Decizia nr. 134/A/2019 AI generated

Decizia nr. 134/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 134/A/2019

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2019-04-15

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 106 din 9 iunie 2016, Curtea de apel Bucureşti a hotărât următoarele:

Legislator headnote

AI generated

art. 35 alin. (1) C. pen, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 386 C. proc. pen, art. 5 C. pen, art. 38 lit. a) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen; Decizia nr. 134/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: A respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală deduse judecăţii, în sensul reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la forma continuată a infracţiunii.

Keywords

AI generated

art. 35 alin. (1) C. pen art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 art. 386 C. proc. pen art. 5 C. pen art. 38 lit. a) C. pen art. 33 lit. a) C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 35 alin. (1) C. pen

A respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală deduse judecăţii, în sensul reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la forma continuată a infracţiunii.

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005

de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, în sensul înlăturării incidenţei dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

art. 386 C. proc. pen

În temeiul art. 386 C. proc. pen.

art. 5 C. pen

241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

art. 38 lit. a) C. pen

pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev.

art. 33 lit. a) C. pen

şi art. 33 lit. a) C. pen.

art. 26 C. pen

din 1969 şi art. 26 C. pen.

art. 48 C. pen

de art. 48 C. pen., raportat la art.

Cited Case Law

AI generated

Decizia nr. 265/2014

Appeal against annulment dismissal for retrial petition declared inadmissible

Decizia penală nr. 1620/2015

Decizia penală nr. 2843/2008

Decizia nr. 51/2016

Recusal of judges who decided the underlying judgment: admissibility of appeal against dismissal of recusal request pending trial on the merits

Decizia nr. 91/2018

Inadmissibility of cassation appeal due to statutory monetary value limit for finality of appellate judgments in civil matters

Decizia nr. 26/2019

Inadmissibility of revision petition for lack of factual and legal grounds

Full text

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 106 din 9 iunie 2016, Curtea de apel Bucureşti a hotărât următoarele:

A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, în sensul înlăturării incidenţei dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei după cum urmează:

- Pentru inculpatul B. - din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpata C. - din infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpatul D. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpatul E. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpaţii F., G., H., I., J., K., L., M. şi A. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpatul N. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 12 alin. (1) lit. b) Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 12 alin. (1) lit. b) Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpata persoană juridică SC O. SRL - din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

- Pentru inculpata persoană juridică SC P. SRL - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpatele persoane juridice SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC FF. SRL şi SC GG. SRL din infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 9/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 15 mai 2014 până la 27 noiembrie 2015, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 28 noiembrie 2015 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul B.

II. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata C. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata C. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei C., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 07 mai 2014 până la 25 iunie 2014, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 26 iunie 2014 până la 11 iulie 2014.

III. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raporta art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. din 1969, a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei principale de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 171 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2006 şi contopeşte restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 1174 zile închisoare, cu pedeapsa principală anterior menţionată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele principale anterior menţionate şi aplică inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa principală rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ,a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 03 noiembrie 2012.

IV. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2012 până la 5 octombrie 2012.

V. în temeiul art. 375 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului E. de judecare a cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii şi de reţinere a incidenţei cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

VI. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

VII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului H., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

VIII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul I. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul I. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

IX. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul J. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul J. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului J., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

X. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata M. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de contabil, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata M. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de contabil, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatei perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

XI. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012.

XII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul K. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţii de conducere în cadrul autorităţilor statului cu competenţe în domeniul fiscal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul K. la pedeapsa de 5 (cinic) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţii de conducere în cadrul autorităţilor statului cu competenţe în domeniul fiscal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului K., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

XIII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţii de conducere în cadrul autorităţilor statului cu competenţe în domeniul fiscal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 5 (cinic) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţii de conducere în cadrul autorităţilor statului cu competenţe în domeniul fiscal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

XIV. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 5 (cinic) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele trei pedepse principale aplicate inculpatului N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

XV. în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata persoană juridică SC O. SRL judeţul Constanţa la pedeapsa de 900.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 532 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 712 din acelaşi act normativ a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 712 alin. (3) C. pen. din 1969, a dispus ca o copie a dispozitivului hotărârii definitive de condamnare să fie comunicată, de îndată, instanţei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

În temeiul art. 532 alin. (4) C. pen. din 1969, a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

XVI. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata persoană juridică SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 700.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpata persoană juridică SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 500.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. c) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei SC P. SRL, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 700.000 RON amendă penală, pe care a sporit-o cu 100.000 RON, astfel încât, în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 800.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 531 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ şi cu aplicarea art. 712 C. pen. din 1969, a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a dizolvării persoanei juridice.

În temeiul art. 532 alin. (4) C. pen. din 1969, a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

XVII. în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat fiecare dintre inculpatele persoane juridice SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL la pedeapsa de câte 700.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 532 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 712 din acelaşi act normativ a aplicat fiecăreia dintre inculpatele anterior menţionate, pedeapsa complementara a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 532 alin. (4) C. pen. din 1969, a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice inculpate SC CC. SRL

XVIII. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatele persoane juridice SC V. SRL Călăraşi şi SC W. SRL Constanţa, sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al radierii acestora.

XIX. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpata persoană juridică SC FF. SRL Bacău, sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât nu există probe că aceasta ar fi săvârşit infracţiunea ce-i este imputată.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat în solidar, pe inculpaţii persoane fizice B., C., HH., F., D., E., G., H., I., J., M., A., K., L. şi N. şi pe inculpatele persoane juridice SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, Judeţul Constanţa, SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, Prin Lichidator Judiciar II., SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL la plata către aceasta a sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată faţă de inculpata persoană juridică SC FF. SRL Bacău.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată faţă de inculpatele persoane juridice SC V. SRL Călăraşi şi SC W. SRL Constanţa.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea garantării plăţii daunelor anterior menţionate, a menţinut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale după cum urmează:

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC O. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC W. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC Y. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC P. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC V. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC U. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC T. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC GG. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC CC. SRL - vol. 16 d.u.p., filele x;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC AA. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC Q. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturile bancare ale SC DD. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC Z. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC BB. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC X. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC EE. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi conturilor bancare ale SC S. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului A.;

- prin Ordonanţă nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului E.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului I.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului G.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 307.827 RON şi 600 euro, bani găsiţi la inculpatul G.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului D.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 20.000 euro şi 39.400 RON, bani găsiţi la inculpatul D.;

- prin Ordonanţă nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului L.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului C.;

- prin Ordonanţă nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului B.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului F.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului M.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului H.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului K. - filele x;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului N.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului HH.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând SC Y.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 26 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra unei sumei de bani găsite la sediul SC Q. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 26 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 19.520 RON, 233.920 Euro şi 133 USD, bani găsiţi la domiciliul inculpatului F.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 26 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 39 300 RON şi 2.000 euro, bani ridicaţi de la inculpatul H.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 26 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 82.000 RON şi 26.025 euro, bani ridicaţi de la inculpatul HH.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 31 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 8200 Euro şi 170 RON, bani găsiţi la inculpatul L.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 22 august 2012 - sechestru asigurător instituit asupra unui cont bancar în RON deschis de SC Q. SRL la JJ.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului J.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând SC R. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 5 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 22.274 RON, 4.600 USD şi 2.585 Euro, bani ridicaţi de la inculpatul J.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 27 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra cantităţii de 1.887.509 Kg. motorină aparţinând SC P. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului J.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor aflate în proprietatea SC R. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului J.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 3 septembrie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor aflate în proprietatea SC R. SRL;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 17 aprilie 2014 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor B. şi C.;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012, asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC FF. SRL.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 a aplicat inculpaţilor B. şi C. măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 13.212.000 USD.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică, la data rămânerii ei definitive, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat fiecare dintre inculpaţii B., C., F., D., E., G., H., I., J., M., A., K., L., N., SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, prin lichidator judiciar II., SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti Şi SC GG. SRL la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul HH. la plata sumei de 2.000 RON cu acelaşi titlu.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei privind pe inculpatele persoane juridice SC V. SRL Călăraşi, SC W. SRL Constanţa şi SC FF. SRL Bacău rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii HH., D., E., M., A., G., SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC V. SRL Călăraşi, SC W. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL, în cuantum de câte 520 RON pentru fiecare inculpat, precum şi onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M., N., SC FF. SRL Bacău şi SC Q. SRL Mediaş, în sumă de câte 130 RON pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiţiei, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Pentru a dispune soluţia de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:

A. Actul de sesizare a instanţei

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 din data de 1 iulie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:

1. B. (în stare de arest preventiv) - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

2. C. (în stare de arest la domiciliu) - acuzată de săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

3. HH. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

4. D. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi spălare de bani, prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

5. F. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

6. E. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

7. G. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

8. H. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

9. I. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

10. J. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

11. K. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

12. L. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

13. N. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

14. M. - acuzată de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

15. A. - acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), faptă prev. şi ped. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

16. SC O. SRL jud. Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

17. SC P. SRL JJJJJJJJJJJJJJJ. Kogălniceanu, jud. Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi spălare de bani, prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen.

18. SC Q. SRL Mediaş - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

19. SC R. SRL Sibiu - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

20. SC S. SRL Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

21. SC T. SRL Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

22. SC U. SRL Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

23. SC V. SRL Călăraşi - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

24, SC W. SRL Constanţa - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

25. SC X. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

26. SC Y. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

27. SC Z. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28. SC AA. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

29. SC BB. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

30. SC CC. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

31. SC DD. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

32. SC EE. SRL Bucureşti - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

33. SC FF. SRL Bacău - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

34. SC GG. SRL - acuzată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Potrivit rechizitoriului, în sarcina inculpaţilor trimişi în judecată s-a reţinut, în esenţă, săvârşirea următoarelor fapte:

Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de KK., LL., K., L., N., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de MM., M., E., NN., A. şi OO., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit? Inculpaţii B., C. şi HH., precum şi SC O. SRL au ascuns sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 242.642.205,44 RON.

D., F., G., H., I., J., MM., M., NN., A. Şi OO., precum şi persoanele juridice SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL SC GG. SRL, SC W. SRL şi SC FF. SRL au ajutat la săvârşirea faptelor descrise anterior, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse.

D., B. şi SC P. SRL au transferat prin tranzacţii repetate suma totală de 13.212.000 dolari din sumele obţinute din evaziune fiscală către un cont din Dubai controlat de inculpaţii B. şi C., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către SC P. SRL, care o revindea imediat către SC O. SRL.

În paralel, SC O. SRL achiziţiona în mod fictiv ţiţei de la mai multe societăţi fantomă şi întocmea înscrisuri care atestau un proces industrial ce nu avea loc în realitate, în care motorina era amestecată cu ţiţei, obţinându-se produse petroliere inferioare slab accizate. Aceste produse (combustibil lichid greu şi combustibil lichid navo) erau vândute în mod fictiv către alte societăţi fantomă, astfel încât producătorul se descărca scriptic de stocul de motorină.

În realitate, motorina era vândută direct de SC O. SRL către mai mulţi distribuitori (SC Q. SRL şi SC R. SRL), în baza unor documente fictive care atestau ca furnizori un alt grup de societăţi fantomă, astfel încât cumpărătorii să aibă o justificare scriptică a stocului.

Ulterior, motorina era distribuită către staţii de carburant, iar sumele obţinute erau transferate în conturile bancare ale societăţilor fantomă care aveau aparent rolul de furnizori iniţiali ai circuitului, de unde erau retrase în numerar şi erau împărţite între membrii grupului.

În acest mod, SC O. SRL a ascuns natura reală a activităţilor comerciale desfăşurate, împiedicând stabilirea sursei impozabile, şi nu a achitat acciza şi taxa pe valoarea adăugată datorate pentru vânzarea cu motorină, ci o sumă mult mai mică aferentă operaţiunilor cu combustibil lichid. Accizele de la plata cărora s-a sustras societatea sunt în cuantum de 131.360.917,09 RON, iar TVA-ul în cuantum de 109.373.185,05 RON. Totodată, prin înregistrarea de cheltuieli fictive de achiziţie de ţiţei şi transport corespunzător a fost diminuat profitul şi implicit impozitul datorat cu suma de 1.908.103,30 RON.

În cadrul grupului, B. şi C. aveau rolul de coordonare a întregii activităţi infracţionale, fiind autorii planului, cei care au avansat resursele necesare şi principalii beneficiari ai sumelor obţinute din evaziunea fiscală. Totodată, inculpaţii deţineau 95% din părţile sociale ale SC O. SRL şi au săvârşit în mod nemijlocit fapte prin care au ascuns sursa impozabilă, mascând tranzacţiile generatoare de obligaţii sub forma unor activităţi de prelucrare nereale, au omis evidenţierea operaţiunilor prin care a fost vândută motorina şi au evidenţiat în schimb achiziţii fictive de ţiţei şi de servicii de transport, în scopul diminuării sumelor datorate la buget? Inculpaţii HH., D., F., G., H. şi E. erau subordonaţi direct soţilor NNNNNNNNNNNNNNN. în cadrul grupului şi aveau rolul de executanţi ai planului infracţional, ocupându-se de operaţiunile de import de motorină, transportul acesteia, controlul societăţilor fantomă implicate în operaţiunile fictive şi transferul sumelor de bani? Inculpatul HH. avea rolul de administrator al SC O. SRL şi a acţionat ca autor al faptelor de ascundere a sursei impozabile, a omis evidenţierea operaţiunilor şi a evidenţiat operaţiuni fictive, iar ceilalţi inculpaţi au ajutat la săvârşirea acestor fapte. D., administratorul SC P. SRL, a avut o contribuţie esenţială la autorităţile evazioniste şi este autorul faptelor prin care o parte a produsului infracţional a fost mascat sub forma unor plăţi pentru operaţiuni de consultanţă şi transferat către B. şi C. în Dubai.

I. (administratorul SCQ. SRL) şi J. (administratorul SCR. SRL), au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului, achiziţionând de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, după care au distribuit-o către staţiile de carburant şi au transferat către furnizori sumele obţinute.

KK. şi LL. au sprijinit grupul infracţional în schimbul unei părţi din beneficiile obţinute, asigurând legătura cu funcţionari publici aflaţi în sfera lor de influenţă şi care erau în poziţia de a le proteja interesele. Totodată, KK. şi LL. au realizat demersuri la cererea lui B., astfel încât să influenţeze procedura de numire a unor funcţionari pentru ca activitatea evazionistă să se poată desfăşura netulburată.

K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L., vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi N., ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, au sprijinit activitatea grupului, garantându-i protecţia în virtutea funcţiilor pe care le deţineau? Inculpaţii cunoşteau activitatea grupării şi au participat în mod repetat la întâlniri cu liderii acesteia, însă nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, folosind în schimb informaţiile pe care le deţineau şi poziţia pe care o aveau pentru a sprijini funcţionarea mecanismului evazionist.

Activitatea grupului infracţional a fost sprijinită şi de MM., care asigura comunicarea dintre KK. şi ceilalţi membri ai grupării, M. şi NN., care întocmeau documente fictive pentru justificarea operaţiunilor nereale, A., care realiza retrageri de numerar din societăţile fantomă şi OOOOOOOOOOOOOOO. sumele persoanelor aflate deasupra sa în ierarhie şi OO., care identifica persoane cu venituri reduse dispuse să figureze ca administratori formali ai societăţilor fantomă.

SC O. SRL s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul de stat ascunzând tranzacţiile cu motorină desfăşurate, omiţând evidenţierea unor operaţiuni comerciale şi evidenţiind achiziţii fictive de ţiţei şi de servicii de transport.

SC S. SRL şi SC T. SRL (controlate în fapt DE E.), precum şi SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL (controlate în fapt de D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care SC O. SRL se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni. Totodată, SC S. SRL şi SC T. SRL au retras în numerar aproximativ 120.000.000 RON din sumele obţinute din evaziune fiscală, folosind ca justificare achiziţii fictive de cereale.

SC X. SRL şi SC Y. SRL (controlate în fapt de G. şi H.), precum şi SC Z. SRL (controlată în fapt de D.) au contribuit la înregistrarea operaţiunilor fictive prin care SC O. SRL vindea aparent combustibil lichid, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni.

SC Z. SRL şi SC AA. SRL (controlate în fapt de D.), împreună cu alte societăţi fantomă controlate în fapt de H. şi G., au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care SC O. SRL vindea motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL, furnizând documentele necesare pentru a crea aparenţa că există alţi furnizori ai carburantului.

SC Q. SRL şi SC R. SRL au achiziţionat de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor.

SC BB. SRL şi SC CC. SRL (controlate în fapt de G. şi de H.) au realizat transporturile de motorină direct de la terminalele de import până la beneficiarii finali în baza unor documente de provenienţă fictive, contribuind în acest mod la ascunderea operaţiunilor dintre SC O. SRL şi distribuitorii SC Q. SRL şi SC R. SRL Totodată, au furnizat documentele necesare pentru ca SC O. SRL să poată înregistra în contabilitate servicii fictive de transport corespunzătoare achiziţiilor fictive de ţiţei.

SC DD. SRL (controlată de A.) şi SC EE. SRL (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive.

B. Camera preliminară

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de apel la data de 1 iulie 2014, sub nr. x/2014.

După sesizarea judecătorului de cameră preliminară prin rechizitoriu, potrivit încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 8 iulie 2014, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 2277/2014 din 11 iulie 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014 (în sensul respingerii contestaţiilor formulate împotriva acestei încheieri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B.), s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul B., menţinându-se această măsură preventivă pe o perioadă de 30 de zile, iar în privinţa inculpatei C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de aceasta prin încheierea din data de 16 iunie 2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin încheierea din 25 iunie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Ulterior, pe parcursul procedurii de cameră preliminară, aceste măsuri preventive au fost menţinute succesiv pentru perioade de câte 30 de zile (măsura arestului preventiv privindu-l pe inculpatul B.), respectiv de câte 60 de zile (măsura preventivă a controlului judiciar privind-o pe inculpata C.).

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Curţii a constatat legalitatea sesizării instanţei, a efectuării actelor şi a administrării probelor în faza de urmărire penală, respingând, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii K., B., C., F., J., SC R. SRL, H., L. şi I. sub aceste aspecte şi a dispus începerea judecăţii.

Motivele care au stat la baza pronunţării încheierii respective sunt expuse în detaliu în considerentele acesteia, astfel că nu vor mai fi reluate.

Contestaţiile formulate de inculpaţii B., C., F., H., J., K. şi L. împotriva încheierii anterior menţionate au fost respinse, ca nefondate, prin Încheierea nr. 3094/2014 din data de 4 decembrie 2014, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014.

C. Cercetarea judecătorească

După ce la termenul de judecată din data de 12.01.2015 s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, Curtea a pus în vedere inculpaţilor faptul că potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. pot solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor noi pe care le pot prezenta în acest stadiu procesual, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., context în care inculpatul HH. (arestat într-o altă cauză şi asistat de apărător ales) şi-a exprimat opţiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoaşterea învinuirii.

Drept urmare, după ascultarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., Curtea, luând şi concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, a hotărât că cererea acestui inculpat de a fi judecat pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale este întemeiată, motiv pentru care potrivit art. 46 C. proc. pen. a dispus disjungerea cauzei privindu-l pe acest inculpat (sub aspectul laturii penale), astfel că a fost format Dosarul nr. x/2015.

Prin Sentinţa penală nr. 79 din 7 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul format prin disjungere (având nr. x), faţă de inculpatul HH. s-a dispus următoarea soluţie:

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul HH. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (3) C. pen. după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 66 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a), b), şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul HH. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen., ca pedeapsă complementară, care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Latura civilă urmează a se soluţiona în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.000 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Această sentinţă privindu-l pe inculpatul HH. a rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpat, conform Deciziei penale nr. 318/A din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuată în Dosarul nr. x/2016, instanţa a procedat, în mod nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, la ascultarea inculpaţilor B., C., I., J., K., F., L., A., M., D., E. şi H., care au solicitat în mod explicit ca judecata să e desfăşoare potrivit procedurii de drept comun, prin readministrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale şi administrarea de probe noi în apărare.

Deşi întrebat în mod explicit aproape la fiecare termen de judecată, inculpatul G. nu a dorit să dea nicio declaraţie în faţa acestei Curţi cu privire la acuzaţiile ce-i sunt imputate potrivit rechizitoriului, opţiunea acestuia de a se prevala de dreptul la tăcere fiind consemnată şi în cuprinsul declaraţiei date la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2015.

Totodată, întrucât inculpatul N., atât personal, cât şi prin intermediul apărătorului său ales, a susţinut că este posibil ca prin audierea lui în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată să dezvăluie date şi informaţii care ar avea caracter de secret de stat sau de secret de serviciu, la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2015, în condiţiile art. 352 C. proc. pen., Curtea a procedat la declararea şedinţei de judecată nepublică în vederea ascultării acestui inculpat, însă prevalându-se de faptul că adresase o solicitare reprezentanţilor instituţiei în cadrul căreia era angajat la data comiterii faptelor în scopul de a lămuri împreună cu aceştia faptele şi împrejurările pe care le-ar putea relata în faţa instanţei, a refuzat să dea o declaraţie la acel moment referitor la acuzaţiile imputate, aspect consemnat în cuprinsul declaraţiei scrise întocmită la acel moment. La termenele ulterioare inculpatul N. nu şi-a arătat disponibilitatea de a fi ascultat în cadrul cercetării judecătoreşti, iar în şedinţa de judecată din data de 10 mai 2016, prin intermediul apărătorului ales, acesta a precizat în mod explicit că nu este dispus să fie audiat de către Curte, nici măcar în şedinţă nepublică, ci a solicitat ca ascultarea sa să se facă exclusiv în prezenţa judecătorului, o atare cerere fiind considerată de către Curte ca lipsită de fundament legal, prin raportare la normele procedurale care guvernează desfăşurarea procesului penal.

De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti, Curtea a procedat la audierea martorilor menţionaţi în dispozitivul rechizitoriului, OO., NN., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., PP., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. şi EEEE., excepţie făcând martorii FFFF., GGGG., HHHH. şi IIII., a căror audiere nu a fost posibilă, făcându-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen.

În aceeaşi etapă procesuală s-a procedat şi la audierea martorilor propuşi în apărare de către inculpaţi, respectiv JJJJ. şi KKKK. - pentru inculpata C., LLLL. şi MMMM. - pentru inculpatul B., NNNN. - pentru inculpata M., OOOO. şi PPPP. - pentru inculpatul J., QQQQ., RRRR., SSSS. şi TTTT. - pentru inculpatul K., UUUU., VVVV. şi TTTT. - pentru inculpatul L. şi WWWW. - pentru inculpatul F., precum şi la audierea unor persoane despre care, din probatoriul administrat anterior, au rezultat date că ar deţine sau ar fi putut deţine informaţii cu privire la împrejurările factuale ale cauzei, respectiv inculpatul HH., administrator al SC O. SRL, martorul XXXX. - notar public şi martorul YYYY. - administrator al SC ZZZZ. SRL. Inculpaţilor le-a fost încuviinţată şi au administrat, în apărare, proba cu înscrisuri (pe situaţia de fapt sau, după caz, în circumstanţiere), în cadrul acestei probe fiind obţinute, prin mijlocirea instanţei, şi numeroase înscrisuri de la diverse instituţii publice (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, B.N.P. XXXX., Direcţia Regională Vamală Galaţi - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, precum şi diverse instituţii bancare), urmând ca înscrisurile care au legătură cu faptele ce fac obiectul judecăţii, să fie menţionate şi analizate pe parcursul expunerii.

În cadrul aceleiaşi probe, inculpaţii B. şi C. au prezentat, în apărare, un raport de expertiză criminalistică (grafică) extrajudiciară întocmit de expertul AAAAA.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 14 decembrie 2015, în temeiul art. 374 alin. (10) C. proc. pen., Curtea, luând în considerare faptul că anumite aspecte decelate din obiectivele propuse de către inculpaţi pentru efectuarea unei noi expertize judiciare financiar contabile nu au fost examinate prin raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, a dispus, din oficiu, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul contabil judiciar BBBBB., prin care să se răspundă următoarelor cerinţe: 1. Să se analizeze dacă înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 5 octombrie 2015, de către inculpatul B. (respectiv cele opt mape ce constituie anexele vol. X, d.f.) au fost sau nu, avute în vedere la elaborarea raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cursul urmăririi penale, iar în situaţia unui răspuns negativ, în urma examinării acestora, să se precizeze dacă şi în ce sens, respectivele înscrisuri influenţează conţinutul concluziilor din raportul iniţial; 2. Să se verifice dacă cheltuielile de transport facturate de către societăţile care potrivit actului de sesizare a instanţei au efectuat transportul de motorină de la CCCCC. Constanţa, la SC Q. SRL, respectiv la SC R. SRL, generează modificări asupra cuantumului prejudiciului calculat prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale; 3. Să se determine valoarea presupusului prejudiciu cauzat bugetului de stat prin luarea în considerare ca perioadă pretins infracţională a intervalului de timp cuprins între mai 2011 - 31 mai 2012; 4. Să se stabilească, pe baza documentelor financiar-contabile existente în dosarul cauzei, precum şi a oricăror altor surse de informare publică disponibile, dacă societăţile comerciale care au facturat livrare de motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL au calculat şi achitat către bugetul statului obligaţiile fiscale aferente acestor operaţiuni, iar în cazul unui răspuns afirmativ, să se verifice dacă şi în ce sens această împrejurare modifică conţinutul concluziilor raportului iniţial.

Acest supliment la raportul de expertiză financiar contabilă a fost depus la dosarul cauzei la data de 21 februarie 2016, la administrarea acestei probe participând şi experţii consilieri DDDDD. - recomandat de inculpaţii B. şi C. şi EEEEE., recomandat de inculpatul J., care şi-au exprimat în scris propriile opinii în legătură cu obiectivele stabilite de instanţă.

De asemenea, expertul oficial a formulat şi a depus la dosarul cauzei răspunsul scris cu privire la obiecţiunile ridicate de inculpaţii B., C., SC R. SRL şi J.

Din dispoziţia instanţei, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a comunicat datele actualizate privitoare la situaţia juridică a societăţilor comerciale trimise în judecată în cauza pendinte, precum şi informaţii cu privire la istoricul SC FFFFF. SRL, SC GGGGG. SRL, SC HHHHH. SRL, SC IIIII. SRL, SC JJJJJ. SRL, SC KKKKK. SRL, SC ZZZZ. SRL, SC LLLLL. SRL şi SC MMMMM. SRL.

La solicitarea inculpatei C., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat un răspuns scris cu privire la următoarele chestiuni punctuale invocate de aceasta: care a fost modalitatea de constituire a ANAF ca parte civilă în dosarul penal; în vederea stabilirii unui eventual prejudiciu cauzat de către o societate comercială, care sunt documentele fiscale care trebuie analizate şi ulterior ce documente se impune a fi întocmite de către reprezentanţii ANAF, conform legislaţiei fiscale; care este singurul document legal în baza căruia se stabileşte eventualul prejudiciu cauzat de către o societate prin (în) acţiunile reprezentanţilor acesteia (raportat la dispoziţiile Legii nr. 241/2005); din punct de vedere fiscal, posibilitatea ca o creanţă fiscală cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat să fie stabilită printr-un raport de expertiză financiar-contabil întocmit de către un expert contabil care nu face parte din instituţia ANAF (raportat la dispoziţiile art. 93 alin. (2) C. proc. fisc. şi cine are răspunderea pentru determinarea creanţei fiscale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 ianuarie 2016, în temeiul art. 250 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de inculpata C. împotriva proceselor-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x Şi nr. y şi a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x, încheiate la data de 8 octombrie 2015, precum contestaţia formulată de inculpatul F. împotriva proceselor-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x şi nr. y încheiate la data de 12 octombrie 2015, iar prin încheierea din data de 8 februarie 2016, în temeiul art. 255 C. proc. pen. raportat la art. 250 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta NNNNN. de restituire a unor bunuri ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate de către organele de urmărire penală în locuinţa inculpatului F.

La termenul de judecată din data de 7 martie 2016, reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice întemeiată pe dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., solicitând ca în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală (atât în forma autoratului, cât şi a complicităţii) şi spălare de bani, deduse judecăţii să fie reţinută incidenţa prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la comiterea acestor infracţiuni în formă continuată, iar la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2016, Curtea a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei C., în complicitate la această infracţiune, cu privire la ambele aceste cereri inculpaţilor acordându-li-se răgazul necesar în vederea pregătirii apărării.

O cerere de schimbare a încadrării juridice a fost formulată şi de inculpatul A., în sensul înlăturării variantei agravate a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 10 mai 2016, mai înainte de începerea dezbaterilor în fond, Curtea a solicitat reprezentantului Ministerului Public şi inculpaţilor, asistaţi juridic de apărători aleşi sau după caz desemnaţi de instanţă din oficiu, să facă precizări cu privire la calificarea juridică a faptelor, în raport cu legea penală aplicabilă acestora, aspect asupra căruia s-au formulat concluzii în dezbaterile de la acel termen.

La data de 31 martie 2016, prin serviciul registratură al instanţei, la dosarul cauzei a fost depusă pentru inculpatul E., fotocopia Ordonanţei nr. 115/P/2016 din data de 15 martie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin care a fost admisă cererea acestui inculpat cu privire la aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, corespunzătoare Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 26 februarie 2015 publicată în M.Of. nr. 185 din 18 martie 2015, relaţiile privitoare la acest aspect fiind comunicate instanţei şi pe cale oficială prin adresa din 22 aprilie 2016.

În şedinţa publică din data de 21 martie 2016, cerere completată apoi la termenul din 18 aprilie 2016 şi însuşită şi de ceilalţi inculpaţi, apărătorul ales al inculpatului B., invocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 şi prevederile art. 282 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat înlăturarea din ansamblul probelor strânse în cauză, pe motiv că ar fi lovite de nulitate relativă, a proceselor-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi a comunicărilor interceptate şi înregistrate, după caz, în baza unor mandate de siguranţă naţională sau cu autorizarea instanţei competente, context în care Curtea a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei pentru ca în interesul soluţionării cauzei să comunice care a fost organul care, în condiţiile art. 912 din C. proc. pen. din 1968, începând cu data de 1 martie 2012, a pus în executare, autorizaţiile de interceptare şi de înregistrare emise de instanţa competentă în Dosarul de urmărire penală nr. 54/P/2012. Urmare acestei solicitări, cu Adresa nr. x/2012 din data de 4 mai 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei a comunicat că mandatele de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2012 au fost puse în executare de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În ceea ce priveşte măsurile preventive, pe parcursul cercetării judecătoreşti, măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul B. a fost menţinută succesiv până la data de 27 noiembrie 2015, când prin Decizia penală nr. 1620 din data de 27 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admiţându-se contestaţia formulată de inculpatul B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată, în parte, această încheiere, în sensul că, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. d) şi la) art. 218 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Mai apoi, prin încheierile definitive din datele de 10 decembrie 2015, 11 ianuarie 2016, 7 martie 2016 şi 18 aprilie 2016, Curtea a procedat în mod succesiv la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul B. prin înlocuirea măsurii arestării preventive, dispunând menţinerea acestei măsuri şi totodată, respingând ca neîntemeiate cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv de modificare a conţinutului măsurii arestului la domiciliu prin încuviinţarea schimbării locaţiei unde se execută respectiva măsură.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din data de 4 mai 2015, în temeiul art. 242 C. proc. pen., Curtea a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpata C., respectiva încheiere rămânând definitivă prin respingerea contestaţiei promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, conform Deciziei penale nr. 641/2015 din data de 6 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul penal nr. x/2014

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea a dispus luarea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice faţă de inculpata SC CC. SRL, respectiva încheiere rămânând definitivă prin respingerea ca nefondată a contestaţiei formulată de inculpata persoană juridică, potrivit Deciziei penale nr. 1755 din data de 23 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Ulterior, această măsură preventivă a fost menţinută succesiv pentru perioade de câte 60 de zile, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. pen., prin încheierile de şedinţă din datele de 11 ianuarie 2016, 7 martie 2016, respectiv 18 aprilie 2016, rămase definitive prin necontestare.

D. Situaţia de fapt, probatoriul şi apărările inculpaţilor

Înainte de a proceda la examinarea propriu-zisă a fondului cauzei, Curtea a găsit oportun a analiza în mod prioritar temeinicia solicitărilor unanime ale inculpaţilor de constatare a nelegalităţii interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS, prezentate ca probe în susţinerea acuzaţiilor deduse judecăţii.

În acest sens, Curtea a reţinut că la termenul de judecată din data de 21 martie 2016, apărătorul ales al inculpatului B. a formulat o cerere orală prin care, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016, a solicitat să se constate nulitatea relativă a tuturor interceptărilor efectuate de către Serviciul Român de Informaţii cu încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a ingerinţei unui organ necompetent în viaţa privată a persoanelor vizate de aceste interceptări, cerere însuşită în mod unanim şi de către ceilalţi inculpaţi, persoane fizice şi juridice, prin apărătorii lor.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2016, apărarea inculpatului B. a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare cu privire la excepţia invocată urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016, la care de asemenea au achiesat şi ceilalţi inculpaţi, prin precizările explicite ale apărătorilor lor, solicitând în concret, ca în aplicarea dispoziţiilor art. 282 raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. pen. şi a Deciziei nr. 51/2014 a Curţii Constituţionale, să se dispună înlăturarea din ansamblul probator al cauzei a următoarelor probe şi acte procedurale pe care le consideră nelegale: referat D.N.A din 30 octombrie 2013 privind declasificarea convorbirilor telefonice înregistrate în baza Mandatelor de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011, nr. x din 29 decembrie 2011, nr. x din 3 februarie 2012, nr. x din 28 februarie 2012, precum şi a completărilor ulterioare emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

Mandatul de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011 (declasificat la 10 decembrie 2013), emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele de B. cu valabilitate de la 26 octombrie 2011, orele 15:00 până la 25 aprilie 2012, orele 15:00, pus în executare de către S.R.I.; procesul-verbal din data de 18 aprilie 2013 de redare a conţinutului convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, precum şi a SMS-urilor din perioada 28 octombrie 2011 - 1 martie 2012, înregistrate în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011 (declasificat la 10 decembrie 2013), emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele de B.; procesul-verbal din data de 24 aprilie 2013 de redare a conţinutului convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, precum şi a SMS-urilor din perioada 8 noiembrie 2011 - 7 martie 2012, înregistrate în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011 (declasificat la 10 decembrie 2013), emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele de B.; procesul-verbal din data de 10 aprilie 2013 de redare a conţinutului convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, precum şi a SMS-urilor din perioada 11 noiembrie 2011 - 23 aprilie 2012, înregistrate în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011 (declasificat la 10 decembrie 2013), emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele de B.; procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, precum şi a SMS-urilor ulterioare datei de 1 martie 2012, înregistrate în baza Autorizaţiilor nr. x din 1 martie 2012, nr. y din 10 martie 2012, nr. z din 27 aprilie 2012 emise de Curtea de Apel Bucureşti; notele Serviciului Român de informaţii din data de 21 iunie 2012, privind redarea conţinutului convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS din datele de 31 ianuarie 2012, 10 februarie 2012, 11 februarie 2012, 13 februarie 2012, 14 februarie 2012, 15 februarie 2012, 16 februarie 2012, 17 februarie 2012, 18 februarie 2012, 20 februarie 2012, 26 februarie 2012, 1 martie 2012, 2 martie 2012, 4 martie 2012, 5 martie 2012, 6 martie 2012, 7 martie 2012, înregistrate în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011 (declasificat la 10 decembrie 2013), emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În examinarea pertinenţei solicitărilor anterior menţionate, Curtea a pornit de la premisă că în cauza pendinte au fost realizate două tipuri de interceptări şi înregistrări: unele dispuse, conform art. 3 din Legea nr. 51/1991, în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de către judecătorul anume desemnat de preşedintele Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost autorizat Serviciul Român de Informaţii să efectueze respectivele interceptări şi înregistrări, aceste mandate fiind ulterior declasificate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (5) şi 10 din legea nr. 182/2002 şi art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002 şi altele încuviinţate în temeiul dispoziţiilor art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, prin încheierile judecătorului competent din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea a reamintit că prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale a României, publicată în M.Of. nr. 190 din 14 martie 3016, admiţându-se excepţia de neconstituţionalitate invocată într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională.

Aşadar, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale se referă la măsurile de supraveghere tehnică ce ar putea fi dispuse în baza prevederilor art. 142 din C. proc. pen. intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 (adoptat prin Legea nr. 135/2010), efectele sale neputând fi extinse şi asupra altor dispoziţii legale, astfel că, în condiţiile în care interceptările şi înregistrările convorbirilor sau ale comunicărilor efectuate prin telefon sau prin alte mijloace electronice de comunicare realizate în prezenta cauză au fost dispuse fie în baza Legii siguranţei naţionale nr. 51/1991, fie în temeiul art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, acestea nu intră sub incidenţa efectelor deciziei Curţii Constituţionale.

De altfel, în privinţa înregistrărilor şi interceptărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, nici nu se poate pune problema constatării vreunei nelegalităţi prin prisma principiilor care se desprind din considerentele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, întrucât astfel cum rezultă din Adresa nr. x/2012 din data de 4 mai 2016, comunicată la solicitarea instanţei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, autorizaţiile de interceptare şi înregistrare emise de instanţa competentă în dosarul de urmărire penală nr. 54/P/2012 au fost puse în executare de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar nu de către alte organe specializate ale statului.

Pe de altă parte, eventuala nelegalitate a interceptărilor şi înregistrărilor realizate în temeiul Legii nr. 51/1991, fie din perspectiva necompetenţei organului care a pus în executare mandatele de siguranţă naţională, fie din perspectiva naturii infracţiunilor în privinţa cărora au fost încuviinţate astfel de măsuri, nelegalitate care putea fi invocată şi anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, trebuie examinată prin prisma regimului nulităţilor, întrucât potrivit art. 102 alin. (3) C. proc. pen., excluderea unei probe este atrasă de nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea acelei probe ori prin care aceasta a fost administrată.

Sub acest aspect, Curtea a reamintit că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), "Nulitatea oricărui act sau a oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, poate fi invocată numai în condiţiile C. proc. pen.".

Pornind de la premisă că în speţa de faţă, înşişi apărătorii inculpaţilor au invocat incidenţa unor motive de nulitate relativă, trebuie subliniat faptul că potrivit art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., pentru încălcările intervenite în cursul urmăririi penale, nulitatea relativă poate fi invocată cel mai târziu până la închiderea procedurii de cameră preliminară.

Ori în cazul de faţă, în care procedura camerei preliminare a fost definitiv finalizată încă din data de 4 decembrie 2015 a fost depăşit de multă vreme momentul procesual până la care ar fi putut fi invocate astfel de nulităţi cu privire la acte îndeplinite în cursul urmăririi penale, astfel încât solicitarea de excludere a interceptărilor şi înregistrărilor realizate în temeiul Legii nr. 51/1991 apare ca fiind inadmisibilă.

De altfel, chiar şi în ipoteza în care Curtea ar fi avut posibilitatea de a examina legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor realizate de către Serviciul Român de Informaţii în temeiul autorizărilor date de către un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 20 şi 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. f) şi l) din Legea nr. 51/1991, Curtea tot nu ar fi dat curs solicitării de înlăturare a acestor probe, întrucât abilitarea legală de a proceda la efectuarea de interceptări şi înregistrări de comunicaţii în situaţia ivirii unor date sau indicii din care ar rezulta existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale a României, îi este conferită Serviciului Român de Informaţii prin prevederile art. 8 din Legea specială nr. 51/1991 privind siguranţa naţională potrivit căruia "Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale se executa de Serviciul Roman de Informaţii, organul de stat specializat în materia informaţiilor din interiorul ţării, având totodată suport normativ, la vremea respectivă, şi în prevederile C. proc. pen. din 1968, care prin art. 224 alin. (2) statua că "în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale", or potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), "Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile".

Drept urmare, Curtea a constatat că în urma publicării Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale a României, în speţa de faţă nu pot fi identificate motive pertinente pentru ca, potrivit solicitărilor inculpaţilor, să se dispună înlăturarea din ansamblul probator al cauzei a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS, care astfel rămân în continuare câştigate cauzei.

În continuare, analizând şi coroborând întregul probatoriu administrat în cauză până la acest moment procesual, prin prisma obiectului judecăţii, astfel cum este definit în art. 371 din C. proc. pen., Curtea a reţinut că acest probatoriu pune în evidenţă următoarea situaţie de fapt:

În perioada mai 2011 - iulie 2012, inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J. au constituit un grup infracţional organizat, al cărui scop, realizat de altfel, l-a reprezentat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, aferente tranzacţiilor cu motorină realizate în această perioadă prin intermediul SC O. SRL, care a comercializat acest combustibil sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Activitatea acestui grup de crimă organizată a fost sprijinită în diverse modalităţi, atât de către inculpaţii E., M. şi A., care acţionând sub autoritatea unora dintre membrii cu putere de decizie în cadrul grupului, executau dispoziţiile primite de la aceştia, cunoscând scopul ilicit urmărit, cât şi de către inculpaţii K., L. şi N., care prin prisma funcţiilor deţinute în carul unor instituţii ale statului cu rol în combaterea fenomenului evazionist, au alcătuit palierul de protecţie al grupării.

În realizarea scopului urmărit prin constituirea acestui grup infracţional, inculpaţii B. (care a acţionat ca un veritabil administrator de fapt al SC O. SRL), HH. (asociat şi administrator al SC O. SRL), precum şi însăşi SC O. SRL, au ascuns sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale de comercializare motorină pe care le-a desfăşurat societatea în perioada mai 2011 - iulie 2012, au înregistrat în contabilitatea societăţii şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis, în mod deliberat, înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, al căror cuantum aferent perioadei infracţionale anterior menţionate s-a ridicat la suma de 242.642.205,44 RON.

La reuşita acestei activităţi infracţionale şi-au adus o contribuţie importantă şi inculpaţii persoane fizice C., D., F., G., H., I., J., M. şi A. sau persoane juridice SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL SC GG. SRL şi SC W. SRL, care au ajutat la săvârşirea faptelor de evaziune fiscală comise în realizarea obiectului de activitate al SC O. SRL, fie punând la dispoziţia autorilor acestei activităţi infracţionale înscrisurile de care aveau nevoie pentru asigurarea aparenţei de legalitate a tranzacţiilor comerciale înfăptuite (scriptic sau real) ori realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse, fie, în cazul inculpatei C., punând la dispoziţia celor ce au conceput şi pus în practică mecanismul evazionist, însăşi societatea al cărei asociat majoritar era, prin intermediul căreia a fost desfăşurată activitatea de fraudare a bugetului consolidat al statului, în schimbul procurării unor avantaje materiale consistente pentru sine şi alţi apropiaţi ai săi.

Pentru a asigura inculpaţilor B. şi C. beneficiul obţinerii unei părţi importante din produsul infracţional rezultat din activitatea evazionistă, inculpaţii D. şi SC P. SRL, prin efectuarea unor operaţiuni bancare repetate, au transferat către un cont din Dubai controlat de către inculpaţii B. şi C. prin intermediul OOOOO., suma totală de 13.212.000 USD, provenită din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, înregistrând ca justificare, pentru a disimula originea ilicită a acestei sume, operaţiuni fictive de consultanţă.

Mecanismul de fraudare a bugetului de stat elaborat şi înfăptuit de către membrii acestei grupări infracţionale a fost transpus în practică prin desfăşurarea mai multor activităţi interdependente şi atent coordonate care presupuneau parcurgerea următoarelor etape:

Astfel, SC P. SRL, administrată în fapt de către inculpatul D., importa motorină în regim de antrepozit fiscal, deci fără plată de accize şi revindea imediat acest combustibil, în regim suspensiv de accize, către SC O. SRL, controlată de inculpaţii B., HH. şi C., care îl achiziţiona cu scopul declarat de a-l folosi în procesul de producţie realizat în antrepozit fiscal.

În paralel, SC O. SRL achiziţiona în mod fictiv ţiţei de la mai multe societăţi comerciale care nu desfăşurau o activitate reală şi întocmea înscrisuri care atestau un proces industrial ce nu avea loc în realitate, în care motorina era amestecată cu ţiţei, obţinându-se produse petroliere inferioare slab accizate. Totodată, aceste produse finite (combustibil lichid greu şi combustibil lichid navo) erau vândute în mod fictiv către alte societăţi de tip fantomă, astfel încât producătorul SC O. SRL se descărca scriptic de stocul de motorină achiziţionată.

În realitate, motorina achiziţionată de la SC P. SRL era vândută direct de către SC O. SRL către mai mulţi distribuitori de carburanţi (SC Q. SRL şi SC R. SRL), în baza unor documente fictive care atestau ca furnizori un alt grup de societăţi de tip fantomă, astfel încât şi cumpărătorii să aibă o justificare scriptică a stocului de motorină.

Ulterior, motorina era vândută către diverse staţii de carburant, iar sumele obţinute erau transferate în conturile societăţilor fantomă care aveau aparent rolul de furnizori ai combustibilului, de unde apoi prin intermediul unor circuite financiare complexe erau mai departe transferate, fie în conturile societăţilor care efectuau plata cheltuielilor ocazionate de realizarea acestor tranzacţii sau transferau la extern parte din aceste sume, asigurând beneficiul produsului infracţional inculpaţilor NNNNNNNNNNNNNNN., fie în conturile unor societăţi înfiinţate exclusiv în scopul de a efectua retrageri de numerar în baza unor justificări fictive, fiind ulterior împărţite între membrii grupului.

În acest mod, inculpaţii B., HH. şi SC O. SRL au ascuns natura reală a activităţilor comerciale desfăşurate, împiedicând stabilirea sursei impozabile şi nu au achitat accizele şi taxa pe valoarea adăugată datorate pentru vânzarea de motorină, ci o sumă mult mai mică aferentă operaţiunilor cu produse petroliere inferioare slab accizate. Astfel, potrivit raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, accizele de la plata cărora s-au sustras inculpaţii sunt în cuantum de 131.360.917,09 RON, iar TVA-ul datorat este în cuantum de 109.373.185,05 RON. Totodată, prin înregistrarea în documentele contabile şi în declaraţiile fiscale de cheltuieli fictive de achiziţie de ţiţei şi transport corespunzător a fost diminuat profitul şi, implicit impozitul datorat, cu suma de 1.908.103,30 RON.

În structura grupului, inculpatul B. a fost cel care a conceput şi coordonat întreaga activitate infracţională, iar alături de fosta lui soţie, inculpata C., care a avansat resursele necesare desfăşurării acestei activităţi, au fost principalii beneficiari ai sumelor obţinute din activitatea de evaziune fiscală şi supuse unui proces de spălare a banilor înainte de a intra în posesia lor. Totodată, din postura lor de factori decizionali în cadrul SC O. SRL, inculpatul B. şi HH. (ultimul acţionând sub autoritatea celui dintâi), au săvârşit în mod nemijlocit fapte prin care au ascuns sursa impozabilă, mascând tranzacţiile generatoare de obligaţii sub forma unor activităţi de prelucrare nereale, au omis evidenţierea operaţiunilor prin care a fost vândută motorina şi au evidenţiat în schimb achiziţii fictive de ţiţei şi de servicii de transport, în scopul diminuării sumelor datorate la buget.

Sarcina de a pune în executare planul infracţional având ca scop fraudarea bugetului de stat, a revenit inculpaţilor HH., D., F., G., H. şi E., care în cadrul grupului erau subordonaţi în mod direct inculpatului B. şi care în îndeplinirea acestei misiuni, s-au ocupat de desfăşurarea operaţiunilor vizând, după caz, importul de motorină, transportul acesteia către societăţile cumpărătoare, întocmirea şi furnizarea documentelor necesare creării aparenţei de realitate şi legalitate a operaţiunilor economice menite a disimula tranzacţiile reale cu motorină, controlul firmelor fantomă implicate în circuitul operaţiunilor fictive sau transferul şi direcţionarea corespunzătoare a sumelor de bani rezultate din activitatea evazionistă. Totodată inculpatul D., administratorul SC P. SRL, este şi autorul faptelor prin care o parte a produsului infracţional rezultat din activitatea de evaziune fiscală a fost disimulat sub forma unor plăţi pentru operaţiuni de consultanţă şi apoi transferat prin tranzacţii repetate către inculpaţii B. şi C. prin intermediul unui off-shore din Dubai controlat de aceştia.

La rândul lor, inculpaţii I. (administratorul SCQ. SRL) şi J. (administratorul SCR. SRL), au participat şi ei la activitatea grupului infracţional şi au contribuit la fraudarea bugetului de stat prin activitatea evazionistă desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL achiziţionând de la aceasta motorina pentru care nu se plătiseră taxele aferente şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, după care au distribuit-o către staţiile de carburant şi au transferat către furnizori sumele obţinute.

În cadrul grupului infracţional organizat patronat de inculpatul B. a existat şi un palier de protecţie alcătuit din inculpaţii K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L., vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi N., ofiţer în cadrul Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care au sprijinit activitatea grupului, în sensul că, deşi cunoşteau natura reală a activităţilor frauduloase desfăşurate de membrii acestuia, nu au intervenit eficient pentru a stopa fraudarea bugetului, ci dimpotrivă, au folosit funcţiile publice pe care le ocupau sau informaţiile pe care le deţineau în virtutea acestor funcţii, pentru a garanta protecţie grupului, în vederea funcţionării nestingherite a mecanismului evazionist.

Activitatea grupului infracţional organizat a mai fost sprijinită şi de către inculpaţii M., care, în calitatea sa de contabil al SC O. SRL, precum şi al altor societăţi comerciale implicate în circuitele fictive, a avut rolul de a întocmi documentele contabile necesare asigurării aparenţei de legalitate a operaţiunilor nereale declarate autorităţilor fiscale şi A., care acţionând în subordinea inculpatului G., şi-a asumat în cadrul grupului infracţional misiunea de a realiza retrageri de numerar din conturile societăţilor tip "fantomă" şi de a le OOOOOOOOOOOOOOO. persoanelor aflate deasupra sa în ierarhia grupului.

Mecanismul evazionist la înfăptuirea căruia şi-au dat în mod nemijlocit concursul, în raport cu rolurile asumate de fiecare în parte, inculpaţii persoane fizice anterior menţionaţi, a fost realizat prin implicarea în circuitele frauduloase a unui număr impresionant de societăţi comerciale, dintre care, în cauza pendinte, au fost trimise în judecată următoarele:

SC O. SRL, a cărei activitate economică a fost în fapt coordonată de către inculpaţii B. şi HH., s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, prin ascunderea sursei impozabile rezultând din tranzacţiile cu motorină desfăşurate în mod real, omiterea evidenţierii operaţiunilor comerciale de vânzare a acestui carburant şi evidenţierea unor achiziţii fictive de ţiţei şi de servicii de transport.

SC P. SRL, administrată de inculpatul D., a contribuit la operaţiunile ilicite efectuate de SC O. SRL, atât prin livrarea către aceasta a motorinei necesare derulării circuitului evazionist, cât şi furnizându-i documentele fictive privind livrări de ţiţei, necesare pentru a crea aparenţa unui proces de producţie a produselor petroliere slab accizabile, înregistrate în documentele contabile. Totodată, SC P. SRL,prin tranzacţii bancare repetate, a transferat o parte importantă a produsului infracţional către un off-shore din Dubai, sub justificarea aparentă a unor operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a ascunde originea ilicită a banilor.

SC S. SRL şi SC T. SRL (ambele controlate în fapt de către inculpatul E.), precum şi SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL (controlate în fapt de inculpatul D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care SC O. SRL se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni. Totodată, SC S. SRL şi SC T. SRL au fost utilizate de către membrii grupului infracţional organizat pentru retragerea în numerar a sumei de aproape 120.000.000 RON, din sumele obţinute din activitatea de evaziune fiscală, pentru aceste operaţiuni bancare folosindu-se ca justificare achiziţii fictive de cereale.

SC X. SRL şi SC Y. SRL (controlate în fapt de inculpaţii G. şi H.), precum şi SC Z. SRL (controlată în fapt de inculpatul D.) au contribuit la înregistrarea operaţiunilor fictive prin care SC O. SRL vindea aparent combustibil lichid, furnizând totodată documentele justificative necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni.

SC Z. SRL şi SC AA. SRL (controlate în fapt de inculpatul D.), împreună cu alte societăţi fantomă controlate în fapt de inculpaţii H. şi G., au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care SC O. SRL vindea, în fapt, motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL, punând la dispoziţia cumpărătorilor de motorină şi documentele necesare pentru a crea aparenţa că ar exista alţi furnizori ai carburantului.

SC Q. SRL şi SC R. SRL au achiziţionat de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxele datorate bugetului de stat şi au transferat către furnizorii fictivi de motorină sumele obţinute din valorificarea acestui carburant, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor rezultate din activitatea de evaziune fiscală.

SC BB. SRL şi SC CC. SRL (controlate în fapt de inculpaţii G. şi H.) au realizat transporturile de motorină direct de la terminalele de import până la beneficiarii finali în baza unor documente de provenienţă fictive, contribuind astfel la ascunderea operaţiunilor reale dintre SC O. SRL şi distribuitorii SC Q. SRL şi SC R. SRL Totodată, aceste societăţi au furnizat documentele justificative necesare pentru ca SC O. SRL să poată înregistra în contabilitate servicii fictive de transport corespunzătoare achiziţiilor fictive de ţiţei.

SC DD. SRL (controlată de inculpatul A.), SC EE. SRL şi SC GG. SRL (controlate de inculpatul G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către participanţii la activitatea evazionistă, prin realizarea de operaţiuni bancare (de transfer sau retrageri de numerar) cu justificări fictive.

În continuare au fost expuse circumstanţele reale în care a fost iniţiată şi desfăşurată această amplă şi laborioasă activitate infracţională de evaziune fiscală, de către inculpaţii B. şi HH., în numele şi pe seama SC O. SRL şi cu contribuţia esenţială şi nemijlocită a celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată.

Astfel, din documentele înaintate şi relaţiile comunicate la solicitarea organelor judiciare de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, SC O. SRL, a fost înfiinţată la data de 01 iulie 2008, având sediul social în jud. Constanţa, iar ca obiect principal de activitate fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului. La înfiinţarea societăţii, capitalul social al acesteia era de 100 RON şi era deţinut de inculpaţii C. (95 % din părţile sociale) şi HH. (5% din părţile sociale), iar funcţia de administrator era exercitată de inculpatul B.

La data de 19 august 2008, SC O. SRL a achiziţionat de la SC PPPPP. SRL, reprezentată tot de inculpatul B., mai multe mijloace fixe (construcţii, teren şi bazine de filtrare), ce fuseseră utilizate anterior de către vânzător pentru producţia de produse petroliere în regim de antrepozit fiscal.

La data de 12 noiembrie 2008, prin Autorizaţia nr. x emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, în conformitate cu prevederilor art. 181 (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, SC O. SRL a fost autorizată ca antrepozit fiscal, iar apoi la data de 22 decembrie 2008, această autorizaţie a fost modificată prin decizia aceleiaşi Comisii.

Autorizaţia de antrepozit fiscal era valabila pentru desfăşurarea activităţilor de producţie produse energetice şi permitea antrepozitarului autorizat ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să producă, să transforme, să deţină şi să expedieze, după caz, mai multe categorii de produse accizabile, printre care se regăsea şi motorina. Totodată, titularul autorizaţiei era îndreptăţit sa deţină în funcţiune antrepozitul fiscal numai în locul şi pentru activităţile menţionate în autorizaţie, cu respectarea prevederilor legale referitoare la produsele accizabile armonizate, reglementate prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ.

În vederea demarării activităţilor economice pentru care antrepozitarul SC O. SRL fusese autorizat, acesta a constituit o garanţie totală în cuantum de 66.820 euro, calculată prin raportare la cantităţile anuale de produse energetice estimate a fi produse de către societate, respectiv de 8.820 tone/an. Or, raportat la cantităţile de carburant pe care s-a dovedit că SC O. SRL le-a comercializat în realitate, această sumă achitată cu titlu de garanţie a fost de-a dreptul modică, fiind determinată prin subestimarea vădită a activităţii reale a societăţii.

Prin Decizia nr. x din 3 martie 2011, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal deţinută de SC O. SRL, însă pentru ca societatea să poată evita plata garanţiei reale pe care ar fi trebuit să o achite corespunzător cantităţilor de carburanţi pe care le-a comercializat în realitate şi pentru a-şi putea desfăşura nestingherită activităţile ilicite vizate de persoanele care o controlau, doar în baza garanţiei modice de 66.820 euro deja achitată, reprezentanţii legali ai acesteia au apelat la subterfugiul unor acţiuni repetate în justiţie, prin intermediul cărora, de altfel, au şi reuşit realizarea acestui deziderat.

Astfel, la data de 22 martie 2011, SC O. SRL a formulat o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 3 martie 2011 prin care Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate îi revocase autorizaţia de antrepozit fiscal, respectiva acţiune făcând obiectul Dosarului civil nr. x/2011, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, care prin Sentinţa civilă nr. 113/CA din 6 aprilie 2011, a dispus admiterea cererii şi suspendarea executării deciziei emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate, până la soluţionarea cauzei pe fond.

Împotriva Sentinţei civile nr. 113/CA din 6 aprilie 2011, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate, prin D.G.F.P. Constanţa a formulat recurs, înaintat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 3874 din 30 iunie 2011, a respins excepţiile invocate de intimată, a admis recursul cu care a fost sesizată, a casat sentinţa atacată şi a respins cererea de suspendare a executării deciziei emise de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate.

Ulterior, SC O. SRL a formulat o nouă cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 3 martie 2011, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2011. Drept urmare, prin Sentinţa civilă nr. 243/CA din 21 iulie 2011, instanţa a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate, până la pronunţarea instanţei de fond.

Împotriva Sentinţei civile nr. 243/CA din 21 iulie 2011, D.G.F.P. Constanţa a declarat recurs, care însă a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5812 din 2 decembrie 2011.

Pe fondul cauzei având ca obiect anularea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de SC O. SRL, prin Sentinţa civilă nr. 214/CA din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC O. SRL, în sensul că a constatat nulitatea Deciziei nr. x din 3 martie 2011 şi a Deciziei nr. y din 31 martie 2011 şi a respins cererea acesteia de obligare a organului fiscal competent la completarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de societate.

Totodată, în contextul în care prin adoptarea H.G. nr. 50 din 25 ianuarie 2012, legislaţia în materie a fost modificată prin introducerea unor prevederi normative în aplicarea cărora antrepozitarul SC O. SRL era obligat ca cel mai târziu până la data de 29 februarie 2012, să majoreze capitalul social subscris şi vărsat până la minim 4.000.000 RON şi să suplimenteze cuantumul garanţiei constituite pentru producţia de produse energetice, până la suma de minim 2.000.000 euro, reprezentanţii SC O. SRL s-au văzut nevoiţi să promoveze noi demersuri judiciare, în scopul de a eluda respectarea acestor noi dispoziţii legale.

Sub acest aspect, Curtea a reamintit că potrivit prevederilor lit. o) de la alin. (41), nou introdus la pct. 84 al titlului VII din H.G. nr. 44/2004 prin pct. 22 al H.G. nr. 50/2012, persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia de GPL, trebuie să prezinte dovada constituirii capitalului social subscris şi vărsat de minim 4.000.000 RON.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile lit. o) a alin. (81), nou introdus la pct. 108 al titlului VII din H.G. nr. 44/2004 prin pct. 57 al H.G. nr. 50/2012, cuantumul garanţiei constituite de antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse energetice, cu excepţia GPL, nu poate fi mai mic de 2.000.000 euro.

În plus, aşa cum prevedea art. III alin. (1) din O.G. nr. 30/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 125/2011, antrepozitarii autorizaţi care deţineau autorizaţii de antrepozitar fiscal valabile la data de 1 ianuarie 2012, aveau obligaţia de a se conforma prevederilor menţionate anterior până la data de 29 februarie 2012, inclusiv, iar nerespectarea acestor prevederi atrăgea revocarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal.

Ca atare, prin încheierea civilă nr. 10 din data de 17 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2012, la cererea SC O. SRL, s-a dispus suspendarea provizorie a executării prevederilor pct. 22 lit. o) şi pct. 57 lit. o) din H.G. nr. 50 din 25 ianuarie 2012, până la soluţionarea pe fond a cererii având ca obiect suspendarea executării aceloraşi dispoziţii, formulată în Dosarul nr. x/2012.

Aşadar, SC O. SRL prin exploatarea calităţii de antrepozitar fiscal, care i-a permis să simuleze o activitate de producţie de produse petroliere inferioare în regim suspensiv de plată a accizelor şi să se sustragă în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale aferente. a jucat rolul central în mecanismul de fraudare a bugetului de stat,

În ceea ce priveşte calităţile deţinute de inculpaţii B., C. şi HH., în cadrul SC O. SRL, astfel cum rezultă din actele constitutive ale acesteia comunicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la înfiinţarea societăţii, capitalul social subscris şi vărsat era deţinut de asociaţii C. (în proporţie de 95%) şi HH. (în proporţie de 5%).

Ulterior, la data de 6 mai 2011, între inculpata C. şi inculpatul B., atât în nume personal, cât şi ca mandatar al inculpatului HH. (în baza procurii nr. 1335 din data de 5 mai 2011 autentificată de notarul public XXXX.) a fost încheiat actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, prin care, C. cesiona către B. cele 95% din părţile sociale deţinute în cadrul societăţii, respectivul act adiţional dobândind dată certă prin Încheierea nr. 4422 din 6 mai 2011 emisă de B.N.P. QQQQQ. şi RRRRR.

La data de 17 mai 2011, actul constitutiv al SC O. SRL, actualizat ca urmare a contractului de cesiune părţi sociale încheiat între inculpata C., în calitate de cedent, şi inculpatul B., în calitate de cesionar şi având ca obiect cesionarea de către C. a 95% din valoarea părţilor sociale ale SC O. SRL către inculpatul B., a fost certificat prin Încheierea nr. 1421 din aceeaşi dată, de către B.N.P. XXXX.

În continuare, prin Cererea nr. x din 24 mai 2011, înregistrată la ORCT Constanţa, inculpatul HH., în calitate de reprezentant al SC O. SRL, a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind depunerea Actului adiţional nr. x din 6 mai 2011 prin care se hotărâse cesiunea părţilor sociale.

Drept urmare, prin Rezoluţia nr. x din 26 mai 2011 s-a dispus admiterea cererii de depunere şi menţionare acte, aşa cum a fost formulată şi înregistrarea în registrul comerţului a depunerii actului adiţional din data de 6 mai 2011, dispunându-se totodată şi publicare în Monitorul Oficial Partea a IV-a a actului adiţional din data de 6 mai 2011.

În Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141 din 10 iunie 2011 a fost publicat actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, prin care C., B. şi HH. au hotărât modificarea actului constitutiv astfel: 1. Se asociază în societate numitul B.; 2. Se retrage din societate numita C., care cesionează părţile sociale, reprezentând 95%, către B.; 3. Se stabileşte structura asociaţilor astfel: B. deţine 95%, iar HH. deţine 5% din părţile sociale ale SC O. SRL

La data de 22 august 2011, prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa sub nr. x, inculpatul HH. a solicitat înregistrarea menţiunilor privind transmiterea de părţi sociale pentru persoane fizice, persoane împuternicite, modificarea asociaţilor/administratorului societăţii O. SRL şi participarea acestora la profit şi pierderi, aşa cum fuseseră stabilite prin actul adiţional din data de 6 mai 2011.

Totodată, inculpatul HH., în calitate de asociat al SC O. SRL, a depus la Registrul Comerţului Constanţa o declaraţie datată 9 august 2011, prin care precizează că nu s-a făcut opoziţie la actul adiţional din 6 mai 2011 privind cesiunea părţilor sociale.

La data de 17 august 2011, prin încheierea de autentificare nr. x a B.N.P. XXXX., inculpatul B. a formulat o declaraţie pe propria răspundere, în sensul că îndeplineşte condiţiile pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat şi administrator la SC O. SRL.

Prin rezoluţia din data de 24 august 2011, s-a dispus amânarea soluţionării cererii nr. x formulată de inculpatul HH., până la data de 9 septembrie 2011, pentru a se depune Procura autentificată sub nr. x din 5 mai 2011, prin care HH. îl împuternicise pe B. să îl reprezinte la încheierea actului adiţional având ca obiect cesiunea de părţi sociale.

De asemenea, prin rezoluţia din data de 9 septembrie 2011, s-a dispus din nou amânarea soluţionării cererii nr. x, până la data de 27 septembrie 2011, pentru a se depune Procura autentificată sub nr. x din 5 mai 2011.

Documentul solicitat de Registrul Comerţului Constanţa nu a fost depus la dosar nici până la noul termen stabilit, astfel că prin Rezoluţia nr. x din data de 27 septembrie 2011, având pe rol soluţionarea Cererii nr. x din 22 august 2011 formulată de inculpatul HH., s-a dispus respingerea acesteia astfel cum a fost formulată, pe motiv că la dosar nu a fost depusă Procura autentificată sub nr. x din 5 mai 2011, nefăcându-se astfel dovada mandatării lui B. spre a semna actul adiţional şi actul constitutiv actualizat al SC O. SRL în numele lui HH. Totodată s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial a rezoluţiei sus-menţionate.

Urmare a respingerii de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa a cererii de înregistrare a menţiunilor privind transmiterea părţilor sociale de la inculpata C. către inculpatul B., au fost reluate demersurile pentru realizarea formalităţilor legale de înregistrare şi asigurare a opozabilităţii voinţei asociaţilor.

Astfel, undeva în prima jumătate a lunii octombrie 2011, inculpaţii HH., în calitate de administrator şi asociat minoritar al SC O. SRL (deţinând 5% din capitalul social al acesteia) şi C., în calitate de asociat majoritar al aceleiaşi societăţi (deţinând 95% din părţile sociale) au încheiat un nou act adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, prin care au stabilit următoarele: 1. cooptarea în societate, ca asociat, a numitului B., care vine cu aport social în valoare de 100 RON; 2. retragerea din aceeaşi societate a numitei C.; 3. Împărţirea părţilor sociale ale SC O. SRL, astfel încât B. deţine 95%, iar HH. deţine 5%. Acest act adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL a fost certificat de către B.N.P. XXXX. prin Încheierea de dată certă nr. x din 14 octombrie 2011.

Ulterior, la data de 23 februarie 2012, inculpaţii HH. şi B. au întocmit, sub semnătură privată, actul constitutiv actualizat al SC O. SRL.

În continuare, prin cererea formulată de administratorul SC O. SRL, inculpatul HH. şi înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. x din 6 martie 2012, s-a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a depunerii actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011, astfel că prin Rezoluţia nr. x din 8 martie 2012 emisă în Dosarul nr. x/2012, de persoana desemnată SSSSS., din cadrul ORCT Constanţa, s-a dispus admiterea cererii de depunere şi menţionare acte, aşa cum a fost formulată, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a depunerii Actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011. Totodată s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011, atestat cu dată certă de către B.N.P. XXXX.

În Monitorului Oficial, Partea a IV-a, nr. 1491 din 20 aprilie 2012 a fost publicat actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, prin care asociaţii C. şi HH. au hotărât modificarea actului constitutiv astfel: 1. Se asociază în societate numitul B.; 2. Se retrage din societate numita C., care cesionează părţile sociale, reprezentând 95% din capitalul social, către B.; 3. Se stabileşte structura asociaţilor, astfel încât B. deţine 95%, iar HH. deţine 5% din părţile sociale ale SC O. SRL

Mai apoi, inculpatul HH., în calitate de administrator al SC O. SRL a depus la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa o declaraţie datată 28 mai 2012, prin care preciza că nu s-a făcut opoziţie la actul adiţional din data de 14 octombrie 2011 privind cesiunea părţilor sociale şi tot la data de 28 mai 2012, acesta a formulat o cerere către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care solicita înscrierea menţiunilor privitoare la noii asociaţi ai societăţii şi la transmiterea părţilor sociale.

Urmare a acestei cereri, prin Rezoluţia nr. x din 6 iunie 2012, pronunţată de persoana desemnată TTTTT., din cadrul ORCT Constanţa, s-a dispus admiterea cererii de înregistrare privind pe SC O. SRL, aşa cum a fost formulată şi înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la capitalul social, transmiterea de părţi sociale pentru persoane fizice, alte menţiuni, adăugare, modificare date, retragere asociaţi persoane fizice potrivit datelor din Actul adiţional nr. x din 14 octombrie 2011 şi depunerea actului constitutiv actualizat. Totodată s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a rezoluţiei sus-menţionate şi a notificării privind depunerea la registrul comerţului a actului constitutiv actualizat al SC O. SRL.

Din examinarea cronologică a acestor demersuri întreprinse de inculpaţii B., C. şi HH. pentru modificarea componenţei organelor reprezentative ale SC O. SRL, Curtea constată că acţiunea de cesionare a părţilor sociale deţinute de inculpata C. în cadrul acestei societăţi către fostul său soţ şi tatăl copiilor săi, inculpatul B., a fost subsumată scopului evident de a o proteja pe inculpata C. de responsabilităţile ce-i erau atrase de calitatea de asociat majoritar al unei societăţi comerciale implicată într-o vastă activitate de fraudare a bugetului de stat, numai că aceste demersuri nu au putut avea rezultatul scontat, întrucât, ce-i drept din pricina unei banale neglijenţe determinată de nedepunerea la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa a unui document cerut de această instituţie pentru finalizarea procedurii de înregistrare a cesiunii în registrul comerţului, inculpata C. nu s-a putut retrage în mod legal şi în timp util din cadrul SC O. SRL, ci aproape pe parcursul întregii perioade de derulare a activităţii infracţionale dedusă judecăţii, aceasta şi-a păstrat calitatea de asociat majoritar al societăţii, iar în virtutea acestei calităţi, pe care nu a deţinut-o doar în mod formal, şi-a adus propria contribuţie la desfăşurarea activităţii de evaziune fiscală cu carburanţi, în sensul că, în schimbul obţinerii unor avantaje pecuniare consistente pentru sine şi familia sa, a pus resursele societăţii al cărei asociat era la dispoziţia celor care au conceput, coordonat şi transpus în practică întregul mecanism evazionist.

Sub aspectul chestiunii în discuţie, Curtea a reamintit că în materia transferului de părţi sociale şi a modificării actelor constitutive în cazul societăţilor cu răspundere limitată, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 statuează următoarele reguli:

- Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi - (art. 202);

- Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii - (art. 203);

- Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului - (art. 203);

- Actul de transmitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului comerţului, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (4) - (art. 203).

După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul vor depune la registrul comerţului actul modificator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul încheierii judecătorului-delegat, cu excepţia situaţiilor stipulate la art. 223 alin. (3) şi la art. 226 alin. (2), când înregistrarea va fi efectuată pe baza hotărârii definitive de excludere sau de retragere - (art. 204);

- Oficiul registrului comerţului va înainta din oficiu actul modificator astfel înregistrat şi o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă "Monitorul Oficial", spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii - (art. 204).

De asemenea, Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului prevede la art. 5 următoarele:

(1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.

(2) Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia.

Ori din interpretarea sistematică a dispoziţiilor normative anterior menţionate se deduce că, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, pentru ca efectele juridice ale contractului de cesiune părţi sociale, constând în aceea că cedentul, adică cel care cedează părţile sociale, iese din societatea respectivă, pierzându-şi calitatea de asociat, iar cesionarul, cel care preia părţile sociale, continuă activitatea societăţii, prin dobândirea/continuarea calităţii de asociat al acesteia, să poată fi opozabile şi terţelor persoane, este necesar ca modificările survenite în structura organelor reprezentative ale societăţii prin transferul părţilor sociale să fie în mod valabil înregistrate în registrul Comerţului. Altfel spus, cesiunea părţilor sociale devine opozabilă terţilor, numai prin înregistrarea cesiunii în registrul comerţului, conform hotărâri judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului. Mai mult decât atât, de vreme ce efectele cesiunii faţă de terţi se produc doar din momentul înscrierii acesteia în registrul comerţului, răspunderea cedentului subzistă tot până la acest moment, acesta neputând fi exonerat de răspundere, în cazul constatării unor acte sau fapte ilicite, prin invocarea contractului de cesiune, deoarece, simpla semnare a contractului de transfer al părţilor sociale, nefinalizata cu înregistrarea sa în registrul comerţului, nu îl pune la adăpost; în aceste condiţii, contractul de cesiune produce efecte, dar doar între părţile semnatare. Din momentul înregistrării cesiunii părţilor sociale la Registrul Comerţului, noul asociat (cesionarul) va prelua societatea în stadiul în care se află, prin posibilitatea angajării răspunderii acestuia, în calitate de asociat, iar în anumite cazuri şi ca administrator, atunci când cesionarul cumulează calitatea de asociat cu cea de administrator.

Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, Curtea a apreciat, contrar susţinerilor apărătorilor inculpaţilor B. şi C., că retragerea acesteia din urmă din cadrul SC O. SRL nu a putut opera în mod legal la data de 10 iunie 2011, o dată cu publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011 a actului adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, prin care C. consimţise la transferarea părţilor sociale pe care le deţinea către B., întrucât acel moment nu coincide cu însăşi finalizarea procedurii de înregistrare în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la transferul părţilor sociale, la identitatea noilor asociaţi şi la cota de participare a acestora la beneficii şi pierderi, când aceste menţiuni devin în mod legal opozabile terţilor, ci la data respectivă procedura demarată de inculpatul HH. în faţa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, prin depunerea cererii nr. x din 24 mai 2011, se afla în faza preliminară a dispunerii înregistrării în registrul comerţului a depunerii actului adiţional din data de 6 mai 2011. De altfel, aşa cum s-a precizat în considerentele ce preced, modificările convenite de către asociaţi în baza Actului adiţional nr. x din 6 mai 2011, nici nu au mai ajuns să devină opozabile terţilor prin înregistrarea lor în registrul comerţului, întrucât prin Rezoluţia nr. x din data de 27 septembrie 2011, judecătorul delegat din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa a respins Cererea nr. x din 22 august 2011 formulată de inculpatul HH. prin care solicitase înregistrarea menţiunilor privind transmiterea părţilor sociale şi modificarea asociaţilor SC O. SRL, aşa cum fuseseră stabilite prin actul adiţional din data de 06 mai 2011.

Totodată, apărarea inculpaţilor B. şi C., în sensul că au considerat cu bună credinţă că transferul părţilor sociale realizat în baza Actului adiţional nr. x din 6 mai 2011 ar fi operat în mod valabil prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011 a respectivului act adiţional, nu poate fi acceptată de către Curte ca pertinentă nici din perspectiva faptului că, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, şi cum de altfel ei înşişi o recunosc, ambii deţin o experienţă redutabilă în domeniul afacerilor în mediul privat, astfel încât niciunul dintre ei nu se află în postura de a invoca în mod plauzibil o eventuală necunoaştere a dispoziţiilor legale privitoare la regimul juridic al societăţilor cu răspundere limitată.

Un alt argument pe care inculpaţii B. şi C. şi-au întemeiat apărarea conform căreia din punctul lor de vedere cesiunea părţilor sociale deţinute de C. în cadrul SC O. SRL către inculpatul B. şi-a produs în mod legal efectele la data de 10 iunie 2011, prin publicarea actului adiţional încheiat la data de 6 mai 2011 în Monitorul Oficial, a constat în aceea că, astfel cum rezultă din copiile paşapoartelor lor depuse la dosarul cauzei în faza cercetării judecătoreşti, la data de 14 octombrie 2014 când a fost încheiat noul act adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL ei se aflau în Dubai, astfel încât neaflându-se pe teritoriul ţării nu au putut în mod obiectiv să participe la încheierea acestui act, aspect confirmat şi de raportul de expertiză criminalistică (grafică) extrajudiciară întocmit de expertul AAAAA. şi prezentat de aceştia instanţei în cadrul probei cu înscrisuri, care atestă că semnăturile pentru numitul B. de pe actul adiţional al SC O. SRL - încheiere de dată certă nr. x din data de 14 octombrie 2011, de pe chitanţa din 1 iunie 2012 - depunere numerar în vederea majorării capitalului social al SC O. SRL şi de pe actul constitutiv al SC O. SRL din data de 23 februarie 2012 nu au fost executate de persoana titulară B., ci semnăturile au fost contrafăcute prin execuţia la inspiraţie, iar semnătura pentru numita C. de pe actul adiţional al SC O. SRL - încheiere de dată certă nr. x din data de 14 octombrie 2011 nu a fost executată de către persoana titulară C. ci a fost contrafăcută prin execuţia la inspiraţie.

În accepţiunea Curţii, nici aceste argumente suplimentare invocate de inculpaţi nu sunt în măsură a valida apărarea acestora în sensul că în perioada încriminată drept infracţională de către acuzare, inculpata C. nu ar fi avut nicio calitate (formală sau informală) în cadrul SC O. SRL, în condiţiile în care se retrăsese din societate urmare a încheierii contractului de cesiune părţi sociale din data de 6 mai 2011, întrucât, astfel cum rezultă din depoziţia martorului XXXX., notarul public ce a conferit dată certă Actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011, audiat de către instanţă din oficiu, potrivit art. 147 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici coroborat cu art. 300 din Regulamentul de punere în aplicare a acestui act normativ, la emiterea încheierii de dată certă cu privire la un astfel de act adiţional prin care se cesionează părţile sociale nu este necesară prezenţa părţilor semnatare ale actului în faţa notarului public, astfel că şi în cazul de faţă, în aplicarea acestor prevederi legale, actul adiţional al SC O. SRL, căruia i-a dat dată certă prin Încheierea nr. x din 14 octombrie 2011 nu a fost semnat în faţa sa de către părţile la care acesta se referă, ci respectivul act adiţional pe care îl redactase cu câteva zile în urmă raportat la momentul emiterii încheierii de dată certă, după modelul unui act similar încheiat la un notar din Bacău, prezentat de inculpatul HH. şi pe care îl predase acestuia din urmă, la data de 14 octombrie 2011, i-a fost adus de către HH. deja semnat.

Pe de altă parte, potrivit declaraţiei inculpatului HH., a cărui audiere a fost, de asemenea, dispusă de instanţă din oficiu cu privire la împrejurările încheierii Actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011, reluarea demersurilor pentru încheierea acestui nou act adiţional care consfinţea transferul părţilor sociale de la inculpata C. către inculpatul B. s-a făcut cu cunoştinţa şi chiar din iniţiativa acestora, afirmaţie perfect plauzibilă, câtă vreme nu poate fi identificat vreun interes personal al acestuia în a se ocupa de încheierea unui contract de cesiune părţi sociale vizându-i pe inculpaţii B. şi C. şi, mai ales, dată fiind poziţia deţinută de acesta în cadrul grupului infracţional organizat şi al SC O. SRL, de executant docil al ordinelor şi instrucţiunilor primite de la liderul grupării, inculpatul B.

În cât priveşte faptul că, potrivit raportului de expertiză criminalistică (grafică) extrajudiciară întocmit de expertul AAAAA. semnături existente pe Actul adiţional nr. x din 14 octombrie 2011 nu aparţin inculpaţilor B. şi C. şi, de asemenea, semnăturile aplicate pe chitanţa din 1 iunie 2012, de depunere numerar în vederea majorării capitalului social al SC O. SRL şi pe actul constitutiv al SC O. SRL din data de 23 februarie 2012 nu au fost executate de inculpatul B., dincolo de caracterul vădit subiectiv al concluziilor acestui mijloc de probă întocmit cu titlu oneros la solicitarea inculpaţilor, Curtea apreciază şi că aspectele constatate prin acest element probatoriu se constituie, mai degrabă, într-o probă în defavoarea inculpaţilor, în sensul că nesemnarea de către aceştia a Actului adiţional nr. x din 14 octombrie 2011 şi a unor documente întocmite în vederea îndeplinirii formalităţilor de înregistrare a modificărilor intervenite prin cesionarea părţilor sociale poate fi, în mod plauzibil, asimilată unui gest premeditat al inculpaţilor, la care au recurs tocmai în scopul de a putea invoca ulterior lipsa oricărei responsabilităţi din partea inculpatei C. vis a vis de activitatea infracţională desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL.

Aşadar, raportat la considerentele anterior expuse, a rezultat că inculpata C. şi-a pierdut calitatea de asociat în cadrul SC O. SRL, cel mai devreme la data de 6 iunie 2012, când prin rezoluţia nr. x din aceeaşi dată, a ORCT Constanţa, s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor modificatoare rezultând din Actul adiţional nr. x din 14 octombrie 2011, precum şi a depunerii actului constitutiv actualizat al SC O. SRL, astfel că, deşi aparent neimplicată în activitatea propriu-zisă a societăţii, aproape în întreaga perioadă pe parcursul căreia a fost desfăşurată activitatea de fraudare a bugetului de stat, aceasta şi-a păstrat puterea de decizie conferită de calitatea de asociat majoritar, în virtutea căreia, acţionând în deplină cunoştinţă de cauză şi în mod deliberat, a creat autorilor infracţiunii de evaziune fiscală condiţiile propice pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Revenind la expunerea circumstanţelor factuale ale cauzei, Curtea a constatat că o altă societate pe care probatoriul cauzei o indică a fi fost înfiinţată special în scopul de a fi folosită în mecanismul evazionist, este SC P. SRL, care a avut un rol esenţial în circuitul evazionist, realizând atât importurile de motorină care ulterior a fost vândută în mod ocult de către SC O. SRL, cât şi livrări fictive de ţiţei brut, necesare simulării procesului de producţie a produselor petroliere inferioare de către SC O. SRL Totodată, societatea a funcţionat ca un nod central în circuitul financiar prin care au fost recuperate şi împărţite beneficiile obţinute din evaziune fiscală.

SC P. SRL a fost înfiinţată în anul 2010, având sediul social în localitatea Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, iar asociat unic şi administrator pe FFFF., soţia inculpatului D. La data de 10 mai 2011, FFFF., printr-o procură generală autentică, l-a împuternicit să administreze societatea pe soţul său, inculpatul D., care s-a ocupat ulterior de întreaga activitate a societăţii, acţionând conform dispoziţiilor transmise de către liderul grupului infracţional, inculpatul B.

Pentru asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare a activităţilor infracţionale pe care membrii grupului infracţional le preconizau a fost necesar şi ca SC P. SRL să parcurgă câteva etape prealabile care au presupus îndeplinirea următoarelor activităţi.

La data de 15 martie 2010, Direcţia Judeţeana pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a eliberat atestatul de înregistrare pentru comercializare en gros de produse energetice, respectiv motorina.

La data de 12 februarie 2011, între SC P. SRL, în calitate de vânzător, şi SC O. SRL, în calitate de cumpărător a fost încheiat un contract de livrare produse petroliere, potrivit căruia furnizorul îşi asuma obligaţia de a asigura lunar livrarea către beneficiar a unei cantităţi de 1.000 tone motorina şi 200 tone benzina, în regim suspensiv de accize, iar beneficiarul accepta sa primească aceste cantităţi de materii prime, care urma a fi folosite în procesul de producţie, în antrepozitul beneficiarului.

La data de 17 mai 2011, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a emis pentru SC P. SRL, autorizaţia de Expeditor înregistrat, valabilă începând cu 01 aprilie 2011, care permitea să fie expediate în regim suspensiv de la plata accizelor, după punerea în libera circulaţie, produsele accizabile benzină fără plumb şi motorină. La 30 iunie 2011, autorizaţia a fost modificată prin decizia comisiei prezidate de inculpatul L.

Autorizaţia permitea deplasarea produselor în regim suspensiv de accize de la biroul vamal de intrare în tara a mărfurilor şi pana la locul de livrare a produselor, respectiv la locaţia stabilita de antrepozitarul autorizat.

La eliberarea autorizaţiei au fost avute în vedere înscrisurile depuse de expeditor, din care rezultă că acesta intenţiona sa achiziţioneze o cantitate de 10,000 tone motorina şi 2,000 tone benzina anual de la furnizori care au marfa depozitata în regim de zonă liberă, în rezervoarele aparţinând SC CCCCC. SA, în vederea onorarii contractului încheiat la data de 12 februarie 2011 cu SC O. SRL.

În aplicarea pct. 108 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, expeditorul înregistrat SC P. SRL a constituit o garanţie totală în cuantum de 451.400 euro, care să acopere 100% valoarea accizelor aferente oricărei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize. Calculul garanţiei s-a efectuat prin raportare la cantităţile de produse indicate de expeditor, astfel încât prin subestimarea activităţii a fost achitată o sumă modică raportat la cantităţile de carburant comercializate în realitate.

Sintetic mecanismul evazionist realizat în numele şi pe seama SC O. SRL prin vânzările oculte de motorină euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de accize şi consecutiv prin înregistrarea unor operaţiuni fictive de achiziţie ţiţei, transport aferent, respectiv producţie şi vânzare de produse de energetice inferioare slab accizate, în scopul de a justifica lipsa stocurilor de motorină vândută în mod ilegal, a presupus parcurgerea mai multor etape după cum urmează:

1. achiziţiile reale de motorină realizate de către SC O. SRL prin intermediul SC P. SRL;

2. achiziţiile fictive de ţiţei brut realizate de către SC O. SRL de la SC P. SRL şi alte societăţi de tip "fantomă" şi înregistrarea cheltuielilor fictive de transport a acestui carburant;

3. procesul fictiv de producţie a produselor petroliere inferioare declarat de către SC O. SRL;

4. livrările fictive de produse petroliere inferioare înregistrate în contabilitatea SCO. SRL;

5. livrările reale de motorină de la SC O. SRL către SC.Q. SRL şi SC R. SRL;

6. achiziţiile fictive de motorină realizate de SC Q. SRL şi SC R. SRL de la furnizori cu comportament de societăţi "fantomă"

7. circuitul financiar folosit pentru recuperarea sumelor obţinute din evaziunea fiscală şi modul de utilizare a acestora.

În continuarea expunerii, Curtea a analizat în detaliu, pe baza probatoriului strâns în cauză, circumstanţele factuale proprii fiecăreia dintre etapele componente ale mecanismului de fraudare a bugetului de stat ce constituie obiectul judecăţii.

1. Achiziţiile de motorină realizate de către SC O. SRL prin intermediul SC P. SRL;

În perioada cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012, în baza autorizaţiei de expeditor înregistrat nr. x valabilă începând cu 1 aprilie 2011, SC P. SRL a importat cantitatea totală de 90.311,672 tone de motorina euro 5 de la mai mulţi furnizori externi care depozitau combustibilul în rezervoarele CCCCC. Constanţa (UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX.) livrarea carburantului efectuându-se din aceste rezervoare.

În anexa nr. 38 a raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, în cursul urmăririi penale, de către expertul contabil judiciar BBBBB., este prezentată în detaliu situaţia analitică a achiziţiilor de motorină euro 5 efectuate de SC P. SRL de la furnizorii externi care îşi desfăşurau activitatea în CCCCC. Constanţa.

La livrarea motorinei din depozitele CCCCC. Constanţa s-au întocmit următoarele documente:

- avize de expediţie, în care se preciza la rubrica cumpărător SC O. SRL, cantitatea de motorina, numărul de sigilii, numele delegatului şi numărul maşinii cu care s-a efectuat transportul;

- facturi în care se preciza cumpărătorul, cantitatea de motorina şi valoarea facturii, TVA = 0 (tranzacţiile nu erau purtătoare de TVA, motorina fiind livrata în regim suspensiv de accize);

- Certificat de inspecţie a autocisternei după încărcare;

- Raport de încercare întocmit de CCCCC. cu număr unic alocat în ordine cronologică, corespunzător codului eşantionului, care are acelaşi regim;

- Document administrativ electronic (D.A.I.).

Ulterior, în baza contractului de furnizare încheiat la data de 12 februarie 2011, SC P. SRL a livrat motorina importată către SC O. SRL, în regim suspensiv de la plata accizelor, conform destinaţiei declarate "procesul de producţie, în antrepozitul fiscal al beneficiarului".

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul contabil judiciar BBBBB. a fost prezentată situaţia sintetică şi defalcată pe luni a livrărilor de motorină euro 5 pe care furnizorul SC P. SRL le-a efectuat în perioada mai 2011 - iulie 2012, către beneficiarul SC O. SRL, în urma examinării documentelor justificative emise de SC P. SRL (facturi şi avize de expediţie) în perioada sus-menţionată, expertul contabil judiciar stabilind că potrivit datelor înscrise în facturi, SC P. SRL a livrat către SC O. SRL cantitatea totală de 80.246.731,00 kg motorină euro 5, iar potrivit menţiunilor consemnate în avizele de expediţie, cantitatea totală de 87.322.734,00 kg (104.694.796,77 kg T0 C).

Totodată, pe baza verificării notelor de intrare recepţie întocmite la nivelul SC O. SRL şi a înregistrărilor efectuate în contabilitatea acestei societăţi, expertul contabil judiciar desemnat în cauză a stabilit că în cuprinsul notelor de intrare recepţie întocmite în perioada mai 2011 - iulie 2012 a fost înregistrată cantitatea totală de 87.635.734,00 kg motorină euro 5, iar în contabilitate a fost înregistrată cantitatea de 87.258.911,00 kg.

Din examinarea comparativă a cantităţilor de motorină euro 5 înscrise în avizele de expediţie întocmite de SC P. SRL cu cele înregistrate în contabilitatea SC O. SRL, expertul contabil judiciar a stabilit existenţa unei diferenţe de 63.823 kg motorina ce nu a fost înregistrată în contabilitatea SC O. SRL, deşi trebuia să se procedeze ca atare, în condiţiile în care pe Avizele de expediţie nr. x din 19 iunie 2012 şi nr. y din 19 iunie 2012 din care provin aceste diferenţe exista semnătura de primire din partea SC O. SRL şi amprenta ştampilei acesteia.

2. Achiziţiile fictive de ţiţei brut realizate de către SC O. SRL de la SC P. SRL şi alte societăţi de tip "fantomă" şi înregistrarea cheltuielilor fictive aferente transportului acestui carburant;

În perioada mai 2011 - iulie 2012, SC O. SRL a realizat achiziţii fictive de ţiţei brut de la SC W. SRL, SC U. SRL şi SC P. SRL (toate aflate sub controlul inculpatului D.), cu scopul de a crea aparenta că acest produs a intrat în procesul de producţie împreună cu motorina euro 5 livrata de SC P. SRL, rezultând produsul intermediar distilat greu şi produsele finale CLG şi CLN.

Prin simularea şi declararea către autorităţile fiscale a acestui proces de producţie fictiv, societatea urma să achite accize corespunzătoare produselor petroliere inferioare pe care le comercializa doar scriptic şi nu pentru motorina euro 5 pe care o vindea în realitate, iar impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată au fost diminuate prin înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor fictive de achiziţie ţiţei şi de transport corespunzătoare.

Pentru a justifica formal livrările fictive de ţiţei necesar pentru simularea procesului de producţie au fost întocmite contracte de furnizare între furnizorii SC W. SRL, SC U. SRL sau SC P. SRL şi beneficiarul SC O. SRL, toate aceste contracte având un conţinut identic, inclusiv sub aspectul neconcordanţelor existente între data semnării lor (menţionată ca fiind 1 mai 2011, în cazul contractului încheiat cu SC W. SRL, 18 mai 2011, în cazul contractului încheiat cu SC U. SRL, respectiv 1 iulie 2011, în cazul contractului încheiat cu SC P. SRL) şi data încheierii (declarată a fi în toate situaţiile 15 decembrie 2010). Obiectul fiecăruia dintre aceste contracte îl constituia achiziţia a 177.500 tone anual de ţiţei brut folosit în procesul de producţie, în valoare totala aproximativa de 257.700.960 RON.

Ulterior, în scopul de a putea justifica absenţa fizică a stocurilor de ţiţei din posesia SC O. SRL, în eventualitatea unui control, au fost încheiate trei contracte de custodie (nr. x din 31 mai 2011, nr. y din 30 iunie 2011 şi nr. z din 30 iunie 2011), prin care SC W. SRL se obliga faţă de SC O. SRL să păstreze în depozitele sale ţiţeiul brut pe care aceasta din urmă pretindea că îl folosea în procesul de producţie, conţinutul acestui contract dovedindu-se a fi unul complet formal în condiţiile în care, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul GGGG., administratorul SC W. SRL, nu a afirmat că această societate ar fi avut baza logistică necesară aducerii la îndeplinire a clauzelor acestui contract.

Probatoriul administrat în cauză a evidenţiat cu certitudine faptul că aceste livrări de ţiţei brut, înregistrate fictiv în contabilitatea SC O. SRL, în fapt, nu au avut loc niciodată, ci toate aceste tranzacţii au alcătuit doar un circuit fictiv, realizat în vederea creării aparentei ca la SC O. SRL, acest ţiţei brut a intrat în procesul de producţie împreună cu motorina euro 5 livrata din depozitele CCCCC., rezultând produsul intermediar distilat greu şi produsele finale, CLG şi CLN, o atare concluzie decelându-se, în esenţă, pe baza următoarelor constatări obiective:

Din examinarea circuitelor parcurse de facturile emise pentru livrările de ţiţei brut, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, s-a reţinut că în cazul fiecărei achiziţii de ţiţei brut realizată de către SC O. SRL, furnizorul iniţial al acestui carburant a fost SC ZZZZ. SRL, societate care, aşa cum o demonstrează cu prisosinţă probatoriul cauzei, în perioada de referinţă care interesează cauza nu a efectuat şi nici nu ar fi putut, în mod obiectiv, să efectueze astfel de activităţi comerciale de livrare de ţiţei brut, pentru simplul motiv că nu se mai afla în fiinţă.

În acest sens, s-a menţionat faptul că prin adresa nr. x din data de 1 aprilie 2013, SC YYYYY., în calitate de lichidator judiciar al SC ZZZZ. SRL a comunicat organului de urmărire penală următoarele aspecte:

"Nu au fost identificate societatea şi nici foştii reprezentanţi ai acesteia, iar notificarea transmisa la sediul declarat al societăţii cu confirmare de primire a fost restituita cu menţiunea - termen de păstrare expirat."

De asemenea, lichidatorul SC YYYYY. a înaintat la dosarul cauzei şi Procesul-verbal din 17 ianuarie 2013 încheiat de consilieri din cadrul SAF-AIF Constanţa, din cuprinsul căruia rezultă următoarele aspecte:

"În urma deplasării efectuata la sediul social şi la punctul de lucru al SC ZZZZ. SRL, am constat faptul că la adresele respective nu a putut fi contactat niciun reprezentant al societăţii, fapt pentru care nu s-a putut desfăşura controlul? Invitaţia transmisă la sediul societăţii a fost returnată cu menţiunea "nimeni sa semneze"? Invitaţia transmisă la punctul declarat al societăţii, a fost returnata cu menţiunea "mutat de la adresa"? Invitaţia transmisă administratorului YYYY. a fost returnata cu menţiunea " nimeni să semneze" Prin Adresa nr. x din 30 octombrie 2012, înregistrată la SAF-AIF Constanţa sub nr. x din 7 noiembrie 2012, Direcţia Publica Judeţeană de evidenţa a persoanelor Constanţa ne transmite ca d-na YYYY. figurează în evidenţă cu domiciliul în localitatea Mihail Kogălniceanu, str. x, jud. Constanţa. Prin adresele nr. x din 30 octombrie 2012 şi nr. y din 15 noiembrie 2012, înregistrate la SAIF Constanţa sub nr. x din 1 noiembrie 2012, respectiv nr. x din 19 noiembrie 2012, ORC Constanţa a transmis documentele solicitate, din care reiese faptul că sediul social al societăţii este expirat (a fost încheiat un contract de comodat pe o perioadă de 5 luni, cu începere de la 1 iunie 2010), organele de control sunt puse în imposibilitatea de a efectua controlul, inclusiv de a lua legătura cu reprezentantul legal al firmei, astfel ca apreciem ca aceasta, cu rea-credinţă se sustrage, astfel, de la orice control al autorităţilor statului. Prin adresa nr. x din 7 decembrie 2012, înregistrată la SAF-AIF Constanţa sub nr. x din 21 decembrie 2012, IPJ Constanţa a comunicat faptul că, din verificările efectuate în teren şi din discuţia cu proprietarul imobilului, ZZZZZ., acesta nu cunoaşte nimic de existenţa SC ZZZZ. SRL şi despre administratorul acesteia, YYYY. Menţionăm ca din baza de date furnizate de MFP - Portal Fiscnet.ro, reiese faptul că ultimele declaraţii depuse de societate, sunt pentru luna septembrie 2010 (100 şi 300), pentru semestrul 1, 2010 (394), iar ultimul bilanţ depus este pentru anul 2009, aspecte ce sunt de natura a demonstra ca societatea s-a sustras atât de la plata TVA colectat, cât şi a impozitului pe profit, prin nedeclararea veniturilor impozabile. SC ZZZZ. SRL este declarată inactivă, începând cu data de 1 octombrie 2012, conform Deciziei nr. x din 25 iulie 2012".

Totodată, potrivit relaţiilor comunicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la solicitarea instanţei, cu privire la situaţia juridică a SC ZZZZ. SRL, la data de 6 mai 2011 a fost înregistrată în registrul comerţului sub nr. x următoarea menţiune:

"Prin Sentinţa nr. 2886 din 12 aprilie 2011, definitivă, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2011, în soluţionarea cererii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, privind dizolvarea judiciară, prin Oficiul registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru societatea comercială ZZZZ. SRL s-a dispus dizolvarea judiciară şi publicarea acesteia, pe cheltuiala titularului cererii, în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a".

Mai mult decât atât, audiată în cursul cercetării judecătoreşti din iniţiativa acestei Curţi, martora YYYY., asociat şi administrator în acte al SC ZZZZ. SRL, absolventă a 10 clase şi fără vreo pregătire profesională, a precizat că la solicitarea partenerului său din acea vreme, pe nume AAAAAA., prin intermediul căruia, de altfel, l-a cunoscut şi pe inculpatul D., a preluat pe numele său mai multe firme, printre care şi SC ZZZZ. SRL, însă pe această firmă nu a desfăşurat niciodată vreo activitate de vânzare de ţiţei şi nici nu ştie ca respectiva societate să fi avut baza materială necesară desfăşurării unor astfel de activităţi comerciale.

Tot în legătură cu achiziţiile de ţiţei brut pe care SC P. SRL le-ar fi făcut de la SC U. SRL, în scopul de a onora contractul de furnizare încheiat cu SC O. SRL, s-a arătat împrejurarea că inculpatul D., administratorul de fapt al SC P. SRL a precizat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că aceste achiziţii au fost realizate doar scriptic, în realitate SC P. SRL necumpărând niciodată ţiţei pe care ulterior să-l revândă către SC O. SRL În acelaşi context, inculpatul D. a mai arătat că avizele de expediţie aferente livrărilor de ţiţei îi erau lăsate la sediul SC O. SRL, de unde le prelua şi i le înmâna contabilei M., fără însă să fi văzut vreodată vreo cisternă încărcată cu ţiţei. De asemenea, consecvent propriilor susţineri, şi în faţa instanţei de fond, cu prilejul declaraţiei prin care a înţeles să-şi asume în integralitate responsabilitatea faptelor imputate, inculpatul D. a precizat că SC P. SRL nu a vândut ţiţei către SC O. SRL, ci aceste tranzacţii s-au realizat doar scriptic.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că nici celelalte societăţi implicate în circuitul fictiv de aprovizionare cu ţiţei (SC W. SRL, SC U. SRL, SC T. SRL, SC S. SRL şi SC V. SRL), nu au desfăşurat în realitate astfel de activităţi comerciale, în această perioadă, ci aceste societăţi, controlate de membrii grupului infracţional organizat prin interpuşi, au fost folosite exclusiv cu scopul de a furniza documentele justificative necesare.

Astfel, potrivit declaraţiilor martorului CCCC., asociat şi administrator al SC U. SRL şi, totodată, administrator de fapt al SC W. SRL), care sunt numai în parte corespunzătoare adevărului, deşi aceste societăţi au intermediat vânzarea de ţiţei brut către SC P. SRL, el nu a asistat niciodată la vreo astfel de livrare şi nici nu a vizitat vreodată depozitele în care societăţile furnizoare ar fi deţinut marfa, iar interpunerea sa în acest circuit care s-a realizat doar scriptic, a fost făcută pentru a-i fi plătit un comision de 8.000 - 9.000 RON lunar, venituri pe care însă nu le înregistra în contabilitate.

S-au apreciat a fi relevante în acelaşi sens şi susţinerile inculpatului D., care a precizat că achiziţii fictive de ţiţei au fost înregistrate ca fiind făcute şi de la SC W. SRL, firmă controlată de CCCC.

La rândul lor, martorii KKK. (administrator formal al SC V. SRL), PP. (administrator al aceleiaşi societăţi după KKK.), PP. (administrator scriptic al SC S. SRL) şi TTT. (administrator scriptic al SC T. SRL), au declarat că au acceptat să figureze formal ca administratori ai acestor societăţi, care în realitate nu au desfăşurat niciun fel de activităţi economice, în schimbul unor sume de bani pe care le primeau de la inculpaţii D. ori E., persoane care se ocupau efectiv de emiterea facturilor şi de realizarea tranzacţiilor bancare în numele acestor societăţi.

Caracterul fictiv al operaţiunilor de furnizare ţiţei al căror beneficiar declarat era SC O. SRL a fost evidenţiat şi prin concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, care, în urma analizei documentelor justificative ale tranzacţiilor cu ţiţei, a constatat că există o diferenţă nesemnificativă între preţul cu care ţiţeiul intra pe circuit şi cel cu care era livrat beneficiarului final, ceea ce demonstrează practic lipsa oricărui scop comercial al acestor operaţii.

Tot în sprijinul tezei fictivităţii achiziţiilor de ţiţei realizate de către SC O. SRL s-a remarcat şi faptul că facturile emise de SC ZZZZ. SRL şi de SC T. SRL nu conţin nici semnături şi nici amprente de ştampile, iar SC U. SRL, cu toate ca a încheiat contract de furnizare cu SC O. SRL, a emis facturi doar către SC P. SRL, jucând exclusiv rolul intermediar ca trambulina.

În concluzie, facturile în baza cărora s-ar fi livrat ţiţeiul brut către SC O. SRL, au urmărit construirea unor circuite de tip suveică, prin interpunerea mai multor societăţi de tip "fantomă" în tranzacţiile scriptice, cu scopul de a îngreuna verificarea traseului şi stabilirea caracterului fictiv al operaţiunilor.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, pe baza documentelor justificative întocmite pentru livrările succesive de ţiţei, a fost stabilit circuitul fictiv urmat de tranzacţiile menţionate în respectivele facturi. Sintetic, pentru perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iunie 2012, expertul contabil judiciar a evidenţiat următoarele circuite fictive ale livrărilor de ţiţei:

a) mai 2011 - iunie 2011: SC ZZZZ. SRL --- SC S. SRL --- SC V. SRL --- SC W. SRL --- SC O. SRL - pe acest circuit a fost pusă în evidenţă o diferenţa de preţ de numai 0.0182 RON/kg între preţul unitar practicat de primul furnizor - SC ZZZZ. SRL şi preţul final cu care se realizează achiziţia de către SC O. SRL, ceea ce demonstrează lipsa scopului comercial al operaţiunilor declarate;

b) iulie 2011 - septembrie 2011; SC ZZZZ. SRL --- SC S. SRL --- SC W. SRL --- SC O. SRL - pe acest circuit a fost constatată o diferenţa de preţ de 0.0026 RON/kg, între preţul unitar iniţial practicat de S,C, ZZZZ. SRL şi preţul unitar final din relaţia SC P. SRL - SC O. SRL;

c) octombrie 2011 - februarie 2012; SC ZZZZ. SRL --- SC S. SRL --- SC U. SRL --- SC P. SRL --- SC O. SRL - pe acest circuit rezultă o diferenţa medie de 0.0036 RON/kg între preţul unitar practicat de SC ZZZZ. SRL şi preţul unitar final din relaţia SC P. SRL - SC O. SRL;

d) martie 2012 - mai 2012; SC ZZZZ. SRL --- SC T. SRL --- SC U. SRL --- SC P. SRL --- SC O. SRL - pe acest circuit se constată o diferenţa de 0.0060 RON/kg între preţul unitar practicat de SC ZZZZ. SRL şi preţul unitar final din relaţia SC P. SRL - SC O. SRL;

e) iunie 2012; pentru această lună nu s-a mai întocmit evidenţa contabilă pentru SC T. SRL, aşa încât nu s-a putut determina punctul iniţial al facturilor de ţiţei, ci doar a 2-a jumătate a traseului: SC U. SRL --- SC P. SRL --- SC O. SRL; facturile corespunzătoare s-au întocmit numai pe perioada 1 - 14 iunie 2012, în schimb avizele de expediţie de la SC P. SRL către SC O. SRL există pentru toata perioada; pe acest circuit a fost stabilită o diferenţă de 0.0020 RON/kg între preţul unitar practicat de SC ZZZZ. SRL şi preţul unitar final din relaţia SC P. SRL - SC O. SRL

În ceea ce priveşte transportul ţiţeiului, acesta a fost facturat în mod fictiv de către SC BB. SRL, societate care, în realitate, alături de SC CC. SRL, realiza transporturile de motorină din depozitele CCCCC. Constanţa şi care, în fapt, era controlată de inculpatul H., prin intermediul finului lui, inculpatul G..

Astfel, aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, în perioada mai 2011 - iunie 2012, SC BB. SRL a emis către SC O. SRL facturi de transport ţiţei brut în valoare totală de 3.255.543,86 RON, pe care aceasta din urmă le-a înregistrat în contabilitate, deşi aceste servicii nu fuseseră prestate în realitate. În acest mod, SC O. SRL şi-a majorat masa cheltuielilor cu suma de 2,625,438.61 RON, fapt care a determinat diminuarea impozitului pe profit şi a micşorat T.V.A. datorat bugetului de stat cu suma de 630.105,25 RON.

Avizele de expediţie întocmite corespunzător acestor livrări conţin menţiuni identice, respectiv aceiaşi şoferi, aceleaşi mijloace auto şi aceeaşi cantitate de ţiţei pretins a fi transportată, fiind schimbate doar persoanele juridice implicate.

Audierea în calitate de martori a persoanelor care au fost angajaţi ca şoferi în cadrul SC BB. SRL (VV., DDD. şi EEE.) a scos la iveală faptul că transporturile de ţiţei brut către SC O. SRL nu au avut loc în realitate, lucru, de altminteri firesc dacă se are în vedere faptul că, astfel cum s-a demonstrat în considerentele ce preced, nici tranzacţiile care atestă livrarea de ţiţei brut către SC O. SRL nu au avut corespondent în realitate.

3. Procesul fictiv de producţie a produselor petroliere inferioare declarat de către SC O. SRL

În scopul de a diminua cuantumul obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, prin plata unui nivel mult mai scăzut al accizelor şi totodată pentru a crea o justificare pentru lipsa stocurilor de motorină şi de ţiţei achiziţionate, în eventualitatea unui control, SC O. SRL, a pretins că motorina şi ţiţeiul sunt supuse unui proces de distilare din care se obţinea produsul intermediar distilat greu, iar în final combustibil lichid greu şi combustibil lichid Navo.

Combustibilul lichid greu este un produs utilizat pentru focarele utilajelor şi instalaţiilor industriale, obţinut în procesul de distilare atmosferică a ţiţeiului, distilare sub presiune redusă sau distilare distructivă a rezidului, precum şi prin amestecarea acestora cu fracţiuni de distilare. La momentul comiterii faptelor deduse judecăţii, acciza datorată bugetului de stat pentru livrarea unei tone de CLG era de 15 euro, pe când cea datorată pentru livrarea unei tone de motorină era de 358 euro.

Combustibilul Navo este un produs petrolier inferior folosit pentru alimentarea platformelor de forare sau de producţie şi a cărui livrare este scutita de la plata accizelor şi a TVA, în conformitate cu prevederile art. 144 (1), lit. a) pct. 7 din C. fisc.

Raportat la acest regim fiscal al celor două categorii de produse petroliere, expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză a stabilit că alegerea acestora s-a realizat pentru a neutraliza efectul fiscal al operaţiunilor de comercializare a acestora, prin compensarea reciprocă a obligaţiilor care luau naştere prin livrarea de CLG şi CLN, astfel încât SC O. SRL să înregistreze niveluri minime de profit purtător de impozit şi TVA de plată.

În realitate, însă, SC O. SRL nu a desfăşurat în niciun moment activitate de producţie, aspect ce rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din coroborarea a numeroase elemente probatorii administrate în cauză.

Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul UU., angajatul SC O. SRL, care se ocupa de întreţinerea instalaţiei de distilare atmosferică simplă, a declarat că în perioada cât şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei societăţi, instalaţia respectivă nu a funcţionat efectiv şi, ca atare, niciodată nu s-a produs CLG sau CLN, iar cantitatea de circa 100 de tone CLG găsită de organele de urmărire penală cu prilejul percheziţiei efectuate la sediul SC O. SRL, era folosită drept combustibil pentru centrala termică din incinta societăţii. De asemenea, şi cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, martorul UU. a susţinut că în perioada cât şi-a desfăşurat activitatea la SC O. SRL, în cadrul acesteia nu s-a desfăşurat vreun proces de producţie de CLG sau combustibil lichid Navo 1 ori Navo 2, cu excepţia unei cantităţi de aproximativ 150 de tone CLG, de care avea nevoie pentru punerea în funcţiune a cazanului cu abur şi pe care a preparat-o în rezervorul R8, unde, de altfel, a şi fost găsită la momentul sigilării acestui rezervor. Totodată, martorul a mai precizat că din luna ianuarie 2011 şi până în noiembrie 2011, instalaţia de distilare atmosferică simplă s-a aflat în reparaţii şi revizie, iar după terminarea lucrărilor de revizie, s-a procedat la conservarea întregului sistem de instalaţie, care a fost încărcat cu motorină şi în fiecare zi era pus în funcţiune pe circuit de recirculare. Relevante în acelaşi sens sunt şi susţinerile aceluiaşi martor conform cărora, cât a lucrat la SC O. SRL, pe platforma acesteia nu a fost adus ţiţei, cu excepţia a două autocisterne care au fost folosite pentru prepararea combustibilului lichid de care avea nevoie pentru punerea în funcţiune a cazanului cu abur şi nici nu a văzut ca în rezervoarele acestei societăţi să fie descărcate autocisterne cu motorină.

Totodată, martorii VV., DDD. şi EEE., conducătorii vehiculelor cu care s-a realizat transportul de motorină de la depozitele CCCCC. din Constanţa către staţiile de distribuţie a carburantului din Sibiu şi Mediaş, au arătat, atât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi cu prilejul audierii lor nemijlocite în faţa instanţei de fond, că motorina pe care o încărcau din CCCCC. Constanţa nu era niciodată descărcată la sediul SC O. SRL, din comuna judeţul Constanţa, ci în această locaţie autocisternele staţionau doar pentru răstimpul necesar înlocuirii sigiliilor ce fuseseră aplicate în CCCCC. şi pentru întocmirea unor noi documente de transport în baza cărora motorina era apoi transportată către depozitele aparţinând SC R. SRL din Sibiu sau SC Q. SRL din Mediaş.

Aceste aspecte relatate de şoferii autocisternelor cu care era transportată motorina au fost confirmate şi de imaginile înregistrate în baza autorizaţiilor emise de instanţă, din care rezultă că aceleaşi vehicule transportau motorina din depozitele CCCCC. Constanţa la sediul SC O. SRL şi de aici, mai departe, la distribuitorii din judeţul Sibiu, unde era descărcată.

Ori în lipsa vreunor stocuri faptice de motorină, materie primă ce trebuia folosită în procesul tehnologic de fabricare a produselor petroliere inferioare, acestea din urmă nu aveau cum să fie obţinute.

Aceleaşi împrejurări privitoare la lipsa unei activităţi efective de producţie de carburanţi la sediul SC O. SRL au fost relatate şi de inculpatul E., care cu prilejul audierii lui în faţa acestei Curţi, la termenul de judecată din data de 08 februarie 2016, a menţionat că motorina care era achiziţionată de la SC P. SRL era transportată cu autocisternele din CCCCC. Constanţa până în comuna Nicolae Bălcescu, pe platforma SC O. SRL, unde cisternele staţionau preţ de jumătate de oră, fără să fie descărcate, după care plecau mai departe către locurile unde trebuia să se facă vânzarea de motorină, astfel că acest combustibil nu era folosit în producţia de CLG sau CLN şi, de altfel, aceste produse nici nu au fost vreodată fabricate de către SC O. SRL.

De asemenea, şi inculpatul HH., care în faţa instanţei de fond, optând pentru procedura simplificată de judecare a cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii, a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, în faza finală a urmăririi penale a arătat că în realitate SC O. SRL nu producea combustibil lichid greu şi combustibil lichid Navo, aşa cum era menţionat în autorizaţia de funcţionare şi cum se înregistra în documentele contabile, aspect cu privire la care, a precizat, că avea cunoştinţă şi inculpatul B., care i-a dat asigurări că, activitatea societăţii se bucură de protecţia, astfel încât nu va fi controlată de către organele abilitate ale statului, iar dacă totuşi, vor exista unele controale, acestea nu vor ridica probleme.

S-au apreciat a fi relevante sub acelaşi aspect şi susţinerile martorului MMM., angajat al SC O. SRL, care se ocupa de întocmirea avizelor de însoţire pentru produsul CLG pe baza datelor comunicate prin email de către contabila societăţii, inculpata M., care a arătat că nu a văzut ca în incinta societăţii la care lucra să se desfăşoare un proces de producţie propriu-zis pentru fabricarea de CLG şi nici nu a asistat la vreo încărcare sau descărcare de produse petroliere în incinta societăţii? Inexistenţa unui proces tehnologic de producţie a produselor petroliere inferioare care să fi fost desfăşurat pe platforma SC O. SRL din comuna judeţul Constanţa a fost demonstrată şi de înscrisurile care atestă consumul de energie electrică al societăţii în perioada de referinţă, vădit insuficient pentru a susţine funcţionarea acestor instalaţii. În ceea ce priveşte justificarea pe care apărarea inculpatului B. a încercat să o atribuie acestei inadvertenţe, în sensul că pentru procesul de producţie a produselor petroliere inferioare ar fi fost utilizat şi un generator de producere a energiei electrice existent pe platforma SC O. SRL, Curtea a considerat-o total neconvingătoare, întrucât, chiar şi pentru un observator neexperimentat, este hilar a susţine că producţia unei cantităţi totale de peste 163.000 de tone de distilat greu, CLG şi CLN ar fi putut fi realizată într-o proporţie covârşitoare cu ajutorul unui astfel de dispozitiv, cu atât mai mult cu cât martorul UU. angajatul SC O. SRL care se ocupa de întreţinerea instalaţiilor tehnice, a precizat că acest generator de energie electrică era folosit doar atunci când scădea tensiunea în reţea sau nu era curent electric, iar nicidecum pentru a furniza în mod uzual energia electrică necesară funcţionării instalaţiei de rafinare.

De altfel, aşa cum s-a demonstrat în secţiunea precedentă prin referiri punctuale la probatoriul care susţine această concluzie, în perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012, SC O. SRL nu s-a aflat în posesia unor stocuri efective de ţiţei brut pe care să-l fi utilizat în procesul de producţia industrială a produselor petroliere declarate, ci operaţiunile comerciale de achiziţie a ţiţeiului brut au avut doar caracter scriptic, ceea ce coroborat şi cu faptul că motorina achiziţionată de la SC P. SRL, nu era descărcată la sediul SC O. SRL, conduce, în mod logic, la concluzia că în lipsa materiilor prime necesare nici produsele finite nu puteau fi obţinute.

Pentru a crea aparenţa unei activităţi de producţie, la nivelul SC O. SRL au fost întocmite documente justificative (rapoarte de producţie, bonuri de consum al materiilor prime) care să poată fi prezentate organelor fiscale în eventualitatea unui control. Astfel, în dosarele contabile ale societăţii s-au găsit documente intitulate "Rapoarte de producţie", care nu conţin nicio viza sau ştampila şi care evidenţiază situaţia lunară a cantităţilor de motorină şi ţiţei pretins a fi folosite în cadrul procesului de producţie, precum şi cantităţile de produs intermediar (distilat greu) şi de produse finale (CLG şi CLN) obţinute. Totodată, au fost întocmite reţete pentru combustibil lichid greu - CLG şi distilat greu, nesemnate, neştampilate şi neavizate.

Referitor la întocmirea acestor rapoarte de producţie, martorul UU. şeful instalaţiei de distilare, a precizat în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, că acestea îi erau transmise săptămânal de la sediu, din contabilitate şi, deşi şi-a pus într-adevăr problema că respectivele rapoarte, care atestau producţia de produse petroliere inferioare, conţineau date neconforme realităţii, le-a semnat din dispoziţia inculpatului HH. şi apoi le-a îndosariat conform instrucţiunilor aceleiaşi persoane.

Situaţia centralizată a datelor înscrise în rapoartele de producţie, realizată de către expertul contabil judiciar desemnat în cauză în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, a evidenţiat faptul că în perioada mai 2011 - iulie 2012, SC O. SRL a declarat fictiv producţia unei cantităţi totale de 163.143.554,00 kg de produse petroliere inferioare (42.172.978,00 kg distilat greu, 88.919.153,00 kg CLG şi 32.051.423,00 kg CLN), obţinută din prelucrarea unei cantităţi totale de 138.421.638 kg de materii prime (78.846.141,00 kg motorină şi 59.575.497,00 ţiţei brut).

Totodată, SC O. SRL a întocmit în mod fictiv şi bonuri de consum pentru motorina şi ţiţeiul pretins a fi folosite în procesul de producţie, fără ca aceste înscrisuri să conţină viza gestionarului, a primitorului sau a compartimentului contabilitate, aşa cum prevăd normele Ordinului nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile.

De asemenea, au fost întocmite şi documente intitulate Note de predare, care prezintă aşa-zisa producţie obţinută de distilat greu cu rol de semifabricat, precum şi de CLG şi CLN cu rol de produs finit. Ca şi bonurile de consum şi rapoartele de producţie, aceste înscrisuri sunt redactate pe calculator şi nu conţin nicio semnătură sau ştampilă din partea compartimentului tehnic, a gestionarului sau a serviciului de contabilitate. Unele dintre aceste note de predare au fost generate în mai multe variante cu aceleaşi numere de înregistrare, cuprinzând cantităţi diferite ale produselor pretins a fi fost obţinute.

În acelaşi sens, s-a găsit şi un raport de producţie pentru care nu existau bonuri de consum şi nici note de predare, toate aceste nereguli semnalate cu privire la documentele ce atestau aşa-zisul proces de producţie desfăşurat de SC O. SRL, nefiind altceva decât dovezi incontestabile ale faptului că acest proces de producţie nu a avut loc în realitate.

4. Livrările fictive de produse petroliere inferioare înregistrate în contabilitatea SCO. SRL

Pentru a justifica lipsa stocurilor faptice de produse petroliere inferioare care ar fi rezultat din procesul de prelucrare în antrepozitul fiscal a ţiţeiului brut şi a motorinei achiziţionate în regim suspensiv de la plata accizelor, SC O. SRL a înregistrat în contabilitate documente justificative care atestau că aceste produse ar fi fost vândute către SC BBBBBB. SRL şi SC X. SRL, deşi aceste operaţiuni nu au avut loc în realitate.

În scopul de a crea aparenţa desfăşurării reale a acestor tranzacţii, la data de 10 mai 2011 s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare între SC O. SRL, reprezentată de inculpatul HH., în calitate de vânzător, şi SC X. SRL, reprezentată de martorul RR., în calitate de cumpărător, având ca obiect livrarea cantităţii de 250.000 tone anual de combustibil lichid greu tip CLG, folosit în industrie, în valoare totala aproximativa de 636.480.000 RON.

De asemenea, la data de 1 noiembrie 2011, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare similar şi între SC O. SRL, reprezentată de inculpatul HH., în calitate de vânzător, şi SC BBBBBB. SRL, reprezentată de CCCCCC., în calitate de comparator, având ca obiect livrarea cantităţii de 60.000 tone anual (5.000 tone lunar) combustibil lichid Navo 1, în valoare totala de aproximativ 200.000.000 RON.

Anexat la acest contract se afla autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile eliberată de Autoritatea Navală Romană - Căpitănia Zonală Constanţa, prin care se autorizează SC BBBBBB. SRL sa desfăşoare activităţi de buncheraj al navelor.

Astfel cum a stabilit raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, documentele justificative - facturi fiscale şi avize de expediţie - întocmite şi înregistrate în contabilitatea SC O. SRL cu privire la livrările de produse petroliere inferioare atestă scriptic faptul că, în perioada mai 2011 - iunie 2012, în baza celor două contracte de vânzare - cumpărare anterior menţionate, SC O. SRL, ar fi livrat către SC X. SRL cantitatea totală de 82.830.347 kg de CLG, iar către SC BBBBBB. SRL, cantitatea totală de 45.967.226,00 kg de CLN.

De asemenea, în scopul de a crea nişte circuite economico-financiare cât mai complexe, menite a îngreuna stabilirea naturii reale a acestor tranzacţii şi aflarea adevărului, au fost întocmite înscrisuri care atestau că SC BBBBBB. SRL ar fi revândut combustibilul lichid Navo către SC MMMMM. SRL, iar SC X. SRL ar fi revândut combustibilul lichid greu către SC Z. SRL şi SC Y. SRL.

În ceea ce priveşte consecinţele fiscale generate de aceste vânzări fictive de produse petroliere inferioare, expertul contabil judiciar desemnat în cauză a observat că în contabilitatea SC O. SRL, s-a înregistrat o valoare de vânzare a CLG sub preţul de producţie, per total perioadă rezultând o diferenţă în minus de 132.244.838,96 RON între valoarea de vânzare şi valoarea de producţie, ceea ce este interzis de prevederile art. 17 din O.G. nr. 99/2000, iar pentru produsul CLN, valoare de vânzare înregistrată este peste preţul de producţie, întrucât potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 7 din C. fisc. , acesta nu este purtător de TVA la vânzare, diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea aferentă descărcării din gestiune fiind de 158.163.463,73 RON, raţiunea unui asemenea mod de operare fiind aceea de a neutraliza efectului fiscal al respectivelor tranzacţii.

Astfel, întrucât produsul CLN nu este purtător de TVA la vânzare, dacă societatea ar fi înregistrat în contabilitate numai tranzacţii de acest tip, atunci aceasta ar fi avut de recuperat TVA, ceea ce ar fi atras controale din partea organelor fiscale. Totodată, aceste tranzacţii ar fi dat naştere unor obligaţii semnificative de plată a impozitului pe profit.

În schimb, dacă în contabilitate s-ar fi înregistrat numai vânzare CLG, societatea ar fi înregistrat niveluri semnificative de TVA colectat, care ar fi trebuit virat la buget, în schimb societatea ar fi înregistrat pierdere fiscala.

Ori prin combinarea celor două tipuri de tranzacţii, TVA-ul deductibil de la achiziţiile fictive de ţiţei brut şi transport aferent, în cuantum de 25.179.634,17 RON, s-a echilibrat cu TVA-ul colectat de la vânzările de CLG, în cuantum de 27.313.169,60 RON, iar pierderea corespunzătoare tranzacţiilor cu CLG s-a compensat cu profitul înregistrat din vânzările de CLN, astfel încât SC O. SRL să achite sume modice cu titlu de taxe şi impozite.

Un prim argument pertinent care pune în evidenţă caracterul fictiv al livrărilor de CLG şi CLN, atât al celor iniţiale realizate între SC O. SRL şi SC X. SRL, respectiv SC BBBBBB. SRL, cât şi al celor subsecvente, realizate pe de o parte între SC BBBBBB. SRL şi SC MMMMM. SRL, iar pe de altă parte între SC X. SRL şi SC Z. SRL, respectiv SC Y. SRL, rezidă în faptul că avizele de însoţire întocmite pentru toate aceste livrări sunt identice din punctul de vedere al numărului, datei, al cantităţii de produse transportate, al numelui şoferului, al numărului autovehiculului şi, totodată sunt nesemnate şi neştampilate.

În al doilea rând, probele administrate în cauză au demonstrat cu prisosinţă faptul că persoanele juridice implicate în circuitele fictive având ca obiect achiziţionarea de CLG şi CLN provenite de la antrepozitarul SC O. SRL au avut un comportament specific unor societăţi "fantomă", în sensul că nu au desfăşurat activităţi comerciale reale şi erau folosite şi controlate în fapt de către inculpaţii H., G. şi D., cu scopul de a crea aparenţa de legalitate a operaţiunilor prin care era fraudat bugetul de stat şi de a obţine înscrisurile de care să se poată prevala în eventualitatea unor controale.

Astfel, din declaraţiile consecvente ale martorului RR., asociat şi administrator al SC X. SRL s-a reţinut că, la propunerea inculpatului G., pe care l-a cunoscut prin intermediul vărului său H., acesta a fost de acord ca pe numele său să fie înfiinţată societatea anterior menţionată, în schimbul promisiunii plăţii unor sume de bani cu titlu de dividende, pe care însă nu le-a încasat niciodată. Se mai reţine din declaraţia aceluiaşi martor că, în această calitate el nu s-a ocupat niciodată de desfăşurarea unor activităţi de vânzare - cumpărare de CLG, nu s-a întâlnit niciodată cu reprezentanţii societăţilor care potrivit documentelor justificative ar fi vândut către SC X. SRL sau ar fi cumpărat de la aceasta CLG, iar contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu SC O. SRL l-a semnat în biroul inculpatului G., care i l-a prezentat gata redactat şi semnat din partea societăţii partenere. În acelaşi sens, a mai precizat martorul că singurele activităţi pe care le-a îndeplinit în legătură cu această societate au fost legate de semnarea de aproximativ 3 ori a unor teancuri de facturi referitoare la comerţul cu CLG, aferente perioadelor anterioare raportat la momentul semnării şi care erau deja completate, activitate ce s-a desfăşurat în biroul inculpatului G., precum şi de semnarea unor ordine de plată, fie în alb, fie completate cu menţiuni indicate de către inculpatul G., în ceea ce priveşte sumele şi destinaţia acestora.

De asemenea, martorul IIII. a cărui audiere a fost posibilă numai în cursul urmăririi penale, a precizat că la propunerea unor persoane pe care le-a cunoscut prin intermediul unui prieten, a fost de acord ca în schimbul plăţii unei sume de 800 lunar să fie înfiinţată pe numele său o societate comercială despre care ulterior a aflat că se numea SC MMMMM. SRL, astfel că sub directa îndrumare a acelor persoane s-a deplasat la autorităţile competente unde au fost îndeplinite formalităţile necesare înfiinţării societăţii, precum şi la bancă pentru deschiderea unui cont, pe care au fost împuternicite acele persoane, însă ulterior, nu a desfăşurat niciun fel de activitate comercială pe seama acestei societăţi, nici de comerţ cu cereale şi nici de comerţ cu produse petroliere, iar în perioada de existenţă a acesteia, actele constitutive şi documentele contabile nu s-au aflat niciodată în posesia sa.

În ceea ce priveşte activitatea SC Z. SRL, potrivit actelor comunicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aceasta a avut ca asociat şi administrator pe martora III., persoană neştiutoare de carte, care cu prilejul audierii sale în faţa primei instanţe nu a fost în măsură să precizeze datele complete de stare civilă, afirmând că nu cunoaşte ziua şi luna în care s-a născut, ci doar anul naşterii. În legătură cu împrejurările în care aceasta a devenit asociat şi administrator în cadrul SC Z. SRL şi cu activităţile întreprinse în această calitate, martora III. a precizat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti că numita OO. le-a propus, ei şi surorii ei, JJJ., un loc de muncă ce presupunea să stea acasă şi să obţină o sumă de bani lunar, însă nu le-a precizat şi ce anume activităţi ar fi trebuit să presteze pentru a primi acest salariu. Fiind de acord, OO. le-a condus la mai multe instituţii din municipiul Constanţa unde au semnat mai multe documente, fără însă a şti despre ce era vorba, atât datorită faptul că este neştiutoare de carte, cât şi datorită împrejurării că OO. nu i-a dat explicaţii cu privire la conţinutul documentelor pe care le-a semnat, astfel încât nu a avut niciodată cunoştinţă despre faptul că a avut calitatea de administrator al SC Z. SRL A mai precizat inculpata că timp de câteva luni a primit de la inculpatul D. sume cuprinse între 700 şi 900 - 1.000 RON lunar, iar activităţile pe care le-a prestat în schimbul acestor remuneraţii au fost semnarea a numeroase documente sub îndrumarea numitei OO. care a refuzat să-i comunice ce scria pe respectivele documente, iar pentru îndeplinirea acestor activităţi a fost dusă de OO. atât în diverse locuri din municipiul Constanţa, cât şi în Bucureşti, unde aceasta s-a întâlnit cu inculpaţii G. şi A. şi au discutat în particular.

În sfârşit, referitor la SC Y. SRL, martorul QQ., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond a precizat că intrând în legătură cu un anume SSSSSSSSSSSSSSS. sau DDDDDD. (identificat de martor chiar în şedinţă publică în persoana inculpatului G.), acesta i-a propus o afacere de pe urma căreia putea obţine suma de 2.000 RON lunar, însă nu i-a dat detalii despre natura respectivei afaceri şi, întrucât a fost de acord, la solicitarea acestuia a semnat mai multe documente al căror conţinut nu l-a lecturat şi totodată i-a pus acestuia la dispoziţie datele sale de identitate; ulterior a aflat că pe numele său fusese înfiinţată o societate comercială care se numea SC Y. SRL, în cadrul căreia el avea calitatea de administrator, spunându-i-se totodată de către G. că acea firmă era o benzinărie, însă nu cunoaşte ce relaţii comerciale ar fi avut această societate şi nici nu ştie unde s-ar fi aflat sediul ei. A mai arătat martorul, că timp de peste 5 luni de zile, fiind însoţit de fiecare dată de către inculpatul G., aproape în fiecare zi se deplasa la diverse agenţii ale EEEEEE. de unde retrăgea din contul SC Y. SRL sume considerabile de bani, cuprinse între 200.000 şi 400.000 RON, pe care apoi le OOOOOOOOOOOOOOO. lui G., iar pentru această activitate el primea suma de 500 RON săptămânal, la care se adăugau cheltuielile de cazare în Bucureşti sau de deplasare în localitatea de domiciliu din Judeţul Vâlcea.

De altfel, aşa cum investigaţiile făcute în cauză o evidenţiază, SC MMMMM. SRL, SC Z. SRL şi SC Y. SRL nu au ţinut evidenţe contabile, rolul acestora fiind acela de a îngreuna identificarea beneficiarilor reali ai produselor petroliere pretins obţinute în antrepozitul aparţinând SC O. SRL.

5. Livrările reale de motorină de la SC O. SRL către SC. Q. SRL şi SC R. SRL.

Analiza coroborată a probatoriului strâns în cauză a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că întreaga cantitate de motorină achiziţionată de SC O. SRL în regim suspensiv de la plata accizelor, cu scopul declarat de a fi folosită în antrepozitul fiscal, în procesul de producţie a produselor energetice inferioare, a fost în realitate livrată către societăţile de distribuţie a carburanţilor SC Q. SRL Mediaş şi SC R. SRL Sibiu.

În înfăptuirea planului evazionist conceput de membrii grupului infracţional, aceste operaţiuni de vânzare a motorinei nu au fost înregistrate în contabilitatea SC O. SRL, care a denaturat astfel cuantumul veniturilor obţinute şi, implicit, nivelul impozitului pe profit, al taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor datorate bugetului de stat.

Astfel cum s-a mai precizat deja în considerentele ce preced, din declaraţiile concordante ale martorilor VV., DDD. şi EEE., conducătorii vehiculelor cu care s-a realizat transportul de motorină de la depozitele CCCCC. din Constanţa către staţiile de distribuţie a carburantului din Sibiu şi Mediaş, coroborate cu înregistrările de imagini efectuate în baza autorizaţiilor emise de instanţă, dar şi cu declaraţiile inculpaţilor HH. şi E., motorina care era preluată din CCCCC. Constanţa nu era niciodată descărcată la sediul SC O. SRL, din comuna judeţul Constanţa, ci în această locaţie autocisternele staţionau doar pentru perioada necesară înlocuirii sigiliilor ce fuseseră iniţial aplicate în CCCCC. şi pentru întocmirea documentelor fictive de însoţire în baza cărora motorina era apoi transportată către depozitele SC R. SRL din Sibiu sau SC Q. SRL din Mediaş.

În accepţiunea Curţi, relevante în acelaşi sens au fost şi acele note de redare a unor convorbiri telefonice purtate între membrii grupului infracţional, care atestă existenţa a numeroase situaţii în care intrările de motorină de la SC P. SRL către SC O. SRL erau mult peste capacitatea de producţie şi stocare a acestei din urmă societăţi, astfel că singura explicaţie plauzibilă a acestor incidente nu poate fi decât aceea că motorina achiziţionată era livrată de îndată către beneficiarii SC Q. S,R,L. şi SC R. SRL

Spre exemplu, în convorbirea telefonică din data de 10 decembrie 2011, ora 15:25:09, inculpatul HH. îi reproşa inculpatului D. că "toate maşinile au aceiaşi dată" şi "dacă vine vreunul şi controlează aici, şi vede 20 de avize cu aceiaşi dată, ce facem? "

De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată în data de 24 martie 2012, ora 15:14:51 între inculpaţii HH. şi M., aceasta din urmă, însuşindu-şi dispoziţia de a nu mai fi înregistrate în contabilitate prea multe intrări de motorină într-o singură zi, astfel încât să se depăşească în mod vizibil capacitatea de producţie a antrepozitului, îl apostrofa pe HH. că "e multă cantitate" chiar şi pentru două zile, "sar în sus, depăşesc acolo treaba", rugându-l totodată pe acesta să mai reducă pe cât posibil cantităţile de motorină achiziţionată, pentru că altfel "rămâne pe stoc", ceea ce în cazul unui control ar crea dificultăţi din cauza lipsei faptice a acestui stoc, care în realitate era vândut.

Transportul combustibilului comercializat în mod ocult de către SC O. SRL, era asigurat de societăţile SC BB. SRL Bucureşti şi SC CC. SRL Bucureşti, controlate de inculpaţii H. şi G..

Din motive de precauţie, cursele de transport al carburantului de la antrepozitul fiscal la distribuitori se realizau în mod obişnuit pe timpul nopţii, autocisternele fiind însoţite adeseori de autoturisme utilizate de membri ai reţelei, care supravegheau traseul în vederea contracarării eventualelor controale ce ar fi putut fi efectuate de instituţiile fiscale sau de organe specializate ale statului.

Totodată, membrii grupării infracţionale, prin intermediul unor persoane apropiate, angajate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aveau acces la bazele de date cuprinzând evidenţa autovehiculelor înmatriculate şi, astfel, verificau autovehiculele necunoscute ce se deplasau în apropierea autotrenurilor sau care staţionau în apropierea antrepozitului, pentru a identifica dacă aparţin instituţiilor de control.

În acest sens, astfel cum a rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor HH., E. şi D., cu procesele-verbale de redare a conţinutului unor convorbiri telefonice şi comunicări tip SMS, interceptate şi înregistrate în perioada de referinţă cu autorizarea organelor judiciare competente, precum şi, parţial, şi cu declaraţiile martorului WWW., întrucât membrii grupului infracţional nutreau suspiciunea unor acţiuni de filaj desfăşurate de autorităţile statului, cât şi pentru evitarea controalelor inopinate, orice maşină necunoscută reperată pe raza localităţilor Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, era atent supravegheată şi verificată după numărul de înmatriculare, activităţi ce erau realizate cu ajutorul lucrătorilor de poliţie VVV. şi WWW.

Pentru a disimula provenienţa motorinei achiziţionată în fapt de la antrepozitarul SC O. SRL, SC Q. SRL şi SC R. SRL, au întocmit documente justificative în care erau menţionate alte numere de înmatriculare ale mijloacelor de transport şi alte nume ale conducătorilor auto decât cele ale autocisternelor şi ale şoferilor care efectuau transportul de la SC O. SRL, astfel încât contabilitatea acestor două societăţi să releve că transporturile ar fi fost derulate cu mijloacele auto proprii.

Spre exemplu, în noaptea de 11/12 februarie 2012 (sâmbătă spre duminică), SC Q. SRL, Mediaş a recepţionat 5 autocisterne furnizate din antrepozitul SC O. SRL, autovehiculele fiind redirecţionate către SC R. SRL, Sibiu. În prima zi lucrătoare ce a urmat acestui transport, respectiv luni 13 februarie 2012, astfel cum a rezultat dintr-o convorbire telefonică interceptată şi înregistrată în baza unui mandat de siguranţă naţională, numita FFFFFF., angajată a SC Q. SRL, Mediaş, discutând cu o persoană ce răspunde la apelativul "SSSSSSSSSSSSSS." despre întocmirea celor cinci facturi aferente livrării de combustibil dintre SC Q. SRL şi SC R. SRL, îl chestionează pe interlocutor despre identitatea conducătorilor auto care au efectuat transportul de motorină de la Mediaş spre Sibiu, acesta din urmă comunicându-i că de fapt transportul a fost asigurat în mod direct de către şoferii care iniţial au adus marfa la SC Q. SRL; totodată cei doi au convenit ca pe acele facturi să fie menţionaţi, în mod nereal, ca şoferi numiţii GGGGGG. şi HHHHHH., concluzionând că în eventualitatea unui control, se va putea motiva în mod credibil că, fiind vorba despre o distanţă scurtă, cei doi au efectuat mai multe transporturi în cursul aceleiaşi zile.

6. Achiziţiile fictive de motorină realizate de SC Q. SRL şi SC R. SRL de la furnizori cu comportament de societăţi "fantomă".

Pentru a oferi o justificare formală stocurilor faptice de motorină euro 5 achiziţionată fără forme legale de la SC O. SRL şi revândută ulterior, SC Q. SRL şi SC R. SRL au înregistrat în contabilitatea proprie documente justificative care atestau fictiv că motorina ar fi fost achiziţionată de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL, (societăţi care nu desfăşurau în mod real nicio activitate economică şi care erau, în fapt, controlate de inculpaţii D. şi G.), precum şi de la SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL (controlate în fapt de inculpaţii H. şi G.).

În cazul fiecăreia dintre aceste livrări fictive de motorină euro 5 s-au întocmit facturi fiscale în care se menţionează că acciza a fost plătită şi au fost ataşate declaraţii de provenienţă, rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate.

Declaraţiile de provenienţă au fost emise de furnizorii produselor petroliere, care atestă că acestea provin din antrepozite fiscale autorizate şi că au acciza plătită.

Rapoartele de încercare au fost emise de depozitul de combustibil în urma analizei unui eşantion din marfa transportată şi atestă compoziţia acestuia. Potrivit standardelor în vigoare, depozitele de combustibil trebuie să emită un cod de eşantion unic pentru fiecare livrare, iar rapoartele de încercare primesc numere cronologice pentru fiecare eşantion analizat, astfel încât nu se pot realiza două transporturi în baza aceloraşi documente.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de către expertul desemnat BBBBB. s-a stabilit că înregistrările efectuate în contabilitatea SC Q. SRL şi SC R. SRL corespunzător acestor livrări de motorină euro 5 de la societăţile sus-menţionate evidenţiază existenţa unor grave inadvertenţe cu privire la conţinutul documentelor de provenienţă, ceea ce semnifică, în fapt, că aceste livrări au avut un caracter simulat.

Fără a realiza în acest punct al considerentelor hotărârii o analiză exhaustivă a aspectelor care susţin concluzia de mai sus, Curtea a considerat că este suficient a face referire sub acest aspect, cu titlu exemplificativ, la împrejurarea că aceleaşi înscrisuri au fost folosite de către mai multe societăţi, fiind modificată data emiterii, codul de eşantion la care se referă sau informaţiile privind beneficiarul sau că din verificările efectuate a rezultat că unele din rapoartele de încercare corespunzătoare acestor livrări, fie nu au fost emise de către depozitele de combustibil, fie au fost emise pentru alte livrări către alte societăţi ori că în contabilitatea celor două societăţi nu au fost identificate toate documentele care să ateste întregul parcurs al combustibilului de la furnizorul iniţial până la beneficiar, aşa cum s-a constatat în situaţia unor achiziţii de motorină realizate de la furnizori legitimi.

În continuarea expunerii, Curtea a procedat la analiza distinctă a situaţiei achiziţiilor fictive de motorină realizate de SC Q. SRL şi SC R. SRL.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe SC R. SRL, administrată de inculpatul J., pe baza analizei realizate asupra evidenţei contabile a acestei societăţi, expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză în cursul urmăririi penale a stabilit că, raportat la faptele ce formează obiectul cauzei, au fost înregistrate în contabilitate achiziţii de motorină euro 5 provenind de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL.

Aceste pretinse relaţii comerciale derulate între societăţile anterior menţionate nu au fost statuate în cuprinsul vreunor convenţii scrise, singurele înscrisuri pe care, cu Adresa nr. x/2013, SC R. SRL le-a înaintat la dosarul cauzei urmare a solicitării organului de urmărire penală, fiind copiile atestatelor de înregistrare pentru comercializare en gros de produse energetice, eliberate societăţilor furnizoare de către Autoritatea Naţională a Vămilor, şi anume: Atestatul nr. x din 1 noiembrie 2010; cod accize: x deţinut de SC Z. SRL, respectiv Atestatul nr. x din 2 noiembrie 2010, cod accize: x.deţinut de SC AA. SRL.

Situaţia centralizată întocmită de către expertul contabil judiciar pe baza facturilor de motorina emise de către SC Z. SRL şi înregistrate în contabilitatea SC R. SRL au evidenţiat că în perioada iulie 2011 - februarie 2012, SC Z. SRL ar fi livrat către SC R. SRL cantitatea totală de 16.277.410,00 litri motorină având o valoare totală de 86,181,545.79 RON, din care 69.501.246,54 RON reprezintă valoarea de bază, iar 16.680.299,25 RON TVA.

Facturile emise de SC Z. SRL au fost însoţite de următoarele documente:

- declaraţie de provenienţă întocmită de SC Z. SRL, prin care reprezentantul acesteia IIIIII., unul dintre cei doi asociaţi, declară pe propria răspundere că produsele comercializate provin din antrepozit fiscal autorizat conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu acciza plătită şi corespund standardelor naţionale de calitate pentru carburanţi auto.

- rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate în copii xerox, pe care s-a aplicat ştampila SC Z. SRL şi semnătura în original.

Examinând corespondenţa dintre facturi şi rapoartele de încercare/declaraţiile de conformitate, expertiza contabilă judiciară a stabilit că în relaţia dintre SC Z. SRL şi SC R. SRL au fost utilizate 19 rapoarte de încercare emise de JJJJJJ. către KKKKKK. - Depozit Zărneşti şi 19 declaraţii de conformitate emise de QQQQQQQQQQQQQQQ., pentru un număr total de 422 facturi, respectivele documente de provenienţă referindu-se la motorina transportată de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti, în cazane. Situaţia detaliată a acestor înscrisuri se prezintă după cum urmează:

* Luna iulie 2011 - sunt emise 10 facturi, însoţite de Raportul de încercare nr. x din 7 martie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 7 martie 2011.

* Luna august 2011 - sunt emise 59 facturi, însoţite de următoarele documente:

- 12 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 14 august 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 14 august 2011;

- 20 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 20 august 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 20 august 2011;

- 21 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 24 august 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 24 august 2011;

- 6 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 25 august 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 25 august 2011;

* Luna septembrie 2011 - sunt emise 46 facturi, însoţite de următoarele documente:

- 10 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 25 august 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 25 august 2011;

- 30 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 3 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 3 septembrie 2011;

- 6 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 9 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 9 septembrie 2011.

* Luna octombrie 2011 - s-au emis 45 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 21 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 3 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 3 septembrie 2011;

- 22 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 25 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 25 septembrie 2011;

- 2 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 30 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 septembrie 2011;

* Luna noiembrie 2011 - s-au emis 73 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 17 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 30 septembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 septembrie 2011;

- 24 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 8 octombrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 8 octombrie 2011;

- 32 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 17 octombrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 17 octombrie 2011.

* Luna decembrie 2011 - s-au emis 59 facturi, însoţite de următoarele documentele:

- 30 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 28 noiembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 28 noiembrie 2011;

- 25 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 2 decembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 2 decembrie 2011;

- 4 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 8 decembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 8 decembrie 2011.

* Luna ianuarie 2012 - s-au emis 75 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 22 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 8 decembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 8 decembrie 2011;

- 24 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 15 decembrie 2011 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 decembrie 2011;

- 29 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 3 ianuarie 2012 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 3 ianuarie 2012;

* Luna februarie 2012 - s-au emis 55 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 31 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 10 ianuarie 2012 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 10 ianuarie 2012;

- 24 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 30 ianuarie 2012 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 ianuarie 2012.

La solicitarea organului de urmărire penală, KKKKKK. SRL a comunicat printr-o adresă scrisă, înaintată şi ataşată la dosarul de urmărire penală, că JJJJJJ. emite raport de încercare pentru fiecare lot de produse care pleacă din depozite, iar datele de identificare ale documentelor sunt unice. Prin aceeaşi adresă s-a comunicat că KKKKKK. nu face analize pe carburantul din depozite, iar o copie a raportului de încercare/produs/lot emis de JJJJJJ. se anexează şi la documentele cu care pleacă cisterna către client. Totodată, se mai precizează de către KKKKKK. că, referitor la documentele care se eliberează în relaţia cu clienţii, care ridică marfa cu mijloace auto, în afara de factură şi avize de expediţie, acestora li se eliberează şi nota de livrare; tichet de livrare; raport de aditivare; declaraţia de conformitate pentru efix; copia raportului de încercare emis de JJJJJJ.

Alăturat acestei adrese, KKKKKK. SRL a comunicat şi o anexă care conţine desfăşurătorul societăţilor comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale Rapoartelor de încercare nr. x din 14 august 2011, nr. x din 20 august 2011, nr. x din 24 august 2011, nr. x din 30 septembrie 2011, nr. x din 3 septembrie 2011, nr. x din 8 octombrie 2011 şi nr. x din 17 octombrie 2011 emise de JJJJJJ., însă SC Z. SRL nu se află printre acestea, de unde rezultă că această societate, în fapt, nu s-a aprovizionat cu motorină euro 5 de la QQQQQQQQQQQQQQQ., pentru ca mai apoi să o vândă către SC R. SRL, ci aceste tranzacţii au fost fictive.

Mai mult decât atât, toate facturile înregistrate în contabilitatea SC R. SRL, întocmite în numele SC Z. SRL şi însoţite de copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ. nu au anexate şi documentele pe care, potrivit adresei transmisă în interesul soluţionării cauzei, KKKKKK. a susţinut că le eliberează în relaţia cu clienţii, care ridică marfa cu mijloace auto, respectiv nota de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, care ar permite stabilirea întregului traseu parcurs de motorina euro 5 de la furnizorul iniţial până la beneficiarul final, aşa cum spre exemplu, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, s-a procedat în cazul facturii nr. x din 29 august 2011 emisă de SC NNNNNN. SRL către SC R. SRL pentru cantitatea de 28,081.00 kg motorină, care este însoţită de toate documentele necesare pentru a se arata întregul parcurs al celor 28,081 litri motorina. În acest caz circuitul mărfii a fost KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL - SC NNNNNN. SRL - SC R. SRL, iar pentru relaţia KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL sunt ataşate şi înregistrate următoarele documente: aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare. Cantitatea din avizul de însoţire de 28,081 litri este identica cu cantitatea înscrisă în factura emisă de SC NNNNNN. SRL către SC R. SRL

Cu privire la achiziţiile de motorină euro 5 înregistrate de SC R. SRL în relaţia cu SC AA. SRL, situaţia centralizată a facturilor care atestă aceste achiziţii, întocmită de către expertul contabil judiciar desemnat în cauză, a evidenţiat că în perioada februarie 2012 - iulie 2012, SC AA. SRL ar fi livrat către SC R. SRL cantitatea totală de 15,206,271.32 litri motorină, cu o valoare totală de 82,671,004.87 RON, din care 66,670,165.21 RON reprezintă valoarea de bază, iar 16,000,839.66 RON TVA.

Facturile emise de SC AA. SRL au fost însoţite de următoarele documente:

- declaraţie de provenienţă prin care asociatul şi administratorul SC AA. SRL, JJJ., declară pe propria răspundere ca motorina are acciza plătită, provine din antrepozit fiscal autorizat conform prevederilor Legii nr. 571/2003 şi corespunde standardelor naţionale de calitate pentru carburanţi auto.

- raport de încercare şi declaraţie de conformitate, în copii xerox,. pe care s-a aplicat ştampila SC AA. SRL şi semnătura în original.

Verificând corespondenţa dintre facturi şi rapoartele de încercare/declaraţiile de conformitate, expertiza contabilă judiciară a stabilit că în relaţia dintre SC AA. SRL şi SC R. SRL au fost utilizate 10 rapoarte de încercare emise de JJJJJJ. către KKKKKK. - Depozit Zărneşti sau de CCCCC. către PPPPPP. şi 10 declaraţii de conformitate emise de LLLLLL. sau de PPPPPP. SA, pentru un număr total de 388 de facturi, respectivele documente de provenienţă referindu-se, după caz, la motorina transportată de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti, în cazane sau de la CCCCC. către PPPPPP. România, în vagoane. Situaţia detaliată a acestor înscrisuri prezintă următoarele date:

* Luna februarie 2012 - cele 5 facturi emise în această perioadă sunt însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 16 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 februarie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.

* Luna martie 2012 - s-au emis 69 facturi, iar documentele însoţitoare sunt următoarele:

- 34 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 16 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 februarie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 35 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 28 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 28 februarie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

* Luna aprilie 2012 - s-au emis 95 facturi, însoţite de următoarele documente:

- 3 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 28 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 28 februarie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 39 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 7 martie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 7 martie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 35 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 15 martie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 martie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 18 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 2 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 2 aprilie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

* Luna mai 2012 - s-au emis 108 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 19 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 2 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 2 aprilie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 30 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 14 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 14 aprilie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 37 facturi însoţite de raportul de încercare nr. x din 18 aprilie 2012 întocmit de JJJJJJ. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti şi Declaraţia de conformitate nr. x din 18 aprilie 2012, întocmită de LLLLLL. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti;

- 22 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 30 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 aprilie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.

* Luna iunie 2012 - s-au emis 104 facturi, iar documentele însoţitoare sunt:

- 7 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din N din 30 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 aprilie 2012, emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România - Depozit CCCCC.;

- 31 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 9 mai 2012 întocmit de JJJJJJ. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti şi Declaraţia de conformitate nr. x din 9 mai 2012, întocmită de LLLLLL. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti;

- 32 facturi însoţite de Raportul de încercare nr. x din 25 mai 2012, întocmit de JJJJJJ. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti şi Declaraţia de conformitate nr. x din 25 mai 2012, întocmită de LLLLLL. pentru KKKKKK. - Depozit Zărneşti;

- 34 facturi care nu sunt însoţite de niciun document.

* Luna iulie 2012 - s-au emis 7 facturi care nu sunt însoţite de niciun document.

Din răspunsul comunicat de către KKKKKK. SRL în cursul urmăririi penale s-a reţinut că nici SC AA. SRL nu se numără printre societăţilor comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ.

De asemenea, răspunzând solicitării organului de urmărire penală, prin adresa din 22 martie 2013, PPPPPP. România SRL a comunicat că a emis următoarele documente:

- Raportul de încercare nr. x din 6 februarie 2012, cod eşantion 562 N, întocmit de CCCCC. Constanţa şi declaraţia de conformitate emisă de SC PPPPPP. SA nr. x din 22 ianuarie 2012;

- Raportul de încercare nr. x din 15 februarie 2012, cod eşantion 601 N, întocmit de CCCCC. Constanţa şi declaraţia de conformitate emisă de SC PPPPPP. SA nr. x din 22 ianuarie 2012;

- Raportul de încercare nr. x din 6 martie 2012, cod eşantion 786 N, întocmit de CCCCC. Constanţa şi declaraţia de conformitate emisă de SC PPPPPP. SA nr. x din 22 ianuarie 2012.

În aceeaşi adresă se mai precizează că toate aceste rapoarte au fost anexate la transferul PPPPPP. către staţiile proprii de distribuţie.

Referitor la codul de eşantion, PPPPPP. România SRL a arătat că acesta este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări, iar codul eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x din N şi declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, aceste documente fiind anexate la livrarea efectuata către firma SC ... Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x.

S-a mai precizat, totodată, că numărul raportului de încercare este unic şi se aplică în mod cronologic, iar la fiecare livrare către clienţii en-gros efectuată din CCCCC. Constanţa se anexează următoarele documente: factură, aviz de expediţie; nota de greutate; tichete debitmetru; raportul de încercări emis de CCCCC. Constanţa; declaraţie de conformitate (PPPPPP. România); PO-ul de plată a accizei; declaraţie de conformitate, certificate de conformitate (RAR), licenţă - emise de furnizorul PPPPPP.

S-a reţinut că o examinare comparativă a documentelor existente în contabilitatea SC R. SRL în raport cu datele comunicate de către PPPPPP. România au relevat următoarea situaţie:

- Raportul de încercare nr. x din N din 16 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 februarie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, întrucât codul unic de eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x din N şi Declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, iar aceste documente au fost anexate la livrarea efectuata către firma SC ( ...) Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x;

- Raportul de încercare nr. x din N din 28 februarie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 28 februarie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, pe motiv că raportul de încercare nr. xN întocmit de CCCCC. Constanţa a fost emis la data de 06 februarie 2012, iar acestuia îi corespunde codul eşantion 562 N şi Declaraţia de conformitate nr. x din 22 ianuarie 2012 emisă de SC PPPPPP. SA;

- Raportul de încercare nr. x din N din 7 martie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 7 martie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, pe motiv că raportul de încercare nr. xN întocmit de CCCCC. Constanţa a fost emis la data de 15 februarie 2012, iar acestuia îi corespunde codul eşantion 562 N şi Declaraţia de conformitate nr. x din 22 ianuarie 2012 emisă de SC PPPPPP. SA;

- Raportul de încercare nr. x din N din 15 martie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 martie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, întrucât codul unic de eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x din N şi Declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, iar aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma SC ... Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x;

- Raportul de încercare nr. x din N din 2 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 2 aprilie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, întrucât codul unic de eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x din N şi declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, iar aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma SC ... Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x;

- Raportul de încercare nr. x din N din 14 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 14 aprilie 2012 emisă de PPPPPP. SA nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, întrucât codul unic de eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x din N şi declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, iar aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma SC ... Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x;

- Raportul de încercare nr. x din N din 30 aprilie 2012, cod eşantion 290 N, întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 aprilie 2012 emisă de PPPPPP. SA, nu sunt recunoscute de PPPPPP. România SRL, pe motiv că raportul de încercare nr. x N întocmit de CCCCC. Constanţa a fost emis la data de 6 martie 2012, iar acestuia îi corespunde codul eşantion 786 N şi Declaraţia de conformitate nr. x din 22 ianuarie 2012 emisă de SC PPPPPP. SA.

S-a constatat că din situaţia prezentată mai sus rezultă că rapoartele de încercare anexate facturilor emise de SC AA. SRL şi înregistrate în contabilitatea SC R. SRL nu pot fi considerate drept veritabile, întrucât, pe de o parte, toate acestea poartă codul eşantion 290 N, ceea ce practic este imposibil, de vreme ce potrivit precizărilor făcute de PPPPPP. România SRL, acest cod este unic şi se atribuie unui singur raport de încercare, respectivul cod fiind atribuit unui raport de încercare emis pentru o livrare către o altă societate comercială ce nu are legătură cu cauza, iar pe de altă parte, rapoartele de încercare recunoscute de către PPPPPP. România SRL din punct de vedere al numărului, conţin date de emitere diferite şi cod eşantion diferit decât exemplarele anexate facturilor înregistrate în contabilitatea SC R. SRL în relaţia cu SC AA. SRL. În plus, niciunul dintre documentele justificative înregistrate în contabilitatea SC R. SRL, întocmite de SC AA. SRL nu sunt însoţite şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării (nota de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, în cazul KKKKKK., respectiv nota de greutate; tichete debitmetru, PO-ul de plată a accizei, certificate de conformitate (RAR) şi licenţă, în cazul PPPPPP. România SRL).

Referitor la SC Q. SRL, prima instanţă a reţinut că din expertiza contabilă judiciară administrată în cauză rezultă că aceasta a înregistrat în contabilitate documente de provenienţă ce atestă achiziţii de motorină euro 5 de la următoarele societăţi: SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL.

În relaţia cu SC FFFFF. SRL, SC Q. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă documente justificative care atestă achiziţia de la această societate, în perioada mai - iunie 2011, a cantităţii totale de 865,672.00 litri de motorină.

Situaţia centralizată a documentelor corespunzătoare acestor livrări relevă următoarele aspecte atipice sau, după caz, inadvertenţe:

- 16 dintre facturile emise de SC FFFFF. SRL, către SC Q. SRL sunt însoţite de avize de expediţie în care sunt menţionate aceeaşi cantitate de motorină, acelaşi conducător auto şi acelaşi număr de înmatriculare al autocisternei, cu cele care sunt trecute şi pe avizele de expediţie aferente facturilor în baza cărora furnizorul din amonte QQQQQQ. a livrat motorină către SC FFFFF. SRL;

- 5 dintre aceste facturi au ataşat Raportul de încercare nr. x din N din 5 mai 2011 cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR., document ce nu are nicio legătură cu facturile emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, circuitul motorinei a fost SSSSSS. - QQQQQQ. - SC FFFFF. SRL -SC Q. SRL, iar numerele şi datele de emitere a rapoartelor de încercare eliberate de CCCCC. beneficiarului SSSSSS., precum şi codurile de eşantion corespunzătoare acestor rapoarte sunt diferite;

- 2 dintre aceste facturi au anexate Declaraţia de conformitate nr. x din 9 mai 11 emisă de LLLLLL. către KKKKKK. şi Raportul de încercare nr. x din 9 mai 11 emis de JJJJJJ. către KKKKKK. pentru Efix diesel, documente care este exclus să fie ataşate facturilor emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, pe circuitul SSSSSS. - QQQQQQ. - SC FFFFF. SRL - SC Q. SRL, rapoartele de încercare şi codurile eşantion au fost emise furnizorului SSSSSS. de către CCCCC., iar nu de către JJJJJJ.;

- 4 dintre aceste facturi au ataşat Raportul de încercare nr. x din N din 5 mai 2011 cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR., document ce nu are nicio legătură cu facturile emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, circuitul de aprovizionare cu motorină a fost KKKKKK. - OOOOOO. - TTTTTT. - UUUUUU. - SC FFFFF. SRL - SCQ. SRL, iar rapoartele de încercare şi Declaraţiile de conformitate aferente acestor livrări au fost emise de JJJJJJ., respectiv KKKKKK.

- 9 dintre aceste facturi în care motorina livrată are ca origine declarată SSSSSS. nu sunt însoţite de rapoarte de încercare.

S-a reţinut că în contabilitatea SC Q. SRL au mai fost înregistrate pretinse achiziţii de motorină euro 5 provenind de la SC KKKKK. SRL, documentele justificative aferente acestor tranzacţii derulate în perioada august 2011 - iulie 2012, atestând livrarea scriptică a cantităţii totale de 5.194.015,91 litri de motorină

Prima instanţă a constatat că analiza documentelor înregistrate în contabilitatea SC Q. SRL referitor la relaţia cu SC KKKKK. SRL evidenţiază faptul că în cazul a 48 dintre facturile aferente acestor tranzacţii, în care motorina livrată de SC KKKKK. SRL către SC Q. SRL provine de la RRRRRR., în avizele de însoţire emise de SC KKKKK. SRL sunt trecute aceleaşi date privitoare la numele şoferului şi la numărul de înmatriculare al mijlocului de transport (39 de avize) sau numai la numele şoferului (9 avize), cu cele menţionate în avizele de însoţire emise de la RRRRRR. De asemenea, o mare parte dintre facturile emise de SC KKKKK. SRL nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate.

Totodată, a mai reţinut că în perioada mai 2011 - aprilie 2012, SC Q. SRL a mai înregistrat în contabilitate şi achiziţia nereală a cantităţii de 57.887.512,97 litri motorină provenind de la SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL.

Verificarea documentelor justificative care atestă doar scriptic efectuarea acestor livrări susţine concluzia că doar o mică parte a acestor facturi e însoţită de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate, iar acolo unde aceste documente există, veridicitatea lor este grav afectată de incidenţa unor serioase neconcordanţe.

Astfel, în cazul a trei facturi emise în luna mai 2011 de către SC GGGGG. SRL către SC Q. SRL, pe lângă raportul de încercare emis de CCCCC., este ataşat şi raportul de încercare nr. x emis de JJJJJJ. + declaraţia de conformitate nr. x emisă de LLLLLL., ca şi cum aceleaşi cantităţi de motorină ar fi putut fi livrate de către doi furnizori diferiţi.

În al doilea rând, Raportul de încercare nr. x din N, cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR. şi având menţionate date diferite ale emiterii (5 mai 2011 sau 20 mai 2011) a fost utilizat atât în livrările pretins efectuate de SC FFFFF. SRL, cât şi pentru a însoţi un număr de 15 facturi emise în cursul lunii mai 2011 de către SC GGGGG. SRL şi o factură emisă de SC HHHHH. SRL, or în raport cu relaţiile comunicate de PPPPPP. România SRL, potrivit cărora numărul raportului de încercare este unic şi se alocă pentru o singură livrare în mod cronologic, nu este posibil ca unul şi acelaşi raport de încercare să conţină date de emitere diferite.

În al treilea rând, raportul de încercare nr. x emis de VVVVVV. a fost folosit pentru 44 facturi emise de SC Z. SRL către SC Q. SRL, în perioada 1 - 9 august 2011, în forme diferite:

- pe 2 exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC GGGGG. SRL;

- pe 4 exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC Z. SRL;

- pe 7 exemplare cu data emiterii 8 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC Z. SRL;

- 1 exemplar cu data emiterii 8 august 2011 conţine numai parafa şi semnătura din partea emitentului.

În sfârşit, Raportul de încercare nr. x din N, cu cod eşantion 4330 N emis de CCCCC. către SSSSSS., a fost utilizat pentru 31 facturi emise de SC Z. SRL către SC Q. SRL în perioada 7 noiembrie 2011 - 24 decembrie 2011 şi pentru 9 facturi emise de SC AA. SRL către SC Q. SRL în perioada 1 februarie 2012 - 25 februarie 2012.

În afara neregulilor anterior menţionate, constatate cu privire la forma sau conţinutul documentelor de provenienţă a motorinei euro 5 pretins achiziţionată de SC Q. SRL şi SC R. SRL de la furnizorii SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL, Curtea de apel a observat că probatoriul cauzei oferă şi alte argumente pertinente care confirmă caracterul fictiv al acestor achiziţii, care în realitate au avut ca sursă de provenienţă pe SC O. SRL.

În acest sens, Curtea a reamintit că, potrivit declaraţiilor martorelor III. şi JJJ., persoane cu un nivel extrem de redus de instruire şi cu o condiţie materială precară, care au fost alese să îndeplinească formal funcţia de asociat şi administrator, prima în cadrul SC Z. SRL, iar cea de-a doua în cadrul SC AA. SRL, la propunerea numitei OO. care acţiona în numele inculpatului D., acestea au acceptat ca în schimbul unor salarii de aproximativ 1.000 RON lunar, bani pe care îi primeau de la inculpatul D., să fie angajate în cadrul unor societăţi comerciale, despre care ulterior au aflat că fuseseră înfiinţate chiar pe numele lor, însă nu au desfăşurat niciun fel de activităţi economice în numele acestor societăţi, ci singurele activităţi îndeplinite în legătură cu ele au vizat deplasarea lor împreună cu numita OO. la diverse instituţii din Bucureşti şi municipiul Constanţa, inclusiv la unităţi bancare, unde la indicaţia lui OO. au semnat diferite documente despre al căror conţinut nu li s-a dat niciun fel de explicaţii şi nici au fost în măsură să ia cunoştinţă personal, fie pentru că nu au putut din cauza precarităţii gradului de instruire şcolară, fie pentru că nu li s-a permis.

Faptul că persoanele care figurau ca asociaţi şi administratori ai SC Z. SRL, respectiv SC AA. SRL au acceptat să acţioneze ca interpuşi ai membrilor grupării în schimbul unor sume de bani, fără a avea vreo implicare efectivă în activitatea respectivelor societăţi a fost confirmat şi de martora OO. care în cursul urmăririi penale a fost audiată ca învinuit, respectiv inculpat. Astfel, în declaraţiile sale consecvente, OO. a precizat că la solicitarea lui D., i-a recomandat pe numitele JJJ. şi III., care din cauza lipsurilor materiale erau dispuse să accepte înfiinţarea unor societăţi comerciale pe numele lor, în schimbul unor remuneraţii lunare, context în care le-a însoţit pe acestea la Constanţa şi la Bucureşti în vederea îndeplinirii formalităţilor necesare înfiinţării SC Z. SRL şi SC AA. SRL, iar apoi, fiind anume instruită în acest scop de către inculpaţii G. şi A. s-a ocupat de întocmirea ordinelor de plată prin care sumele de bani ce intrau în conturile acestor două societăţi erau transferate către alte conturi bancare, conform indicaţiilor pe care le primea prin SMS de la G., acele ordine de plată fiind iniţial semnate de către JJJ. şi III. împreună cu care se deplasa la unităţile bancare, iar ulterior chiar de către ea, în baza unor împuterniciri date de acestea.

De asemenea, lipsa oricărei activităţi economice reale care să fi fost desfăşurată de către societăţile comerciale implicate în livrarea de motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL este relevată şi de faptul că astfel cum s-a stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit din dispoziţia instanţei în cursul cercetării judecătoreşti, prin valorificarea datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice (www.x.ro), niciuna dintre persoanele juridice SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL nu au depus bilanţ contabil şi balanţe de verificare pentru perioada 2011-2012, ceea ce înseamnă că acestea nu au organizat evidenţa contabilă şi, ca atare, nici nu au achitat acciza datorată bugetului de stat pentru motorina vândută pe hârtie către SC Q. SRL şi SC R. SRL.

De altfel, din consultarea bazei de date pusă la dispoziţie în mod public pe platforma on line a Ministerului Finanţelor Publice se poate observa că aceleaşi constatări sunt valabile şi în cazul SC FFFFF. SRL, care nu numai că în perioada de existenţă nu a depus vreo situaţie financiară la autorităţile fiscale şi nu a achitat niciun fel de obligaţii fiscale, dar în luna august 2015 a şi fost radiată din registrul comerţului ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, iar în ceea ce o priveşte pe SC KKKKK. SRL, a cărei denumire a fost schimbată în anul 2012 în SC WWWWWW. SRL, deşi la data de 01 iulie 2011 a fost luată în evidenţă de către autorităţile fiscale, aceasta nu a depus situaţii financiare şi nu a achitat niciun fel de taxe sau impozite către bugetul de stat, deci nici accize pentru motorina vândută formal către SC Q. SRL.

7. Circuitul financiar folosit pentru recuperarea sumelor obţinute din evaziunea fiscală şi modul de utilizare a acestora.

S-a reţinut că în urma analizei rulajelor din conturile bancare ale societăţilor comerciale implicate în derularea acestui amplu mecanism de fraudare a bugetului de stat prin disimularea vânzării de motorină neaccizată sub aparenţa vânzării unor produse energetice slab accizate, expertiza contabilă judiciară administrată în cauză a determinat şi circuitul financiar conceput şi utilizat de membrii grupului infracţional în vederea intrării în posesia sumelor de bani rezultând din desfăşurarea acestor activităţi ilicite, precum şi modul de întrebuinţare a acestor resurse.

Astfel, primul segment al acestui circuit a presupus ca mare parte din sumele de bani obţinute de SC Q. SRL şi SC R. SRL din vânzarea motorinei livrate de către SC O. SRL, către staţiile de carburanţi, să fie transferate cu titlul de plată combustibil în conturile bancare ale societăţilor tip "fantomă" care figurau în mod fictiv ca furnizori de motorină (SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL).

Au existat şi situaţii în care, fără vreo justificare legitimă, SC Q. SRL a efectuat plăţi directe către SC Y. SRL, societate care era controlată în fapt de către inculpatul G., prin intermediul persoanei interpuse ca asociat şi administrator scriptic, martorul QQ. şi care, în realitate, nu a desfăşurat niciun fel de activităţi economice, ci a fost folosită în mecanismul evazionist pentru a efectua achiziţii fictive de CLG provenit de la SC O. SRL pe relaţia cu intermediarul SC X. SRL Ulterior, banii din contul SC Y. SRL, fie erau transferaţi în conturile altor societăţi implicate în aceeaşi activitate infracţională, fie erau retrase în numerar de către administratorul QQ., care le OOOOOOOOOOOOOOO. imediat inculpatului G., în felul acesta, prin mijlocirea SC Y. SRL, fiind obţinută în numerar de către membrii grupului suma totală de 524.615 RON.

O a doua etapă a circuitului financiar folosit pentru obţinerea produsului infracţional a constat în aceea că banii proveniţi din vânzarea de motorină realizată de către SC O. SRL au fost transferaţi din conturile furnizorilor fictivi de motorină (SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL), în conturile societăţilor care achiziţionaseră în mod fictiv combustibil lichid greu (CLG), tot de la SC O. SRL (respectiv SC Y. SRL şi SC X. SRL), fie în mod direct, fie prin interpunere între firmele din aceste două grupuri a unor societăţi comerciale cu rol de trambulină sau de verigă (SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL), care în fapt au realizat legătura între cele două circuite.

În continuare, s-a reţinut că societăţile cu rol de cumpărători fictivi de CLG, respectiv SC Y. SRL şi SC X. SRL au folosit sumele astfel obţinute pentru a plăti produsele pretins achiziţionate, fie direct către SC O. SRL, fie în conturile SC P. SRL, la ordinul furnizorului de CLG, SC O. SRL Din sumele încasate de la cumpărătorii fictivi de CLG, SC O. SRL a achitat accizele corespunzătoare operaţiunilor fictive de comercializare a produselor petroliere inferioare şi, totodată, a plătit facturile aferente transportului fictiv de ţiţei brut, emise de transportatorul SC BB. SRL, controlată în fapt de către inculpaţii G. şi H., care ulterior a retras aceste sume în numerar (totalizând 4.698.150 RON). De asemenea, şi SC O. SRL a efectuat retrageri de numerar din conturile bancare, aferente sumei totale de 179.000 RON.

La rândul său, SC P. SRL, a întrebuinţat sumele ce-i fuseseră transferate de SC Y. SRL şi de SC X. SRL pentru a achita motorina achiziţionată de la partenerii externi, pentru a face plăţi către furnizorii fictivi de ţiţei (SC S. SRL, SC T. SRL şi SC V. SRL), precum şi pentru a face plata unor facturi externe emise de OOOOO. Dubai (controlată de inculpaţii C. şi B.), sub aparenţa prestării unor servicii de consultanţă. Totodată, SC P. SRL a retras în numerar suma totală de 149.200 RON.

S-a mai reţinut că în ultimul segment al circuitului financiar, administratorii firmelor cu rol de supapă pe circuitul tip suveică (SC S. SRL şi SC T. SRL) retrăgeau în numerar sumele obţinute din pretinsa vânzare de ţiţei brut, sub pretextul unor achiziţii fictive de cereale, în felul acesta fiind încasată suma totală de 119.585.930 RON. iar Imediat după aceea, cei ce efectuau retragerile de numerar din conturile bancare (martorii PP., administratorul scriptic al SC S. SRL şi TTT. administratorul fictiv al SC T. SRL) le predau inculpatului E., persoană care aflându-se în ierarhia grupului infracţional în subordinea inculpaţilor HH. şi B., le înmâna la rândul lui acestora, iar în absenţa celui din urmă, inculpatului F.

Situaţia centralizată a retragerilor de numerar realizate de membrii grupului infracţional prin intermediul SC S. SRL şi SC T. SRL, indică faptul că martorul PP., administratorul din acte al SC S. SRL a retras din contul acestei societăţi, cu motivaţia fictivă de achiziţii cereale şi plăţi diverse, suma totală de 65.347.470,00 RON, iar martorul TTT. administratorul interpus al SC T. SRL, sub pretextul unor achiziţii de cereale de la persoane fizice, a retras suma totală de 54.238.460,00 RON.

Pentru a justifica operaţiunile de retragere de numerar, la unităţile bancare au fost depuse borderouri de achiziţii cereale, care însă, aşa cum a demonstrat expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, în cazul SC S. SRL au un conţinut diferit de cel al borderourilor înregistrate în contabilitate, atât sub aspectul persoanelor de la care s-ar fi realizat achiziţiile de cereale, cât şi sub cel al tipului cerealelor pretins a fi fost achiziţionate, iar în cazul SC T. SRL, nici nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, ceea ce dovedeşte că acestea nu au avut decât rol de paravan pentru scoaterea numerarului din conturile bancare. Rolul de supapă atribuit acestor două societăţi comerciale în circuitul financiar conceput pentru intrarea în posesia produsului infracţional este reliefat şi de numeroase convorbiri telefonice purtate între membrii grupului infracţional organizat cu privire la modul de distribuire a beneficiilor rezultate din activitatea evazionistă.

Astfel, s-a reţinut că în ziua de 24 februarie 2012, ora 21:01:28, între inculpaţii HH. şi D. s-a purtat următorul dialog codificat referitor la modul de calcul şi gestionare a sumelor de bani provenite din evaziunea fiscală cu motorină vândută către staţiile de distribuţie SC Q. SRL şi SC R. SRL:

"HH.: Mă, stai puţin, că nu-mi ies alea cu acela, cu proprietarul de oi, de acolo de unde mergem noi. La "D" cât am dat? 783? D.: 780 şi au rămas 33000 Şi i-am adăugat la 453. HH.: La "D" nu ai mai dat nimic, în afară de asta nu? ".

De asemenea, într-o convorbire telefonică din data de 28 februarie 2012, ora 10:25:02, inculpatul HH. i-a transmis inculpatului D. următoarea solicitare:

"Să faci la aia cu "D". Mai ai datele de la aia cu "D"? Aia cu "D" a mea. Nu mai face la aia la care ţi-am spus aseară. Dă-i la aia cu "D" (n.n. referirea vizând SC S. SRL),

În continuare, la data de 29 februarie 2012, în convorbirile telefonice purtate la orele 13:19:45 şi 15:36:16, dat fiind faptul că în circuitul infracţional tocmai fusese introdusă SC T. SRL, administrată scriptic de martorul TTT. inculpatul HH. i-a trasat dispoziţii clare inculpatului D. în sensul de a nu mai face plăţi în conturile SC S. SRL, întrucât "a venit aia nouă": HH.: Da. Nu mai faci la aia cu "D", faci la aia normală nouă, da? D.: A venit? HH.: A venit. Păi du-te şi rezolvă treaba. Dar să le dai la aia nouă ştii. Nu la "D" la cealaltă".

Totodată, au mai fost efectuate retrageri de bani în numerar, cu diverse motivaţii şi de către alte societăţi comerciale implicate în derularea mecanismului evazionist, după cum urmează: - SC DD. SRL - 1.493.470 RON; - SC GGGGG. SRL - 20.000 RON; - SC U. SRL - 271.400 RON.

Prin realizarea acestor transferuri bancare repetate s-a urmărit să se creeze aparenţa că tranzacţiile fictive cu carburanţi au corespondent în realitate, iar costurile aferente acestora au fost efectiv achitate, asigurând în acelaşi timp grupării folosul produsului infracţional prin sumele încasate în numerar.

Pentru exemplificarea modului de operare, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul desemnat BBBBB. au fost prezentate o parte dintre operaţiunile financiar - bancare utilizate pentru satisfacerea scopului infracţional.

Astfel:

- la data de 06 mai 2011, SC Q. SRL transfera către SC HHHHH. SRL suma de 300.000 RON;

SC IIIII. SRL transfera către SC HHHHH. SRL suma de 3.397.500,00 RON;

SC HHHHH. SRL transfera către SC X. SRL suma de 3.620.300,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC P. SRL suma de 3.620.000,00 RON ("Plata la ordin SC O. SRL");

* la data de 11 mai 2011, SC P. SRL transfera către SC V. SRL suma de 457.000,00 RON ("plata la ordin SC U. SRL, fact. 1");

SC V. SRL transfera către SC S. SRL suma de 457.000,00 RON ("Avans marfa");

SC S. SRL ridica întreaga sumă în numerar cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la data de19 mai 2011, SC IIIII. SRL transfera către SC HHHHH. SRL suma de 3.700.000,00 RON;

SC HHHHH. SRL plăteşte către SC Q. SRL suma de 3.700.000,00 RON;

SC Q. SRL plăteşte către SC GGGGG. SRL suma de 3.700.000,00 RON;

SC GGGGG. SRL plăteşte către SC X. SRL suma de 3.700.000,00 RON;

* la data de 20 mai 2011, SC X. SRL plăteşte către SC P. SRL suma de 3.700.000,00 RON ("Plata la ordin SC O. SRL");

SC P. SRL plăteşte către SC V. SRL suma de 782.000,00 RON (cu motivaţia "plata la ordin SC U. SRL, avans marfa");

SC V. SRL transfera către SC S. SRL suma de 782.000,00 RON (cu motivaţia "avans marfa");

SC S. SRL ridica în numerar suma de 778.088,00 RON cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la data de 29 iunie 2011, SC Q. SRL plăteşte către SC Y. SRL suma de 2.400.000 RON;

SC Y. SRL plăteşte către SC X. SRL suma de 2.400.000,00 RON;

SC X. SRL plăteşte către SC P. SRL suma de 2.400.000,00 RON ("Plata la ordin SC O. SRL");

* la datele de 29 şi 30 iunie 2011, SC P. SRL plăteşte către SC S. suma de 1.480.000,00 RON ("plata la ordin SC U. SRL, avans marfa");

SC S. SRL ridica în numerar suma de 1.472.620,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la data de 12 august 2011, SC Q. SRL plăteşte către SC Y. SRL suma de 3.630.000,00 RON;

SC Y. SRL transfera către SC X. SRL suma de 3.600.200,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC P. SRL suma de 3.300.000,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC O. SRL suma de 300.000,00 RON;

SC O. SRL plăteşte accize pentru păcura - 248.848,00 RON;

- la data de 31 august 2011, SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 777.500 RON;

SC Z. SRL transfera către SC Y. SRL suma de 777.400 RON;

SC Q. SRL plăteşte către SC Y. SRL suma de 1.200.000 RON;

SC Y. SRL transfera către SC X. SRL suma de 1.957.400 RON;

* la data de 01 septembrie 2011, SC X. SRL transfera către SC O. SRL suma de 300.000 RON;

SC O. SRL plăteşte accize pentru păcura - 300.000,00 RON.

