Conflict of jurisdiction over penitentiary regime appeals: specific statutory location of prison prevails over general detention location rule

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2003/2018 din data de 7 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov invocată de petentul A., prin apărătorul ales.

În baza art. 50 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 35 alin. (2) C. proc. pen., art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013 coroborate cu dispoziţiile R.I.L. nr. 15/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicat în M.Of. nr. 885/22.10.2018 s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect contestaţie împotriva Încheierii nr. 236/24.07.2018 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, jud. Braşov, formulată de către condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin plângerea depusă la judecătorul de supraveghere desemnat pentru Penitenciarul Codlea, la data de 21 august 2018, petentul A. a contestat regimul de executare a pedepsei stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, prin procesul-verbal nr. x din 18 iulie 2018, prin care s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 305/2017 a Tribunalului Braşov, în regim închis.

În cuprinsul plângerii, petentul a susţinut că, în mod netemeinic, a fost repartizat la regimul închis de executare deoarece îndeplinea toate condiţiile pentru trecerea la un alt regim de executare a pedepsei mai uşor.

S-a arătat că la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2018 apărătorul petentului a solicitat declinarea competenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov în favoarea Judecătoriei Piteşti cu motivarea că petentul A. se afla la Penitenciarul Mioveni la data formulării contestaţiei. De asemenea, apărătorul a invocat dispoziţiile R.I.L.-ului nr. 15/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicat în Monitorul Oficial al României nr. 885/22.10.2018.

Instanţa a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 39 alin. (18) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care prevăd că "împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii".

De asemenea, s-a apreciat că, potrivit dispoziţiilor Deciziei nr. 15/2018 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 22 octombrie 2018 "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".

Ţinând seama că la data formulării cererii, respectiv 23 august 2018 condamnatul A. se afla încarcerat la Spitalul Penitenciar Mioveni aflat în circumscripţia Judecătoriei Piteşti, Judecătoria Braşov a constatat că aceasta este instanţa competentă teritorial pentru soluţionarea cauzei.

Prin Sentinţa penală nr. 210/2019 din data de 28 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de către numitul A. în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 15 din 17 septembrie 2018 s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă sau temporară a persoanei condamnate.

Astfel, instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte cadrul legal incident în soluţionarea recursului în interesul legii, acesta este reprezentat de prevederile legale referitoare la cererile formulate în cursul executării pedepsei reglementate de C. proc. pen., respectiv art. 584 alin. (1), art. 585 alin. (1) şi (2), art. 587, art. 593 alin. (1), art. 597 şi 598 alin. (2) C. proc. pen.

Aşadar, s-a opinat că decizia se referă exclusiv la prevederile din C. proc. pen. în materia executării pedepselor, respectiv cereri de modificare de pedepse, liberare condiţionată, întreruperea executării pedepsei, intervenirea unei legi penale noi sau contestaţia la executare.

S-a arătat că, în cazul acestor cereri au fost prevăzute expres norme care evidenţiază, în mod expres, instanţa competentă, cu caracter alternativ sau exclusiv, respectiv instanţa locului de deţinere.

Din analiza considerentelor deciziei, instanţa a constatat că aceasta se aplică doar cererilor formulate de către persoanele condamnate în cursul executării pedepsei reglementate de prevederile C. proc. pen.

În ceea ce priveşte prevederile art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, s-a opinat că acestea au un caracter special, care leagă competenţa judecătoriei care soluţionează contestaţia împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de penitenciarul în care contestatorul execută pedeapsa.

Astfel, s-a reţinut că, în conformitate cu art. 39 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare, iar art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 prevede că împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată poate formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că prevederile Deciziei nr. 15/2018 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt aplicabile unei contestaţii formulate în baza art. 39 din Legea nr. 254/2013, competentă fiind în cauză Judecătoria Braşov, în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Codlea, în care contestatorul executa pedeapsa şi în care se afla comisia de stabilire a regimului de executare a pedepsei.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Piteşti, privind pe petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin Sentinţa penală nr. 305 din 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, iar după rămânerea definitivă a acesteia, la data de 28 iunie 2018 a fost emis mandatul de executare nr. 75/2018; pedeapsa cu închisoarea a început la data de 28 iunie 2018 şi expira în termen la data de 27 iunie 2022.

Prin Hotărârea nr. 538 din 18 iulie 2018 a comisiei de individualizare din penitenciar, raportat la cuantumul pedepsei (4 ani), s-a dispus repartizarea petentului A. la regimul închis de executare, fiind stabilit termen de reanalizare la data de 15 aprilie 2019, dată la care se împlineşte fracţia obligatorie de 1/5 din durata pedepsei, prevăzută de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 254/2013.

Împotriva acestei hotărâri petentul A. a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, la data de 20 iulie 2018, contestând regimul de executare a pedepsei stabilit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea prin care a fost repartizat la regimul închis de executare.

Prin Încheierea nr. 236 din data de 24 iulie 2018 pronunţată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Codlea şi Centrele de Reţinere şi Arestare Preventivă de la IPJ Braşov şi IPJ Covasna, în temeiul art. 39 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 254/2013, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii nr. 538 din 18 iulie 2018 a comisiei de individualizare din penitenciar.

Înalta Curte constată că potrivit art. 39 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (10) din aceeaşi lege, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Aşadar, textele de lege precitate stabilesc în mod clar şi neechivoc atât calea de atac ce se poate exercita împotriva soluţiilor pronunţate de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciar, cât şi instanţa competentă în soluţionarea acesteia.

Prin urmare, în acord cu opinia instanţei Judecătoriei Piteşti, Înalta Curte constată că, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea Decizia nr. 15/2018 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22 octombrie 2018, care vizează incidente procedurale reglementate de dispoziţiile C. proc. pen.

În cauză, astfel cum s-a reţinut în precedent, calea de atac a contestaţiei exercitată de către petentul A. precum şi instanţa competentă în soluţionarea acesteia sunt reglementate în mod expres de dispoziţiile art. 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 care au un caracter special şi care îşi găsesc aplicabilitatea pe deplin în cauză.

Cum în cauză, Încheierea nr. 236 din data de 24 iulie 2018 este pronunţată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru Penitenciarul Codlea şi Centrele de Reţinere şi Arestare Preventivă de la IPJ Braşov şi IPJ Covasna, iar judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul Codlea este Judecătoria Braşov, Înalta Curte, potrivit 39 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, apreciază competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Braşov.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6), onorariul avocatului din oficiu în sumă de 79 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL