în perioada 2011 - 2013, în calitate de reprezentant, în fapt şi în drept, al Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie de asigurare-reasigurare:

a) a dispus acordarea de împrumuturi societăţilor afiliate, şi anume SC N. SRL, SC B. SRL, SC B. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SA, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SA (cu denumire actuală W. SRL), SC X. SRL, în sumă totală de 105.999.859 RON (reprezentând împrumut nerestituit), fără a manifesta nici un interes în evaluarea riscului de credit şi implementarea unor măsuri prudenţiale ce trebuia să aibă ca scop protejarea resurselor financiare deţinute, precum şi investirea fondurilor în scopul obţinerii de profit şi atragerii de resurse suplimentare necesare desfăşurării activităţii sale autorizate, respectiv activitatea de asigurare,

b) a dispus semnarea Contractului de cesiune nr. x din 27 mai 2011 prin care Societatea de Asigurare Reasigurare B. SA,în calitate de cesionar, s-a obligat să plătească integral valoarea creanţei pe care cedentul Y. SA o avea faţă de debitorul cedat SC Z. SRL, aflat la momentul semnării contractului în procedură de faliment, în cadrul căreia B. a încasat doar suma de 358.768 RON, fiind achitată cedentului Y. SA suma de 4.003.914,37 RON, rămânând cu o obligaţie de plată în sumă de 4.318.352,3 RON,

c) a procedat la transferarea fictivă a riscurilor de reasigurare către societatea AA., şi pe cale de consecinţă la raportarea distorsionată a poziţiei şi performanţei financiare, cât şi a indicatorilor de prudenţialitate (marja de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate),având ca efect crearea aparenţei de conformitate la regulile de prudenţialitate în vigoare, în scopul funcţionării şi subscrierii în continuare de poliţe al căror risc nu era acoperit, nici din resurse proprii, nici prin programe adecvate de reasigurare,lipsind astfel societatea de lichidităţile necesare desfăşurării activităţii de asigurare, precum şi, prin raportările distorsionate făcute, posibilitatea reprezentanţilor Autorităţii de Supraveghere Financiară de a supraveghea activitatea acesteia, astfel încât să asigure protecţia asiguraţilor şi să contribuie la menţinerea stabilităţii pieţei asigurărilor, ceea ce a avut drept consecinţă intrarea Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA în procedura administrării speciale şi ulterior în faliment, aducând astfel atât o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime cât şi o pagubă patrimoniului acesteia în sumă de 795.387.999 RON, (compus atât din suma de care s-a dispus prin contractele de împrumut, respectiv cesiune, cât şi din sumele pe care societatea trebuie să le plătească creditorilor înscrişi la masa credală în procedura falimentului).

Ca şi urmare imediată s-au reţinut intrarea în faliment a Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA; vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA, respectiv dreptul de funcţionare şi subscrierea în continuare de poliţe de asigurare; o pagubă patrimoniului Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA în sumă de 795.387.999 RON (compus atât din suma de care s-a dispus prin contractele de împrumut, respectiv cesiune, cât şi din sumele pe care societatea trebuie să le plătească creditorilor înscrişi la masa credală în procedura falimentului).

De asemenea, în cursul lunii iunie 2011, în calitate de reprezentant, în fapt şi în drept, al Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA, a solicitat şi obţinut de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară), luarea în calculul marjei de solvabilitate disponibile, ca şi rezerve nete ascunse provenite din evaluarea activelor, a diferenţei dintre valoarea de piaţă a participaţiei deţinute de B. la capitalul social al BB. şi valoarea contabilă a acestei participaţii, şi anume a sumei de 118.342.090,30 RON, în vederea îmbunătăţirii artificiale a indicatorilor de prudenţialitate (marja de solvabilitate), în lipsa căreia s-ar fi impus capitalizarea reală a societăţii pentru a nu se ajunge la intrarea în insolvenţă a acesteia (fapt permis de C.SA până la raportarea din data de 31 martie 2011, inclusiv, când B. a vândut participaţia pe care o avea la BB.), obţinând astfel un folos necuvenit, în condiţiile în care inculpatul cunoştea că legislaţia în materie de asigurări interzicea acest lucru.

Ca urmare imediată s-au reţinut îmbunătăţirea artificială a indicatorilor de prudenţialitate (marja de solvabilitate), având ca efect crearea aparenţei de conformitate la regulile de prudenţialitate în vigoare, în lipsa căreia s-ar fi impus capitalizarea reală a Societăţii de Asigurare-Reasigurare B. SA pentru a nu se ajunge la intrarea în insolvenţă a acesteia; obţinerea unui folos necuvenit de către reprezentanţii B., respectiv funcţionarea şi subscrierea în continuare de poliţe al căror risc nu era acoperit, nici din resurse proprii, nici prin programe adecvate de reasigurare; tulburarea însemnată a bunului mers al CSA, ca organism principal în supravegherea societăţilor de asigurare, constând în periclitarea protecţiei asiguraţilor şi a stabilităţii pieţei asigurărilor, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultăţile financiare ale B..

Totodată, în calitate de reprezentant, în fapt şi în drept, al SC CC. SA, în cursul lunii iunie 2011, deşi cunoştea că societatea nu îndeplinea condiţiile financiare pentru a deveni acţionar semnificativ la o societate de asigurări, a solicitat şi obţinut de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară), aprobarea intenţiei de a achiziţiona 19.572.606 acţiuni, reprezentând 27,0160% din capitalul social deţinut de societatea DD. la Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA, obţinând astfel un folos necuvenit, constând în preluarea pachetului de acţiuni de către un acţionar cu o situaţie financiară care nu îi permitea onorarea obligaţiilor sale patrimoniale şi nici să asigure premisele pentru susţinerea activităţii B. din surse proprii, în cazul în care situaţia financiară a acesteia se deteriora, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultăţile financiare ale B.;

Ca urmare imediată s-au reţinut asigurarea unui folos necuvenit pentru reprezentanţii SC CC. SRL, constând în preluarea pachetului de acţiuni de către un acţionar cu o situaţie financiară care nu îi permitea onorarea obligaţiilor sale patrimoniale şi nici să asigure premisele pentru susţinerea activităţii B. din surse proprii, în cazul în care situaţia financiară a acesteia se deteriora; cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al CSA, ca organism principal în supravegherea societăţilor de asigurare, constând în periclitarea protecţiei asiguraţilor şi a stabilităţii pieţei asigurărilor, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultăţile financiare ale B.

Nu în ultimul rând, în calitate de reprezentant, în fapt şi în drept, al SC CC., în perioada iunie - iulie 2011, a folosit suma de 68.322.510 RON la achiziţionarea unui număr de aproximativ 12.591.182 acţiuni, reprezentând 17,3795% din capitalul social al Societăţii de Asigurare Reasigurare B. SA, cunoscând că suma respectivă provenea din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu comisă de reprezentanţii celei din urmă societăţi, constând în acordarea în mod abuziv a unor împrumuturi către SC R. SRL.

Situaţia de fapt reţinută mai sus s-a probat cu mijloacele de probă prezentate pe larg în sentinţa primei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a I a penală - Departamentul de Cameră preliminară, în data de 20 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

În data de 23 ianuarie 2017 a intervenit decesul inculpatului D., împrejurarea de fapt făcând obiectul discuţiilor în camera preliminară, prin raportare la obiectul acesteia, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 342 C. proc. pen.

Prin Încheierea din data de 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) şi (4), art. 50 şi art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpata EE. cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pe rolul acestei din urmă instanţe, secţia a II-a penală - Departamentul de Cameră preliminară, cauza a fost înregistrată în data de 19 aprilie 2017 sub nr. x/2017.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate în cauză de inculpaţii D. Grigore, FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM., cu privire la obiectul procedurii în camera preliminară. A constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe aceiaşi inculpaţi.

Încheierea a rămas definitivă prin Încheierea nr. 1268 din data de 15 decembrie 2017, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în acelaşi dosar.

În privinţa consecinţelor decesului aceluiaşi inculpat, D. Grigore, s-au arătat următoarele:

"având în vedere că decesul inculpatului a intervenit după data emiterii rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună începerea judecăţii, urmând ca pe fondul cauzei să se dea eficienţă dispoziţiilor legale cu privire la încetarea procesului penal".