- la data de 12 septembrie 2011, SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 1.143.500 RON;

SC Z. SRL plăteşte către SC Y. SRL suma de 1.143.500,00 RON;

SC Q. SRL plăteşte către SC Y. SRL suma de 200.000 RON;

SC Y. SRL plăteşte către SC X. SRL suma de 1.303.400 RON;

SC X. SRL transfera la SC P. SRL suma de 795.000,00 RON;

SC P. SRL transfera către SC S. SRL suma de 478.000,00 RON;

SC S. SRL ridica în numerar suma de 475.610,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la datele de 28 şi 29 septembrie 2011, SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 1.181.500,00 RON;

SC Q. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 750.000,00 RON;

SC JJJJJ. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 520.000,00 RON.

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 2.401.400,00 RON;

SC X. SRL transfera la SC P. SRL suma de 2.248.000,00 RON;

SC P. SRL transfera către SC S. SRL suma de 1.595.000,00 RON;

SC S. SRL ridica în numerar suma de 1.587.070,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la data de 16 noiembrie 2011, SC Q. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 1.100.000,00 RON;

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 1.100.000,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC O. SRL suma de 424.000,00 RON;

SC O. SRL plăteşte accize pentru păcura - 140.000,00 RON şi TVA - 283.400,00 RON.

- la data de 16 ianuarie 2012, SC Q. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 1.800.000,00 RON;

SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 2.059.500,00 RON;

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 3.859.400,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC P. SRL suma de 3.802.600.00 RON;

SC P. SRL schimba în USD suma de 3.749.600,00 RON;

SC P. SRL transfera către OOOOO., în Dubai suma de 700.000 USD.

- la data de 13 februarie 2012, SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 2.115.000,00 RON;

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 2.115.000,00 RON;

SC X. SRL transfera la SC P. S.E.L. suma de 1.536.800,00 RON;

SC P. SRL transfera către SC T. SRL suma de 1.033.000,00 RON;

SC T. SRL ridica în numerar suma de 1.027.800,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la data de 22 februarie 2012, SC Q. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 3.400.000,00 RON;

SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 837.900,00 RON;

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 4.237.800,00 RON;

SC X. SRL transfera către SC P. SRL suma de 4.113.000,00 RON;

SC P. SRL schimba în USD suma de 3.828.096,00 RON;

SC P. SRL transfera către OOOOO., în Dubai suma de 780.000 USD.

- la data de 27 februarie 2012, SC R. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 3.012.000,00 RON;

SC Q. SRL plăteşte către SC Z. SRL suma de 2.700.000,00 RON;

SC Z. SRL transfera către SC X. SRL suma de 5.712.000,00 RON;

SC X. SRL transfera la SC P. SRL suma de 5.750.400,00 RON;

* la datele de 27 şi 28 februarie 2012, SC P. SRL transfera către SC T. SRL suma de 1.600.000,00 RON şi către SC S. SRL suma de 1.862.000,00 RON;

SC T. SRL ridica în numerar suma de 1.592.000,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice"

SC S. SRL ridica în numerar suma de 1.851.290,00 RON cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la datele de 20 şi 21 martie 2012, SC Q. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 5.300.000,00 RON;

SC R. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 875.200,00 RON;

SC AA. SRL transfera către SC DD. SRL suma de 6.174.900,00 RON;

SC DD. SRL transfera către SC O. SRL suma de 6.190.400,00 RON;

SC O. SRL transfera către SC P. SRL suma de 5.958.000,00 RON;

SC P. SRL transfera suma de 3.974.420,00 RON în USD;

SC P. SRL plăteşte suma de 1.196.000 USD către VVVVV., XXXXXX. - factură de motorină;

SC P. SRL transfera către SC T. SRL suma de 1.982.900,00 RON;

SC T. SRL ridica în numerar suma de 1.973.210,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

- la datele de 26 şi 27 martie 2012, SC Q. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 4.000.000,00 RON;

SC R. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 2.640.300,00 RON;

SC JJJJJ. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 176.250,00 RON;

SC AA. SRL transfera către SC DD. SRL suma de 6.816.400,00 RON;

SC DD. SRL transfera către SC O. SRL suma de 6.801.150,00 RON;

SCO. SRL transfera către SC P. SRL suma de 6.801.150,00 RON;

SC P. SRL schimba în USD suma de 6.012.838,00 RON;

SC P. SRL transfera către OOOOO., în Dubai suma de 460.000 USD.

- la datele de 23 şi 24 aprilie 2012, SC Q. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 1.200.000,00 RON;

SC R. SRL plăteşte către SC AA. SRL suma de 3.721.700,00 RON;

SC AA. SRL transfera către SC DD. SRL suma de 4.921.649,00 RON;

SC DD. SRL transfera către SC O. SRL suma de 4.900.000,00 RON;

SC O. SRL transfera către SC P. SRL suma de 4.600.000,00 RON;

SC P. SRL transfera către SC T. SRL suma de 2.218.000,00 RON;

SC T. SRL ridica în numerar suma de 2.206.800,00 RON, cu motivaţia "achiziţii cereale de la persoane fizice".

Sinteza modului de utilizare a sumelor de bani achitate de către SC Q. SRL şi SC R. SRL pentru motorina achiziţionată în mod ocult de la SC O. SRL şi transferate prin circuitul tip suveică cu ajutorul unor societăţi fantomă cu rol de trambulină, se prezintă după cum urmează:

ü Plata furnizorilor reali de motorina de către SC P. SRL - 95,048,154.49 USD;

ü Plata prestatorilor portuari: CCCCC. + YYYYYY. + ZZZZZZ., respectiv AAAAAAA. + BBBBBBB. + Birou vamal Contanta, de către SC P. SRL - 3,398,874.76 RON;

ü Plata accizelor la nivel mult diminuat de către SC O.:SRL - 6,082,071.00 RON;

ü Transferul în Dubai, către OOOOO. - 13,212,000.00 USD;

ü Ridicarea în numerar cu motivaţia "achiziţii cereale" - 119,575,930.00 RON;

ü Ridicări în numerar, fără justificare - 2,319,485.00 RON.

Prima instanţă a apreciat că probatoriul administrat în cauză dovedeşte că transferurile financiar - bancare realizate între societăţile cu rol de trambulină au folosit ca justificare operaţiuni fictive.

Astfel, plăţile realizate de SC AA. SRL către SC DD. SRL au avut ca motivaţie "plată la ordin SC EE. SRL", or, aşa cum probatoriul cauzei o demonstrează, această societate nu a desfăşurat niciun fel de activitate. În acest sens, pe baza balanţei de verificare aferentă lunii decembrie 2011, expertiza contabilă judiciară a stabilit că SC EE. SRL a depus capitalul social de 200 RON abia în luna decembrie 2011, a înregistrat o pierdere de 1,291.46 RON din redevenţe şi chirii şi a avut în contul bancar doar suma reprezentând capitalul social, iar în contul de casa suma de 8.54 RON. De asemenea, s-au apreciat a fi relevante sub acest aspect şi declaraţiile martorului HHH., persoană cu un grad minim de instruire (potrivit propriilor susţineri prezintă dificultăţi în a scrise şi a citi) şi cu o condiţie materială vulnerabilă, care la recomandarea martorei OO. a fost folosită de către inculpaţii D. şi G. pentru a fi desemnată în mod formal ca asociat şi administrator al SC EE. SRL în schimbul plăţii unei remuneraţii lunare, conform cărora singurele activităţi pe care le-a îndeplinit în această calitate au fost legate de semnarea a diverse documente la diferite instituţii din Constanţa şi Bucureşti, unde a fost însoţit de D. sau A.

De asemenea, plăţile realizate de către SC DD. SRL către SC O. SRL au avut ca justificare "avans marfa", deşi între cele două societăţi nu au existat niciun fel de relaţii comerciale, iar SC O. SRL a facturat CLG şi CLN exclusiv către SC X. SRL şi SC BBBBBB. SRL

Totodată, plăţile realizate de SC P. SRL către SC T. SRL au ca justificare "conform contract cesiune cu SC U. SRL", or o asemenea motivaţie este fictivă în condiţiile în care în contabilitatea SC P. SRL nu a fost identificat un astfel de contract de cesiune încheiat între cele 2 persoane juridice, iar livrările de ţiţei brut pretins a fi fost efectuate de către SC U. SRL, aşa cum s-a demonstrat în considerentele ce preced, s-au dovedit a fi fictive.

În unele situaţii, pentru a obţine un transfer mai rapid al sumelor rezultate din activitatea evazionistă, între societăţile care aveau rolul de a direcţiona aceste sume conform necesităţilor au fost încheiate unele convenţii menite a contribui la scurtarea circuitului bancar.

Astfel, la data de 15 mai 2011, între SC P. SRL, reprezentată legal de administratorul D., SC O. SRL, reprezentată legal de administratorul HH. şi SC X. SRL, reprezentată de administratorul RR., a fost încheiat un acord de plată prin care părţile au hotărât următoarele:

"Pentru a scurta circuitul bancar, SC X. SRL va efectua plăţi în contul SC P. SRL cu titlu de "plata la ordinul SC O. SRL". Astfel, datoriile existente între cele 3 părţi se vor stinge pe principiul biletului la ordin girat unei terţe părţi".

De asemenea, între SC O. SRL, reprezentată legal de HH., în calitate de cedent şi SC P. SRL, reprezentată legal de FFFF., administrator, în calitate de cesionar, au fost încheiate mai multe contracte de cesiune de creanţă al căror obiect l-a constituit cedarea în mod irevocabil şi necondiţionat de către cedent în favoarea cesionarului a unor drepturi de creanţa deţinute împotriva SC X. SRL, Bucureşti, după cum urmează:

- contractul de cesiune de creanţă nr. x din data de 30 iunie 2011 a purtat asupra cesionării unui drept de creanţă în valoare totală de 12.985.051,52 RON;

- contractul de cesiune de creanţă nr. x din data de 1 iulie 2011 a purtat asupra cesionării unui drept de creanţă în valoare totală de 17.244.948,48 RON;

- contractul de cesiune de creanţă nr. x din data de 31 august 2011 a purtat asupra cesionării unui drept de creanţă în valoare totală de 16.658.535,93 RON;

- contractul de cesiune de creanţă nr. x din data de 31 ianuarie 2012 a purtat asupra cesionării unui drept de creanţă în valoare totală de 10.871.016,34 RON;

- contractul de cesiune de creanţă nr. x din data de 29 februarie 2012 a purtat asupra cesionării unui drept de creanţă în valoare totală de 9.568.228,00 RON? Instanţa de fond a constatat că prin înfăptuirea acestui amplu mecanism evazionist care a avut ca obiect ascunderea adevăratei naturi a operaţiunilor impozabile desfăşurate de SC O. SRL, înregistrarea în contabilitatea acestei societăţi şi în declaraţiile fiscale a cheltuielilor fictive de achiziţie ţiţei şi transport aferent şi a livrărilor fictive de produselor petroliere inferioare, precum şi omisiunea înregistrării livrărilor de motorină, a fost denaturat cuantumul veniturilor obţinute de SC O. SRL, care, implicit, s-a sustras de la plata impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor datorate bugetului de stat în perioada mai 2011 - iulie 2012, în sumă totală de 242.642.205,44 RON. La calcularea pagubei pricinuită bugetului de stat prin activitatea evazionistă desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL, expertiza contabilă judiciară administrată în cauză a ţinut seama de cuantumul sumelor declarate şi plătite de acest contribuabil către bugetul de stat cu titlu de accize pentru operaţiunile de vânzare a produselor petroliere inferioare CLG şi CLN, iar pentru stabilirea taxei pe valoare adăugată şi a impozitului pe profit datorat s-au luat în considerare, atât cheltuielile fictive de achiziţie ţiţei şi transport, cât şi veniturile fictive rezultate din vânzarea de combustibil lichid, respectiv cele neînregistrate din livrările de motorină.

Ca atare, prin concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, s-a stabilit că diferenţa dintre valoarea accizelor datorate de SC O. SRL pentru livrările reale de motorină euro 5 şi cea a accizelor achitate efectiv pentru operaţiunile fictive de comercializare a produselor petroliere inferioare a fost de 131.360.917,09 RON.

Totodată, s-a mai precizat că diferenţa dintre taxa pe valoare adăugată corespunzătoare livrărilor reale de motorină şi cea achitată efectiv de către SC O. SRL ca urmare a înregistrării operaţiunilor fictive de achiziţie ţiţei, vânzare combustibil lichid şi transport este de 109.373.185,05 RON.

De asemenea, în privinţa impozitului pe profit, expertiza contabilă a concluzionat că diferenţa de impozit pe profit de la plata căruia s-a sustras SC O. SRL, prin neînregistrarea veniturilor obţinute din vânzarea de motorină şi înregistrarea unor cheltuieli fictive de achiziţie ţiţei şi transport, luând în calcul şi veniturile înregistrate din livrările fictive de combustibil lichid, este de 1.908.103,30 RON.

La determinarea cuantumului obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC O. SRL, expertiza contabilă judiciară a avut în vedere preţul mediu cu care motorina euro 5 a fost vândută de către furnizorii fictivi de motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL, reţinându-se că aceste venituri au fost obţinute în realitate de către SC O. SRL şi ar fi trebuit înregistrate în contabilitatea acestei societăţi.

În continuarea expunerii, Curtea a procedat, prin prisma evaluării coroborate a probatoriului strâns în cauză, la analiza contribuţiei fiecărui membru al grupului infracţional organizat la transpunerea în practică a mecanismului de fraudare a bugetului de stat prezentat în detaliu în considerentele ce preced.

Astfel, în structura grupului infracţional organizat locul central a fost deţinut de inculpatul B., ale cărui preocupări au fost, în esenţă, legate de conceperea şi de coordonarea activităţi infracţionale ce a constituit scopul grupului, prin intermediul dispoziţiilor ferme transmise acelor membri aflaţi în mod direct în subordinea sa, precum şi de menţinerea relaţiilor cu membrii "palierului de protecţie", în vederea asigurării unui cadru adecvat de desfăşurare a activităţilor frauduloase, la adăpost de orice intervenţii serioase şi eficiente din partea autorităţilor statului cu competenţe în combaterea fenomenului evazionist, acesta fiind totodată, alături de fosta sa soţie, inculpata C., principalul beneficiar al veniturilor ilicite rezultate din evaziunea fiscală desfăşurată în realizarea obiectului de activitate al SC O. SRL.

Deşi, atunci când s-a făcut vorbire despre structura organelor constitutive ale SC O. SRL, din pricina nerespectării unor cerinţe instituite de legislaţia din domeniul societăţilor comerciale, inculpatul B. nu a devenit în mod legal asociat al acestei societăţi, totuşi prin activitatea efectivă exercitată în cadrul SC O. SRL, de conducere, coordonare şi supraveghere a activităţii acesteia pe parcursul întregii perioade infracţionale, acesta şi-a sumat rolul unui veritabil "administrator de fapt", calitate care, astfel cum este unanim acceptat de către doctrină şi jurisprudenţă, îi atrage responsabilitatea pentru faptele şi actele îndeplinite în exercitarea ei, inclusiv din perspectiva legii penale.

În îndeplinirea rolului său de lider al grupului infracţional, inculpatul B. nu a participat în mod nemijlocit la realizarea acţiunilor infracţionale desfăşurate prin intermediul SC O. SRL, astfel încât acesta nu a intrat în contact direct decât cu un număr restrâns de membri ai grupului infracţional (respectiv cu inculpaţii HH., F., D., E. şi M.) cărora, aflându-se în subordinea lui directă, le transmitea dispoziţiile necesare înfăptuirii activităţii infracţionale. În opinia Curţii, aşa se şi explică faptul că probatoriul administrat în cauză nu a relevat existenţa unor legături directe între inculpatul B. şi inculpaţii G., A., I. sau J., precum şi faptul că majoritatea persoanelor folosite în calitate de administratori fictivi ai societăţilor comerciale prin intermediul cărora a fost posibilă concretizarea mecanismului evazionist nu au fost în măsură să facă referiri la contribuţia concretă a acestui inculpat.

Curtea de apel a reţinut că rolul esenţial exercitat de către inculpatul B. în activitatea grupului infracţional este subliniat cu acurateţe de către inculpatul HH., care în calitate de administrator şi asociat minoritar al SC O. SRL, sub îndrumarea directă a inculpatului B. şi acţionând într-o conivenţă deplină cu acesta, s-a ocupat de punerea în execuţie, cu ajutorul celorlalţi inculpaţi implicaţi în această activitate, a mecanismului evazionist derulat prin intermediul SC O. SRL.

Astfel, cu prilejul audierii lui în cursul urmăririi penale, prin declaraţia din data de 27 mai 2014, menţinută ulterior în faţa primei instanţe, când acesta, recunoscând în totalitate faptele descrise în rechizitoriu, a optat pentru procedura simplificată de judecare a cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii, inculpatul HH. a menţionat că întrebându-l în mai multe rânduri pe B. despre activitatea desfăşurată de SC O. SRL, care în realitate nu era reprezentată de producerea combustibilului lichid greu, acesta i-a răspuns că, în calitatea lui de simplu administrator, trebuie doar să execute tot ceea ce-i transmite el şi să urmeze paşii pe care îi indică, întrucât doar el este patron şi factor de decizie în societate. Totodată, inculpatul HH. a mai precizat că B. i-a spus că societatea beneficiază de protecţie în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată şi că nu vor fi controlaţi de către organele abilitate, iar dacă chiar vor fi controlaţi, nu vor fi probleme. De asemenea, inculpatul HH. a arătat că activitatea desfăşurată de SC O. SRL era în fapt coordonată de inculpatul B., prin intermediul contabilei, inculpata M., căreia îi transmitea ce anume să facă, cum să facă şi când să vină la sediul societăţii. În acelaşi sens, inculpatul HH. a mai susţinut că el nu era factor de decizie în cadrul SC O. SRL, acest rol revenindu-i inculpatului B. şi că a acceptat rolul de subordonat al acestuia, întrucât la început a crezut că vor face comerţ legal cu motorină, însă, în momentul în care a constatat că, în fapt, cumpărau şi vindeau motorină, însă declarau la organele statului că vând CLG, i-a spus lui B. că ceva este în neregulă, însă acesta l-a asigurat că nu vor avea probleme.

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor acestui inculpat, deşi s-ar putea susţine că acestea ar trebui evaluate cu rezervă, prin prisma calităţii sale de autor al infracţiunii de evaziune fiscală, Curtea apreciază totuşi ca fiind pe deplin credibile şi perfect plauzibile susţinerile acestui inculpat, întrucât, trecând peste faptul că nu a fost identificat niciun interes concret al acestuia ca, odată cu recunoaşterea propriei vinovăţii, să-l încrimineze în mod nedrept şi pe inculpatul B., aspectele relatate de acesta sunt confirmate şi de alte numeroase probe certe şi legal administrate strânse în cauză.

Calitatea inculpatului B., de şef al grupului infracţional organizat, este confirmată şi de inculpatul D., administratorul de fapt al SC P. SRL, care în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, la 6 august 2012 şi apoi 5 iunie 2014, a arătat că a depus diligenţe în vederea obţinerii autorizaţiei de expeditor autorizat pentru SC P. SRL, întrucât în urma unei discuţii avute cu inculpatul B., acesta i-a spus că respectiva firmă se va ocupa cu importul de motorină şi că va fi o afacere legală pentru derularea căreia are nevoie de un om de încredere. Cu acelaşi prilej, inculpatul D. a mai precizat că B. i-a transmis prin intermediul lui F. că urmează să cumpere motorină de la VVVVV., iar inculpaţii F. şi B. evitau să discute personal cu el, ci, de obicei, îi transmiteau mesaje prin intermediul altor persoane. În acelaşi sens, a mai arătat inculpatul D. că în luna decembrie 2011, în cadrul unei întâlniri avute cu inculpatul B. la CCCCCCC. din localitatea Mihail Kogălniceanu, i-a spus acestuia că nu i se pare în regulă ca SC P. SRL să plătească acele sume mari de bani, cu titlu de comision către OOOOO., fără să primească în schimb niciun serviciu, însă B. l-a asigurat că totul este în regulă şi că "el le asigură spatele", aşa încât să aibă grijă ce fac mai departe, inculpatul MMMMMMMMMMMMMMM. interpretând aceste spuse ale lui B. ca pe o ameninţare, în sensul de a nu face vreo greşeală, care să îl afecteze şi pe el.

De asemenea, prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 10 mai 2016, când inculpatul D. a arătat că reevaluând situaţia a realizat că se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, acesta a menţionat că, după ce într-o primă fază, în cursul anului 2010, a discutat cu vărul său HH. despre posibilitatea derulării acestei activităţi infracţionale, la începutul anului 2011 s-a întâlnit de câteva ori cu inculpatul B., toate amănuntele modului de derulare a acestei activităţi fiindu-i ulterior puse la dispoziţie de către HH., care i-a spus că motorina pe care o va importa trebuie să o vândă către SC O. SRL Astfel, precizează inculpatul D., firma OOOOO., despre care a aflat că aparţinea inculpatului B., îi trimitea prin email contractele pe care trebuia să le încheie cu exportatorii de motorină, pe care după ce le semna le trimitea tot prin email la firmele cocontractante, iar în baza acestor contracte s-au realizat importurile de motorină pe care SC P. SRL a vândut-o către SC O. SRL A mai arătat acelaşi inculpat că B. a fost cel care l-a pus în legătură cu reprezentantul VVVVV., un cetăţean de origine sârbă pe nume DDDDDDD., iar cu prilejul unei întâlniri ce a avut loc la CCCCCCC. din Mihail Kogălniceanu, la care au participat şi inculpaţii HH. şi E., inculpatul B. l-a întrebat cum merge treaba, referindu-se astfel la activitatea de import motorină.

S-a constatat că despre poziţia dominantă deţinută de inculpatul B. în cadrul structurii grupului infracţional organizat face vorbire şi inculpatul E., care cu prilejul reaudierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 8 februarie 2016, a arătat că de activitatea SC O. SRL, s-au ocupat inculpaţii B. şi HH., precum şi contabila M., iar B. nu făcea nimic în legătură cu activitatea acestei societăţi sau a firmelor paravan implicate fără acordul lui HH. şi nici HH. fără încuviinţarea lui B., întrucât numai în felul acesta se putea menţine controlul asupra acestei activităţi. De asemenea, a mai arătat inculpatul E. că activitatea sa era coordonată de către B. şi HH., în sensul că prin intermediul său banii care proveneau din vânzarea de motorină şi care erau viraţi de către SC P. SRL în conturile bancare ale celor două societăţi fantomă SC S. SRL şi SC T. SRL, erau retraşi în numerar de către persoanele interpuse PP. şi TTT. cu motivaţia fictivă a efectuării unor achiziţii de cereale şi ulterior ajungeau în posesia lor, iar în felul acesta B. şi HH. aveau controlul asupra sumelor mari de bani retrase din conturile SC S. SRL şi SC T. SRL Din declaraţia aceluiaşi inculpat se mai reţine că sumele de bani retrase în numerar din conturile societăţilor care în realitate nu desfăşurau nicio activitate economică, erau predate de acesta fie lui HH., fie lui B., iar în absenţa acestuia din urmă, lui F., salariile cuvenite lui şi administratorilor firmelor paravan pentru activitatea prestată fiindu-le plătite de către HH. sau F.

Curtea de apel a apreciat că deosebit de relevante pentru evaluarea conduitei procesuale a inculpatului B. sunt şi susţinerile inculpatului E. făcute în faţa acestei Curţi cu prilejul declaraţiei din data de 08 februarie 2016, potrivit cărora în cursul anilor 2012 - 2013 a primit avertizări din partea inculpatului B. şi de la HH., în sensul de "a-şi ţine gura şi a-şi vedea de treaba sa", şi, de asemenea, înainte de a fi arestat B. pe teritoriul S.U.A., într-o dimineaţă pe la ora 8:00, a fost luat de acasă de către HH. şi dus la sediul SC O. SRL, iar acolo HH. i-a dat telefonul să vorbească cu B. care se afla în S.U.A., în cadrul respectivei convorbiri acesta reproşându-i că "a făcut pact cu procurorii" şi că "nu o să rămână aşa".

Curtea a reţinut că pe baza instrucţiunilor primite de la inculpatul B., dar şi a deciziilor comune luate împreună cu acesta în legătură cu modul de înfăptuire a activităţii evazioniste derulate prin intermediul SC O. SRL, inculpatul HH. a fost cel care s-a ocupat efectiv de coordonarea activităţilor de execuţie a acelor etape ale planului infracţional care presupuneau achiziţionarea motorinei în regim suspensiv de accize, vânzarea ocultă a acesteia către cumpărătorii SC Q. SRL şi SC R. SRL, organizarea activităţii de transport al motorinei din CCCCC. până la destinatari şi simularea prin întocmirea documentelor aferente a activităţilor de producţie şi comercializare a produselor energetice de calitate inferioară.

De altfel, grija deosebită manifestată de către inculpatul B. faţă de asigurarea cadrului juridic propice pentru ca SC O. SRL să se poată prevala în continuare de autorizaţia de antrepozit fiscal care-i fusese revocată prin Decizia nr. x din 3 martie 2011 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate, se poate deduce şi din aceea că, potrivit declaraţiei martorei MMMM., aceasta a fost angajată ca avocat al SC O. SRL în cauzele pornite la instanţele de contencios administrativ pentru suspendarea/anularea acestei decizii, chiar de către inculpatul B.

Prima instanţă a mai constatat că o altă preocupare importantă a inculpatului B. a fost legată de menţinerea şi consolidarea unor relaţii strânse cu anumiţi funcţionari publici din cadrul unor instituţii cu rol important în combaterea fenomenului evazionist, care prin prisma puterii decizionale conferite de funcţiile pe care le deţineau sau a datelor şi informaţiilor cu caracter confidenţial de care puteau să ia la cunoştinţă în virtutea statului lor profesional, erau în măsură să contribuie la reuşita activităţii infracţionale în scopul realizării căreia fusese grupul constituit, fie prin tolerarea cu bună ştiinţă a desfăşurării nestingherite a activităţii evazioniste, fie prin evitarea controalelor inopinate, urmând ca prezentarea în detaliu a demersurilor întreprinse de către inculpatul B. în această direcţie, cu trimiteri concrete la probatoriile care susţin această concluzie, să fie făcută atunci când expunerea hotărârii va aborda chestiunile referitoare la activitatea membrilor ce au alcătuit palierul de protecţie al grupului infracţional.

Curtea de apel a apreciat că dovada cea mai elocventă a implicării conştiente şi deliberate a inculpatului B. în constituirea şi coordonarea activităţii grupului infracţional organizat care a vizat derularea unui amplu mecanism de fraudare a bugetului de stat prin vânzarea ilegală a aproape 90.000 de tone de motorină euro 5, achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor sub aparenţa întrebuinţării ei în procesul de fabricare a unor produse petroliere inferioare în antrepozitul fiscal deţinut de SC O. SRL, o constituie faptul că toate eforturile materiale şi mentale pe care cu tenacitate le-a dedicat acestui demers i-au fost recompensate într-un mod consistent, în sensul că, alături de mama copiilor lui, inculpata C., B. a fost principalul beneficiar al produsului infracţional provenit din activitatea de evaziune fiscală, prin grija inculpatului D. acesta intrând în posesia sumei de 13.212.000 USD, ce i-a fost transferată în Dubai sub aparenţa unor comisioane, la care se adaugă şi alte importante sume de bani primite în numerar, potrivit afirmaţiilor inculpatului E., însă asupra acestor aspecte se va reveni în considerentele ulterioare, atunci când va fi analizată activitatea de spălare a banilor imputată inculpatului D.

S-a reţinut că apărările constante formulate de inculpatul B. au vizat, în esenţă, pe de o parte faptul că în perioada de referinţă încriminată de acuzare drept infracţională s-ar fi aflat mai tot timpul în afara graniţelor ţării, astfel încât, în mod obiectiv, nu a putut avea cunoştinţă despre natura pretins ilicită a activităţilor desfăşurate de inculpatul HH. prin intermediul SC O. SRL, iar pe de altă parte împrejurarea că, în fapt, activitatea economică a SC O. SRL s-ar fi desfăşurat exact aşa cum aceasta se găseşte reflectată în evidenţele contabile, cu achitarea corespunzătoare a taxelor şi impozitelor datorate bugetului de sta, astfel încât nu ar putea fi vorba despre existenţa vreunor acţiuni care să fie asimilate infracţiunii de evaziune fiscală.

Examinând aceste apărări ale inculpatului B., Curtea de apel a constatat că niciuna dintre ele nu se verifică, întrucât, astfel cum probatoriul cauzei, o dovedeşte faptul de a fi plecat des în străinătate nu l-a împiedicat câtuşi de puţin pe acesta în a-şi exercita atribuţiile de dirijare şi coordonare a modului de înfăptuire a planului infracţional, prin intermediul acelor membri ai grupului aflaţi în subordinea lui directă, iar, în cât priveşte apărarea că SC O. SRL ar fi achitat obligaţiile fiscale aferente activităţilor economice declarate autorităţilor fiscale, nici aceasta nu poate fi acceptată drept convingătoare, întrucât în cauză a fost administrat un probatoriu solid care demonstrează dincolo de orice dubiu că, în realitate, SC O. SRL a achiziţionat motorină scutită de plata accizelor nu pentru a o întrebuinţa în procesul de fabricare a produselor petroliere inferioare în antrepozitul fiscal pe care îl deţinea, ci pentru a vinde întreaga cantitate de motorină astfel achiziţionată prin intermediul unor societăţi comerciale ce nu aveau o activitate economică reală către staţiile de distribuţie a carburanţilor, iar cosmetizarea evidenţelor contabile ale societăţii, astfel încât, graţie ingeniozităţii modului de concepere a planului infracţional şi priceperii de care a dat dovadă contabila M., acestea să ateste documentar efectuarea unor activităţi legale dar nereale, menite a disimula activităţile reale ilicite, generatoare de evaziune fiscală, a fost o acţiune premeditată de care membrii grupului infracţional au sperat în mod uşuratic că se pot prevala în scopul de a evita descoperirea activităţilor lor frauduloase sau, chiar, angajarea răspunderii lor penale.

De altfel, edificatoare pentru ilustrarea atitudinii psihice a acestui inculpat asupra faptelor de care este acuzat sunt câteva însemnări personale făcute în cuprinsul unor înscrisuri olografe identificate de F.B.I. în locuinţa sa din S.U.A., unde s-a refugiat încă dinainte de declanşarea oficială a cercetărilor din prezenta cauză, dintre acestea reţinând atenţia următoarele:

"Eu dintotdeauna sunt împreună cu EEEEEEE. (n.n. concubina sa EEEEEEE.) şi FFFFFFF. (n.n. minora rezultată din relaţia cu EEEEEEE.) în deplină libertate, siguranţă şi confort în Yelm, America cât mai repede.

Dintotdeauna C. (n.n. inculpata C., fosta lui soţie) cu VVVVVVVVVVVVVV. şi UUUUUUUUUUUUUU. (n,n, minorii rezultaţi din căsnicia cu C.) sunt în deplină libertate, siguranţă şi confort în Yelm, America.

Eu nu voi fi niciodată arestat nici în America şi nici în România.

Mandatele de arestare emise pe numele meu şi al C. sunt anulate complet şi cu desăvârşire.

Toată lumea din dosarul din România, de la D.N.A, Bucureşti, este liberă şi tot dosarul este dematerializat.

Dintotdeauna ordonanţa EEEEEEE. este anulată şi dizolvată complet şi nu se mai emite nicio restricţie împotriva ei de la D.N.A.

Toate casele, aurul şi banii sunt la adăpost peste hotare şi nu vor fi sechestrate sau confiscate niciodată".

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., s-a reţinut că aceasta a avut o prezenţă discretă în viaţa grupului infracţional organizat, în sensul că nu s-a implicat în mod efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional, ci a preferat să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite vizând fraudarea bugetului de stat de către ceilalţi inculpaţi. Acesta este şi motivul pentru care, niciunul dintre membrii grupului infracţional şi nici persoanele audiate ca martori în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL nu au perceput-o pe aceasta ca având vreo preocupare vis a vis de activitatea respectivei societăţi.

Fără a putea fi nicidecum caracterizată drept lipsită de importanţă, s-a apreciat că participaţia concretă a inculpatei C. la activităţile evazioniste desfăşurate prin intermediul SC O. SRL s-a materializat prin aceea că, deţinând în mod public, calitatea de asociat majoritar în cadrul societăţii anterior menţionate, aceasta a acceptat, cu bună ştiinţă, să pună societatea şi resursele acesteia la dispoziţia inculpaţilor HH. şi B., în vederea derulării prin intermediul ei a mecanismului evazionist ce presupunea vânzarea ilegală de motorină euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de accize sub aparenţa unui proces fictiv de fabricare a unor produse petroliere slab accizate, această contribuţie a sa fiind ulterior răsplătită în mod corespunzător prin transferarea în beneficiul său şi al fostul său soţ, inculpatul B. a unei părţi considerabile din produsul infracţional rezultat de pe urma săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (13.212.000 USD).

În opinia Curţii de apel, apărările vehemente ale inculpatei C., prin care aceasta încearcă să se erijeze drept o persoană ingenuă, dispusă ca de dragul copiilor săi să accepte nivelul de prosperitate oferit de fostul său soţ fără a căuta explicaţii cu privire la provenienţa acestor venituri şi, totodată, preocupată în mod esenţial de creşterea şi îngrijirea copiilor săi cu vârste fragede şi de evoluţia carierei sale profesională dezvoltată într-un domeniu de activitate cu totul diferit de cel în care s-ar fi săvârşit faptele deduse judecăţii, chiar confirmate de martorele JJJJ. şi KKKK., nu pot fi considerate câtuşi de puţin credibile.

S-a reţinut că inculpatul F. a îndeplinit în cadrul grupului infracţional organizat rolul de "locotenent" sau "om de încredere" al inculpatului B., iar în virtutea acestui statut, deşi aparent neimplicat în activitatea SC O. SRL sau a altora dintre societăţile comerciale cu ajutorul cărora a fost pus în executare mecanismul evazionist, a exercitat în permanenţă un control de pe poziţii de autoritate asupra acelor membri ai grupului infracţional care se aflau în subordinea inculpatului B. (HH., D., E. şi M., dispoziţiile trasate de acesta fiind percepute de cei cărora li se adresau ca provenind de la însuşi inculpatul B.

Faptul că inculpatul F. era omul în care inculpatul B. avea cea mai mare încredere rezultă şi din împrejurarea că, începând cu data de 18 aprilie 2012, cu puţin timp înainte ca inculpatul B. să părăsească teritoriul României, inculpatul F. a fost împuternicit de acesta ca administrator al SC FF. SRL, societate al cărei control era exercitat de inculpatul B. prin intermediul off-shore-ului OOOOO., persoană juridică emirată, constituită în zona liberă Jebel Ali, statul Dubai, Emiratele Arabe Unite.

În exercitarea rolului său de "om de casă" al inculpatului B., în perioadele în care acesta se afla plecat în străinătate sau ori de câte ori îi încredinţa această misiune, inculpatul F. prelua atribuţiile de coordonare a activităţii grupului infracţional şi de colectare a sumelor de bani provenind din activitatea evazionistă, existând numeroase situaţii în care "socotelile" între membrii grupului cu privire la beneficiile rezultate din activităţile frauduloase se făceau în prezenţa acestuia. Astfel, spre exemplu, în data de 8 decembrie 2011, în cadrul unei convorbiri telefonice purtată la ora 18:03:01, inculpatul HH. i-a cerut inculpatului D. "să ia nişte calcule ca să ne socotim, că e şi JJJJJJJJJJJJJJJ. aici".

De asemenea, la data de 1 februarie 2012, cu prilejul unei convorbiri telefonice ce a avut loc la ora 10:45:56, după ce anterior, în data de 30 ianuarie 2012, inculpatul D. efectuase o plată de 150.000 USD către OOOOO. Dubai, inculpatul HH. i-a solicitat acestuia să-i aducă "ultimul swift", ca să îl trimită inculpatului F. la Bacău.

De altfel, inculpatul F. a fost prezent în viaţa grupului infracţional încă de la început, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului D. care a precizat că înainte de a demara importurile de motorină, F. i-a transmis că va trebui să achite "un comision" de 150 dolari/tonă, comision materializat până la finalul activităţii infracţionale în suma de 13.212.000 dolari transferaţi în Dubai. De asemenea, acelaşi inculpat a mai precizat în cursul urmăriri penale că inculpatul F. venea cu "ordine" la HH., în sensul că îi spunea acestuia ce să facă cu privire la activitatea SC O. SRL, percepându-l pe acesta ca fiind omul de încredere al lui B. care asigura coordonarea întregii activităţi în lipsa lui.

Despre încrederea deosebită ce-i era acordată inculpatului F. de către liderul grupului, inculpatul B., aminteşte în declaraţia dată în faţa acestei Curţi şi inculpatul E., care a arătat că, în absenţa inculpatului B., banii care erau retraşi în numerar din conturile bancare ale celor două societăţi fantomă SC S. SRL şi SC T. SRL, prin intermediul "săgeţilor" PP. şi TTT. îi OOOOOOOOOOOOOOO. adeseori inculpatului F., care se ocupa şi cu plata salariilor ce li se cuveneau pentru activitatea prestată, lui şi celor doi administratori ai firmelor prin intermediul cărora erau obţinuţi banii proveniţi din evaziunea cu motorină.

Curtea de apel a reţinut că rolul important ocupat de inculpatul F. în cadrul grupului infracţional a fost reliefat şi de inculpata M. care l-a indicat ca fiind persoana care atunci când venea la Bacău îi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri pe care se afla evidenţa contabilă a SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL (aspect de altfel recunoscut şi de acesta în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti) ori îi plătea remuneraţia pentru serviciile de contabilitate prestate, sume de bani ce proveneau de la inculpata C.

În opinia primei instanţe, pentru dovedirea implicării active şi conştiente a inculpatului F. în activitatea grupului infracţional prin îndeplinirea cu seriozitate a misiunilor încredinţate de şeful său direct, inculpatul B. prezintă relevanţă şi împrejurarea că, astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite în acest sens, cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 9 iulie 2012, în imobilele locuite/folosite de acesta au fost identificate numeroase înscrisuri şi ştampile aparţinând unora dintre societăţile comerciale implicate în derularea mecanismului evazionist, după cum urmează:

- Ordin de plată nr. x din 27 iunie 2012 pentru G. de la SC BB. SRL, pentru suma de 10.000 RON;

- Ordin de plată nr. x din 4 iulie 2012 pentru G. de la SC BB. SRL, pentru suma de 10.000 RON;

- mandat poştal online privind transferul sumei de 3.044 RON de la DDDDDD. pentru D.;

- fişă de reparaţie telefon mobil marca GGGGGGG. cu seria x emisă de SC HHHHHHH. SRL;

- fotocopia cărţii de identitate seria x nr. x pentru H.;

- act constitutiv al SC O. SRL - 14 file;

- certificat de înregistrare pentru SC O. SRL seria x nr. x - una filă;

- încheierea nr. 2309 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Constanţa, privind înmatricularea SC O. SRL;

- extras de carte funciară O.C.P.I. Constanţa şi încheierea nr. x din 20 august 2008, cu privire la situaţia imobilului din satul Nicolae Bălcescu, str. x, lot x, judeţul Constanţa cu rezervoarele şi bazinele aferente;

- cinci exemplare în original ale contractului de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr. x din 19 august 2008 a BNP IIIIIII., încheiat între vânzător SC PPPPP. SRL, CUI x şi cumpărător SC O. SRL, CUI x, având ca obiect imobilul din satul Nicolae Bălcescu, str. x, lot x, judeţul Constanţa;

- extras de carte funciară O.C.P.I. Constanţa din 6 noiembrie 2008 şi Încheierea nr. x din 4 noiembrie 2008 cu privire la situaţia imobilului din satul Nicolae Bălcescu, str. x, lot x, judeţul Constanţa cu rezervoarele şi bazinele aferente;

- Contract de închiriere din 15 octombrie 2008 privind închirierea de către SC O. SRL a imobilului situat în Constanţa;

- act constitutiv al SC O. SRL, CUI x urmare Hotărârii nr. 1 din 1 octombrie 2008;

- patru exemplare în original ale Contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. x 3 noiembrie 2008 a BNP IIIIIII., încheiat între vânzător SC PPPPP. SRL, CUI x şi SC O. SRL, CUI x, având ca obiect imobilul din satul Nicolae Bălcescu, str. x, lot x, judeţul Constanţa;

- fotocopia contractului de închiriere a imobilului situat în Bucureşti, str. x, bl. 76. apt. 55, având drept chiriaşi pe SC O. SRL;

- împuternicire a SC O. SRL, pentru F., posesor C.I. seria x nr. x;

- adeverinţă emisă de Asociaţia de proprietari Bucureşti, str. x, bl. 76. apt. 55 pentru SC O. SRL;

- carte de identitate a vehiculului seria x nr. x pentru autoturismul marca JJJJJJJ. cu numărul de înmatriculare x, aparţinând SC O. SRL;

- certificat de înregistrare menţiuni la SC O. SRL şi Încheiere nr. x din 9 martie 2009;

- act constitutiv al SC O. SRL;

- ştampilă cu impresiunea "Societatea Comercială FF. SRL BACĂU România"

- două ştampile cu impresiunea Societatea Comercială FF. SRL - BACĂU România (tuş culoare neagră);

- ştampilă cu impresiunea SC O. SRL Constanţa România (tuş culoare neagră);

- ştampilă cu impresiunea SC O. SRL Constanţa România (tuş culoare roşie);

- ştampilă cu impresiunea Societatea comercială O. SRL Constanţa (tuş culoare mov);

- ştampilă cu impresiunea Societatea comercială KKKKKKK. SRL Merişani Argeş (tuş culoare neagră);

- ştampilă cu impresiunile Societatea comercială WWWWWW. SRL Constanţa România;

- ştampilă cu impresiunile Societatea BB. SRL Bucureşti România;

- dispozitiv de culoare neagră destinat bruierii interceptării comunicărilor telefonice.

Prin audierea la propunerea lui, în cursul cercetării judecătoreşti, a martorului WWWW., persoană care a asistat la efectuarea percheziţiilor domiciliare desfăşurate în data de 9 iulie 2012, în calitate de reprezentant al inculpatului F., acesta din urmă a încercat să acrediteze ideea că toate bunurile şi înscrisurile despre care în procesele-verbale de întocmite cu acel prilej s-a consemnat că au fost descoperite în imobilele locuite de el, în realitate ar fi fost ridicate din biroul situat pe bulevardul x din capitală şi dintr-un apartament situat la etajul 2 al unui bloc de pe strada x, locaţii ce erau folosite/locuite exclusiv de către inculpatul B., iar nu din apartamentul locuit de el şi care era situat la etajul 3 al aceluiaşi imobil de pe strada x.

Deşi aparent probată, Curtea de apel nu a reţinut drept veridică teza de apărare a inculpatului F. conform căreia nu ar avea nicio legătură cu activitatea societăţilor comerciale la care se referă înscrisurile şi bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, întrucât, trecând peste faptul că, în autorizaţiile de efectuare a percheziţiilor domiciliare emise de judecătorul competent din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au fost precis identificate locaţiile pentru care fuseseră autorizate aceste măsuri procesuale, astfel că, în cuprinsul proceselor-verbale de percheziţie au fost strict individualizate bunurile ce au fost ridicate din fiecare locaţie, cu indicarea corespunzătoare a identităţii persoanei menţionate în autorizaţia de percheziţie ca folosind acea locaţie (sens în care este de observat că în urma percheziţiei domiciliare efectuate în apartamentul ce fusese locuit de inculpatul B. au fost ridicate mai multe înscrisuri privitoare la autoturismele de lux aparţinând acestuia), această apărare este infirmată şi de împrejurarea că odată cu plecarea inculpatului B. în Statele Unite ale Americii, în a doua jumătate a lunii aprilie 2012, acesta îi transferase locotenentului său F. toate atributele coordonării şi gestionării afacerilor pe care le avea în derulare pe teritoriul ţării, aspect ce rezultă în mod implicit şi din aceea că cheile tuturor celor trei locaţii din Bucureşti unde au fost efectuate percheziţiile domiciliare din 9 iulie 2012 se aflau la acel moment în posesia inculpatului F., aspect pe care acesta nu l-a negat. Mai mult decât atât, Curtea nu a ignorat nici faptul că declaraţia martorului WWWW. poate fi suspectată a avea şi un oarecare caracter pro causa, în contextul în care, potrivit propriilor afirmaţii, acesta are o strânsă relaţie de prietenie cu inculpatul F. şi, de asemenea, în perioada 2011 - 2012, a fost angajat ca şofer pentru diferite perioade de timp în cadrul SC FF. SRL, societate a cărei administrare a fost încredinţată inculpatului F. începând cu 18 aprilie 2012. Preocupările inculpatului F. pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate de către "şeful" său B., s-au manifestat şi în direcţia menţinerii unor legături cu diferite persoane care prin influenţa sau statutul profesional pe care îl aveau puteau contribui la desfăşurare netulburată a activităţii infracţionale.

Astfel, prima instanţă a constatat că din cuprinsul notelor de redare a conţinutului unor comunicări tip SMS interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor legale emise de judecătorul competent, rezultă că în perioada martie - aprilie 2012, inculpatul F. a corespondat prin comunicări SMS cu inculpatul N., ofiţer în cadrul Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi, de asemenea, a avut şi cel puţin două întâlniri cu acesta, acţiuni subsumate scopului de a culege datele şi informaţiile pe care inculpatul N. i le furniza inculpatului B. cu privire la posibilele acţiuni de control organizate de autorităţile statului.

În concret, conform corespondenţei purtate prin sens în seara zilei de 6 martie 2012, la orele 21:05:42, 21:06:23, 21:22:28, 21:28:26, 21:50:50, 21:55:15 21:55:19 21:58:24 şi 21:59:35, inculpatul F., utilizând un terminal mobil folosit în mod obişnuit de către "şeful" lui B., l-a rugat pe inculpatul N. să verifice "dacă a apărut vreo urgenţă la centru la dvs", acesta răspunzându-i că la ei (la D.I.P.I.) în mod sigur nu e mimic, dar, a dat două telefoane şi are poliţia o acţiune în ziua următoare, completând că "vine acum un băiat de la igp să mă văd cu el şi îţi dau semnal imediat", iar după obţinerea acestor noi date, inculpatul N. l-a informat pe F. că a doua zi? Inspectoratul General al Poliţiei Române urma să efectueze o acţiune pe uleiuri minerale, care era preconizată a se desfăşura din CCCCC. către beneficiari, pentru a se vedea piaţa şi care făcea parte dintr-un plan de acţiune pe întreaga ţară, "de care ţi-am spus săptămâna trecută", fără a fi vreo ţintă vizată deocamdată; în cursul aceleiaşi discuţii inculpatul N. a adăugat că "am vorbit cu A.., mi-a zis că a vb el şi să stăm liniştiţi. Dacă se încurcă ceva ne auzim imediat."

De asemenea, în urma corespondenţei purtate prin SMS-urile transmise în ziua de 30 martie 2012, orele 08:50:59, 08:51:58, 08:54:06, 08:56:34, 08:57:41, 13:16:35, 13:20:31, 14:03:57, 14:04:23, la solicitarea inculpatului F., "locotenentul" lui B., inculpatul N. s-a întâlnit cu acesta în cursul zilei respective, în jurul orei 14:00, în zona Pieţei Alba Iulia din Bucureşti ("la nr. 2"), această întâlnire fiind şi înregistrată cu mijloace foto-video, în baza autorizaţiei emise de Curtea de Apel Bucureşti.

O nouă întâlnire clandestină a fost programată a avea loc şi în ziua de 10 aprilie 2012, când prin SMS-urile transmise la orele 12:23:04, 12:23:34, 12:24:24, 12:25:25, 12:26:29, 14:01:03, 14:01:31, 14:01:52, 14:02:30 şi 14:02:58, inculpaţii F. şi N. au plănuit a se vedea la locul ştiut "la nr. 2", adică în rondul de la Piaţa Alba Iulia din Bucureşti.

De altfel, cu prilejul audierii lui de către instanţa de fond, inculpatul F. a recunoscut împrejurarea că s-a întâlnit de două ori în Bucureşti cu inculpatul N., la insistenţele acestuia, dar a pretins în mod necredibil că de fiecare dată, inculpatul N. ar fi dorit în fapt să se întâlnească cu inculpatul B. cu care era prieten, însă din eroare l-a chemat pe el la acele întâlniri, ori din conţinutul acestor comunicări rezultă că inculpatul F. avea cunoştinţă despre natura misiunii pe care şi-o asumase inculpatul N.

De asemenea, astfel cum a rezultat din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate în datele de 23 aprilie 2012, ora 12:47:42 şi 24 aprilie 2012 orele 19:00:15 şi 19:01:38 inculpatul F. a luat legătura cu KK., pentru a stabili cu acesta o întrevedere, întrucât tocmai fusese să se vadă "cu prietenul nostru comun", care nu era "pe aici prin zonă" şi era nevoie "să mai stăm de vorbă, aşa, una, alta", iar în acest context cei doi au stabilit să se întâlnească la locuinţa lui KK., care însă i-a atras atenţia ca atunci când vine înspre el "să fi atent, să n-ai după tine ceva" (referindu-se la vreo eventuală operaţiune de filaj).

Curtea de apel a constatat că în probatoriul administrat în cauză nu se regăsesc convorbiri telefonice relevante în ceea ce priveşte activitatea ilicită a inculpatului F., însă, a apreciat că acest lucru se datorează precauţiei şi conspirativităţii exacerbate de care acesta, ca de altfel şi şeful său direct, inculpatul B., precum şi alţi inculpaţi din cauză au dat dovadă în această privinţă, însă acest aspect nu este de natură a afecta câtuşi de puţin convingerea instanţei cu privire la vinovăţia acestuia, întemeiată pe evaluarea elementelor probatorii strânse în cauză. Pe de altă parte, dacă activitatea inculpatului F. ar fi fost una cu adevărat onestă, proprie unui simplu angajat ce-şi îndeplinea în limite legale atribuţiile conferite de funcţia ocupată, într-o logică elementară, nu se înţelege de ce acesta ar fi avut nevoie ca pe parcursul măsurilor de supraveghere autorizate în cauză să folosească cel puţin 50 de terminale mobile, dovedind o adevărată paranoia în ce priveşte comunicarea telefonică a unor elemente aparent insignifiante, cum ar fi locaţia în care se afla ori autoturismele cu care se deplasa.

Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte, cu titlu exemplificativ faptul că la data de 19 aprilie 2012, ora 12:15:05, inculpatul HH. a apelat-o pe EEEEEEE., concubina inculpatului B., pe care a întrebat-o dacă are idee cum poate să dea de "ăla micu, LLLLLLL." (n.n. inculpatul F.) care are telefonul închis, deşi avea telefoane dedicate:

"da’ eu am d-ăsta, ştii tu cu el şi văd că-i închis". De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată la data de 5 mai 2012, ora 20:34:44, inculpatul F. stabileşte cu EEEEEEE., concubina inculpatului B., să cumpere opt cartele telefonice, trei cu valabilitate de o lună şi cinci cu valabilitate pentru trei luni. În acelaşi sens, cu prilejul unei convorbiri telefonice purtate în ziua de 1 iunie 2012, ora 11:06:51, cu un interlocutor pe nume MMMMMMM., inculpatul F. afirmă:

"Stăm între o mie şi o sută de telefoane şi mie nu-mi place să vorbesc aşa".

De altfel, s-a reţinut că imaginea pe care inculpatul F. se străduieşte să o contureze în faţa instanţei cu privire la persoana sa, aceea de tânăr lipsit de experienţă şi cu un statut social modest, având studii medii şi fiind angajat ca simplu şofer, nu cadrează nici pe departe cu traiul de lux pe care în realitate îl afişa inculpatul, care avea la dispoziţie sume importante de bani şi autoturisme de lux, împrejurare probată şi de bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţele deţinute de acesta, respectiv, 233.920 euro şi 19.520 RON, ceasuri de valoare purtând mărcile "NNNNNNN." şi "OOOOOOO."? Inculpatul D., administratorul de fapt al SC P. SRL, a avut ca principală atribuţie în cadrul grupului infracţional organizat, activitatea de achiziţie a motorinei de la importatorii care îşi desfăşurau activitatea în CCCCC. Constanţa, prin intermediul societăţii pe care o administra şi de livrare a acesteia către SC O. SRL, conform contractului de furnizare încheiat între cele două societăţi la data de 12 februarie 2011.

Deşi în privinţa acestor activităţi desfăşurate de inculpatul D., prin intermediul SC P. SRL, care au constituit practic premisă demarării mecanismului evazionist, nu au existat suspiciuni de nelegalitate, în sensul că toate aceste operaţiuni comerciale au fost efectuate în mod transparent, SC P. SRL era autorizată să cumpere motorină fără plata accizelor pe carburant, iar motorina a fost vândută în regim suspensiv de la plata accizelor, conform destinaţiei declarate "procesul de producţie, în antrepozitul fiscal al beneficiarului", totuşi nu se poate susţine că acest inculpat ar fi fost străin de modul în care a fost valorificată ulterior motorina astfel livrată către SC O. SRL, întrucât probatoriul administrat în cauză dovedeşte neîndoielnic faptul că, dimpotrivă, acesta avea cunoştinţă despre acest aspect, şi, mai mult decât atât, că pe lângă aceste activităţi licite de import şi furnizare de motorină, inculpatul MMMMMMMMMMMMMMM. s-a ocupat şi de transferarea în Dubai, către OOOOO., un off-shore ce aparţinea inculpaţilor B. şi C., a unor importante sume de bani provenind din activitatea de evaziune fiscală sub aparenţa plăţii unor comisioane, de atestarea scriptică a unor livrări fictive de ţiţei către SC O. SRL, în vederea simulării de către aceasta a procesului tehnologic de fabricare în antrepozitul fiscal a produselor petroliere inferioare, precum şi de identificarea, racolarea şi remunerarea unor persoane cu un nivel minim de instruire sau chiar neşcolarizate şi o condiţie materială precară, pe numele cărora, în unele situaţii în colaborare cu inculpatul G., erau înfiinţate societăţi comerciale folosite apoi în circuitul infracţional, fie pentru tranzitarea documentară a combustibililor, fie pentru recuperarea sumelor de bani provenite din activitatea evazionistă.

Astfel, s-a constatat că la dosarul cauzei există numeroase note de redare a unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţii D. şi HH., care atestă faptul că cel dintâi nu începea activitatea de încărcare a cisternelor cu motorină din depozitele CCCCC. Constanţa până ce nu avea aprobare din partea celui din urmă, care la rândul său dădea această aprobare în momentul în care primea ok-ul din partea beneficiarilor reali ai motorinei, pentru a trimite marfa.

Spre exemplu, în convorbirile telefonice din data de 15 februarie 2012, orele 11:03:42 şi 18:13:00, inculpaţii MMMMMMMMMMMMMMM. şi HH. au discutat despre numărul de maşini ce urma a fi încărcate cu motorină din CCCCC., cel din urmă solicitându-i celui dintâi să-l ţină la curent, întrucât "vrea să ştie proprietarul de oi", în sensul că datele privitoare la numărul de cisterne ce erau încărcate din CCCCC. trebuia transmis mai departe de către inculpatul G. "ciobanilor", "proprietarilor de oi", adică inculpaţilor I. şi J.

De asemenea, s-a reţinut că există şi unele convorbiri telefonice din care rezultă că inculpatul D. manifesta o suspiciune maladivă cu privire la desfăşurarea unor operaţiuni de supraveghere a autocisternelor care plecau încărcate cu motorină din depozitele CCCCC., atitudine ce nu poate fi explicată altfel decât că acesta avea cunoştinţă despre faptul că, în realitate motorina nu era descărcată în antrepozitul aparţinând SC O. SRL, ci era livrată mai departe altor cumpărători.

Spre pildă, într-o convorbire telefonică purtată în data de 30 decembrie 2011, ora 14:23:23, inculpatul D. l-a informat pe HH., că în seara precedentă, când au plecat autocisternele încărcate cu motorină de la sediul SC O. SRL, pe la unsprezece noaptea, acestea au fost urmărite ("au avut coadă") de trei jeep-uri, ale căror numere de înmatriculare au fost notate de angajatul unui bar din localitate, două dintre acestea plecând chiar de la barul din curbă şi un al treilea de pe câmp. De asemenea, în data de 21 februarie 2012, în cadrul unor discuţii telefonice purtate cu amici de-ai săi la orele 10:12:51, 10:13:58, 10:15:29 şi 10:44:40, inculpatul D., fiind informat despre prezenţa în localitatea Nicolae Bălcescu a unui autoturism necunoscut, şi-a exprimat suspiciunea cu privire la această întâmplare şi l-a rugat pe un cunoscut al său să verifice identitatea acelei maşini.

Acelaşi gen de discuţie s-a purtat între inculpatul D. şi inculpatul HH. şi la data de 20 martie 2012, ora. 12:57:28, când primul l-a informat pe cel din urmă că a observat un autoturism Logan albastru cu număr de Bucureşti, care staţiona de dimineaţă în zona CCCCC. Constanţa, în acel autoturism aflându-se doi oameni, iar la ora 13:08:40, i-a transmis prin SMS numărul de înmatriculare al acelei maşini spre a-l supune verificărilor de rigoare. De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 10 mai 2016, inculpatul D. a recunoscut că prin luna aprilie 2012 a intenţionat să se retragă din această afacere, întrucât constatase personal că sunt filaţi, iar întrucât aveau senzaţia că sunt urmăriţi de grupuri de interlopi a existat preocuparea supravegherii tuturor maşinilor care veneau în zona comunei Nicolae Bălcescu.

Curtea de apel a apreciat că o altă componentă importantă a activităţii infracţionale întreprinse de inculpatul D. a reprezentat-o livrările fictive de ţiţei brut realizate prin intermediul SC W. SRL, SC U. SRL şi SC P. SRL, către SC O. SRL, cu scopul de a crea aparenta că acest produs a intrat în procesul de producţie împreuna cu motorina euro 5 livrată de SC P. SRL, rezultând produsul intermediar distilat greu şi produsele finale CLG şi CLN.

Fără a relua analiza elementelor probatorii care definesc modul în care inculpatul D. şi-a adus contribuţia la înfăptuirea mecanismului evazionist prin crearea unui circuit fictiv care atesta exclusiv documentar efectuarea unor livrări de ţiţei brut către SC O. SRL, prezentate în detaliu cu prilejul descrierii acestei etape a planului infracţional, Curtea de apel a considerat suficient a reaminti în acest context că, în declaraţia dată în faţa acestei instanţe, înainte de începerea dezbaterilor, acest inculpat a recunoscut că nu a efectuat niciodată operaţiuni comerciale de livrare ţiţei către SC O. SRL, ci aceste tranzacţii au fost doar scriptice.

De asemenea, probatoriul strâns în cauză dovedeşte că o altă modalitate în care inculpatul D. a contribuit la reuşita activităţii infracţionale a constat în aceea că încă din faza incipientă a conceperii acesteia şi continuând până la momentul în care acesteia i s-a pus capăt în mod fortuit prin intervenţia organelor de urmărire penală, acesta s-a preocupat alături de inculpatul G. şi de identificarea unor persoane fără posibilităţi materiale şi intelectuale, în scopul constituirii pe numele acestora a unor societăţi comerciale "fantomă" prin intermediul cărora să poată tranzita scriptic atât combustibilii care au făcut obiectul acţiunilor evazioniste, cât şi sumele de bani care se întorceau de la cumpărătorii motorinei.

În acest sens, din declaraţiile concordante ale martorilor YYYY. (asociat şi administrator în acte al SC ZZZZ. SRL, societate care pe circuitul fictiv de livrare ţiţei către SC O. SRL a figurat ca furnizor iniţial al acestui combustibil), KKK. (administrator iniţial al SC V. SRL, societate implicată, de asemenea, în tranzacţiile fictive cu ţiţei brut direcţionate către SC O. SRL), PP. (administrator subsecvent al SC V. SRL), III. (administrator scriptic al SC Z. SRL, societate ce a jucat rolul de furnizor fictiv de motorină euro 5 către beneficiarii reali SC Q. SRL şi SC R. SRL), JJJ. (administrator formal al SC AA. SRL, societate care, la rândul său, a fost folosită pentru a masca vânzarea reală de motorină pe care o realiza SC O. SRL către SC Q. SRL şi SC R. SRL), HHH. (administrator fictiv al SC EE. SRL, societate cu rol de verigă interpusă pe circuitul financiar prin care banii obţinuţi din vânzarea de motorină neaccizată trebuia să intre în posesia membrilor grupului infracţional) şi GGG. (administrator fictiv al SC GG. SRL, societate ce a fost, de asemenea, folosită ca trambulină pe circuitul financiar de recuperare a produsului infracţional), toţi aceştia fiind persoane cu un nivel de instruire extrem de modest şi cu o situaţie materială la limita subzistenţei, rezultă că în spatele înfiinţării şi coordonării activităţii tuturor acestor societăţi s-a aflat inculpatul D. (în unele cazuri alături şi de inculpatul G.), acesta fiind şi cel care le plătea remuneraţiile cuvenite pentru faptul de a fi acceptat să figureze ca administratori ai respectivelor firme, aspectele relatate de martorii III., JJJ. şi HHH. fiind confirmate şi de către martora OO. cea care i-a recomandat pe aceştia inculpatului D. în vederea folosirii lor ca "oameni de paie".

Totodată, Curtea de apel a reţinut că această latură a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul D. în cadrul grupului infracţional organizat este probată în modul cel mai obiectiv cu putinţă şi de nenumăratele convorbiri telefonice şi comunicări SMS, interceptate şi înregistrate în mod autorizat şi redate în cuprinsul notelor scrise ataşate în dosarul de urmărire penală.

Astfel, redând cu titlu exemplificativ din conţinutul acestor note, se reţine că în zilele de 14 noiembrie 2011 şi 15 noiembrie 2011, inculpatul D. a purtat mai multe discuţii telefonice cu martora III., administrator formal al SC Z. SRL, în legătură cu deplasarea acesteia din urmă în municipiul Constanţa în vederea întocmirii unei împuterniciri notariale necesară "pentru a ieşi cu camionul din ţară". În ziua de 22 noiembrie 2011, ora 08:36:29, acelaşi inculpat a luat legătura telefonic cu OO. căreia i-a solicitat să "se pună la drum cu WWWWWWWWWWWWWW." (n.n. martora JJJ., administrator scriptic al SC AA. SRL), numai după ce el îi va da confirmarea că a primit banii. Pe parcursul aceleiaşi convorbiri, OO. i-a relatat că numitul HHH., administrator scriptic al SC EE. SRL, "vrea bani şi că deja omul de când s-a văzut cu 10 milioane în mână gata era mare om, arunca cu banii arăta la toată lumea". În continuare, o zi mai târziu, la 23 noiembrie 2011, ora 10:11:02, inculpatul G. i-a comunicat inculpatului D. că a depus banii, motiv pentru care imediat, acesta din urmă a apelat-o pe OO. la ora 11:16:29, cerându-i să o ia pe JJJ., iar în Constanţa el le va da "tot ce trebuie, documentele şi, ştii tu, îţi spun eu ce ai de făcut". La scurt timp după aceea, la ora 14:17:33, inculpatul D. i-a confirmat inculpatului G. că "eu am trimis acolo unde trebuie, sunt acolo să rezolve problema, am trimis-o să facă un certificat constatator de acolo de la voi şi de aia".

De asemenea, din lecturarea aceloraşi note de redare a convorbirilor telefonice s-a mai reţinut că inculpatul D. ţinea legătura, prin intermediul martorei OO. cu "oamenii de paie", cărora le achita lunar o sumă da bani, în schimbul prestaţiilor constând în semnarea documentelor întocmite în numele acestor societăţi sau pur şi simplu al acceptului de a figura formal ca administratori ai acestora. Rezultă totuşi, din aceleaşi elemente probatorii, că rolul inculpatului D. era unul de intermediar, întrucât cuantumul sumelor de bani ce trebuia plătite celor folosiţi ca "săgeţi" era stabilit de inculpatul G. cu acordul inculpatului H. Uneori însă, şi inculpatul D., în relaţia cu administratorii firmelor folosite drept paravan pentru mascarea activităţilor infracţionale, s-a comportat ca un veritabil angajator, stabilind "ziua de salariu", "bonusurile" etc.:

Astfel, într-o convorbire telefonică purtată în data de 08 decembrie 2011, ora 13:15.25, cu martora OO. la rândul său administrator formal al SC BB. SRL şi cea care se ocupa de îndrumarea şi coordonarea formalităţilor pe care trebuia să le îndeplinească cele două administratoare ale furnizorilor fictivi de motorină SC Z. SRL şi SC AA. SRL, până când în baza unor împuterniciri a preluat ea însăşi aceste atribuţii, inculpatul D. i-a spus că:

"Eu vreau să vă dau până pe 15 salariile ca să puteţi aşa să vă faceţi voi treburile. Ce nu zic bine. Şi după aia din ce asta, pe partea aia o să-ţi mai ridice bonusul.".

În ziua de 28 decembrie 2011, la ora 17:35:13, martora OO. l-a apelat pe inculpatul D. şi i-a povestit extaziată despre întâlnirea pe care o avusese în acea zi cu "cel mare" (adică inculpatul H.), la care fusese de faţă şi "VVVVVVVVVVVVVV." (adică inculpatul G.), iar în acest context l-a anunţat că i s-a dat un salariu mai bun "s-a rezolvat totul ok, e super, super, super ok s-a mai ridicat la cap", relatându-i totodată că a fost întrebată de "cel mare" dacă "e totul ok?, Suntem la zi? ", iar răspunsul său afirmativ a fost confirmat în faţa "celui mare" şi de "VVVVVVVVVVVVVV.", ceea ce l-a mulţumit pe D., care nutrea temerea că poate "ei cred că eu nu vă dau". Două minute mai târziu, la ora 17:38:49, între cei doi are loc o nouă convorbire telefonică în cursul căreia OO. i-a comunicat inculpatului D. că numai ei i s-a dat o mărire de salariu, respectiv suma de 1,200 RON.

De asemenea, la data de 19 ianuarie 2012, ora 13:56:54, înainte de a se întâlni cu martora OO. ("Eşti acolo în parc unde ne-ntâlneam noi…hai că ajung şi eu în zece minute), inculpatul D. l-a contactat pe inculpatul G., căruia i-a relatat că merge să se întâlnească cu "doamna" (n.n. OO.) ca să-i dea "ceva bani ca să aibă de drum", întrucât "şti cum e, vine dimineaţa, stă până pe la ora asta, stă pe aici", context în care a primit asigurări din partea interlocutorului că a doua zi acesta îi va trimite "vreo patru, cinci" sute de RON şi, totodată inculpatul D. i-a atras atenţia lui G. "Vezi pe săptămâna viitoare să le dăm ceva că a trecut luna… la astea două active, ştii, atât" (referindu-se la OO. şi JJJ.).

Ulterior, într-o discuţie telefonică purtată la data de 25 ianuarie 2012, ora 17:53:17, inculpatul D. l-a întrebat pe inculpatul G.:

"Păi nu le dăm mă ceva la ăştia luna asta? Ce au muncit degeaba? ", interlocutorul răspunzându-i că "săptămâna asta la sfârşit, vineri, o rezolv cu ei", aceeaşi solicitare fiind reînnoită de către inculpatul D. şi cu prilejul convorbirii telefonice din ziua de 27 ianuarie 2012, ora 13:50:47, când i-a cerut lui G. să trimită bani pentru "cei care-şi fac treaba". Apoi, tot în ziua de 27 ianuarie 2012, la ora 16:04:53, între cei doi a avut loc o nouă discuţie telefonică, în care inculpatul D. şi-a manifestat nemulţumirea, întrucât el a cerut "câte 15 şi nu trimite decât ce nu trebuie" şi astfel este pus în postura de a da explicaţii:

"Ce să le spun eu la ăştia acuma? Să mă cert cu ei? Spune mă să trimită câte 15 la ăştia doi care lucrează. Ce să zic lui PPPPPPP. (n.n. E.) îi dădea 40 de milioane pentru oameni. N-am ce să fac şi când vine, spune-i chiar vreau să stau de vorbă cu el când vine" (n.n. referire la inculpatul H.). Între cei doi a urmat apoi o nouă discuţie telefonică, la ora 18:17:28, pe parcursul căreia inculpatul D. s-a arătat revoltat de faptul că "m-au disperat cu telefoanele" şi că lucrurile "trebuie puse cap la cap, măcar pentru ăia doi care lucrează".

În ziua de 28 februarie 2012, ora 16:24:36, inculpatul G. i-a transmis un mesaj inculpatului D. întrebându-l "cât trebuie pt cele două fete "(n.n. referindu-se la OO. şi JJJ.). A urmat la scurt timp o discuţie telefonică între cei doi (la ora 16:25:03), pe parcursul căreia inculpatul D. i-a cerut lui G. să trimită "cinşpe cu cinşpe, mai puţin ce ai dat tu cinci şi ceva de drum să aibă acolo".

Au existat şi multe alte situaţii în care, din pricina faptului, că banii necesari pentru remunerarea "oamenilor de paie" nu erau trimişi la timp de la Bucureşti, aceştia s-au arătat revoltaţi, inculpatul D., fiind pus în postura delicată de a interveni pentru a calma spiritele, de cele mai multe ori însă, de pe poziţii de autoritate.

Astfel, la data de 9 decembrie 2011, ora 09:05:02, fiind apelat de către martora III. (administrator scriptic al SC Z. SRL) şi întrebat de ce nu s-au întâlnit în ziua precedentă aşa cum se înţeleseseră pentru a-i plăti salariul, acesta o apostrofează, să nu mai facă "valuri"

De asemenea, la data de 25 februarie 2012, ora 13:02:59, martora OO. l-a contactat telefonic pe inculpatul D. căruia i-a transmis că numitul HHH. (administrator scriptic al SC EE. SRL) este supărat, întrucât "este data de 25", iar dacă nu-şi primeşte banii "anulăm tot şi am terminat bâlciul", context în care D. a asigurat-o pe OO. că va discuta personal cu HHH., lucru care însă nu s-a întâmplat; în schimb, la data de 29 februarie 2012, a discutat telefonic cu cumnata lui HHH., numita III. (administrator scriptic al SC Z. SRL), căreia i-a recomandat să rupă orice legătură cu soţul surorii sale dacă mai doreşte să păstreze colaborarea. Şi anterior acestui moment, numitul HHH. a fost cel care a creat cele mai multe "probleme", de fiecare dată fiind nemulţumit în privinţa sumelor de bani pe care le primea. Spre exemplu, într-o convorbire telefonică din data de 24 noiembrie 2011, ora 20:13:36, martora OO. se plânge la D. că "deja ăştia mi-au făcut capul calendar", întrucât "când săracul se vede cu ceva, trebuie să fie pentru ei cu doldora şi pân’ se satură", "că HHH. a zis, nu putea oare să-mi fi dat şi mie partea mea care trebuia să mi-o dea ... S-a văzut cu 5 milioane în mână în seara asta e clar. Oricum ţie n-are curaj să-ţi spună dă-mi banii".

În acelaşi sens, în ziua de 21 aprilie 2012, ora 12:18.17, martora OO. a fost contactată telefonic de III. (administrator scriptic al SC Z. SRL), care şi-a manifestat nemulţumirea în ce priveşte atitudinea inculpatului G. care "nu răspunde la telefon", astfel că i-a cerut acesteia să îi comunice inculpatului că vrea "să închidă firma", nefiind dispusă "să se ajungă la altele, pentru 7 milioane pe lună cât a zis că ne dă".

S-a reţinut că discuţii telefonice privitoare la coordonarea şi remunerarea administratorilor firmelor fantomă folosite în derularea mecanismului evazionist au mai avut loc între inculpaţii G. şi D. şi martorii OO. III., HHH., JJJ., PP. şi GGG. şi în datele de 22 noiembrie 2011, ora 11:06:36; 24 noiembrie 2011, orele 07:40:28, 20:13:36; 27 noiembrie 2011, ora 11:54:13; 28 noiembrie 2011, orele 15:54:12, 16:39:04; 29 noiembrie 2011, orele 11:31:35, 12:54:18, 13:09:46, 13:27:25, 13:51:51, 14:50:09, 16:27:13, 21:15:54, 23:04:57; 30 noiembrie 2011, orele 09:57:05, 13:12:13, 13:15:37, 14:24:19, 14:28:48; 01 decembrie 2011, ora 18:58:02; 02 decembrie 2011, orele 12:19.32, 15.56:03; 05 decembrie 2011, ora 16:03:34; 06 decembrie 2011, orele 12:06.43, 13.15.54; 08 decembrie 2011, orele 11:56:12, 13.11:25, 15.25:58; 09 decembrie 2011, orele 10:13:31, 13.16:18; 16.12:05, ora 18:03:08; 12 decembrie 2011, ora 11:56:07; 13 decembrie 2011, orele 14:05:16, 15.10:37; 14 decembrie 2011, ora 15:32:25; 15 decembrie 2011, orele 12:02:05, 19.30:31; 19 decembrie 2011, ora 14:28:13; 20 decembrie 2011, orele 09:18:12, 09.57:35, 11.16:34; 21 decembrie 2011, orele 11:16:00, 12.28:51; 23 decembrie 2011, ora 16:43:28; 04 ianuarie 2012, ora 14:23:38; 06 ianuarie 2012, ora 10:41:06; 10 ianuarie 2012, orele 12:38:30, 14:16:03, 14:20:25; 12 ianuarie 2012, ora 11:39:47; 13 ianuarie 2012, ora 13:58:52; 16 ianuarie 2012, orele 12:15:59, 12:51:23, 13:31:05, 13:52:49, 15:59:33, 19:34:06; 17 ianuarie 2012, ora 12:39:12; 19 ianuarie 2012, orele 08:56:55, 13:52:35; 24 ianuarie 2012, ora 09:00:03; 25 ianuarie 2012, orele 09:09:31, 12:56:53, 17:53:17; 26 ianuarie 2012, ora 09:36:11; 27 ianuarie 2012, ora 12:44:12; 30 ianuarie 2012, ora 21:19:24; 31 ianuarie 2012, orele 12:12:39, 16:00:02; 16 februarie 2012, ora 12:52.50; 22 februarie 2012, orele 12:45:49, 13:24:39; 05 martie 2012, ora 14:40:26; 09 martie 2012, orele 11:22:56, 13:57:28; 12 martie 2012, orele 00:43:20, 07:56:07; 14 martie 2012, orele 12:43:11, 19:55:00; 15 martie 2012, orele 10:10:03, 10:12:16, 14:35:39, 15:36:16; 16 martie 2012, orele 10:02:12, 12:34:24, 13:33:44;, 18 martie 2012, ora 19:31:54; 20 martie 2012, orele 08:45:18, 09:53:18; 21 martie 2012, ora 11:21:07; 22 martie 2012, orele 16:07:23, 16.30:59; 26 martie 2012, ora 13:59:57; 28 martie 2012, ora 10:08:42; 30 martie 2012, ora 13:13:53; 02 aprilie 2012, orele 16:01:10, 17:41:04; 09 aprilie 2012, ora 09:24:14; 10 aprilie 2012, orele 10:36:47, 13:14:18; 11 aprilie 2012, ora 11:23:08; 13 aprilie 2012 ora 09:02:14; 19 aprilie 2012 orele 11:17:13, 11:22:08; 23 aprilie 2012, ora 09:29:21; 24 aprilie 2012, ora 13:04:36; 26 aprilie 2012, ora 12:37:07; 02 mai 2012, ora 11:39:27; 03 mai 2012, ora 11:07:15; 04 mai 2012, ora 19:15:52; 27 mai 2012, ora 12:24:13; 28 mai 2012, orele 12:39:13, 15:08:41, 15:10:37, 17:51:36; 29 mai 2012, ora 12:15:36.

De altfel, în ceea ce priveşte conduita procesuală a inculpatului D., s-a reţinut că nu numai că acesta a recunoscut acuzaţiile ce-i sunt aduse, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, dar într-un moment de sinceritate, a făcut acest lucru şi într-una dintre ultimele convorbiri telefonice pe care le-a purtat cu martora OO. premergător momentului stopării activităţii infracţionale în data de 9 iulie 2012. Astfel, în convorbirea telefonică din data de 26 iunie 2012, ora 10:14:57 inculpatul D. a afirmat:

"Deci, CCCCCCCCCCCCCCC., deci o să vorbim şi o să vă las legătura cu ei şi gata, deci eu tre’ să ies din cărţi obligat, automat, că sunt până peste cap băgat".

Curtea de apel a apreciat că poate cea mai importantă misiune ce i-a fost încredinţată inculpatului D. în cadrul grupului infracţional organizat şi pe care acesta şi-a îndeplinit-o cu devotament şi responsabilitate, demonstrând că este demn de toată încrederea ce i-a fost acordată, a fost aceea de a transfera din conturile societăţii pe care o administra, SC P. SRL, a unor importante sume de bani în valută către OOOOO. Dubai, în beneficiul inculpaţilor B. şi C. Varianta aleasă de către inculpaţii B. şi C. de a-şi încasa produsul infracţional provenit din mecanismul evazionist derulat prin intermediul SC O. SRL, sub forma plăţii unor comisioane de către SC P. SRL nu a fost întâmplătoare, ci a fost motivată de împrejurarea că societatea menţionată era singura dintre toate cele implicate în activitatea grupului infracţional care efectua plăţi în valută către distribuitorii externi de motorină care-şi desfăşurau activitatea în CCCCC. Constanţa, astfel că, intercalarea altor viramente bancare externe, chiar nejustificate, nu ar fi fost de natură să trezească suspiciuni.

Cu privire la situaţia juridică a OOOOO., persoană juridică emirată, constituită în zona liberă Jebel Ali, statul Dubai, Emiratele Arabe Unite, înregistrată la Registrul Comerţului din Zona libera Jebel Ali cu nr. x la data de 06 mai 2009, este de menţionat că, potrivit actului constitutiv al SC FF. SRL, această companie off-shore, reprezentată de B., în calitate de director, deţinea 100 % din capitalul social al SC FF. SRL, care avea sediul social în municipiul Bacău, b-dul x, nr. 4, judeţul Bacău şi era înregistrată la ORC sub nr. x din 21 octombrie 2009, având atribuit CUI: x din 22 octombrie 2009.

Tot din actul constitutiv al SC FF. SRL, s-a mai reţinut că asociatul unic OOOOO., persoană juridică emirată, constituită în zona liberă Jebel Ali, statul Dubai, Emiratele Arabe Unite, reprezentată de B., în calitate de director, a hotărât ca SC FF. SRL să fie administrată şi reprezentată în relaţiile cu terţii tot de către B., pe o perioadă determinata de 5 ani.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., s-a constatat că din înscrisurile obţinute pe calea comisiei rogatorii internaţionale efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că aceasta a avut calitatea de asociat în cadrul OOOOO. Dubai, până în anul 2012, când, datorită faptului că această companie îşi încetase utilitatea prin stoparea activităţii grupului infracţional de către organele de urmărire penală, inculpata şi-a cesionat cele 100 de părţi sociale deţinute la OOOOO. în favoarea unul alt off-shore denumit QQQQQQQ.

De altfel, fiind audiată în cursul cercetării judecătoreşti, din iniţiativa Curţii, inculpata C. nu a negat aceste aspecte ce rezultă cu puterea evidenţei din probatoriul cauzei, menţionând că încă de la constituire a fost acţionar majoritar în această companie, pe care a înfiinţat-o cândva prin anii 2008 - 2009, la rugămintea fostului său soţ B., care i-a spus că intenţionează să desfăşoare nişte afaceri în zona respectivă prin intermediul acestei societăţi, însă în afară de a avea calitatea de asociat, nu s-a ocupat în niciun fel de activitatea respectivei companii, ci de acest lucru s-a ocupat exclusiv B. care deţinea funcţia de director. Cu acelaşi prilej, fiind întrebată de ce respectiva companie nu a fost înfiinţată de B. chiar pe numele său, inculpata a precizat că, personal, a apreciat la acel moment că societatea a fost înfiinţată în interesul copiilor lor, atât ea cât şi copiii săi, fiind susţinuţi financiar de către B., fără însă a putea preciza dacă resursele financiare puse la dispoziţie de acesta proveneau din activitatea acestei societăţi sau din cea a altor companii. A mai precizat inculpata, că la un moment dat, în cursul anului 2012, B. i-a spus că din cauza legislaţiei din Dubai, era necesar să se facă nişte schimbări în acţionariatul firmei OOOOO., astfel încât trebuie să cesioneze părţile sociale pe care le deţinea la această societate către o altă companie, ceea ce a şi făcut, dar nu-şi mai aminteşte în ce locaţie. A rezultat aşadar, din cele anterior expuse, că inculpaţii B. şi C., în calitate de director, respectiv asociat în cadrul OOOOO., şi-au exercitat în mod efectiv şi nemijlocit puterea de decizie şi control asupra acestei companii off-shore, fie şi aşa cum a afirmat inculpata C., în interesul comun al copiilor lor.

Revenind la relaţia dintre SC P. SRL şi OOOOO., Dubai, din probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că între aceste persoane juridice, prima, în calitate de client, reprezentată de administrator FFFF., prin D., iar cea de-a doua, în calitate de prestator, reprezentată prin LLLL., ca împuternicit, a fost semnat un contract cadru de prestări servicii comerciale datat 1 mai 2011, în baza căruia, începând cu luna iunie 2011, OOOOO. a emis către SC P. SRL,13 facturi în valoare de câte 600.000 USD fiecare, totalizând 13.800.000 USD, sumă care a fost achitată aproape în totalitate de către inculpatul D. din conturile SC P. SRL prin efectuarea unor transferuri bancare externe către contul din Dubai aparţinând OOOOO.

Potrivit clauzelor contractuale, obiectul contractului l-a reprezentat prestarea de către prestator a următoarelor servicii: prospectarea pieţei internaţionale, identificarea ofertanţilor de motorină SPOT, consilierea clientului cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de motorină de la ofertanţii identificaţi de prestator.

În ceea ce priveşte obligaţiile asumate de părţi, clauzele contractuale stabileau că prestatorul trebuia să comunice clientului, în cel mai scurt timp (maxim trei luni), dacă ofertanţii de motorină au fost identificaţi, situaţie în care clientul trimitea prestatorului acceptarea finală prin care accepta fără echivoc, preţul termenele şi condiţiile de transport şi livrare negociate cu ofertanţii identificaţi de prestator, după care, la primirea acceptării finale, prestatorul trimitea clientului factura proformă, care trebuia contrasemnată de către client şi restituită apoi prestatorului în format PDF.

Clauzele referitoare la preţ stipulau următoarele aspecte: clientul consimte să plătească prestatorului suma menţionată în facturile proforme şi fiscale, preţul pentru prestarea serviciilor comerciale reprezentând preţul însumat al valorilor tuturor facturilor proforme, ce va fi exprimat atât în USD, cât şi în RON; valoarea contractului va fi plătită în USD; clientul va plăti suma de 150 USD pentru fiecare tonă de motorină achiziţionată, de la ofertanţii identificaţi de prestator, într-un termen ce nu poate fi mai mare de 2 zile de la data primirii facturii via email; fiecare plată va fi efectuată prin transfer bancar şi va corespunde preţului unitar al cantităţilor de produse cumpărate de client de la ofertanţii identificaţi de prestator, în conformitate cu factura comercială respectivă.

Cu privire la circumstanţele încheierii acestui contract, Curtea de apel a reţinut că prin declaraţia dată în faza terminală a urmăririi penale, inculpatul D. a precizat că înainte de a începe activitatea de import de motorină, inculpatul F. i-a transmis că SC P. SRL va trebui să achite un comision de 150 dolari/tonă de motorină importată, către OOOOO. Dubai, însă atunci când a vrut să efectueze prima plată către OOOOO. Dubai, de la bancă i s-a spus că pentru a face acest lucru, are nevoie de un contract şi de factură. Drept urmare, spune inculpatul, i-a transmis acest mesaj inculpatului F. care l-a transmis, mai departe, inculpatului B., iar după ceva timp a primit acasă prin curier, un contract în care erau menţionate firmele OOOOO. Dubai şi SC P. SRL şi, deşi nu-şi aminteşte denumirea contractului, reţine totuşi că era împărţit în două: o parte în limba română şi cealaltă în engleză. Mai arată inculpatul, că a semnat acel contract, l-a ştampilat şi l-a trimis tot prin curier la o adresă din Bucureşti, despre care ulterior a aflat că era un centru xerox, precizând că a făcut acest lucru urmare a recomandărilor inculpatului F., despre care are convingerea că îi transmitea la rândul său mesajele primite de la inculpatul B.

Referitor la acelaşi aspect, la propunerea inculpatului B., a fost audiată şi martora LLLL., cea care a semnat contractul de prestări servicii comerciale în calitate de împuternicit al OOOOO. şi care a menţionat că fiind prietenă cu inculpata C. şi, implicit şi cu fostul ei soţ, B., la solicitarea acestuia din urmă a redactat contractul de comision dintre OOOOO. şi SC P. SRL, conform indicaţiilor lui B., după care l-a semnat, tot la rugămintea acestuia, care i-a spus că nu poate fi prezent, însă nu în prezenţa reprezentantului celeilalte părţi, şi apoi l-a predat cuiva, dar nu-şi aminteşte cui.

Prevalându-se de clauzele acestui contract cadru de prestări servicii comerciale, inculpatul B., director al OOOOO., Dubai, s-a apărat în faţa acestei Curţi, susţinând că suma totală de 13.212.000 USD transferată de către SC P. SRL a reprezentat un comision real, în valoare de 150 USD/tonă de motorină achiziţionată de aceasta de la importatori, datorat pentru prestarea activităţii de găsire a furnizorilor externi de motorină, asigurarea cantităţii de motorină ce trebuia adusă în CCCCC. Constanţa pentru a fi livrată către SC P. SRL şi consilierea acestei societăţi în achiziţionarea de motorină.

În favoarea ideii că aceste apărări sunt nereale, iar acest contract cadru de prestări servicii comerciale nu a reprezentat decât mijlocul formal prin intermediul căruia a fost oferită o justificare aparentă pentru plăţile externe ordonate de SC P. SRL, fie chiar şi, aşa cum afirmă inculpatul D., la solicitarea unităţilor bancare, pledează numeroase argumente incontestabile, după cum urmează:

Astfel, niciuna dintre facturile emise de OOOOO. către SC P. SRL, nu este însoţită de documente justificative, în sensul art. 21 pct. 4 lit. m) din Codul fiscal - situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare, care să ateste modul în care, în executarea contractului cadru de prestări servicii comerciale din 1 mai 2011, prestatorul OOOOO. şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale referitoare la prospectarea pieţei internaţionale în vederea identificării ofertanţilor de motorină SPOT, la negocierea încheierii unor contracte de import motorină pentru clientul SC P. SRL sau la consilierea acestuia cu prilejul încheierii unor astfel de contracte.

Acesta a fost de altfel, şi motivul pentru care, în contabilitatea SC P. SRL, cheltuielile ocazionate de plata acestor facturi cu valori foarte mari au fost înregistrate într-un cont de cheltuieli nedeductibile. În acest sens, inculpata M., contabila SC P. SRL, a precizat atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, că fiindu-i prezentată de către D. o factură de servicii de management emisă de OOOOO., i-a spus acestuia că nu o poate înregistra în contabilitate în lipsa ataşării unui contract, context în care D. i-a prezentat şi un contract de prestări servicii scris în limbile română şi engleză, însă realizând că este vorba despre o sumă foarte mare, i-a solicitat inculpatului D. să-i pună la dispoziţie şi dovezi care să ateste că serviciile de management au fost efectiv prestate, întrucât în lipsa acestora respectiva factură nu poate fi înregistrată în contabilitate pe cheltuieli deductibile. Ca atare, dat fiind faptul că inculpatul D. nu i-a adus dovezile cerute, a înregistrat plăţile externe făcute de acesta în baza facturilor emise de OOOOO., într-un cont de sume înregistrate în avans, urmând clarificarea acestora la prezentarea documentelor anexe.

De altfel, înseşi clauzele contractului stipulau o anumită procedură pentru executarea contractului care presupunea ca prestatorul să comunice clientului, în cel mai scurt timp (maxim trei luni), dacă au fost identificaţi ofertanţii de motorină, după care clientul trimitea prestatorului acceptarea finală prin care accepta fără echivoc, preţul termenele şi condiţiile de transport şi livrare negociate cu ofertanţii identificaţi de acesta, iar la primirea acceptării finale, prestatorul trimitea clientului factura proformă, care trebuia contrasemnată de către client şi restituită apoi prestatorului în format PDF, ori în speţă, nicicând pe parcursul procesului penal nu au fost înfăţişate organelor judiciare dovezi concrete cu privire la transmiterea reciprocă a acestor comunicări şi notificări de acceptare a unor termene şi condiţii, ceea ce susţine concluzia întocmirii acestui contract în scop vădit pro causa.

În al doilea rând, s-a reţinut că însuşi inculpatul D., în declaraţiile date în faţa procurorului la datele de 6 august 2012 şi 5 iunie 2014, a recunoscut că SC P. SRL nu a beneficiat de niciun serviciu de consultanţă sau management din partea OOOOO. şi nici de vreun serviciu comercial prestat de aceasta, singura relaţie comercială cu această persoană juridică constând în emiterea şi plata facturilor aferente aşa-numitului comision.

Curtea a constatat că prin afirmaţiile făcute cu prilejul audierii sale, la termenul de judecată din data de 10 mai 2016, inculpatul D. a precizat că inculpatul B. i-a facilitat legătura cu reprezentantul importatorului VVVVV., un cetăţean de origine sârbă pe nume DDDDDDD., cu care apoi, în prezenţa martorului PPP., care cunoştea foarte bine limba engleză şi a asigurat traducerea acestei discuţii, s-a întâlnit şi a discutat personal despre încheierea contractului de import motorină şi, totodată, a şi semnat contractul, însă Curtea a apreciat că pentru orice observator obiectiv este de neconceput ca o asemenea minimă intervenţie şi oricum, având caracter informal, venită din partea inculpatului B. să justifice plata unui comision în valoare de 13.800.000 USD, fiind vorba despre o disproporţie exagerată a contraprestaţiilor. De altfel, observând în ansamblu modul de derulare a mecanismului evazionist, este de la sine înţeles că inculpatul B. a fost animat de un interes major în a facilita inculpatului D. încheierea contractului de import motorină cu VVVVV., pe ai cărei reprezentanţi îi cunoştea în virtutea bogatei sale experienţe acumulate în domeniul afacerilor cu produse petroliere, întrucât întreaga motorină achiziţionată în baza acestui contract, urma apoi să fie valorificată în mod fraudulos de către societatea pe care o controla împreună cu fosta sa soţie.

În al treilea rând, deşi per total suma plătită de către inculpatul D. către OOOOO. corespunde pretinsului comision de 150 USD/tonă de motorină importată de SC P. SRL, totuşi din examinarea valorii facturilor şi a plăţilor externe efectuate într-un interval de timp determinat acestea nu corespund comisionului de 150 USD/tonă, raportat la cantitatea de motorină importată în acelaşi interval de timp, ori potrivit chiar clauzelor contractuale pretins convenite de părţi, fiecare plată va corespunde preţului unitar al cantităţilor de produse cumpărate de client de la ofertanţii identificaţi de prestator, în conformitate cu factura comercială respectivă. De pildă, în lua mai 2011, SC P. SRL a importat de la UUUUU. cantitatea de 2.000 tone de motorină, ceea ce ar fi presupus un comision de 300.000 USD, ori în data de 06.06 2011, OOOOO. a emis către SC P. SRL o factură de 600.000 USD şi, desigur exemplele continuă.

Nu în ultimul rând, în susţinerea tezei potrivit căreia plata acestui pretins comision nu a avut o justificare legală şi reală, Curtea a considerat demn de subliniat şi faptul că, pornind de la premisă că singurele activităţi economice declarate de SC P. SRL în perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012 au fost, pe de o parte, vânzarea de motorină în regim suspensiv de la plata accizelor către antrepozitarul autorizat SC O. SRL, iar pe de altă parte, livrările fictive de ţiţei brut către aceeaşi societate, dacă în patrimoniul SC P. SRL nu s-ar fi întors pe calea achitării preţului aferent acestor tranzacţii o parte importantă din sumele de bani obţinute din vânzarea frauduloasă a motorinei neaccizate, atunci plata acestui comision de 150 USD/tonă de motorină importată ar fi generat pierdere pentru SC P. SRL, întrucât cuantumul acestuia nu a fost adăugat la preţul de vânzare a motorinei către SC O. SRL

Pentru dovedirea împrejurării că acest "comision" provenea în fapt din activitatea evazionistă sunt relevante şi notele de redare a numeroase convorbiri telefonice din care rezultă că şi alţi membri ai grupului infracţional organizat aveau cunoştinţă despre natura ilicită a acestui beneficiu ce trebuia repartizat familiei NNNNNNNNNNNNNNN.

Astfel, la data de 29 noiembrie 2011, ora 20:38:03, inculpatul D. este interogat de inculpatul HH. cu privire la swift-ul pe care trebuia să îl ridice de la bancă. Deşi discuţia dintre cei doi pare neelocventă, inculpatul D. îi dă asigurări interlocutorului că "banii au plecat sigur", confirmare oferită şi de extrasele de cont potrivit cărora la data de 29 noiembrie 2011, SC P. SRL a plătit către OOOOO. Dubai suma de 250.000 dolari, deşi o justificare pentru o astfel de plată nu există, în fapt aceasta fiind modalitatea aleasă de inculpatul B. pentru a primi sumele de bani convenite cu ceilalţi inculpaţi, sub pretextul "consultanţei comerciale".

În continuare acelaşi gen de discuţie este purtată de inculpaţii HH. şi D. în data de 3 ianuarie 2012, ora 14:06:00, când D. îi confirmă interlocutorului că "banii au plecat, dar swift-ul mâine", suma fiind de "patru, patru" (potrivit documentelor bancare la data de 4 ianuarie 2012, SC P. SRL a plătit către OOOOO. Dubai suma de 440.000 USD).

De asemenea, s-a reţinut că în ziua de 29 ianuarie 2012, ora 13:47:55, inculpatul HH., anterior unei întâlniri pe care urma să o aibă cu inculpatul B. şi F. (context în care a afirmat "mă întâlnesc cu ei acum"), i-a cerut inculpatului D. detalii cu privire la cursul valutar pe care îl obţinuse "pentru ăia mulţi" (referire la plata sumei de 700.000 USD efectuată către OOOOO. Dubai în data de 17 ianuarie 2012).

La data de 22 februarie 2014, inculpatul HH. l-a apelat pe inculpatul D., solicitându-i să se deplaseze la bancă pentru a lua swift-ul neapărat întrucât "deseară trebuie să dăm acolo" (potrivit actelor bancare la data de 24 februarie 2012, SC P. SRL a plătit către OOOOO. Dubai suma de 780.000 dolari).

În continuare, s-a reţinut că în mod constant inculpatul D. a purtat discuţii telefonice cu inculpatul HH. legat de plăţile externe făcute în baza facturilor emise de către OOOOO.

De asemenea, Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză demonstrează că şi inculpata M. avea cunoştinţă despre plăţile externe realizate de SC P. SRL, ea fiind cea care întocmea facturile fictive emise de OOOOO. pentru aşa-zisele prestări de servicii comerciale. În acest sens, este de reţinut că într-o convorbire telefonică ce a avut loc la data de 15 noiembrie 2011, ora 12:56:09, inculpatul HH. i-a cerut inculpatei M. să-i facă o factură pentru "COR" (n.n. OOOOO. Dubai) în valoare de "6", lucru care s-a şi realizat, în aceeaşi zi, când OOOOO. Dubai a emis către SC P. SRL o factură în valoare de 600.000 USD. Discuţiile cu privire la factura ce trebuia emisă au fost reluate de cei doi inculpaţi şi în data de 16 noiembrie 2011, ora 12:56:09, când inculpatul HH. i-a confirmat inculpatei M. primirea email-ului cu factura pentru "COR".

Faţă de cele anterior expuse, a rezultat, aşadar, că inculpatul D., pe toată perioada existenţei grupului infracţional organizat, a jucat un rol important în desfăşurarea activităţilor ilegale ce au constituit scopul acestuia, pe de o parte prin asigurarea fluxului de bani negri către conturile din străinătate controlate de inculpaţii B. şi C. iar pe de altă parte prin crearea şi operaţionalizarea, alături de inculpaţii G. şi H. a reţelei de "oameni de paie", absolut necesari pentru a evita tragerea la răspundere penală a adevăraţilor beneficiari ai produsului infracţional, respectiv prin atestarea fictivă a efectuării unor livrări de ţiţei brut către SC O. SRL, cu scopul de a disimula operaţiunile reale de vânzare ilicită a motorinei efectuate de aceasta.

S-a reţinut că inculpatul E., cunoscut în cadrul grupului infracţional sub apelativele de "PPPPPPP.", "JJJJJJJJJJJJJJJ." sau "ăla mic şi negru", deşi nu a îndeplinit vreo calitate oficială în vreuna dintre societăţile comerciale prin intermediul cărora a fost înfăptuit mecanismul evazionist, totuşi atribuţiile speciale ce i-au fost încredinţate de către acei membri cu putere de decizie ai grupului demonstrează că acesta era considerat o persoană de încredere, căreia i s-a atribuit un rol important şi consistent în angrenajul infracţional.

În concret, activităţile frauduloase prin intermediul cărora inculpatul E. a contribuit la atingerea scopului infracţional s-au materializat prin coordonarea persoanelor interpuse ca administratori formali ai societăţilor comerciale de tip "fantomă" prin intermediul cărora erau realizate retragerile din conturile bancare ale sumelor de bani provenite din activitatea evazionistă, procurarea şi punerea la dispoziţia "săgeţilor" care efectuau retragerile de bani în numerar a unor borderouri care atestau operaţiuni fictive de achiziţii de cereale în vederea utilizării acestora ca documente justificative la unităţile bancare, preluarea imediată a sumelor de bani ridicate în numerar, transportarea acestora, fie în RON, fie în valută, după ce efectua schimbul valutar, către inculpaţii B., F. sau HH., achiziţionarea de terminale mobile şi cartele telefonice necesare membrilor grupului infracţional pentru a îngreuna depistarea conduitei lor ilicite şi efectuarea de servicii de cărăuşie a documentelor contabile de la şi către inculpata M., contabila care ţinea evidenţa contabilă a mai multor societăţi implicate în înlănţuirea infracţională.

Curtea de apel a apreciat că cea mai importantă dintre atribuţiile îndeplinite de inculpatul E. în cadrul grupului infracţional organizat a fost aceea de a se prezenta, aproape zilnic, la ghişeele unor unităţi bancare din municipiul Constanţa, alături de numiţii PP. (administrator fictiv al SC S. SRL) şi TTT. (administrator fictiv al SC T. SRL), în scopul ridicării în numerar a sumelor de bani colectate în conturile acestor societăţi, care astfel cum s-a demonstrat cu prilejul prezentării etapelor mecanismului evazionist, au fost utilizate de către membrii grupului infracţional pentru a juca rol de "supapă" pentru recuperarea unei importante părţi a produsului infracţional rezultat din vânzarea de motorină neaccizată de către SC O. SRL În felul acesta, cu motivaţia fictivă de "achiziţii cereale de la persoane fizice", sub stricta şi directa coordonare a inculpatului E., care le procura şi le punea la dispoziţie administratorilor aparenţi ai SC S. SRL şi SC T. SRL borderouri fictive de achiziţie cereale, din conturile celor două societăţi au fost retrase în numerar sumele cumulate de 65,347,470.00 RON, respectiv 54,238,460.00 RON, care imediat erau predate inculpatului E.

Aşadar, "prin mâinile" inculpatului E. a trecut impresionanta sumă de 119.585.930 RON (totalul sumelor ridicate cash cu ajutorul "săgeţilor" TTT. şi PP.), adică aproximativ 28.000.000 euro, provenită din comercializarea ilegală de motorină, bani pe care, astfel cum a precizat în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 8 februarie 2016, la scurtă vreme după ce erau retraşi din bancă îi OOOOOOOOOOOOOOO., fie în RON, fie în valută, inculpaţilor HH. sau B., iar în absenţa acestuia din urmă, inculpatului F.

Pentru ilustrarea participaţiei penale a inculpatului E. în modul anterior menţionat sunt elocvente declaraţiile constante şi concordante date de martorii PP. şi TTT. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, prin care aceştia au relatat în detaliu despre împrejurările în care, pe fondul unor probleme financiare, au intrat în relaţie cu inculpatul E., pe care iniţial l-au cunoscut sub apelativul de "JJJJJJJJJJJJJJJ.", despre modul cum acesta i-a coordonat în înfiinţarea societăţilor SC S. SRL şi SC T. SRL, care nu au desfăşurat activităţi economice reale, nici de achiziţie de cereale şi nici de comercializare ţiţei brut, ci au fost folosite exclusiv pentru retragerea unor sume de bani colosale aflate în conturile lor bancare, pe baza unor documente justificative false ce atestau achiziţia de produse cerealiere de la persoane fizice, precum şi despre felul în care, în îndeplinirea misiunilor ce le erau încredinţate, în calitate de administratori aparenţi ai acestor persoane juridice, se deplasau aproape zilnic, alături de inculpatul E. la anumite agenţii bancare ale RRRRRRR. din municipiul Constanţa, unde acesta avea relaţii apropiate cu unii dintre funcţionarii bancari şi de unde, pe baza unor borderouri fictive de achiziţie cereale, ce la erau înmânate chiar de către E. şi a documentelor completate după indicaţiile acestuia, retrăgeau în numerar sume imense de bani, cuprinse între 30.000 şi 1,700.000 RON, pe care imediat după aceea le predau inculpatului E., care-i remunera pentru aceste activităţi cu suma de 3.000, 4.000 RON lunar. De asemenea, ambii martori au mai precizat că, în percepţia lor, inculpatul E. avea la rândul lui alţi şefi cărora le OOOOOOOOOOOOOOO. aceste sume de bani, sens în care martorul TTT. a şi relatat în faţa instanţei de fond, o împrejurare în care, din pricina unor probleme personale, într-o zi nu s-a putut prezenta la bancă în vederea retragerii de numerar, motiv pentru care a fost certat foarte tare de către inculpatul E., care i-a reproşat că din cauza lui o "să-i sară ăştia de la Bucureşti în cap" pentru că nu a scos banii din bancă în acea zi şi, totodată, i-a recomandat ca, pentru a justifica imposibilitatea prezentării la bancă, să-şi înfăşoare o mână într-un bandaj, astfel încât să simuleze că ar fi suferit o fractură, ceea ce a şi făcut când a mers data următoare la bancă.

De asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză pun în evidenţă existenţa a numeroase discuţii purtate între inculpatul E. şi alţi membri ai grupului infracţional organizat, care atestă implicarea acestuia în circuitul financiar fraudulos creat pentru a intra în posesia sumelor de bani rezultate în urma vânzării ilicite de motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL.

Astfel, cu prilejul unei convorbiri telefonice din ziua de 14 februarie 2012, ora 17:39:28, inculpaţii E. şi D. au discutat într-un limbaj lapidar despre modalitatea de direcţionare a sumelor de bani ajunse în contul SC P. SRL de pe circuitul evazionist:

"E.: Să-l treci pe ăsta că pe celălalt nu-l mai am. Acolo când ai făcut pentru ăia, care ţi-au venit astăzi, cât a fost ? patru, opt ? Mi-a dat mie ceva şi ţi-a mai rămas ceva. D.: Ce să rămână mă? Am plătit în partea cealaltă. Ştiu eu ce am de făcut. E.: În partea cealaltă unde? Unde lucrezi tu? "

De asemenea, la data de 10 decembrie 2011, ora 19:20:15, între aceeaşi inculpaţi se poartă următorul dialog voalat:

"D.: Ai făcut alea? E.: De ce? Mai târziu, mâine ţi le dau. D.: Mâine, mâine. Nu-i problemă. Dar nu ştii cum apare prin zonă. E.: Miercuri apare. Am vorbit eu cu el azi. D.: Dar să le avem acolo ştii cum e.". În ziua de 7 mai 2012, ora 13:11:05, inculpatul E. a conversat în limbaj codificat cu o persoană neidentificată despre SC T. SRL, atrăgându-i interlocutorului atenţia:

"Nu mai vorbi care !!! Cu … P una.".

Sumele de bani ridicate în numerar (în moneda naţională) de la unităţile bancare erau uneori schimbate în valută de către inculpatul E., dovadă în acest sens fiind declaraţiile martorului OOO., care a confirmat că numitul "PPPPPPP." (n.n. inculpatul E. a apelat la serviciile casei sale de schimb valutar pentru a schimba o sumă mai mare de bani în valută, precum şi de o convorbire telefonică purtată între aceştia doi pe aceeaşi temă, în ziua de 19 aprilie 2012, ora 16:59.32:

"E.: Trec şi eu pe la tine? OOO.: Da, da. Ceva …? E.: 30… subţire..".

S-a reţinut că inculpatul E. mai avea ca sarcină în cadrul grupului infracţional şi activitatea de "cărăuşie" a documentelor contabile de la şi către inculpata M., aspect probat atât prin declaraţiile acestei inculpate, care l-a indicat pe inculpatul E., cunoscut sub apelativul de "PPPPPPP.", ca fiind cel care "îi aducea documente în sacoşă" de la SC P. SRL, SC S. SRL şi SC T. SRL şi căruia, uneori în convorbirile telefonice îi spunea "ăla mic şi negru", cât şi prin numeroase convorbiri telefonice purtate între membrii grupului infracţional.

De pildă, s-a reţinut că într-o convorbire telefonică din data de 06 iunie 2012, ora 17:33.30, referindu-se la o copie de pe bilanţul contabil, inculpatul HH. a transmis contabilei M. că "S-ar putea să vină ăla mic şi negru, ca să le ia să plece cu ele da".

De asemenea, în ziua de 17 iunie 2012, ora 10:24:10, discutând la telefon cu inculpatul D., inculpata M. a comunicat acestuia că îi va trimite prin PPPPPPP. "o cutie în care sunt toate, tot ce vă trebuie". În acelaşi sens, este şi convorbirea telefonică din data de 23 aprilie 2012, ora 18:01.19, în care inculpatul HH., urmare a unui SMS ce-i fusese transmis de către NN. cu câteva minute mai devreme spre a-l întreba când se întâlneşte cu contabila M. să vorbească, acesta îi comunică interlocutoarei că:

"Nu mai mă întâlnesc, că s-a dus PPPPPPP. şi a rezolvat-o".

Curtea a constatat că notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză evidenţiază, de asemenea, şi existenţa unor discuţii telefonice ce au avut loc chiar între inculpaţii E. şi M.

Astfel, într-o convorbire telefonică din data de 10 martie 2012, ora 18:19.43, inculpata M., aflată la CCCCCCC. din localitatea Mihail Kogălniceanu, în "interes de serviciu", după ce îl întreabă ironic pe E. "Ţie nu ţie dor de mine deloc? ", îi propune acestuia să se întâlnească la o cafea:

"Ia zi când putem să ne vedem eşti prin zonă? ".

În ziua de 23 martie 2012, ora 09:09.01, inculpata M., aflată "la lucru" la sediul din comuna Nicolae Bălcescu al SC O. SRL, l-a apelat pe inculpatul E. să vină acolo să ia nişte documente pe care tocmai le terminase de întocmit.

Într-o convorbire telefonică din ziua de 23 aprilie 2012, ora 10:43:31, inculpata M. îl apostrofează pe inculpatul E. că ar fi rătăcit un dosar pe care i-l încredinţase pentru a-l duce martorului CCCC., administratorul SC U. SRL:

"M.: Păi nu ţi-am lăsat un dosar pentru CCCC. ? E.: Dar era la ăla mic, nu ştiu dacă mi l-a dat. M.: Bine şi eu ce vină am dacă atâtea săptămâni nu ajung lucrurile unde trebuie. Iacă-te este data de 22, PPPPPPP. Ce zici tu? Ia întreabă-l pe nea D. te rog frumos!".

De altfel, prin declaraţia dată în faţa Curţii de apel la termenul de judecată din data de 8 februarie 2016, inculpatul E. a înţeles să-şi asume integral activitatea infracţională reţinută în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată, iar în cât priveşte faptul că, la momentul respectivei audieri, inculpatul a refuzat în mod explicit să răspundă întrebărilor apărătorilor celorlalţi inculpaţi, această împrejurare nu este de natură să afecteze, câtuşi de puţin, veridicitatea aspectelor relatate de acest inculpat, întrucât acestea sunt pe deplin confirmate de restul probelor certe de vinovăţie existente în cauză, cu privire la care s-au făcut anterior trimiteri punctuale? Inculpata M. a fost prezentă în viaţa grupului infracţional organizat încă de la început, acesteia fiindu-i încredinţată de către inculpaţii B. şi HH. misiunea delicată de a întocmi evidenţa contabilă a SC O. SRL şi a altor câteva societăţi comerciale implicate în livrările fictive de ţiţei brut de care, strict formal SC O. SRL avea nevoie pentru a simula procesul tehnologic de fabricare a produselor energetice inferioare, menit să mascheze vânzările reale de motorină euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor, astfel încât acestea să creeze aparenţa că respectivele circuite comerciale care înglobau operaţiuni fictive s-ar fi derulat în mod real, cu scopul de a nu da naştere vreunor suspiciuni de fraudă în cazul unor controale efectuate de către autorităţile fiscale competente.

Astfel, aşa cum de altfel ea însăşi o recunoaşte, pe lângă SC O. SRL, inculpata M. a mai ţinut contabilitatea şi pentru SC P. SRL, SC U. SRL, SC W. SRL, SC S. SRL şi SC T. SRL, toate acestea fiind firme prin intermediul cărora au fost tranzitate scriptic către antrepozitarul autorizat SC O. SRL cantităţile de ţiţei brut necesare, alături de motorina euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor, simulării procesul fictiv de producţie a combustibililor lichizi, cu scopul de a ascunde în acest mod lipsa stocurilor faptice de motorină care în realitate era vândută în mod fraudulos către staţiile de distribuţie carburanţi, fără ca aceste din urmă operaţiuni să fie înregistrate în contabilitatea SC O. SRL, şi, totodată aceleaşi societăţi au fost interpuse şi pe circuitul financiar conceput pentru recuperarea produsului infracţional.

În toate declaraţiile pe care le-a dat însă pe parcursul procesului penal, inculpata M. s-a apărat, afirmând în mod constant, că şi-a desfăşurat activitatea profesională strict în limitele legii şi că nu a făcut altceva decât să întocmească evidenţa financiar contabilă a acestor societăţi în raport cu evidenţele contabile primare (de gestiune) ce i-au fost puse la dispoziţie în format electronic de către reprezentanţii acestora, fără a avea vreun moment reprezentarea că operaţiunile comerciale pe care le-a înregistrat în evidenţele contabile ar avea caracter fictiv sau ilicit.

Deşi aparent plauzibile, aceste apărări ale inculpatei M. nu pot fi considerate ca exprimând o situaţie reală, întrucât ansamblul probatoriu al cauzei, şi în special notele de redare a numeroase convorbiri telefonice şi comunicări purtate de aceasta în perioada de referinţă, evidenţiază mai presus de orice dubiu faptul că aceasta, nu numai că a avut cunoştinţă despre natura frauduloasă a operaţiunilor economico-financiare prin intermediul cărora a fost înfăptuit mecanismul evazionist în numele şi pe seama SC O. SRL, dar chiar şi-a dedicat întreaga pricepere profesională reuşitei acestei ample activităţi infracţionale, prin cosmetizarea evidenţei financiar - contabile a SC O. SRL, în aşa fel încât aceasta să exprime aparenţa că operaţiunile economice declarate autorităţilor fiscale competente ar fi realmente veritabile.

În acest sens, Curtea a reţinut că fiind audiat în cursul urmăririi penale, la data de 27 mai 2014, inculpatul HH. a precizat că activitatea SC O. SRL era coordonată de către inculpatul B., prin intermediul contabilei M., căreia îi transmitea ce să facă, cum să facă şi când să vină la sediul societăţii. Cu acelaşi prilej, inculpatul HH. a mai precizat că angajata SC O. SRL, NN. se ocupa cu întocmirea actelor care îi erau transmise de M., aceste susţineri fiind ulterior menţinute şi cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti.

Dincolo de caracterul oarecum exagerat al acestor declaraţii ale inculpatului HH., menite a minimaliza propria-i contribuţie infracţională la derularea mecanismului evazionist, Curtea a apreciat totuşi că, raportat şi la alte elemente probatorii obiective administrate în cauză, ele exprimă un sâmbure de adevăr în ceea ce priveşte atitudinea subiectivă a inculpatei M. faţă de adevărata natură a activităţilor economice declarate, respectiv efectuate în mod real de către SC O. SRL.

Rolul important pe care inculpata M., l-a avut în acest angrenaj infracţional este definit şi de inculpatul E. în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 8 februarie 2016, când acesta a afirmat că de activitatea SC O. SRL, alături de inculpaţii B. şi HH. s-a ocupat şi inculpata M. în calitate de contabil, aceasta întocmind de altfel actele contabile pentru majoritatea firmelor implicate. Totodată, a mai precizat inculpatul că, la un moment dat, la rugămintea contabilei M., a intermediat o întâlnire între PP., administratorul SC S. SRL şi CCCC., administratorul SC U. SRL, scopul fiind, potrivit spuselor contabilei acela ca, în eventualitatea unui control, cei doi să spună că se cunosc între ei şi că făceau împreună tranzacţii cu ţiţei (n.n. ambele societăţi anterior menţionate fiind implicate în circuitul fictiv de aprovizionare cu ţiţei a SC O. SRL).

Curtea a apreciat că relevant pentru dovedirea implicării conştiente şi deliberate a inculpatei M. în sprijinirea activităţilor ilegale ce constituiau scopului grupului infracţional este şi faptul că aceasta avea cunoştinţă şi chiar şi-a însuşit exigenţele de conspirativitate impuse de inculpaţii B. şi HH. în scopul împiedicării sau măcar al îngreunării identificării persoanelor fizice şi juridice participante la derularea mecanismului de fraudare a bugetului de stat.

În acest sens, este de menţionat că încă din cursul urmăririi penale, în declaraţia din data de 6 iunie 2014, inculpata a precizat că inculpatul HH. i-a recomandat ca atunci când vorbesc la telefon să nu pronunţe numele PPPPPPPPPPPPPPP., JJJJJJJJJJJJJJJ., ori denumirile societăţilor comerciale despre care discută, ci să folosească doar iniţialele, astfel că lui B. îi spuneau "R", lui F. - "M", iar pentru societăţile comerciale folosea prima literă din denumire. Cu acelaşi prilej, a mai arătat inculpata că au fost situaţii în care inculpatul HH. i-a atras atenţia să nu mai pronunţe numele "PPPPPPPPPPPPPPP." pe telefoane şi deşi nu şi-a dat seama de ce făcea acest lucru, a acceptat soluţia propusă de acesta, întrucât el a spus că el înţelege ce are de făcut.

Aceste aspecte au fost confirmate de către inculpată şi prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, când aceasta a afirmat că inculpatul HH. i-a cerut ca atunci când discută la telefon să nu pronunţe numele întreg al persoanelor sau al societăţilor despre care vorbesc, ci să folosească doar prima literă a numelui sau denumirii acestora, acest lucru fiind valabil inclusiv în privinţa inculpatului B.

Ca atare, conformându-se acestor cerinţe, de pildă, într-o convorbire telefonică din data de 14 noiembrie 2011, ora 13:16:04, avută cu inculpatul HH., inculpata M. a transmis acestuia că lui "R" (n.n. inculpatul B.) să-i dea mai multe împuterniciri, pentru că are nevoie de la el de mai multe împuterniciri.

Ori, s-a apreciat că, dacă activităţile economico-financiare pe care inculpata M. le gestiona din punct de vedere contabil ar fi fost cu adevărat oneste, pentru orice om de bună credinţă este de neînţeles de ce ar fi fost necesar ca discuţiile privitoare la protagoniştii (persoane fizice şi juridice) implicaţi în desfăşurarea acestor activităţi, să se desfăşoare într-un asemenea limbaj codificat, aspect asupra căruia nici inculpata nu a fost în măsură a oferi o explicaţie plauzibilă.

În mod obişnuit inculpata M., care-şi desfăşura activitatea la sediul cabinetului său din municipiul Bacău, îi coordona pe cei doi angajaţi ai SC O. SRL, NN. şi MMM., care se ocupau cu întocmirea evidenţelor contabile primare ale acestei societăţi prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice (prin telefon sau email).

În acest sens, spre exemplu, într-o convorbire telefonică din data de 14 noiembrie 2011, ora 11:06:06, purtată cu inculpatul HH., inculpata M. îşi manifestă nemulţumirea faţă de activitatea numitei NN. (concubina inculpatului HH.), căreia îi trimisese mai multe "mail-uri", prin care îi comunica ce anume documente avea de refăcut, iar apoi de listat şi de înlocuit şi, totodată, o ruga să transmită nişte declaraţii prin "JJJJJJJJJJJJJJJ." (n.n. inculpatul F.) pentru "PPPPPPPPPPPPPPP." (n.n. inculpatul B.), pentru nişte împuterniciri notariale, dar ea nici nu le-a citit, transmiţându-i ca atare că nu e "foarte încântată de această atitudine", întrucât "o să vină şi alte treburi şi se aglomerează şi iarăşi se greşeşte".

S-a reţinut că există, de asemenea, şi numeroase convorbiri telefonice prin intermediul cărora inculpata M. o dirija pe numita NN. cu privire la modul de întocmire, datare şi înregistrare a documentelor justificative, astfel încât contabilitatea SC O. SRL să fie cât mai credibilă.

De pildă, cu prilejul unei convorbiri telefonice din data de 19 martie 2012, ora 09:09:04, aflând de la NN. despre împrejurarea modificării numerelor unor avize de expediţie anterioare, conform indicaţiilor inculpatului HH., inculpata M. o apostrofează pe motiv că nu a anunţat-o şi pe ea în legătură cu această modificare, întrucât trebuia să le modifice la rândul său pe toate "în tot circuitul", întrebând-o indignată:

"Şi eu ce să fac FFFFFFFFFFFFFFF.? Să mă apuc de modificat, nu? Şi eu.. din 2 în 2.". În continuare, inculpata M. îi spune interlocutoarei că trebuia să-i dea număr din carnetul separat de dubluri, cu 6.000, căci altfel "muncim ca proştii pur şi simplu, pentru că eu trebuie să mă duc şi-n partea ailaltă nu? Că ştii foarte bine unde trebuie să mă duc." (referindu-se la contabilitatea firmei corespondente aflate pe circuitul evazionist în care erau înregistrate respectivele avize modificate). Discuţia dintre cele două continuă prin exprimarea unor puternice sentimente de revoltă din partea inculpatei M. faţă de lipsa de înţelepciune a acestei decizii luate de HH. fără să o consulte:

"eu n-am nimic împotrivă, şefu-i şef, da’ să nu treacă peste mini, pentru că eu ştiu treburili".

De asemenea, în ziua de 18 aprilie 2012, ora 11:15:16, inculpata M. este apelată de către NN., care îi cere lămuriri cu privire la modul de întocmire şi de înregistrare a două avize de expediţie pe care le primise anterior de la aceasta prin email, întrebând-o dacă le face pe data din ziua respectivă, context în care M. o îndrumă să le facă la data pe care o au avizele, dar să le înregistreze în fişa de recepţie cu numere de înregistrare din ziua curentă.

În acelaşi sens, într-o convorbire telefonică din data de 28 iunie 2012, ora 10:52:27, inculpata M. i-a ţinut NN. o veritabilă lecţie de contabilitate cu privire la întocmirea şi înregistrarea notelor de intrare recepţie şi despre semnificaţia DAI-urilor (documente administrative de însoţire), lămurind-o pe aceasta cum şi de ce trebuie să înregistreze pe zile diferite intrările de motorină ce fusese livrată către SC O. SRL în data de 25 iunie 2012.

Adeseori, însă, fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea expresă a inculpatului HH., inculpata M. se deplasa personal la sediul SC O. SRL, din comuna judeţul Constanţa, pentru a pune la punct documentele contabile ale societăţii, prilej cu care, se caza la CCCCCCC. din localitatea Mihail Kogălniceanu, unde serviciile de cazare, potrivit propriilor susţineri, erau achitate de către HH., cu banii cu care acesta trebuia să o remunereze pentru serviciile de contabilitate pe care le presta pentru SC S. SRL, deşi cel puţin la nivel aparent, inculpatul HH. nu avea nicio legătură cu SC S. SRL

În cadrul acestor deplasări, inculpata M. se întâlnea la CCCCCCC. din localitatea Mihail Kogălniceanu şi cu persoanele care controlau celelalte societăţi comerciale implicate în derularea circuitului evazionist şi cărora aceasta le ţinea contabilitatea, respectiv cu D. (administratorul de facto al SC P. SRL), cu E. (care controla SC S. SRL şi SC T. SRL) şi cu CCCC. (administratorul SC U. SRL), prilej cu care aceasta primea sau, după caz, înmâna persoanelor anterior menţionate documentele contabile menite să confere legitimitate aparentă tranzacţiilor fictive cu ţiţei sau cereale derulate între acestea ori cu SC O. SRL a cărei contabilitate tot de către ea era gestionată.

În acest sens, de pildă, într-o convorbire telefonică ce a avut loc în data de 27 ianuarie 2012, ora 08:46:15, purtată între inculpaţii HH. şi M., aceasta îi spune interlocutorului că "ăla mic şi negru o vrut ceva aseară şi tre’ s-ajung astăzi acolo ( ...) să-i fac, să-i rezolv problema că-i musai zice" (n.n. "ăla mic şi negru" era inculpatul E. care la acel moment controla în fapt SC S. SRL).

De asemenea, cu prilejul unei convorbiri telefonice purtată în ziua de 21 februarie 2012, ora 12:27:53, inculpata M. care muncea pentru a pune la punct evidenţele contabile ale SC U. SRL, SC P. SRL şi SC S. SRL ("Eu mi-am făcut treaba aicişa, continui şi e ok"), i-a cerut inculpatului HH. să-i trimită la ea, la CCCCCCC. din comuna Mihail Kogălniceanu, pe "CCCC." (n.n. CCCC.), pe "nea D." (n.n. inculpatul D.) şi pe "ăla mic şi negru" (n.n. inculpatul E.), persoane care controlau societăţile anterior menţionate pentru a le înmâna documentele contabile ale acestora.

În acelaşi sens, în ziua de 28 martie 2012, ora 11:22:45, M. îi spune lui HH. că mai avea ceva de rezolvat cu "nea D." până la sfârşitul lunii, "de depus pe acolo, pe la una, alta", dar conchide că mai bine vor stabili ce este de făcut luni când va veni la Nicolae Bălcescu.

Ori, în condiţiile în care respectivele tranzacţii erau singurele operaţiuni comerciale pe care inculpata le înregistra în contabilitatea societăţilor anterior menţionate, s-a apreciat că aceasta nu poate invoca în mod credibil faptul că nu şi-a putut da seama de fictivitatea acestor circuite.

Tot cu privire la atitudinea psihică a inculpatei M. vis a vis de natura ilicită a activităţilor economice pe care le gestiona din punct de vedere financiar - contabil este relevant şi faptul că, deşi asigura serviciile de contabilitate pentru SC P. SRL, totuşi, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice pe care le-a purtat în data de 09 aprilie 2012, la orele 11:48:10, 11:49:01 şi 12:13:59 cu inculpaţii HH. şi D., aceasta a refuzat în mod categoric să poarte vreo discuţie cu autorităţile statului care solicitau verificarea actelor contabile ale respectivei societăţi:

"SSSSSSS. ăsta de D. mă dă la telefon. E chiar cu capul? !", "Păi da mă sună. Şi spune la telefon şi cum mă cheamă ... Nu e normal aşa! Dar eu v-am zis că e situaţia mea în joc.", ori dacă activitatea economică desfăşurată de SC P. SRL ar fi fost întru-totul conformă cu legea, adică inclusiv sub aspectul livrărilor de ţiţei brut efectuate către SC O. SRL şi al plăţilor externe efectuate către OOOOO. cu titlu de comision pentru servicii de consultanţă şi management, inculpata nu ar fi avut niciun fel de motive pentru a evita să compară în faţa autorităţilor de control, spre a oferi lămuririle pe care inculpatul D. nu se simţea a fi în măsură să le dea.

În plus, numeroasele convorbiri telefonice dintre inculpaţii HH. şi M. au creat convingerea fermă că aceasta din urmă a cunoscut împrejurarea că SC O. SRL înregistra achiziţii fictive de ţiţei brut, că la sediul acesteia nu se desfăşura niciun proces de producţie a combustibililor lichizi, care era simulat doar scriptic, astfel încât, tot exclusiv scriptic, erau atestate şi vânzările de CJG şi CLN pretins declarate de aceasta şi că în realitate motorina achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor era vândută în mod ilegal, ca şi cum ar fi avut acciza plătită, în scopul facilitării unor avantaje financiare consistente şi, mai mult decât atât, că aceasta şi-a dedicat întreaga expertiză pentru ca evidenţele financiar contabile să reflecte cât mai credibil operaţiunile fictive înregistrate şi, astfel să creeze aparenţa, că acestea ar fi avut loc în mod real, cu scopul ascunderii adevăratelor tranzacţii ilegale.

Astfel, spre exemplu, într-o convorbire telefonică purtată în data de 27 februarie 2012 ora 10:14:30, sub pretextul că la SC O. SRL, se lucrează "la foc continuu", inculpatul HH. i-a cerut contabilei M. să nu mai "înghesuie" toate rapoartele de producţie numai vinerea şi sâmbăta, ci să facă facturi de vânzare a combustibililor lichizi şi pentru duminica.

În continuare, acelaşi gen de discuţie se poartă între cei doi interlocutori şi în ziua de 24 martie 2012, ora 15:14:51, când de această dată, inculpata M., însuşindu-şi dispoziţia de a nu fi înregistrate în contabilitate prea multe intrări de motorină într-o singură zi, astfel încât să se depăşească în mod vizibil capacitatea de producţie a antrepozitului, l-a apostrofat pe inculpatul HH. că "e multă cantitate" chiar şi pentru două zile, "sar în sus, depăşesc acolo treaba", rugându-l totodată pe acesta să mai eşaloneze pe cât posibil cantităţile de motorină achiziţionată, pentru că altfel "rămâne pe stoc", ceea ce în cazul unui control ar crea dificultăţi din cauza lipsei faptice a acestui stoc, care în realitate era vândut.

Prin declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpata M. a încercat să explice, desigur în mod neconvingător, semnificaţia acestor discuţii telefonice, prin aceea că neavând cunoştinţe de specialitate nu ştia care era capacitatea de producţie a instalaţiei din antrepozitul SC O. SRL, astfel că HH. i-a reproşat că ar fi înghesuit pre multe rapoarte de producţie într-o singură zi şi se depăşeşte capacitatea zilnică de producţie a instalaţiei, aspect pe care l-a aflat ulterior în urma unei discuţii cu maistrul tehnolog UU., care i-a spus că era vorba despre o capacitate de producţie cuprinsă între 1.000 şi 1.200 tone pe zi, aspect neconfirmat de acesta din urmă.

De asemenea, în ziua de 24 martie 2012, ora 11:01:04, inculpatul HH. îi reproşează inculpatei M. întocmirea greşită a unor certificate de calitate aferente vânzărilor de CLG şi CLN, care este exclus să fie identice atâta vreme cât cele două tipuri de produse sunt diferite din punctul de vedere al caracteristicilor tehnice, în sensul că "ăla NAVO trebuie să fie mai uşor, că intră mai mult ştiţi ce." (n.n. motorină), rugând-o ca pe viitor să le întocmească după modelul certificatelor pe care le va modifica chiar el.

Cu prilejul unei convorbiri telefonice din data 24 ianuarie 2012, ora 10:36:32, în perspectiva unui control ce urma a fi efectuat în ziua următoare la sediul SC O. SRL de către autorităţile vamale, la care fusese chemată să participe şi inculpata M., aceasta îl întreabă preocupată pe HH. dacă urmează a fi verificate şi stocurile, context în care primeşte asigurări din partea acestuia că nu vor fi verificate şi că va veni el de dimineaţă ca să stabilească exact cum vor proceda, numai că inculpata M. îşi exprimă în continuare îngrijorarea că a doua zi dimineaţă nu va avea timpul fizic necesar să facă unele lucruri "ca să fie verificabile", fiind însă liniştită de către interlocutor care-i spune că totul va fi aranjat "cum vrem noi". De altfel, asigurările pe care i le dăduse cu o seară în urmă inculpatul HH. s-au şi dovedit a fi adevărate, întrucât, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între aceştia în ziua de 25 ianuarie 2012, ora 09:32:46, inculpatul HH. îi lăsase la sediul SC. O. SRL o listă cu cerinţele pe care trebuia să le respecte cu prilejul acelui control şi ce documente trebuia pregătite şi, după caz, întocmite pentru a fi duse la autoritatea vamală.

În acelaşi sens, în cadrul unei convorbiri telefonice din data de 29 ianuarie 2012, ora 20:09:37, inculpatul HH. o întreabă pe M. dacă fişele de magazie pe care i le lăsase la sediul SC O. SRL sunt "pentru ăia dacă mă întreabă ceva sau sunt pentru altceva", răspunsul primit de la aceasta fiind că "Da. Pentru ăia", referindu-se la organele de control despre care HH. a afirmat în acelaşi context că "ăia mâine o să-i aduc eu, o să văd ce zic..". Cu prilejul aceleiaşi convorbiri, inculpatul HH. i-a transmis interlocutoarei că "a vorbit şi cu bossu’ (n.n. referindu-se la inculpatul B.) şi.. a zis că o să vorbească şi el cu dumneavoastră şi o să vă mai spun eu ce a mai zis".

În ziua de miercuri 28 martie 2012, ora 11:22:45, inculpata M., este înştiinţată telefonic de către HH. că aceea este ultima zi din acea săptămână când se lucrează, rugând-o să facă în aşa fel încât toată marfa să o împartă până luni, căci de abia de luni săptămâna următoare se va lucra din nou, inculpata M. confirmând că "am văzut de dimineaţă că e multă şi am, am spaţiu". În ziua următoare, 29 martie 2013, la ora 10:57:31, inculpatul HH. o contactează din nou, pe aceeaşi temă, pe inculpata M., reproşându-i că deşi i-a atras atenţia să nu întocmească documente din care să rezulte că marfa a fost folosită toată într-o singură zi, ci să o împartă până luni, aceasta nu s-a conformat şi a emis toate actele cu aceeaşi dată, interlocutoarea contrazicându-l vehement şi spunându-i să se uite cu atenţie pe rapoarte şi pe documente căci va constata că marfa a fost împărţită pe zile. Ori, în opinia primei instanţe, aceste dialoguri demonstrează fără dubiu că utilizarea cantităţilor de motorină achiziţionată de SC O. SRL, în aşa-numitul proces de fabricare a combustibililor lichizi era realizată exclusiv "din condei", fără a avea vreo legătură cu realitatea.

De asemenea, în ziua de 6 aprilie 2012, la ora 14:55:35, inculpatul HH. îi solicită inculpatei M. ca în ziua de luni 9 aprilie 2012, să se deplaseze la sediul SC O. SRL, întrucât va avea loc un control care trebuia să vină mai de mult, cei doi stabilind cu acest prilej cum să pună lucrurile la punct. În continuare, în dimineaţa zilei programate pentru efectuarea acestui control, la ora 06:24:13, inculpata M. este apelată de către HH., care o întreabă dacă are totul pus la punct, întrucât "o să vină cineva acolo acum", interlocutoarea părând foarte panicată de graba cu care se desfăşurau lucrurile. În cadrul aceleiaşi convorbiri, inculpatul HH. îi dă instrucţiuni precise inculpatei M. cu privire la modul cum trebuia aranjate lucrurile pentru ca totul să iasă bine:

"Să rămână, aia ce e în curte, să rămână pe stoc. Aia ce era. Ştiţi stocurile, da? Şi cu motorina să fie vreo treizeci şi două de tone de motorină. Vedem noi acum!".

S-a reţinut că, despre modul conivent în care inculpaţii HH. şi M. influenţau cuantumul accizelor datorate bugetului de stat prin înregistrarea scriptică a producţiei unuia sau altuia dintre produsele energetice inferioare (CLG sau CLN), în funcţie de necesităţi, este grăitoare convorbirea telefonică ce a avut loc între aceştia în ziua de 19 aprilie 2012, ora 12:25:54, în cursul căreia inculpata M. îi comunică interlocutorului că după socoteala sa, n-ar mai trebui să mai plătească accize, "doar dacă mai trebuie să mai facem..".

În acelaşi sens s-a reţinut şi convorbirea telefonică din data de 2 mai 2012, ora 19:53:30, în cadrul căreia inculpatul HH. îi ordonă contabilei M. ca în cursul lunii respective, 90% dintre livrările de CLG pe care le declară SC O. SRL să le înregistreze ca fiind făcute către SC X. SRL (despre care s-a stabilit că era în fapt controlată de către inculpatul G., prin intermediul persoanei interpuse RR.), coroborată cu convorbirea din data de 13 iunie 2012, ora 12:50:31, purtată între aceiaşi interlocutori, având următorul conţinut:

"HH.: Eu V-am zis să terminaţi cu aia cu Y (n.n. BBBBBB. SRL), la-nceput. Nu mai vreau să fac p-aia. De ce continuaţi să faceţi p-aia? M.: Şi pe care să fac? HH.: Păi X. M.: Păi acolo era activ. HH.: Da’ nu contează, eu am plătit acciză, plătesc acciza, vin la zi. În fiecare tură o plătesc, câte-un miliard ... M.: Ok, a fost că nu mai fac, că facem ca-nainte. Finalul lunii a fost cu asta. HH.: Finalul lunii. M.: C-aţi zis că vreţi să-ncheiaţi cu 90.000, 95.000, cât v-am dat de plată.. HH.: Aşa şi termin. M.: Şi. următorul ordin nu l-am primit cu acciză şi v-am întrebat, pe care şi cum. HH.: Deci în momentul ăsta terminaţi şi gata. M.: Da, ok. HH.: Deci faceţi ultima zi. Faceţi încă o dată. O să veniţi să vedeţi cât acciză-i plătită şi după aia rezolvăm. M.: Nici n-am ştiut măcar că mai plătiţi. Aţi mai plătit? HH.: Am mai plătit un miliard. M.: Păi da’ de unde să ştiu, eu visez? "

Tot în sensul dovedirii implicării conştiente şi voite a inculpatei M. în operaţionalizarea circuitului infracţional prin care era grav afectat bugetul de stat este şi discuţia telefonică din data de 11 februarie 2012, ora 10:26:48, în cursul căreia inculpatul HH. o avertizează pe aceasta că:

"Mergem echilibrat ca să ştiţi şi luna asta, ca în ianuarie, adică să fim tandea pe mandea ca să ştiţi."

Uneori, circuitul financiar generat de gruparea infracţională era atât de complicat încât nici măcar inculpata M., cea care îl gestiona de fapt din punct de vedere contabil, nu mai reuşea să ţină pasul cu modificările survenite, dovadă în acest sens fiind convorbirea telefonică din data de 15 noiembrie 2011, ora 11:12:27, având următorul conţinut:

"M.: …de la ultimul pleacă înapoi la Bucureşti, da? De la "A" (n.n. referire la SC V. SRL) la "M" (n.n. referire la W. SRL). HH.: Nu la "M". De la "A". M.: La "I". Da la "Y" (n.n. referire la BBBBBB. SRL). Cum am stabilit acolo. HH.: Nu la" YYYYYYYYYYYYYY., (n.n. referire la IIIII.), nu. M.: La YYYYYYYYYYYYYY., Aha, aha că uitasem Nu mi-am notat şi am uitat"

Mai mult decât atât, inculpata M., contrar celor afirmate cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, nu a fost deloc străină de scopul real în considerarea căruia au fost efectuate plăţile externe în numele SC P. SRL către OOOOO. Dubai, ci dimpotrivă chiar ea a întocmit aceste facturi pentru aşa-zisele prestări de servicii comerciale, la solicitarea expresă a inculpatului HH. Că aşa au stat lucrurile în realitate o dovedeşte convorbirea telefonică ce a avut loc la data de 15 noiembrie 2011, ora 12:56:09, în cursul căreia inculpatul HH. i-a cerut inculpatei M. să-i facă o factură pentru "COR" (n.n. OOOOO. Dubai) în valoare de "6", lucru care s-a şi realizat, în aceeaşi zi când OOOOO. Dubai a emis către SC P. SRL o factură în valoare de 600.000 USD, discuţiile privitoare la factura ce trebuia emisă fiind reluate de cei doi inculpaţi şi în data de 16 noiembrie 2011, ora 12:56:09, când inculpatul HH. îi confirmă primirea email-ului cu factura pentru "COR".

În concluzie, Curtea de apel a constatat că inculpata M. a avut o contribuţie în cadrul grupului infracţional foarte importantă, rolul acesteia de "a gestiona" fictivitatea documentară a achiziţiilor de ţiţei şi a vânzării de produse petroliere inferioare, fiind determinant pentru asigurarea "confortului" celorlalţi inculpaţi, care manifestau un interes major pentru menţinerea aparenţei de legalitate a înregistrărilor efectuate în evidenţele contabile, aspect de care, de altfel, acei inculpaţi care şi-au afirmat nevinovăţia, s-au şi prevalat cu aplomb. Deşi conştientă că realiza o activitate ilicită, inculpata M. făcea uneori eforturi majore pentru a pune la punct circuitul documentar, activitatea efectivă (în fapt inexistentă) din cadrul antrepozitului fiscal deţinut de SC O. SRL fiind în disonanţă cu solicitările inculpaţilor, astfel că, în mod inerent, au existat şi numeroase deficienţe în ceea ce priveşte înregistrările contabile efectuate de această inculpată, pe care raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză în cursul urmăririi penale le-a sintetizat după cum urmează: s-au efectuat înregistrări de sume în conturi, fără a avea documente justificative; s-a operat cu mai multe balanţe de verificare; sumele evidenţiate în notele contabile + registrul jurnal, întocmite lunar, nu coincid în totalitate cu rulajele conturilor înregistrate în balanţele de verificare; s-au efectuat înregistrări contabile prin articole contabile inexistente din punct de vedere legal.

În continuare, instanţa de fond a reţinut că inculpatul G., un alt membru de bază al grupului infracţional organizat, a contribuit la realizarea scopului acestuia prin asumarea şi îndeplinirea următoarelor atribuţii: coordonarea, alături de naşul lui, inculpatul H., zis "SSSSSSS." şi de inculpatul HH. a activităţilor de transport al motorinei achiziţionată de SC O. SRL din CCCCC. Constanţa, prin intermediul SC P. SRL, direct către beneficiarii reali SC Q. SRL, Mediaş şi SC R. SRL, Sibiu, înfiinţarea unor societăţi comerciale cu comportament de tip "fantomă", pe numele unor persoane cu un potenţial intelectual redus şi cu serioase probleme financiare, racolate de către inculpatul D. sau de către el personal, societăţi care apoi au fost folosite în lanţul infracţional atât pentru tranzitarea documentară a combustibililor care au făcut obiectul acţiunilor evazioniste (motorină şi CJG), cât şi pentru transferarea sumelor de bani provenite din aceleaşi activităţi, iar uneori, chiar pentru retragerea acestora în numerar, coordonarea activităţii persoanelor prin intermediul cărora erau controlate societăţile "fantomă" şi avansarea sumelor de bani necesare remunerării acestor persoane interpuse.

În ceea ce priveşte atribuţiile referitoare la înfiinţarea unor societăţi comerciale folosite drept paravan pentru mascarea operaţiunilor economice reale, generatoare de prejudicii în dauna bugetului de stat şi coordonarea activităţii persoanelor care figurau formal ca administratori ai acestor societăţi, Curtea a reţinut că probatoriul administrat în cauză dovedeşte, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul G., sub directa coordonare a inculpatului H., s-a aflat în spatele înfiinţării şi administrării în fapt a următoarelor societăţi comerciale: SC Z. SRL, societate ce a jucat rolul de furnizor fictiv de motorină euro 5 către beneficiarii reali SC Q. SRL şi SC R. SRL şi, totodată, a fost folosită pe circuitul de comercializare fictivă a combustibilului lichid greu pretins fabricat în antrepozitul deţinut de SC O. SRL; SC AA. SRL şi SC KKKKK. SRL, societăţi care, de asemenea, au fost folosite pentru a masca vânzarea reală de motorină pe care, în fapt, o realiza SC O. SRL către SC Q. SRL şi SC R. SRL; SC X. SRL şi SC Y. SRL, societăţi care au jucat rolul de cumpărători fictivi ai produsului CLG declarat în mod nereal a fi fabricat de către SC O. SRL; SC EE. SRL, societate cu rol de verigă interpusă pe circuitul financiar de recuperare a produsului infracţional, rol pe care, de altfel, l-au îndeplinit şi celelalte societăţi sus-menţionate.

Astfel, cu privire la SC X. SRL, societate care a fost implicată în derularea mecanismului evazionist, atât pe circuitul de comercializare fictivă a CLG-ului pretins fabricat în antrepozitul aparţinând SC O. SRL, cât şi pe circuitul financiar conceput în scopul ca banii obţinuţi din vânzarea motorinei neaccizate să intre în posesia membrilor grupului infracţional, din datele comunicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, s-a reţinut că aceasta a avut ca asociat şi administrator pe martorul RR., din ale cărui declaraţii constante se desprind următoarele aspecte relevante: prin intermediul vărului său H. l-a cunoscut pe inculpatului G., care i-a propus să înfiinţeze pe numele său o firmă care să se ocupe cu comercializare de combustibil lichid greu (CLG) şi întrucât a fost de acord a semnat documentele de înfiinţare a societăţii la un cabinet de avocatură situat în zona Pieţei Alba Iulia, prilej cu care a aflat că aceasta se numeşte SC X.

SRL; în această calitate el nu a întreprins niciun demers pentru obţinerea autorizaţiilor necesare desfăşurării activităţii de comercializare a produselor petroliere, ci de obţinerea autorizaţiilor s-a ocupat inculpatul G., nu s-a ocupat niciodată de desfăşurarea unor activităţi de vânzare - cumpărare de CLG, nu s-a întâlnit niciodată cu reprezentanţii societăţilor care potrivit documentelor justificative ar fi vândut CLG către SC X. SRL (SC O. SRL) sau ar fi cumpărat de la aceasta acelaşi tip de combustibil (SC Z. SRL şi SC Y.

SRL), iar contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu furnizorul de CLG, SC O. SRL l-a semnat în biroul inculpatului G., care i l-a prezentat gata redactat şi semnat din partea societăţii partenere; singurele activităţi pe care le-a îndeplinit în legătură cu această societate au fost legate de semnarea în două-trei rânduri a unor teancuri de facturi referitoare la comerţul cu CLG, aferente perioadelor anterioare raportat la momentul semnării şi care erau deja completate, activitate ce s-a desfăşurat în biroul inculpatului G., precum şi de semnarea unor ordine de plată, fie în alb, fie completate cu menţiuni indicate de către inculpatul G., referitor la sumele de plată şi la destinaţia acestora, această din urmă activitate încetând din momentul în care plăţile au început să fie făcute online de către însuşi inculpatul G., în posesia căruia se aflau token-urile cu ajutorul cărora se autorizau aceste plăţi; contabilitatea societăţii a fost ţinută de către o persoană ce i-a fost indicată de către inculpatul G., care după părerea sa era cel care administra în fapt, atât societatea înfiinţată pe numele său, cât şi cele două societăţi către care, potrivit menţiunilor din facturi, era vândut CLG-ul (SC Z.

SRL şi SC Y. SRL); deşi la momentul înfiinţării societăţii i se promisese de către inculpatul G. că în schimbul activităţii lui urmează a primi nişte sume de bani cu titlu de dividende, totuşi nu a primit nicio recompensă financiară.

Aspectele relatate de martorul anterior menţionat au fost confirmate şi de o convorbire telefonică ce a avut loc în data de 22 martie 12, ora 11:17:35, purtată între inculpata M., contabila SC O. SRL, şi inculpatul G., în cursul căreia, deşi acesta din urmă nu avea nicio calitate oficială în cadrul SC X. SRL, interlocutoarea i-a solicitat să-i trimită un desfăşurător al tranzacţiilor efectuate în semestrul al II-lea al anului 2011, în care SC O. SRL a avut calitatea de furnizor faţă de SC X. SRL, întrucât acolo există "o nepotrivire".

De asemenea, referitor la SC Y. SRL, care la fel ca societatea anterior menţionată a fost folosită atât pentru atestarea scriptică a vânzărilor fictive de CLG provenit de la SC O. SRL, cât şi pentru recuperarea sumelor de bani rezultate din activitatea evazionistă, din informaţiile oferite de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, s-a reţinut că aceasta a avut ca asociat şi administrator pe martorul QQ., care atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond a precizat că intrând în legătură cu un anume SSSSSSSSSSSSSSS. sau DDDDDD. (identificat de martor, fără ezitare, în persoana inculpatului G.), acesta i-a propus o afacere de pe urma căreia putea obţine suma de 2.000 RON lunar, fără însă a-i da detalii despre natura acestei afaceri şi, întrucât a fost de acord, la solicitarea acestuia a semnat mai multe documente al căror conţinut nu l-a lecturat şi totodată i-a pus acestuia la dispoziţie datele sale de identitate; ulterior a aflat că pe numele său fusese înfiinţată o societate comercială care se numea SC Y. SRL, în cadrul căreia el avea calitatea de administrator, spunându-i-se totodată de către G. că acea firmă se ocupa cu comercializarea de motorină şi benzină, însă nu cunoaşte ce relaţii comerciale ar fi avut această societate şi nici nu ştie unde s-ar fi aflat sediul ei. A mai arătat martorul, că timp de peste 5 luni de zile, fiind însoţit de fiecare dată de către inculpatul G., aproape în fiecare zi se deplasa la diverse agenţii ale EEEEEE. din Bucureşti de unde retrăgea din contul SC Y. SRL sume considerabile de bani, cuprinse între 200.000 şi 400.000 RON, pe care apoi le OOOOOOOOOOOOOOO. imediat lui G., iar pentru această activitate el primea suma de 500 RON săptămânal, la care se adăugau cheltuielile de cazare în Bucureşti sau de deplasare în localitatea de domiciliu din Judeţul Vâlcea.

Curtea de apel a reamintit în acest context că, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, prin retragerile de numerar efectuate de către martorul QQ. din contul SC Y. SRL, a fost obţinută suma totală de 524.615 RON, care aşa cum acest martor a susţinut în mod constant şi credibil a ajuns în posesia inculpatul G..

De asemenea, s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză reiese că inculpatul G., acţionând în subordinea inculpatului H., a controlat şi circuitul documentar al SC KKKKK. SRL, societate fără activitate economică reală, administrată scriptic de către martorul ZZ. şi care a fost interpusă pe circuitul fictiv de comercializare a motorinei către staţiile de distribuţie carburanţi SC Q. SRL şi SC R. SRL, respectiv pe circuitul de transferare a banilor încasaţi din vânzarea ilegală de motorină, aceasta fiind totodată şi plătitoare de transport către SC BB. SRL, administrată formal de către martora OO.

În acest sens, din declaraţiile martorului ZZ., cumnatul inculpatului H., s-a reţinut că în anul 2011, în baza unei promisiuni mai vechi pe care i-o făcuse inculpatul G., a înfiinţat cu sprijinul acestuia SC KKKKK. SRL, ce avea ca obiect de activitate comercializarea de motorină, context în care a început afacerile de achiziţie a motorinei cu o firmă din Ploieşti, pe nume QQQQQQ., cu care a colaborat cam o lună de zile, după care a continuat afacerile cu SC RRRRRR. Galaţi, precum şi cu o altă firmă cu care a lucrat cam o săptămână două, însă el nu a discutat cu niciunul dintre administratorii acestor trei firme, ci acest lucru l-a făcut inculpatul G. care negocia preţurile de achiziţie prin telefon.

Potrivit susţinerilor aceluiaşi martor, SC KKKKK. SRL nu avea autorizaţie pentru depozitarea motorinei, ci era autorizată doar să intermedieze astfel de vânzări de combustibil, iar în desfăşurarea efectivă a acestei activităţi, dacă preţul de achiziţie negociat de inculpatul G. era convenabil, atunci el făcea plăţile prin transfer bancar către furnizor pentru 2 - 3 cisterne de motorină pe săptămână, după care mergea la Constanţa unde se întâlnea cu şoferii de la SC BB. SRL, firmă care aparţine inculpatului G., într-o parcare din comuna Mihail Kogălniceanu, unde le înmâna acestora avizele de însoţire conform cărora marfa trebuia să ajungă la SC Q.

SRL, administrată de inculpatul I., care vira banii înainte de livrarea mărfii, în baza unei facturi proformă, cu aceştia fiind achitate practic cele trei cisterne de motorină ce urma a fi achiziţionată. De asemenea, martorul a mai precizat că sediul SC KKKKK. SRL era în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, dar nu ştie unde anume, pentru că nu a fost niciodată acolo, însă ştie că a semnat un contract de închiriere, de problemele legate de spaţii ocupându-se în principiu inculpatul G., iar el îşi desfăşura activitatea în acelaşi birou în care lucra şi G., tot aici fiind păstrate şi facturile pe care le întocmea pentru SC KKKKK.

SRL Scopul în considerarea căruia a fost înfiinţată această societate comercială poate fi uşor decelat din afirmaţiile aceluiaşi martor potrivit cărora, în luna iulie 2012, cu puţin timp înainte de intervenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a cedat părţile sociale deţinute în cadrul acestei societăţi, întrucât aproape tot profitul pe care îl realiza era cheltuit cu plata transportului, astfel că activitatea societăţii era practic neprofitabilă.

Controlul faptic pe care inculpatul G. îl exercita asupra S,C, KKKKK. SRL este confirmat şi de unele convorbiri telefonice şi comunicări, legal interceptate şi înregistrate în cauză: Astfel, cu precizarea că potrivit relaţiilor furnizate de O.N.R.C., sediul social al S,C, KKKKK. SRL este situat pe strada x din comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, stradă pe care locuieşte şi inculpatul D., este de menţionat că într-o convorbire telefonică din data de 18 martie 2012, ora 12:29:10, inculpatul G. a fost apelat de inculpatul D., care i-a spus că a ajuns la el o adresă şi că îi va trimite un mesaj ca să-i confirme dacă "e ceva a voastră, o chestie", după care la ora 12:34:11, inculpatul D. i-a transmis lui G. un SMS având următorul conţinut "KKKKK. invitaţie la anv constanţa pe 16.03 pt control.", acesta din urmă răspunzând afirmativ la întrebarea interlocutorului în cadrul convorbirii telefonice purtată între cei doi câteva minute mai târziu, la ora 12:43:15.

S-a apreciat a fi elocventă pentru dovedirea aceluiaşi aspect şi împrejurarea că în urma percheziţiei efectuate în data de 9 iulie 2012, în biroul folosit de inculpatul G., situat în Bucureşti pe strada x, nr. 62, au fost ridicate 3 bibliorafturi, inscripţionate "KKKKK.", conţinând avize de însoţire a mărfii emise de SC RRRRRR. SA, către cumpărător SC KKKKK. SRL, împreună cu rapoarte de încercare.

Totodată, astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor concordante ale martorilor III. (administrator formal al SC Z. SRL), JJJ. (administrator scriptic al SC AA. SRL), HHH. (administrator fictiv al SC EE. SRL) şi OO. tot inculpatul G. a fost cel care, în fapt, s-a ocupat şi de înfiinţarea şi gestionarea activităţii acestor societăţi interpuse, după caz, pe circuitele care înglobau operaţiuni nereale de comercializare combustibili (motorină euro 5 şi CLG) sau pe circuitul financiar conceput pentru încasarea beneficiilor ilicite.

Controlul efectiv exercitat de către inculpatul G. asupra conturilor bancare deschise pe numele acestor societăţi care nu desfăşurau activităţi economice reale era realizat prin intermediul martorei OO. persoană a cărei capacitate intelectuală fusese în prealabil testată de către inculpatul G., pentru a vedea dacă face faţă unei asemenea responsabilităţi. În acest sens, aproape zilnic, după ce martora OO. efectua verificarea soldului conturilor indicate de inculpatul G., îi transmitea acestuia prin SMS, sumele exacte disponibile în respectivele conturi, după care inculpatul G. îi transmitea martorei OO. tot prin SMS sumele de bani ce urma a fi transferate din conturile societăţilor sus-menţionate, unităţile bancare unde trebuia efectuate aceste transferuri, precum şi datele de identificare a conturilor bancare către care trebuia direcţionate sumele respective, iar în final martora OO. îi comunica soldul rămas în cont.

S-a reţinut că dovadă a acestui mod de operare folosit de inculpatul G. stau numeroasele comunicări tip SMS realizate între acesta şi martora OO. completate în multe cazuri cu convorbirile telefonice purtate între cei doi, atunci când se iveau diferite dificultăţi în efectuarea imediată a acestor transferuri bancare, dintre care au fost redate cu titlu exemplificativ următoarele:

- SMS transmis de inculpatul G. către OO. la data de 7 februarie 2012, ora 13:48:34:

"x"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 10 februarie 2012, ora 11:08:07:

"3350,014.08" (n.n. reprezentând suma totală aflată în contul bancar indicat de inculpatul G.);

- SMS-uri transmise de inculpatul G. către martora OO. la data de 10 februarie 2012, ora 11:13:30 şi 11:13:41:

"x" "în raiff". (n.n. referire la modul de distribuire prin transfer bancar a sumei totale de 3.350.014 RON care se afla disponibilă în contul indicat de inculpatul G.);

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 10 februarie 2012, ora 11:29:46:

"Am făcut 1 de 895000 şi 970 000"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 10 februarie 2012, ora 11:31:27:

"Mai fa 739.000 şi 745.900"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 10 februarie 2012, ora 11:37:21:

"Am făcut 1 de 739 dup-aia îl fac pe celălalt"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 10 februarie 2012, ora 12:11:23:

"86 08 au rămas" (n.n. referire la suma de bani rămasă în cont după efectuarea operaţiunilor de transfer bancar efectuate din dispoziţia inculpatului G.);

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 16 februarie 2012, ora 11:59:01:

"3800051,08" (n.n. reprezentând suma totală aflată în contul bancar indicat de inculpatul G.);

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 16 februarie 2012, ora 12:13:36:

"x"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 16 februarie 2012, ora 12:22:59:

"gata"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 16 februarie 2012, ora 12:22:24:

"trimite un sold final te rog"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 16 februarie 2012, ora 12:24:26:

"ok, stau să se poată pleca întâi"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 16 februarie 2012, ora 12:32:04:

"116,08"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 11 martie 2012, ora 23:57:15:

"De Mâine nu mai faci la X. Îţi dau eu mesaj acum. Şi scrii exact cum îţi dau eu."

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 12 martie 2012, la orele 00:00:42 şi 00:09.59:

"DD. srl Cui: x cont: x - TTTTTTT. delea veche", "Beneficiar: DD. srl Cui: x cont: ro x - TTTTTTT. delea veche PLATA LA ORDINUL EE. SRL" (n.n. astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză coroborate cu declaraţiile martorului HHH., administratorul fictiv al SC EE. SRL, această societate nu a desfăşurat în fapt niciun fel de activitate economică, astfel încât plăţile realizate de SC AA. SRL către SC DD. SRL cu motivaţia "plată la ordin SC EE. SRL" nu au avut o justificare economică reală, ci au fost plăţi fictive);

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 12 martie 2012, ora 09:20:39:

"Nu mai faci la DD. Faci ca până acum. Către milen ... Da ? NU FACE LA DD. !"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 12 martie 2012, ora 11:49:50:

"910000 920000 930000 940000 852900 555900 La milen în raif"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 12 martie 2012, ora 12:07:25:

"140,08"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 12 martie 2012, ora 12:08:20:

"E ok. Gata. Vb. după masă. S-ar putea mâine să faci la del.. Vorbim."

- SMS transmis de inculpatul G. către OO. la data de 19 martie 2012, ora 11:03:21:

"Şi de la Z. şi de la angro faci mai departe la DD. la EEEEEE. Plata la ordinul EE. srl"

- SMS transmis de inculpatul G. către OO. la data de 19 martie 2012, ora 11:21:49:

"Vezi că vine tot la angro. Nimic la Z."

- SMS transmis de inculpatul G. către OO. la data de 19 martie 2012, ora 12:57:05:

"790000 800000 730000 748000"

- SMS transmis de inculpatul G. către OO. la data de 19 martie 2012, ora 13:28:34:

"ok. Fă-i repede şi fugi repede dincolo că au ajuns şi acolo"

- SMS transmis de martora OO. către inculpatul G. la data de 19 martie 2012, ora 14:01:36:

"1.107.840". (referire la disponibilul existent în cont);

Suma nu a putut fi însă transferată imediat de către martora OO. întrucât, aşa cum rezultă dintr-o convorbire telefonică purtată în data de 19 martie 2012, la ora 14:01:46 între aceiaşi interlocutori, "pentru ce depăşeşte 50.000 îmi trebuie justificare în spate". Drept urmare, astfel cum a stabilit expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, au fost luate măsurile necesare complinirii acestui neajuns, astfel că, la data 19 martie 2012, SC EE. SRL a emis către SC AA. SRL factura nr. x, cu motivaţia:

"produse petroliere: plata avans produse petroliere: 210,000 lt x 4.40 = 922,983.87 + 221,516.13 = 1,144,500.00 ron."

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 20 martie 2012, ora 09:53:30:

"Fa la DD. la EEEEEE. 550.000 557800 Plata la ordinul EE. srl. Fa-i repede şi rezolva cu EEEEEE. şi TTTTTTT. EEEEEE. pe primul loc"

- SMS transmis de inculpatul G. către martora OO. la data de 23 martie 2012, ora 12:42:58:

"o să intre 500 000 ... Îi faci către Q. SRL CUI: x ... x ... Explicaţie: restituire sumă necuvenită".

Din notele de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor efectuate de către interlocutorii anterior menţionaţi s-a reţinut că astfel de transferuri bancare au mai fost realizate de către martora OO. sub îndrumarea strictă a inculpatului G., şi în zilele de 13 februarie 2012, 17 februarie 2012 (două tranşe), 20 februarie 2012, 21 februarie 2012 (două tranşe), 22 februarie 2012, 27 februarie 2012 (două tranşe), 28 februarie 2012, 29 februarie 2012, 01 martie 2012, 02 martie 2012, 05 martie 2012 (două tranşe), 06 martie 2012, 13 martie 2012, 21 martie 2016, 22 martie 2016 (două tranşe), etc.

Acest mod de operare utilizat de inculpatul G. pentru a plimba sumele de bani provenite din evaziunea fiscală pe circuitul financiar special conceput în vederea obţinerii produsului infracţional a fost confirmat şi de martora OO. care a declarat că, fiind anume instruită în acest scop de către inculpaţii G. şi A. s-a ocupat de întocmirea ordinelor de plată prin care sumele de bani ce intrau în conturile SC Z. SRL şi SC AA. SRL, erau transferate către alte conturi bancare, conform indicaţiilor pe care le primea prin SMS de la G., acele ordine de plată fiind iniţial semnate de către JJJ. şi III. împreună cu care se deplasa la unităţile bancare, iar ulterior chiar de către ea, în baza unor împuterniciri date de acestea.

De altfel, aşa cum rezultă din probatoriul cauzei, tot prin mijlocirea martorei OO. inculpatul G. a îndeplinit şi alte formalităţi ce erau necesare pentru "buna funcţionare" a societăţilor comerciale pe care le administra în fapt, cunoscând împrejurarea că în calitate de asociaţi şi administratori ai acestora figurau în mod aparent persoane slab sau chiar neşcolarizate, care acceptau acest rol în schimbul plăţii unui "comision lunar".

Astfel, spre exemplu, la data de 21 februarie 2012, ora 14:17:58, inculpatul G. a apelat-o pe martora OO. şi i-a solicitat să ia legătura cu martora JJJ., "administrator" al SC AA. SRL în scopul întocmirii unei declaraţii notariale.

De asemenea, la data de 11 martie 2012, ora 22:44:37, martora OO. a primit un SMS de la inculpatul G., având următorul conţinut:

"Bună. La ce oră poţi ajunge cel mai devreme în buc cu fata de la angro? " (n.n. martora JJJ., administrator scriptic al SC AA. SRL), iar în urma unei convorbiri telefonice purtate între cei doi, în aceeaşi seară, la ora 22:45:51, în cadrul căreia OO. i-a adus la cunoştinţă lui G. că nu poate ajunge a doua zi în Bucureşti cu JJJ., în primul rând pentru că aceasta din urmă era însărcinată şi, în al doilea rând, pentru că niciuna dintre ele nu avea bani de drum, inculpatul G. a renunţat la această solicitare, despre această întâmplare martora OO. relatându-i şi inculpatul D., cu prilejul unei convorbiri telefonice pe care aceştia au avut-o a doua zi dimineaţă, la ora 07:56:07, când i-a comunicat că a primit "alte răspunsuri" şi " o să trebuiască să le fac eu direct de aici".

În continuare, la data de 15 martie 2012, inculpatul G. a coordonat deschiderea unui cont bancar de către martorele OO. şi JJJ.:

"Actele de la angro sunt la voi. I.ao pe fată şi deschideţi la EEEEEE." (SMS transmis de inculpatul G. către OO. în ziua de 15 martie 20112, la ora 10:06:28); "o să vină. Trimit alea azi (n.n. actele constitutive ale SC AA. SRL) şi te rog să deschizi ala urgent mâine dimineaţă şi să faci şi internet banking" (SMS transmis de inculpatul G. către OO. în ziua de 15 martie 20112, la ora 11:10:31); " Deskis cont la EEEEEE. + internet banking şi finalizat la rib" (SMS trimis de G. către D. în ziua de 15 martie 20112, la ora 15:36:16).

Confirmarea intenţiilor inculpatului G. rezultă şi din convorbirea purtată de OO. în data de 16 martie 2012, ora 12:34:24 când aceasta îi solicită inculpatului D. suma de 100 RON întrucât, "s-a schimbat procedura aicea la RIB, trebuie să depun în cont acuma". Din cuprinsul conversaţiilor purtate în zilele următoare rezultă că aceste demersuri au fost finalizate în ziua de 16 martie 2012 (în convorbirea telefonică din data de 20 martie 2012, ora 09:06:13, discutând cu inculpatul G., martora OO. îl informează pe acesta că:

"eu când i-a făcut lui WWWWWWWWWWWWWW. vineri internet banking-ul, i-am băgat 100 de RON, pentru că aşa mi-a cerut").

În plus, aşa cum s-a precizat şi cu prilejul prezentării contribuţiei infracţionale a inculpatului D., tot inculpatul G. era şi acela care cu acordul inculpatului H., stabilea şi avansa sumele de bani ce trebuia plătite lunar celor folosiţi ca administratori de drept ai unora dintre firmele fantomă implicate în mecanismul evazionist.

Sub acest aspect, Curtea a arătat că veridicitatea acestei împrejurări este susţinută de notele de redare a numeroase convorbiri telefonice purtate pe această temă între inculpatul G. şi inculpatul D., care înmâna efectiv "oamenilor de paie" banii pe care îi primea de la inculpatul G., iar uneori acesta avansa şi din fondurile proprii astfel de sume, care ulterior îi erau restituite de către G..

În acest sens, a fost reamintită, spre exemplu, convorbirea telefonică din data de 19 ianuarie 2012, ora 13:56:54, în cursul căreia inculpatul D. l-a contactat pe inculpatul G., căruia i-a relatat că merge să se întâlnească cu "doamna" (n.n. OO.) ca să-i dea "ceva bani ca să aibă de drum", întrucât "şti cum e, vine dimineaţa, stă până pe la ora asta, stă pe aici", context în care a primit asigurări din partea interlocutorului că a doua zi acesta îi va trimite "vreo patru, cinci" sute de RON şi, totodată inculpatul D. îi atrage atenţia lui G. "Vezi pe săptămâna viitoare să le dăm ceva că a trecut luna ... la astea două active, ştii, atât" (referindu-se la OO. şi JJJ.).

De asemenea, într-o discuţie telefonică purtată la data de 25 ianuarie 2012, ora 17:53:17, inculpatul D. l-a întrebat pe inculpatul G.:

Tot astfel, în ziua de 28 februarie 2012, ora 16:24:36, inculpatul G. i-a transmis un mesaj inculpatului D. întrebându-l "cât trebuie pt cele două fete "(n.n. referindu-se la OO. şi JJJ.). A urmat la scurt timp o discuţie telefonică între cei doi (la ora 16:25:03), pe parcursul căreia inculpatul D. i-a cerut lui G. să trimită "cinşpe cu cinşpe, mai puţin ce ai dat tu cinci şi ceva de drum să aibă acolo" şi exemplele, desigur, ar putea continua.

În scopul de a evita stabilirea identităţii sale, în mod obişnuit inculpatul G. folosea pseudonimul de "DDDDDD." atunci când expedia către inculpatul D. prin sistemele de transfer rapid sumele de bani necesare remunerării celor folosiţi ca "săgeţi" în activitatea infracţională.

Astfel, spre exemplu, la data de 29 februarie 2012, ora 17:27.46, inculpatul G. a trimis către inculpatul D. următorul mesaj:

"Ai aia acolo tati. O.p 1. Nu pot sa vb, te sun când termin. DDDDDD., 2500".

De asemenea, în ziua de 13 aprilie 2012, la ora 08:58:06, inculpatul G. l-a întrebat prin SMS pe inculpatul D. dacă îi trimite banii tot la "Op 1 ct", astfel că, trei minute mai târziu, în cadrul convorbirii telefonice ce a avut loc între ei la ora 09:01:17, inculpatul D. i-a răspuns interlocutorului:

"Da, tot acolo ... Da’ să-mi trimiţi şi cât trimiţi ca să ştiu cum îi împart înţelegi? ". În continuare, la ora 09:02:14, inculpatul G. a expediat către inculpatul D. următorul SMS "DDDDDD. 2000 RON". La scurt timp, în aceeaşi zi, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică de la ora 13.:56:55, inculpatul D. a "împărţit" banii către "administratori":

"Hai, măi CCCCCCCCCCCCCCC., uite sunt la PECO cu HHH. i-am dat şi lui banii şi hai să-mi dai aia că am treabă".

Un mesaj similar, având următorul conţinut:

"DDDDDD. 4000 lei În 10 min" a fost transmis de către inculpatul G. către inculpatul D. şi la data de 29 mai 2012, ora 15:15:36.

Tot sub pseudonimul "DDDDDD.", inculpatul G. i-a trimis şi martorei OO. anumite sume de bani necesare îndeplinirii unor diverse formalităţi cu privire la societăţile controlate de acesta sau plăţii cheltuielilor de transport pentru ea şi cele două "fete" care figurau în mod formal ca administratori ai respectivelor societăţi.

Astfel, la datele de 6 februarie 2012, ora 17:14:25, 9 martie 2012, ora 13:17:32 şi 20 martie 2012, ora 09:26.26, inculpatul G. i-a transmis martorei OO. următoarele mesaje:

"300 lei DDDDDD. Str. x nr. y", "DDDDDD. 300 RON. Weekend plăcut", "DDDDDD. 300 RON. N.am mai mult la mine".

Declaraţiile inculpatului D. şi ale martorei OO. au confirmat şi ele împrejurarea referitoare la "plata comisioanelor" de către inculpatul G., sub o altă identitate. Astfel, inculpatul D. a arătat că atunci când primea banii de la oficiul poştal, a observat că la expeditor figura o persoană pe nume "SSSSSSSSSSSSSSS.". De asemenea, martora OO. precizat că de vreo 2 - 3 ori a primit banii de la G. la oficiul poştal nr. 1 din Constanţa, iar ca expeditor figura numitul "DDDDDD.", însă anterior G. o avertizase că nu va trimite bani pe numele lui, ci pe numele altei persoane, întrucât i se cere buletinul, iar el are obsesia de a nu da buletinul.

De altfel, folosirea de către inculpatul G. a pseudonimului "SSSSSSSSSSSSSSS." sau "DDDDDD." a fost invocată şi de martorul QQ., administratorul fictiv al SC Y. SRL, care l-a identificat pe acest inculpat în persoana celui care s-a recomandat cu acest nume. Edificatoare pentru confirmarea controlului pe care inculpatul G. îl deţinea asupra unora dintre firmele "fantomă" sunt şi alte convorbiri telefonice purtate de acesta în perioada de referinţă.

Astfel, cu prilejul unei convorbiri telefonice ce a avut loc la data de 7 februarie 2012, ora 10:44:04, între inculpatul G. şi martora WW. (n.n. contabilă neoficială a societăţilor), acesta din urmă l-a întrebat cine este administratorul SC EE. SRL, întrucât "s-ar putea să-ţi vină şeful de la TVA.". Deşi teoretic nu avea nicio legătură cu aceasta societate, inculpatul G. i-a răspuns că "este o femeie", devenind brusc foarte iritat că interlocutoarea discuta aceste aspecte pe telefon în condiţiile în care îi trimisese cu o seară înainte aceasta informaţie pe chat-ul GGGGGGG., însă aceasta din urmă îi dă o replică în sensul că "telefonul îi trimite numai mesaje codificate, de nici nu mai înţeleg nimic, că nu i-am zis că e a ta asta, dar i-am trimis mesaj, dacă putem să facem cumva sau..".

Totodată, la data de 30 noiembrie 2011, ora 14:29:45, inculpatul G. a fost informat de inculpatul D. cu privire la împrejurarea că a fost sunat de numitul IIIIII. (asociat cu 50% părţi sociale în cadrul SC Z. SRL alături de martora III.) care i-a reproşat că "au fost ridicate nişte acte în numele său", motiv pentru care a ameninţat că "se va duce la ăia cu ochii albaştri", context în care inculpatul G. a răspuns că îl cunoaşte pe IIIIII., însă, înainte de a discuta cu acesta trebuie informat "ăsta bătrânu al meu" (n.n. referire la inculpatul H.).

În mod constant, inculpatul D. a făcut eforturi în a menţine controlul asupra "administratorilor" pe care îi identificase şi adusese în "circuit", deşi de multe ori intra în conflict cu interesele facţiunii "OOOOOOOOOOOOOOO.-G." autoritatea acestora derivând din faptul că ei achitau "salariile": Este relevantă sub acest aspect, convorbirea telefonică din data de 6 ianuarie 2012, ora 10:41.06, purtată între OO. şi inculpatul D., având următorul conţinut:

"OO. Ieri m-a cam luat la ture dar la ce-a vrut el să se refere nu pot să-mi dau seama. D.: Cine? OO . . . . . . . . . .Cel de sus. Că să fiu mai atentă. Păi la ce să fiu mai atentă. Că, "ce trebuie să verific şi eu? " D.: Eu n-am apucat să mă întâlnesc cu ei anul ăsta. Îi calmez eu când vin acum, stai să vezi ce-i dau de pământ de nu se văd ei ... Tu trebuie să fii cu mine că ei sunt bandiţi, înţelegi ? Te mai întreabă:

"Băi cum? Ce fel? OO. Nu m-au întrebat de tine decât să nu mai dau raportul ... Că eu doar n-o să mă iau după ei că deocamdată eu depind de tine nu de ei.".

S-a reţinut că pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, inculpatul G. a manifestat o preocupare susţinută şi pentru înfiinţarea a cât mai multe societăţi comerciale de tip "fantomă", pe care apoi să le introducă în circuitul evazionist în scopul de a evita sau măcar a îngreuna tragerea la răspundere penală a adevăraţilor făptuitori, această concluzie fiind, de asemenea, susţinută de notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în mod autorizat.

Astfel, la data de 19 aprilie 2012, ora 11:17:13, inculpatul G. i-a solicitat inculpatului D. remiterea unei copii de pe cartea de identitate a numitului HHH., precum şi urgentarea formalităţilor cu "turcaletele UUUUUUU.":

"Tată mai am nevoie urgent de o copie buletin HHH. Şi nu mă uita cu UUUUUUU. ăla cu declaraţie de asociat unic şi admin". Imediat după aceea, inculpatul D. l-a apelat, la rândul său, pe martorul HHH., cerându-i să îi transmită "o copie după buletin prin CCCCCCCCCCCCCCC. care vine la oraş" (convorbire din data de 19 aprilie 2012, ora 11:22:08).

Cu privire "la a doua parte", adică la declaraţiile ce trebuia depuse de UUUUUUU., inculpatul D. i-a transmis inculpatului G. că mai are nevoie de "ştampilă şi C.U.I. de la ailaltă", însă se pare, din cuprinsul conversaţiilor ulterioare că nu s-a reuşit interpunerea în circuit a altei societăţi comerciale întrucât "UUUUUUU. nu vrea să dea nici copie măcar. Nu dom’le zice, nu-ţi dau nimic" (convorbiri din datele de 19 aprilie 2012, ora 16:45:42 şi 24 aprilie 2012, ora 12:13:32).

De asemenea, la data de 2 mai 2012, ora 09:18:43, inculpatul G. i-a transmis inculpatului D. un SMS cu următorul conţinut:

"Neaţa tată ! Am şi eu nevoie de cineva pt o firm ...Poţi să.mi dai azi-mâine o copie buletin? "

La data de 4 mai 2012, ora 09:14:08, inculpatul G. a transmis către inculpatul D. următorul SMS:

"Copie legalizată - dascălu gab. Declaraţie asociat unic - UUUUUUU.".

La data de 11 mai 2012, ora 12:26:48, inculpatul G. i-a transmis inculpatului D. un SMS cu următorul conţinut:

"Mai am nevoie de un băiat pt o firmă. E ok firma, o ţin n.are probleme. Tată nu mă uita cu DECLARAŢIE DE ASOCIAT UNIC pt cadir ăla. Am nevoie de ea ca să merg mai departe" (demers care, de altfel a şi fost finalizat de vreme ce, cu ocazia percheziţiilor efectuate în imobilul folosit de inculpatul G. cu destinaţia de birou a fost identificată o declaraţie dată în faţa notarului de UUUUUUU., de acceptare numire ca administrator la SC IIIII. SRL).

În contextul acestor solicitări adresate de inculpatul G., în ziua de 14 mai 2012, la ora 14:08:51, inculpatul D. l-a înştiinţat telefonic pe acesta că "Am două fete.. una mai tânără şi una mai bătrână.. pe care pot să le controlez, adică ştiu unde stau, ştiu ce fac", referindu-se la găsirea a două persoane dispuse să accepte contra-cost să figureze ca administratori fictivi, interlocutorul spunându-i că e interesat numai de una şi nu de amândouă, iar în final cei doi s-au înţeles ca inculpatul D. să-i trimită lui G. documentele care-i trebuie la Bucureşti pentru a face formalităţile necesare.

În continuare, în ziua de 23 mai 2012, ora 17:15:04, inculpatul D. i-a confirmat inculpatului G. că îi va trimite "pentru aia nouă", două declaraţii "una de intrare şi una de ieşire".

Printre multiplele atribuţii pe care inculpatul G. şi le-a asumat şi îndeplinit în cadrul grupului infracţional organizat din care a făcut parte încă de la constituire, s-a numărat şi aceea de a gestiona, sub stricta coordonare a naşului său, inculpatul H., activitatea de transport ce era realizată prin intermediul SC BB. SRL şi SC CC. SRL, societăţi ce erau administrate scriptic de către persoane interpuse, respectiv de către martora OO. cea dintâi şi de către martorul SS., cea de-a doua.

Astfel, din declaraţiile martorei OO. rezultă că a dobândit calitatea de asociat şi administrator al SC BB. SRL cu ajutorul inculpaţilor G. şi A. care au condus-o la autorităţile competente din Bucureşti unde au fost realizate aceste formalităţi, însă ea nu s-a ocupat niciodată de activitatea acestei societăţi, despre care nu cunoaşte câţi angajaţi avea, de câte maşini dispunea sau dacă a efectuat transport de produse petroliere, ci aceasta a fost în fapt administrată de către inculpatul G..

De asemenea, martorul SS. a declarat că în luna octombrie 2011, fiind angajat ca vulcanizator în cadrul SC VVVVVVV. SRL, administrată de către inculpatul BBB., l-a cunoscut pe inculpatul G. care i-a propus să fie angajat ca mecanic la SC BB. SRL, iar după circa două săptămâni de la această angajare, inculpatul G. i-a propus să treacă câteva maşini pe numele său şi să devină administrator al unei firme, dar nu ştie nici despre ce maşini a fost vorba şi nici ce activităţi de transport s-au realizat cu acestea, cunoscând doar că erau folosite pentru transport de petrol. În acest context, afirmă martorul, a semnat nişte hârtii la garajul unde lucra, aflând de la G. că a devenit administrator al SC CC. SRL, iar după ceva timp a fost dus de acesta la o sucursală a EEEEEE. din Bucureşti unde a semnat nişte documente în vederea deschiderii unui cont bancar pentru societatea al cărei administrator era, iar la solicitarea lui G. a dat împuternicire unei alte persoane pentru a putea opera pe acel cont. Totodată, martorul a mai precizat că nu a deţinut niciodată actele de înfiinţare a SC CC. SRL şi nici ştampila acestei societăţi, nu a semnat niciun contract de transport în numele acestei societăţi, despre care nu cunoaşte câţi angajaţi avea sau de câte autovehicule dispunea, nu a semnat nicio factură de transport pentru vreunul dintre beneficiarii firmei, ci crede că acestea erau semnate de către G.

Aceste activităţi de transport realizate prin intermediul celor două societăţi de transport controlate de inculpatul G. şi, în mod indirect, de H. priveau pe de o parte transporturile reale de motorină efectuate din CCCCC. Constanţa şi până la beneficiarii reali SC Q. SRL, Mediaş şi SC R. SRL Sibiu ale căror costuri erau decontate fie pe baza facturilor emise către SC O. SRL pentru transportul motorinei achiziţionate de la SC P. SRL, fie prin transferuri bancare din conturile societăţilor care jucau rolul de furnizori fictivi de motorină către SC Q. SRL, Mediaş şi SC R. SRL Sibiu, iar pe de altă parte transporturile nereale de ţiţei brut, atestate doar scriptic în contabilitatea SC O. SRL şi decontate de aceasta.

În general, comunicarea cu privire la autocisternele care se aflau pe traseu ori descărcau marfa la "ciobani" (n.n. la beneficiarii reali) sau cu privire la decontarea cheltuielilor aferente acestor servicii de transport se realiza între inculpaţii G. şi HH., administratorul SC O. SRL, cu menţiunea că cel dintâi raporta toate acţiunile întreprinse în acest sens "naşului" H., care, astfel cum se va arăta în considerentele ulterioare, ţinea o evidenţă strictă a livrărilor de combustibil "pe agenduţe", identificate în locuinţa acestuia cu ocazia percheziţiilor domiciliare.