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2018 Curtea, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru o mai bună desfăşurare a judecăţii, a disjuns cauza privindu-l pe inculpatul decedat D. Grigore, sub aspectul laturii penale, dar şi al laturii civile (disjungerea vizând exclusiv acţiunile civile exercitate de cele trei părţi civile constituite în cauză, Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul menţionat), având în vedere, pe de o parte, decesul inculpatului D. Grigore, pe de altă parte, împrejurarea că marea majoritate a acuzaţiilor reţinute în cuprinsul Rechizitoriul nr. x/2015 din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie îl vizau (numai) pe acesta.

Astfel, s-a format Dosarul penal de faţă, nr. x/2/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2018 fiind acordat cuvântul în dezbateri asupra împrejurării decesului inculpatului D.

La acelaşi termen de judecată, partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară, a formulat, oral, o cerere de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat şi părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Nu în ultimul rând, la acelaşi termen de judecată, părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (decesul inculpatului) prin raportare la art. 16, art. 20 şi art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale, cererile în scris formulate de cele trei părţi civile găsindu-se la Dosarul x/2/2018.

Prin intermediul acestora, în esenţă, s-au arătat că în cazul în care se constată că a intervenit decesul inculpatului, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanţa de judecată este obligată să lase nesoluţionată acţiunea civilă, spre deosebire de reglementarea anterioară; prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. generează o prelungire nejustificată a procedurilor judiciare în privinţa persoanei vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni, în situaţia decesului inculpatului, de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al acesteia, în componenţa sa referitoare la dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept fundamental prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, cu trimitere şi la art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului;

Referitor la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate au legătură cu modalitatea de soluţionare a acţiunii civile în prezenta cauză, alăturată celei penale, această modalitate fiind impusă judecătorului cauzei prin dispoziţiile contrare legii fundamentale; norma a cărei neconstituţionalitate este invocată este cuprinsă în Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., fiind îndeplinită condiţia privind obiectul controlului de constituţionalitate potrivit art. 11 alin. (1) pct. a lit. (d) din Legea nr. 47/1992; textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale; neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. (t) teza a II-a din C. proc. pen. nu a fost constatată de către Curtea Constituţională pe calea controlului exercitat cu ocazia legiferării, în temeiul dispoziţiilor art. 146 alin. (1) lit. (a) din Constituţia României; excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de una dintre părţile procesului; excepţia de neconstituţionalitate este invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală; excepţia de neconstituţionalitate este motivată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În procedura de cameră preliminară, în data de 23 ianuarie 2017 s-a arătat, inculpatul D. a decedat.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia a fost aceea a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului D., pentru săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două complicităţi la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969). Soluţia este o consecinţă a caracterului personal al acţiunii penale care nu poate fi exercitată împotriva altor persoane decât autorii, coautorii, complicii sau instigatorii, fie ele persoane fizice sau juridice. Prin aceasta, însăşi calitatea de inculpat dobândeşte caracter personal şi netransmisibil, astfel că la decesul persoanei fizice moştenitorii nu dobândesc calitatea de inculpat, ci instanţa de judecată dispune soluţia încetării procesului penal potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând incidenţa unui caz care împiedică exercitarea acţiunii penale, determinat chiar de lipsa de obiect a acesteia.

Referitor la consecinţele pe care le are decesul inculpatului asupra laturii civile a cauzei, Curtea, făcând aplicarea prevederilor legale a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul D.

A făcut aplicarea prevederilor art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen. în privinţa măsurilor asigurătorii luate în cauză.

Referitor la susţinerile reprezentantului Ministerului Public privind posibilitatea instanţei de judecată, ca din oficiu, să continue procesul penal, Curtea a constatat, în raport de dispoziţiile art. 18 C. proc. pen., că nu a fost învestită cu o cerere formulată de persoanele cărora legiuitorul le-a recunoscut acest drept (suspectul sau inculpatul) ori în cazurile deopotrivă instituite (amnistie, prescripţie, retragere a plângerii prealabile, existenţa unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate, renunţare la urmărirea penală).