În acest sens, spre exemplu, în ziua de 27 martie 2012, ora 18:42:04, inculpatul HH. este interogat prin SMS de către G.:

"Tati au ajuns băieţii? ", astfel că după circa o jumătate de oră, respectiv la 19:08:51, HH. îl informează pe interlocutor. "Da tată e ok de mâine pe drumul nou".

Un episod deosebit de tensionat în desfăşurarea activităţii de transport al motorinei livrate de SC O. SRL către staţiile de distribuţie carburanţi din Mediaş şi Sibiu şi în gestionarea căruia inculpatul G. s-a implicat cu responsabilitate s-a petrecut la data de 23 mai 2012, când organele de control din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor au procedat la oprirea în trafic a unei autocisterne aparţinând SC BB. SRL, în vederea verificării documentelor justificative.

Astfel, în sera zilei de 23 mai 2012, la ora 19:24:38, inculpatul G. a fost apelat de unul dintre şoferii autocisternelor care transportau motorină către distribuitorii din Ardeal şi care i-a transmis:

"sună-l pe bau-bau, spune-i că m-a oprit vama. pe centură aici la Bucureşti.. până-n Tunari". După aproximativ jumătate de oră, la 19:59:01, inculpatul G. este contactat telefonic de "WWWWWWW." un alt conducător auto angajat al SC BB. SRL, care-i comunică aceeaşi împrejurare cum că "pe XXXXXXX. l-a luat iar alt d-ăla" şi că XXXXXXX. "nu poate să vorbească", spunându-i totodată că el deja s-a oprit, dar nu prea stă bine acolo şi a sunat şi-n spate, la ceilalţi şoferi, să oprească, interlocutorul sfătuindu-l să rămână pe loc, să aştepte puţin. Urmare a ivirii acestei situaţii de criză, la ora 20:28:43, inculpatul G. a luat legătura telefonic cu unul dintre conducătorii autocisternelor încărcate cu motorină care se aflau pe traseu căruia i-a transmis ordinul "s-o ia înapoi toţi", să facă "Răspândire. Haos.. să se întoarcă de unde au venit..sus acolo unde e preotul în biserică", iar dacă vor fi întrebaţi de cineva de ce s-au întors să spună "Refuzat". La scurt timp, la ora 20:42:14, inculpatul G. a fost apelat şi de inculpatul HH. care la rândul său a cerut explicaţii cu privire la control:

"Şi cine i-a pus piedică?.. De la TTTTTTTTTTTTTTT.? ... vamă ... păi să aibă grijă pe unde se duc".

Pentru a putea lămuri situaţia ivită, inculpatul G. a decis să se deplaseze la faţa locului pentru a discuta cu organele de control, motiv pentru care, la ora 21:01:24, a apelat-o telefonic pe contabila WW. pe care a întrebat-o dacă a apucat să-i facă contractul de muncă la SC BB. SRL şi ce funcţie ocupă în cadrul acestei societăţi, întrucât "am o problemă şi trebuie să mă duc s-o rezolv, să ştiu în ce calitate mă ...Ce sunt? Director?.. Director general.".

În timp ce se afla în drum spre locul unde fusese oprită pentru control autocisterna încărcată cu motorină, la ora 21:07:51, inculpatul G. a discutat la telefon cu un interlocutor neidentificat care se deplasa la rându-i în aceeaşi direcţie ("Păi şi eu tot acolo mă duc"), ce doi vorbind în limbaj codificat despre modul de efectuare a controlului:? Interlocutor: Cum e acolo la doctor omu’? G.: La fel. Vrea să-i ia probă de la erecţie? Interlocutor: La sânge? "? Inculpatul G. ţinea legătura prin telefon cu inculpatul HH., şi referitor la modul de distribuire a veniturilor obţinute din activitatea de evaziune fiscală, în scopul achitării costurilor reale ocazionate de operaţiunile înglobate de mecanismul evazionist şi al intrării în posesia profitului infracţional rămas după acoperirea acestor cheltuieli. Această împrejurare este temeinic probată de numeroase note de redare a unor convorbiri telefonice şi comunicări prin intermediul cărora, folosind un limbaj codificat conform căruia sumele de bani obţinute din activitatea evazionistă sunt identificate prin "kilometri", "kilograme" (uneori de varză ori mere) sau "metri", inculpaţii HH. şi G. stabilesc modul de gestionare a acestor resurse financiare.

Astfel, cu ocazia unei convorbiri telefonice din ziua de 16 februarie 2012, ora 12:00:52, inculpatul HH., care anterior discutase cu o funcţionară de la RRRRRRR., pe care o rugase să-i trimită prin "ăla mic" contul în RON pe care îl avea deschis SC O. SRL, întrucât "de luni o să încep să miş C. pen. acolo pe la tine.. o să mişc mult.", îi transmite lui G. că "de luni o să schimbăm macazu’ ... Dai kilometri toţi la mine şi eu îi mişc în partea aialaltă, intrăm pe.. normal, da? ", "Dai tot la mine şi eu ştiu ce am de făcut după aia", interlocutorul confirmând faptul că a înţeles "perfect" despre ce are de făcut. În cursul aceleiaşi zile, la ora 12:19:52, inculpatul HH. îi avertizează pe G. că "Nu. . mişti până îţi spun eu, că m-a sunat acuma de la RRRRRRR. şi iar sunt nişte încurcături. Deci nu mişti, mergem în continuare aşa până îşi spun eu, da? ", "Deci când.. da, îmi spui, băi dau la kel sau nu dau la kel, şti? ".

În ziua de 21 februarie 2012, prin comunicările tip SMS expediate la orele 10:07:03, 10:07:48 şi 10:08:25, între inculpaţii G. şi HH. a avut loc următorul dialog: G.:

"Tată am 2 kg pt po. Tot la kel? Km 40+2." HH.:

"ok dar 2 kg ptr mine" G.:

"aia se ştie. 38 kel 2 kel 2 tu".

În aceeaşi zi, tot prin intermediul unor comunicări SMS transmise la orele 14:14:21, 14:14:57, 15:11:29, 15:12:16 şi 15:12:53, între interlocutorii anterior menţionaţi se poartă un nou dialog pe aceeaşi temă: HH.:

"37000 doar atât mâine la mine şi rest la kel" G.:

"ok tată. Au ajuns băieţii? " HH.:

"Tată 87000 la mine mâine nu 3700" G.:

"Te sun dimineaţă şi te întreb sigur. 87 rămâne" HH.:

"Sigur 87000 atât". În continuarea aceleiaşi discuţii, a doua zi dimineaţă, la ora 09:25:30, HH. l-a întrebat pe inculpatul G. prin SMS:

"87 rămâne? ", iar acesta, tot printr-un SMS transmis la ora 09:26:05, i-a răspuns "Da 87 ptr. azi".

Discuţia privitoare la acelaşi subiect a fost reluată între cei doi, în ziua de 22 februarie 2012, la ora 10:33:53, când inculpatul HH. l-a interogat prin SMS pe inculpatul G.:

"Ce km faci azi tată? ", la ora 10:35:23, primind de la acesta următorul răspuns:

"40 ţie (39,13 kel + 0,87 tu) şi 2 km pt po tot la kel. E ok? ", situaţie cu care HH. se declară a fi de acord prin SMS-ul transmis către G. la ora 10:38:59:

"E ok".

Tot în ziua de 22 februarie 2012, prin SMS-ul transmis la ora 10:40:03, inculpatul HH. i-a dat următoarea indicaţie lui G. "Mâine 150 km dincolo la mine îi treci.", solicitare pe care, astfel cum rezultă din SMS-ul expediat la ora 10:40:33, acesta şi-a însuşit-o "ok".

La data de 20 martie 2012, ora 11:38:38, inculpatul G. a expediat către inculpatul HH. următorul mesaj:

"Salut tată! azi închid povestea şi mai am 2,5 kg pt pol şi 1 kg pt mine la trans. Astea 3,5 la intes? ", acesta din urmă răspunzându-i tot prin SMS, la ora 11:40:06, că "numai 1 kg la intes".

Aceeaşi modalitate disimulată de comunicare folosită de inculpaţii G. şi HH. cu privire la sumele de bani transferate prin conturile bancare sau retrase cash din acestea reiese şi din următoarele mesaje pe care aceştia şi le-au transmis în perioada de referinţă:

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 17 ianuarie 2012, ora 11:21:56:

"Tati îţi trimit 200km sa.i întorci la mine la trans. La r a d"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 19 ianuarie 2012, ora 12:30:04:

"Mâine 100 km la mine îi treci la exce"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 22 februarie 2012, ora 10:35:23:

"40 ţie(39,13 kel + 0,87 tu) şi 2 km tot pt po tot la kel. E ok? "

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 23 februarie 2012, ora 09:10:51:

"Ceva la tine azi? Sau tot la kel? "

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 23 februarie 2012, ora 09:12:32:

"150 km la mine şi rest la kel vine ceva şi de la ţăranu trimit eu cât exact"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 23 februarie 2012, ora 09:20:19:

"23.118 kel 200 kel pt pol 150 tu 200 tu pt mine"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 23 februarie 2012, ora 15:45:51:

"Ok. Merci. YYYYYYY. sau beci"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 23 februarie 2012, ora 15:49:23:

"YYYYYYY."

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 22 martie 2012, ora 09:32:56:

"Tata o sa vina de la ţăran 176 kg de mere sa rezolvi tu repede te rog ca îmi trebuie ambalajul urgent"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 22 martie 2012, ora 09:36:14:

"Ai răbdare. Eu nu mai fol pe aia de 2 săpt. De aia ..."

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 27 martie 2012, ora 16:19:17:

"76 816 99 97 numere câştigătoare la pariuri sportive să ţii minte de la mine"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 28 martie 2012, ora 21:04:49:

"mâine vinde de la ţăran tot la fel cum ai zis tu 127 kg de varza"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 5 aprilie 2012, ora 09:23:13:

"Azi faci ceva km"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 5 aprilie 2012, ora 09:25:52:

"Da. Vreo 8,818 km"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 6 aprilie 2012, ora 09:26:10:

"Tata 343,100 km de la ţăran pe la 11 - 11.30 ajung la tine să îi facturezi la mine urgent tu faci ceva km azi"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 6 aprilie 2012, ora 12:02:32:

"încă n-a ajuns tata. Dar când ajunge zboară imediat. La angro (n.n. referire la SC AA. SRL) la beci, da? "

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 10 aprilie 2012, ora 10:52:11:

"Câţi km faci azi"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 10 aprilie 2012, ora 10:55:39:

"17.180 închid uşa. 400 km pt mine la trans"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 10 aprilie 2012, ora 14:13:42:

"26710 şi 400 km eu"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 10 aprilie 2012, ora 15:13:49:

"240500 atât mai ai di schimbat"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 11 aprilie 2012, ora 12:15:42:

"1545, 3999, 3998, 3997, 3996 la bere (n.n. RRRRRRR.), 1500 la intes (n.n. ZZZZZZZ.) Trebuia să ai singur, au plecat devreme 0995, 3994, 1186 au plecat târziu"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 18 aprilie 2012, ora 09:28:18:

"Tata vinde de la ţăran tot la fel 189,4 kg de varza să trimit tu repede la toate magazinele de marfă"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 19 aprilie 2012, ora 10:37:28:

"km 45..+2 pt pol"

- SMS transmis de inculpatul HH. către G. la data de 19 aprilie 2012, ora 15:02:03:

"Ai trimis mai mulţi băieţi că au ajuns mai mulţi vreo 50"

- SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 19 aprilie 2012, ora 15:03:00:

"Păi mai sunt 350 km de la un bilet de la mihaela. Vb cu ea"

Asemenea discuţii au mai avut loc între cei doi şi în zilele de: 24 februarie 2012, orele 10:33:27, 11:07:07, 11:50:51, 11:55:15, 11:56:08; 26 martie 2012, orele 11:23:13, 11:23:50; 29 martie 2012, ora 11:57:04; 02 aprilie 2012, ora 11:55:56; 03 aprilie 2012, ora 15:51:17; 8 aprilie 2012, ora 14:54:57; 9 aprilie 2012 orele 11:47:01, 11:48:07; 12 aprilie 2012 orele 14:21:46, 14:22:35, 19:18:34; 19 aprilie 2012 orele 10:37:28, 15:02:03, 15:03:00; 23 mai 2012 ora 09:21:02; 24 mai 2012 orele 10:28:53, 10:30:02, 11:37:47; 25 mai 2012 orele 10:07:10, 10:10:08, 12:22:03; 28 mai 2012 orele 10:25:27, 10:58:10; 8 iunie 2012 ora 10:17:56; 15 iunie 2012 ora 09:24:57; 19 iunie 2012 ora 19:56:57.

Aceste comunicări conspirative trebuie puse în relaţie şi cu cele pe care inculpatul HH., administratorul SC O. SRL le purta în acelaşi context şi în acelaşi limbaj codificat cu inculpatul MMMMMMMMMMMMMMM., dintre care vor fi redate cu titlu exemplificativ următoarele:

- SMS transmis de inculpatul D. către HH. la data de 8 mai 2012, ora 16:03:24:

"102000"

- SMS transmis de inculpatul D. către HH. la data de 08 mai 2012, ora 16:03:24:

"572000 din care 102000 noi 200000 SSSSSSS. 270000 ei"

- SMS transmis de inculpatul D. către HH. la data de 10 mai 2012, ora 16:46:47:

"65000 noi 1100000 ei"

- SMS transmis de inculpatul D. către HH. la data de 18 mai 2012, ora 15:30:26:

"195700 din care 20700 noi"

- SMS transmis de inculpatul D. către HH. la data de 24 mai 2012, ora 16:24:55:

"102000 noi schimbat 1342000 din care 100000 la dubita plus 121000 la po" (n.n. inculpatul E. zis "PPPPPPP.").

S-a constatat că implicarea nemijlocită a inculpatului G. în această amplă activitate infracţională având ca scop fraudarea bugetului de stat este temeinic susţinută şi de împrejurarea că în timpul percheziţiei domiciliare efectuată la biroul deţinut de acest inculpat în Bucureşti, pe strada x, nr. 62, sector 3 au fost identificate bunuri aparţinând, aproape fără excepţie, tuturor societăţilor comerciale implicate în mecanismul evazionist operaţionalizat de gruparea infracţională din care şi acesta a făcut parte în calitate de membru fondator, şi anume:

- 33 bibliorafturi cu documente aparţinând SC X. SRL şi SC CC. SRL;

- 9 bibliorafturi conţinând foi de parcurs, C.M.R.-uri şi delegaţii ale SC P. SRL, SC BB. SRL, SC DD. SRL şi SC O. SRL;

- 3 bibliorafturi, inscripţionate "KKKKK.", conţinând avize de însoţire a mărfii emise de SC RRRRRR. SA, cumpărător SC KKKKK. SRL, împreună cu rapoarte de încercare;

- 26 de ştampile aparţinând printre altele următoarelor societăţi comerciale: SC. HHHHH. SRL, Bucureşti - România; SC FFFFF. SRL, Bucureşti - România; SC AAAAAAAA. SRL Galaţi - România; SC GGGGG. SRL Bucureşti - România; SC Q. SRL, x Mediaş; SC AA. SRL Bucureşti - România; SC O. SRL Constanţa - România; SC EE. SRL Bucureşti - România; SC Y. SRL Bucureşti - România; SC BBBBBBBB. SRL, Călăraşi - România; SC CC. SRL Bucureşti - România;

- facturi emise de SC Z. SRL, cumpărător SC R. SRL; documente bancare SC HHHHH. SRL; documente impunere, contabile şi bancare SC IIIII. SRL; Contract de împrumut nr. x din 25 aprilie 2011 încheiat între SC BB. SRL şi SC CCCCCCCC. SRL; documente bancare ale SC X. SRL; facturi emise de SC DDDDDDDD. SRL, cumpărător SC R. SRL; acte constituire SC AA. SRL; documente bancare SC CC. SRL; facturi emise de SC QQQQQQ. SRL, cumpărător SC KKKKK. SRL; ordine de plată TTTTTTT. emise de SC X. SRL, beneficiari SC P. SRL, SC Y. SRL, SC O. SRL; documente bancare ale SC Y. SRL, SC DD. SRL; ordine de plată TTTTTTT. emise de SC Z. SRL, beneficiar SC X. SRL; ordine de plată EEEEEE. emise de SC X. S.R.L, beneficiar SC P. SRL; factură proformă emisă de SC X. SRL, cumpărător SC Y. SRL din 30 iunie 2011; facturi emise de SC Z. SRL, cumpărători SC R. SRL, SC LLLLL. SRL, SC EEEEEEEE. SRL; contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC Z. SRL şi SC LLLLL. SRL;

- acte înfiinţare SC Z. SRL, SC FFFFFFFF. SRL, SC GGGGGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC GGGGG. SRL, SC BBBBBBBB. SRL; deconturi de TVA pentru SC AA. SRL, împreună cu o dischetă PC de culoare neagră, având inscripţia "HHHHHHHH." deconturi de TVA pentru SC IIIII. SRL; acte fiscale ale SC AA. SRL, SC X. SRL; facturi emise de SC RRRRRR. SA, cumpărător SC KKKKK. SRL; facturi emise de SC KKKKK. SRL, cumpărători SC BB. SRL şi SC Q. SRL;

- mapă din plastic transparent conţinând avize de însoţire a mărfii emise de SC RRRRRR. SA, cumpărător SC KKKKK. SRL, împreună cu rapoarte de încercare; avize de însoţire a mărfii şi facturi emise de SC KKKKK. SRL, cumpărător SC Q. SRL;

- împuternicire semnată de asociatul unic al SC BB. SRL, OO. în favoarea lui G.;

- documente privind înfiinţarea SC AA. SRL;

- contract de vânzare-cumpărare produse petroliere încheiat între SC IIIII. SRL şi SC HHHHH. SRL;

- documente contabile ale SC KKKKK. SRL, SC CC. SRL;

- extrase de cont, titular cont SC X. SRL, SC BB. SRL;

- contracte individuale de muncă, angajatori SC BB. SRL, SC CC. SRL;

- adresă SC DD. SRL către A.;

- certificat de înregistrare al SC BB. SRL;

- proces-verbal de control din 23 mai 2012, încheiat de ANV Bucureşti;

- somaţii şi titluri executorii ale ANAF către SC BB. SRL;

- ordine de plată emise de ZZZZZZZ., necompletate;

- adresă emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia a II-a către SC BB. SRL;

- foaie de vărsământ, depunător G.;

- factură emisă de SC CC. SRL către SC Q. SRL;

- notificare ANAF către SC IIIII. SRL;

- bilet la ordin emis de SC IIIIIIII. SRL către SC Z. SRL;

- facturi fiscale emise de SC IIIIIIII. SRL, cumpărător SC Z. SRL;

- document emis de SC BB. S.R.L, denumit "evidenţa cantitate motorină"

- facturi proforme emise de SC O. SRL, cumpărător SC X. SRL;

- raport de activitate cont emis de TTTTTTT. pentru SC KKKKK. SRL;

- facturi emise de SC AA. SRL, cumpărător SC BB. SRL;

- facturi emise de SC BB. SRL, cumpărător SC O. SRL (transport motorină);

- notă expertiză contabilă întocmită de expert JJJJJJJJ.;

- factură, aviz de însoţire a mărfii, raport de încercare şi declaraţie de conformitate emise de SC O. SRL, cumpărător SC X. SRL;

- declaraţie dată în faţa notarului de UUUUUUU., de acceptare numire ca administrator la SC IIIII. SRL, împreună cu copie CI pe numele KKKKKKKK.;

- titluri executorii ANAF către SC CC. SRL;

- documente contabile ale SC X. SRL, SC BB. SRL

În ceea ce priveşte apărarea acestui inculpat, formulată în cadrul dezbaterilor, prin intermediul apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistenţa juridică, în sensul că retragerile de numerar pe care le-a efectuat din conturile SC BB. SRL, ar fi reprezentat restituirea unor împrumuturi în valoare totală de aproximativ 2.000.000 RON, pe care le acordase acestei societăţi în calitate de persoană fizică, Curtea a apreciat că aceasta nu este credibilă, întrucât inculpatul nu a produs niciun fel de dovezi din care să reiasă că din surse licite ar fi avut acumulate în patrimoniul personal respectivele sume, pe care mai apoi să le fi împrumutat în mod efectiv societăţii în cadrul căreia avea calitatea oficială de director.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că inculpatul H. a fost la rândul său un alt membru marcant al grupului infracţional organizat ce formează obiectul judecăţii în cauza pendinte, importanţa deosebită a contribuţiei sale la reuşita activităţii infracţionale ce a constituit obiectul şi scopul acestui grup decurgând din aceea că prin mijlocirea lui a fost realizată legătura dintre zona de import şi achiziţie a motorinei în regim suspensiv de la plata accizelor şi zona de valorificare nelegală a acesteia, tot acesta fiind şi cel care, prin intermediul inculpatului G., cu care se afla permanent într-o strânsă cooperare, a coordonat activitatea de transport al motorinei vândută de SC O. SRL către beneficiarii finali SC Q. SRL şi SC R. SRL, administrate de inculpaţii I. şi J.

Astfel cum probatoriul cauzei o evidenţiază, inculpatul H. a fost o prezenţă aparent discretă în viaţa infracţională a grupării criminale, însă, în realitate, acesta era cel care avea putere de decizie şi dispunea acţiunile ce trebuia întreprinse de către inculpatul G., iar prin intermediul acestuia din urmă, de către şoferii angajaţi ai SC BB. SRL, precum şi de către administratorii fictivi ai multora dintre societăţile fantomă angrenate în circuitul evazionist.

Dovada incontestabilă a acestei puteri decizionale superioare de care dispunea inculpatul H. şi a rolului influent avut de acesta în coordonarea comportamentelor ilicite ale mai multor executanţi ai planului infracţional este oferită de notele de redare a unor convorbiri telefonice şi comunicări interceptate şi înregistrate în mod autorizat, purtate de către unii membri ai grupului infracţional organizat.

Astfel, cu ocazia unei convorbirii telefonice din data de 15 decembrie 2011, ora 19:30:31, urmare a unei solicitări anterioare formulată de inculpatul D. în data de 13 decembrie 2011, ("rezolvăm ceva cu oamenii săptămâna asta ? "), inculpatul G. i-a relatat interlocutorului D. că "a vorbit cu "aşa" şi a rămas pe marţi. I-am zis, i-am explicat, a zis:

"Bă nu am cum acum. Las-o pe marţi, zice şi marţi o rezolvăm sigur".

În continuare, cu prilejul unei convorbiri telefonice ce a avut loc în data de 21 decembrie 2011, ora 12:28:58, în contextul solicitărilor repetate ale inculpatului D. de a primi bani pentru "plata oamenilor", inculpatul G. şi-a manifestat îndoiala că inculpatul H. va accepta remiterea unor sume de bani pentru cei care "n-au făcut nimic":

"G.: Am primit. Eu pot să te ajut acum cu ce-am vorbit aseară dar aştept să mă văd cu el că mă văd mai târziu. D.: Explică-i situaţia că n-am ... G.: Da, da la maimuţe, maimuţele alea n-au făcut nimic, tată. Acolo o să zică ceva, îţi spun sigur. D.: Păi, maimuţa nu merge una din ele mă? G.: Una! D.: Păi da şi ailaltă nu i-am dat nimic dacă mă crezi pentru chestia aia ... Am dus-o acolo, am dus-o fă aia, fă aia, le-am mai dat eu bani de drum. G.: Bine tati, oficiul e unu, nu? D.: Acolo. Acolo mă găseşti.".

Ulterior, la data de 28 decembrie 2011, ora 17:35:13, martora OO. l-a contactat telefonic pe inculpatul D., relatându-i că este foarte mulţumită, întrucât "s-au mai ridicat la cap", însă nu ştia ce impresie şi-a făcut "cel mare" (n.n. inculpatul H.), care a întrebat-o dacă totul este ok, de faţă la discuţie fiind şi VVVVVVVVVVVVVV. (n.n. inculpatul G.). Aşa cum rezultă dintr-o convorbire ulterioară purtată în aceeaşi zi, la ora 17:38:49, tot între inculpatul D. şi martora OO. aceasta din urmă a primit de la inculpatul H. suma de 1.200 RON:

"D.: Ce vroiam să te întreb. Cât ţi-au dat ţie ca să văd de cât te punctează cu mine? OO.: 12 mie. D.: A, da. Şi pentru alţii, a mai dat pentru altcineva ? OO.: Nu, Nu. "

S-a apreciat a fi relevantă pentru definirea poziţiei dominante ocupată de inculpatul H. în structura grupului infracţional organizat şi convorbirea telefonică din data de 2 februarie 2012, ora 10:00:16, în cursul căreia inculpatul D. i-a relatat lui HH. că pe şoferii a două autocisterne "i-a sunat "SSSSSSS.", să iasă afară să nu mai insiste, să nu mai încarce", solicitându-i totodată interlocutorului să-l sune el pe inculpatul H. să-l întrebe ce urmează să se întâmple şi apoi să-i dea un răspuns.

De asemenea, în ziua de 17 mai 2012, ora 17:30:44, inculpatul HH. a fost apelat de numitul SSS. care iniţial l-a întrebat dacă are posibilitatea să ia legătura în mod conspirat cu H. ("tu ai cum să iei legătura cu SSSSSSS. tot aşa cum vorbeşti cu mine ? ") pentru a-i comunica faptul că "i se pregăteşte ceva urât tare de tot", sens în care ar trebui să ia legătura cu "LLLLLLLL.":

"SSSSSSS. e ăsta cu alea care circulă pe străzi ... da, da cu acela care s-a răsturnat ieri".

În acelaşi sens, s-a arătat că la data de 21 iunie 2012, ora 14:13:17, inculpatul HH. l-a apelat pe numitul MMMMMMMM., (apropiat al inculpatului B.), căruia i-a transmis că în ziua următoare, la ora 08:30, trebuia să fie la "Centru", adică la Bucureşti, pentru a se întâlni cu "SSSSSSS.". În ziua de 22 iunie 2012, cei doi au discutat din nou telefonic la ora 08:53:44, stabilind ca loc de întâlnire "acolo unde ştii tu, lângă PPPPPP. la Cartierul Francez". De altfel, această întâlnire a şi avut loc, întrucât potrivit supravegherii operative efectuate în data de 22 iunie 2012, numitul MMMMMMMM. s-a aflat în intervalul orar 10:43 - 11.55 la o terasă alături de inculpaţii H. (zis "SSSSSSS.") şi I., administratorul SC Q. SRL Tot cu privire la această întâlnire, ar mai fi de precizat şi faptul că în timp ce aştepta sosirea celor cu care urma a se întâlni, respectiv la ora 09:57:07, MMMMMMMM. l-a apelat pe inculpatul F. căruia i-a transmis că ar vrea "să se vadă în altă parte", întrucât avea suspiciuni cum că acea întâlnire ar fi monitorizată:

"eu sunt singur acum, dar nu mi se pare totuşi că sunt singur".

La data de 25 iunie 2012, ora 12:41:18, între inculpaţii H. şi G. s-a desfăşurat prin intermediul telefoanelor o veritabilă şedinţă de dare de seamă, prilej cu care aceştia au verificat prin metoda confruntării dacă consemnările efectuate de inculpatul H. referitor la livrările de motorină către beneficiarii finali pe câteva zile anterioare "se pupă" cu evidenţele ţinute de inculpatul G., iar după ce s-au lămurit cu privire la justificarea diferenţelor constatate, cei doi au hotărât că, pe viitor, pentru a evita astfel de situaţii generatoare de stres, este recomandabil ca actualizarea evidenţei ţinute de inculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. pe baza datelor transmise de inculpatul G. să se realizeze în fiecare seară.

În mod similar, la data de 28 iunie 2012, ora 13:26:17, inculpatul H. l-a apelat pe finul lui, inculpatul G. şi au discutat aspecte privitoare la "dotarea" lui RR., administrator fictiv la SC X. SRL, care fusese trimis la drum ("lu NNNNNNNN. ce i-ai dat să plece la drum? I-ai dat ştampilă.. i-ai dat maimuţă, împuternicire ... bine fă cum crezi tu, dă-i de la BB. şi asta este"). În acelaşi context, inculpatul H. i-a solicitat inculpatului G. să urgenteze demersurile pentru înregistrarea în registrul operatorilor intracomunitari a SC CC. SRL, societate administrată scriptic de martorul SS. fratele lui RR.:

"H.: Şi vezi pe aia alu’ fra-su, nu pe asta pe Ra. G.: Ok, i-o fac într-o jumătate de oră. H.: Aia e făcută în comunitate? Aia a lu’ frate-su lu’ HHHHHHHHHHHHHHH. e în comunitate? G.: Aia nu e. H.: Păi şi de ce n-ai băgat-o mă în comunitate? G.: Păi da’ mi-ai spus atunci s-o bag. Ai zis că n-o mai iei pe urmă. H.: Deci dă-i de la amândouă şi bag-o pe aia în, repede trimite-o repede la finanţe să intre în comunitate."

Imediat după încheierea convorbirii telefonice cu inculpatul H., respectiv la ora 13:31:38, G., conformându-se solicitărilor naşului lui, a transmis un SMS către contabila WW. cu următorul conţinut:

"Trebuie CC. băgat urgent în registrul operatorilor intracomunitari".

Este adevărat că probatoriul obţinut în urma exploatării autorizaţiilor de supraveghere tehnică emise de organele judiciare competente nu abundă totuşi în convorbiri telefonice şi comunicări efectuate de inculpatul H., însă acest aspect nu poate fi nicidecum interpretat în favoarea acestuia, întrucât, pe de o parte, aşa cum s-a demonstrat deja, elementele probatorii obţinute pe această cale sunt pe deplin relevante pentru dovedirea implicării asumate a acestui inculpat în activitatea infracţională ce formează obiectul judecăţii, iar pe de altă parte, modul conspirat în care membrii grupării infracţionale au ales să comunice între ei pe tema "afacerilor" pe care le derulau, prin folosirea terminalelor GGGGGGG., nu poate avea o altă explicaţie plauzibilă decât aceea că respectivele afaceri" nu erau tocmai conforme cu legea.

Curtea a observat că adeseori, în cadrul unor convorbiri telefonice purtate între ei sau cu alte persoane, membrii grupului infracţional făceau trimitere la mesajele transmise prin terminalelor GGGGGGG.: OOOOOOOO. (soţia inculpatului H.):

"Ţi-am trimis pe GGGGGGG., cum vorbeşti cu naş-tu şi cu mine nu vorbeşti" (convorbire din data de 15 mai 2012, ora 12:10:48); H.:

"Ce-i cu ăsta bre ? E vechi sau nou ? " (n.n. referire la numărul de telefon utilizat). I.:

"E nou. Stai liniştit că acesta-i nou. Numa’ ăsta numa’-l aveam numa’ de ... scris, ştii, nu de vorbit. Da-i nou. Da’ auzi! Asta s-o îmbătat, mă, . . . . . . . . . .ăsta şi o zis că numai luni de dimineaţă. Am vorbit de dimineaţă cu el, era beat, mă". (convorbire din data de 9 iunie 2012, ora 10:49.33).

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 09 iulie 2012 la locuinţa deţinută de inculpatul H. au fost identificate mai multe înscrisuri relevante pentru prezenta cauză după cum urmează:

¤ agendă de culoare galbenă cu menţiunea CCCF S.A pe copertă, ce conţine mai multe însemnări olografe (începând cu data de 04.04 până la data de 05.07), reprezentând cantităţile de motorină transportate, toate având următoarea structură:

"cantitatea totală de motorină transportată de o cisternă, minus consumul de motorină pe ruta Constanţa - Sibiu, minus cota parte de motorină sustrasă de şoferii autocisternelor"

¤ agendă în culorile portocaliu albastru cu menţiunea pe copertă PPPPPPPP., ce conţine mai multe însemnări olografe (începând cu data de 04.04 până la data de 05.07) reprezentând cantităţile de motorină transportate, toate având următoarea structură "cantitatea totală de motorină transportată de o cisternă, minus consumul de motorină pe ruta Constanţa - Sibiu, minus cota parte de motorină sustrasă de şoferii autocisternelor"

Spre exemplificare:

- Consemnările inculpatului H. datate "4. IV" sunt următoarele:

"x;.".

Aceste consemnări efectuate de inculpatul H. trebuie corelate cu SMS-ul pe care în data de 04 aprilie 2012, ora 14:22:31, inculpatul I., administratorul SC Q. SRL l-a primit la numărul de telefon x de la un utilizator neidentificat, având următorul conţinut:

"Ven 39000 al 510 l lip 40 l 2. 40.000 al 450 l 3 39000 al 950 l lip 100 l 60l 4. 38500 al 450 5 38950 al 750 l lip 80 l 6 42400 al 450 l 7 42 400 al 450 l".

- Consemnările inculpatului H. datate " joi - 5. IV sunt următoarele:

"I. x, V. x, N. x, N. x, S. x-450-200, A. x, T. x.".

Corespunzător acestor însemnări, în data de 05 aprilie 2012, ora 10:16:42, inculpatul I. a primit la numărul de telefon x un SMS cu următorul conţinut:

"Veniri 1 42400 al 450l lipsă 70l 2 40300 al 450 l lipsă 50l 3 40600 al 450l lipsă 50l 4 40500 al 450 l lipsă 60 l 5 40800 al 680 l lipsă".

- Consemnările inculpatului H. aferente zilei de "Sâmbătă - 7. IV" sunt următoarele:

"G. x, J. x, B. x, F. x."

În concordanţă cu această evidenţă scriptică, în data de 7 aprilie 2012, ora 17:54:22,.inculpatul I. a primit la numărul de telefon x un SMS cu următorul conţinut:

"Veniri 1 39000 al 450 l lipsă 60l 2 38950 al 450 l lipsă 60 l 3 37540 al 450 l lipsă 65 l 4 40000 al 450 l lipsă 70 l"

- Consemnările inculpatului H. datate "Duminică - 8. IV" sunt următoarele:

"D. x, R. x, fila x, S. x, V. x, N. x, N. x.".

În mod corelativ cu aceste consemnări, în data de 8 aprilie 2012, ora 15:42:33, inculpatul I. a primit la numărul de telefon x, un SMS cu următorul conţinut:

"Veniri 1 42200 al 520 l lipsă 100 l 2 42400 al 450 l lipsă 100l 3 42200 al 450l lipsă 100 l 4 40300 al 450 l lipsă 90 l 5 40800 al 450 l lipsă 100 l 6 40500 al 450 l lipsă 90l 7 40600 al 450 lipsă 90"

Examinarea elementelor probatorii anterior menţionate au evidenţiat faptul că, în mod conspirat, inculpatul I. era informat în timp real cu privire la livrările de motorină coordonate de inculpatul H., aşa-zisa evidenţă contabilă ţinută de acesta din urmă prin intermediul consemnărilor făcute pe agende, corespunzând în integralitate cu intrările de combustibil înregistrate de SC Q. SRL, agenda cu menţiunea pe copertă "PPPPPPPP." fiind dedicată în exclusivitate relaţiei comerciale oculte derulată între cei doi inculpaţi având ca obiect livrarea de motorină achiziţionată iniţial de SC O. SRL în regim suspensiv de accize. Aceleaşi elemente probatorii ilustrează, totodată, şi faptul că între contabilitatea paralelă a inculpatului H. şi comunicaţiile sub forma de SMS-uri primite de inculpatul I. există o corespondenţă perfectă până în data de 6 iulie 2012, adică până în ultima zi lucrătoare de dinaintea momentului stopării activităţii infracţionale prin intervenţia organelor de urmărire penală care a avut loc la data de 9 iulie 2012.

• agendă în culorile albastru maro, ce conţine mai multe însemnări olografe (începând cu data de 22.02 până la data de vineri 06.07), reprezentând diverse sume de bani încasate şi uneori cu destinaţia acestora;

• caiet tip matematică având pe copertă menţiunea 4Notebook, ce conţine menţiuni olografe (începând cu data de 17. V. până la 29. III) reprezentând sume de bani cu diverse adnotări:

"BB.", "nu se pune datorie veche", "transport", "gag".

• un calup de coli tip A 4, conţinând menţiuni olografe (începând cu luni 26.03 până vineri 06.07), reprezentând cantităţile de motorină livrate către comercianţii din zona Sibiu.

• înscris olograf cu următoarele însemnări:

"de pe Q. Mediaş pe QQQQQQQQ. SRL Mediaş, puncte de lucru Mediaş, jud. Sibiu, str, x F.N., Mediaş, jud. Sibiu, str, şoseaua x, Dumbrăveni, jud. Sibiu, str. x, loc. Albeşti, jud. Mureş, loc. Acăţări, jud. Mureş, loc. Aţel, jud. Sibiu, Când am vrut să schimb ultima dată a vrut să-mi pună sechestru asigurător iu pe bunuri şi nu am putut schimba"

• mai multe adrese de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti aparţinând SC BB. SRL

• extras de cont emis de EEEEEE. pentru SC BB. SRL

• fişă analitică totală pentru SC BB. SRL pentru perioada 1 septembrie 2011 - 30 septembrie 2011;

• mai multe facturi de achiziţie bunuri pe care la rubrica achizitor figurează SC BB. SRL

• coală tip agendă conţinând 11 nume de persoane (şoferi angajaţi ai SC BB. SRL), 11 serii ale cărţilor de identitate ale persoanelor menţionate, 22 numere de înmatriculare ale autocisternelor (un număr pentru cap tractor şi unul pentru cisternă) şi cantitatea de motorină transportată.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale şi apoi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul H. a oferit diverse justificări pentru existenţa acestor consemnări descoperite în agendele şi înscrisurile ce s-au aflat în posesia lui, însă lipsa de veridicitate a acestor apărări este temeinic dovedită de inconsecvenţa şi caracterul vădit neplauzibil al modului în care acesta a explicat semnificaţia respectivelor consemnări.

Astfel, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 9 iulie 2012, în legătură cu agendele descoperite şi ridicate din locuinţa sa, inculpatul a arătat, în mod total necredibil, că o persoană necunoscută i-a oferit suma de 3.000 euro pentru a ţine acele evidenţe după nişte hârtii pe care i le lăsa în cutia poştală, urmând să ţină două caiete în funcţie de cum i se indica prin scrisoare, să evidenţieze însemnările. Cu acelaşi prilej a mai susţinut inculpatul că despre prezenţa acestor hârtii i se spunea telefonic, fiind apelat cu număr ascuns şi în acelaşi mod era înştiinţat şi atunci când i se lăsau banii în cutia poştală, vocea cu care purta discuţiile la telefon, aparţinând unui bărbat mai în vârstă? Inculpatul recunoaşte că el a scris în acele agende, dar nu a cerut nimeni să le verifice.

Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, realizând probabil hilaritatea celor declarate în faza urmăririi penale, inculpatul a recurs la o altă teză de apărare, astfel că prevalându-se de împrejurarea că însemnările făcute în cuprinsul înscrisurilor ridicate din posesia să nu erau datate şi prin indicarea anului (strategie care cel mai probabil nu a fost deloc întâmplătoare), acesta a susţinut că respectivele evidenţe datau din anii precedenţi, adică din perioada anilor 2000, 2001 şi 2002 când se ocupa cu activitatea de transport, însă nici această apărare nu poate fi acceptată drept verosimilă, în condiţiile în care una dintre agendele în care au fost făcute aceste consemnări este o agendă aferentă anului calendaristic 2006, menţiune inscripţionată chiar pe coperta acesteia, ori este de neînţeles cum în perioada 2000 - 2002 inculpatul ar fi putut face acele însemnări pe o agendă care a fost tipărită patru ani mai târziu.

S-a constatat că informaţii relevante despre implicarea inculpatului H. n activitatea infracţională dedusă judecăţii au oferit prin declaraţiile lor şi persoanele audiate în cauză.

Astfel, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 27 mai 2012, menţinută apoi în faţa primei instanţe, inculpatul HH. a arătat că inculpatul H. se ocupa alături de inculpatul G. de organizarea activităţii de transport al motorinei livrată de SC O. SRL.

La rândul său, inculpatul D., cu prilejul audierii lui de către procuror la data de 05 iunie 2016, a precizat că din discuţiile pe care le avea cu inculpatul G. a înţeles că pentru a trimite sumele de bani de care era nevoie pentru plata salariilor celor ce figurau ca administratori fictivi ai firmelor fantomă implicate în circuitul evazionist, acesta avea nevoie de acordul lui H., căruia i se spunea "SSSSSSS.".

De asemenea, şi martora OO. l-a indicat pe inculpatul H. ca fiind cel căruia i se spunea "cel mare", recunoscându-l totodată, ca fiind persoana care în cursul luni decembrie 2011, în municipiul Ploieşti i-a dat suma de 1.700 RON, în schimbul semnării unor documente, în numele SC BB. SRL, pentru achiziţia unui imobil? Inculpatul A. figurează ca administrator al SC DD. SRL, societate care potrivit documentelor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a avut un singur salariat şi care în realitate, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, era controlată de inculpatul G..

Cu privire la activitatea economică pe care această societate ar fi pretins că o desfăşoară în perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012, expertiza contabilă judiciară administrată în cauză în cursul urmăririi penale a concluzionat că din contabilitatea SC DD. SRL rezultă că în perioada 31 ianuarie 2012 - 31 iulie 2012, firma figurează cu sold în casă de 2,814,728.71 RON, întrucât în balanţele de verificare nu sunt operate sume pe rulaje curente. Totodată, expertul contabil judiciar a mai precizat că din balanţele de verificare întocmite pe perioada 01 mai 2011 - 31 iulie 2012, se poate constata ca societatea nu a deţinut mijloace fixe, astfel că nu a deţinut nici seifuri speciale pentru depozitarea banilor, în condiţiile în care aceştia au fost succesiv retraşi din conturile bancare.

Aşa cum s-a menţionat deja cu prilejul prezentării circuitului financiar special conceput de către membrii grupului infracţional organizat în vederea încasării beneficiilor ilicite rezultate din activitatea evazionistă, SC DD. SRL a fost plasată pe acest circuit atât cu rolul de verigă pentru tranzitarea sumelor de bani provenite din vânzarea motorinei prin intermediul unor firme paravan către furnizorii reali ai acestui combustibil, cât şi cu rolul de supapă pentru încasarea directă a unei părţi din beneficiile facilitate de activitatea evazionistă, context în care din conturile acesteia a fost retrasă în numerar suma cumulata de 1,493,470.00 RON.

S-a constatat că probatoriul administrat în cauză îl plasează pe inculpatul A. ca fiind "omul de încredere" al lui G., un veritabil "consilier" al acestuia care în anumite situaţii s-a dovedit a fi chiar mai cunoscător decât acesta în efectuarea de operaţiuni bancare şi înfiinţarea de societăţi comerciale fără un scop economic real.

Astfel, martora OO. l-a recunoscut pe inculpatul A. ca fiind cel care, în anul 2011, alături de inculpatul G. a instruit-o cum să completeze ordinele de plată prin intermediul cărora trebuia transferate sumele de bani intrate în conturile bancare ale societăţilor comerciale înfiinţate pe numele martorelor III. şi JJJ. În acelaşi sens, martora OO. a mai declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul A. se afla tot timpul împreună cu G., explicându-i acestuia ce ordine de plată trebuie făcute şi ce acte trebuie întocmite pentru ca ea, fără ajutorul numitei JJJ., care figura ca administrator pentru SC AA. SRL, să poată transfera sumele de bani aflate în conturile acestei societăţi, în opinia ei inculpatul A. fiind chiar "mai pregătit" decât G..

Şi în faza cercetării judecătoreşti, când de altfel martora OO. nu a retractat cele declarate în cursul urmăririi penale, aceasta a precizat că inculpatul A. care era şoferul lui G., era şi el implicat în activitatea infracţională, întrucât împreună cu inculpatul G. a însoţit-o la Registrul Comerţului din Bucureşti? Inculpatul D. l-a indicat şi el pe A. ca fiind o persoană foarte apropiată de G., şi folosit de acesta din urmă pentru realizarea diverselor operaţiuni pe care le presupunea reuşita activităţii infracţionale.

În acest sens, în cursul urmăririi penale, inculpatul D. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul A. în luna septembrie 2012, când amândoi au fost arestaţi într-un dosar penal instrumentat de Direcţia de Investigare ? Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Călăraşi, prilej cu care a aflat de la acesta că era omul de încredere a lui G., iar în această calitate scotea bani pentru acesta de la bancă şi îi trimitea lui sume de bani prin poştă pentru plata persoanelor care erau numite ca administratori ai societăţilor comerciale implicate în schema evazionistă

Aspectele relatate de inculpatul D. sunt confirmate şi de împrejurarea că în urma percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului A. au fost identificate trei facturi fiscale emise de Poşta Română privind transferul online al unor sume de bani, respectiv două de la "DDDDDD." pentru D. şi una de la "RRRRRRRR." pentru SSSSSSSS. (n.n. cu privire la "DDDDDD." s-a arătat anterior că acesta era numele fals folosit de inculpatul G. pentru a transmite sume de bani pentru remunerarea "oamenilor de paie" din Constanţa, prin intermediul lui D.). De altfel, în cadrul unei convorbiri telefonice purtată în ziua de 10 ianuarie 2012, ora 14:20:25, discutând cu inculpatul D. despre necesita trimiterii către acesta a unor sume de bani în vederea achitării transportului zilnic al martorei OO. din localitatea de domiciliu în municipiul Constanţa, inculpatul G. i-a precizat interlocutorului că eventual i-ar putea solicita inculpatului A. să facă acest serviciu:

"Dacă e la o adică îl pun pe ăla mic şi-i trimit două milioane".

În ceea ce priveşte atitudinea procesuală a acestui inculpat, s-a precizat că, deşi acesta nu a recunoscut expressis verbis activitatea infracţională ce i-a fost reţinută în sarcină prin actul de sesizare a instanţei, totuşi declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale şi apoi în faţa instanţei de fond conţin aspecte relevante pentru stabilirea adevărului judiciar.

În acest sens s-a precizat că fiind audiat de către procuror la data de 09 iulie 2012, acest inculpat a relatat următoarele întâmplări: în luna mai 2010, la propunerea inculpatului G. cu care a fost coleg de facultate şi care avea deja o firmă al cărei obiect de activitate îl reprezenta cumpărarea şi vânzarea de motorină, a fost de acord să înfiinţeze şi el o societate care urma să se ocupe cu comercializarea de produse petroliere, aceasta numindu-se SC DD. SRL; până la sfârşitul anului 2010, societatea a desfăşurat activităţi de comercializare produse petroliere către SC DDDDDDDD.

SRL din Bucureşti, transportul acestor produse realizându-se prin intermediul SC BB. SRL care aparţinea lui G., iar după încetarea acestor activităţi a devenit un fel de ajutor al inculpatului G., în sensul că îl ducea cu maşina în locurile unde avea nevoie; începând cu luna martie 2012, din iniţiativa lui G., urma să reia activitatea cu societatea pe care o înfiinţase el, în acelaşi domeniu al comerţului cu produse petroliere, astfel că a comandat către SC O. SRL cantitatea de 1.000 tone de CLG, deşi nu cunoştea dacă această firmă producea astfel de combustibil, iar în considerarea acestei comenzi a efectuat către societatea anterior menţionată mai multe plăţi cu titlu de avans marfă, respectivele sume de bani fiind primite de la SC AA.

SRL, administrată de JJJ., la ordinul SC EE. SRL, administrată de HHH., fără ca între societatea sa şi aceste din urmă două societăţi să existe vreun contract comercial şi fără a avea vreo relaţie personală cu administratorii aceloraşi societăţi; ca urmare a plăţilor avansate de societatea sa, nu a primit niciun produs în nicio cantitate, ci pur şi simplu dirija nişte bani între cei implicaţi, iar pentru banii care s-au trimis către SC O. SRL nu s-au emis niciodată facturi, nici măcar proforma; a participat de aproximativ cinci ori la desfăşurarea unor întâlniri care au avut loc la terasa CCCCCCC. din localitatea Mihail Kogălniceanu şi la care au participat inculpaţii HH., H.

şi G.; ţinea legătura cu inculpatul G. printr-un telefon GGGGGGG.; în perioada 2010 - 2011 a scos cu titlul "plăţi diverse" sume cuprinse între 10.000 şi 20.000 RON pe zi, adică de 15 - 20 de ori pe lună, sumele respective predându-le inculpatului G., care nu îi oferea explicaţii cu privire la destinaţia acelor bani, după părea lui, oameni de genul OO. JJJ., HHH. erau racolaţi de către D. din Constanţa în scopul de a se înfiinţa pe numele lor societăţi comerciale, însă aceşti oameni nu erau capabili să administreze respectivele firme.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul, în esenţă, a reiterat mare parte dintre aspectele relevate cu prilejul audierii lui de către procuror, făcând totodată şi unele precizări suplimentare după cum urmează: când a înfiinţat SC DD. SRL inculpatul G. i-a comunicat că de această societate, în fapt, se va ocupa el, iar lui îi va fi plătit un salariu de 4.000 RON lunar; facturile şi ordinele de plată erau completate de el, însă pe baza indicaţiilor transmise de inculpatul G.

Prin această din urmă declaraţie, inculpatul A. sugerând existenţa unei similitudini între situaţia lui şi aceea a altor persoane care au figurat în mod formal ca administratori ai societăţilor comerciale fără activitate economică reală, folosite pentru înfăptuirea mecanismului evazionist, a încercat să acrediteze ideea că nu a acţionat cu vinovăţie, ci responsabilitatea îndeplinirii tuturor activităţilor prin care prin intermediul SC DD. SRL a fost sprijinită activitatea infracţională dedusă judecăţii i-ar incumba în exclusivitate inculpatului G. din iniţiativa şi sub coordonarea căruia a acţionat, însă Curtea constată că raportat la probatoriul strâns în cauză, această apărare nu este verificabilă.

Astfel, s-a constatat că probatoriul a pus în evidenţă faptul că deşi datorită relaţiei de subordonare pe care o avea faţă de inculpatul G., inculpatul A. nu a reprezentat un membru important al grupului infracţional, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care relaţionarea lui cu ceilalţi membri ai grupării a fost aproape inexistentă, totuşi acesta, cunoscând îndeaproape specificul activităţilor ce au constituit scopul acestei grupări, şi-a adus o contribuţie destul de însemnată la operaţionalizarea mecanismului de fraudare a bugetului de stat, activitatea lui fiind concentrată pe administrarea SC DD. SRL şi acordarea de "asistenţă" lui G. în problemele bancare, respectiv în cele privitoare la înfiinţarea de societăţi comerciale.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpaţii I. şi J., administratorii SC Q. SRL, respectiv SC R. SRL, au ocupat poziţii foarte importante în structura grupului infracţional organizat, încă din stadiul constituirii acestuia, ambii contribuind în mod esenţial la reuşita activităţilor infracţionale ce au constituit scopul acestui grup. În concret, rolul pe care cei doi inculpaţi anterior menţionaţi şi l-au asumat în mod voit şi conştient în cadrul grupării criminale la constituirea căreia au participat, a constat în aceea că prin intermediul lor şi al societăţilor pe care le administrau a fost asigurată valorificarea prin distribuirea pe piaţa de consum a motorinei euro 5 care era achiziţionată de SC O. SRL în regim suspensiv de la plata accizelor şi le era livrată sub aparenţa unor operaţiuni comerciale fictive derulate cu nişte societăţi comerciale care nu desfăşurau activităţi economice reale, materialul probator existent în cauză demonstrând mai presus de orice dubiu că aceştia au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză asupra provenienţei ilicite a combustibilului şi în conivenţă infracţională cu ceilalţi membri ai grupului.

Cu prilejul prezentării acelei etape a mecanismului evazionist referitoare la achiziţiile fictive de motorină euro 5 realizate de SC Q. SRL şi SC R. SRL de la furnizori cu comportament de societăţi "fantomă", s-a precizat că, în scopul de a oferi o justificare formală stocurilor faptice de motorină euro 5 achiziţionată fără forme legale de la SC O. SRL şi revândută ulterior, aceste două societăţi au înregistrat în contabilitatea proprie documente justificative care atestau în mod fictiv că motorina ar fi fost achiziţionată de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL, (societăţi care, în fapt, nu desfăşurau nicio activitate economică şi care erau controlate de inculpaţii D. şi G.), în plus, în cazul SC Q. SRL, fiind declarate astfel de achiziţii fictive şi de la SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL (controlate în fapt de inculpaţii H. şi G. şi care din raţiuni necunoscute Curţii nu au fost trimise şi ele în judecată).

Totodată, Curtea a reamintit că în cadrul aceleiaşi secţiuni au fost analizate în detaliu gravele nereguli şi neconcordanţe pe care probatoriul strâns în cauză le pune în evidenţă în privinţa documentele de provenienţă care însoţesc facturile de achiziţie a motorinei euro 5, înregistrate în contabilitatea celor două societăţi şi care demonstrează caracterul fictiv al acestor tranzacţii. Pentru a conferi claritate şi coerenţă demersului său, Curtea a reluat prezentarea sintetică a deficienţelor constatate cu privire la aceste documente de provenienţă. Astfel:

1. În relaţia SC R. SRL - SC Z. SRL, potrivit relaţiilor comunicate de către KKKKKK. SRL, SC Z. SRL nu figurează printre societăţile comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ., astfel încât ataşarea de copii ale unor astfel de rapoarte de încercare la facturile emise de furnizorul SC Z. SRL are caracter fraudulos; totodată, toate facturile ce atestă achiziţia de motorină de la SC Z. SRL şi sunt însoţite de copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ. nu au anexate şi documentele pe care KKKKKK. susţine că le eliberează în relaţia cu clienţii, care ridică marfa cu mijloace auto, respectiv nota de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, care ar permite stabilirea întregului traseu parcurs de motorina euro 5 de la furnizorul iniţial până la beneficiarul final, aşa cum spre exemplu, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, s-a constatat că s-a întâmplat în cazul facturii nr. x din 29 august 2011 emisă de SC NNNNNN. SRL către SC R. SRL pentru cantitatea de 28,081.00 kg motorină, care este însoţită de toate documentele necesare pentru a se arata că circuitul mărfii a fost KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL - SC NNNNNN. SRL - SC R. SRL, pentru relaţia KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL fiind ataşate şi înregistrate următoarele documente: aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare.

2. În relaţia SC R. SRL - SC AA. SRL, potrivit relaţiilor comunicate de către KKKKKK. SRL, SC AA. SRL nu figurează printre societăţile comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ., astfel încât ataşarea de copii ale unor astfel de rapoarte de încercare la facturile emise de furnizorul SC AA. SRL este incorectă; rapoartele de încercare anexate facturilor emise de SC AA. SRL şi înregistrate în contabilitatea SC R. SRL nu pot fi considerate drept veritabile, întrucât, pe de o parte, toate acestea poartă codul eşantion 290 N, ceea ce practic este imposibil, de vreme ce potrivit precizărilor făcute de PPPPPP. România SRL, acest cod este unic şi se atribuie unui singur raport de încercare, respectivul cod fiind atribuit unui raport de încercare emis pentru o livrare către o altă societate comercială ce nu are legătură cu cauza, iar pe de altă parte, rapoartele de încercare recunoscute de către PPPPPP. România SRL din punct de vedere al numărului, conţin date de emitere diferite şi cod eşantion diferit decât exemplarele anexate facturilor înregistrate în contabilitatea SC R. SRL ca provenind de la furnizorul SC AA. SRL; cele 41 de facturi emise de SC AA. SRL către SC R. SRL în perioada 22 iunie 2012 - 4 iulie 2012 nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate; în plus, niciunul dintre documentele justificative înregistrate în contabilitatea SC R. SRL, întocmite de SC AA. SRL nu este însoţit şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării (nota de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, în cazul KKKKKK., respectiv nota de greutate; tichete debitmetru, PO-ul de plată a accizei, certificate de conformitate (RAR) şi licenţă, în cazul PPPPPP. România SRL).

3. În relaţia SC Q. SRL - SC FFFFF. SRL, 16 dintre facturi sunt însoţite de avize de expediţie în care sunt menţionate aceeaşi cantitate de motorină, acelaşi conducător auto şi acelaşi număr de înmatriculare al autocisternei, cu cele care sunt trecute şi pe avizele de expediţie aferente facturilor în baza cărora furnizorul din amonte QQQQQQ. a livrat motorina către SC FFFFF. SRL; 5 dintre facturi au ataşat Raportul de încercare nr. x din N din 5 mai 11 cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR., document ce nu are nicio legătură cu facturile emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, circuitul motorinei a fost SSSSSS. - QQQQQQ. - SC FFFFF. SRL -SC Q. SRL, iar numerele şi datele de emitere a rapoartelor de încercare eliberate de CCCCC. beneficiarului SSSSSS., precum şi codurile de eşantion corespunzătoare acestor rapoarte sunt diferite; 2 dintre facturi au anexate Declaraţia de conformitate nr. x din 09 mai 11 emisă de LLLLLL. către KKKKKK. şi Raportul de încercare nr. x din 9 mai 11 emis de JJJJJJ. către KKKKKK. pentru Efix diesel, documente care este exclus să fie ataşate facturilor emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, pe circuitul SSSSSS. - QQQQQQ. - SC FFFFF. SRL - SC Q. SRL, rapoartele de încercare şi codurile eşantion au fost emise furnizorului SSSSSS. de către CCCCC., iar nu de către JJJJJJ.; 4 dintre facturi au ataşat Raportul de încercare nr. x din N din 05 mai 11 cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR., document ce nu are nicio legătură cu facturile emise de SC FFFFF. SRL, în condiţiile în care, în cazul fiecăreia dintre aceste livrări, circuitul de aprovizionare cu motorină a fost KKKKKK. - OOOOOO. - TTTTTT. - UUUUUU. - SC FFFFF. SRL - SC Q. SRL, iar rapoartele de încercare şi declaraţiile de conformitate aferente acestor livrări au fost emise de JJJJJJ., respectiv KKKKKK.; 9 dintre facturi în care motorina livrată are ca origine declarată SSSSSS. nu sunt însoţite de rapoarte de încercare.

4. În relaţia SC Q. SRL - SC KKKKK. SRL, în cazul a 48 dintre facturile aferente acestor tranzacţii, în care motorina livrată de SC KKKKK. SRL către SC Q. SRL provine de la RRRRRR., în avizele de însoţire emise de SC KKKKK. SRL sunt trecute aceleaşi date privitoare la numele şoferului şi la numărul de înmatriculare al mijlocului de transport (39 de avize) sau numai la numele şoferului (9 avize), cu cele menţionate în avizele de însoţire emise de la RRRRRR.; totodată o mare parte dintre facturile emise de SC KKKKK. SRL nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate.

5. În relaţia SC Q. SRL - SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC GGGGG. SRL, respectiv SC HHHHH. SRL doar o mică parte a acestor facturi e însoţită de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate; în cazul a 3 facturi emise în luna mai 2011 de către SC GGGGG. SRL către SC Q. SRL, pe lângă raportul de încercare emis de CCCCC., este ataşat şi raportul de încercare nr. x emis de JJJJJJ. + declaraţia de conformitate nr. x emisă de LLLLLL., ca şi cum aceleaşi cantităţi de motorină ar fi putut fi livrate de către doi furnizori diferiţi; Raportul de încercare nr. x din N, cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR. şi având menţionate date diferite ale emiterii (05 mai 2011 sau 20 mai 2011) a fost utilizat atât în livrările pretins efectuate de SC FFFFF. SRL, cât şi pentru a însoţi un număr de 15 facturi emise în cursul lunii mai 2011 de către SC GGGGG. SRL şi o factură emisă de SC HHHHH. SRL, or în raport cu relaţiile comunicate de PPPPPP. România SRL, potrivit cărora numărul raportului de încercare este unic şi se alocă pentru o singură livrare în mod cronologic, nu este posibil ca unul şi acelaşi raport de încercare să conţină date de emitere diferite; raportul de încercare nr. x emis de VVVVVV. a fost folosit pentru 44 facturi emise de SC Z. SRL către SC Q. SRL, în perioada 1 - 9 august 2011, în forme diferite: pe 2 exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC GGGGG. SRL, pe 4 exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC Z. SRL; pe 7 exemplare cu data emiterii 8 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura SC Z. SRL şi 1 exemplar cu data emiterii 8 august 2011 conţine numai parafa şi semnătura din partea emitentului; Raportul de încercare nr. x din N, cu cod eşantion 4330 N emis de CCCCC. către SSSSSS., a fost utilizat pentru 31 facturi emise de SC Z. SRL către SC Q. SRL în perioada 7 noiembrie 2011 - 24 decembrie 2011 şi pentru 9 facturi emise de SC AA. SRL către SC Q. SRL în perioada 1 februarie 2012 - 25 februarie 2012.

Cu prilejul audierii lor în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii I., administrator ai SC Q. SRL şi J., administrator al SC R. SRL au declarat că au derulat aceste relaţii comerciale având ca obiect achiziţionarea de motorină de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL, la iniţiativa inculpatului G., care s-a recomandat drept reprezentant al acestor societăţi şi, deşi nu au avut nicio întâlnire cu persoanele care aveau calitatea de administratori ai respectivelor societăţi, lucru care de altfel se întâmpla în mod uzual în relaţiile cu partenerii de afaceri, nu au avut nicio suspiciune cu privire la legalitatea desfăşurării acestor tranzacţii, întrucât G. le-a prezentat atât documentele care atestau autorizarea societăţilor anterior menţionate pentru a comercializa motorină en-gros, fără depozitare, cât şi dovezi cu privire la faptul că motorina vândută de acestea avea acciza plătită, motivul pentru care au consimţit la derularea acestei afaceri constând în aceea că preţul carburantului achiziţionat de la aceste societăţi includea şi preţul transportului care era efectuat cu mijloacele de transport ale furnizorilor, iar plata mărfurilor, cu acordul furnizorilor, urma a fi făcută într-un interval de 30 de zile de la livrare.

Totodată, inculpaţii au mai susţinut că toate tranzacţiile comerciale efectuate cu aceste societăţi au avut un caracter legal, întrucât au fost atestate prin documente justificative care au fost înregistrate în mod legal în contabilitatea SC Q. SRL şi SC R. SRL, aspect care, de altfel, a fost menţionat şi în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, iar societăţile pe care le administrau nu au avut niciun fel de relaţii de afaceri cu SC O. SRL, aspect, de asemenea, subliniat de către expertiza contabilă administrată în cauză.

În plus inculpatul J. a menţionat că rapoartele de încercare prin care se atestă calitatea motorinei nu se emit niciodată pentru fiecare cisternă în parte, cum greşit s-a reţinut în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, ci pentru o cantitate mai mare, astfel că este perfect legal ca un raport de încercare să fie ataşat la mai multe facturi de vânzare motorină ce provine din acelaşi lot, aspect pe care îl dovedeşte cu înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei în apărare şi care atestă că chiar în situaţia unei relaţii comerciale pe care acuzarea o consideră drept reală şi legală, aceea cu SC NNNNNN.

SRL, un singur raport de încercare a fost ataşat la mai multe facturi de vânzare motorină emise de acest furnizor. De asemenea, inculpatul I. a mai precizat că nu era preocupat şi nici nu era de datoria lui să verifice şi să constate eventualele nereguli ori probleme de nelegalitate pe care societăţile de la care cumpăra motorina le-a ar fi avut în ceea ce priveşte achiziţionarea sau producerea carburantului pe care i-l vindeau, ci acesta era atributul organelor judiciare, el neputând avea cunoştinţă despre modul în care aceste societăţi dobândeau respectivul carburant, mai ales că societatea sa a fost supusă unor controale riguroase din partea autorităţilor statului (Garda Financiară, ANAF, autorităţi vamale), care nu au constatat vreo neregulă referitor la derularea relaţiilor comerciale cu aceste societăţi.

Dacă operaţiunile comerciale desfăşurate de SC Q. SRL şi SC R. SRL cu furnizorii de motorină euro 5, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL ar fi scoase din contextul activităţii de ansamblu a grupului infracţional organizat în cadrul căreia s-au înglobat ca etapă distinctă a înfăptuirii mecanismului evazionist, aceste apărări ale inculpaţilor I. şi J. s-ar putea bucura de o urmă de credibilitate, numai că, instanţa nu poate face abstracţie de faptul că astfel cum rezultă din probatoriul administrat, cei doi inculpaţi anterior menţionaţi au acţionat într-o conivenţă infracţională deplină cu alţi membri ai grupării, cu care şi-au coordonat activităţile astfel încât să creeze aparenţa de legalitate şi de bună credinţă a acestor achiziţii de motorină atestate scriptic, având conştiinţa acută a faptului că în realitate motorina era livrată în mod nelegal de către SC O. SRL şi nu avea acciza plătită.

Sub acest aspect, fără a putea pretinde că cei doi inculpaţi ar fi avut în mod obiectiv posibilitatea de a sesiza toate neregulile ce au fost puse în evidenţă de expertiza contabilă judiciară administrată în cauză cu privire la documentele de provenienţă ce însoţesc facturile emise de furnizorii fictivi de motorină, Curtea nu a ignorat faptul că referitor la unele dintre aceste deficienţe stătea în puterea inculpaţilor şi chiar trebuia să le observe şi să le remedieze, atitudinea de tolerare a lor demonstrând că aceştia au avut reprezentarea clară a caracterului simulat al tranzacţiilor pe care respectivele documente le atestau.

Astfel, spre exemplu, pornind de la premisă că ambii inculpaţi, potrivit propriilor lor afirmaţii, dispuneau de o experienţă remarcabilă în domeniul comercializării produselor petroliere, nu se poate susţine că n-au observat că niciunul dintre documentele justificative emise de furnizorii SC Z. SRL şi SC AA. SRL nu erau însoţite şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client (nota de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, în cazul KKKKKK., respectiv nota de greutate; tichete debitmetru, PO-ul de plată a accizei, certificate de conformitate (RAR) şi licenţă, în cazul PPPPPP. România SRL), cu atât mai mult cu cât, în cazul unor raporturi comerciale reale existente între SC R. SRL şi SC NNNNNN. SRL s-a constatat că aceste documente sunt ataşate la factura de achiziţie, explicaţia cea mai plauzibilă a lipsei acestor înscrisuri fiind aceea că întocmirea lor nu a fost necesară de vreme ce aceste circuite de comercializare motorină nu au existat în mod real.

De asemenea, în ceea ce priveşte situaţia SC Q. SRL, administratorul acesteia, s-a reţinut că inculpatul I. nu a oferit nicio explicaţie asupra faptului că o proporţie covârşitoare a facturilor de achiziţie motorină provenind de la furnizorii cu comportament de societăţi "fantomă" nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate, o atare situaţie datorându-se împrejurării că aceste documente (oricum false) nu erau puse la dispoziţia cumpărătorului, aşa cum ar fi fost firesc într-o relaţie de afaceri onestă, odată cu facturile de achiziţie a mărfii, ci, doar în unele cazuri, erau transmise în mod aleator mult mai târziu.

S-a apreciat a fi edificator în acest sens dialogul pe care prin intermediul comunicărilor tip SMS, inculpatul I. l-a avut cu inculpatul G. la data 13 martie 2012. Concret, în ziua anterior menţionată la ora 19:49:54, inculpatul I. a transmis către inculpatul G. un SMS cu următorul conţinut:

"Nu am decl şi rap de încercare pe decembrie şi ianuarie la nici una" (n.n. referindu-se la declaraţiile de conformitate şi rapoartele de încercare ce ar fi trebuit anexate documentelor justificative emise de furnizorii fictivi de motorină). Ca răspuns la cererea inculpatului I., inculpatul G. i-a comunicat că are cunoştinţă de acest aspect şi că "o să le pun la poştă". În acelaşi sens, în ziua de 18:06:2012, la ora 11:45:40, conversând telefonic cu angajata lui FFFFFF., inculpatul I. o întreabă pe aceasta:

"Cu ce dată îs alea.. avizele alea? ", context în care interlocutoarea îi răspunde că un singur aviz de transport care poartă data de 17 iunie este de la SC KKKKK. SRL către ei, iar două sunt de la RRRRRR. către KKKKK., în final inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. dispunându-i acesteia să îl anunţe când vor veni şi celelalte avize de la KKKKK. către SC Q. SRL.Tot în data de 18 iunie 2012, la ora 15:43:26, inculpatul I. a luat legătura cu inculpatul G., cerându-i "să pregătească actele pe lunile aprilie, mai şi iunie":

"mă p ... pe el de bb nu mai are semnal, să-mi pregăteşti pentru aprilie după 18 pe mai şi iunie decl şi cert pt angro" (n.n. este vorba de SC AA. SRL). Rezultă, aşadar, că documentele care atestau conformitatea mărfurilor erau solicitate şi primite de inculpatul I., uneori şi după un interval de trei luni de la momentul cumpărării motorinei, exclusiv în scopul de a asigura aparenţa de realitate şi de legalitate a operaţiunilor comerciale fictive desfăşurate cu societăţile comerciale controlate de inculpatul G., menite a masca tranzacţiile reale având ca obiect livrarea nelegală de motorină de către SC O. SRL.

Şi în ceea ce priveşte documentele doveditoare ale plăţii accizelor pentru motorina pretins achiziţionată de la societăţile comerciale reprezentate în fapt de inculpatul G., inculpaţii I. şi J. au manifestat o atitudine "voit" neglijentă, întrucât fiind conştienţi de faptul că societăţile respective nu dispuneau de astfel de documente legal emise de către autorităţile fiscale competente, aceştia au recurs la stratagema utilizării unor declaraţii olografe lipsite de orice valoare juridică, tocmai pentru ca la nevoie să le poată invoca cu titlu de dovezi ale diligenţelor depuse pentru verificarea acestui aspect.

În plus, Curtea a constatat că elemente probatorii relevante pentru dovedirea atitudinii psihice conştiente a inculpaţilor asupra naturii frauduloase a achiziţiilor de motorină euro 5 provenind în fapt de la SC O. SRL, au fost obţinute şi în urma exploatării autorizaţiilor de supraveghere tehnică emise de instanţa de judecată.

Astfel, din comunicările pe care în ziua de 10 mai 2012 şi le-au transmis prin mesaje de tip SMS inculpaţii I. şi G. rezultă că adeseori facturile de achiziţie a motorinei nu erau predate către SC Q. SRL la momentul livrării mărfii, ci erau transmise ulterior. În concret, la ora 08:37:51, inculpatul I. a expediat către G. următorul mesaj:

"fact de la KKKKK. le-aş vrea dacă se poate sau cate sunt şi cu data te rog", iar la 08.38.37, inculpatul G. i-a răspuns "Ok. îţi dau pe mail când ajung la birou".

De asemenea, în ziua de 18 iunie 2012, la ora 14:40:14, în contextul unui control al autorităţilor statului declanşat asupra SC Q. SRL ("o mai venit unul de la pol medias vrea filmările de la comservis" - SMS transmis inculpatului I. de către angajatul lui TTTTTTTT. la ora 12:04:40; "chiar am un control acuma.. îs cu controalele.. am vama şi astea pe la mine şi na.." - convorbire telefonică purtată de inculpatul I. cu un interlocutor pe nume UUUUUUUU. la ora 12:28:45), inculpatul I. a primit un SMS de la angajatul TTTTTTTT. prin intermediul căruia acesta îl anunţa că organele de control "au nevoie de fac între VVVVVVVV. şi RRRRRR.", astfel că prin SMS-ul expediat la ora 14:50:14, inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. i-a transmis subordonatului lui următoarea dispoziţie "du te sus are ceva pe baznei de la VVVVVVVV. dar alea trebuie să le ceară de la KKKKK. ei treb să le aibă". În continuare, la ora 14:53:17, inculpatul I. a discutat pe telefonul angajatului lui TTTTTTTT. cu unul dintre reprezentaţii organelor de control, căruia i s-a adresat cu apelativul "domnu’ SSSSSSSSSSSSSS.", context în care ca răspuns la solicitarea acestuia de a prezenta documentele de provenienţă a motorinei pe relaţia VVVVVVVV. - RRRRRR. ("io tră’ să-nchid cercu’"), inculpatul I. i-a comunicat că nu are de unde să aibă acele documente, însă în urma insistenţelor organului de control care i-a sugerat să le ceară direct de la RRRRRR., inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. a promis că le va face rost şi i le va prezenta în ziua următoare. Încercând să găsească o soluţie rapidă pentru rezolvarea onorabilă a acestei probleme, la ora 15:06:23, inculpatul I. i-a transmis angajatului lui TTTTTTTT. următorul SMS:

"Vezi ca au şoferii hârtiile de la VVVVVVVV. la RRRRRR. ia le de la sof şi mi le dai mie", însă la ora 15:12:05, acesta i-a răspuns tot prin SMS că "Nu au şoferii acte".

Astfel, se desfăşura un control cu bună-voinţă şi îngăduinţă al autorităţilor statului asupra comerciantului SC Q. SRL care nu era în măsură să prezinte toate documentele necesare stabilirii provenienţei carburantului, remarcabilă sub acelaşi aspect fiind şi atitudinea condescendentă pe care reprezentantul organului de control o manifestă faţă de patronul societăţii controlate căruia i se adresează cu calificativul "şefu". De altfel, lipsa efectuării unor controale ample, ferme şi riguroase asupra activităţii de achiziţionare a motorinei de la societăţile care nu desfăşurau o activitate economică reală (SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC FFFFF. SRL, SC KKKKK. SRL, SC GGGGG. SRL şi SC HHHHH. SRL) explică şi inexistenţa vreunor nereguli care să fi fost constatate în legătură cu aceste tranzacţii atestate doar scriptic? Interceptările şi înregistrările de convorbiri telefonice şi comunicări oferă date şi informaţii elocvente şi cu privire la faptul că inculpatul I. avea cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul H. era "coordonatorul" distribuţiei de motorină, ba chiar că acesta era cel care decidea preţul carburantului.

Astfel, în ziua de 25 aprilie 2012, ora 10:11:42, între inculpatul I. şi inculpatul H. au avut loc două convorbiri telefonice referitor la modalitatea greoaie de descărcare a autocisternelor, discuţia dintre aceştia relevând faptul că deşi inculpatul H. nu avea nicio calitate oficială în cadrul vreuneia dintre societăţile comerciale cu care SC Q. SRL teoretic avea raporturi comerciale în domeniul achiziţiilor de motorină, totuşi acesta era considerat de către administratorul SC Q. SRL drept partener de afaceri: I.:

"C-or ajuns târziu ai tăi (n.n. inculpatul I. vorbea în cunoştinţă de cauză, cunoscând că inculpatul H. coordonează distribuţia de motorină), mă omule, mă . . . . . . . . . .O întârziat ai tăi, mă frate, mă. O venit târziu ... Ăia o stat acolo.. proşti, vreo două, trei ore, a mei şi n-o avut ce face. Pân-or ajuns.." H.:

"Pe la ce oră. bine, a ajuns că asta e n-ai cum să ajungi mai de ... mai ca lumea." (n.n. nici inculpatul H. nu-şi neagă calitatea de "coordonator" al activităţii de transport şi livrare a motorinei).. H.:

"şi diseară cum ai? " I.:

"Păi io ţi-am zis că acuma io pot să mă duc cu astea, cu două o dată să fac, ştii?.. Şi pot să vin la opt, la nouă, la zece, când ai tu nevoie." H.:

"Vedem. Da’ să fie aşa. Io-ţi spun de acum cum faci, io ... viu la ora opt ne vedem. Atâta-ţi zic." I.:

"La opt, tată!".

După aproximativ zece minute, la ora 10:21:18 interlocutorii anterior menţionaţi au reluat discuţie privitoare la lămurirea motivelor pentru care autocisternele expediate de inculpatul H. au fost descărcate cu întârziere, în cadrul aceleiaşi convorbiri discuţia fiind direcţionată şi către SC R. SRL şi către patronul acesteia, inculpatul J.: H.:

"Sor-ta aia de acolo (n.n. referire la SC R. SRL). Fi atent! Ăla.. aia, aia.. mă-ta mare aia bătrână.. a venit e disperată." I.:

"Io te cred mă, că acuma-i dispe.. îs disperaţi." I.:

"Da’ când o trebuit n-o fost disperaţi." H.:

"Ştii cum vorbeşte? Ca o fată mare la măritat." I.:

"Da’ mă, da, când o fost n-o fost disperat? " (n.n. se observă că inculpatul I. uită că H. vorbea de "sor-ta" sau "mă-ta mare aia bătrână" şi face referire la inculpatul J.).

În ziua de 27 aprilie 2012, ora 13:53.31, inculpatul I. a fost contactat telefonic de către inculpatul H., care folosind un ton de superioritate, i-a reproşat că nu a rezolvat problema descărcării rapide a tuturor autocisternelor pe care i le trimisese încărcate cu motorină: H.:

"Rezolvă acolo ... că mă enervezi ..." I.:

"O terminat mă.." H.:

"Mai sunt două acolo care nu a ... stă acolo." I.:

"O terminat măi omule, măi." H.:

"Mă du-te-n.. că mi-a dat mie acuma, dacă nu-ţi sparg capul când mă-ntâlnesc cu tine ... de zdreanţă şi sună..".

În acelaşi sens, la data de 9 iunie 2012, ora 09:07:57, inculpatul I. i-a transmis un SMS lui G., rugându-l să îi transmită lui H. că are probleme cu livrarea motorinei furnizată de acesta, mai departe către SC WWWWWWWW. SRL, din cauza lui XXXXXXXX., administratorul respectivei societăţi:

"vb tu cu tataie ca sunt undeva şi nu am semnal nici pe bb nici pe cosmot, WWWWWWWW. nu vine numai luni sa îmbătat fraierul ăla (n.n. XXXXXXXX.) şi a zis că îi trimite luni dimineaţa pe ai lui şi nu mai am unde să desc pana luni". Au urmat două convorbiri telefonice cu acelaşi inculpat G. care nu apucase să verifice mesajele primite ("să te uiţi o ţâră la ăla, la YYYYYYYY. ăla,.. uită-te când ai timp. Că nu am semnal pe.. şti? Pe alealalte că-s undeva . . . . . . . . . .Uită-te când te trezeşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .să-i zici o ţâr’ să ştie") ? Inculpatul G. a priceput mesajul şi l-a trimis mai departe către inculpatul H. care fiind alertat de impedimentul ivit în derularea fluentă a afacerii, după aproximativ 10 minute, respectiv la ora 10:49:33, l-a apelat pe inculpatul I., căruia i-a solicitat explicaţii pentru situaţia creată şi, totodată, i-a cerut ca autocisternele care erau deja pe drum să rămână în curtea SC Q. SRL, "până luni", solicitare cu care interlocutorul se declară de acord, dar îl roagă pe inculpatul H. să organizeze livrările de motorină în aşa fel încât, cel puţin pentru moment, să nu mai trimită prea multe transporturi: H.:

"Ce-i cu ăsta bre? E vechi sau nou? " (n.n. referindu-se la numărul de telefon utilizat). I.:

"Păi şi nu poa’ să vină acolo că nici aici nu-i bine să stau". I.:

"Ba, la mine, poa’ să vină să stea acolo la mine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .stau la plajă acolo la mine, numai’ luni de dimineaţă mă văd cu alea două cu fetele". H.:

"Şi nici la ar.. nu mai, nu mai ai treabă? La WWWWWWWW.? " I.:

"Păi acolo am fost ieri.. ăla-i ajunge. Cu aia-i suficient pentru el." H.:

"Şi nici la ălălaltu’ nu mai te duci? " I.:

"Nu! La ăla i s-o stricat o din aia şi şi-ăla o zis că vine luni dimineaţa. Da’ numa’ una oricum era şi-acolo.. că ăia o fo’ şi ieri şi-alaltăieri; în fiecare zi o fo’ de-a meu.. şi ce-am mai putut astăzi, încă.. io am mai dus în vreo două locuri, da’.. până luni nu, până nu vine ăsta tot degeaba, ştii că ăsta-i ... fata asta-i importantă." (adică SC WWWWWWWW. SRL) H.:

"Bine! Hai că văd atuncea.. nici aşa nu-i bine că azi, mâine aşa un pic să mai trimit din el." I.:

"Păi de aia zic, mai las. nu grăma. ştii buluc. Vezi un pic organizează o ţâră tu acolo cum să . . . . . . . . . ." H.:

"Mai ai acolo mai care nu le-ai . . . . . . . . . .Mai sunt aşa care nu le-ai fă . . . . . . . . . .Le-ai rezolvat? " (n.n. autocisterne care aşteptau nedescărcate) I.:

"Mai era ce-o venit azi ... şi parcă la ora doi de ieri ..." H.:

"Ştiu eu, aflu. Nu-i problemă.. Că io le văd pe aia.." (n.n. referindu-se la evidenţa proprie pe care o ţinea cu privire la livrările de motorină către SC Q. SRL).. Vedem ce ... mai ce vine şi mâine ... sau văd io ... văd io cum facem să nu fie nici aşa ...mult.".

În acelaşi sens, la data de 26 iunie 2012, urmare a mişcărilor apărute în piaţă cu privire la preţul motorinei, inculpatul I. i-a transmis inculpatului G. următorul SMS:

"Anunţă l pe tataie a apărut pe site la ZZZZZZZZ. ieftinire astăzi". Acest SMS survine urmare a unui mesaj primit la rândul său de către inculpatul I. de la numitul XXXXXXXX., administratorul SC WWWWWWWW. SRL, la data de 25 iunie 2012, ora 22:33:46, cu următorul conţinut:

"Cu 5.10 iau 10 Dacă nu poţi iau 3 Dă msg pe celălalt". De altfel, tot în ziua de 25 iunie 2012, printr-un mesaj transmis la ora 22:42:54, inculpatul I. îi promisese lui XXXXXXXX. că va discuta cu H. despre preţul de livrare a motorinei, lucru care aşa cum am arătat s-a şi întâmplat în ziua următoare:

"Ia 3 mâine, acum degeaba vb că sigur nu mai lasă, vb eu mâine şi te anunţ".

În ziua de 26 iunie 2012, unul dintre şoferii SC BB. SRL a fost implicat într-un accident rutier, context în care la ora 10:44:15, inculpatul G. i-a transmis lui I. următorul SMS:

"E varză sof. + 2 morţi + 1 rănit. Ajung eu într-o oră în buc să vb cu el. Sunt de la 3 noaptea pe autostradă", iar acesta din urmă, la ora 10:44:32, i-a trimis la rândul lui un mesaj inculpatului G., adresându-i rugămintea "Spune i să mă sune el are nr. meu pe care mă poate suna" (n.n. referindu-se la inculpatul H.). Această menţiune privitoare la accidentul de circulaţie în care fusese implicat unul dintre şoferii SC BB. SRL figurează consemnată şi într-una din agendele aparţinând inculpatului H.:

"AAAAAAAAA. accident 26 iunie", respectiv în agenda cu coperte de culoare portocaliu-albastru cu inscripţia BBBBBBBBB. ridicată cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuată în locuinţa inculpatului H.

În ziua următoare, 27 iunie 2012, prin intermediul unui SMS transmis la ora 09:31:09, inculpatul I. l-a rugat pe G.:

"Zi la tat să mă sune te rog". Câteva minute mai târziu, prin SMS-ul expediat la ora 09:40:30, inculpatul G. a confirmat că "îi zic acu" şi totodată l-a rugat pe inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. "Tati, dă-i 18 kg agri beci" (referindu-se la efectuarea unei plăţi către SC AA. SRL).

Ori, observând limbajul codificat folosit de către interlocutorii acestor convorbiri telefonice redate cu titlu exemplificativ, Curtea a concluzionat că în niciun caz acesta nu poate fi specific derulării unor raporturi comerciale oneste, aşa cum în mod neverosimil şi neplauzibil pretinde inculpatul I. şi apărarea acestuia.

Pentru a pune la punct detaliile afacerii pe care o derulau, între inculpaţii care se ocupau cu livrarea efectivă a motorinei neaccizate provenind de la SC O. SRL (inculpaţii H. şi G.) şi cei ale căror atribuţii constau în valorificarea acestui carburant (inculpaţii I. şi J.) au avut loc numeroase întrevederi, unele dintre acestea fiind surprinse cu prilejul supravegherilor operative efectuate în cauză.

Astfel, la data de 15 martie 2012, în intervalul orar 12:44 - 14:25, în incinta restaurantului CCCCCCCCC. din Bucureşti a avut loc o "întâlnire de afaceri" la care au participat I., G., DDDDDDDDD. şi H. (a se vedea planşele foto aferente activităţii de supraveghere operativă a acestui episod).

Ulterior, la data de 31 martie 2012, inculpatul I., alături de inculpaţii H. şi G., s-au aflat "în pelerinaj" la mânăstirea Prislop, judeţul Hunedoara. Astfel cum se poate observa din planşele foto aferente activităţii de supraveghere operativă desfăşurată în acest context, pe parcursul acestei întrevederi, care nu a avut doar scop turistic sau religios, inculpatul I. a consultat un dosar cu documente ce i-a fost predat de către ceilalţi doi inculpaţi. În contextul acestei întâlnirii, inculpatul I. a purtat mai multe discuţii telefonice cu numitul DDDDDDDDD., administrator al SC EEEEEEEEE. SRL, societate care achiziţiona motorină de la SC Q. SRL, subiectul fiind intermedierea unei întâlniri între H. şi DDDDDDDDD.

Astfel, în ziua de 31 martie 2012, la ora 14:20:19, între interlocutorii anterior menţionaţi se poartă prin telefon următorul dialog: DDDDDDDDD.:

"Na păi zi-i la prietenul tău că îi fac rezervare aici dacă vrea să stea." I.:

"Păi eu-i zic dacă vrea să se oprească. Îi zic că acuma-l aştept să vină." DDDDDDDDD.:

"Spune-i că.. spune-i că am comandat chestia aia de la Deva. Rămâne în seara asta la noi dacă.. poate să rămână.. No spune-i că utilajele o să fie la noi acolo la.. la cazare.. Dacă vrea şi crede că poate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .şi, dacă nu, măcar.. oricum vreau să-l văd." I.:

".. păi io îi zîc, oricum îi zîc. Şi io-i zîc eventual, dacă nu, când.. când vine acasă mâne să se oprească, să vorbească cu tine.. Îi şi zîc: Bă, tată, opreşte-te şi vorbeşte cu omu’ să vezi care-i treaba. Adică io n-am chef de prostii, după aia, de poveşti aiurea şi de.. ştii?.. Ştii cum îi, noi să-ncercăm s-o fa.. să le facem că doar le facem între noi, nu tră’ să vie nimeni să ni le rezolve. Ştii? Să găsim noi soluţii, asta-i cel mai important." Ulterior, la 18:04:33, între cei doi a avut loc o nouă convorbire telefonică cu prilejul căreia inculpatul I. i-a transmis lui DDDDDDDDD. că nu l-a mai sunat întrucât "ăsta o zis că nu se mai opreşte că-i cu familia cu finii":

O altă întâlnire a avut loc în data de 11 aprilie 2012, în incinta FFFFFFFFF. din Bucureşti, la care au participat inculpaţii I., G. şi H., ocazie cu care cei trei au perfectat un nou sistem de comunicare, în mod conspirat, prin intermediul tabletelor PC. Dovadă în acest sens stau comunicările pe care în perioada ulterioară inculpaţii anterior menţionaţi le-au efectuat între ei.

Astfel, la data de 13 mai 2012, în intervalul ora 23:51:55 - 23.56:55, între inculpaţii I. şi G. a avut loc un schimb de SMS-uri cu următorul conţinut: G.:

GGGGGGG., I.:

"Ac am aj nu am curent pe bb îţi dau imd", G.:

"Păi vezi că tre să.l încarci ... Nu merge fără curent:p", I.:

"L am pus la inc". De asemenea, în ziua de 22 iunie 2012, ora 11:36:51 inculpatul G. l-a atenţionat pe inculpatul I. să folosească terminalul GGGGGGG.:

"tati! bb bb bb!".

La rândul său şi inculpatul J. obişnuia să se deplaseze în municipiul Bucureşti pentru a participa la întâlniri cu "furnizorii de motorină" - inculpaţii G. şi H..

Astfel, la data de 5 martie 2012, aşa cum a reieşit din planşele foto aferente activităţii de supraveghere operativă efectuată cu prilejul acestei întrevederi, inculpatul J. s-a întâlnit cu H. şi G., în incinta localului CCCCCCCCC. Pe parcursul discuţiilor purtate cu acest prilej, inculpatul G. a ieşit din restaurant pentru a se întâlni cu omul său de încredere, inculpatul A. de la care a primit o pungă de culoare albă cu documente care, ulterior a fost remisă inculpatului J., cel din urmă părăsind localul cu respectivele materiale asupra sa.

Anterior acestei întâlniri, respectiv în ziua de 29 februarie 2012, ora 10:55:46, inculpatul J. a discutat telefonic cu inculpatul I. pe tema faptului că fusese "convocat" la Bucureşti de H.. Cu acelaşi prilej, cei doi interlocutori şi-au manifestat nemulţumirea legată de împrejurarea că nu aveau cumpărători pentru motorină achiziţionată, întrebându-se reciproc dacă este profitabil să mai continue această relaţie de afaceri fie şi pentru a stoca combustibilul cumpărat: J.:

"Mă, cu chestia aia, ă, mai meri, nu mai meri, ştii, cu ce-ai zis tu, că bă.. io, io zic, dacă ţi se pare, hai s-o.. nici nu ştiu,.. cică deja nu mai ai loc unde, măi frate, nu mai ai loc de.." I.:

"Dar io ştiu.. io nici nu mă mai stresez, dar asta e ..." J.:

"Dar ideea e mai merem sau stăm cuminţi? " I.:

"Păi, ce să zic io, păi io n-am unde să mă duc, pentru că n-am la cine să ... Mă înţelegi? Io n-am la cine s-o.. dar degeaba vin, no, io la cine o dau, ce fac cu ea? " J.:

"Păi o punem în vitrină, măi dragă!" I.:

"O băgăm în pivniţă." J.:

".. în galantar.. Băi şti cum o zis ţiganul.. dacă-i aşa bună vaca n-o mai vindem." I.:

"N-o mai vindem, dă-o, las’ să steie acolo".

Discuţia privitoare la acelaşi subiect a fost reluată de cei doi interlocutori câteva ore mai târziu, în cadrul unei convorbiri telefonice purtată în aceeaşi zi, la ora 14:22:42: J.:

"No cum te-ai hotărât ? Te mai bagi, mai stai ...? " I.:

"Apăi nu m-am hotărât nici cum că io n-am la cine, i-am zis că n-am la cine şi-apăi o zis că na. trimite s-o ţîn aici. Da’ io n-am la cine să.. cu o mie şi cu de-ălea, io nu.." J.:

"Chiar numa’ ca s-o ţii acolo." I.:

"I-am zis bă, io o pun la mine în astea a mele, da’ n-am la cine să mă duc să stau de vorbă cu nimeni ...Auzi când te-o chemat la Bucureşti? " J.:

"Marţi." I.:

"Marţi. Na păi, cine ştie, poate mergem împreună." J.:

"deci tu nu şti ce faci sau zi-mi ceva ca să.. sau nu." I.:

"Păi io nu fac nimica. Ce să fac? " J.:

"Cum dracu’ o aduce numa’ aşa ca să ..." I.:

"Păi nu m-ai înţeles, io am unde s-o pun înţelegi? Da’ n-am la cine s-o dau." J.:

"Ştiu mă, d’apăi nici aşa nu.. mă rog." I.:

"Păi d’acuma.. ideea-i să-i aju.. bă, io i-am zis: io de-ajutat te-ajut.. da’ n-am ce să fac ... Acuma nu pot să-i zic.. du-te de-aicea".

Cu privire la modalitatea concretă în care se realizau transporturile de motorină provenind în fapt de la antrepozitarul SC O. S.R.L., Curtea constată că probatoriul strâns în cauză pune în evidenţă următoarele aspecte:

În fapt, astfel cum au subliniat şi şoferii angajaţi ai SC BB. SRL, martorii DDD., VV. şi EEE., autocisternele încărcate cu motorină achiziţionată din CCCCC. treceau mai întâi pe la sediul SC O. SRL, situat în comuna judeţul Constanţa, unde nu staţionau decât pentru răgazul necesar schimbării documentelor de transport şi al înlocuirii sigiliilor, după care parcurgeau următorul traseu: Hârşova - Slobozia - Urziceni - Bucureşti - Piteşti - Râmnicu Vâlcea - Sibiu (Mediaş). În momentul în care autocisternele ajungeau la destinaţie, combustibilul era transvazat în autocisterne aparţinând SC WWWWWWWW. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL, societăţi care cumpărau motorina de la SC Q. SRL

Pentru a disimula provenienţa mărfurilor, inculpatul I. dispunea angajaţilor lui, FFFFFF. şi GGGGGGGGG. să întocmească documente de transport care să ateste că SC Q. SRL era expeditorul motorinei livrate către SC WWWWWWWW. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL, numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport fiind diferite de cele ale autocisternelor care porneau de la SC O. SRL.

În acest scop, în mod constant, inculpatul I. primea pe fax, de la reprezentanţii SC EEEEEEEEE. SRL, sub forma unor menţiuni olografe, datele privitoare la numele şoferului, numerele de înmatriculare ale maşinii, cantitatea de motorină, preţul şi data livrării. Astfel, la data de 31 mai 2012, ora 14:07:04, inculpatul I. a primit prin fax de la SC EEEEEEEEE. SRL următoarele informaţii:

"1. şofer: HHHHHHHHH., Auto SB 83/87 EUR, mot eur 5, litri 37025. Preţ 4, 66 f tva, data 26.05; 2. şofer: IIIIIIIII., Auto SB 09/92 EUR, mot eur 5, litri 38800. Preţ 4, 66 f tva, data 26.05". Aceeaşi situaţie s-a petrecut şi în datele de 08 martie 2012, ora 13:49:58, 19 martie 2012, ora 13:17:31, 28 martie 2012, ora 11:45.08, 09 aprilie 2012, ora 09:15:49, 23 aprilie 2012, 08.53.29, 06 iunie 2012, ora 11:12.59, 11 iunie 2012, 10:48:00, 13 iunie 2012, ora 11:48:10, 20 iunie 2012, ora 13:57:37.

Că lucrurile s-au petrecut în modalitatea anterior expusă o demonstrează şi convorbirile telefonice purtate între inculpaţii I. şi H. în data de 25 aprilie 2012, la orele 13:42:15 şi 13:44:00, când acesta din urmă, pentru a urgenta descărcarea autocisternelor i-a solicitat lui I. să încerce să redirecţioneze autocisternele aparţinând SC BB. SRL direct către beneficiarii SC WWWWWWWW. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL, însă inculpatul I. i-a precizat că a încercat acest lucru, dar administratorii celor două societăţi nu au fost de acord întrucât ar putea fi probleme cu "numerele de maşini", şi în plus societatea pe care o administrează nu dispune decât de trei autocisterne care nu pot face faţă: H.:

"Mă, tu nu poţi să te duci. la ele, acolo? " I.:

"Direct? Direct? " H.:

"Da. " I.:

"Nu mă ... că eu le-am zis asta de vreo două ori ... că şi pentru mine era foarte bine şi o zis: Bă eu nu vreau asta pentru că nu-s ă.. şti? ... că eu îi dau cu alte nume.. no ...maşinile ... pentru maşini, no atâta ..." (discuţia este întreruptă brusc şi apoi reluată în câteva momente) H.:

"Aşa bre.. că era unu.." I.:

"No şti di ce.. că ei.. eu le-am propus asta de vreo două ori.. şti? " H.:

"Ăhă" I.:

"Şi o zis: Nu domne’, nu că n-am vrea, că am vrea ...zice ...nouă ni de maşini. Atâta mi-o zis no ... de numere . . . . . . . . . .Dacă vrei io le mai zic şi azi o dată, că-s aici, îl sun şi-l chem, no ... i-am zis de două ori.. treaba asta, fără să-mi zici tu.. că şi pentru mine era mult mai ok ... îţi dai seama. Hai bă că vin direct acolo ...şi să nu mai. Nu domne că ni nouă dacă vine care ... Tu ştii povestea ce să mai ...". H.:

"Bun, tu vrei şi la.. să te duci? " I.:

"Păi eu dacă era mă duceam şi încolo şi la WWWWWWWW. la acesta, ăsta mă tot bate la cap să.. să mă duc la el. JJJJJJJJJ. ala al meu de la Arad." H.:

"Şi la ce oră te vezi cu el? " I.:

"Păi voia doi.. la doi.. vroia.. şti? " H.:

"Da’ tu n-ai alea ale tele? " (n.n. referire la autocisterne) I.:

"Păi e mă, da tu crezi că alea stau? Tu crezi că stau alea?.. am două care-s bune şi una care o am acolo cu care măsor ... 3 no ... şi alea două îs în toate direcţiile.. şti ce zic. Dacă poţi să trimit două în sus, n-ar fi rău, la ăsta".

La data de 26 aprilie 2012, ora 13:08.20, între cei doi inculpaţi a avut loc o nouă discuţie telefonică pe parcursul căreia, inculpatul H. şi-a manifestat nemulţumirea că SC WWWWWWWW. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL se aprovizionează cu motorină şi din alte surse din zona de sud a ţării ("de aicea de jos"). În continuare, subiectul conversaţiei dintre aceştia l-a reprezentat viitoarele livrări de motorină ce urma a fi efectuate către SC Q. SRL, în acelaşi context inculpatul H. plângându-se de comportamentul neîndemânatic al inculpatului J. care nu reuşea să valorifice cu rapiditate motorina pe care i-o livra: H.:

"Bă hodorogule ... vroiam să-ţi spun ceva de fetele alea ale tele . . . . . . . . . .Ce caută aicea jos?.. 2-3 în fiecare zi." I.:

"2-3 în fiecare zi, îţi spun de ce: pentru că ei au acolo, duc acolo în zonă aproape undeva, şti? " H.:

".. a da!? " I.:

"Şi probabil că duc zilnic şi ca să nu mai bată drumul de-aici acolo se duc acolo şi iau de acolo, duc dincoace, la KKKKKKKKK. la.." I.:

"Zi-mi ca să ştiu şi eu programu . . . . . . . . . .Ne vedem mâine, adică astăzi, mâine şi poimâine sau cum? " H.:

"Până sâmbătă, duminică tot. Nu mă, mâine tot." I.:

"deci mai ne vedem o dată? " H.:

"mâine.. stai, stai, stai, măi tată; ne vedem astăzi.". I.:

".. la 12? " H.:

"..12,13, în jur la ora 1." H.:

"Da’ bă, da’ prostu ăsta de lângă tine nu face nimica. E ochi? " I.:

"Cum? " H.:

"Acela, frac-tu, acela mustăcios (n.n. referire la inculpatul J.) ... acela nimic nu face! Nici nu mai are unde.. Tu eşti mai descurcăreţ văd." I.:

"Apăi, io acum cu ăştia mă descurc, cu surorile astea două." (n.n. SC WWWWWWWW. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL). H.:

".iară pentru mâine şi mâine pentru poimâine. De trei ori. Ho ! Păi de trei ori normal. Că vine astăzi, vin mâine şi poimâine vă văd. Şi am rezervat 3 camere." I.:

"Bine înţeleg că de 3 ne mai vedem fără astăzi, fără ce-o venit ...a să ştiu io ce vorbesc, că acesta mă tot stresează, că să-i zic cum ...no surorile, surorile.".

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului I., în sensul că unul dintre motivele determinante în considerarea cărora a optat pentru achiziţionarea de motorină de la firmele reprezentate de inculpatul G. l-ar fi reprezentat împrejurarea că preţul de achiziţie al carburantului includea şi preţul transportului care era suportat de către furnizor, Curtea a constatat că şi această susţinere este demontată de probatoriul cauzei, întrucât, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară administrat în cursul urmăririi penale, în perioada mai 2011 - februarie 2012, SC Q. SRL a achitat către SC BB. SRL suma totală de 256.680,00 RON cu titlul de contravaloare pentru prestaţii servicii de transport, 17 dintre cele 18 facturi emise de transportatorul SC BB. SRL către beneficiarul SC Q. SRL având înscrisă motivaţia: "Transport auto: Constanţa - Mediaş", iar o factură poartă menţiunea, "Transport auto: Galaţi - Mediaş, Mediaş - Galaţi". De altfel, acelaşi aspect rezultă şi din conţinutul unei comunicări tip SMS transmisă de inculpatul G. către inculpatul I. în ziua de 25 aprilie 2012, ora 12:48:11 cu următorul conţinut: "Te rog achit-mi 10.000 din factura de transport. Din socoteala, am nevoie să plătesc salarii. Mă poţi rezolva? Ori în transilvania ori în EEEEEE.".

De asemenea, s-a apreciat că împrejurarea că achiziţiile de motorină provenind de la societăţile fantomă controlate de inculpaţii H. şi G., precum şi operaţiunile de revânzare ulterioară a acestor mărfuri au fost înregistrate în contabilitatea SC Q. SRL şi SC R. SRL, iar în raport cu aceste activităţi economice au fost calculate şi achitate obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, nu este în măsură a face dovada bunei lor credinţe vis a vis de veridicitatea şi legalitatea acestor raporturi comerciale, întrucât acest mod de operare a fost anume gândit în cadrul schemei infracţionale concepută de membrii grupului infracţional organizat, tocmai pentru a asigura posibilitatea recuperării într-o manieră aparent legală a beneficiilor rezultate din înfăptuirea acestui amplu mecanism evazionist.

De altminteri, dacă aceste relaţii de afaceri ar fi fost cu adevărat legale, aşa cum pretinde inculpatul I., atunci cum se explică atitudinea temătoare şi suspicioasă pe care acesta o exprimă în cuprinsul comunicărilor SMS pe care în ziua de 21 mai 2012, ora 09:28:44 şi 09:36:50 le-a transmis către angajatul lui TTTTTTTT., având următorul conţinut:

"I ai mai văzut pe ăia? Oricum să fi atent, dacă obs ceva maşini suspecte să mă anunţi,şi să le iei şi nr. de înmatric" "Fi cu ochii n 4, şi ziua fi atent şi noaptea".

Toate argumentele de fapt cu privire la atitudinea subiectivă conştientă a inculpaţilor I. şi J. asupra caracterului simulat al raporturilor comerciale desfăşurate cu societăţile controlate de inculpaţii G. şi H., menite a masca adevărata provenienţă a motorinei euro 5 care, în fapt, era livrată de către SC O. SRL, fără a avea acciza plătită, fac inadecvată şi invocarea în apărarea acestora a acelei jurisprudenţe a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului de afaceri.

Evaluând conduita de ansamblu a membrilor grupului infracţional organizat prin prisma probatoriului cauzei, Curtea a constatat că acesta s-a caracterizat printr-o conspirativitate exacerbată, materializată prin folosirea unor modalităţi clandestine de comunicare, care presupuneau utilizarea, de regulă, a serviciului GGGGGGG., schimbarea în mod constant şi repetat a terminalelor telefonice utilizate ori folosirea unor numere de telefon "dedicate" (folosite doar pentru convorbiri şi SMS-uri cu o singură persoană), toate aceste acţiuni fiind incompatibile cu derularea unor activităţi comerciale oneste invocate de către unii dintre inculpaţii trimişi în judecată în cauza pendinte

S-au apreciat a fi edificatoare pentru justeţea acestei concluzii numeroase aspecte factuale decelate pe baza probatoriul administrat, dintre care, cu titlu exemplificativ, au fost menţionate următoarele:

- la data de 13 ianuarie 2012, ora 21:27:41, inculpatul HH. i-a spus martorului CCCC. că va arunca telefonul mobil întrucât:

"s-aude ciudat"

- în scopul evident de a nu periclita securitatea grupului şi a preîntâmpina descoperirea activităţii infracţionale de către organele judiciare, membrii grupului infracţional au conceput folosirea unor modalităţi ingenioase de transmitere a noilor numere de telefon folosite. Astfel, în general, numerele de telefon erau comunicate între inculpaţi, în mod disimulat, prin intercalarea acestora în cuprinsul unor comunicări tip SMS care păreau a reprezenta cu totul altceva. De pildă, la data de 3 ianuarie 2012, ora 16:47:10, inculpatul HH. l-a apelat pe inculpatul G. recomandându-i să-şi schimbe numărul de telefon, urmare a faptului că şi el făcuse deja acest lucru:

"dacă-ţi trimit, o să-ţi trimit un mesaj cu un din acesta, poate îl schimbi şi tu ...ţi-l fac din mai multe în timpul mesajului". Drept urmare, la ora 17:09:09, inculpatul HH. a transmis următorul mesaj:

"Vreau înapoi 25, 26, 29, 30 noiembrie şi toata luna decembrie " (n.n. ulterior acestui moment, inculpatul HH. a folosit numărul de telefon x, până la data de 16 ianuarie 2012 când, şi-a schimbat din nou numărul de telefon:

"x EEEEEEEEEEEEEEE. nr. nou", număr de telefon folosit până la data de 29 ianuarie 2012 când, iarăşi, şi-a schimbat numărul de telefon:

"x EEEEEEEEEEEEEEE. nr. nou"). Tot la data de 03 ianuarie 2012 şi inculpatul D. şi-a schimbat numărul de telefon:

"x nr. nou D." (mesaj primit de inculpatul G. de la D.).

- la data de 31 ianuarie 2012, ora 12:24:46, inculpatul D. l-a apelat pe inculpatul G., întrebându-l:

"Ai numărul meu ăsta (x) ? Ia-l pe acesta, îl ţii tu acuma". Ulterior la data de 29 februarie 2012, ora 11:18:01, după o discuţie telefonică anterioară în care îi relatase că o să îi trimită un "număr nou": inculpatul D. a transmis un mesaj SMS către inculpatul G., cu următorul conţinut:

"0762.145.369".

- la data de 09 martie 2012, ora 11:22:56, inculpatul D. şi-a manifestat nemulţumirea că a fost sunat pe un anume număr de telefon de către martora OO. "Ţi-am spus să nu mă suni pe numărul ăsta cu telefonul ăla. Da’ văd că nu vrei să înţelegi."

- la data de 07 martie 2012, ora 15:28:48, martora OO. a transmis către inculpatul G. următorul mesaj:

"Buna asta e nr. meu de coz ptr munkă CCCCCCCCCCCCCCC. sunt"

- la data de 09 martie 2012, ora 10:40:23, martora OO. a transmis către inculpatul G. următorul mesaj:

"Să memoraţi şi nr. Asta (x) că e doar ptr muncă".

- într-o convorbire telefonică din ziua de 2 martie 2012, ora 10:31:48, efectuată cu un interlocutor neidentificat, inculpatul HH. a făcut următoarea afirmaţie:

"Hai rezolv-o odată, că vreau s-arunc ăsta, îl ţin numai pentru tine".

- în ziua de 12 martie 2012, ora 11:52:04, discutând la telefon cu o persoană neidentificată, inculpatul HH. îi atrage atenţia interlocutorului:

"Nu mă mai sună pe ăsta, bă, că-i problemă mare. Ce dracu, mă, Voi sunteţi nebuni la cap? ".

- într-o convorbire telefonică purtată în ziua de 15 martie 2012, la ora 11:30:14, inculpatul HH. i-a relatat martorei NN. următoarele:

"Hai că după-amiază iau alt din ăsta şi vorbim pe el".

- există, de asemenea, numeroase schimburi de mesaje între inculpaţii HH. şi G. pe tema necesităţii înlocuirii telefoanelor şi a numerelor de telefon:

"Nu schimbi şi tu ceasul ca nu mai merge bine" "(SMS transmis de HH. lui G. la numărul de telefon x, în data de 28 martie 2012, ora 21:11:42); ""Am uitat azi la birou. Skimb dimineaţa" (SMS transmis de inculpatul G. către HH. la data de 28 martie 2012, ora 21:12:29); "Nu ai schimbat" (SMS transmis de HH. lui G. la numărul de telefon x, în data de 2 aprilie 2012, ora 11:00:29); "Km 40 azi tati" (SMS transmis de inculpatul G. de la numărul de telefon x către HH. la data de 2 aprilie 2012, ora 11:55:56).

- la data de 3 aprilie 2012, ora 18:00:57, discutând la telefon cu un individ pe nume LLLLLLLLL., inculpatul HH. îi reproşează următoarele:

"Mă, de ce dracu suni de pe? Băi de ce strici toate telefoanele mă? Păi suni de pe MMMMMMMMM. pe acesta? Eu ţi-l dau şi tu suni de pe alte numere . . . . . . . . . .Păi ai sunat de pe MMMMMMMMM. Eu pe ăla vorbesc cu tine de pe abonament. Ce nu ştii chestiile astea. Ce dracu ... Trebuie să arunc şi telefonul ăsta", după care, în ziua de 07 mai 2012. la ora 18:22:16, între aceeaşi interlocutori se poartă următoarea convorbire telefonică: LLLLLLLLL.:

"Şterge-l pe ăla şi bagă-l pe ăsta." HH.:

"Pe care să-l şterg. Tu ai sunat pe MMMMMMMMM. Eşti nebun LLLLLLLLL. ? ".

- la data de 16 mai 2012, orele 11:18:36 şi 11:19:55, între inculpaţii HH. şi G. s-a purtat următorul dialog telefonic: HH.:

"Ştii că mi-ai trimis tu mie unu’ d-ăla care noi pe el cu GGGGGGG ... Ia-mi şi mie unul. Cât este? Şi trimite-mi-l şi-ţi dau banii." G.:

"A, deci încă unul, la fel ca celălalt.. Vrei să-ţi bag eu tot în ele, absolut tot cât să meargă sau te descurci? " HH.: Păi da, îmi bagi tot da’ să-mi faci cu să fie GGGGGGG. ăla, da’ trebuie cartelă ca să fie".

- la data de 19 aprilie 2012, ora 20:32:11, inculpatul E. a apelat o persoană neidentificată căreia i-a solicitat "5 pachete de o sută": E.:

"Băiatul acela macedon care ia telefoane de la voi.? Interlocutoare:

"Da, ştiu că scria "PPPPPPP. telefoane", dar nu ştiam cine e." E.:

"Vreau şi eu 5 ai? Pachete.? Interlocutoare:

"Da m-am prins 100? " E.:

"De-o sută.? Interlocutoare:

"Stai să văd câte mai am. Da’ nu mai am pachet." E.:

"De care ai nu contează. 5 cu 5 cu 5 ...".

- în ziua de 18 iunie 2012, ora 15:29.53, între inculpaţii G. şi I. se poartă următoarea convorbire telefonică: I.:

"Salut! Auzi, vezi că nu mai mere ... acela de BB. nu mai am semnal. Să mă ... pe el. Când îmi trebe, nu nai ... nu mai am semnal, nimic la el, na. Tu mai ai YYYYYYYY. ăla al meu? " G.:

"Da. " I.:

"No dă-mi una scurtă şi-apăi îţi trimit să ne uităm, no bine."

- cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi corporale efectuate la data de 9 iulie 2012 au fost identificate următoarele bunuri: la inculpatul H. - 16 telefoane mobile şi 14 cartele telefonice; la inculpatul G. - 76 telefoane mobile şi 14 cartele telefonice; la inculpatul F. - 42 telefoane mobile şi 28 cartele telefonice; la inculpatul N. - 12 telefoane mobile şi 13 cartele telefonice; la inculpatul E. - 15 telefoane mobile şi 14 cartele telefonice; la inculpatul HH. - 27 telefoane mobile şi 2 cartele telefonice.

S-a reţinut în continuare că în vederea asigurării condiţiilor propice desfăşurării nestingherite a activităţii evazioniste ce constituia scopul grupului infracţional organizat, la adăpost de o intervenţie categorică şi eficientă din partea autorităţilor statului, menită a pune capăt fraudării bugetului de stat, inculpatul B. a manifestat o preocupare constantă pentru constituirea şi consolidarea unui palier de protecţie a grupării infracţionale pe care o coordona, alcătuit din funcţionari cu putere de decizie în cadrul unor instituţii publice cu competenţe în această materie (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă).

Această protecţie venită din partea unor înalţi funcţionari ai statului s-a dovedit a avea un caracter realmente necesar, în condiţiile în care dimensiunea activităţii evazioniste operaţionalizată prin intermediul SC O. SRL nu ar fi putut trece neobservată, mai ales într-o localitate precum comuna Nicolae Bălcescu, unde în perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012, transporturile de motorină care veneau şi la scurt timp plecau de pe platforma SC O. SRL către destinaţiile din Sibiu şi Mediaş, precum şi pretinsa producţie de produse petroliere inferioare declarată a fi fost realizată în antrepozitul deţinut de SC O. SRL erau comparabile cu cele realizate de o rafinărie.

S-a constat, astfel cum probatoriul cauzei o dovedeşte, acest palier de protecţie care a sprijinit activitatea evazionistă a grupului infracţional organizat controlat şi coordonat de inculpatul B. a fost alcătuit în primul rând din inculpaţii K., care la momentul respectiv avea calitatea de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi L., care îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al aceleiaşi instituţii, protecţia asigurată de aceştia rezultând din maniera voit ineficientă în care şi-au exercitat atribuţiile ce le reveneau în virtutea funcţiilor deţinute, în sensul că deşi primiseră, în mod nemijlocit, date şi informaţii precise şi concludente cu privire la modalitatea ilicită în care gruparea infracţională patronată de inculpatul B. frauda bugetul de stat, în mod conştient şi deliberat nu au intervenit cu promptitudine şi fermitate pentru ca operaţiunile frauduloase cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL cu ajutorul multor alte societăţi comerciale implicate în schema infracţională, să fie controlate de către organele fiscale şi vamale competente, iar atunci când totuşi astfel de acţiuni de control au fost demarate, acestea s-au desfăşurat într-o modalitate formală şi superficială, care nu avea aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală.

Din punct de vedere subiectiv, prima instanţă a constatat că ansamblul probator strâns în cauză pune în evidenţă faptul că inculpaţii K. şi L. au acţionat cu intenţie, urmărind ca în virtutea funcţiilor publice pe care le deţineau în cadrul instituţiei a cărei menire era tocmai aceea de a interveni pentru descoperirea şi stoparea activităţii evazioniste, să-i ajute pe membrii grupului infracţional, în baza unor înţelegeri intermediate de KK. şi LL.

În această privinţă, a reţinut atenţia faptul că KK. avea o relaţie apropiată cu inculpaţii K. şi L. încă din perioada în care acesta activase în cadrul A.N.A.F., îndeplinind inclusiv funcţia de şef de cabinet al inculpatului K., iar LL. era, la rândul lui, prieten apropiat cu inculpaţii K. şi L., cu care avea întâlniri şi conversaţii frecvente, aceste aspecte fiind probate cu prisosinţă de notele de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor interceptate şi înregistrate cu autorizarea judecătorului. În perioada săvârşirii faptelor deduse judecăţii, LL. controla postul de televiziune NNNNNNNNN., iar prin prisma statutului influent pe care i-l conferea calitatea de "mogul de presă", acesta clama împrejurarea că relaţiile pe care le avea în mediul politic, cu membrii tuturor partidelor de pe eşichierul politic, îi permiteau să manipuleze procesul de numire a conducerii A.N.A.F.

În acest context, KK. şi LL. primeau de la inculpatul B. o parte din sumele obţinute din evaziunea fiscală cu scopul de a-i determina pe preşedintele şi pe vicepreşedintele A.N.A.F. să protejeze mecanismul infracţional prin prisma funcţiilor publice deţinute, garantându-se în schimb acestora menţinerea în funcţiile de conducere pe care le ocupau.

Analiza modului concret în care a fost operaţionalizat acest laborios mecanism evazionist a scos în evidenţă faptul că o activitate infracţională atât de amplă şi de complexă, perpetuată în timp pe parcursul unei perioade de mai bine de un an de zile, nu ar fi putut fi organizată dacă grupul infracţional în cadrul căruia a fost desfăşurată nu ar fi beneficiat de protecţie din partea celor mai de seamă reprezentanţi ai organelor vamale şi fiscale ale statului, mai ales într-o perioadă de gravă criză economică, în care fenomenul evaziunii fiscale fusese calificat drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale prin hotărârea C.SAT. nr. 69 din 28 iunie 2010, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Legea siguranţei naţionale nr. 51/1991.

Astfel, transporturile de motorină realizate aproape zilnic pe ruta Constanţa - Sibiu/Mediaş, timp de peste un an de zile, în baza unor documente false, însumând cantitatea de aproximativ 90.000 tone de combustibil, inexistenţa celor 120.000 tone de ţiţei menţionate scriptic a fi achiziţionate de către SC O. SRL sau simularea activităţilor de fabricare a celor 120.000 tone de CLG şi CLN care nu au existat niciodată, reprezentau realităţi faptice uşor verificabile în cadrul oricărei acţiuni serioase de control, ori lipsa identificării vreuneia dintre aceste nereguli flagrante dovedeşte atitudinea coniventă a conducerii A.N.A.F. de tolerare şi, chiar de încurajare a activităţii evazioniste desfăşurate prin intermediul SC O. SRL

Succesul demersului infracţional era astfel condiţionat de susţinerea unor înalţi funcţionari ai statului aflaţi în poziţii importante în structura instituţiilor publice abilitate în combaterea fenomenului evaziunii fiscale, care le permitea să influenţeze modalitatea de desfăşurare a eventualelor controale ce ar fi putut viza atât pretinsul proces tehnologic de prelucrare a produselor petroliere, ce ar fi trebuit să se desfăşoare pe platforma petrochimică a SC O. SRL, cât şi activitatea ilicită de transport şi distribuţie a motorinei către staţiile de carburanţi din judeţul Sibiu, pe baza unor documente fictive.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că în cazul în speţă protecţia de care s-a bucurat SC O. SRL în comercializarea ilegală a motorinei euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor cu scopul declarat al folosirii acesteia în procesul de producţie din antrepozitul fiscal, a venit atât din partea inculpaţilor K. şi L., funcţionari cu un rol esenţial în combaterea evaziunii fiscale şi care se aflau în strânsă legătură cu liderii grupului infracţional, cât şi din partea unor conducători ai structurilor teritoriale aflate în subordinea acestora, care deşi nu au făcut obiectul vreunei anchete, există suficiente indicii că au manifestat la rândul lor o atitudine coniventă de tolerare şi de ocrotire a activităţii infracţionale desfăşurate prin intermediul SC O. SRL.

Deşi, pentru dovedirea activităţii inculpaţilor K. şi L. de influenţare a modului de efectuare a controalelor ce intrau în competenţa persoanelor aflate în subordinea lor, probatoriul administrat în cauză nu relevă existenţa unor probe directe în acest sens, totuşi, Curtea constată că, în aplicarea principiilor consacrate de jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului în materia aprecierii probelor (Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunţată de CEDO în cauza Carabulea împotriva României), conform cărora standardul probei "dincolo de orice dubiu" poate fi atins şi prin coexistenţa unor inferenţe suficient de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt, irefutabile, acestea pot fi decelate cu valoare de certitudine prin coroborarea unor probe indirecte, suficient de temeinice şi legal administrate în cauză.

Astfel, pe baza probatoriului cauzei, Curtea a reţinut că inculpatul K. a fost numit preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 6 ianuarie 2009, iar inculpatul L. a fost numit vicepreşedinte al A.N.A.F. cu rol de conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor la data de 02 martie 2011, după ce anterior deţinuse funcţia de director al Direcţiei de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale în cadrul aceleiaşi instituţii. Prin prisma funcţiilor de conducere deţinute, cei doi inculpaţi coordonau nemijlocit modul în care organele vamale realizau supravegherea operaţiunilor cu produse energetice, atât prin organizarea activităţii de control, cât şi prin gestionarea informaţiilor concrete referitoare la fapte de evaziune fiscală.

Autoritatea Naţională a Vămilor (A.N.V.) îşi desfăşura activitatea la data săvârşirii faptelor în baza prevederilor H.G. nr. 109/2009 în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, buget şi patrimoniu proprii. Principala atribuţie a A.N.V. era aplicarea legislaţiei în domeniul vamal şi pentru accize, prin aparatul central şi unităţile subordonate la nivel teritorial. Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conducea Autoritatea Naţională a Vămilor avea în subordinea directă Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi era membru de drept al Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Controlul operaţiunilor cu produse accizabile se realiza într-o modalitate care asigura, pe de o parte, concentrarea deciziilor la persoanele cu funcţii de conducere, iar pe de altă parte permitea un grad ridicat de subiectivism în luarea acestor decizii.

Acest lucru reiese dintr-un raport de audit al performanţei la ANV, realizat în cursul anului 2012 de către Curtea de Conturi, prin care s-a constatat că selecţia contribuabililor supuşi controlului se realiza prin utilizarea "raţionamentului profesional", fără a exista analize de risc, această procedură fiind calificată drept una din principalele vulnerabilităţi ale instituţiei la corupţie, întrucât permitea evitarea realizării unor controale la anumiţi agenţi economici cu risc fiscal ridicat. Totodată, auditorii Curţii de Conturi au constatat că inspectorii fiscali erau repartizaţi în mod inegal în cadrul direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, astfel încât DJAOV Constanţa avea doar 3 inspectori fiscali, jumătate din numărul altor direcţii, în condiţiile în care judeţul Constanţa deţinea o pondere însemnată din antrepozitele fiscale de producţie şi depozitare produse energetice şi alcoolice la nivel naţional.

Potrivit aceluiaşi raport de audit, activitatea de supraveghere a mişcării produselor accizabile în regim fiscal suspensiv şi cea de investigare cu privire la deţinerea, producerea, mişcarea şi comercializarea produselor supuse accizării se realiza pe baza unor modalităţi de selecţie arbitrare, subiective a acţiunilor din planul de control al echipelor mobile.

Totodată, autorizarea antrepozitelor fiscale se realiza de către o comisie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prezidată de şeful ANV, în lipsa unor termene precise de eliberare a autorizaţiilor, împrejurare care permitea la rândul său luarea unor decizii subiective.

În perioada cât au deţinut funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte al A.N.A.F., atât inculpatul K., cât şi inculpatul L. au primit nemijlocit sesizări oficiale conţinând date concrete cu privire la activităţile evazioniste desfăşurate de B. şi de SC O. SRL, însă şi-au exercitat atribuţiile de coordonare a acţiunilor de control într-o modalitate care să asigure funcţionarea în continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilităţilor sistemului vamal.

Astfel, încă din luna iunie 2009, inculpatului K. i-a fost transmisă nota nr. x a Curţii de Conturi cu privire la formarea, evidenţierea, urmărirea şi încasarea veniturilor bugetului de stat, administrate şi gestionate de Autoritatea Naţională a Vămilor. În cuprinsul acestui document era descrisă pe larg modalitatea de fraudare a bugetului de stat prin tranzacţiile cu produse energetice comercializate de antrepozitele fiscale şi era indicată activitatea desfăşurată de mai multe societăţi comerciale, printre care se număra şi SC O. SRL administrată la acel moment de inculpatul B., precum şi o altă societate administrată anterior de acelaşi inculpat.

Constatările auditorilor Curţii de Conturi demonstrau că buletinele de verificare metrologică în baza cărora a fost autorizat antrepozitul fiscal erau contrafăcute, că verificările faptice efectuate de autorităţile vamale aveau caracter formal, precum şi că societatea a realizat achiziţii de motorină şi benzină care depăşeau capacitatea de depozitare, fiind evident că nu realizează activitate de producţie de produse petroliere inferioare, ci că revinde combustibilul. De asemenea, s-a mai arătat că anumiţi reprezentanţi ai structurilor A.N.A.F. cu atribuţii în autorizarea antrepozitarilor şi supravegherea mişcării produselor accizabile nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

Având în vedere aceste împrejurări, reprezentanţii Curţii de Conturi au cerut ca reprezentanţii A.N.A.F să efectueze verificări la SC O. SRL privind 24 de aspecte concrete, printre care:

- realitatea intrărilor de produse energetice în antrepozitul fiscal

- consumurile specifice de energie electrică ale instalaţiilor folosite pentru producţia produselor energetice;

- activitatea tuturor agenţilor economici implicaţi pe circuit, până la consumatorul final;

identitatea autovehiculelor folosite pentru realizarea transporturilor;

- reconstituirea traseului sumelor de bani folosite pentru plata obligaţiilor între antrepozitar şi ceilalţi participanţi la circuitul financiar;

- modul în care organele vamale şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu autorităţile cu atribuţii de autorizare şi supraveghere a antrepozitelor fiscale.

În răspunsul transmis Curţii de Conturi de inculpatul K. s-a invocat imposibilitatea efectuării acestor verificări, cu motivarea că o inspecţie fiscală iniţiată la 26 martie 2009 de D.R.A.O.V Constanţa fusese suspendată la data de 06 aprilie 2009 datorită unor cercetări efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa? Inspecţia menţionată nu a mai fost reluată până la sfârşitul anului 2012, sub pretextul că documentele contabile ale SC O. SRL au fost ridicate de organele de urmărire penală, deşi verificările solicitate de Curtea de Conturi se refereau şi la alte împrejurări de fapt, precum şi la activitatea celorlalte societăţi implicate pe circuit, astfel încât nu erau influenţate de cercetările penale întreprinse cu privire la SC O. SRL.

De asemenea, în luna octombrie 2011, deci într-un moment în care activitatea infracţională dedusă judecăţii în cauza pendinte se afla în plină desfăşurare, inculpatului K. i-a fost prezentată nota nr. x a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F., în cuprinsul căreia era practic descris în mod sintetic modul de fraudare a bugetului de stat prin activităţile evazioniste realizate în numele şi pe seama SC O. SRL, arătându-se că există informaţii potrivit cărora SC P. SRL livrează în mod fictiv combustibil (ţiţei brut) către antrepozitul fiscal aparţinând SC O. SRL sub pretextul efectuării de activităţi de producţie, în fapt motorina fiind livrată către staţiile de distribuţie aparţinând SC Q. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL.

În cuprinsul aceleiaşi note, Direcţia Generală de Informaţii Fiscale a solicitat în mod expres instituirea unor măsuri de supraveghere şi control care să vizeze realitatea operaţiunilor desfăşurate de aceste societăţi comerciale.

Această notă a fost transmisă din dispoziţia inculpatului K. către inculpatul L., fiind ulterior direcţionată la Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale.

În legătură cu interesul manifestat de către inculpatul K. pentru aspectele grave semnalate în cuprinsul notei anterior menţionate este relevantă declaraţia autorul notei respective, martorul QQQQ., din lecturarea căreia se deduce cu uşurinţă atitudinea de neîncredere pe care inculpatul K. a lăsat să se înţeleagă că o manifestă faţă de realitatea împrejurărilor consemnate în cuprinsul notei ce i-a fost prezentată, ca şi cum acestea ar fi parvenit din zvon public, iar nu de la o structură a instituţiei al cărei conducător era. În acest sens, din declaraţia martorului QQQQ., care la vremea respectivă conducea Direcţia Generală de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F., se reţine că, fiind încunoştinţat de către un subordonat al său care îşi desfăşura activitatea în cadrul Serviciului de monitorizare a activităţii fiscale, al cărui principal obiectiv consta în surprinderea activităţilor cu potenţial fiscal ridicat, despre faptul că existau anumite tranzacţii scriptice între expeditorul SC P. SRL şi antrepozitarul SC O. SRL, iar faptic aceste tranzacţii se realizau între expeditor şi staţiile de distribuţie a produselor petroliere SC Q. SRL şi SC R. SRL, a întocmit o notă pe care la rândul său a prezentat-o preşedintelui A.N.A.F., inculpatul K., care primind respectiva notă, a studiat-o cu atenţie şi l-a întrebat dacă informaţiile pe care le conţinea sunt verificate, după care fără a pune nicio rezoluţie scrisă, a dispus verbal transmiterea notei către A.N.V.

Singurele verificări efectuate în urma notei anterior menţionate au constat într-un control efectuat la data de 21 noiembrie 2011 la sediul SC O. SRL, vizând identitatea dintre stocul scriptic de produse energetice şi cel faptic. Acest control nu a avut însă aptitudinea de a confirma informaţiile din nota întocmită de Direcţia Generală de Informaţii Fiscale privind livrările faptice de motorină către staţiile de carburanţi şi caracterul fictiv al operaţiunilor de rafinare, în condiţiile în care stocurile scriptice erau influenţate de documentele fictive întocmite de inculpaţi, iar verificările care ar fi trebuit să fie efectuate potrivit solicitărilor se refereau tocmai la realitatea tranzacţiilor consemnate.

Organele vamale abilitate nu au folosit niciunul dintre instrumentele de supraveghere pe care le aveau la dispoziţie conform normelor de organizare şi funcţionare (oprirea în trafic şi controlul cisternelor care transportau motorină la SC Q. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL, supravegherea permanentă pe timp de zi şi de noapte a clădirilor şi depozitelor aparţinând SC O. SRL, însoţirea mijloacelor de transport) pentru a verifica dacă aspectele cuprinse în notă sunt reale. Totodată, nu s-au efectuat controale pe fluxul tehnologic al rafinăriei, pentru a stabili dacă produsele energetice inferioare au fost într-adevăr produse, nu s-a realizat o verificare a circuitului fizic al ţiţeiului, nu au fost verificaţi cumpărătorii combustibilului lichid pentru a stabili dacă activitatea acestora justifica achiziţiile şi nu au fost organizate activităţi de însoţire a autovehiculelor folosite pentru transportul motorinei.

De altfel, aspecte relevante referitoare la modul în care inculpaţii K. şi L., în virtutea funcţiilor importante deţinute în cadrul A.N.A.F. puteau coordona şi influenţa direcţionarea activităţilor de control se desprind şi din declaraţiile altor martori audiaţi în cauză, chiar la propunerea acestora.

Astfel, potrivit declaraţiei martorului UUUU., care în perioada de referinţă ocupa funcţia de şef Serviciu echipe mobile din cadrul A.N.V., de regulă controalele inopinate se dispuneau de către directorii structurilor din care făceau parte echipele operative şi, numai în mod excepţional, atunci când era vorba despre inspecţii fiscale complexe care presupuneau implicarea mai multor direcţii regionale exista posibilitatea ca astfel de inspecţii să fie coordonate de către conducătorul A.N.V., însă astfel de inspecţii nu erau uzuale. Ori în cazul în speţă, o astfel de inspecţie fiscală complexă, deşi absolut necesară în raport cu amploarea şi complexitatea activităţilor evazioniste despre care deţinea informaţii concrete că ar fi desfăşurate de către SC O. SRL cu ajutorul a numeroşi alţi agenţi economici implicaţi în mecanismul de fraudare a bugetului de stat, nu a fost niciodată dispusă de către şeful A.N.V., inculpatul L., acţiunea de control demarată de A.N.V. asupra SC O. SRL în luna noiembrie 2011 în urma notei nr. x a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F. limitându-se, aşa cum s-a precizat anterior, la verificarea formală a corespondenţei dintre stocul scriptic şi stocul faptic de produse energetice.

Aspecte similare se desprind şi din declaraţia martorului TTTT., care la momentul comiterii faptelor deduse judecăţii deţinea funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa şi care a afirmat că aprobarea menţionării în planul de inspecţie fiscală a oricărei societăţi, deci şi a SC O. SRL se făcea de către preşedintele A.N.V., inculpatul L., iar în luna aprilie 2012 a primit o propunere din partea A.N.V., semnată de către inculpatul L. pentru efectuarea unei astfel de inspecţii fiscale la SC O. SRL, dispunând repartizarea acelei solicitări către Compartimentul de inspecţie fiscală care era compus din 3 persoane şi care la acel moment mai avea în derulare alte 3-4 inspecţii fiscale, astfel încât activitatea de inspecţie la care trebuia supusă SC O. SRL, nu începuse până la momentul în care el şi-a încetat activitatea de director al Regionalei Vamale Constanţa, în luna mai 2012.

De asemenea, şi martorul VVVV. care a ocupat mai întâi funcţia inspector vamal în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu şi apoi pe aceea de director executiv în cadrul aceleiaşi instituţii a precizat că toate inspecţiile fiscale erau aprobate de către conducerea A.N.V, respectiv de către inculpatul L.

În cât priveşte faptul că niciunul dintre martorii TTTT., care a îndeplinit funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa, RRRR. care a deţinut funcţia de director al D.G.F.P. Constanţa sau VVVV., care începând cu luna martie 2012 a ocupat funcţia de director executiv în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, nu a afirmat că ar fi primit vreo dispoziţie sau ar fi fost influenţaţi în vreun fel de către inculpaţii K. şi L. spre a favoriza SC O. SRL, ori, după caz, SC Q. SRL, în cadrul acţiunilor de control întreprinse de către structurile teritoriale fiscale sau vamale pe care le conduceau, Curtea consideră că acest aspect trebuie interpretat în strânsă legătură cu propria conduită "binevoitoare" manifestată de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu.

Astfel, în pofida evidenţei faptelor, martorul TTTT. a susţinut că, în perioada cât a îndeplinit funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa, SC O. SRL nu a fost o societate care să ridice probleme nici măcar la nivelul Grupurilor Regionale de Luptă Antifraudă în cadrul cărora se organizau întâlniri cu Poliţia, Prefectura, Finanţele Publice, Garda Financiară şi nici nu auzise ca această societate să desfăşoare vreo activitate infracţională, iar în urma controalelor inopinate pe care le-a ordonat cu privire la respectiva societate sau la care echipe ale Regionalei Vamale au participat împreună cu organele de poliţie, nu i-au fost raportate niciun fel de nereguli sau acţiuni de fraudă din partea SC O. SRL, pentru simplul motiv că acestea nici nu au fost căutate.

În acelaşi sens, din declaraţia martorului RRRR. care a deţinut funcţia de director general al D.G.F.P. Constanţa, Curtea reţine că, deşi aprobarea planului lunar de control intra în atribuţiile lui de serviciu, acesta nici nu are cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de către SC O. SRL, care constituia totuşi un agent economic destul de însemnat din raza de competenţă a instituţiei pe care o conducea, ci despre aceasta a auzit doar din ceea ce s-a scris în presa vremii.

Cu privire la martorul VVVV., care începând cu luna martie 2012 a ocupat funcţia de director executiv în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, din declaraţia acestuia rezultă că asupra SC Q. SRL a fost începută o inspecţie fiscală în lunile noiembrie sau decembrie 2011, însă această activitate nu fusese finalizată nici la sfârşitul lunii iunie 2012, ceea ce coroborat cu atitudinea de superioritate pe care, astfel cum s-a precizat cu prilejul expunerii contribuţiei infracţionale a inculpatului I., acesta obişnuia să o manifeste în relaţia cu inspectorii vamali, dovedeşte lipsa de seriozitate şi de eficienţă a verificărilor efectuate în cadrul respectivelor acţiuni de control.

- "Ce rugăminte am la tine, la ora unu jumate, la prânz.. o să vină unii d-ăia cu trese, şti tu. Faci şi tu o masă de şase persoane, opt persoane şi trec eu să-ţi.. Le dai ce vor ei, da? " (convorbire telefonică purtată de HH. la data de 30 mai 2012, ora 10:28:02 cu un interlocutor pe nume OOOOOOOOO.);

- "deja a aflat ponta şi inspectorul şef PPPPPPPPP. despre situaţia de la Kogălniceanu mâine dim mergem la dga" (SMS primit de HH. la data de 4 iunie 2012, ora 15:25:13);

- "ok de aici e sprijin total dar să ajungă lucrările aici", "Omu ştie am vb dar să nu folosească numele meu atenţie mare" (SMS-uri transmise de HH. la data de 4 iunie 2012, ora 15:33:57 şi 15:35.02).

Pe lângă aspectele faptice anterior menţionate, Curtea a constatat că înregistrările de convorbiri telefonice şi imagini şi listingurile apelurilor telefonice din perioada de referinţă constituie elemente probatorii ce oferă date deosebit de relevante despre succesiunea discuţiilor şi a întâlnirilor ce au avut loc chiar în perioada comiterii faptelor ce formează obiectul judecăţii, între B., KK., LL., K. şi L., contacte care nu pot fi explicate decât în contextul interesului manifest al inculpatului B. de a obţine o protecţie de cel mai înalt nivel pentru activitatea evazionistă desfăşurată de membrii grupării şi care demonstrează existenţa unei coordonări între membrii grupului şi funcţionarii publici care le asigurau protecţie. Modul conspirat în care s-au desfăşurat aceste întâlniri, limbajul codificat folosit şi metodele utilizate pentru a evita o eventuala interceptare a discuţiilor ambientale denotă că toţi participanţii la aceste consfătuiri aveau reprezentarea caracterului infracţional al activităţii desfăşurate de inculpatul B. împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional.

Totodată, aceste elemente probatorii obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice de interceptare şi înregistrare vin să infirme în mod categoric şi susţinerile neadevărate ale inculpaţilor K. şi L., care au pretins în mod constant că nu îl cunosc pe inculpatul B.

Astfel, la data de 20 decembrie 2011, inculpatul B. s-a întâlnit cu KK. în incinta restaurantului "QQQQQQQQQ.", situat în municipiul Arad. Ulterior discuţiei dintre cei doi, KK. l-a contact pe inculpatul L., cu care a perfectat o întâlnire în cursul aceleiaşi seri, la reşedinţa fostului director executiv al Autorităţii Naţionale a Vămilor, inculpatul L.

În ziua de 18 ianuarie 2012, KK. a avut două întâlniri cu inculpatul K., una la sediul A.N.A.F. şi cealaltă la restaurantul RRRRRRRRR. din Bucureşti, la ambele participând şi inculpatul L., iar la datele de 22 şi 25 ianuarie 2012, între KK. şi K. au avut loc noi întâlniri, ultima dintre acestea petrecându-se la domiciliul preşedintelui A.N.A.F.

La data de 10 februarie 2012, ora 09:44:24, KK. l-a contactat pe inculpatul B. şi l-a întrebat dacă sunt "noutăţi ceva", acesta din urmă răspunzându-i că nu, deocamdată, şi că "dăm înainte, uşurel, aşa", după care cei doi au stabilit să se întâlnească "luni (13 februarie 2012).. tot aşa, seara, tot aşa, pe la ăla, pe acolo..". Totodată, KK. l-a întrebat pe inculpatul B. despre swifturile bancare pe care le-a primit, atrăgându-i atenţia că "nu erau toate, erau numai o parte", iar acesta i-a promis că se "va uita prin ele, să vadă ce lipseşte". KK. a afirmat că le are pe "primele de prin octombrie", dar că mai trebuie şi "celelalte, să i le dau lu’ ăla"? Inculpatul B. i-a spus că trebuie să fie "opt în total", întrebându-l câte a primit, la care KK. a răspuns că a primit "numai vreo patru, în total 1,1"? Inculpatul B. a promis că le va pregăti şi pe celelalte şi le va pune "într-un dosar", moment în care KK. a insistat asupra necesităţii primirii tuturor documentelor, întrucât trebuie "să i le dau lu’ ăsta să şi le ...", deoarece "nu e bine să nu le aibă".

Referitor la conţinutul convorbirii telefonice anterior menţionate, este de precizat faptul că transferurile bancare la care au făcut referire cei doi interlocutori reprezentau, în fapt, plăţile efectuate de inculpatul B. prin compania OOOOO. din Emiratele Arabe Unite către compania SSSSSSSSS. controlată de TTTTTTTTT. Astfel, primele plăţi au fost efectuate la data de 6 octombrie 2011 şi 12 octombrie 2011, iar împreună cu transferurile ulterioare din 13 decembrie 2011 şi 22 decembrie 2011 însumau 1,1 milioane de dolari.

Subiectul acestor plăţi externe a făcut şi obiectul unei discuţii telefonice purtate în data de 16 februarie 2012, ora 21:51:06. între KK. şi inculpatul F., locotenentul lui B., ocazie cu care acesta din urmă a precizat că are cunoştinţă de "dosar", întrucât s-a ocupat personal de întocmirea acestuia, fiind vorba despre "alea 8".

În contextul în care la data de 9 februarie 2012 fusese numit un nou guvern al României, iar conducerea Ministerului Finanţelor Publice analiza oportunitatea demiterii persoanelor cu funcţii de conducere din instituţiile cu competenţe fiscale şi vamale, KK. şi LL. au realizat demersuri, la cererea inculpatului B., în vederea menţinerii în aceste funcţii a inculpaţilor K. şi L. sau cel puţin pentru a determina numirea în funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a unei persoane apropiate care să protejeze în continuare activitatea grupului.

În acest sens, în seara zilei de 15 februarie 2012, UUUUUUUUU., comisar şef al Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Ilfov, s-a deplasat la biroul numitului LL. Pe parcursul acestei întâlniri, la ora 19:31:41, UUUUUUUUU. i-a contactat telefonic pe XX., la acel moment comisar şef adjunct al Gărzii Financiare, căruia i-a solicitat să îi transmită în regim de urgenţă CV-ul în format electronic, comunicându-i totodată că este nevoie de discreţie absolută:

"Uită c-ai vorbit cu mine, ăsta-i mesajul". În conversaţia purtată de cei doi prin telefon a intervenit şi numitul LL., care i-a transmis lui XX. următorul mesaj "Când se dărâmă castelul, încerc să păstrez o casă", ceea ce semnifica demersurile pe care acesta le făcea pentru numirea lui XX. în funcţia de şef al A.N.A.F.

Împrejurarea transmiterii CV-ului către LL., deşi ce-i drept cu o altă motivaţie necredibilă, este confirmată şi prin declaraţiile date de către însuşi martorul XX., care a precizat că a trimis CV-ul la cererea prietenului lui LL. şi deşi a fost surprins de o atare cerere, s-a gândit că aceasta era în legătură cu discuţiile pe care le avuseseră anterior despre posibilitatea angajării lui într-una dintre firmele aparţinând acestuia.

Tot în seara zilei de 15 februarie 2012, în intervalul 19.30 - 19.45, KK. şi inculpatul B. au efectuat o vizită la reşedinţa inculpatului L. din Bucureşti, detaliile întâlnirii fiind stabilite prin intermediari, iar deplasarea celor doi în această locaţie realizându-se la intervale diferite.

O nouă întâlnire a fost plănuită între KK. şi K., prin convorbirea telefonică din ziua de 16 februarie 2012, ora 12:01:29, întrevederea urmând a avea loc în biroul preşedintelui A.N.A.F.

În ziua de 26 februarie 2012, într-o convorbire telefonică purtată la ora 19:04:44, inculpatul B. i-a transmis lui KK. că trebuie să se vadă, întrucât "Îs câteva treburi din astea organizatorice, ca să vedem ce şi cum le aşezăm pentru viitor", interlocutorul răspunzându-i că "e bine, că există presiuni mari acuma pe toată lumea de la ăsta nou" care "măcar e O.K." şi că "a vrut să-l tupăie p-ăsta al nostru, dar noroc că mai am eu prieteni", referindu-se la posibilitatea demiterii inculpatului K.. În plus, KK. i-a confirmat inculpatului B. că a primit "dosărelul" şi că l-a dat mai departe, după ce anterior şi-a făcut o copie, context în care B. a ţinut să sublinieze că "e inclusiv scrisă data pe fiecare, ca să poată să le pupe, să le puncteze".

La data de 01 martie 2012, la ora 20:14, inculpatul B. l-a apelat pe KK. care se afla în Franţa şi l-a întrebat dacă poate să ajungă mai repede în ţară întrucât "am fost acum la un prieten şi zice c-a înnebunit lupul acolo şi nicicum nu mai vrea să rămână", referindu-se la faptul că inculpatul K. intenţiona să demisioneze din funcţie de preşedinte al A.N.A.F, context în care KK. l-a întrebat dacă "vrea să-l ardă pe ăsta micu’", iar B. i-a răspuns că "Nu să-l ardă, vrea să se ardă singur", pentru că "s-a săturat, că alea, că nu mai poate". În continuarea discuţiei, inculpatul B. i-a recomandat lui KK. să vină mai repede în ţară, întrucât "pe dumneavoastră întotdeauna v-a ascultat", astfel încât să-l convingă pe inculpatul K. să mai rămână în funcţie "măcar o perioadă, că nu-i momentul acuma. Măcar, când e o perioadă mai liniştită, că acuma chiar nu e.. e prea mare presiunea acuma". KK. a promis că va vorbi cu inculpatul K. în aceeaşi seară şi că îl va convinge, inculpatul B. insistând pe lângă interlocutor să-l convingă pe K. "măcar să v-aştepte până veniţi.. măcar să mai aibă răbdare până veniţi şi.. că e un cadru mai larg, aşa, care trebuie discutat, că v-am spus eu că mai sunt nişte lucruri care vroiam să le vorbim.." Totodată, inculpatul B. a afirmat că "Şi asta e o chestiune. Bun, s-a sătura, S-a săturat. Na, e ok, că până la urmă fiecare îşi ştie limitele ... Dar zic că trebuie un pic gândită, că..", context în care KK. i-a reamintit că data trecută când s-a pus problema demiterii lui K. "Noi atunci am dat şi soluţie . . . . . . . . . .Era una repede, repede", referindu-se la demersurile întreprinse pentru numirea în funcţia de preşedinte al A.N.A.F. a lui XX., deşi "p-aia (n.n. varianta) preferam s-o ţinem după". În final, inculpatul B. a promis că-l va suna din nou pe KK. după ce va merge la "văru’" (n.n. inculpatul L.), întrucât "a fost chemat înapoi".

La scurt timp, în jurul orelor 20:23, în timp ce se afla în locuinţa inculpatului L. inculpatul B. l-a apelat din nou pe KK., după care, pe terminalul mobil folosit de inculpatul B., discuţia a continuat între KK. ş? Inculpatul L. care şi-a exprimat nedumerirea cu privire la decizia intempestivă a inculpatului K., că "Aşa i-a intrat lui.. şi s-a apucat să-şi facă curăţenie". KK. l-a întrebat pe interlocutor "care este motivul real" al unei asemenea decizii, inculpatul L. afirmând că nu ştie, că "el are în cap că oricum o să-l mătrăşească poate", dar că l-a chemat "să vină pe aici" şi că K. i-a confirmat prezenţa într-o oră (aspect ce este confirmat de convorbirea telefonică pe care anterior, la ora 20:12:37, inculpatul L. o purtase cu inculpatul K., cu prilejul căreia cei doi stabiliseră să se întâlnească mai târziu, acasă la inculpatul L.). În continuare, KK. l-a întrebat pe inculpatul L. dacă crede că ar fi cazul să-l sune şi el pe inculpatul K., cei doi convenind că dacă va fi nevoie inculpatul L. îi va da un beep în timpul întâlnirii pe care urma să o aibă cu inculpatul K., scopul fiind acela de a-l convinge pe acesta să se răzgândească, "să mai aştepte o săptămână, două". În final, KK. l-a solicitat la telefon pe inculpatul B., căruia i-a promis că va încerca să vină sâmbătă, după ce va afla "ce simte văru" în urma întâlnirii cu inculpatul K., iar inculpatul B. a afirmat că nu va rămâne la discuţie întrucât "n-are sens,.. n-are rost,..Doar complicăm lucrurile.", după care cei doi au stabilit că vor avea o nouă conversaţie după ce inculpatul B. va părăsi locuinţa inculpatului L.

Această convorbire telefonică, pe lângă rolul esenţial de element probatoriu care dovedeşte cu certitudine interesul major al inculpatului B. ca preşedintele A.N.A.F., inculpatul K., să mai rămână în funcţie pentru a garanta protecţie grupării infracţionale pe care o coordona, constituie şi dovada incontestabilă a caracterului nesincer al susţinerilor inculpatului L. făcute cu prilejul audierii sale de către instanţa de fond, când a afirmat că nu l-a cunoscut niciodată personal pe inculpatul B. şi că la solicitarea lui KK., acesta din urmă s-a întâlnit o singură dată cu inculpatul B. în curtea locuinţei sale, unde au discutat timp de circa 15-20 de minute, fără însă ca el să participe la această întrevedere şi fără măcar să fie informat despre identitatea persoanei cu care s-a întâlnit KK. în acel context

În aceeaşi seară, după aproximativ 10 minute, la ora 20:32:24, inculpatul B. şi KK. au discutat din nou la telefon, primul afirmând că "problema e, că v-am zis, că sunt nişte lucruri pe care n-am cum să vi le explic acuma, dar nu-i momentul, adică trebuie să mă credeţi pe cuvânt" şi că "am nişte lucruri cu care mă descurc cu el, dar în condiţiile în care nu apar altele în plus", pentru că altfel "o să pară la toată lumea că sunt de capul meu". În cadrul aceleiaşi convorbiri, KK. l-a întrebat pe inculpatul B. dacă "mai face lumea presiuni pe tine? ", context în care acesta din urmă a răspuns "Da, păi d-asta vă zic, că mai sunt nişte lucruri, dar nu sunt nici măcar ca să m-agite, dar în condiţiile actuale, dacă se modifică ceva n-o să mai fie aşa.. E o chestie de imagine.", reiterând astfel ideea că este importantă menţinerea percepţiei cu privire la protecţia conducerii A.N.A.F.

Aceste discuţii telefonice denotă mai presus de orice dubiu faptul că menţinerea în funcţie a inculpatului K. constituia un obiectiv esenţial pentru inculpatul B. şi că în lipsa protecţiei preşedintelui A.N.A.F. ar fi existat riscul ca mecanismului evazionist să se prăbuşească.

În continuarea convorbirii telefonice anterior menţionate, KK. şi-a exprimat totuşi înţelegerea faţă de gestul precipitat al preşedintelui A.N.A.F. "Adevărul că după trei ani de zile.. stresuri de astea" (n.n. referirea priveşte perioada în care inculpatul K. ocupase funcţia de preşedinte al A.N.A.F., în care fusese numit la data de 06 ianuarie 2009), însă i-a promis în mod repetat inculpatului B. că-l va convinge pe inculpatul K. să nu demisioneze. Totodată, inculpatul B. a insistat pe lângă KK. să îl determine pe K. să mai stea "măcar o lună, două, nu se pune problema de perioade lungi ... Că suntem şi cu alea vechi pe punct de finalizare, sunt şi altele noi şi-n momentul în care apare o chestie nouă toată lumea ce zice? A, păi stai aşa că nu.. înseamnă că nu mai e..". Pentru a înţelege semnificaţia reală a acestor afirmaţii ale inculpatului B., este important de reamintit faptul că, potrivit probatoriului administrat în cauză la care s-a făcut trimitere în considerentele ce preced, începând cu luna februarie 2012 a fost introdusă în circuitul infracţional, cu rol de firmă "supapă" prin intermediul căreia erau retrase în numerar sumele de bani provenite din vânzarea ilegală de motorină, cu motivaţia fictivă de achiziţie cereale de la persoane fizice şi pe baza unor documente false, SC T. SRL, care înlocuia pe SC S. SRL

De asemenea, cu prilejul aceleiaşi conversaţii, inculpatul B. l-a sfătuit pe KK. "Eu zic că ar trebui un pic explicată situaţia, ce efecte are", pentru că bănuieşte că "nu îi este chiar indiferent ce se întâmplă în jurul lui". Nevoia ca preşedintele A.N.A.F. să mai rămână în funcţie pentru încă o perioadă limitată de timp a mai fost reiterată pe parcursul conversaţiei de către inculpatul B., "Problema este în felul următor, că eu cred totuşi că o lună, o lună şi jumătate nu e o perioadă atât de lungă.. Că de atâta e vorba, nu e vorba de mai mult, până se ancorează nişte treburi, dup-aia..", aceasta fiind perioada ce-i era necesară inculpatului B. pentru continuarea nestingherită a activităţii infracţionale, înainte de a părăsi definitiv teritoriul României cu destinaţia S.U.A., eveniment ce a avut loc spre sfârşitul lunii aprilie 2012.

În final, KK. a arătat că în cazul unei demisii a preşedintelui A.N.A.F. este necesar să fie anunţat în timp util pentru a acţiona în sensul numirii unei alte persoane:

"Dacă chiar vrea aşa, ok, dar să-mi dea posibilitatea să pun eu ..., să fac altceva, dacă tot vrea el să plece, să pun pe cine trebe", indicând că într-o situaţie similară a trimis CV-ul unei persoane potrivite.

Tot în seara zilei de 1 martie 2012, în jurul orei 21:50, inculpatul B. i-a comunicat telefonic lui KK. ceea ce îi transmisese inculpatul L. cu privire la întâlnirea avută cu inculpatul K., în sensul că "ar fi vorba de nişte bănuieli şi nişte zvonuri pe care le-a auzit şi cărora le dă crezare, dar nu vrea să spună de unde şi cum", iar KK. i-a spus că şi el discutase în urmă cu doar două minute cu inculpatul K., care i-a spus că "vine de la lucru cât timp o mai avea de unde, că ăştia vor să schimbe toţi şefii de instituţii" şi că l-a convins să nu facă nimic pentru moment. În continuare, KK. a afirmat că "dacă îi schimbă pe toţi, îi schimbă pe toţi, n-ai ce să faci, să-l punem pe ălalalt, pe unul pe care îl cunoaştem noi", dar înainte ca K. să-şi dea demisia, acesta trebuie să-l înlocuiască din funcţie pe un funcţionar cu atribuţii de control, "ăla care e vice, ştii tu, boul acela de la control care ne certăm cu el, ăla trebuie schimbat şi ăla trebuie f.. (n.n. cuvânt obscen) "? Inculpatul B. a arătat că este de acord cu orice persoană aleasă de KK., dar i-a sugerat totuşi că ar fi bine să-l convingă pe inculpatul K. "să mai aştepte măcar o lună", interval suficient pentru a pune la punct nişte lucruri.

Aceste convorbiri telefonice se coroborează cu listingul aferent postului telefonic utilizat de inculpatul K. din care rezultă că la ora 21:45 de la acest post telefonic a fost iniţiat un apel către postul telefonic utilizat de KK., cel la care se face referire în discuţia purtată de acesta din urmă cu inculpatul B. Totodată, discuţiile purtate cu prilejul convorbirilor telefonice anterior menţionate, referitoare la întreprinderea unor demersuri pentru amânarea demisiei inculpatului K., sunt confirmate de modul în care a acţionat acesta în perioada ulterioară, în sensul că nu a mai pus în aplicare intenţia de a-şi da demisia din funcţia de preşedinte al A.N.A.F., ci a rămas în această funcţie până la data de 19 aprilie 2012, când a fost revocat de către primul-ministru.

În data de 2 martie 2012, printr-o convorbire telefonică ce a avut loc la ora 14:33:16, inculpatul L. a apelat într-o modalitate similară la sprijinul lui KK., arătându-i că noul ministru al finanţelor publice îşi manifestase intenţia de a-l demite datorită deficienţelor în cooperarea cu autorităţile vamale din Republica Moldova, context în care KK. l-a asigurat că va întreprinde toate demersurile necesare pentru a-l menţine în funcţie:

"Lasă că ţi-l rezolv eu!.. Stai calm, nu te schimbă nimeni - stai liniştit, vin eu. Fiţi calmi, nu se întâmplă nimic", în final cei doi stabilind să se întâlnească în seara zilei de 4 martie 2012, după ce KK. se va vedea cu o terţă persoană "duminică ajung pe la ora 22:00, să zicem că aş putea pe la ora 23:00, însă trebuie să mă văd cu o persoană. Şi după aceea, dacă vrei, ne vedem" ulterior, cu prilejul unei convorbiri purtată în seara zilei de 04:03:2012, la ora 23:01:08, această întâlnire a fost reprogramată pentru a doua zi.

Drept urmare, în cursul zilei de 05 martie 2012, KK. a participat, în jurul orelor 10:10, la o întâlnire cu inculpatul L., iar ulterior, în intervalul 12:25 - 13:45, la o întâlnire cu LL., la restaurantul "VVVVVVVVV.". În seara aceleiaşi zile, între orele 19:40 - 21:38, în locuinţa inculpatului L. a avut loc o întâlnire la care au participat XX., WWWWWWWWW., la acea dată comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Constanţa, inculpatul B. şi KK. Scopul acestei întrevederi a fost acela de a dezvolta palierul de protecţie al grupului infracţional coordona de inculpatul B., fiind urmărită crearea unei legături între acesta şi reprezentanţii Gărzii Financiare, în condiţiile în care după numai două zile WWWWWWWWW. a fost desemnat la conducerea secţiei Judeţene Constanţa, iar la data de 13 martie 2012 reprezentanţii acestei instituţii au primit dispoziţii să verifice toate livrările de produse petroliere expediate în regim suspensiv din depozitul CCCCC. Existenţa acestei din urmă întâlniri petrecută în locuinţa inculpatului L. a fost confirmată şi prin declaraţiile martorului XX., care a precizat că a mers la această întrevedere împreună cu un coleg de la Constanţa (n.n. WWWWWWWWW.) şi cu KK., la solicitarea acestuia din urmă, dar pretinde în chip mincinos, că nu ştie ca la această întâlnire să fi venit cumva şi inculpatul B.

Urmare a acestei întâlniri, în ziua de 6 martie 2012, inculpatul B. a discutat telefonic cu administratorul unei alte societăţi implicată în comerţul cu produse energetice despre verificările care urmau să fie efectuate la CCCCC. şi i-a comunicat acestuia că a vorbit cu "omul care ar fi trebuit să îşi dea acceptul", dar nu ştie nimic, după care a fost informat la rândul său că verificările nu îl vizează, dar că ar fi de preferat să nu efectueze transporturi în ziua de 7 martie 2012.

În data de 7 martie 2012, printr-o convorbire telefonică de la ora 09:05:34, LL. a stabilit o întâlnire pentru ora 12:00 cu KK., transmiţându-i că "vin şi cu răspunsurile cred că până atunci, cu aşa". În aceeaşi zi, la ora 18:15, inculpatul B. s-a deplasat la reşedinţa din Bucureşti a inculpatului L., unde a stat până la ora 20:45, la întâlnire participând şi KK. în intervalul 19.05 - 20.30. După ce a părăsit locuinţa inculpatului L., la ora 20:37:02, KK. l-a apelat pe inculpatul K., căruia i-a comunicat că trece pe la el pe acasă 5, 10 minute.

În cursul zilei de 12 martie 2012, la ora 12:11:26, KK. i-a comunicat inculpatului B. că "din cer ştiu eu şi din ce am văzut eu, văd că lucrurile s-au mai liniştit" şi că "Din ce am înţeles eu de prin alte părţi, lucrurile sunt înspre bine, ideea e să treacă, să o întindă cât mai mult, exact aşa cum spuneai tu, pentru că la un moment dat o să devină tardiv să zică: Bă bine plecaţi!". Din cuprinsul aceleiaşi convorbiri a mai rezultat că motivul dorinţei inculpatului K. de a demisiona din funcţia de preşedinte al A.N.A.F. era reprezentat de solicitările premierului de la acel moment de a aduna la bugetul de stat 2 miliarde de euro în termen de 60 de zile din combaterea evaziunii fiscale.

La 21 martie 2012 KK. a avut o întâlnire la restaurantul XXXXXXXXX. cu inculpatul L., după care, în ziua următoare, i-a comunicat lui LL. modul în care au decurs discuţiile.

De asemenea, KK. s-a întâlnit cu inculpaţii L. şi K. şi în ziua de 22 martie 2012 la restaurantul YYYYYYYYY., iar la data de 12 aprilie 2012, KK., LL., K. şi L. au avut o nouă întâlnire la restaurantul "VVVVVVVVV.", cu prilejul unei convorbiri anterioare acestei întâlniri, purtată cu KK. la ora 14:03:50, inculpatul K. exprimându-şi reticenţa de a participa la acel prânz, întrucât "E prea expus acolo. E în vitrină", fiind însă încurajat de LL. să vină la acel restaurant, întrucât "ieşim separat".

Împrejurarea că încă dinaintea perioadei în care au fost comise infracţiunile deduse judecăţii în cauza pendinte, inculpatul B. se bucura de protecţie de cel mai înalt nivel din partea conducerii A.N.A.F, la acel moment KK., îndeplinind funcţia de şef de cabinet al preşedintelui A.N.A.F., rezultă şi din declaraţiile martorului EEEE., fost director coordonator al Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Bacău. Astfel, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, acesta a arătat că în cursul anului 2009 sau 2010, în timp ce poliţia Bacău efectua unele verificări cu privire la livrările suspecte de combustibil efectuate de SC PPPPP.

SRL, controlată de B., către SC R. SRL, respectivele organe de cercetare penală i-au solicitat să le pună la dispoziţie nişte acte contabile ce fuseseră ridicate de către Garda Financiară Sibiu de la SC R. SRL Sibiu, iar după ce a predat aceste documente organelor de poliţie, acestora li s-a părut ceva suspect cu privire la respectivele documente, astfel că i-au sugerat că ar fi cazul să adreseze o solicitare Gărzii Financiare Piteşti pentru ca această instituţie să comunice documentele în baza cărora SC PPPPP. SRL achiziţionase marfa de la SC ZZZZZZZZZ.

SRL Piteşti, al cărui reprezentant legal era tot inculpatul B., astfel că, într-o zi de vineri, după ce i-a adus la cunoştinţă şefului Direcţiei Judeţene a Gărzii Financiare Bacău această solicitare a organelor de poliţie şi a obţinut aprobarea verbală a acestuia, a transmis prin fax către Garda Financiară Piteşti o solicitare scrisă în sensul anterior menţionat. A mai arătat martorul că după două zile de la transmiterea acestei solicitări, într-o duminică seara, a fost sunat pe telefonul de serviciu de către KK., care i-a spus că a doua zi dimineaţa este chemat împreună cu directorul adjunct, la cabinetul preşedintelui A.N.A.F., K..

Aici au fost primiţi de către KK., care l-a luat la întrebări despre solicitarea pe care o adresase Gărzii Financiare Piteşti şi i-a impus să înceteze aceste controale, întrucât, altfel îl va destitui din funcţia de director coordonator în care tocmai fusese numit de scurtă vreme, arătând totodată că K. nu le poate transmite personal această solicitare întrucât este plecat din localitate. În calitatea sa de şef de cabinet al preşedintelui A.N.A.F., KK. nu era superiorul ierarhic al acestor funcţionari şi nu avea autoritatea de a modifica planurile de control, astfel încât modul în care a acţionat denotă că solicitarea provenea în realitate de la preşedintele A.N.A.F., care proteja în acest mod activităţile grupului infracţional.

Trebuie remarcat totodată că SC PPPPP. SRL este societatea care a fost autorizată iniţial ca antrepozit fiscal pentru operaţiunile cu produse energetice din comuna Nicolae Bălcescu şi care a vândut ulterior echipamentele de rafinare către SC O. SRL

Încercarea inculpaţilor de decredibilizate a acestui martor pe motiv că destituirea lui din funcţia de director coordonator în cadrul Gărzii Financiare Bacău a fost semnată de către însuşi inculpatul K., în calitate de preşedinte al A.N.A.F. nu poate fi acceptată de către Curte, întrucât nu există dovezi că martorul în discuţie s-ar fi prezentat din proprie iniţiativă în faţa organelor de urmărire penală pentru a depune această mărturie, ci acesta a explicat într-un mod plauzibil modul în care bănuieşte că organele judiciare au avut referinţe despre implicarea lui în acest incident, în sensul că probabil organele de cercetare de la Poliţia Bacău, pe care le informase în legătură cu discuţia pe care o avusese la Bucureşti cu KK., au înştiinţat probabil organul de urmărire penală cu privire la motivul lipsei demersurilor pentru obţinerea documentelor relevante de la Garda Financiară Piteşti.

Totodată, din înscrisurile obţinute de la autorităţile judiciare americane, în urma percheziţiei efectuate de F.B.I. la domiciliul inculpatului B. rezultă că acesta a efectuat demersurile necesare pentru a-i cumpăra inculpatului L. un bilet de avion pentru o deplasare în Las Vegas, în intervalul 25 - 27 noiembrie 2013, la scurt timp după ce măsura preventivă aplicată acestui inculpat expirase. Deşi este adevărat că potrivit declaraţiei inculpatului L., confirmată de copia paşaportului depusă de acesta la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti, călătoria pe care acesta a efectuat-o în S.U.A. nu a avut loc în perioada anterior menţionată, ci în cursul lunii decembrie 2013, totuşi achiziţionarea de către inculpatul B. a unui bilet de avion la business class cu destinaţia Las Vegas (în condiţiile în care inculpatul L. a susţinut că nici măcar nu-l cunoaşte pe inculpatul B.), demonstrează natura relaţiei apropiate dintre cei doi inculpaţi şi confirmă, sub aspectul laturii subiective, rezoluţia infracţională comună a acestora.

Din palierul de protecţie al grupului infracţional organizat a mai făcut parte şi inculpatul N., ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă şi fost şef al Serviciului Constanţa din cadrul acestei structuri, care cunoscând natura ilegală a activităţilor de comercializare a motorinei euro 5 desfăşurate în numele şi pe seama SC O. SRL, a sprijinit grupul prin divulgarea constantă către inculpaţii B. sau F. a unor informaţii confidenţiale de care acesta lua la cunoştinţă în virtutea atribuţiilor lui de serviciu, cu scopul de a evita deconspirarea activităţii infracţionale în care aceştia şi deopotrivă ceilalţi membrii ai grupării erau implicaţi. Comunicarea dintre inculpaţii anterior menţionaţi se realiza fie prin intermediul mesajelor de tip SMS transmise prin intermediul unor posturi telefonice dedicate exclusiv acestei legături, fie prin organizarea unor întâlniri caracterizate prin conspirativitate şi comportament contrainformativ.

Astfel, la data de 14 februarie 2012, ora 17:30:55, inculpatul N. i-a transmis inculpatului B. printr-un SMS că "lupta este strânsă.. dar suntem pe loc fruntaş.. ajungi în seara asta pe aici? ", după care cei doi au stabilit o întâlnire pentru ziua următoare.

Drept urmare, în ziua de 15 februarie 2012, la ora 19:08:02, inculpatul N. l-a interogat pe inculpatului B. "la ce oră ajungi? ", acesta răspunzându-i tot printr-o comunicare tip SMS "la ora 22 e ok? ", dialogul între cei doi fiind reluat la ora 22:10:36, când inculpatul B. i-a comunicat lui N. locul de întâlnire "În piaţa AAAAAAAAAA., e ok? " şi apoi prin SMS-ul transmis la ora 22:11:44 l-a anunţat că "Eu ajung în 10 min.".

În continuare, în ziua de 20 februarie 2012, inculpatul N. l-a anunţat pe B. despre iniţierea unei acţiuni de control de gradul 0 începând chiar cu acea zi pe tematica evaziunii fiscale, efectuată de către echipe mixte formate din procurori, poliţişti şi lucrători din cadrul ANAF:

"Începând de azi acţiune gradu 0 pe evaziune, petrol, alimentare, alcool, toată ţara cu echipe mixte parcket - poliţie - ANAF".

În ziua de 1 martie 2012, prin SMS-urile transmise la orele 13:33:22, 13:33:52, 13:34:26, 13:34:31, 13:36:08, 13:36:32 şi 17:29:14, inculpaţii N. şi B. au stabilit să se întâlnească în cursul serii respective în municipiul Constanţa.

De asemenea, la data de 02 martie 2012, printr-o corespondenţă SMS, transmisă la orele 17:02:41, 17:10:19:, 17:10:42, 19:03:40, 19:54:06 şi 19:54:35, inculpaţii B. şi N. au stabilit să se întâlnească în jurul orei 20:00, întâlnire care, de altfel, a şi avut loc la ora stabilită, în municipiul Constanţa.

În ziua următoare, 3 martie 2012, printr-un SMS transmis la ora 21:35:04, inculpatul B. l-a interogat pe N. dacă au apărut "ceva noutăţi", context în care, la ora 21:39:04, acesta din urmă i-a răspuns tot prin SMS că "mai am încă o întâlnire să lămuresc situaţia şi ne vd mâine pe zi".

În data de 4 martie 2012, printr-o corespondenţă SMS purtată la orele 11:44:25, 12:11:42, 12:11:58, 13:51:01 şi 14:08:03, la iniţiativa inculpatului N., cei doi s-au întâlnit în jurul orei 14:10 în zona BBBBBBBBBB. din Mamaia, aşa cum stabiliseră cu o seară în urmă.

În continuare, în ziua de 05 martie 2012, prin corespondenţa SMS transmisă la orele 08:56:25, 09:00:11, 09:02:48, 09:03:39, inculpatul N. i-a transmis inculpatului B. că trebuie să se întâlnească în cursul acelei zile, întrucât "am completare la discuţia noastră", context în care cei doi au stabilit ca inculpatul B. să dea un semnal atunci când va ajunge în Bucureşti. Ca atare, în cursul serii aceleiaşi zile, prin SMS-urile transmise la orele 19:46:33, 21:39:14, 21:40:41, 21:41:08 21:57:02, 22:01:17, 22:50:49, 22:51:03, 22:51:32 şi 22:52:14, cei doi inculpaţi au reluat discuţiile cu privire la întâlnirea pe care era necesar să o aibă chiar în acea seară ("e mai bine în seara asta" afirmă inculpatul N.), stabilind astfel să se întâlnească "la locul unde ne vedeam prima dată", adică în rondul de la Piaţa Alba Iulia din capitală, ceea ce au şi făcut în jurul orei 23:00.

În ziua de 06 martie 2012, prin SMS-urile transmise la orele 16:59:42 şi 17:00:37, inculpatul B. l-a informat pe N. că nu mai poate ajunge la întâlnirea programată pentru acea seară, cei doi stabilind că nu e nicio problemă dacă se vor întâlni a doua zi, după care prin corespondenţa purtată prin SMS în aceeaşi seară la orele 21:05:42, 21:06:23, 21:22:28, 21:28:26, 21:50:50, 21:55:15 21:55:19 21:58:24 şi 21:59:35, inculpatul F., utilizând un terminal mobil folosit în mod obişnuit de către "şeful" lui B., l-a rugat pe inculpatul N. să verifice "dacă a apărut vreo urgenţă la centru la dvs", acesta răspunzându-i că la ei (la D.I.P.I.) în mod sigur nu e mimic, dar, a dat două telefoane şi are poliţia o acţiune în ziua următoare, completând că "vine acum un băiat de la igp să mă văd cu el şi îţi dau semnal imediat", iar după obţinerea acestor noi date, inculpatul N. l-a informat pe F. că a doua zi? Inspectoratul General al Poliţiei Române urma să efectueze o acţiune pe uleiuri minerale, care era preconizată a se desfăşura din CCCCC. către beneficiari, pentru a se vedea piaţa, şi care făcea parte dintr-un plan de acţiune pe întreaga ţară, "de care ţi-am spus săp trecută", fără a fi vreo ţintă vizată deocamdată; în cursul aceleiaşi discuţii inculpatul N. a adăugat că "am vorbit cu A., mi-a zis că a vb el şi să stăm liniştiţi. Dacă se încurcă ceva ne auzim imediat."

Conform înţelegerii din ziua precedentă, la data de 7 martie 2012, prin corespondenţa purtată prin SMS la orele 19:50:22, 19:52:43, 20:47:41, 20:48:13, 20:48:34, 20:49:28, 20:50:07 şi 20:50:36, inculpaţii B. şi N. au stabilit o nouă întrevedere pentru seara respectivă, întâlnire ce a avut loc tot la rondul de la Piaţa Alba Iulia "la cerc.. alba".

O astfel de întâlnire a mai avut loc între cei doi şi în ziua de 12 martie 2012, tot la "rond", conform corespondenţei SMS purtată la orele: 19:52:54, 19:55:08, 20:53:04, 21:29:29 şi 21:29:46, iar în data de 13 martie 2012, prin SMS-urile transmise la orele 18:37:16 şi 18:37:47, aceştia au stabilit să se întâlnească la ora 19:15 "la mol la ieşire".

De asemenea, în ziua de 19 martie 2012, printr-un SMS primit la ora 20:15:28, inculpatul B. a fost informat de către inculpatul N. că "Pe mâine dimineaţă dga a solicitat de la garda de coastă 20 de oameni ptr percheziţii. Nu ştiu mai mult. Acum am primit semnal de la garda de coastă.", iar la data de 29 martie 2012, prin corespondenţa purtată prin SMS la orele 21:50:26 şi 21:50:54, inculpatul B. l-a interogat pe ofiţerul D.I.P.I. N. dacă au apărut "ceva noutăţi", iar acesta i-a răspuns că "aşteptăm".

Urmare a corespondenţei purtate prin SMS-urile transmise în ziua de 30 martie 2012, orele 08:50:59, 08:51:58, 08:54:06, 08:56:34, 08:57:41, 13:16:35, 13:20:31, 14:03:57, 14:04:23, la solicitarea inculpatului F., "locotenentul" lui B., inculpatul N. s-a întâlnit cu acesta în cursul zilei respective, în jurul orei 14:00, în zona Pieţei Alba Iulia din Bucureşti ("la nr. 2"), această întâlnire fiind şi înregistrată cu mijloace foto-video, în baza autorizaţiei emise de Curtea de Apel Bucureşti.

În ziua de 2 aprilie 2012, printr-un SMS transmis la ora 12:59:11, inculpatul B. s-a informat din nou la ofiţerul D.I.P.I. N. dacă a apărut "ceva nou", la ora 13:04:45, primind de la acesta răspunsul că "deocamdată nimic", iar la data de 09 aprilie 2012, între inculpaţii B. şi N. s-au transmis mai multe SMS-uri, la orele 09:57:10, 09:57:56, 09:58:13, 09:59:13, 10:00:19, 10:01:17, 16:10:32 şi 16:11:17, prin intermediul cărora aceştia au stabilit să se întâlnească negreşit în cursul acelei zile, "la nr. 2" (n.n. în rondul de la Piaţa Alba Iulia din Bucureşti), pentru ca N. să-i transmită lui B. "un mesaj urgent din partea lui A",

Din conţinutul comunicărilor realizate între inculpaţi anterior menţionaţi se poate observa că inculpatul N. se consideră parte a afacerii desfăşurate de B. ("să stăm liniştiţi") şi că relaţia dintre aceştia presupunea o asigurare explicită, în sensul că orice acţiune ar fi fost întreprinsă de instituţia în cadrul căreia inculpatul N. îşi desfăşura activitatea (D.I.P.I.), aceasta ar fi fost comunicată cu celeritate liderilor grupării.

În cursul cercetării judecătoreşti, prevalându-se fără temei de invocarea riscului de a dezvălui date şi informaţii care ar avea caracter de secret de stat sau de secret de serviciu, inculpatul N. a refuzat se dea declaraţie cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, o atare atitudine datorându-se cel mai probabil imposibilităţii obiective de a oferi o explicaţie credibilă conţinutului SMS-urilor transmise inculpaţilor B. şi F.

Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, apărarea inculpatului N., întemeindu-se pe o afirmaţie coniventă a inculpatului B. conform căreia ar fi avut impresia că inculpatul N. ar fi avut intenţia să-l racoleze în vederea obţinerii de informaţii, a pretins că în cadrul activităţilor sale de serviciu, inculpatul N. a avut contracte cu inculpaţii B. şi F., în vederea obţinerii de la aceştia a unor informaţii privind săvârşirea anumitor infracţiuni, însă Curtea constată că această teză de apărare nu poate fi acceptată, întrucât este categoric infirmată de conţinutul adreselor comunicate instanţei, urmare a solicitărilor inculpatului, de către Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, prin adresa înaintată la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2015, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a comunicat că în urma verificărilor efectuate la nivelul acestei instituţii nu au fost identificate note informative întocmite de N. în cursul anului 2012 cu privire la activitatea vreunei societăţi comerciale furnizoare de produse petroliere, valorificate către Direcţia Naţională Anticorupţie. De asemenea, prin adresa depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 21 martie 2016, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a precizat că din verificările efectuate la nivelul instituţiei nu au rezultat date privind existenţa vreunor produse analitice întocmite de către N. cu privire la SC CCCCCCCCCC. SA Geneva - Elveţia.

În cât priveşte faptul că potrivit acestei din urmă adrese, demersurile de verificare întreprinse la nivelul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă au relevat că inculpatul N. nu a accesat bazele de date ale instituţiei în vederea obţinerii de informaţii cu privire la CCCCC. şi SC O. SRL, nici acest aspect nu poate fi interpretat în favoarea inculpatului, întrucât obţinerea de date şi informaţii cu privire la eventualele acţiuni de control ce ar fi putut viza şi unele dintre firmele implicate în mecanismul evazionist dedus judecăţii în cauza pendinte, constituia apanajul atribuţiilor lui de serviciu şi se putea realiza în multiple modalităţi, ce nu presupuneau neapărat accesarea vreunei baze de date în acest scop.

Pe de altă parte, chiar în situaţia în care s-ar considera că această apărare a inculpatului N. ar fi una reală, totuşi este neverosimil a crede că metodele şi tehnicile de investigare folosite pentru descoperirea săvârşirii unor infracţiuni în domeniul comerţului cu produse petroliere ar fi fost compatibile cu deconspirarea acţiunilor ce urma a fi întreprinse de autorităţile statului în acest scop, aşa cum inculpatul a procedat prin intermediul SMS-urilor transmise către inculpatul B. în datele de 20 februarie 2012 şi 19 martie 2012.

Concluzionând, Curtea a constatat că din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză, rezultă existenţa unei grupări criminale care îndeplineşte toate condiţiile legale şi jurisprudenţiale pentru a fi calificată drept grup infracţional organizat, în sensul că acesta nu a fost constituit în mod ocazional, date fiind rolurile şi poziţiile din ierarhia acestuia, care au avut timp să se structureze, fiecare inculpat acţionând concordant cu înţelegerea prestabilită şi în funcţie de poziţia asumată în cadrul grupării.

Grupul infracţional constituit de inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J. era organizat piramidal, iar pe orizontală era întins în mai multe judeţe ale ţării. Reţeaua infracţională gândită de grupare era extrem de elaborată şi sofisticată, în sensul că în activitatea grupului erau folosiţi şi "oameni de paie" care să apară doar în acte, iar încrengătura infracţională era completată cu nenumărate societăţi "fantomă", folosite fie pentru disimularea desfăşurării unei activităţi licite de către SC O. SRL, fie pentru culegerea beneficiilor activităţii infracţionale.

O explicaţie a reuşitei unui astfel de angrenaj infracţional rezidă în aceea că inculpatul B., identificat ca fiind capul reţelei, a dezvoltat un sistem de relaţii cu persoane bine situate în aparatul administrativ al statului, de unde avea posibilitatea să primească informaţii atât în ce priveşte eventualele acţiuni de control derulate de instituţiile abilitate, cât şi cu privire la modalitatea de a frauda legea.

În ceea ce priveşte structura grupului infracţional organizat, s-a constatat că acesta era condus de inculpatul B. care, prin relaţiile pe care şi le-a creat la nivelul instituţiilor de control ale statului a asigurat atât obţinerea autorizaţiilor, cât şi coordonarea întregii activităţi infracţionale, fiind cel care, în mod indubitabil era recunoscut drept liderul grupării.

Palierul al doilea era format din "operativii de la Constanţa", coordonat de inculpaţii HH. şi D., care aveau atribuţii atât în domeniul achiziţiilor de motorină, cât şi al distribuirii acesteia, prin intermediul inculpaţilor H. şi G..

Pentru întregirea grupului infracţional, s-a apreciat că un rol important l-au avut şi "benzinarii", inculpaţii I. şi J., fără contribuţia cărora ar fi fost imposibilă facilitarea vreunui beneficiu pentru membrii întregii grupări.

Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de inculpaţii K., L. şi N., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de M., E. şi A. care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit.