În privinţa aplicabilităţii directe a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu trimitere şi la practica judiciară ataşată dosarului cauzei Curtea a subliniat că se impune ca unui inculpat în viaţă, ca şi titular al dreptului la un proces echitabil căruia să i se recunoască şi toate garanţiile aferente, asistenţa juridică chiar obligatorie (asigurată în cauză prin apărător din oficiu), nefiind suficientă pentru a substitui apărarea. Din acelaşi punct de vedere a notat, cu trimitere şi la cererea formulată de partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat şi părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în vederea administrării probatoriului sub aspectul laturii civile a cauzei, că dispoziţiile C. proc. pen., spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 21 alin. (1) din C. proc. pen. 1968) nu mai prevăd posibilitatea introducerii în cauză a moştenitorilor inculpatului decedat, de vreme ce în concepţia actuală acţiunea civilă nu mai poate fi exercitată în procesul penal faţă de succesori, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precitat, acţiunea civilă fiind lăsată ca nesoluţionată.

Or, în aceste condiţii, în care moştenitorii inculpatului decedat nu pot avea în procesul penal calitatea de subiect pasiv al acţiunii civile, astfel încât acţiunile civile exercitate în cauză să se poată judeca şi soluţiona în contradictoriu cu aceştia, cererea formulată are caracter neîntemeiat.

De altfel, o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost ridicată în faţa Curţii, în privinţa căreia

În continuare, referitor la opinia instanţei asupra excepţiei, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Cu privire la acest principiu, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, reflectată, de exemplu, în Decizia nr. 148 din 8 mai 2001 şi în Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, a statuat, prin considerente cu valoare general obligatorie, că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.

În cauză, rezultă fără echivoc din dispoziţiile art. 24 C. proc. pen. că a introduce în cauză moştenitorii inculpatului decedat, faţă de care acţiunile civile să continue a fi exercitate de părţile civile ar însemna a adăuga la lege, ceea ce nu este permis, de vreme ce această posibilitate, a modificării cadrului procesual este prevăzută numai în caz de deces al părţii civile sau părţii responsabile civilmente, iar corelativ, C. proc. pen. prin art. 25 alin. (5), care face şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate prevede în mod expres că într-o astfel de situaţie acţiunea civilă este lăsată nesoluţionată.

Aparent, astfel cum s-a arătat în susţinerea excepţiei, este o inechitate, de vreme ce acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al părţii civile/părţii responsabile civilmente, nu şi în caz de deces al inculpatului.

Cu toate acestea, nu se poate susţine în mod judicios că cele două cazuri analizate sunt egale. De altfel, chiar considerate ca egale, diferenţa de tratament este justificată în mod obiectiv şi rezonabil.

În acest sens şi în continuare, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere liberului acces la justiţie, de vreme ce persoana vătămată sau succesorii acesteia au posibilitatea de a se adresa, conform art. 27 alin. (2) din C. proc. pen., instanţei civile competente, pentru soluţionarea laturii civile a cauzei penale, conform dispoziţiilor C. proc. civ.

Este adevărat, astfel cum s-a susţinut, că acesta presupune asumarea de către persoana vătămată a iniţierii şi parcurgerii unei noi proceduri judiciare, a cărei desfăşurare este caracterizată printr-o întindere cronologică semnificativă, care, adunată cu durata procedurii penale parcurse până la momentul încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., determină prelungirea, pentru perioade lungi de timp, a procesului judiciar de recuperare a respectivelor prejudicii.

Cu toate acestea, opinia Curţii a fost în sensul că soluţia juridică reglementată la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. nu generează o prelungire a procedurilor judiciare în privinţa persoanei vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni, de natură a încălca (de plano) dreptul la un proces echitabil al acesteia, în componenta sa referitoare la dreptul la soluţionarea cauzelor într-un timp rezonabil, drept fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, de vreme ce urmare a decesului inculpatului şi împiedicării continuării exercitării acţiunii penale astfel survenite (principalul), soluţionarea acţiunii civile alăturate ei (accesoriul) de către instanţa penală nu se mai justifică.

Împotriva Sentinţei penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au formulat apel părţile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C.

Critica părţii civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, în raport de decesul inculpatului D., a vizat modalitatea de soluţionare a cererii de trimitere a cauzei către completul învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/2017, având în vedere necesitatea discutării reunirii cauzelor. Pentru acest motiv, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă. Apărarea a apreciat că dispoziţia de respingere a solicitării de trimitere a cauzei la un alt complet nu poate fi administrativă, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond s-a pronunţat asupra acesteia prin dispozitivul hotărârii.

Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. a susţinut nelegalitatea soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpatul D. Grigore şi consecinţa lăsării nesoluţionate a acţiunii civile.

Reprezentantul părţii civile Fondul de Garantare a Asiguraţilor a precizat că motivele de apel vizează greşita soluţionare a cererii de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 (fiind încălcate dispoziţiile art. 43 respectiv 44 C. proc. pen., având în vedere că soluţionarea cererii de reunire a cauzelor era în competenţa completului învestit cu soluţionarea acţiunii penale care face obiectul Dosarului nr. x/2017), dar şi soluţia pronunţată pe fondul cauzei (apreciind că au prioritate cazurile care lipsesc de temei acţiunea penală, spre deosebire de cele care lipsesc de obiect acţiunea penală).

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că apelurile declarate de părţile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând, analizându-se critica părţilor civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, la care au achiesat şi părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor referitoare la dispoziţia instanţei de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, se constată următoarele:

Făcând un istoric al cauzei, se constată că, iniţial, cauza a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I sub nr. x/2016.

La data de 23 ianuarie 2017 a intervenit decesul inculpatului D. Grigore, motiv pentru care, prin încheierea din data de 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2018 Curtea de apel, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru o mai bună desfăşurare a judecăţii, a disjuns cauza privindu-l pe inculpatul decedat D., sub aspectul laturii penale, dar şi al laturii civile (disjungerea vizând exclusiv acţiunile civile exercitate de cele trei părţi civile constituite în cauză, Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul menţionat), având în vedere, pe de o parte, decesul inculpatului D., pe de altă parte, împrejurarea că marea majoritate a acuzaţiilor reţinute în cuprinsul Rechizitoriului nr. x din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie îl vizau (numai) pe acesta.

Se constată că, la cel de-al doilea termen de judecată acordat în prezenta cauză (la primul termen aceasta fiind amânată la cererea părţilor pentru lipsa de apărare) partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat cerere de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 pentru discutarea unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat şi părţile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA- în faliment - prin lichidator judiciar C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în vederea administrării probatoriului sub aspectul laturii civile a cauzei.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a respins cererea ca neîntemeiată, în condiţiile în care aceasta nu avea o bază legală, dispoziţiile procedurale, respectiv art. 25 alin. (5) C. proc. pen., prevăzând expres că, în caz de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) (cu excepţia prescripţiei), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, acesta neputând fi exercitată faţă de succesori. În aceste circumstanţe, de lipsă totală de temei legal a solicitării, Curtea de apel nu avea obligaţia să dispună trimiterea cauzei în vederea discutării reunirii la dosarul de la care fusese anterior disjuns, având posibilitatea să cenzureze cererea părţilor, în scopul unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi pentru respectarea dispoziţiilor legale care impun soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pe fond,se constată că, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. Grigore pentru săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două fapte de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), ca urmare a decesului inculpatului.

Astfel, în raport de decesul inculpatului D., se constată că a intervenit încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., situaţie în care, în mod corect, instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. În această situaţie nu există posibilitatea continuării procesului penal, răspunderea penală fiind personală, revenind, aşadar, numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. De aceea, se constată că decesul inculpatului D. împiedică continuarea procesului penal şi are drept consecinţă stingerea acţiunii penale.

Argumentele părţilor civile privind ordinea de prioritate a reţinerii cauzelor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale (cum este cazul în speţă) sunt neîntemeiate. Se constată că într-un dosar penal aflat pe rolul instanţei de judecată nu pot surveni simultan mai multe dintre cazurile prevăzute de art. 16 C. proc. pen. Intervenind unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 lit. e) - j) C. proc. pen. (în speţa de faţă producându-se decesul inculpatului - art. 16 lit. f) teza a II-a), procesul, nelămurit încă pe fond, trebuie să înceteze pentru că un astfel de caz face inoperant orice demers al organului judiciar. Dispoziţiile art. 18 C. proc. pen. care se referă la continuarea procesului penal au caracter de excepţie, arătând că doar în anumite situaţii suspectul sau inculpatul are posibilitatea să ceară continuarea procesului penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., în cuantum de 868 RON, va rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. împotriva Sentinţei penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. Grigore, în cuantum de 868 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2019.

Procesat de GGC - LM