Scopul acestui grup infracţional organizat l-a constituit operaţionalizarea unui amplu mecanism evazionist prin ascunderea sursei impozabile şi taxabile, neevidenţierea în actele contabile ale SC O. SRL a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţionarea de ţiţei brut) şi evidenţierea altor operaţiuni fictive aferente rafinării produselor energetice inferioare C.L.G, C.L.U. şi C.L. Navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Având în vedere modul în care a fost concepută construcţia evazionistă, faţă de indivizibilitatea acţiunilor concertate din cadrul grupului infracţional, subsumate unui scop comun, inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J. au acţionat pentru conceperea şi operaţionalizarea unui circuit evazionist, în modalitatea deja consacrată în practica juridică a ultimilor ani - folosirea unor oameni de paie care să aibă rolul de administratori pe hârtie, respectiv folosirea unor societăţi fantomă.

Practic, având în vedere activitatea reală şi concretă a SC O. SRL, acciza trebuia achitată în momentul achiziţionării motorinei, însă utilizarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a făcut posibilă ascunderea sursei taxabile, scopul inculpaţilor fiind sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

De asemenea, interpunerea în lanţul infracţional a numeroase societăţi comerciale cu activitate reală sau după caz, tip "fantomă", SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL şi SC CC. SRL, implicate în activitatea de comercializare a motorinei, respectiv de "recuperare" a sumelor de bani rezultate în urma introducerii pe piaţă a combustibilului, a făcut posibilă ascunderea sursei impozabile reprezentată de veniturile obţinute din această activitate. De altfel, unele dintre aceste societăţi au fost create şi utilizate special pentru a face parte din lanţul evazionist, văzut ca o construcţie infracţională unică, subsumată unui unic obiectiv.

Pentru realizarea activităţii evazioniste, membrii grupului infracţional au profitat de faptul că SC O. SRL, era deţinătoarea unei autorizaţii de antrepozit fiscal de producţie, care le permitea ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să transforme, să deţină şi să expedieze, după caz, produsele accizabile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul acesteia,

În baza autorizaţiei menţionate, societatea a achiziţionat, în regim suspensiv de la plata accizei, motorină euro 5, sub pretextul că aceasta reprezintă una dintre materiile prime necesare în procesul de fabricare a produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2.

Acest lucru a fost posibil prin simpla invocare a existenţei autorizaţiei de antrepozit fiscal în faţa furnizorilor de motorină euro 5, cu ocazia efectuării achiziţiilor.

În fapt, SC O. SRL, a desfăşurat o activitate specifică unei societăţii comerciale deţinătoarea a unui atestat pentru comercializare en-gros de produse petroliere, motorina achiziţionată fiind valorificată în mod direct către beneficiari, evident cu eludarea regimului accizabil instituit de legislaţia fiscală pentru acest produs energetic.

Totodată, pe baza probelor administrate în cauză, s-a stabilit că achiziţiile de ţiţei efectuate de SC O. SRL, procesul de fabricare a produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2, precum şi vânzarea acestora, au caracter fictiv.

Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză a concluzionat că, prin neînregistrarea în contabilitatea SC O. SRL a vânzării motorinei euro 5 şi înregistrarea producţiei şi vânzării de combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2 au fost denaturate veniturile societăţii, TVA colectată şi implicit TVA datorată bugetului de stat, precum şi impozitul pe profit.

Totodată, conform constatărilor expertizei contabile judiciare, în contabilitatea societăţii au fost evidenţiate şi cheltuielile fictive ocazionate de aprovizionarea cu ţiţei şi de transportul acestei materii prime, cea ce, de asemenea, a influenţat negativ cuantumul obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat. Practic cheltuielile menţionate mai sus şi înregistrate în contabilitatea SC O. SRL sunt inexistente din punct de vedere faptic şi juridic, însă ele au fost transpuse în realitatea scriptică. Sumele de bani transferate de societate în conturile furnizorilor fictivi de ţiţei nu reprezintă decât o componentă a circuitului financiar de tip suveică prin care membrii grupului infracţional şi-au asigurat produsul infracţiunii.

În ceea ce priveşte noţiunea de "operaţiune fictivă", Legea nr. 241/2005 oferă o definiţie a acesteia prin dispoziţiile art. 2, lit. f) - "disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există".

După cum a constatat expertiza contabilă administrată în cauză, au fost întocmite documente contabile justificative pentru aceste operaţiuni fictive, care au fost preluate în registrele contabile, precum şi în situaţiile contabile recapitulative şi care s-au soldat cu depunerea unor declaraţii fiscale nereale.

Modalităţile în care membrii grupului infracţional organizat au intrat în posesia beneficiilor ilicite rezultate din activitatea de evaziune fiscală au constat pe de o parte în retragerea de sume de bani în numerar din conturile societăţilor comerciale tip "fantomă", cu motivaţia fictivă de achiziţii cereale de la persoane fizice şi pe baza unor documente justificative false, iar pe de altă parte, în transferarea repetată prin intermediul SC P. SRL, a unor importante sume de bani în valută către un cont din Dubai aparţinând OOOOO., companie off-shore controlată de inculpaţii B. şi C., cu justificarea fictivă a plăţii unor servicii de consultanţă, în fapt, inexistente.

E. Încadrarea juridică şi legea aplicabilă

În raport cu situaţia de fapt descrisă în considerentele ce preced, Curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor judecaţi în cauza pendinte, se circumscriu, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, conţinutului constitutiv al următoarelor infracţiuni:

1. Faptele inculpatului B. (administrator de fapt al SC O. SRL), care împreună cu inculpatul HH. (administrator de drept al SC O. SRL), în perioada mai 2011 - iulie 2012, în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice inculpate SC O. SRL, cu ajutorul inculpaţilor C. (asociat majoritar al aceleiaşi societăţi), D., F., E., G., H., I., J., M., A. K., L. şi N. (ultimii trei reprezentând palierul de protecţie) şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL, au achiziţionat motorină euro 5 în regim suspensiv de la plata accizelor, pe care au vândut-o apoi către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), au interpus în circuitul infracţional societăţi fantomă în spatele cărora s-a derulat mecanismul evazionist (ascunderea sursei impozabile), nu au evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea de motorină euro 5 şi în acelaşi timp au evidenţiat în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, precum şi alte operaţiuni fictive aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând în patrimoniul bugetului de stat un prejudiciu de 242,642,205.44 RON (aproximativ 56 milioane euro), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, care atât la momentul epuizării activităţii infracţionale, cât şi în prezent este încriminată prin dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

2. Faptele inculpaţilor C. (asociat în cadrul SC O. SRL), D., F., E., G., H., I., J., M., A. K., L. şi N., (ultimii trei reprezentând palierul de protecţie), care în perioada mai 2011 - iulie 2012 i-au ajutat, în modalităţile descrise în partea expozitivă a hotărârii, pe inculpaţii B. şi HH. ca în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice inculpate SC O. SRL şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL, să achiziţioneze motorină euro 5 în regim suspensiv de la plata accizelor pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), să interpună în circuitul infracţional societăţi fantomă în spatele cărora s-a derulat mecanismul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea de motorină euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând astfel în patrimoniul bugetului de stat un prejudiciu de 242,642,205.44 RON (aproximativ 56 milioane euro), întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută la data săvârşirii faptelor de dispoziţiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, atât pentru inculpaţii persoane fizice, cât şi pentru persoanele juridice inculpate, iar actualmente încriminată prin dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

3. Faptele inculpaţilor B., C., D., F., G., H., I. şi J. care, împreună şi cu inculpatul HH., au constituit grupul infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, încriminată la momentul săvârşirii faptelor prin dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi preluată ulterior în dispoziţiile art. 367 aliniatele 1 şi 2 din C. pen. (Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014).

4. Faptele inculpaţilor K., L. şi N. care reprezentau palierul de protecţie, precum cele şi ale inculpaţilor M., E. şi A. care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit, de a sprijini grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea (în forma sprijinirii) unui grup infracţional organizat, încriminată la momentul săvârşirii faptelor prin dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi preluată ulterior în dispoziţiile art. 367 aliniatele 1 şi 2 din C. pen. (Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014).

5. Faptele inculpatului D. care în perioada iunie 2011 - iulie 2012, prin intermediul persoanei juridice inculpate SC P. SRL, a transferat prin tranzacţii repetate suma totală de 13.212.000 USD din sumele obţinute în urma săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală către un cont din Dubai aparţinând OOOOO., societate controlată de inculpaţii B. şi C., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, care atât la atât la momentul epuizării activităţii infracţionale, cât şi în prezent este încriminată prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, diferenţa de reglementare existând doar în ceea ce priveşte forma continuată a infracţiunii care sub imperiul C. pen. din 1969 îşi avea sediul în dispoziţiile art. 41 alin. (2), iar în noul C. pen. (Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014) este prevăzută de art. 35 alin. (1).

6. Faptele inculpatului N., constând în aceea că, în calitate de ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a transmis inculpaţilor B. şi F., informaţii ce nu erau destinate publicităţii privitoare la acţiunile de control organizate de organele fiscale şi cele de urmărire penală, în scopul obţinerii de către aceştia din urmă a unui folos patrimonial ilicit rezultat în urma săvârşirii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) Legea nr. 78/2000.

În contextul în care încă din cursul urmăririi penale, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare o nouă reglementare cu caracter penal, cuprinzând Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 privind Legea de punere în aplicare a noului C. pen., prin care au fost operate modificări esenţiale în privinţa mai multor instituţii juridice incidente în speţă, se pune problema de a stabili care dintre cele două reglementări penale succesive este cea mai favorabilă inculpaţilor, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. (în interpretarea constatată a fi constituţională, prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din data de 20 mai 2014 conform căreia "dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.")

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală nu au fost operate niciun fel de modificări cu ocazia intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a pachetului legislativ conţinând Legea nr. 286/2009 (noul C. pen.) şi Legea nr. 187/2012 (legea de punere în aplicare a noului C. pen.), ci Legea nr. 241/2005 a fost modificată anterior, prin Legea nr. 50/2013, publicată în M.Of nr. 146 din 19 martie 2013, conform căreia limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 au fost majorate de la 5 la 9 ani închisoare (limita minimă), respectiv de la 11 la 15 ani închisoare (limita maximă). Ca atare, în cazul tuturor inculpaţilor persoane fizice în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea acestei infracţiuni (în forma autoratului sau a complicităţii), legea penală mai favorabilă o reprezintă legea aflată în vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale (iulie 20112), adică Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013).

De asemenea, şi în cazul inculpaţilor persoane juridice în sarcina cărora s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, Curtea a constatat că tot reglementarea aflată în vigoare la momentul finalizării activităţii infracţionale reprezintă legea penală mai favorabilă în accepţiunea art. 5 C. pen., întrucât potrivit art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), limitele pedepsei amenzii sunt cuprinse între 10.000 şi 900.000 RON, pe când potrivit dispoziţiilor actualei reglementări a C. pen. intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 (art. 137 din C. pen. adoptat prin legea nr. 286/2009), pedeapsa aplicabilă persoanei juridice pentru aceeaşi infracţiune potrivit sistemului zilelor amendă ar fi cuprinsă între 24.000 şi 2.100.000 RON.

Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul infracţiunii de spălare de bani în formă continuată reţinută în sarcina inculpatei persoană juridică SC P. SRL, care potrivit art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969 cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012, era sancţionată cu pedeapsa amenzii penale de la 10.000 la 900.000 RON, iar conform art. 137 din C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., este pedepsită cu amendă cuprinsă între 18.000 şi 1.500.000 RON.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat (în varianta constituirii sau a sprijinirii), Curtea a observat că reglementarea aflată în vigoare la momentul săvârşirii acesteia (art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003) sancţiona această infracţiune cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, fără însă ca această pedeapsă să poată fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. Printr-o jurisprudenţă constantă în această materie, instanţa supremă a stabilit că prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea sau, după caz, pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat - tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă, stabilite de lege pentru această infracţiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei (I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012, Decizia nr. 2325 02 iulie 2013).

În consecinţă, în condiţiile în care norma de încriminare a infracţiunii ce a constituit scopul grupului infracţional organizat (infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), prevede pentru această faptă pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 şi 11 ani, rezultă că sancţiunea aplicabilă infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 nu poate excede acestor limite.

În schimb, potrivit noii ordini juridice penale instituită odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009, infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. este sancţionată cu pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare. Drept urmare, comparând tratamentul sancţionator prevăzut de cele două reglementări succesive pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, rezultă că norma de încriminare din noul C. pen. ar constitui legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor.

De asemenea, şi în privinţa infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului D., sancţionată potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 la 10 ani, cu posibilitatea adăugării potrivit art. 36 alin. (1) din noul C. pen. a unui spor de pedeapsă de numai 3 ani închisoare se constată că această nouă reglementare ar constitui legea penală mai favorabilă în comparaţie cu reglementarea anterioară acestor modificări, care pentru aceeaşi infracţiune prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani, conform art. 42 din C. pen. anterior.

Ţinând însă seama de imperativul determinării globale a legii penale mai favorabile, statuat cu caracter obligatoriu erga omnes prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, care presupune alegerea, în ansamblu, fie a C. pen. din 1969, fie a noului C. pen. (Legea nr. 286/2009), intrat în vigoare la data de 01 februarie 2015, Curtea a constatat că, în realitate, şi în cazul acestor din urmă două infracţiuni (constituirea unui grup infracţional organizat şi spălare de bani), legea penală mai favorabilă este tot reglementarea anterioară modificărilor legislative intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014, întrucât aceste două infracţiuni se află în concurs real, după caz, cu infracţiunea de evaziune fiscală sau complicitate la evaziune fiscală, ori sub aspectul tratamentului sancţionator al acestei forme de pluralitate de infracţiuni, legea penală veche conţine prevederi mai favorabile inculpaţilor, întrucât art. 34 alin. (1) din C. pen. din 1969 prevede sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil (lăsat la latitudinea judecătorului), spre deosebire de C. pen. actual care operează cu sistemul cumulului juridic al pedepselor cu spor obligatoriu şi fix (art. 39 alin. (1) C. pen.).

În plus, în cazul inculpatului D., dată fiind împrejurarea că acesta a comis infracţiunile ce-i sunt imputate în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în timpul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 171 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x din 2006, aplicarea globală a reglementării anterioare datei intrării în vigoare a noului C. pen. este justificată şi de tratamentul juridic sancţionator mai blând pe care aceasta îl stipulează pentru respectiva formă de recidivă (cumul juridic potrivit art. 39 alin. (2) cu referire la art. 61 din C. pen. din 1969), în comparaţie cu cel edictat prin noua orientare de politică penală (cumul aritmetic conform art. 43 alin. (1) din noul C. pen.).

Aşadar, în condiţiile în care, fără excepţie, pentru toţi inculpaţii (persoane fizice sau juridice) trimişi în judecată în cauza pendinte, legea penală mai favorabilă, determinată în ansamblul său, conform art. 5 C. pen., o constituie reglementarea anterioară modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. şi Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., în cazul inculpatei C. se justifică reţinerea formei de participaţie a complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală (chestiune pusă în discuţie de către instanţă din oficiu la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2016), iar referitor la infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpaţilor D. şi SC P. SRL, comisă prin 22 de acte materiale repetate, săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, se impune a se face aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la comiterea faptei în formă continuată (solicitare formulată de către reprezentantul Ministerului Public şi pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 7 martie 2016), în temeiul art. 386 C. proc. pen. Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, după cum urmează:

- Pentru inculpatul D. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 37 alun. 1 lit. a) C. pen. din 1969, de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- Pentru inculpaţii F., G., H., I., J., K., L., M., E. şi A. - din infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare încadrare juridică formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 7 martie 2016, în sensul de a se reţine în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală (atât în forma autoratului, cât şi a complicităţii), incidenţa prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la comiterea acestora în formă continuată, instanţa de fond nu a admis-o, întrucât a constatat că prin Sentinţa penală nr. 79 din 7 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x din 2015, intrată în puterea lucrului definitiv judecat, conform Deciziei penale nr. 318/A din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului HH. în calitate de autor şi la săvârşirea căreia au participat, sub diverse forme de participaţie (coautori sau complici) inculpaţii găsiţi vinovaţi în cauza de faţă, nu s-a reţinut unitatea legală a formei continuate.

De asemenea, Curtea a respins ca neîntemeiată şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. în sensul înlăturării variantei agravate a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, pe considerentul că potrivit răspunsului la obiecţiunile pe care le-a formulat faţă de raportul de expertiză contabilă judiciară administrat în cauză, prejudiciul pe care l-ar fi provocat în dauna bugetului de stat ar fi fost de 1154 RON şi, că oricum prin intermediul plăţilor pe care le-a ordonat în numele şi pe seama SC DD. SRL în perioada martie - iunie 2012 nu ar fi putut cauza un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro. Pentru a hotărî astfel, Curtea are în vedere pe de o parte faptul că, suma de 1.154 RON indicată de inculpat cu titlu de prejudiciu reprezintă cota de impozit pe profit calculată în raport cu suma de 7.211 reprezentând comisionul bancar aferent retragerilor de numerar efectuate de SC DD. SRL, ori faptele pentru care inculpatul este acuzat în cauza pendinte nu se rezumă la plata nejustificată a acestui comision, iar pe de altă parte, aşa cum s-a precizat în detaliu cu prilejul analizării situaţiei lui concrete, inculpatul A. prin îndeplinirea rolului pe care şi l-a asumat în structura grupului infracţional organizat, acela de "consilier" al inculpatului G., a avut o contribuţie destul de însemnată şi în deplină cunoştinţă de cauză la înfăptuirea mecanismului evazionist derulat prin intermediul SC O. SRL, cu ajutorul celorlalte numeroase persoane juridice cu activitate reală sau fictivă, printre care s-a numărat şi SC DD. SRL, al cărei administrator era.

Întrucât, Curtea a stabilit că faptele ce au făcut obiectul judecăţii există, fiind probate mai presus de orice îndoială rezonabilă, acestea au fost săvârşite de către inculpaţii trimişi în judecată (cu excepţia inculpatei persoană juridică SC FF. SRL) şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor enunţate anterior, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus soluţia condamnării inculpaţilor persoane fizice B., C., D., G., H., I., J., E., A. M., K., L. şi N., precum şi a inculpatelor persoane juridice SC O. SRL, SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL

Totodată, dat fiind faptul că potrivit relaţiilor comunicate la solicitarea instanţei de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, potrivit Sentinţei civile nr. 166/2014 din 15 mai 2014 a Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, pronunţată în Dosarul nr. x din 2013, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea din Registrul comerţului a debitorului SC V. SRL, iar în baza sentinţei civile nr. 963/2016 din 5 februarie 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x din 2014, s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea din Registrul Comerţului a debitorului SC W. SRL,astfel încât aceste entităţi juridice şi-au încetat existenţa, Curtea, în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de ele sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al radierii lor.

În ceea ce o priveşte, însă, pe inculpatei persoană juridică SC FF. SRL, Curtea a constatat că probatoriul strâns în cauză nu oferă date pertinente şi relevante din care să rezulte că aceasta ar fi contribuit în vreun fel la derularea activităţii evazioniste ce face obiectul judecăţii în cauza pendinte.

Astfel, analiza probelor administrate în cauză nu atestă împrejurarea că această societate comercială ar fi fost în vreun mod implicată în desfăşurarea tranzacţiilor ilicite prin intermediul cărora membrii grupului infracţional organizat au operaţionalizat mecanismul evazionist, constând, în vânzarea disimulată a motorinei euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor către staţiile de distribuţie carburanţi, achiziţionarea fictivă de ţiţei brut necesar simulării procesului tehnologic de fabricare a produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2, vânzarea simulată a acestor produse energetice şi în efectuarea de operaţiuni de transfer sau retragere de numerar cu privire la sumele de bani provenite din vânzarea ilegală de motorină euro 5.

Mai mult decât atât, nici expertiza contabilă judiciară administrată în cauză în cursul urmăririi penale nu a pus în evidenţă existenţa vreunor operaţiuni comerciale desfăşurate între SC FF. SRL şi vreuna dintre persoanele juridice inculpate din prezenta cauză, ci singurele aspecte faptice pe care aceasta le consemnează se referă la faptul că SC FF. SRL are ca administrator pe inculpatul B., iar ca asociat unic pe OOOOO. din Dubai, care este reprezentată tot de către inculpatul B., în calitate de director, ori chiar dacă OOOOO. din Dubai a reprezentat entitatea juridică prin intermediul căreia inculpatul B. a intrat în posesia produsului infracţional, simplul fapt că aceasta a avut calitatea de asociat unic al SC FF. SRL, nu este sub niciun motiv de natură să atragă răspunderea penală a acestei din urmă societăţi, şi chiar dacă inclusiv aceasta era controlată tot de inculpatul B.

De altfel, nici în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, acuzarea nu menţionează în mod explicit în ce ar fi constat participaţia infracţională a SC FF. SRL, la activitatea de evaziune fiscală desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL

Drept urmare, constatând că în cauză nu există probe care să ateste că SC FF. SRL ar fi participat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală dedusă judecăţii, Curtea a dispus achitarea acesteia sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe temeiul prev. de art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

F. Pedepsele principale, complementare şi accesorii

Întrucât, în considerarea argumentelor anterior expuse, pentru toţi inculpaţii în privinţa cărora este legal posibilă angajarea răspunderii penale, legea penală în vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale (iulie 2012) a fost reţinută, ca fiind legea penală mai favorabilă acestora, stabilirea şi individualizarea pedepselor se va realiza conform dispoziţiilor acelei legi.

Astfel, în cazul pedepselor principale, Curtea a constatat că, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor persoane fizice, închisoarea este pedeapsa unică prevăzută în normele de incriminare incidente, iar limitele speciale ale acesteia sunt cuprinse între 5 ani (minimul) şi 11 ani (maximul), în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi constituirea ori sprijinirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, iar în cazul infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, limitele speciale ale pedepsei închisorii se situează între 3 ani (minimul) şi 12 ani (maximul).

În continuare, Curtea a constatat că în privinţa inculpatului E. este incidentă o cauză specială de reducere a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, atrasă de demersurile întreprinse de acesta prin denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, astfel cum rezultă din relaţiile comunicate acestei instanţe de către organele abilitate, respectiv din Adresa din 22 aprilie 2016 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, potrivit căreia prin Ordonanţa nr. 115/P/2016 din data de 15 aprilie 2016 a acelei unităţi de parchet (ataşată în fotocopie) a fost admisă cererea inculpatului E. cu privire la aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, corespunzătoare Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 26 februarie 2015 publicată în M.Of. nr. 185 din 18 martie 2015, efectele legale ale acestei cauze de atenuare a răspunderii penale constând în reducerea la jumătate a limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de acesta, care, astfel, devin cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 5 ani şi 6 luni închisoare în cazul ambelor infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat.

Referitor la solicitarea aceluiaşi inculpat anterior menţionat de a se reţine incidenţa cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu referire la art. 374 alin. (4) şi art. 375 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât a fost formulată cu mult după depăşirea stadiului procesual în care o astfel de cerere putea fi în mod legal adresată instanţei de fond.

Astfel, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că după ce la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2015 s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, Curtea a adus la cunoştinţă tuturor inculpaţilor faptul că potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. pot solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor noi pe care le pot prezenta în respectivul stadiu procesual, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., context în care numai inculpatul HH. (arestat într-o altă cauză şi asistat de apărător ales) şi-a exprimat opţiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoaşterea învinuirii; în rest toţi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată în aceeaşi cauză au aplicat pentru procedura ordinară de judecată care presupune efectuarea cercetării judecătoreşti prin readministrarea probatoriului strâns în cursul urmăririi penale şi administrarea de probe noi în apărare.

Drept urmare, în privinţa inculpatului HH., instanţa a dispus disjungerea cauzei cu consecinţa formării Dosarului nr. x din 2015, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 79 din 7 mai 2015, iar cu privire la ceilalţi inculpaţi, începând cu termenul de judecată din data de 9 februarie 2015, a procedat la efectuarea propriu-zisă a cercetării judecătoreşti prin readministrarea probatoriului pe care se întemeiază actul de sesizare şi administrarea de probe noi la solicitarea acestora sau dispuse din oficiu. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 9 martie 2015, fiind întrebat în mod explicit de către instanţă, inculpatul E. a precizat că nu doreşte să fie audiat la acel moment, atitudine asupra căreia nu a revenit nici la termenele ulterioare, aceleaşi aspecte fiind consemnate şi în declaraţia pe care inculpatul a consimţit să o dea la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015. Abia la termenul de judecată din data de 8 februarie 2016, deci aproape de finalizarea fazei cercetării judecătoreşti, după arestarea lui în executarea unei pedepse privative de libertate, inculpatul E. a formulat o declaraţie amănunţită, în cuprinsul căreia şi-a asumat în integralitate responsabilitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă acest demers lăudabil, dar tardiv, nu poate genera efectul atenuant de răspundere penală vizat de inculpat, întrucât procedura simplificată de judecare a cauzei pe baza recunoaşterii învinuirii a fost edictată de legiuitor exclusiv în scopul de a facilita judecarea cu celeritate a cauzei prin însuşirea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, ceea ce în cazul în speţă nu s-a întâmplat.

De asemenea, privitor la menţiunile din cuprinsul rechizitoriului conform cărora instanţa va aprecia asupra aplicării dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 faţă de inculpaţii D. şi M., Curtea constată că în speţă nu există motive pertinente de natură a legitima reţinerea în favoarea acestor doi inculpaţi a acestei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, care presupune reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în cazul în care persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin respectivul act normativ în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni. Sub acest aspect, Curtea a constatat că niciuna dintre declaraţiile pe care cei doi inculpaţi anterior menţionaţi le-au dat în cursul urmăririi penale nu a contribuit la identificarea vreunuia dintre ceilalţi participanţi la comiterea faptelor din prezenta cauză, ci ele au survenit în momente în care probatoriul strâns în cauză oferea deja suficiente date relevante pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a identităţii participanţilor la activitatea infracţională anchetată, respectivele declaraţii aducând doar un plus de certitudine celorlalte probe de vinovăţie pe care se întemeia acuzarea.

La individualizarea pedepselor înăuntrul limitelor anterior precizate, Curtea a avut în vedere, potrivit art. 72 alin. (1) din C. pen. din 1969, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, persoana inculpaţilor, lipsa, în speţă, a vreunei cauze de atenuare a răspunderii lor penale (cu excepţia inculpatului E. despre a cărui situaţie s-a făcut vorbire anterior) şi, respectiv, incidenţa unor cauze de agravare a acelei răspunderi (forma de pluralitate a concursului real de infracţiuni existentă în cazul tuturor inculpaţilor persoane fizice, forma continuată incidentă în privinţa infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului D. şi starea de recidivă postcondamnatorie constatată tot în privinţa inculpatului D.).

Raportat la criteriile anterior enunţate, Curtea a constatat că faptele deduse judecăţii în cauza pendinte, la săvârşirea cărora inculpaţii şi-au adus contribuţia sub diverse forme de participaţie sunt deosebit de grave, întrucât ele au fost comise în cadrul unui grup infracţional organizat, prin acţiunile premeditate, concertate şi atent coordonate ale tuturor membrilor grupului, desfăşurate pe baza unui plan infracţional laborios conceput şi bine articulat, care a presupus realizarea unei scheme infracţionale cât mai complexe, prin angrenarea în derularea tranzacţiilor comerciale şi financiare nelegale a unui număr impresionant de societăţi comerciale cu comportament de tip "fantomă", controlate prin intermediul unor persoane interpuse, precum şi a unor societăţi comerciale cu activitate economică reală, menite a asigura aparenţa de legalitate a operaţiunilor ilicite înfăptuite, precum şi utilizarea unor modalităţi ingenioase de obţinere efectivă a produsului infracţional, toate aceste malversaţiuni fiind apte a contribui la satisfacerea scopului grupării infracţionale.

Sub acelaşi aspect, a reţinut atenţia Curţii şi îndrăzneala şi lipsa de scrupule cu care, în dispreţul oricăror exigenţe faţă de lupta împotriva fenomenului evaziunii fiscale, într-o perioadă de gravă criză economico-financiară, în care aceasta constituia chiar un obiectiv de securitate naţională, membrii grupului infracţional organizat au perpetuat aceste activităţi contrare legii, de-a lungul unei perioade de mai bine de 1 an şi 2 luni de zile, bizuindu-se în mod esenţial pe protecţia ce le-a fost garantată de către factori decizionali de vârf din cadrul unor instituţii publice cu rol esenţial în combaterea fenomenului evazionist, precum şi consecinţele extrem de păgubitoare ale acestor fapte, concretizate în prejudicierea bugetului de stat cu suma colosală de 242.642.205,44 RON.

În ceea ce priveşte conduita procesuală a inculpaţilor, Curtea a constatat că exceptându-i pe inculpaţii E. (care deşi mai târziu, a demonstrat totuşi că a înţeles semnificaţia negativă a comportamentului său antisocial, asumându-şi în totalitate responsabilitatea faptelor comise şi oferind detalii relevante despre implicarea celorlalţi inculpaţi în activitatea infracţională dedusă judecăţii) şi D. (care a manifestat o atitudine parţial sinceră, în sensul că deşi a precizat că recunoaşte activitatea infracţională ce i-a fost reţinută în sarcină prin actul de sesizare a instanţei, a prezentat o stare de fapt menită a minimaliza contribuţia lui infracţională), toţi ceilalţi inculpaţi au dat dovadă de un comportament procesual nesincer (este cazul inculpaţilor B., C., F., H., A., M., I., J., K. şi L., care în pofida evidenţei probelor certe de vinovăţie existente în cauză, au negat orice implicare în activitatea infracţională obiect al judecăţii) sau, după caz, necooperantă (este cazul inculpaţilor G. şi N., care sub diverse pretexte au refuzat să lămurească acuzaţiile ce le sunt aduse), ceea ce dovedeşte că aceştia nu au conştientizat gravitatea faptelor comise şi, ca atare, nici nu sunt dispuşi să se îndrepte din punct de vedere social şi moral.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut şi celelalte referinţe personale ale inculpaţilor, constând în aceea că sunt bine integraţi din punct de vedere socio-profesional, provin din medii sociale organizate, s-au înfăţişat la fiecare chemare a organelor judiciare (cu menţiunea că în cazul inculpatului B. această obligaţie îi era impusă de măsura preventivă sub puterea căreia a fost plasat începând cu data de 27 noiembrie 2015) şi, cu excepţia inculpaţilor D. şi E., aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale (împrejurare care nu constituie, totuşi, un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate pentru orice cetăţean).

Referitor la antecedenţa penală a inculpaţilor D. şi E., Curtea a observat că, potrivit fişei de cazier judiciar a celui dintâi inculpat, acesta se remarcă printr-un bogat trecut infracţional în care se regăsesc trei condamnări definitive la pedepse cuprinse între 2 luni şi 10 ani închisoare, aplicate pentru comiterea a numeroase infracţiuni de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, prezentare sub o identitate falsă şi evaziune fiscală, toate aceste condamnări fiind ulterior contopite în pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 171 din 13 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. x din 2006, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 14 iulie 2009, cu un rest rămas neexecutat de 1174 zile închisoare, care ar fi urmat să se împlinească la data de 30 septembrie 2012, astfel încât faptele reţinute în sarcina acestuia în cauza de faţă au fost comise în timpul acestei liberări condiţionate, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., acesta are o condamnare definitivă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă concurentă cu cele reţinute în sarcina lui în cauza pendinte, iar în anul 2010, respectiv în 2011, acesta a fast sancţionat cu 2 amenzi administrative pentru o faptă de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat şi o faptă de cumpărare de influenţă, toate aceste aspecte punând în evidenţă, în cazul ambilor inculpaţi predispoziţia acestora către reiterarea unui comportament de tip antisocial.

În egală măsură, în privinţa inculpaţilor B. şi C. a fost luat în considerare şi faptul că, deşi potrivit propriilor afirmaţii, au luat la cunoştinţă aproape în timp real, din presă, despre ancheta ce fusese demarată în cauza de faţă începând cu luna iulie 2012 şi despre arestările ce fuseseră operate în acest dosar, totuşi aceştia nu au revenit de îndată în ţara de origine, aşa cum ar fi fost firesc, pentru a se pune la dispoziţia organelor de anchetă în vederea lămuririi acuzaţiilor ce le erau aduse, ci au preferat să rămână în continuare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, împreună cu cei doi copii minori ai lor, timp de aproape doi ani de zile după momentul dispunerii arestării lor în lipsă, în final consimţind la predarea către autorităţile române într-un mod de-a dreptul fortuit, respectiv după arestarea lor de către autorităţile americane.

Totodată Curtea nu a identificat, în speţă, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, întrucât, pe de o parte, simpla absenţă a antecedentelor penale, acolo unde este cazul, nu este suficientă pentru a diminua gravitatea faptelor comise şi consecinţele păgubitoare ale acestora, iar pe de altă parte, niciunul dintre inculpaţi nu a întreprins până în prezent vreun demers voluntar pentru a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat şi nu a manifestat o atitudine de asumare responsabilă a faptelor comise, care prezintă un pericol social deosebit de ridicat pentru a justifica aplicarea unor pedepse principale înăuntrul limitelor anterior menţionate. De altfel, reţinerea incidenţei circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior nu este îndreptăţită nici măcar în cazul inculpaţilor E. şi D., care spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, au dat dovadă de o atitudine deschisă aflării adevărului judiciar, întrucât, pe de o parte, această conduită procesuală nu a fost adoptată de către cei doi inculpaţi anterior menţionaţi încă de la debutul anchetei, iar pe de altă parte, recunoaşterea faptelor comise nu poate prevala în contra gravităţii sporite a acestora şi a potenţialului criminogen ridicat al persoanei inculpaţilor pus în evidenţă de perseverenţa de care au dat dovadă pe calea infracţională.

Ţinând seama de toate aspectele anterior menţionate, dar în special de contribuţia concretă pe care fiecare dintre membrii grupului infracţional organizat şi-a adus-o la operaţionalizarea acestui amplu mecanism de fraudare a bugetului de stat, în scopul obţinerii unor avantaje pecuniare consistente, Curtea a stabilit durata pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii după cum urmează: în cazul inculpatului B. vor fi aplicate pedepse orientate către maximul special prevăzut de lege, în cazul inculpaţilor C., F., D., G., H., I., J. şi E. vor fi stabilite pedepse orientate către mediu, iar în cazul inculpaţilor M., A. K., L. şi N. pedepsele vor fi egale ori după caz orientate către minimul special, atare pedepse fiind considerate adecvate pentru o justă sancţionare a inculpaţilor sus-menţionaţi.

Referitor la pedepsele accesorii şi complementare ce urmează a fi, de asemenea, aplicate inculpaţilor ante-menţionaţi odată cu condamnarea lor pentru infracţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., în cazul, incident şi în speţă, al succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aplicarea acestora se realizează conform legii identificate a fi mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Întrucât, pentru motivele deja expuse, legea penală mai favorabilă a fost identificată a fi cea în vigoare la data săvârşirii faptelor, Curtea, având în vedere natura şi gravitatea acestora, precum şi împrejurarea că inculpaţii B., C., D., G., H., I., J., M., A. K., L. şi N. s-au folosit la comiterea acelor infracţiunii de calităţile sau funcţiile pe care le deţineau, a interzis acestora cu ambele titluri, în temeiul art. 71 alin. (1), (2) şi respectiv al art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu referire, după caz, la art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în varianta autoratului ori a complicităţii) sau la art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 (potrivit acestor din urmă texte normative aplicarea pedepselor complementare fiind obligatorie), exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din acelaşi cod, pedepsele accesorii urmând să opereze pe durata executării pedepselor principale, iar pedepsele complementare pe perioade de câte 5 ani după executarea pedepselor principale, iar în privinţa inculpaţilor F. şi E. vor fi interzise cu titlu de pedeapsă accesorie, respectiv complementară pe o perioadă de 5, respectiv 3 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

Referitor la inculpatul D., constatând că infracţiunile ce-i sunt imputate au fost comise în timpul liberării condiţionate din executarea restului de pedeapsă de 1174 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare ce-i fusese anterior aplicată prin Sentinţa penală nr. 171 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x din 2006, în temeiul art. 61 alin. (1) din C. pen. din 1969 Curtea a revocat acest rest şi l-a contopit cu fiecare dintre pedepsele principale stabilite în sarcina acestui inculpat, iar apoi potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, va contopi cele trei pedepse principale astfel determinate în cea mai grea dintre acestea, de 7 ani închisoare, pe care o va spori cu 1 an închisoare, aplicând astfel inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, a cărei durată face imposibilă o altă formă de executare decât detenţia.

Aplicarea sporului anterior menţionat, deşi facultativă conform legii penale identificate a fi mai favorabilă, a fost apreciată totuşi necesară de către Curte, întrucât acest inculpat a dovedit o perseverenţă remarcabilă pe calea infracţională, ce se impune a fi just sancţionată, iar lipsa sporului ar echivala, în fapt, cu acordarea impunităţii atât cu privire la restul de pedeapsă neexecutat şi actualmente revocat, cât şi pentru două dintre infracţiunile concurente reţinute în sarcina lui, fapt care nu este de acceptat.

De asemenea, şi în cazul celorlalţi inculpaţi persoane fizice, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, Curtea a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente de comiterea cărora au fost găsiţi vinovaţi, întinderea acestora împiedicând în mod obiectiv examinarea oportunităţii dispunerii vreunei modalităţi de executare a pedepsei fără privare de libertate.

Conform art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969, a fost aplicată inculpaţilor, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea şi, respectiv, potrivit art. 71 alin. (1), (2) din acelaşi cod, pedeapsa accesorie corespunzătoare.

În ceea ce le priveşte pe inculpatele persoane juridice, în sarcina cărora s-a reţinut după caz comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) sau spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), Curtea a constatat că limitele pedepsei amenzii penale aplicabilă acestora, determinate potrivit art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969, în raport cu durata pedepsei închisorii prevăzută de fiecare dintre normele de încriminare incidente sus-menţionate, sunt cuprinse între 10.000 şi 900.000 RON.

Ca atare, procedând la evaluarea aspectelor de care, potrivit art. 72 din C. pen. anterior, se ţine seama la individualizarea judiciară a pedepsei, în cadrul limitelor de pedeapsă anterior menţionate, Curtea, având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunilor săvârşite de inculpatele persoane juridice SC O. SRL, SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL, în realizarea obiectului lor de activitate, astfel cum este pusă în evidenţă de împrejurările şi modalitatea de comitere, de mijloacele folosite, de scopul urmărit şi de consecinţele păgubitoare aduse valorilor sociale protejate de lege (sub aceste aspecte prezentând relevanţă faptul că majoritatea acestor societăţi, cu excepţia SC Q. SRL şi SC R. SRL, au fost autorizate ori, după caz înfiinţate exclusiv în scopul de a fi utilizate în derularea acestui amplu mecanism evazionist, care s-a perpetuat pe parcursul unei perioade de aproximativ 1 an şi 2 luni de zile, astfel că pe întreaga durată a existenţei lor, acestea au desfăşurat doar operaţiuni comerciale ilicite destinate fraudării bugetului de stat, căruia i-au fost aduse pagube extrem de însemnate, iar în cazul SC Q. SRL şi SC R. SRL, aceste activităţi frauduloase au fost împletite cu activităţi economice reale), precum şi conduita manifestată, prin intermediul reprezentanţilor lor legali sau, după caz, al persoanelor care controlau în fapt activitatea acestora, în scopul împiedicării sau al zădărnicirii efectuării verificărilor fiscale de către organele abilitate, concretizată prin crearea aparenţei de legalitate a circuitelor comerciale în care au fost implicate pe baza atestării documentare a tuturor operaţiunilor comerciale menite a disimula activitatea evazionistă, a apreciată că se impune sancţionarea intransigentă a acestor inculpate, aplicarea faţă de inculpata SC O. SRL a unei pedepse egală cu maximul special prevăzut de lege, iar în cazul celorlalte persoane juridice inculpate a unor pedepse orientate către acest maxim fiind adecvată atât pentru sancţionarea corespunzătoare a conduitei antisociale a acestora, cât şi pentru realizarea eficientă a scopului preventiv şi educativ al pedepsei.

În privinţa SC P. SRL se va face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. c) C. pen. din 1969, în sensul contopirii celor două pedepse principale aplicate acesteia pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina sa, iar la pedeapsa rezultantă de 700.000 RON amendă penală, Curtea de apel a aplicat un spor de 100.000 RON, astfel încât, în final inculpata va executa pedeapsa de 800.000 RON amendă penală, aplicarea acestui spor fiind justificată de multitudinea şi gama variată de activităţi cu caracter infracţional în derularea cărora această societate a fost implicată, în scopul satisfacerii intereselor frauduloase ale membrilor grupării.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, Curtea, deşi a reţinut că potrivit normei de încriminare prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, totuşi, în cazul de faţă, dat fiind faptul că, potrivit art. 531 alin. (3) lit. a) - e) din vechiul C. pen., pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice nu constau în interzicerea exerciţiului unor drepturi, aplicarea pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. a) din vechiul C. pen. nu se va realiza în temeiul art. 532 alin. (2) din C. pen. din 1969, adică cu titlu obligatoriu, ci în temeiul art. 532 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu referire la art. 712 din C. pen. din 1969, necesitatea acesteia fiind dictată de natura şi gravitatea infracţiunilor comise, precum şi de împrejurările în care acestea au fost săvârşite.

G. Latura civilă, măsurile asigurătorii şi măsurile de siguranţă

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că, potrivit precizărilor formulate, conform art. 20 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., prin adresa nr. x din data de 13 iunie 2013, Agenţia Naţională De Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 243.551.373,06 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea de evaziune fiscală ce a format obiectul judecăţii în cauza pendinte.

Aşa cum s-a precizat, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară administrat în cauză în cursul urmării penale, ale cărui concluzii Curtea şi le-a însuşit ca fiind în concordanţă cu restul probelor de vinovăţie strânse în cauză, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin înfăptuirea acestui amplu mecanism evazionist care a avut ca obiect ascunderea adevăratei naturi a operaţiunilor impozabile desfăşurate de SC O. SRL, înregistrarea în contabilitatea acestei societăţi şi în declaraţiile fiscale a cheltuielilor fictive de achiziţie ţiţei şi transport aferent şi a livrărilor fictive de produselor petroliere inferioare, precum şi prin omisiunea înregistrării livrărilor de motorină euro 5 şi a veniturilor rezultate din aceste tranzacţii, ceea ce a condus la denaturarea cuantumului veniturilor obţinute de SC O. SRL, care, implicit, s-a sustras de la plata impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor datorate bugetului de stat în perioada mai 2011 - iulie 2012, este în sumă totală de 242.642.205,44 RON, din care suma de 131.360.917,09 RON reprezintă pagubă generată bugetului de stat prin neplata accizelor aferente livrărilor reale de motorină euro 5 efectuate de SC O. SRL, cu luarea în calcul a accizelor achitate efectiv de aceasta pentru operaţiunile fictive de comercializare a produselor petroliere inferioare slab accizate, 109.373.185,05 RON reprezintă taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare livrărilor reale de motorină, cu luarea în considerare a TVA achitată efectiv de către SC O. SRL ca urmare a înregistrării operaţiunilor fictive de achiziţie ţiţei, vânzare combustibil lichid şi transport aferent, iar 1.908.103,30 RON, reprezintă diferenţa de impozit pe profit de la plata căruia s-a sustras SC O. SRL, prin neînregistrarea veniturilor obţinute din vânzarea de motorină şi înregistrarea unor cheltuieli fictive de achiziţie ţiţei şi transport aferent, luând în calcul şi veniturile înregistrate din livrările fictive de combustibil lichid,

S-a apreciat că de cauzarea acestui prejudiciu, pe temeiul răspunderii civile delictuale solidare, conform prevederilor art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., se fac responsabili toţi inculpaţii persoane fizice şi juridice în sarcina cărora a fost reţinută comiterea infracţiunii de evaziune fiscală (în forma coautoratului sau a complicităţii).

Deşi acţiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF vizează acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei totale de 243.551.373,06 RON, Curtea, raportându-se la conţinutul concret al faptelor deduse judecăţii, constată că această sumă, preluată în mod necenzurat din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, excede pagubei cauzată în mod efectiv prin activităţile de evaziune fiscală desfăşurate în numele şi pe seama SC O. SRL, în sensul că include anumite sume ce ar reprezenta prejudicii cauzate bugetului de stat prin alte fapte decât acelea ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză.

Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul BBBBB. suma de 243.551.373,06 RON, pentru care partea civilă ANAF solicită a fi despăgubită, include pe lângă suma de 242.642.205,44 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea de evaziune fiscală desfăşurată prin intermediul SC O. SRL, şi sumele de 811.805,26 RON, constituind pagubă adusă bugetului de stat prin impozit suplimentar datorat de SC P. SRL ca urmare a plăţilor externe nejustificate făcute către OOOOO. Dubai, respectiv de 97.362,36 RON, reprezentând pagubă adusă bugetului de stat aferentă impozitului pe profit calculat asupra comisionului bancar plătit de SC GGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC DD. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL şi SC U. SRL cu ocazia retragerilor de numerar, ori aceste din urmă pagube au fost pricinuite bugetului de stat prin cheltuieli nejustificate înregistrate în evidenţele contabile ale societăţilor anterior menţionate, ceea ce nu se circumscrie obiectului dedus judecăţii în speţa de faţă.

Drept urmare, Curtea, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii persoane fizice B., C., HH., F., D., E., G., H., I., J., M., A. K., L. şi N. şi pe inculpatele persoane juridice SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, prin lichidator judiciar II., SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL să plătească acesteia, cu titlu de daune materiale, suma de 242.642.205,44 RON, plus obligaţiile fiscale accesorii, datorate şi calculate, potrivit Codului de procedură fiscală, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Curtea nu a dat satisfacţie solicitărilor apărării inculpatului B., în sensul ca la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat să fie avută în vedere perioada cuprinsă între mai 2011 şi 31 mai 2012, perioadă în raport cu care prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză în cursul cercetării judecătoreşti s-a stabilit că întinderea pagubei pricinuite bugetului de stat ar fi în sumă de 213.051.858,24 RON, întrucât, deşi este adevărat că pentru luna iunie 2012 nu au mai fost întocmite declaraţii fiscale în numele SC O. SRL din pricina arestării inculpatei M., care se ocupa de organizarea şi conducerea evidenţei contabile a acestei societăţi, totuşi, în toată perioada lunii iunie 2012 şi până la momentul intervenţiei organelor de urmărire penală, activitatea infracţională a continuat în aceeaşi manieră ca în perioada anterioară, iar evidenţa contabilă primară a fost întocmită tot în sensul înregistrării fictive a achiziţiilor de ţiţei şi a vânzării de produse petroliere inferioare, omiţându-se înregistrarea veniturilor provenite din vânzarea ilegală a motorinei ce nu avea acciza plătită, ori în aceste condiţii este imposibil de crezut că, în discordanţă cu evidenţa contabilă primară, în declaraţiile fiscale aferente lunii iunie 2012 ar fi fost menţionate operaţiunile comerciale efectuate în mod real şi, astfel ar fi fost achitate toate obligaţiile fiscale generate de aceste tranzacţii.

Referitor la solicitarea apărării inculpatei C. de respingere ca inadmisibilă a acţiunii civile exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pe motiv că această constituire de parte civilă care reprezintă un act de voinţă al organului de control fiscal nu îmbracă forma pe care legislaţia fiscală o prevede, în sensul că singura modalitate în care A.N.A.F. îşi poate manifesta voinţa privitor la constatarea unor prejudicii provenind din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală o constituie întocmirea unui proces-verbal de evaluare a prejudiciului de către organele fiscale, urmat de o decizie de impunere, Curtea a constatat că, prin Adresa nr. x din 5 februarie 2016, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat următorul punct de vedere:

1. Constituirea ca parte civilă a Statului Român s-a făcut conform C. proc. pen., pe baza concluziilor raportului de expertiză administrat în faza de urmărire penală, aceasta fiind o modalitate legală de constatare a prejudiciului.

2. În vederea stabilirii unui eventual prejudiciu, organul de urmărire penală poate analiza în activitatea de cercetare penală orice document relevant din evidenţa contabilă a societăţii sau orice document în legătură cu respectiva societate, inclusiv rapoarte de inspecţie fiscală, procese-verbale de constatare sau decizii de impunere, precum şi orice alte documente care pot constitui mijloace de probă, respectiv expertize judiciare contabile, rapoarte de cercetare tehnico-ştiinţifică etc.

3. Documentul legal este hotărârea judecătorească definitivă pronunţată ca urmare a analizării întregului probatoriu, aceasta reprezentând titlul ce consfinţeşte prejudiciul adus Statului Român.

4. Prejudiciul poate fi stabilit prin orice mijloc de probă, în dosarul penal nu se vorbeşte de o creanţă fiscală, ci despre un prejudiciu, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 93 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Dincolo de aceste observaţii pertinente pe care şi le-a însuşit ca atare, Curtea a considerat că pentru a pune în evidenţă lipsa de temeinicie a solicitării anterior menţionate este relevant de subliniat şi faptul că nicio dispoziţie din legea procesual penală în vigoare nu condiţionează exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal de necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile cu caracter administrativ constând în constatarea existenţei prejudiciului rezultat din activitatea de evaziune fiscală de către organele fiscale de control şi emiterea unei decizii de impunere aferente, dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. care reglementează condiţiile constituirii de parte civilă şi care se referă la termenul limită până la care în desfăşurarea procesului penal poate surveni manifestarea acestui act de voinţă, precum şi la forma în care acesta trebuie făcut (în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază), fiind aplicabile fără excepţie oricărei persoane vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni de prejudiciu, fie aceasta chiar şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ori în cazul de faţă aceste cerinţe au fost întru-totul respectate.

În condiţiile în care, conform celor precizate în considerentele de mai sus, în privinţa inculpatei persoană juridică SC FF. SRL Bacău nu s-a constatat existenţa unor probe care să ateste că aceasta ar fi fost în vreun fel implicată în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ce a generat prejudiciul a cărei reparare este solicitată de către partea civilă A.N.A.F, Curtea în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată faţă de aceasta, iar potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012, asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare ale SC FF. SRL

De asemenea, ţinând seama de faptul că soluţia ce urmează a fi pronunţată pe latură penală faţă de inculpatele persoane juridice SC V. SRL Călăraşi şi SC W. SRL Constanţa este aceea de încetare a procesului penal ca efect al radierii acestora, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Curtea a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată în raport cu acestea.

Totodată, potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 (care prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală), Curtea a menţinut măsurile asigurător îi instituite în cursul urmăririi penale, în vederea garantării plăţii daunelor anterior menţionate, până la concurenţa valorii lor.

Întrucât din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că produsul infracţional ce a făcut obiectul spălării de bani comise de către inculpaţii D. şi SC P. SRL, a ajuns în posesia inculpaţilor B. şi C. prin intermediul companiei off-shore OOOOO. Dubai, controlată de aceştia, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, faţă de aceşti inculpaţi a fost aplicată măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 13.212.000 USD.

H. Măsurile preventive şi cheltuielile judiciare

Curtea a reamintit că faţă de inculpatul B. a fost dispusă măsura arestării preventive, în lipsă, pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 11 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x din 2012, în baza acestei încheieri fiind emis Mandatul de arestare preventivă nr. x din 2012, iar la data de 15 mai 2014, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 231 alin. (7) C. proc. pen. a confirmat arestarea preventivă dispusă faţă de inculpatul B. prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data ce 11 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x din 2012, precum şi punerea în executare a M.A.P. nr. 30/U.P. din 11 iulie 2012, emis pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 15 mai 2014 şi până la data de 13 iunie 2014, inclusiv.

Ulterior acestui moment, măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul B. a fost prelungită şi apoi menţinută în mod succesiv, pe parcursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al fazei cercetării judecătoreşti, până la data de 27 noiembrie 2015, când prin Decizia penală nr. 1620/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admiţându-se contestaţia formulată de inculpatul B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată, în parte, această încheiere, în sensul că, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. d) şi la) art. 218 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În continuare, înăuntrul termenelor prevăzute de lege în acest sens, Curtea a procedat în mod succesiv la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul B. prin înlocuirea măsurii arestării preventive, dispunând menţinerea acestei măsuri, ultima astfel de încheiere fiind pronunţată la data de 18 aprilie 2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 641 din 4 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x din 2014.

În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului B. durata arestării preventive de la 15 mai 2014 până la 27 noiembrie 2015, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 28 noiembrie 2015 la zi.

De asemenea, în temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., Curtea a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu, cu toate obligaţiile stabilite în sarcina inculpatului B. Această soluţie se impune având în vedere menţinerea temeiurilor care au determinat luarea acelei măsuri preventive, care este în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi, totodată, necesară în raport cu scopurile prevăzute de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., în condiţiile în care, în privinţa inculpatului, este pronunţată, în primă instanţă, o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., Curtea a reţinut că şi faţă de aceasta măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsă, pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 11 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x din 2012, pe numele ei fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. x din 2012.

La data de 6 mai 2012, Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii a confirmat că inculpata C. a renunţat la procedurile de extrădare, fiind de acord să fie predată autorităţilor române. Astfel, au fost emise ordinul de extrădare din 5 mai 2014 emis de Tribunalul pentru Districtul de Vest Washington din Tacoma, precum şi declaraţia prin care aceasta a renunţat la drepturile conferite de tratatul de extrădare.

Drept urmare, la data de 7 mai 2014, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 231 alin. (7) C. proc. pen. a confirmat arestarea preventivă dispusă faţă de inculpata C. prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data ce 11 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x din 2012, precum şi punerea în executare a M.A.P. nr. 30/U.P. din 11 iulie 2012, emis pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 7 mai 2014 şi până la data de 05 iunie 2014, inclusiv.

Ulterior, măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpata C. a fost prelungită pentru o perioadă de încă 30 de zile, până la data de 4 iulie 2014, însă prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 16 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x din 2014, rămasă definitivă prin încheierea din 25 iunie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmare a cererii formulată de inculpată în acest sens, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile.

După sesizarea judecătorului de cameră preliminară prin rechizitoriu, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 8 iulie 2014, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 2277/2014 din 11 iulie 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x din 2014 (în sensul respingerii contestaţiei formulate împotriva acestei încheieri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie) s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de inculpata C. cu măsura preventivă a controlului judiciar, la rândul său, această din urmă măsură preventivă fiind revocată potrivit art. 242 C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din data de 4 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiei promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, conform Deciziei penale nr. 641/2015 din data de 6 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul penal nr. x din 2014

Drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen., din durata pedepsei principale rezultante aplicată inculpatei C. s-a dedus perioada arestării preventive de la 07 mai 2014 până la 25 iunie 2014, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 26 iunie 2014 până la 11 iulie 2014.

Totodată, Curtea a constatat că în cursul urmăririi penale au mai fost dispuse măsuri preventive privative de libertate şi faţă de următorii inculpaţi:

- faţă de inculpatul D., prin Ordonanţa nr. 22 din 9 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii, iar la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 24/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 3 noiembrie 2012, când prin Încheierea nr. 3578 din 3 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x din 2012 s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

- faţă de inculpatul F., prin Ordonanţa nr. 28 din 10 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii şi tot la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 29/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 5 octombrie 2012, când prin Încheierea din 2 octombrie 201 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x din 2012, rămasă definitivă prin încheierea din 05 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2012 până la 5 octombrie 2012.

- faţă de inculpatul E., prin Ordonanţa nr. 25 din 10 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii şi tot la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 27/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 5 octombrie 2012, când prin Încheierea din 2 octombrie 201 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x din 2012, rămasă definitivă prin Încheierea din 5 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2012 până la 5 noiembrie 2012.

- faţă de inculpatul G., prin Ordonanţa nr. 19 din 9 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii, iar la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 25/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 3 noiembrie 2012, când prin Încheierea nr. 3578 din 3 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x din 2012 s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 03 noiembrie 2012.

- faţă de inculpatul H., prin Ordonanţa nr. 21 din 9 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii, iar la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 28/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 3 noiembrie 2012, când prin Încheierea nr. 3578 din 3 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x din 2012 s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

- faţă de inculpata M., prin Ordonanţa nr. 27 din 10 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii şi tot la data de 10 iulie 2012 pe numele acesteia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 27/U.P. din 10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 03 noiembrie 2012, când prin Încheierea nr. 3578 din 3 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x din 2012 s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestei inculpate s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

- faţă de inculpatul N., prin Ordonanţa nr. 20 din 9 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii, iar la data de 10 iulie 2012 pe numele acestuia a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 26/U.P./10 iulie 2012, valabil pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de 3 noiembrie 2012, când prin Încheierea nr. 3578 din 3 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x din 2012 s-a dispus în mod definitiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara; drept urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

- faţă de inculpatul A. prin Ordonanţa nr. 26 din 10 iulie 2012 s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii; ca atare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 din durata pedepsei principale rezultante aplicată acestui inculpat s-a dedus perioada reţinerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012.

De asemenea, Curtea a reamintit că prin Încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice faţă de inculpata SC CC. SRL, respectiva măsură preventivă fiind ulterior menţinută succesiv pentru perioade de câte 60 de zile, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. pen., prin încheierile de şedinţă din datele de 11 ianuarie 2016, 7 martie 2016, respectiv 18 aprilie 2016, rămase definitive prin necontestare.

Având în vedere faptul că situaţia juridică actuală a persoanei juridice inculpate SC CC. SRL, nu a cunoscut modificări, în sensul că în continuare aceasta se află în procedura insolvenţei, Curtea consideră că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, inclusiv din perspectiva împiedicării dizolvării acestui subiect procesual faţă de care, în cauza pendinte, a fost exercitată acţiunea penală şi deopotrivă se solicită angajarea solidară a răspunderii sale civile delictuale pentru repararea prejudiciului material cauzat prin faptele deduse judecăţii, este necesar ca societatea anterior menţionată să fie în continuare menţinută sub puterea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice, prev. de art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută această măsură preventivă.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., inculpaţii, faţă de care a fost pronunţată o soluţie de condamnare, au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei privind pe inculpatele persoane juridice faţă de care s-a dispus soluţia încetării procesului penal sau, după caz, aceea a achitării, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. onorariile integrale cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii HH., D., E., M., A. G., SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC V. SRL Călăraşi, SC W. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL, precum şi onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M., N., SC FF. SRL Bacău şi SC Q. SRL Mediaş, au fost acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiţiei, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. x din 2014 au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inculpaţii B., C., HH., D., F., E., G., H., I., J., K., L., N., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 24 august 2016, fiind repartizat aleatoriu Completului C7 Apel la data de 13 septembrie 2016.

Motive de apel

În motivele de apel depuse la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru:

1. greşita achitare a inculpatei SC FF. SRL (în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, persoane fizice şi juridice

3. omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 65 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., în raport cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, de către N.

1. În susţinerea primului motiv de apel, Ministerul Public a susţinut că instanţa a apreciat, în mod neîntemeiat, că în cauză, nu există probe care să ateste că inculpata SC FF. SRL ar fi participat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală dedusă judecăţii? Instanţa a reţinut că "nici expertiza contabilă judiciară administrată în cauză în cursul urmăririi penale nu a pus în evidenţă existenţa vreunor operaţiuni comerciale desfăşurare între SC FF. SRL şi vreuna dintre persoanele juridice inculpate în prezenta cauză ...".

Contrar susţinerilor instanţei de fond, parchetul a susţinut că probele administrate în cursul procesului penal, interpretate în mod coroborat, evidenţiază că, alături de celelalte societăţi comerciale condamnate în cauză, inculpata SC FF. SRL, a ajutat la desăvârşirea activităţii infracţionale derulate de grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J., în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 242.642.205,44 RON (aproximativ 56 milioane euro).

Relevante în acest sens sunt: declaraţiile inculpaţilor D., E., HH., M., convorbirile telefonice dintre M. şi HH., procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpaţilor F. şi M., cât şi la domiciliul numitei LLLL. (audiată în calitate de martor în cursul judecăţii).

Acuzarea a susţinut că inculpata SC FF. SRL avea conexiuni cu membrii grupului infracţional, între aceştia existând o înţelegere, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea conspirativităţii, măsură impusă de inculpaţii B. şi HH. pentru îngreunarea sau împiedicarea identificării persoanelor juridice şi fizice participante la mecanismul de fraudare a statului. Relevantă în acest sens este convorbirea telefonică din data de 14 noiembrie 2011, ora 13:16, dintre inculpatul HH. şi inculpata M., în care, aceasta din urmă, într-o discuţie care îl privea pe inculpatul B., se conformează recomandărilor inculpatului HH., ca în privinţa inculpatului B. să folosească iniţiala "R". În acelaşi sens sunt şi discuţiile telefonice dintre inculpatul E. şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional, în special cu inculpatul D., în scopul de a nu vorbi despre persoane sau societăţi comerciale implicate în activitatea infracţională.

În legătură cu situaţia inculpatei SC FF. SRL, în declaraţiile date (a se vedea declaraţia din data de 10 mai 2016), inculpatul D. (reprezentantul SC P. SRL), a legat activitatea SC FF. SRL, de încheierea contractului de prestări servicii între SC P. SRL şi OOOOO. Dubai, la data de 01 mai 2011, care a fost semnat de către inculpat şi chiar de către martora LLLL., în calitate de împuterniciţi. Acest contract, potrivit declaraţiilor inculpatului D., din cursul urmăririi penale, a fost încheiat după ce acesta a purtat discuţii cu inculpatul F., care la rândul său s-a consultat cu inculpatul B. (director în cadrul OOOOO. Dubai şi administrator al SC FF. SRL):

"Înainte de a începe importul cu motorină, F. mi-a transmis că SC P. SRL va trebui să achite un comision de 150 dolari/tona de motorină importată către OOOOO. Dubai. Când am vrut să efectuez prima plată către OOOOO. Dubai, de la bancă mi s-a spus că pentru a face acest lucru am nevoie de un contract şi factură. I-am transmis acest mesaj lui F. care l-a transmis lui B., iar după ceva timp am primit acasă prin curier un contract în care erau menţionate OOOOO. Dubai şi SC P. SRL Nu reţin exact care era denumirea contractului, dar ştiu că era împărţit în două: în limba română şi engleză. Am semnat contractul, l-am ştampilat şi l-am trimis tot prin curier la o adresă din Bucureşti, despre care ulterior am aflat că era un centru xerox. Am făcut acest lucru urmare a recomandărilor lui F., dar sunt convins că acesta îmi transmitea la rândul său mesajele de la B.

Comisionul la care am făcut referire trebuia achitat întrucât OOOOO. Dubai se obliga să-mi găsească pe piaţa externă furnizori de motorină. Arăt că în momentul în care am semnat contractul, am sesizat că reprezentant al OOOOO. Dubai era un birou de avocatură din Bacău. Facturile emise de OOOOO. Dubai erau trimise prin email? Iniţial, prima factură mi-a fost adusă de inculpatul F., întrucât nu ştiam să completez formularul de plată externă. Din câte îmi amintesc, facturile aveau o valoare de 500.000 - 600.000 dolari şi le primeam în general lunar."

În acest context, la data de 8 aprilie 2012, prin Procura nr. 282, inculpatul B., în calitate de administrator al SC FF. SRL, l-a împuternicit cu puteri depline pe inculpatul F. "pentru ca în numele meu şi pentru mine să administreze SC FF. SRL, ţinând cont de conţinutul Actului Constitutiv". Conform acestei împuterniciri, inculpatul F. putea face orice operaţiuni bancare (deschidere de cont bancar, operaţiuni de depunere sau ridicare de numerar, solicitare de extrase de cont, etc.) şi putea încasa şi/sau plăti orice sume de bani.

Acuzarea a susţinut că legătura inculpaţilor, membrii ai grupului infracţional, rezultă şi din următoarele împrejurări:

- La data de 9 iulie 2012, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului F. (a se vedea procesul-verbal de percheziţie din volumul 59, dosar urmărire penală), printre alte bunuri, a fost identificată ştampila SC FF. SRL, precum şi suma de 100.000 euro, în privinţa căreia, în mod neconvingător, inculpatul a afirmat, fără a exista o dovadă în acest sens, că suma îi aparţine, fiind împrumutată la începutul lunii aprilie 2012 de la inculpatul B., administrator al SC FF. SRL Bacău, banii fiindu-i necesari pentru achiziţionarea unui apartament în Bucureşti.

- Cu ocazia percheziţiei efectuate la biroul inculpatei M., la data de 9 iulie 2012, a fost identificat şi ridicat un laptop care conţinea, printre altele şi baza de date contabile care aparţinea societăţilor SC P. SRL, SC S. SRL, SC V. SRL, societăţi implicate în circuitul evazionist, precum şi documentele contabile ale SC FF. SRL, societate al cărei capital social era deţinut 100% de către OOOOO. Dubai, reprezentată de inculpatul B.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale (declaraţia din 6 iunie 2014), inculpata M., în legătură cu documentele contabile aparţinând societăţilor menţionate anterior, a declarat:

"Îl cunosc pe inculpatul F., mi l-a prezentat C. Ştiu că era angajat al SC FF. Bacău, firmă deţinută de B. şi care avea deschisă în Eforie Nord o terasă. Nu am văzut actul constitutiv al SC FF. Bacău, însă acum ştiu că acţionar majoritar era OOOOO. Dubai, administrator fiind B. Uneori inculpatul F., când venea la Bacău, îmi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri, pe care se afla evidenţa contabilă a SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL".

Această declaraţie se coroborează cu declaraţia inculpatului F. (declaraţie instanţă din data de 9 noiembrie 2015), în care inculpatul a precizat:

"I-am dat inculpatei M., CD-uri şi stick-uri de la inculpatul GGGGGGGGGGGGGGG., referitoare la activitatea SC O., din câte mi-am dat seama. Nu am cunoştinţe exacte despre ce conţineau acele stick-uri şi CD-uri, dar mi le punea într-o sacoşă, să i le dau M. ( . . . . . . . . . .). De asemenea îmi amintesc acum că am dus documentele contabile de la SC FF. inculpatei M., respectiv bonuri de casă".

- Totodată, la percheziţia efectuată la data de 9 iulie 2012, la domiciliul martorei LLLL. (persoană care a semnat, în calitate de împuternicit, contractul de prestări servicii între OOOOO. Dubai şi SC P. SRL) au fost identificate, Actul constitutiv al SC FF. SRL, în original, act semnat de reprezentantul SC OOOOO. Dubai, respectiv inculpatul B.

Fiind audiată în cursul judecăţii (16 noiembrie 2015), martora LLLL. a declarat:

"La solicitarea inculpatului B., beneficiind şi de sprijin din partea unor colegi de breaslă, am redactat contractul de comision dintre SC OOOOO. Dubai şi SC P. SRL În anul 2009, la solicitarea inculpatului B., m-am ocupat de înfiinţarea SC FF. SRL al cărui asociat unic era SC OOOOO. Dubai, inculpatul B. având calitate de director al acesteia din urmă."

Toate aceste împrejurări, din care rezultă că SC FF. SRL era cunoscută membrilor grupului infracţional, actele sale contabile fiind în posesia acestora (inculpatul HH., F., M., evidenţiază caracteristicile tip "fantomă" ale acestei societăţi comerciale.

Faţă de cele menţionate, se impune condamnarea inculpatei SC FF. SRL, la pedeapsa amenzii penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Ca efect al condamnării inculpatei, s-a solicitat a se dispune menţinerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 asupra bunurilor SC FF. SRL şi obligarea aceleiaşi inculpate, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata sumei de 242.642,44 RON reprezentând prejudiciul creat statului.

2. În ceea ce priveşte punctul 2 al apelului, acuzarea a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor B., D., C., F., G., H., I., J., M., K., L., N., A., E., SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL

Raportat la dimensiunea pedepselor aplicate inculpaţilor (pedepse rezultante în cuantum de 9 ani închisoare pentru inculpatul B., 8 ani închisoare pentru inc. D., 7 ani închisoare pentru inculpaţii C., F., G., H., I., J., 6 ani închisoare pentru inculpaţii M., 5 Ani Închisoare Pentru K., L., N., A., 3,6 ani închisoare pentru E., 800.000 RON amendă penală pentru inculpata SC P. SRL, 700.000 RON amendă penală pentru SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL), s-a apreciat că instanţa de judecată nu a atribuit semnificaţia cuvenită criteriilor specifice de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 vechiul C. pen. (în cauză legea penală mai favorabilă).

În opinia Parchetului, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt nejustificat de reduse în raport cu criteriile generale şi speciale de individualizare:

2.1. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi constituire de grup infracţional organizat, s-a apreciat că acestea sunt insuficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 vechiul C. pen.

În realizarea operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie faptele penale, privite în raport cu complexul de date care indică periculozitatea lor socială (gravitate, frecvenţă, modul de săvârşire, urmările produse), iar ca punct final, situaţia personală a inculpatului privită în raport cu periculozitatea acestuia (rolul avut în săvârşirea faptei, forma şi gravitatea vinovăţiei, mobilul şi scopul urmărit).

a) În privinţa faptelor pentru care inculpatul B. a fost condamnat, gravitatea acestora rezidă în primul rând din limitele de pedeapsă înscrise de legiuitor.

Astfel, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta reglementată anterior de Legea nr. 50/2013), pedeapsa cuprinsă între 5 ani şi 11 ani închisoare, relevă un pericol social ridicat al faptelor.

O a doua infracţiune pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, este cea prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., instanţa de fond raportându-se la aceleaşi limite de pedeapsă, respectiv închisoare de la 5 la 11 ani.

Întrucât dimensiunea pedepsei constituie echivalentul unei anumite gravităţi a faptelor, în procesul de individualizare se impunea ca instanţa, să ţină seama de contribuţia esenţială pe care inculpatul B. a avut-o în derularea acţiunilor infracţionale, alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat (constând în săvârşirea infracţiunilor în calitate de autor, lider al activităţilor de sustragere în mod sistematic a sumelor de bani datorate bugetului consolidat al statului de către inculpata SC O. SRL, prin ascunderea sursei impozabile corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, prin înregistrarea în contabilitate şi în declaraţiile fiscale a cheltuielilor fictive referitoare la achiziţia de ţiţei şi prin omisiunea înregistrării operaţiunilor de comercializare a motorinei).

Gravitatea faptelor este potenţată şi de împrejurările şi modalitatea de comitere a acestora (organizarea unei activităţi infracţionale specializate în săvârşirea unor infracţiuni economice cu consecinţe deosebit de grave asupra bugetului de stat, prin angrenarea unui număr semnificativ de persoane fizice şi juridice pe care le controla şi coordona, caracterul sistematic al activităţii infracţionale şi complexitatea ingineriilor economice fictive derulate prin intermediul societăţilor comerciale tip "fantomă"), de consecinţele produse (prejudiciul exorbitant adus bugetului de stat, în cuantum de 242.642.205,44 RON (aproximativ 56.000.000 euro), dar şi de conduita procesuală, caracterizată, atât prin sustragerea de la urmărirea penală şi de la judecată, cât şi prin neasumarea faptelor săvârşite.

Sub acest ultim aspect, cu ocazia declaraţiei date în faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut faptele săvârşite şi a negat că a organizat, coordonat şi beneficiat, în mod direct, de activitatea grupului infracţional, organizat, constituit în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Aspectele menţionate evidenţiază gravitatea specială a infracţiunilor săvârşite de inculpat, având în vedere importanţa valorilor sociale lezate în mod major (relaţiile sociale referitoare la colectarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, în contextul în care colectarea taxelor şi impozitelor este o prioritate pentru Statul Român în scopul menţinerii echilibrului bugetar).

Drept urmare, pedepselor aplicate inculpatului sunt insuficiente pentru a asigura realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, dar şi pentru realizarea funcţiei de exemplaritate în cazul pedepselor aplicate unor inculpaţi condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală şi constituire de grup infracţional organizat, prin a căror activitate infracţională au produs un prejudiciu de peste 56.000.000 euro.

În cazul inculpatului B., scopul, dar şi exemplaritatea pedepsei se pot realiza doar prin majorarea cuantumului pedepsei de la 9 ani la 11 ani închisoare, având în vedere caracterul excepţional al activităţii infracţionale derulate de inculpat şi consecinţele produse.

Edificatoare în acest sens este jurisprudenţa naţională din care rezultă că stabilirea unor pedepse de 9 ani închisoare ori mai mari, reprezintă o practică frecventă în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală săvârşite de "simpli administratori de societăţi comerciale", care au folosit mecanisme financiare cu un grad mult mai redus de dificultate, prejudiciile produse fiind net inferioare celui din prezenta cauză.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 1213 din 16 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1506/02 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului DDDDDDDDDD. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma prevăzută de Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se că inculpatul, în calitate de asociat şi administrator al unor societăţi comerciale, în perioada 2005 - 2010, a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive, prejudiciul creat bugetului de stat fiind de 21.173.236 RON (aproximativ 5.006.558 euro).

În acelaşi sens sunt şi următoarele hotărâri:

- Sentinţa penală nr. 522 din 12 octombrie 2012, în Dosarul nr. x din 2009 al Judecătoriei Cornetu definitivă prin Decizia penală nr. 226/R din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Dosarul nr. x din 2013, prin care au fost condamnaţi inculpaţii: EEEEEEEEEE. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi FFFFFFFFFF. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că, în calitate de administratori şi asociaţi ai unor societăţi comerciale au produs un prejudiciu statului în cuantum de 1.282.728 euro, respectiv 1.122.314 euro.

- Aceleaşi pedepse consistente, sub aspectul cuantumului pentru un prejudiciu produs statului mult inferior (2.000.000 euro) celui produs în prezenta cauză (56.000.000 euro), au fost aplicate şi prin Sentinţa penală nr. 49/08 februarie 2013 a Judecătoriei Cornetu definitivă prin Decizia penală nr. 1961 din 21 octombrie 2013, prin care în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale, au fost condamnaţi inculpaţii: GGGGGGGGGG. - 8 ani închisoare şi HHHHHHHHHH. - 10 ani închisoare.

Raportat la cuantumul pedepselor aplicate prin hotărârile menţionate (pe care acuzarea le-a alăturat în copie) se poate constatata că activitatea derulată de grupul infracţional, al cărui lider a fost inculpatul B., se detaşează semnificativ, atât prin complexitatea mecanismului evazionist, prin valoarea care depăşeşte de 15 ori valoarea prejudiciilor produse de persoanele condamnate definitiv, dar şi prin conduita procesuală a inculpatului, astfel încât aplicarea unor pedepse, care reprezintă maximul special în cazul infracţiunilor pentru care a fost condamnat în primă instanţă, este deplin justificată.

2.2 Ţinând seama de jurisprudenţa menţionată, acuzarea a considerat că şi în privinţa celorlalţi inculpaţi persoane fizice şi juridice condamnate în cauză, instanţa a dat dovadă de indulgenţă în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate.

a) Astfel, în privinţa inculpatei C., s-a apreciat că pedepsele de 7 ani închisoare, aplicate atât pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, cât şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), nu satisfac cerinţele de individualizare a pedepsei impuse de art. 72 C. pen. în raport cu circumstanţele concrete în care inculpata a desfăşurat activitatea infracţională reţinută în cauză.

Pentru a justifica aplicarea pedepselor de 7 ani închisoare, instanţa de fond a reţinut că inculpata C. "a avut o prezenţă discretă în viaţa grupului infracţional organizat, în senul că nu s-a implicat în mod efectiv în activitatea de concepere, coordonare şi execuţie a planului infracţional ci a preferat să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţii ilicite vizând fraudarea bugetului de stat de către ceilalţi inculpaţi".

Este adevărat că participarea inculpatei la săvârşirea faptelor, nu poate fi asimilată celei a inculpatului B., motiv pentru care se impune a se face o diferenţiere în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate, însă nu trebuie neglijat, minimalizat, rolul esenţial pe care inculpata C. l-a avut alături de soţul ei, inculpatul B., ceea ce justifică aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege.

b) Astfel, instanţa nu a avut în vedere în mod temeinic, legătura relaţională pe care inculpata a avut-o cu o parte dintre inculpaţi, fapt care arată că a asigurat liantul între membrii grupului, contribuind în mod esenţial la realizarea scopului grupului infracţional.

Astfel, inculpata C., anterior constituirii grupului, a fost cea care a asigurat cooptarea inculpatei M., persoană care a coordonat întreaga activitate contabilă a societăţilor din circuitului evazionist, împrejurare evidenţiată prin declaraţiile date de către inculpaţii M., HH., F., dar şi de martora LLLL.

Astfel, în declaraţiile date, inculpata M. a arătat că, în prealabil constituirii grupului infracţional, o cunoştea pe inculpata C., cea în favoarea căreia a prestat o activitate similară celei desfăşurate în cadrul grupului infracţional, respectiv ţinerea evidenţei contabile la o societate comercială aflată pe raza Municipiului Bacău.

Totodată, conlucrarea inculpatei C. cu soţul său B., în realizarea scopului urmărit de grupul infracţional organizat, constând în obţinerea produsului rezultat din activitatea de evaziune fiscală, rezultă şi din declaraţia martorei LLLL., persoana care a întocmit şi semnat contractul dintre SC P. SRL (societate controlată de inculpatul D.) şi SC OOOOO. Dubai (societate care aparţinea inculpatului B.), declaraţie din care rezultă:

"Am o relaţie de prietenie cu inculpata C. şi în mod indirect cu fostul soţ al acesteia, B. La solicitarea inculpatului B., beneficiind şi de sprijin din partea unor colegi de breaslă, am redactat contractul de comision dintre OOOOO. Dubai şi SC P. SRL".

c) În afara conexiunilor pe care inculpata le avea cu o parte dintre membrii grupului infracţional, aceasta avea posibilitatea de a controla activitatea (inclusiv cea de conducere, conform art. 191 din Legea nr. 31/1990) societăţilor comerciale în cadrul cărora deţinea calitatea de asociat majoritar, aşa cum era în cazul inculpatei SC O. SRL

Astfel, în calitatea sa de asociat majoritar, conform art. 194 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată, avea ca obligaţie, realizarea unui control asupra situaţiei financiare a societăţii, prin aprobarea situaţiei financiare anuale şi prin repartizarea profitului net.

În acelaşi timp, din declaraţiile coroborate ale inculpaţilor F. şi M., rezultă că aceasta din urmă, l-a cunoscut pe inculpatul F. ("locotenentul" sau "omul de încredere" al inculpatului B.), prin intermediul inculpatei C., aceasta plătindu-i inculpatei M. serviciile prestate, atât personal cât şi prin intermediul inculpatului F., tot acesta fiind şi cel care îi punea la dispoziţie inculpatei documentele contabile al inculpatei SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL

Toate aceste împrejurări, relevă rolul semnificativ, pe care l-a avut inculpata C., în constituirea şi funcţionarea cu succes a grupului infracţional organizat, rol care nu poate fi redus, simplificat, prin reţinerea nejustificată a unei "prezenţe discrete în viaţa grupului infracţional organizat".

d) Aceasta concluzie este cu atât mai evidentă, cu cât inculpata C., alături de soţul său, inculpatul B., au fost principalele persoane interesate în realizarea scopului urmărit de grupul infracţional, prin angajarea eforturilor tuturor membrilor, aceştia fiind beneficiarii produsului infracţional rezultat din activitatea de evaziune fiscală.

Faptul că inculpata a avut reprezentarea faptelor sale ilicite şi că, în mod continuu, a urmărit asigurarea bunei funcţionari a grupului infracţional, rezultă şi din modalitatea de săvârşire a infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat (în forma constituirii) dar şi din activitatea ulterioară de sustragere de la urmărirea penală şi de la judecată (împreună cu inculpatul B.).

În plus, instanţa trebuia să aibă în vedere şi perseverenţa infracţională a inculpatei, demonstrată prin incidenţa stării de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 33 lit. a) vechiul C. pen., care ar fi justificat aplicarea unui spor de pedeapsă.

În concluzie, personalitatea îndoielnică a inculpatei, comportamentul negativ al acesteia după comiterea faptelor (neasumarea faptelor şi sustragerea de la procesul penal), gravitatea infracţiunilor, demonstrate prin modul elaborat în care a acţionat, cu consecinţa producerii unui prejudiciu de peste 56.000.000 euro (până în prezent nerecuperat de statul român), impun ca pedepsele aplicate inculpatei să fie orientate spre maximul special prevăzut de lege în cazul fiecărei infracţiuni, respectiv prin stabilirea unor pedepse de câte 9 ani închisoare.

2.3. În legătură cu restul inculpaţilor, s-a apreciat că nici în cazul acestora nu au fost evaluate şi valorificate în mod corespunzător, atât gravitatea infracţiunilor săvârşite, cât şi periculozitatea lor.

Ca şi în cazul inculpaţilor menţionaţi anterior, gravitatea infracţiunilor comise de inculpaţi se impunea a fi analizată în raport cu împrejurările şi modul de comitere a acestora.

Potrivit probelor administrate în cauză, activitatea infracţională a inculpaţilor D., F., E., G., H., I., J., K., L., N., M., A., SC P. SRL SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL a fost reţinută în contextul constituirii grupării infracţionale coordonată de inculpaţii B. şi C., HH., D., G. şi I., grupare care a iniţiat un amplu mecanism evazionist care a vizat sustragerea de la plata accizelor aferente unor cantităţi importante de motorină, comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul societăţilor comerciale "tip fantomă" (inculpate în prezenta cauză), controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecţie reprezentat de persoane aflate la conducerea ANAF, instituţie subordonată Guvernului României, aşa cum este cazul inculpaţilor K. (preşedintele ANAF), L. (vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală) şi N. - ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă.

Rolul societăţilor comerciale cu caracteristici tip "fantomă", prin intermediul cărora mărfurile erau comercializate doar scriptic, a constat în achiziţionarea de produse petroliere slab accizabile şi oferirea către beneficiarii finali, reprezentaţi în special de companii specializate în distribuţia carburanţilor a unor facturi care să ateste în mod nereal că au achiziţionat motorină Euro 5, pentru care a fost achitată acciza corespunzătoare.

În esenţă, acesta a fost mecanismul evazionist care a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de aproximativ 56.000.000 euro.

În concret, participarea fiecărui inculpat a constat în următoarele activităţi:

a? Inculpaţii D., F., G., H. şi E. erau subordonaţi direct soţilor NNNNNNNNNNNNNNN. în cadrul grupului şi aveau rolul de executanţi ai planului infracţional, ocupându-se de operaţiunile de import de motorină, transportul acesteia, controlul societăţilor fantomă implicate în operaţiunile fictive şi transferul sumelor de bani? Inculpatul D. (administratorul SC P. SRL), a avut o contribuţie esenţială la activităţile evazioniste şi este autorul faptelor, prin care o parte a produsului infracţional a fost mascat sub forma unor plăţi pentru operaţiuni de consultanţă şi transferat către B.

şi C. în Dubai? Inculpatul I. (administratorul SC Q. SRL) şi inculpatul J. (administratorul SC R. SRL), au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului, achiziţionând de la SC O. SRL(administrată de HH.) motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, după care au distribuit-o către staţiile de carburant şi au transferat către furnizori sumele obţinute? Inculpata SC P. SRL a contribuit la operaţiunile efectuate de SC O.

SRL, livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor? Inculpata SC S. SRL şi inculpata SC T. SRL (controlate în fapt de inculpatul E.), precum şi inculpata SC U. SRL (controlată în fapt de D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care SC O. SRL se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni fictive.

Totodată, inculpata SC S. SRL şi inculpata SC T. SRL, au retras în numerar aproximativ 120.000.000 RON din sumele obţinute din evaziune fiscală, folosind ca justificare achiziţii fictive de cereale? Inculpata SC X. SRL şi inculpata SC Y. SRL (controlate în fapt de inculpaţii G. şi H.), precum şi inculpata SC Z. SRL (controlată în fapt de D.) au contribuit la înregistrarea operaţiunilor fictive, prin care SC O. SRL vindea aparent combustibil lichid, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni? Inculpata SC Z.

SRL şi inculpata SC AA. SRL (controlate în fapt de D.), împreună cu alte societăţi fantomă controlate în fapt de inculpaţii H. şi G., au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care SC O. SRL vindea motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL, furnizând documentele necesare pentru a crea aparenţa că există alţi furnizori ai carburantului? Inculpata SC Q. SRL şi inculpata SC R. SRL au achiziţionat de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor? Inculpata SC BB.

SRL şi inculpata SC CC. SRL (controlate în fapt de G. şi de H.) au realizat transporturile de motorină direct de la terminalele de import până la beneficiarii finali în baza unor documente de provenienţă fictive, contribuind în acest mod la ascunderea operaţiunilor dintre SC O. SRL şi distribuitorii SC Q. SRL şi SC R. SRL Totodată, au furnizat documentele necesare pentru ca inculpata SC O. SRL să poată înregistra în contabilitate servicii fictive de transport corespunzătoare achiziţiilor fictive de ţiţei? Inculpata SC DD. SRL (controlată de A.) şi inculpata SC EE.

SRL (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive.

Aceeaşi concluzie se impune şi în cazul inculpaţilor persoane juridice SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL,SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL, urmând ca în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală pedeapsa aplicată, constând în amendă judiciară, să fie majorată la suma de 800.000 RON.

De asemenea, în cazul SC P. SRL, Parchetului a susţinut că se impune majorarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, de la 500.000 RON amendă judiciară la 700.000 RON, cu menţiunea sporului aplicat de către instanţa de fond.

2.4 Parchetul a susţinut că hotărârea instanţei este netemeinică şi pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor K., L. şi N., pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Astfel, pedepsele aplicate inculpaţilor, în cuantum de 5 ani închisoare, reprezintă minimul special, atât în cazul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, cât şi al infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat (infracţiunea săvârşită în modalitatea sprijinirii).

O astfel de pedeapsă nu satisface cerinţele de individualizare a pedepselor, instanţa neavând în vedere în mod judicios faptele penale ale inculpaţilor menţionaţi, în raport cu gravitatea lor deosebită cu modul de săvârşire dar şi cu urmările produse.

Totodată, situaţia personală a inculpaţilor, calitatea deţinută de aceştia la momentul comiterii infracţiunii evidenţiază periculozitatea lor deosebită.

Concret, în calitatea deţinută inculpaţii K. - preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L. - vicepreşedintele ANAF şi N. - ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii, au sprijinit activitatea grupului infracţional, asigurându-i protecţia, graţie funcţiilor pe care le deţineau.

Potrivit probelor administrate, cei trei inculpaţi, care cunoşteau activitatea grupării, au participat în mod repetat la întâlniri cu liderii acesteia, însă nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului de stat, folosind în schimb informaţiile pe care le deţineau şi poziţia pe care o aveau, pentru a asigura succesul la mecanismului evazionist.

Sub cest aspect Parchetul a susţinut că sunt relevante următoarele: vizita pe care inculpatul B. a efectuat-o la data de 15 februarie 2013 împreună cu KK. (şeful de cabinet al inculpatului K.) la locuinţa lui L. ori convorbirile telefonice de tip "SMS" dintre inculpatul N. şi B. din datele de 14 februarie 2013, inculpatul N. către inculpatul B.:

"Lupta este strânsă" 19 martie 2012, inculpatul N. către inculpatul B.:

"pentru mâine dimineaţă DGA a solicitat de la Garda de Coastă 20 de oameni pentru percheziţii. NU ştiu mai multe, acum am primit semnalul de la Garda de Coastă..".

Toate aceste demersuri, menite să asigure succesul acţiunii infracţionale, demonstrează, în opinia acuzării, existenţa intereselor comune ale funcţionarilor statului cu membrii grupării, dar şi conlucrarea acestora pentru identificarea şi evitarea măsurilor legale ale instituţiilor statului în vederea combaterii evaziunii fiscale.

Activitatea de "muşamalizare" a mecanismului evazionist, derulată de funcţionari de înalt nivel din Guvernul României, aşa cum este cazul inculpaţilor în cauză, cu consecinţa prejudicierii statului cu suma de peste 56.000.000 Euro, justifică majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, de la 5 ani închisoare la 9 ani închisoare fiecare şi aplicarea unui spor de pedeapsă, dată, fiind incidenţa stării de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul N., se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Majorarea pedepselor este justificată, cu atât mai mult, cu cât societatea românească se confruntă cu mari dificultăţi în obţinerea resurselor financiare pentru asigurarea pensiilor şi salariilor cetăţenilor oneşti, în contextul decredibilizaţii continue a instituţiilor statului (cum este cazul ANAF) cât priveşte capacitatea de a eradica evaziunea fiscală.

3. De asemenea, acuzarea a susţinut că hotărârea instanţei este netemeinică pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 65 - 64 alin. 1lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen., în raport cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, de către N.

S-a arătat că în cazul inculpatului N., condamnarea în primă instanţă a intervenit ca urmare a faptului că, în calitate de ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, contrar atribuţiilor funcţiei deţinute, a sprijinit grupul infracţional coordonat de B., prin furnizarea unor informaţii menite să asigure buna funcţionare a mecanismului evazionist.

În raport cu aspecte prezentate, s-a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) vechiul C. pen., având în vedere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În final, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice? Inculpatul apelant K. a formulat motive de apel (în scris) sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei Sentinţei penale nr. 106 F din 9 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în considerarea cărora a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi, pe fond, achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii) faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. În opinia inculpatului, soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind dispusă cu încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 103 alin. (2) teza I, precum şi art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât sentinţa apelată este nemotivată şi se constituie într-o pastişă a rechizitoriului;

II. De asemenea, a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind dispusă cu încălcarea art. 6 paragraf 2 din Convenţie şi art. 103 alin. (2) teza a 2-a C. proc. pen., întrucât în cauză nu există probe de vinovăţie a inculpatului de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie;

III. Soluţia instanţei de fond este netemeinică, întrucât nu se fundamentează pe probatoriul administrat care conduce, dimpotrivă, la soluţia achitării inculpatului.

În susţinerea primului punct, inculpatul a arătat că obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti, ca şi garanţie a dreptului la un proces echitabil, este reglementată de art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, potrivit art. 6 parag. (1) din Convenţie, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, dreptul la un proces echitabil "înglobează, printre altele, dreptul părţilor la proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Convenţia nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria x nr. x, p. 16, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina "instanţei", obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerile de probe ale părţilor, fără a le stabili relevanţa (Perez împotriva Franţei [MC] nr. 47.287/99, § 80, CEDO 2004-1, şi Van de Hurk, citată mai sus, § 59) ? În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii şi să nu se fi mulţumit cu a aproba pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Helle. citată mai sus. § 60) " (CEDO Hotărârea din 15 feb. 2007 în cauza Boldea c. România, par. 28 - 29, subl. ns.).

Apărarea a precizat că situaţia inculpatului K. este tratată în paginile 133 - 146 din sentinţă, secţiune în care judecătorul fondului a reluat, într-o proporţie covârşitoare, conţinutul actului de sesizare din 1 iulie 2014, întocmit în cauză de către DNA. S-a susţinut că judecătorul fondului s-a limitat la un rol formal, acela în care a preluat fără o cenzură proprie scenariul prezentat de acuzare şi, în consecinţă, a eşuat în misiunea sa de a oferi inculpatului protecţia adecvată împotriva arbitrariului. impusă de standardele legale şi convenţionale.

În egală măsură, apărarea a susţinut că judecătorul fondului nu a analizat, în Sentinţa apelată, niciunul dintre numeroasele argumente prezentate în apărare, atât verbal, în şedinţa de judecată, cât şi în scris, în ciuda faptului că tot judecătorul fondului a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea formulării de note scrise. Or, dreptul la un proces echitabil, aşa cum este el formulat în Convenţie, implică dreptul părţilor de prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, alături de obligaţia corelativă a instanţei de a examina într-o manieră corectă aceste observaţii.

Pe cale de consecinţă pentru ca dreptul la un proces echitabil să fie efectiv, trebuie ca instanţa sesizată să procedeze la o analiză proprie a mijloacelor, argumentelor şi a elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDO 2004-1, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, para. 59], garanţie a procesului echitabil care nu a fost respectată în speţă.

În opinia apărării, contrar prevederilor legale şi convenţionale, hotărârea de primă instanţă nici măcar nu descrie faptele personale ale inculpatului K., de natură a constitui încălcări concrete ale unor prevederi legale. În fapt, referirile din cadrul Sentinţei apelate la situaţia juridică a inculpatului se rezumă la o serie de alegaţii generice, teoretice, în general, preluate ca atare din rechizitoriu, care se constituie un simplu scenariu prezumat, iar nu o motivare a soluţiei de condamnare, în sensul legii procedurale.

Referitor la punctul doi al motivelor de apel, apărarea a arătat că, potrivit art. 103 alin. (2) teza a doua C. proc. pen., instanţa poate dispune o soluţie de condamnare numai atunci când acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Or, particularitatea esenţială a dosarului dedus judecăţii rezidă în lipsa oricăror probe de vinovăţie a inculpatului K.

Apărarea a susţinut că lipsa probelor este confirmată în primul rând în chiar actul de sesizare în care se reţine că nu poate fi identificată nicio activitate proprie a inculpatului K., de natură a realiza elementul material al faptelor imputate (le., pretinsa "lipsire de eficienţă" a controalelor fiscale).

În al doilea rând, chiar instanţa de fond reţine că "pentru dovedirea activităţii inculpaţilor K. şi L. de influenţare a modului de efectuare a controalelor ce intrau în competenţa persoanelor aflate în subordinea lor, probatoriul administrat în cauză nu relevă existenţa unor probe directe în acest. Judecătorul fondului. învestit cu soluţionarea unui mecanism de fraudă fiscală de o anumită complexitate şi întindere în timp, constată aşadar lipsa oricăror probe directe ale pretinsei implicări a inculpatului K. în derularea acesteia. Un asemenea context plasa ab initio judecătorul fondului în situaţia de a analiza existenţa sau inexistenţa, precum şi pertinenţa unor posibile probe indirecte şi necesita în mod obiectiv o analiză extrem de riguroasă, pentru a elimina pericolul unui raţionament greşit. Într-o asemenea analiză de rigoare, prima instanţă, constatând că nu se probează faptele contestate, ar fi urmat să: a) stabilească faptele conexe pentru ca apoi, prin inducţie, să ajungă la constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor principale; b) să indice mijloacele de probă concrete ale unor asemenea fapte conexe, precum şi c) să prezinte raţionamentul în baza căruia faptele conexe nu ar putea fi interpretate decât într-un singur mod, şi nu ar fi putut conduce decât la soluţia de condamnare, cu excluderea oricărui alt scenariu posibil. Departe de a proceda astfel, judecătorul fondului a refuzat inculpatului K. beneficiul prezumţiei de nevinovăţie, consacrat de art. 6 parag. 2 din Convenţie şi art. 4 C. proc. pen. Pentru a proceda în acest mod, judecătorul fondului prezintă şi interpretează de o manieră singulară, fundamental incorectă, principiile care se desprind din jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, reţinând că:

"în aplicarea principilor consacrate de jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului în materia aprecierii probelor (Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunţată de CEDO în cauza Carabulea împotriva României), conform căreia standardul probei "dincolo de orice dubiu" poate fi atins şi prin coexistenţa unor inferenţe suficient de puternice clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt, irefutabile, acestea pot fi decelate cu valoare de certitudine prin coroborarea unor probe indirecte, suficient de temeinice şi legal administrate în cauză. ".

Or, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Carabulea vs. România, paragraful 109, s-a reţinut că "În evaluarea probelor, instanţa adoptă standardul probei "dincolo de orice dubiu" (a se vedea Irlanda împotriva Regatului Unit, 18 ianuarie 1978, pct. 161, seria x ni: 25). Totuşi, astfel de probe pot rezulta din coexistenţa unor inferenţe suficient de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt irefutabile. De asemenea, Curtea europeană a mai reţinut că "În cazul în care evenimentele în cauză sunt cunoscute integral, sau într-o mare măsură, exclusiv de autorităţi, precum în cazul persoanelor aflate în custodia lor, vor exista prezumţii de fapt puternice privind leziunile sau decesul survenit în cursul detenţiei. într-adevăr, sarcina probei poate fi considerată ca depinzând de autorităţi pentru a oferi o explicaţie satisfăcătoare şi suficientă (Anguelova împotriva Bulgariei, nr. 38361/91, pct. 109-11, CEDO 2002-IV) ".

În principial, apărarea a învederat că principiul subsidiarităţii nu permite Curţii de la Strasbourg să acţioneze ca o instanţă de gradul 4, adică să re-evalueze faptele cauzei sau să reexamineze pretinsele încălcări ale dreptului intern (Schenk v Elveţia; ECHR 12 iulie 1988, parag. 45 - 49). Regulile privind admisibilitatea probelor şi evaluarea lor sunt stabilite de legea naţională. Pentru Curtea europeană, natura probelor administrate şi modul în care acestea au fost evaluate de instanţele naţionale sunt relevante numai din perspectiva Art. 6 din Convenţie, însemnând dacă au fost respectate garanţiile procedurale aplicabile administrării şi examinării probatoriului.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg, astfel cum este citată la f. x din Sentinţa apelată, nu se referă la standardul de probă aplicabil în dreptul intern, de către instanţele naţionale, ci se referă la standardul de probă aplicat chiar de către Curte, în evaluarea conceptelor autonome ale Art. 6 din Convenţie. Astfel, "inferenţele suficiente" şi "prezumţiile irefutabile" de care Curtea aminteşte funcţionează împotriva statelor, iar nu în sprijinul lor, adică împotriva particularilor. Dimpotrivă, prezumţiile menţionate de Curtea de la Strasbourg sunt aplicabile situaţiei concrete în care instanţa de contencios a drepturilor omului "trebuie să supună plângerile referitoare la pierderea vieţii unei examinări cât mai atente (...) când o persoană este sănătoasă la momentul arestării, dar moare ulterior, statul trebuie să ofere o explicaţie plauzibilă pentru evenimentele care au dus la decesul acesteia [mutatis mutandis, Selmouni împotriva Franţei (MC), nr. 25803/94, pct. 87, CEDO 1999-V, şi Salman şi Velikova, citată anterior]" (Carabulea v. România precit., par. 108). Curtea de la Strasbourg a decis numai în mod excepţional. în contradicţie cu instanţele naţionale, că un anumit mijloc de probă obţinut în situaţii incerte nu este pertinent sau concludent atunci când acesta a constituit un element fundamental al soluţiei de condamnare, de natură să vicieze echitatea procedurii în ansamblul său. Atunci când a procedat astfel însă, din jurisprudenţa Curţii se desprinde, contrar celor reţinute de instanţa de fond, principiul existenţei unor probe directe şi suficiente.

Astfel cum a stipulat Curtea europeană (Barbera, Messegue şi Jabardo v. Spania, 6 decembrie 1988, para. 77, Serie x nr. x), paragraful 2 al art. 6 consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi impune, între altele ca, în exercitarea puterii de jurisdicţie, instanţele să nu pornească, de la ideea preconcepută, că acuzatul a săvârşit fapta. Sarcina probei revine acuzării, şi orice dubiu profită persoanei acuzate. De asemenea, acuzarea trebuie să administreze probe suficiente pentru condamnare, paragraf 77). Articolul 6 paragraful 2 garantează prezumţia de nevinovăţie care impune o serie de cerinţe sub aspectul standardului de probă (Teîfner v. Austria, nr. 33501/96, para. 15, 20 martie 2001); prezumţii de fapt şi de drept (Saîabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988, para. 28, Serie x nr. x-A, şi Radio France ş.a. v. Franţa, nr. 53984/00, para. 24, ECHR 2004-11).

În particular, cu privire la prezumţii, Curtea europeană a reţinut (Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988, paragraf 28, Serie x nr. x A) că "prezumţii de fapt şi de drept operează în orice sistem juridic. În mod clar, Convenţia nu interzice asemenea prezumţii în principiu. Totuşi, ea impune Statelor Contractante să rămână în anumite limite în ceea ce priveşte legislaţia penală. (...) Legiuitorii naţionali ar fi liberi să priveze instanţa de judecată de orice putere de apreciere şi să lipsească prezumţia de nevinovăţie de substanţă, dacă sintagma "în condiţiile legii" din art. 6 parag. 2 ar fi interpretată exclusiv cu referire la legea naţională. O asemenea situaţie nu ar putea fi reconciliată cu obiectul şi finalitatea Art. 6 care, protejând dreptul la un proces echitabil şi, în special, dreptul de a fi prezumat nevinovat, are ca scop să consacre principiul fundamental al preeminenţei legii. De aceea, Articolul 6 parag. 2 nu priveşte cu indiferenţă prezumţiile de fapt sau de drept prevăzute în legea penală. El impune statelor să le menţină în limite rezonabile care iau în considerare importanţa a ceea ce este în joc şi să salvgardeze drepturile apărări? "

În aplicarea art. 6 parag. 2 din Convenţie, sub aspectul prezumţiei de nevinovăţie, Curtea de la Strasbourg a mai reţinut că nivelul de suspiciune cerut pentru formularea unor acuzaţii în materie penală nu presupune cu necesitate existenţa unor "dovezi suficiente" la nivelul necesar pentru a justifica o soluţie de condamnare (Brogan ş.a. v. Regatul Unit, Hotărârea din 29 noiembrie 1998, parag. 53). Cu alte cuvinte, s-a arătat că pentru o soluţie de condamnare, Curtea impune existenţa unor dovezi suficiente. Tot Curtea reţine că susţinerile privind situaţia de fapt trebuie să se întemeieze pe probe solide, standard care nu este atins, de exemplu, în cazul în care pretinsa faptă a fost confirmată numai de unul dintre cei 30 de martori audiaţi (Peedersen şi Baadsgaard v. Danemarca, hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 89).

În concluzie, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apărarea a susţinut că jurisprudenţa Curţii asupra art. 6 din Convenţie impune ca o soluţie de condamnare conformă cu exigenţele Convenţiei să se bazeze pe probe suficiente, concludente şi, în principiu, directe, cu limitarea aplicării prezumţiilor şi excluderea celor incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie.

Or, Sentinţa apelată nu întruneşte standardul menţionat, dimpotrivă, atât rechizitoriul, cât şi hotărârea de condamnare apelată sunt lacunare în ceea ce priveşte descrierea pretinsei conduite infracţionale atribuite inculpatului K., nefiind indicat niciun mijloc de probă care ar evidenţia cel puţin: momentul la care ar fi intervenit înţelegerea prealabilă între inculpat şi celelalte persoane indicate ca fiind membrii ai grupului, data, locul, ori modul în care ar fi fost demarate actele de pregătire pentru săvârşirea infracţiunii-scop; se rezumă la afirmaţii generice care nu permit decelarea niciunei acţiuni sau inacţiuni concrete care să realizeze elementul material al normei de incriminare, conform cărora K. ar fi avut întâlniri repetate cu ceilalţi membrii ai grupării, sau că ar fi purtat discuţii telefonice cu aceştia şi soluţia de condamnare se fundamentează în mod esenţial pe prezumţii, odată ce nu sunt individualizate în concret nici măcar pretinsele "probe indirecte", la fel cum nu sunt indicate faptele conexe pe care presupusele "probe indirecte" le-ar dovedi şi nici nu se poate decela raţionamentul în baza căruia judecătorul fondului a stabilit că ele ar justifica soluţia de condamnare, cu excluderea oricărui dubiu rezonabil.

În opinia apărării, opţiunea judecătorului fondului apare cu atât mai mult ca nelegală cu cât ea este contrazisă de constatările judecătorilor care, în diferitele stadii ale procesului penal, au analizat existenţa probelor sau suspiciunilor rezonabile de vinovăţie în persoana inculpatul K. Concret, lipsa oricărei probe cu privire la o presupusă implicare în activitatea infracţională a inculpatul K. a fost confirmată tot de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I a penală, în Dosarul nr. x din 2013, în procedura de verificare a legalităţii măsurilor preventive (obligaţia de a nu părăsi ţara). Cu această ocazie, aceeaşi instanţă a reţinut (în încheierea pronunţată la data de 9 aprilie 2013) că "în cele 48 volume ale dosarului de urmărire penală, conţinând aproximativ 16.000 pagini, nu există nicio probă sau vreun indiciu temeinic care să ateste comiterea vreunei fapte penale în sarcina învinuitului K. Astfel, Curtea constată că [...] niciunul dintre inculpaţii, învinuiţii sau martorii din cauză mi au dat declaraţii care să vină în sprijinul acuzării, din înscrisurile aflate la dosar nu există vreo legătură între activitatea învinuitului şi societatea comercială prin intermediul căreia s-a comis infracţiunea de evaziune fiscală. De asemene, a mai reţinut că au trecut 8 luni de la luarea măsurii şi nu au apărut acte de urmărire penală care să vină în sprijinul acuzaţiilor. Este cert că în cauză nu există vreo probă, directă ori indirectă, care să conducă la concluzia că învinuitul a sprijinit grupul infracţional organizat ori că ar fi înlesnit ori ajutat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, iar relatările din cuprinsul ordonanţei nu pot constitui nici măcar simple indicii ale comiterii faptelor, ca atât mai puţin indicii temeinice. De altfel, mijloacele de probă arătate în cuprinsul ordonanţei care duc la presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor, nu reprezintă decât o înşiruire generală fără nicio referire la activitatea infracţională concretă a învinuitului K."

S-a arătat că încheierea Curţii de Apel a rămas definitivă prin respingerea recursului Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea nr. 1469 din data de 26 aprilie 2013, iar Înalta Curte a întărit concluziile Curţii de Apel, reţinând că "din înscrisurile aflate în volumele dosarului de urmărire penală, nu rezultă că există probe sau indicii temeinice care să ateste comiterea vreunei fapte penale în sarcina învinuitului K. Astfel, se constată că în privinţa acestui învinuit niciunul dintre inculpaţii, învinuiţii sau martorii din cauză nu au dat declaraţii care să vină în sprijinul acuzării, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că nu există nicio legătură între activitatea învinuitului şi societatea comercială prin intermediul căreia s-a comis infracţiunea de evaziune fiscală. Redarea convorbirilor unor terţe persoane cu privire la preocuparea acestora de a fi menţinut în funcţie K., urmate de întâlniri dintre învinuit şi persoane cu atribuţii de conducere în cadrul A.N.A.F., nu pot constitui decât simple supoziţii, bănuieli, speculaţii, asupra naturii interesului menţinerii în funcţie a învinuitului. Mai mult decât atât se constată că în conţinutul convorbirilor telefonice nu se face nicio referire la vreo activitate infracţională desfăşurată de învinuit. Astfel, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, s-a constatat că în cauză nu există vreo probă, directă ori indirectă, care să conducă la concluzia că învinuitul a sprijinit grupul infracţional organizat ori că ar fi înlesnit ori ajutat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, iar relatările din cuprinsul ordonanţei nu pot constitui nici măcar simple indicii ale comiterii faptelor, cu atât mai puţin indicii temeinice".

Or, sub aspect probatoriu, situaţia inculpatului K., astfel cum a fost avută în vedere de către Curtea de Apel şi, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a modificat pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă, până la pronunţarea Sentinţei apelate. Aşa fiind, standardul de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă nu a fost atins în cauza de faţă, câtă vreme, în realitate, nici măcar probele indirecte pe care le invocă judecătorul fondului în susţinerea soluţiei de condamnare a inculpatului K. nu există. Relevant din această perspectivă este eşecul instanţei de fond în a indica în concret vreo asemenea probă indirectă, "camuflat" prin formule generice de tipul, astfel cum probatoriul cauzei o dovedeşte, acest palier de protecţie care a sprijinit activitatea evazionistă a grupului infracţional organizat (...) a fost alcătuit în primul rând de inc. K." "ansamblul probator strâns în cauză pune în evidenţă faptul că inculpaţii K. şi L. au acţionat cu intenţie" "înregistrările de convorbiri telefonice şi imagini şi listingurile apelurilor telefonice din perioada de referinţă constituie elemente probatorii ce oferă date deosebit de relevante despre succesiunea discuţiilor şi întâlnirilor care au avut loc". În secţiunile dedicate de judecătorul fondului aşa-ziselor "probe indirecte" în legătură cu persoana inculpatului K., sunt prezentate în realitate convorbiri şi întâlniri ale unor persoane ce nu nici un fel de legătură cu cauza de faţă, neavând vreo calitate în dosarul dedus judecăţii, persoane ce nu au fot vreodată audiate în cauză, dar care au făcut obiectul unor dezbateri şi scenarii de presă, cu toată doza inerentă de speculaţie şi de "senzaţional". Apărarea a arătat că este vorba în concret despre numitul LL., despre care instanţa de fond consideră că ar fi beneficiat de anumite sume de bani de la inculpatul B., dar cu privire la care în cauza nr. x/P/2012 instrumentată de Direcţia Naţională Anticorupţie nu s-a formulat nicio acuzaţie, la fel cum nu a fost niciodată audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale sau în faţa instanţei, şi care, formal apare în soluţia de disjungere a cauzei dispusă prin rechizitoriu (pct. VII).

Un alt exemplu este referirea la persoana "identificată" drept inspectorul şef PPPPPPPPP., despre care judecătorul fondului a reţinut că ar fi purtat o comunicare telefonică cu inculpatul HH. (SMS primit de HH. la data de 04 iunie 2012 ora 15:23,13), persoană ce, dintr-o simplă căutare în spaţiul virtual, poate fi în perioada reţinut infracţională, ca fiind cel mai tânăr inspector şef de la IPJ Constanţa, dar care nu a fost identificat în concret şi/sau audiat în prezenta cauză. În mod similar nu a fost audiat în cauza de faţă numitul KK., persoană cercetată în lipsă, cu privire la care prin rechizitoriu s-a operat disjungerea cauzei.

Apărarea a subliniat şi faptul că invocarea aşa-ziselor "probe indirecte" concretizează şi o încălcare a principiului loialităţii administrării probelor. în sensul că, de exemplu, atât convorbirile sau comunicările purtate de inculpatul HH. (reţinute la f. x din Sentinţă), cât şi Nota Curţii de Conturi nr. x vizează date sau fapte din afara mandatului de preşedinte ANAF al inculpatului K. Nu în ultimul rând, s-a susţinut că aşa-zisa "motivare" expusă la f. x din Sentinţa apelată preia într-o proporţie covârşitoare (a se vedea Anexa la prezentele) conţinutul rechizitoriului din 1 iulie 2014, în cauza nr. 54/P/2012 a PÎCCJ - DNA, Structura Centrală. Fără nicio cenzură, sunt reluate din rechizitoriu inclusiv speculaţiile acuzării asupra atitudinii subiective atribuite inc. GGGGGGGGGGGGGGG., care ar fi rezultatul pretinsei "protecţii", chiar în condiţiile în care, în perioada respectivă, apelantul-inculpat K. nu mai deţinea funcţia de preşedinte ANAF. Singurele ocazii în care judecătorul fondului identifică în aşa-zisul "ansamblu probator" date sau împrejurări concrete, sunt cele în care se reţine că "în ziua de 18 ianuarie 2012, KK. a avut două întâlniri cu inc. K., una la sediul ANAF şi cealaltă la restaurantul RRRRRRRRR. din Bucureşti, la ambele participând şi inculpatul L., iar la datele de 22 şi 25 ianuarie 2012, între KK. şi K. au avut loc noi întâlniri, ultima dintre acestea petrecându-se la domiciliul preşedintelui ANAF". Aşadar, din faptul că inc. K., preşedintele ANAF, se întâlnea la sediul instituţiei sau, ocazional, în 2 - 3 situaţii, în afara acesteia, cu doi foşti funcţionari, judecătorul fondului concluzionează abrupt că ar fi "probată" activitatea infracţională dedusă judecăţii, pretins derulată pe o perioadă de câţiva ani. Aceasta, în condiţiile în care nicio succesiune temporară nu se poate stabili în speţă între aceste două întâlniri şi celelalte întâlniri descrise, despre care se reţine că au avut loc la interval de cel puţin câteva săptămâni, respectiv, la 20 decembrie 2011 şi 10 februarie 2012.

Cu privire la întâlnirea prezumat "conspirativă" din data de 12 aprilie 2012, dintre preşedintele ANAF şi KK., L. şi LL. la restaurantul "VVVVVVVVV.", înregistrarea convorbirii telefonice de la ora 14:03:50 este redată în mod trunchiat de prima instanţă care reţine că inculpatul K. şi-ar fi exprimat reticenţa de a participa la acel prânz, menţionând că "este prea expus acolo. E în vitrina", dar ar fi fost încurajat de LL., care a menţionat că "ieşim separat". Redarea integrală a acestei înregistrări a convorbirii arată că inc. K. a explicat că localul este frecventat de presa de scandal (paparazzi):

"Eu ştiu că se mănâncă bine acolo, numai că, ţi-am spus, suntem în vitrină şi iar mă filmează şi mă fotografiază paparazzi". Este de notorietate că în aceeaşi perioadă inculpatul K. făcea obiectul unei campanii media susţinute, "asezonată" cu diverse acuzaţii şi jigniri, pe fondul implementării unor politici fiscale cu efect asupra veniturilor din activitatea de presă (aşa-zisa "impozitare a drepturilor de autor"). De altfel, în urma sesizărilor inculpatului K., existenţa unei campanii media împotriva sa, derulată la nivel naţional (de ex., IIIIIIIIII., NNNNNNNNN.) a fost confirmată de aplicarea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului de sancţiuni (amenzi de 12.000 RON şi respectiv 20.000 RON) asupra radiodifuzorilor care i-au încălcat (între altele) dreptul la imagine. Astfel, departe de a "proba" vreun pretins caracter "conspirativ" sau "infracţional", afirmaţiile inculpatului K., în contextul integral în care au fost formulate, cu privire la motivele pentru care a refuzat localul în discuţie, nu relevă decât un comportament firesc de protecţie a intimităţii pe care multe persoane publice îl adoptă Rezultă cu puterea evidenţei din cele de mai sus faptul că nu se indică vreun fapt personal la care ar fi fost obligat inculpatul K., în virtutea vreunei atribuţii de serviciu, vreunei norme legale, şi pe care acesta să îl fi omis să îl îndeplinească, raportat la care, mai departe, să fie analizată şi atitudinea subiectivă.

Apărarea a susţinut că, dimpotrivă, ceea ce prezintă judecătorul fondului în hotărârea apelată nu reprezintă decât (cel mult) un scenariu de anchetă, întemeiat exclusiv pe prezumţii care nu numai că nu realizează standardul de probă "Dincolo de orice îndoială rezonabilă", dar nici măcar nu se susţine prin aplicarea standardului inferior al "balanţei probabilităţilor". Dimpotrivă, departe de a fi un adevăr judiciar, aparent pentru observatorul obiectiv, scenariul reţinut în hotărârea apelată permite interpretări fundamental diferite de cele date de judecătorul fondului, în aprecierea sa pur subiectivă.

În ceea ce priveşte punctul trei al motivelor de apel (soluţia instanţei de fond este netemeinică, întrucât nu se fundamentează pe probatoriul administrat care, într-o analiză obiectivă, conduce, dimpotrivă, la soluţia achitării inculpatului K.), apărarea a susţinut că nicio probă, fie directă, fie indirectă, nu poate sta în cauza de faţă la baza soluţiei de condamnare dispuse cu privire la inculpatul K. Că este aşa rezultă inclusiv din faptul că prima instanţă nici măcar nu a reuşit o descriere, în sentinţa apelată, a faptelor personale atribuite inc. K., de natură să conducă la ideea vreunei încălcări concrete a unor norme legale, aptă a constitui element material al infracţiunilor imputate.

Dimpotrivă, dacă ar fi procedat la o analiză corectă şi completă a materialului probator, judecătorul fondului ar fi trebuit în mod obiectiv să ajungă nu numai la concluzia inexistenţei aşa-ziselor "probe indirecte" de vinovăţie, ci la aceea că în cauză există probe directe care confirmă apărările inculpatului K., contrazicând acuzaţiile formulate şi conducând la soluţia contrară, şi anume, aceea de achitare. Judecătorul fondului operează astfel cu prezumţia că activitatea infracţională derulată prin intermediul SC O. SRL nu ar fi putut trece neobservată şi nu s-ar fi putut desfăşura în lipsa unui "palier de protecţie (...) alcătuit din funcţionari cu putere de decizie în cadrul unor instituţii publice cu competenţe în această materie (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) " - f. x din Sentinţa apelată. în lipsa pretinsului "palier de protecţie" care, potrivit judecătorului fondului, "a fost alcătuit în primul rând din inculpatul K., care la momentul respectiv avea calitatea de preşedinte al ANAF"- fila x, gruparea infracţională nu ar fi fost la adăpost de o intervenţie categorică şi eficientă din partea autorităţilor statului, menită apune capăt fraudării bugetului de stat" f. x.

În realitate, activitatea potenţial frauduloasă a acestei societăţi este departe de a fi trecut "neobservată" de autorităţi, cu atât mai puţin ca urmare a unei pretinse "protecţii" acordate de inculpatul K. Astfel, deşi pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate numeroase probe directe, instanţa de fond nu a reţinut faptul că activitatea SC O. SRL şi a firmele din prezenta cauză au făcut obiectul controalelor din partea autorităţilor competente în materie fiscală, cât şi a investigaţiilor în materie penală, în perioada 2009 - 2012, după cum urmează:

a) Control al organelor abilitate aflata în subordinea ANAF (a se vedea f. x din concluziile scrise depuse de inculpatul K. în considerarea termenului de pronunţare din 25 mai 2016);

b? Investigaţia penală derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la SC O. SRL, în perioada 2009 - 2012; consecinţa fiind suspendarea, conform legii, a verificărilor fiscale.

c? Inc. B. precizează (declaraţia din data de 29 iunie 2015, dos. instanţă de fond) că activitatea SC O. SRL a făcut obiectul a numeroase controale ale diferitelor autorităţi: DRAOV, DJAOV, Garda Financiară, DGFP, SIF, APPM, ISIP, ICS; în temeiul art. 2 lit. e) din O.P.A.N.A.F. 708/2006, ca urmare a faptului ca actele contabile au fost ridicate în original de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în vederea verificării realităţii unor tranzacţii;

d? Inc. I. a depus la dosarul cauzei un proces-verbal din care rezultă închiderea, în cursul anului 2012, a 4 din cele 5 puncte de lucru (benzinării) ale societăţii administrate, precum şi o copie a registrului unic de control al societăţii în care sunt enumerate multele controale avute în perioada presupus infracţională,.

e) De altfel, numeroase structuri de parchet au fost sesizate de organele ANAF în mandatul inc. K. (a se vedea f. x şi 45 - 46 din notele scrise depuse de inc. K.). Similar, din chiar actul de sesizare rezultă că au existat şi alte sesizări penale, cu privire la activitatea societăţilor de pe lanţul fraudulos de comercializare (a se vedea Rechizitoriu, secţiunea "Alte soluţii" -disjungerile operate).

Dosarul instrumentat de Direcţia Centrală a DNA începând cu luna martie 2012, şi finalizat după doi ani şi jumătate, prin emiterea actului de sesizare din 1 iulie 2014 este cel mai bun exemplu faţă de complexitatea investigaţiilor unor astfel de mecanisme, fiind evident că împrejurările cauzei exced în mod obiectiv posibilităţile de intervenţie ale organelor administrativ-fiscale (dovadă că şi în prezent la DNA cercetările continuă faţa de societăţile şi persoanele disjunse prin rechizitoriu). Alegaţia că societăţile identificate prin nota Curţii de Conturi nr. x, printre care şi O. SRL, nu au făcut obiectul unor verificări din partea structurilor ANAF nu se susţine în raport de materialul probator. Simpla lecturare a răspunsului ANV adresat inc. K. şi recepţionat la cabinetul Preşedintelui ANAF la data de 23 septembrie 2009 sub nr. x, a primit din partea acestuia din urmă rezoluţia:

"Dl JJJJJJJJJJ. rog urmăriţi finalizarea în termen a lucrărilor". În cuprinsul adresei ANV mai sus amintite precum şi în răspunsul pe care inculpatul K., Preşedinte ANAF, l-a adresat Curţii de Conturi a României în data de 30 septembrie 2009 sub nr. x, este indicat în concret stadiul controalelor efectuate la cele 12 societăţi comerciale precum şi măsurile dispuse.

Referitor comisia din cadrul Ministerului Finanţelor Publice despre care judecătorul fondului reţine că ar fi adoptat "decizii subiective". Din răspunsul transmis de către inc. K. către Curtea de Conturi, rezultă de altfel că la majoritatea societăţilor indicate, fuseseră începute/finalizate inspecţii fiscale/controale operative anterior solicitării Curţii de Conturi de către A.N.A.F. prin instituţiile din subordine. Totodată, se regăsesc în concret structurile ANAF care au efectuat verificări, masurile luate constând în solicitări de revocare/suspendare a autorizaţiilor de antrepozit fiscal, sesizarea unor unităţi de parchet, pentru prejudiciile cauzate bugetului de stat, aspect care putea fi clarificat prin solicitarea unor informaţii în acest sens de la ANAF sau Ministerul Public. termene precise de eliberare a autorizaţilor, aceeaşi instanţă a constatat, de această dată în mod corect, că respectiva comisie era numită prin Ordin al Ministrului Finanţelor Publice.

În mod inexplicabil, aceeaşi instanţa de fond care reţine că s-a dispus de către comisia desemnată prin Deciziile x din 3 martie 2011 şi y din 31 martie 2011 revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a SC O. SRL, dar şi că activitatea acestui contribuabil a continuat exclusiv consecinţa a deciziilor favorabile acestuia, pronunţate de instanţele de judecată care au suspendat măsura fiscală de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pune sub semnul întrebării activitatea comisiei! Or, revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal reprezintă, conform legii, sancţiunea supremă pe care organele fiscale o puteau dispune.

Deşi judecătorul fondului operează, în mod similar, cu prezumţia că inc. K. nu şi-ar fi exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, ci ar fi utilizat informaţiile de care dispunea pentru a "sprijini" mecanismul infracţional, în realitate nu sunt precizate, în concret, nici atribuţiile pretins neexercitate, şi nici vreo informaţie specifică ce ar fi fost utilizată (şi, de altfel, nici în ce mod) de către inc. K. în scop ilicit. Dimpotrivă, astfel cum reţine judecătorul fondului, inculpatul K. "a rezoluţionat nota primită de la Curtea de Conturi cu menţiunea "măsurile legale", însă verificările indicate cu privire la SC O.

SRL nu au fost niciodată efectuate" sub motivul "unor cercetări efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa".

39. S-a precizat însă că şi rezoluţia inculpatului K. pe nota primită de la Curtea de Conturi este redată/citată în mod incomplet de către instanţa de fond, căci menţiunea de pe respectiva Notă este "Dl. JJJJJJJJJJ. rog prelucrarea cu personalul din subordine pentru a se evita în viitor asemenea fenomene.

2. Rog măsuri legale."

S-a mai menţionat şi Raportul nr. 6.869/05.2014 al Direcţiei Regionale Vamale Galaţi-Biroul Vamal de Frontiera Constanţa Sud ca urmare a solicitării nr. 54/P/2012 a D.N.A. -Structura Centrala din 21 mai 2014, raport pe care instanţa de fond nu 1-a avut în vedere deşi a fost încuviinţat ca probă (încheierea din data de 8 februarie 2016), dar care a fost ignorat în analiza probelor. Apărarea a subliniat faptul că acest raport şi anexele lui (întocmit la solicitarea D.N.A. referitor la SC O. SRL şi nedepus de procurori în dosarul de urmărire penală) detaliază începând cu anul 2009 activitatea desfăşurată de O. şi face referiri concrete la controalele efectuate, ridicarea în original a documentelor contabile şi sigilarea căilor de acces în incinta antrepozitului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, motiv care a necesitat şi suspendarea inspecţiei fiscale demarcate în martie 2009, revocările de autorizaţii ale antrepozitului fiscal etc.

În opinia apărării, eronată este şi constatarea instanţei potrivit căreia (inclusiv) inculpatul K. ar fi "coordonat nemijlocit modul în care organele vamale realizau supravegherea operaţiunilor cu produse energetice, atât prin organizarea activităţii de control, cât şi prin gestionarea informaţiilor concrete referitoare la fapte de evaziune fiscală. Potrivit legii, Preşedintele ANAF nu avea atribuţii în ceea ce priveşte selecţia contribuabililor supuşi inspecţiei fiscale, repartizarea echipelor de control etc. (Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Autorităţii Naţionale a Vămilor aprobat prin O.P.A.N.A.F nr. 1806/2009). S-a arătat că, în calitate de Preşedinte A.N.A.F., inculpatul K. nu coordona activitatea de control în cadrul instituţiei, activitate ce era strict de competenţa Direcţiilor Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale şi unităţilor lor subordonate Direcţiile Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale (în speţa D.R.A.O.V. Constanţa respectiv D.J.A.O.V. Constanţa). Mai mult, deşi A.N.A.F. nu avea atribuţii în ceea ce priveşte promovarea unor iniţiative legislative principale sau secundare (proiecte de legi, hotărâri de guvern, ordonanţe ale guvernului), atribut exclusiv al Ministerului de Finanţe, inc. K. a solicitat în permanenta direcţiilor/instituţiilor din subordine elaborarea de propuneri legislative care pot fi emise prin ordin al Preşedintelui A.N.A.F. (legislaţie terţiară), pentru îmbunătăţirea procedurilor, mai buna colectare a veniturilor statului prin toate mijloacele premise de lege, mai ales prin diminuarea fenomenelor de evaziune fiscale etc. Cu titlul de exemplu, s-au menţionat numeroasele ordine emise de inculpatul K., în timpul mandatului său de Preşedinte A.N.A.F. inclusiv Ordinul nr. 364/2009 privind sistemul de proceduri pentru inspecţia fiscală.

Suplimentar, s-a arătat faptul că prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 797/2009 modificat şi completat prin O.P.A.N.A.F. nr. 1633/2010 inculpatul K. a înfiinţat, sub conducerea Secretarului General al A.N.A.F., de la aceea data KKKKKKKKKK., un Comitet de lucru pentru implementarea Strategiei A.N.A.F. în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea. La toate acestea se adaugă numeroasele atenţionări verbale şi scrise pe care inculpatul K. le-a am adresat în permanenta structurilor din subordine, solicitându-le permanent intensificarea măsurilor de combatere a evaziunii fiscale. În sfârşit, chiar Raportul de Audit al performanţei Agenţiei Naţionale a Vămilor, în cursul anilor 2012, efectuat de Curtea de Conturi şi la care instanţa face referire a fost efectuat la solicitarea expresă a inculpatului K., după cum este menţionat în chiar preambulul acestuia:, Misiunea de audit a fost realizat în urma solicitării adresate Curţii de Conturi a României de către Preşedintele ANAF, conform Adresei nr. x din 2 noiembrie 2011, înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr. x din 7 noiembrie 2011, aspect pe care, de asemenea, judecătorul fondului îl omite în mod nejustificat.

În ceea ce priveşte fenomenul evaziunii fiscale, considerat drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, prin Hotărârea C.SAT nr. 69 din 28 iunie 2010, după cum menţionează instanţa de fond, aşa cum inculpatul K. a declarat constant atât în faţa procurorilor cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, acesta a făcut parte din Grupului de Lucru Interinstituţional pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale înfiinţat în baza Hotărârii CSAT sus-menţionate, ca şi reprezentat al Ministerului Finanţelor Publice. În mod eronat, instanţa de fond nu a reţinut faptul că în cadrul grupului de lucru din care făceau parte şi reprezentanţi ai instituţiilor statului cu atribuţii pe linie de securitate, nu s-a primit nici o informare în legătură cu SC O. SRL, aspect care rezultă dincolo de orice îndoială din corespondenta de lucru primită de către inculpatul K., administrată în cadrul probei cu înscrisuri şi care se regăseşte la dosarul cauzei fiind depusă de către inculpatul K. (dar care referă doar la 3 şedinţe de lucru). Aceasta, în condiţiile în care judecătorul fondului a respins cererea inculpatului K. privind emiterea unei adrese către Secretariatul Grupului de Lucru Interinstituţional pentru combaterea evaziunii fiscale înfiinţat în baza deciziei CSAT nr. 69/2010 (GLI), secretariat asigurat de către M.A.I., pentru a comunica dacă GLI (sau Grupul de Lucru Operativ, care funcţiona la nivel judeţean) a primit şi/sau discutat vreo informare (cu privire la societăţile ce fac obiectul cercetărilor în prezentul dosar, în special cu referire la SC O. SRL

Din această perspectivă, în temeiul art. 408 alin. (2) C. proc. pen., apărarea a criticat şi încheierea interlocutorie din 12 martie 2015, prin care s-a respins cererea inc. K. de la termenul din 9 februarie 2015, de administrare a probei cu înscrisuri emanând de la Grupul de Lucru Interinstituţional dedicat combaterii evaziunii fiscale şi de la Grupul de Lucru Operativ din cadrul MAI.

În opinia apărării, soluţia instanţei de fond este nelegală şi constituie o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 100 alin. (4) C. proc. pen., odată ce aşa-zisul "caracter vag şi general al solicitărilor" invocat în motivarea soluţiei de respingere nu se circumscrie niciunui caz care poate fundamenta respingerea cererii de probe. Dimpotrivă, informaţiile solicitate în probaţiune aveau: (i) atât un caracter precis şi bine determinat, urmărind să clarifice împrejurarea dacă eventuala fraudă fiscală a societăţilor vizate în cauza de faţă au făcut sau nu obiectul vreunor sesizări instituţionale la nivelul grupurilor de lucru; cât şi (ii) relevanţă în raport de obiectul probaţiunii în cauză, în care teza acuzării este că pretinsa lipsă de reacţie eficientă a autorităţilor competente s-ar datora unei pretinse "protecţii" ce ar fi fost acordată de inculpatul-apelant. Or, pentru a aprecia dacă intervenţia autorităţilor fiscale a fost sau nu adecvată, măsurile concrete întreprinse nu pot fi raportate decât la informaţiile care acestea le aveau la dispoziţie, nicidecum la informaţii ce ar fi devenit ulterior disponibile în timpul anchetei penale, prin mijloace specifice. Soluţia de respingere concretizează astfel o încălcare a principiului egalităţii de arme, în condiţiile în care niciuna dintre probele administrate în acuzare nu a fost înlăturată. Nu în ultimul rând, ea vatămă dreptul la apărare al inculpatului apelant, pus ab initio în situaţia de a proba un fapt negativ, anume, acela că nu avea cunoştinţă despre mecanismul de fraudă fiscală obiect al cauzei de faţă.

În contra evidenţei, apărarea a susţinut că judecătorul fondului nu a ajuns la concluzia logică că reacţia autorităţilor fiscale şi judiciare române, confruntate cu mecanisme de evaziune fiscală din ce în ce mai complexe şi agresive, nu era la momentul 2009 - 2012 la nivelul de eficienţă necesar pentru a preveni faptele de evaziune fiscală (stare de fapt care a constituit chiar premisă măsurilor intra-instituţionale adoptate la nivelul CSAT), ci mai curând o intervenţie post-factum, de corectare prin mijloacele dreptului penal. Dimpotrivă, judecătorul fondului alege în mod subiectiv să impute ineficienta unui întreg sistem administrativ şi judiciar pretinsei "protecţii" ce ar fi fost acordate de Preşedintele ANAF, deşi nu există şi nici măcar acuzarea nu afirmă că ar fi existat vreo acţiune concretă a inculpatului K. de a stopa sau influenţa respectivele acţiuni de control, vreo intervenţie sau cel puţin, discuţie a acestuia cu organele de control ale ANAF. organele Curţii de Conturi sau organele de urmărire penală.

Cât priveşte activitatea de control la nivelul ANAF, dincolo de împrejurarea că, în mod legal, ancheta penală stopează activitatea de control fiscal (fiind evident, astfel cum confirmă o vastă jurisprudenţă în materie fiscală, precum şi penală, că pârghiile de control fiscal sunt intrinsec insuficiente pentru stabilirea unei situaţii fiscale supuse anchetei penale), judecătorul fondului alege să dea din nou interpretări eminamente subiective materialului probator, mergând până la a reproşa inculpatului K. că nu şi-a depăşit atribuţiile de serviciu pentru a dispune personal efectuarea de acţiuni de control asupra contribuabilului menţionat.

S-a arătat că judecătorul fondului reţine astfel, depoziţia martorului UUUU. în sensul că acţiunile de control nu erau dispuse de către preşedintele ANAF, la acel moment, inc. K., ci de către directorii structurilor din care făceau parte echipele operative şi, în mod excepţional, de conducătorul ANV. Mai reţine judecătorul fondului şi depoziţia martorului TTTT., fost director la Regionalei Vamale Constanţa în sensul că activitatea SC O. SRL fusese inclusă din dispoziţia inc. L., în luna aprilie 2012, în planul de control, dar compartimentul de inspecţie fiscală competent avea, la acel moment, personal insuficient, astfel încât inspecţia nu a putut fi efectuată în mandatul său de director.

Ceea ce nu reţine prima instanţă este poziţia acestuia în ceea ce mă priveşte, respectiv:? Inculpatul K., în calitate de preşedinte ANAF nu avea nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte controalele sau propunerile de inspecţie fiscală pe care Ie anunţa Direcţia Regională Vamală Constanţa. De asemenea nu avea atribuţii nici în ceea ce priveşte selectarea firmelor ce urmau să facă obiectul inspecţiilor fiscale. inculpatul K. nu a intervenit în nici un fel în ceea ce priveşte controalele sau inspecţiile fiscale efectuate la SC O.

SRL şi aşa cum am precizat, nici nu îl cunosc personal". Martorul nu afirmă la niciun moment că ar fi semnalat în mod direct sau indirect preşedintelui ANAF (sau altor organe competente) lipsa de personal cu care se confrunta şi care făcea imposibilă efectuarea conformă a activităţii, în condiţiile în care posturile din sistemul public erau blocate urmare a măsurilor de austeritate dispuse de către guvern, aplicate până în anul 2013 (a se vedea O.U.G. nr. 34/2009, art. 22). Mai mult decât atât în anul 2011 au fost disponibilizaţi sute de angajaţi A.N.V., posturile publice fiind reduse cu aproximativ 30%.

Chiar judecătorul fondului consemnează în Sentinţa apelată împrejurarea că "niciunul dintre martori" care au deţinut funcţii de conducere în cadrul organelor fiscale în perioada 2011 - 2012 "nu a afirmat că ar fi primit vreo dispoziţie sau ar fi fost influenţaţi în vreun fel de către inculpatul K. (...) sare a favoriza SC O. SRL ori, după caz, SC Q. SRL în cadrul acţiunilor de control întreprinse de către structurile teritoriale sau vamale pe care le conduceau ", pentru a concluziona abrupt că.acest aspect trebuie interpretat în legătură cu propria conduită «binevoitoare» manifestată de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu" (id., f. x).

Apărarea a susţinut că există o regretabilă eroare de logică a judecătorului fondului, comisă în încercarea de a acredita scenariul preluat din rechizitoriu, prin interpretarea probelor exclusiv în sprijinul opiniilor şi convingerilor pre-existente. Dimpotrivă, dacă funcţionarii menţionaţi, martori în cauza de faţă, care nu fac obiectul vreunor acuzaţii, ar fi avut vreo temere cu privire la modul în care şi-au îndeplinit propriile atribuţii, apărarea firească ar fi fost să pretindă că au acţionat în mod necorespunzător din dispoziţia sau urmare a presiunii superiorilor ierarhici, iar nu că acestea au lipsit cu desăvârşire.

O altă eroare a judecătorului fondului este referirea la depoziţia martorului EEEE. Nu apărarea a acreditat ideea decredibilizaţii martorului "pe motiv că destituirea acestuia din funcţia de director coordonator în cadrul Gărzii Financiare Bacău a fost semnată de către însuşi inculpatul K., în calitate de preşedinte A.N.A.F." Dimpotrivă, acesta este poziţia martorului, exprimată în faţa instanţei de fond la data de 5 octombrie 2015 ocazia audierii sale în cauză? În realitate, destituirea acestuia a fost dispusă de către Ministrul Finanţelor Publice, dl. LLLLLLLLLL., conform ordinului depus la dosarul cauzei, martorul declarând şi faptul că nu 1-a cunoscut pe inculpatul K. Şi desigur, cum corect a reţinut instanţa de fond, depoziţia acestuia referă la perioada anterioară comiterii aşa ziselor infracţiuni care fac obiectul actului de sesizare. De asemenea, pseudo-raţionamente, în care depoziţiile neechivoce ale martorilor sunt efectiv mistificate ca afirmând ceea ce la niciun moment nu se afirmă, judecătorul fondului pare să îşi fundamenteze concluzia pretinsei "acţiuni intenţionate" a inculpatului K. [de altfel, nedescrise în vreun fel, în condiţiile în care în chiar rechizitoriu se arată că nu poate fi identificată nicio activitate proprie a inculpatului K. de a genera "ineficienţa" controalelor fiscale asupra unei situaţii de fapt pentru lămurirea căreia a fost nevoie de ani de anchetă penală. În condiţiile în care toate mijloacelor de probă administrate în cauză demonstrează faptul că inc. K. nu a cunoscut membrii grupului infracţional din prezentul dosar, apare de neînţeles aprecierea instanţei hotărâre potrivit căreia acesta s-ar fi aflat "în strânsă legătură cu liderii grupului infracţional."

Apărarea a susţinut că toţi membrii grupului infracţional au declarat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa judecătorului fondului, faptul că nu au cunoscut pe inc. K., la fel cum nici la dosarul cauzei nu există vreo înregistrare a vreunei convorbiri între aceştia şi inculpatul K., fapt admis şi de reprezentantul Ministerului Public în şedinţa de 10 mai 2016 când au avut loc dezbaterile în cauză. Evident că inculpatul K. nu a avut vreo întâlnire cu membrii grupului, astfel încât susţinerea instanţei de fond apare ca fiind o simplă speculaţie. În aceeaşi manieră, judecătorul fondului prezintă un scenariu care, chiar veridic de-ar fi, nu poate fundamenta soluţia de condamnare dispusă, întrucât el nu este propriu, intrinsec apt de a susţine infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inc. K. (ci corespunde, eventual, altor fapte prevăzute de legea penală, imputabile altor persoane). S-a arătat că judecătorul fondului preia din rechizitoriu teza "întâlnirilor şi discuţiilor" cu "liderii grupării infracţionale" şi reţine că "înregistrările de convorbiri telefonice şi imagini şi listingurile apelurilor telefonice din perioada de referinţă constituie elemente probatorii (...) despre succesiunea discuţiilor şi întâlnirilor care au avut loc (...) între B., KK., LL., K. şi L., contacte care nu pot fi explicate decât în contextul interesului manifest al inc. B. de a obţine protecţie de la cel mai înalt nivel pentru activitatea evazionistă derulată şi care demonstrează existenţa unei coordonări între membrii grupului şi funcţionarii publici care le asigurau protecţie".

Or, analiza aceloraşi mijloace de probă făcuse anterior obiectul examinării de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procedura măsurilor preventive, care a concluzionat (Încheierea nr. 1469 din 26 aprilie 2013) că "redarea convorbirilor unor terţe persoane cu privire la preocuparea acestora de a fi menţinut în funcţie K., urmate de întâlniri dintre învinuit şi persoane cu atribuţii de conducere în cadrul A.N.A.F., nu pot constitui decât simple supoziţii, bănuieli, speculaţii, asupra naturii interesului menţinerii în funcţie a învinuitului. Mai mult decât atât se constată că în conţinutul convorbirilor telefonice nu se face nicio referire la vreo activitate infracţională desfăşurată de învinuit. " Judecătorul fondului, fidel prezumţiilor enunţate de rechizitoriul cu care a fost sesizat, reţine aceste teorii în susţinerea soluţiei de condamnare.

În principial, apărarea a susţinut că din simplul fapt că o persoană (orice ar fi aceea) ar putea fi interesată să obţină protecţie de la cel mai înalt nivel, nu rezultă automat că asemenea protecţie ar fi fost şi acordată, la fel cum realităţi obiective au determinat opţiunea legiuitorului român de a sancţiona practici de vehiculare a unor legături cu persoane aflate în funcţii de putere publică, fie ele şi pretinse, pentru procurarea de diferite avantaje. Acestea erau aspecte pe care, într-o analiză pertinentă şi imparţială, instanţa de fond ar fi trebuit să le verifice pe baza probatoriului administrat. în opinia noastră, cu greu judecătorul fondului s-ar fi putut îndepărta de principiile expuse mai mult decât a făcut-o în Sentinţa apelată. S-a arătat că, pe de o parte că este îmbrăţişată în mod automat teza acuzării, în care numitul KK., o persoană cercetată în lipsă în prezenta cauză şi care nu a fost niciodată audiată, ar fi acţionat pentru a transmite "solicitări ale preşedintelui ANAF" inculpatul K. Sunt desigur de notorietate controversele care înconjoară pe dl. KK., însă acestea nu pot fi primite ca argumente pentru condamnarea inculpatului K.

Totuşi, astfel cum evoluţiile campaniei anticorupţie demonstrează, suspiciuni similare au vizat sau au fost chiar confirmate cu privire la situaţia a numeroşi funcţionari publici. de la diferite nivele ale statului, iar acesta a ocupat, la un moment dat, poziţia de consilier al Preşedintelui ANAF. Ipoteza în care numitul KK. s-ar fi folosit de poziţia sa în cadrul aparatului ANAF, sau de legătura cu preşedintele ANAF, fără ştiinţa acestuia din urmă, nu poate fi exclusă pe baza probatoriului administrat. Judecătorul fondului omite însă să analizeze, atunci când susţine teoria implicării infracţionale a inculpatului K., depoziţia acestuia, potrivit căreia:

"Numele lui B. nu l-am auzit niciodată de la KK.".

Apărarea a susţinut că dubiul în favoarea inculpatului K. subzistă cu atât mai mult cu cât, contrar celor pe care judecătorul fondului le reţine în hotărâre, din probele administrate nu reiese nicio discuţie sau întâlnire între inculpatul K. cu alte persoane decât numitul KK. şi inculpatul L. S-a menţionat şi declaraţia inculpatului B. care infirmă că ar fi cunoscut pe inculpatul K. (declaraţia din data de 29 iunie 2015).

Similar, apărarea a arătat că nu a fost niciodată audiat în cauză numitul LL., persoană ce formal apare în soluţia de disjungere emisă prin rechizitoriu (pct. 7), ale cărei acţiuni sunt însă invocate de judecătorul fondului în susţinerea scenariului implicării infracţionale a inculpatului K., cu încălcarea flagrantă a prevederilor Art. 6 para. 1 şi 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Convorbirile reţinute de către judecătorul fondului sunt probe care nu au fost administrate în contradictoriu, purtate între persoane terţe despre inculpatul K., pe care instanţa nu le-a putut trece prin filtrul percepţiei proprii, în condiţii de nemijlocire şi cu privire la care starea de fapt nu este lămurită. Nici relatarea unor discuţii interceptate între KK. şi alte persoane, în care, în condiţiile schimbării guvernului României, exista posibilitatea revocării din funcţie a unor şefi de instituţii publice, inclusiv a preşedintelui ANAF, (deşi inc. K. nu a luat în calcul posibilitatea de a-şi înainta demisia), nu face altceva decât să confirme cel puţin dubiul rezonabil în favoarea acestuia. La o evaluare obiectivă însă, chiar şi în condiţiile în care au fost administrate ca probe, discuţiile dintre diverse persoane, acestea nu conduc în nici un caz la concluzia că inculpatul a participat la săvârşirea vreunei fapte penale, a se vedea para 31 din prezentele motive de apel ("Mai mult decât atât se constată că în conţinutul convorbirilor telefonice nu se face nicio referire la vreo activitate infracţională desfăşurată de învinuit" - încheierea ICCJ 1469 din data de 26 aprilie 2013). Obiectiv, demersul demisiei intempestive al Preşedintelui ANAF nu este coerent cu scenariul unei "acţiuni intenţionate" de "protecţie" a vreunei activităţi infracţionale, la fel cum opţiunea de a nu demisiona din funcţie nu are nicio relevanţă probatorie în cauza de faţă.

Modul eronat în care judecătorul fondului a evaluat probatoriul este, în opinia apărării, şi consecinţa dispoziţiei din încheierea din 29 iunie 2015, prin care instanţa de fond, într-o compunere diferită faţă de termenele anterioare, a dispus că "nu va relua în acest moment readministrarea probelor care au fost deja efectuate în faza cercetării judecătoreşti". În baza art. 408 alin. (2) C. proc. pen., apărarea a criticat această încheiere ca netemeinică şi nelegală, fiind încălcat principiul esenţial al evaluării probelor de către însuşi judecătorul care le-a administrat.

În concluzie, apărarea a susţinut că judecătorul fondului a ignorat complet probatoriul administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, probatoriu ce demonstrează fără echivoc faptul că inculpatul K. nu a cunoscut activitatea grupării infracţionale şi respectiv pe membrii acesteia, coinculpaţi în prezentul dosar; nu a participat niciodată la întâlniri cu liderii grupării infracţionale şi nu a purtat nici un fel de discuţii cu aceştia în mod direct sau indirect; a exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului şi a întreprins permanent toate demersurile, conform competenţelor în vederea combaterii fenomenelor de evaziune fiscală; nu a sprijinit în nici un fel, niciodată, vreun mecanismului evazionist sau interesele unui grup infracţional; nu a primit date sau informaţii în legătură cu potenţiale încălcări ale legislaţiei fiscale de către O. SRL, în perioada presupus infracţională de la instituţiile cu atribuţii în acest sens, nici măcar de la cele cu care A.N.A.F. avea protocoale de schimb de informaţii (gen O.N.P.C.S.B.); nu şi-a înaintat demisia din funcţia de preşedinte al A.N.A.F. la data de 19 aprilie 2012, ci a fost eliberat din funcţie la 17 aprilie 2012.

Totodată, apărarea a susţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul K. a exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, a întreprins demersurile în atribuţiile sale în vederea încasării veniturilor bugetare programate şi combaterii evaziunii fiscale; a emis în perioada mandatului de preşedinte ANAF câteva mii de ordine, din care peste 1.000 vizând creşterea şi întărirea capacităţii instituţionale a A.N.A.F. (conform evidentelor personale, doar în perioada 8 februarie 2011 - 17 aprilie 2012 inc. K. a emis 2.877 ordine, din care un număr de 397 Ordine pentru aprobarea unor proceduri, metodologii, instrucţiuni având ca scop creşterea încasărilor bugetare şi/sau combaterea evaziunii fiscale); nu numai că nu a împiedicat derularea vreunui control fiscal, dar în perioada mandatului său majoritatea contribuabililor vizaţi în prezenta cauză au făcut obiectul inspecţiei fiscale, la propunerea A.N.V., inspecţii finalizate cu decizii de impunere, sancţiuni fiscale, sesizări penale, iar atunci când a fost cazul s-au făcut inclusiv plângeri împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale emise de către procurori; nu a intervenit în nici un mod în sprijinirea activităţii de autorizare ca şi antrepozitar fiscal a O. SRL, chestiune soluţionată de instanţele de judecată. Dimpotrivă, în timpul mandatului de preşedinte ANAF, autorizaţia de antrepozit fiscal a respectivului contribuabil a fost revocată de două ori, respectiv în anul 2009 şi 2011, iar o a treia propunere de revocare a autorizaţiei a fost făcută tot în timpul mandatului său şi finalizată prin revocarea autorizaţiei în 2012, după încetarea mandatului; aspecte care infirmă teoria "protecţiei instituţionale" pe care ar fi acordat-o; a valorificat toate informaţiile primite de la alte direcţii din cadrul ANAF dispunând în consecinţă potrivit atribuţiile care îi reveneau; a cerut Curţii de Conturi realizarea unui audit extern la A.N.A.F., A.N.V. şi Garda Financiară, având ca obiectiv principal "sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării dimensiunii fenomenului de corupţie" (a se vedea Adresa nr. x din 9 august 2011); a dispus A.N.V în 2009 ca urmare a verificării efectuate de către Curtea de Conturi la acesta instituţie cu obiectiv respectarea prevederilor legale privind formarea veniturilor bugetului de stat pe anul 2008 (când nu deţinea funcţia de Preşedinte ANAF):

"1. Prelucrarea cu personalul din subordine pentru a evita în viitor asemenea fenomene" şi "2. Măsuri legale" A.N.A.F. şi unităţile subordonate a acţionat conform dispoziţiilor legale, realizând ample acţiuni de control la firmele ce fac obiectul cauzei, acţiuni finalizate cu propuneri de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, cu suspendări ale sesizării penale/inclusiv plângeri împotriva soluţiei, în condiţiile în care celelalte autorităţi ale statului.cu atribuţii, nu au găsit încălcări ale legii.

Pentru toate aceste considerente, apărarea a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi, pe fond achitarea inc. K., în baza dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală. faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii) faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Motivele de apel formulate de apelanta - parte civilă Statul Roman reprezentat legal prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Statul Roman, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscala, s-a constituit în cauza parte civilă, solicitând instanţei obligarea inculpaţilor la plata sumei de 243.551.373,6 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, prin activitatea infracţională a acestora, suma la care urmează să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la momentul producerii prejudiciului pana la data când suma va fi integral achitata.

S-a arătat că sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de către Statul Roman prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi a obligat inculpaţii la plata sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat la care se calculează obligaţii fiscale accesorii aferente prejudiciului cauzat, obligaţii fiscale accesorii ce se vor calcula de la data scadentei şi până la data achitării integrale a debitului? Instanţa a respins acţiunea civilă în ce priveşte suma de 811.805,26 RON reprezentând impozit suplimentar datorat de SC P. SRL şi suma de 97.362,36 RON reprezentând paguba adusa bugetului de stat aferenta impozitului pe profit aferent comisioanelor bancare plătite de SC GGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC DD. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL şi SC U. SRL, reţinând ca aceste sume nu se circumscriu obiectului judecăţii din prezenta cauză.

S-a criticat Sentinţa penală nr. 106/2016 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul neacordării întregii sume reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracţională pentru următoarele considerente:

În perioada 2011 - 2012, inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J. au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare. Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de K., L., N., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de M., E., A., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit? Inculpaţii B., C. şi HH., precum şi SC O. SRL au ascuns sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale? Inculpaţii D., F., G., H., I., J., M., A., precum şi persoanele juridice SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL SC GG. SRL, SC W. SRL şi SC FF. SRL au ajutat la săvârşirea faptelor descrise anterior, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse, D., B. şi SC P. SRL au transferat, prin tranzacţii repetate, suma totală de 13.212.000 dolari din sumele obţinute din evaziune fiscală către un cont din Dubai controlat de inculpaţii B. şi C., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula origina ilicită a acestor sume.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către SC P. SRL, care o revindea imediat către SC O. SRL;

S-a solicitat a se reţine că în mod greşit instanţa de fond nu a considerat ca impozitul aferent comisioanelor bancare în urma retragerilor de numerar reprezintă prejudiciu adus bugetului de stat şi ca nu este în legătura cu activitatea infracţională cercetata în cauza.

SC P. SRL a contribuit la operaţiunile efectuate de SC O. SRL, livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor. Aceasta operaţiune de transfer a respectivelor sume a dus la rândul sau la prejudicierea bugetului de stat, fiind în strânsa legătura cu întreaga activitate infracţională, aspect reţinut cu claritate în expertiza administrată în timpul urmăririi penale, expertiza care a fost reţinută doar în parte de instanţa de fond.

SC S. SRL şi SC T. SRL (controlate în fapt de E.), precum şi SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL (controlate în fapt de D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care SC O. SRL se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni. Totodată, SC S. SRL şi SC T. SRL au retras în numerar aproximativ 120.000.000 RON din sumele obţinute din evaziune fiscală, folosind ca justificare achiziţii fictive de cereale.

În aceste condiţii, nu se poate susţine ca sumele de 811.805,26 RON reprezentând impozit suplimentar datorat de SC P. SRL şi de 97.362,36 RON reprezentând paguba adusa bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit aferent comisioanelor bancare plătite de SC GGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC DD. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL şi SC U. SRL, nu se circumscriu obiectului judecăţii din prezenta cauză având în vedere că acestea sunt în directă şi strânsă legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de toţi inculpaţii.

S-a susţinut că SC P. SRL a avut un rol esenţial în circuitul evazionist, realizând atât importurile de motorină, cât şi livrări fictive de ţiţei brut. Totodată, societatea a funcţionat ca un nod central în circuitul financiar prin care au fost împărţite beneficiile obţinute din evaziune fiscală.

Pe de alta parte, circuitul financiar a inclus toate societăţile implicate în grupul infracţional, după cum urmează: În perioada mai 2011 - iulie 2012, SC O. SRL a realizat achiziţii fictive de ţiţei brut de la SC W. SRL, SC U. SRL şi SC P. SRL, cu scopul de a crea aparenţa că acest produs a intrat în procesul de producţie împreuna cu motorina euro 5 livrata de SC P. SRL, rezultând produsul intermediar distilat greu şi produsele finale CLG şi CLN. În acest mod, societatea urma să achite accize corespunzătoare produselor petroliere inferioare şi nu pentru motorină, iar profitul şi taxa pe valoarea adăugată au fost reduse prin înregistrarea cheltuielilor fictive de achiziţie ţiţei şi de transport corespunzătoare.

Pentru a justifica livrările fictive, s-au întocmit contracte cu un conţinut identic, inclusiv cu aceleaşi neconcordanţe între data semnării (1 mai 2011, 18 mai 2011 şi 1 iulie 2011) şi data încheierii (15 decembrie 2010 în toate situaţiile). Obiectul fiecărui contract era achiziţia a 177.500 tone anual de ţiţei brut folosit în procesul de producţie, în valoare totala aproximativa de 257.700.960 RON. Ulterior, SC O. SRL a încheiat trei contracte de custodie, prin care SC W. SRL se obliga sa păstreze în depozitele sale ţiţeiul brut folosit în procesul de producţie. Aceste contracte aveau rolul de justifica absenţa fizică a produselor din posesia O., în eventualitatea unui control.

S-a susţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că aceste livrări nu au avut loc niciodată, iar SC W. SRL şi SC U. SRL, precum şi SC T. SRL, SC S. SRL şi SC V. SRL, celelalte societăţi implicate în circuitul fictiv de aprovizionare cu ţiţei, nu au desfăşurat în realitate activităţi comerciale în această perioadă. Aceste societăţi controlate de membrii grupului organizat prin interpuşi existau cu scopul exclusiv de a furniza documente justificative. Argumente în sprijinul includerii întregii sume ca fiind prejudiciu adus bugetului de stat sunt şi cele rezultate din circuitul sumelor obţinute din evaziunea fiscală.

Astfel, sumele obţinute de SC Q. SRL şi SC R. SRL din vânzarea de motorină către staţiile de carburanţi au fost transferate cu titlul de plată în conturile bancare ale societăţilor fantomă care figurau ca furnizori fictivi (SC Z. SRL, SC AA. SRL etc).

În timpul dezbaterilor au rezultat aspecte referitoare la crearea unor societăţi de care, de fapt, nu funcţionau la sediile declarate, scopul înfiinţării lor fiind acela de a simula circuite comerciale prin emiterea de documente fictive, folosite în scopul prejudicierii bugetului de stat.

De asemenea, circuitul în cauză presupunea existenţa unei legături şi interacţiunea directă între anumite persoane cointeresate, care au acţionat în mod concertat cu scopul de a obţine beneficii materiale în detrimentul bugetului general consolidat al statului, aspecte confirmate şi de faptul că exista o identitate între asociaţi, administratori şi sediile sociale ale societăţilor furnizoare de avantaje fiscale, deşi la adresele respective nu s-au desfăşurat niciun fel de activităţi dintre cele menţionate în acte. Întrucât între furnizorii fictivi de motorină şi cumpărătorii fictivi de combustibil lichid nu existau legături directe, pentru transferul ulterior al sumelor au fost folosite societăţi de tip trambulină (SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC EE. SRL), al căror unic rol era să realizeze legătura între cele două circuite. Prin intermediul trambulinelor, sumele erau transferate către societăţile care achiziţionaseră fictiv combustibil lichid (SC Y. SRL şi SC X. SRL), care le foloseau la rândul lor pentru a plăti produsele fie direct către SC O. SRL, fie în conturile SC P. SRL, la ordinul furnizorului SC O. SRL Din sumele primite, SC O. SRL achita accizele corespunzătoare operaţiunilor fictive cu produse petroliere inferioare şi plătea transportatorul SC BB. SRL, care retrăgea sumele în numerar.

SC P. SRL achita motorina achiziţionată de la partenerii externi, făcea plăti către furnizorii fictivi de ţiţei (SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL) şi transfera sume importante inculpaţilor B. şi C. în Dubai, mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultantă.

S-a susţinut că prin realizarea acestor transferuri bancare repetate s-a urmărit să se creeze aparenţa că tranzacţiile fictive au corespondent în realitate şi au fost efectiv achitate, asigurând în acelaşi timp grupării folosul produsului infracţional prin sumele primite în numerar. Circuitele financiare folosite pentru transferul banilor au fost de tip suveică, iar societăţile SC S. SRL şi SC T. SRL au jucat rolul unor supape prin intermediul cărora beneficiile infracţionale au ieşit din sistemul bancar şi au intrat în posesia liderilor grupării. În acest sens, expertiza efectuata în cauza a evidenţiat cu claritate toate sumele care, cumulate, reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.

Astfel, în ce priveşte SC P. SRL, aceasta a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 811.805,26 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar activitatea acesteia fiind de a achita motorina achiziţionată de la partenerii externi, de a face plăţi către furnizorii fictivi de ţiţei (SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL) şi de a transfera sume importante inculpaţilor B. şi C. în Dubai (către OOOOO.), mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultanţă.

Aşa cum corect a evidenţiat expertiza contabilă, sursa fondurilor transferate de SC P. SRL în Dubai sunt o parte din sumele primite de societăţile trambulina de la benzinării SC Q. SRL şi SC R. SRL

De asemenea, SC Y. SRL a jucat rol activ de trambulina pe circuitul tip suveica derulat între benzinari şi furnizorul de motorină euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, perioada în care din banii proveniţi de la benzinari s-a ridicat în numerar suma cumulată de 524,615 RON, SC DD. SRL a jucat, la rândul sau rol activ de trambulină pe circuitul tip suveică derulat între benzinari şi furnizorul de motorină euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, perioada în care, din banii proveniţi de la benzinari, s-a ridicat în numerar suma cumulată de 1,493,470 RON, SC S. SRL a jucat rol activ de supapa, urmare practicării circuitului tip suveica derulat între benzinari şi furnizorii de motorină euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, în scopul ridicării în numerar a sumei cumulate de 65,347,470 RON cu motivaţia "achiziţii cereale", SC T. SRL a jucat rol activ de supapă, urmare practicării circuitului tip suveică derulat între benzinari şi furnizorii de motorină euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, în scopul ridicării în numerar a sumei cumulate de 54,238,460 RON cu motivaţia "achiziţii cereale".

În aceste condiţii, având în vedere rolul acestor societăţi în circuitul infracţional, este evident ca şi suma de 97.362,36 RON, reprezentând impozit pe profit calculat asupra comisioanelor bancare.

Apelantul-inculpat E. a depus motive de apel prin apărătorul din oficiu, solicitând apelului declarat, desfiinţarea sentinţei de fond şi în rejudecare admiterea cererii de judecare a inculpatului pe baza recunoaşterii învinuirii şi de reţinere a incidenţei cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicata prin sentinţa de fond, având în vedere conduita procesuala a acestuia şi faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală.

S-a arătat că prin declaraţia data la termenul din 8 februarie 2016,inculpatul a înţeles să-şi asume integral activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, astfel încât inculpatul a considerat ca instanţa de fond trebuia să-l aplice art. 375 C. proc. pen., respectiv să se judece pe baza procedurii simplificate.

În subsidiar, având în vedere conduita procesuală a inculpatului şi faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală, inculpatul a solicitat o corectă individualizare, având în vedere o micşorare a pedepsei dată de instanţa de fond.

Apelanta inculpată M. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa în conformitate cu. art. 396 alin. (5) C. proc. civ.pen. deoarece aşa cum a precizat şi la instanţa de fond, nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi nici de săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiuni pentru care a fost condamnată în mod nejustificat la cate o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Apelanta a arătat în motivele scrise de apel că prin condamnarea, în contextul probatoriului administrat şi al susţinerilor sale constante, rezultă o gravă eroare judiciară, deoarece este condamnat un om pentru capacitatea sa profesională, pentru dorinţa ca activitatea sa să fie la nivelul cerinţelor profesionale, fără să urmărească un scop ascuns, iar concluzia instanţei de fond ca a avut cunoştinţă despre natura frauduloasă a operaţiunilor economico financiare şi ca a dedicat întreaga pricepere reuşitei acestei activităţi infracţionale, reprezintă o concluzie total nereală şi lipsita de probe, dar şi de consistenta juridică.

Consideră că sesizarea instanţei este.nedreapta vădit acuzatoare şi cu rea-credinţa rechizitoriul procurorilor a fost însuşit fără nici o rezerva aşa cum rezultă din motivarea instanţei deoarece în aceasta hotărâre sunt aceleaşi suspiciuni şi interceptări ca în rechizitoriu şi lipsesc precizări în legătura cu probele ce dovedesc nevinovăţia sa? În acest context, din punctul său de vedere, hotărârea instanţei de fond apare lovita de nulitate, ea fiind nemotivată, deoarece argumentele şi susţinerile sale nu au fost analizate şi nici nu au fost eliminate prin argumente contrare, astfel:împrejurările şi calitatea pe care o avea la momentul săvârşirii acestor presupuse infracţiuni cât şi bazele legale în care a acceptat să lucreze cu aceste societăţi, aspecte pe care instanţa le-a cunoscut deoarece personal i-le-a adus la cunoştinţă, nu au fost analizate şi verificate, dar au fost eliminate sau minimalizate? Instanţa reţine că la data săvârşirii faptelor era contabila societăţii, lucru complet neadevărat, la data presupuselor fapte era contabil autorizat înscris în corpul experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi conform documentelor depuse la dosar? Inculpata arată în motivele scrise de apel că modul şi circumstanţele în care a ajuns sa lucreze pentru aceste societăţi din Judeţul Constanţa, prevederile legale ce reglementează calitatea de contabil autorizat cuprinse în Ordonanţa 65/1994, prevederile legale privind răspunderea civilă şi penală, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, prevederile legale privind ţinerea contabilităţii, acestea toate au fost ignorate de instanţa de judecată deşi în probatoriul depus la instanţa a adus toate documentele care dovedesc aceste adevăruri.

- l-a cunoscut pe B. în anul; 2008. prin soţia sa C. a cărei angajată era la acel moment la societatea acesteia din Bacău din anul 2007 avea înfiinţat la Bacău propriul cabinet de contabilitate constituit legal ca Persoană fizică autorizată M.

- în anul 2008 a încheiat cu SC O. SRL din com. Nicolae Bălcescu jud. Constanţa un contract de prestări de servicii contabile societate reprezentată de HH. administrator în drept al societăţii,conform documentelor de înfiinţare ale societăţii comerciale pe care acesta i le-a prezentat. La aceste discuţii a fost prezent şi acţionarul societăţii B.

La acel moment a comunicat acestora prevederile legale privind modul de organizare şi desfăşurare a activităţii atât financiar contabile cât şi a contabilităţii de gestiune, aceştia au luat la cunoştinţa şi au stabilit următoarele: contabilitatea de gestiune să se desfăşoare la sediul social al societăţii, urmând ca administratorul să angajeze personal pentru întocmirea fişelor de recepţie pentru intrări materii prime, registrele de intrări - ieşiri pe poarta,avizele şi facturile de vânzare,certificatele de conformitate pentru produsele fabricate,acestea au fost ulterior întocmite de cei doi angajaţi NN. şi MMM., producţia zilnica obţinută fiind stabilita de către GGGGGGGGGGGGGGG. şi maistru tehnolog UU. conform reţetelor prestabilite, raportul zilnic de producţie fiind verificat de maistrul tehnolog împreuna cu administratorul societăţii în baza acestor rapoarte se înregistra producţia ce urma a fi vânduta ulterior.

Decizia pentru stabilirea circuitului documentelor a aparţinut administratorului societăţii HH., în timp ce inculpata întocmea pe baza documentelor puse la dispoziţie de societate, jurnalele contabile şi balanţele contabile aferente, cât şi a declaraţiilor fiscale; prezenţa sa la acesta societate fiind necesară în vederea închiderilor de luna şi la controalele efectuate de organele statului. În rest activitatea se desfăşura la cabinetul contabil situat în Bacău, documentele contabile i-au fost trimise zilnic în format electronic, apelanta transferându-le în softul contabil cu care lucra şi stabilind preţurile de cost aferente produselor finite,verifica ceea ce îi trimiteau aceşti doi angajaţi din punct de vedere al calculelor cât şi completarea acestor documente conform legii.

Circuitul documentelor contabile cât şi responsabilitatea pentru întocmirea acestora nu este al contabilului autorizat, apelanta nefiind angajata societăţii, ci stabilind cu reprezentanţii acesteia un contract de prestări servicii cu atribuţiuni clare pentru serviciile pe care urma să le presteze.

S-a stabilit că nu este necesară prezenţa sa la societate deoarece acest contabil autorizat va ocupa de activitatea de producţie împreuna cu echipa ce o va angaja. Acest lucru s-a şi întâmplat angajând în societate 50 de salariaţi şi organizând activitatea de producţie în 3 schimburi dovada stând pontajele lunare pe care la primea de la administrator şi în baza cărora întocmea statele de plată a salariilor.

Funcţionarii de birou angajaţi să efectueze evidenţa primară aveau contracte de muncă pe perioadă nedeterminată cu normă de 8 ore zilnic, şi aveau în atribuţiuni să întocmească aceste documente conform fişei postului. Şi GGGGGGGGGGGGGGG. era angajat al societăţii în funcţia de administrator tot cu program normal de 8 ore? În aceste condiţii a acceptat colaborarea cu această societate.

Pentru societatea comercială P. administratorul societăţii inculpatul D. a recunoscut în timpul cercetării judecătoreşti în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei ca nu M. a întocmit documentele contabile, ci el le-a pus la dispoziţie. Pentru efectuarea contabilităţii îşi asuma răspunderea pentru faptele sale în calitate de administrator al acesteia în cursul judecăţii, pentru aflarea adevărului instanţa nu a întrebat administratorul dacă nu a avut cunoştinţă de, faptele pe care acesta le-a săvârşit sau dacă a acceptat acest lucru vreodată.

Cercetarea judecătoreasca stabileşte persoanele implicate în aceasta susţinere grupului dar pe unele în baza rechizitoriului le considera vinovate pe altele nevinovate. La pagina nr. 6 din motivare se menţionează ca grupul a fost sprijinit de mai multe persoane printre care şi M., dar dintre cei care au susţinut grupul numai unele persoane au fost acuzate şi judecate. Alegerea pare aleatorie dintre 6 persoane: MM., M., E., NN., A., OO. numai M.,E.,A. am fost acuzaţi de fapte penale ceilalţi nefiind decât martori deşi din interceptările aflate la dosar cele mai multe sunt cu aceştia ce nu au fost acuzaţi de nici o fapta penală.

Conform apelantei, OO. este persoana care identifica pe cei cu venituri reduse dispuşi să figureze ca administratori de firme. Apelanta a apreciat că poate instanţa a constatat ca aceasta nu ştia ce face când înfiinţa firmele acestea. NN. a fost contabila societăţii care împreună cu MMM. întocmeau documentele contabile pe care i le trimeteau la cabinetul său, unde le înregistra în contabilitate. În faţa instanţei de fond martora nu a fost întrebată dacă inculpata ştia sau nu ceea ce se producea O? Inculpata mai arată că NN. este interceptata când vorbea cu administratorul societăţii HH. vorbind cu prescurtări şi folosind cu primele iniţiale ale numelui, lucru de care este acuzată şi apelanta. RRRRRRRRRRRRRRR. şi NN. aveau contracte de munca pe o perioadă nedeterminata şi se aflau în societate timp de 8 ore în fiecare zi. MMM. nu a fost iniţial acuzat şi a fost martor, iar declaraţia lui nu releva cu nimic faptul M. ar fi ştiut de vreo fapta ilegală.

Conform apelantei, E. îşi recunoaşte faptele aşa cum au fost ele prezentate în rechizitoriu, dar M. nu a avut nici o legătura profesională sau contabilă, ştiind că era doar şoferul pe care i-l trimiteau actele contabile atât pentru O. cât şi pentru S. Pentru P. documentele contabile erau aduse de inculpatul D. personal.

Referitor la interceptări, apelanta susţine că refuzul curţii de a aplica prevederilor deciziei curţii constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 este nejustificat? Instanţa apreciază conform Adresei 54/p/2012 din data de 14 mai 2016 că interceptările efectuate în aceasta cauză au fost făcute de serviciul tehnic al DNA lucru contrazis de înseşi interceptările puse la dosar de procurorii DNA, în discheta pe care a primit-o odată cu rechizitoriu, în care apare în transcripte Serviciul Român de Informaţii nr. x din 21 iunie 2012. Mai mult decât atât, aceste interceptări sunt redate şi transcrise începând din data de noiembrie 2011 până în februarie 2012, când nu există nici o cercetare penală sau vreo suspiciune de fapte penale în legătura cu O.

Apelanta arată că este condamnată pentru că nu a sesizat la telefon ironia administratorului societăţii în care confirma că "la noi e foc continuu ". Apelanta menţionează că circumstanţele în care s-a purtat discuţia sunt acelea că vânzările şi livrările de mărfuri se efectuau pe baza de avize şi conform legii facturarea acestora se putea efectua zilele următoare de la livrare, aceasta nefiind o încălcare a legii ţinând seama că acciza calculată şi taxele aferente erau scadente lunar deci nu puteau reprezenta o abatere de la normele contabile şi fiscale.

De asemenea, inculpata arată că este condamnată pentru că inc. D. nu i-a prezentat documentele complete referitoare la contractul extern şi răspunsul său a fost cel legal şi corect. În practica orice document fiscal sau contabil prezentat de o societate trebuie înregistrat în contabilitate şi dacă nu este însoţit de anexele legale nu poate fi considerat cheltuială deductibilă? Inculpata arată că exact acest lucru l-a făcut respectând astfel justificarea prestării efective a serviciilor care se efectuează prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice material corespunzătoare.

Apelanta arată că ştia de plăţile externe, din extrasele de cont ale societăţii P. emise de banca la care avea contul deschis. Era imposibil să nu ştie atâta timp cât opera în contabilitate extrasul de cont lunar în valută.

De asemenea apelanta arată că este condamnată pentru că ar fi emis o pentru societatea OOOOO. În apărarea sa inculpata arată că nu a emis niciodată o factură pentru OOOOO. Îşi aminteşte că a fost întrebată o singură dată telefonic dacă ştie de acea factură, şi a spus ca nu ştie. Îşi aminteşte că într-o discuţie ulterioară la telefon cu HH. i-a transmis că nu au de ce sa solicite aceste facturi de la ea deoarece nu ea era aceea ce le întocmea şi nici nu soseau la cabinetul său din Bacău prin corespondenţă. Aceasta convorbire telefonică nu a fost redată în transcrierea interceptărilor astfel încât apreciază că a fost omisă cu bună ştiinţa deoarece dovedea nevinovăţia sa.

De asemenea inculpata arată în motivele scrise de apel că nu a vorbit codificat la telefon cu inculpatul GGGGGGGGGGGGGGG. Din lipsa acută de timp nu a dezvoltat cu administratorul societăţii convorbiri telefonice ample, mai ales ca documentele care îi soseau la cabinet trebuiau verificate unul câte unul din cauza constatării frecvente a erorilor de calcul ţi de redactare, greşeli făcute de angajaţii societăţii aflaţi la sediul societăţii.

Întâlnirile lămuritoare, menţionate în rechizitoriu la care participa, nu se refereau la o activitate ilegală, ci la activitatea declarată de administrator şi asociaţi şi priveau închiderile de lună curente, declaraţiile la bugetul de stat, plăţile aferente, alte discuţii nu purta cu inculpatul GGGGGGGGGGGGGGG..

Nici cu acţionarul principal B. nu comunica în ceea ce priveşte contabilitatea, ci doar prin administratorul societăţii. Tot administratorul îi comunica ce situaţii vrea să pregătească pentru analize financiare.

De asemenea, apelanta arată că este condamnată pentru o discuţie despre depăşirea capacităţii de producţie pe care o menţionează. Această discuţie provine din lipsa informaţiei complete privind instalaţia de distilare care la data repornirii. În luna iunie 2011 a fost modernizata şi îmbunătăţită capacitatea instalaţiei de producţie. Într-o discuţie ulterioară cu inculpatul GGGGGGGGGGGGGGG. i s-a transmis o capacitate mai mare de fabricaţie lucru pe care nu îl ştia la momentul convorbirii telefonice cu inc. GGGGGGGGGGGGGGG. Aceste aspecte pot fi verificate prin consultarea documentaţiei tehnice aflate la societate.

Apelanta arată că nu dădea detalii administratorul SC O. SRL despre activitatea celorlalte societăţi la care le ţinea evidenţa contabilă şi nici nu a fost solicitată să dea detalii de acest fel. Discuţiile dintre apelantă şi ceilalţi administratori erau strict profesionale şi confidenţiale.

Apelanta arată că nu se putea sustrage de la o obligaţie care nu îi aparţinea. Apelanta arată că nu a fost reprezentantul societăţii P. Refuzul de a participa la controlul de la firma P. se datorează refuzului său anterior, pe care inculpatul D. îl ştia, şi prin care i-a adus la cunoştinţă că nu va reprezenta societatea la controale, deoarece nu poate să se deplaseze fizic la Constanţa, şi pentru aceasta societate, din cauza distanţei foarte mari. Apelanta arată că de nenumărate ori în decursul perioadei cât i-a ţinut contabilitatea l-a somat să-şi găsească pe altcineva care să-i efectueze evidenţa contabilă. MMMMMMMMMMMMMMM. a promis că va găsi un alt cabinet contabil mai aproape rugând-o să nu-l abandoneze până nu găseşte pe altcineva. Acest lucru urma să se întâmple în perioada următoare. De altfel a exprimat faptul că oricum el are cunoştinţe juridice să îşi asume întreaga răspundere a administrării afacerii proprii şi nu contabilul.

De asemenea apelanta arată că expertiza contabilă se referă la înregistrarea în contabilitate a contractelor de custodie care au existat la societate în momentul operării lor şi că nu ştie de ce nu au fost găsite şi de expertul desemnat. De asemenea pentru fiecare operaţiune contabilă exista o notă explicativă care ar fi trebuit să se regăsească la dosarul contabil. Mai mult decât atât pentru aceste înregistrări exista facturi fiscale, avize de expediţii, procese-verbale de predare primire,contracte atât pentru intrarea în custodie cât şi pentru ieşirea din custodie.

Înregistrările contabile se fac şi pe baza note contabile atât pentru anumite înregistrări curente cât şi pentru corecţii, şi acele înregistrări la care se face referire în expertiza nu influenţează în nici un fel rezultatul exerciţiului contabil fără a influenţa în vreun mod impozitele şi taxele fiind înregistrări în conturi de terţi nicidecum în conturi care ar fi influenţat veniturile cheltuielile accizele sau TVA.

Dacă expertul ar fi consultat şi baza de date informatizată ar fi constatat că nu există diferenţe între balanţele de verificare. Acest lucru se poate verifica prin consultarea bazei de date informatice care fost ridicată de la cabinetul contabil.

Planul de conturi folosit în înregistrările contabile este cel legal şi nu a folosit nici un cont în afara sa.

Apelanta susţine în motivele de apel faptul că interpretarea dată în expertiză conduitei sale profesionale este un punct de vedere în ceea ce priveşte funcţiunea unui cont sau modul personal al fiecăruia de a interpreta un articol contabil sau modul înregistrării în evidenţele contabile a unor operaţiuni. Apelanta arată că aceste înregistrări de articole contabile nu influenţează în nici un fel rezultatul fiscal al societăţii pentru că nu s-au influenţat obligaţiile fiscale, doar constată că şi contabilul ar fi greşit.

Conform apelantei, instanţa reţine, ca probă în condamnare, argumentul diferenţelor dintre balanţele de verificare lunare la O., registrul jurnal, registrul notelor contabile lunare. Apelanta arată că expertul desemnat care a emis aceasta afirmaţie este în eroare. Contabilitatea societăţii este de producţie, iar producţia implica costuri şi folosirea clasei de conturi 9 conturi intermediare de gestiune, clasă care se listează în balanţa de verificare financiară, dar nu se listează şi în registrul jurnal lunar în mod obligatoriu fiind conturi interne de gestiune sau intermediare. Apelanta arată că dacă se consulta evidenţa informatizată se constata acest lucru.

Lipsa cunoştinţelor minime a expertului judiciar despre cum funcţionează softul contabil în care se afla evidenţa contabilă şi neconsultarea acestuia a dus la aceasta concluzie eronată.

Apelanta mai arată că nu a avut cunoştinţa nici un moment în perioada contractuală de faptul că documentele contabile primare nu ar avea o baza reală. În situaţia în care ar fi cunoscut acest lucru nu ar fi acceptat sub nici o forma să continue colaborarea? Instanţa reţine că s-a greşit şi în evidenţa contabilă prin întocmirea de balanţe de verificare multiple, că s-au efectuat înregistrări în conturi fără documente, sumele nu coincid cu rulajele din conturile din balanţa contabilă, că s-au făcut înregistrări contabile inexistente din punct de vedere legal. Expertiza contabilă constată că deşi a constatat unele anomalii în contabilitatea societăţii, acestea nu au influenţat prejudiciul în nici un fel. Erorile constatate de expertul judiciar sunt aprecieri subiective asupra unor înregistrări contabile folosite în practica contabilă curentă, fără a constata din cauza acestor interpretări un prejudiciu şi confirmând existenţa tuturor documentelor în baza cărora a lucrat apelanta. Expertul desemnat susţine ca a consultat baza informatica a societăţii, dar acest lucru nu este dovedit cu nici un înscris listat sau editat din evidenţa informatică a societăţii.

În timpul expertizei contabile nu a fost în cursul cercetării penale, apelanta arată că nu a fost întrebată sau chemată să se deschidă evidenţa informatizată a societăţii, softul contabil folosit la societate având o parola de care nu a fost întrebată niciodată. Mai mult decât atât funcţiona cu o cheie specială care i-a fost restituita în plic sigilat în anul 2014. Apelanta susţine că expertiza s-a făcut doar pe documentele ce au fost ridicate de la sediul societăţii şi nimeni nu ştie ce au ridicat de acolo procurorii, dacă au luat toate documentele contabile sau numai unele.

În procesele-verbale de percheziţie nu sunt menţionate documentele ce au fost ridicate de la societate şi ce conţin acestea.

Apelanta arată că a avut încredere în reprezentanţii legali ai societăţilor comerciale HH., B., ceilalţi angajaţi ai societăţii care desfăşurau activităţi în contabilitatea primară. Mai arată că şi-a desfăşurat munca cu buna-credinţă încercând să facă faţă solicitărilor din ce în ce mai mari ale acestora.

Apelanta mai arată că nu este posibil să sesizeze intenţiile ilicite ale unor oameni care îşi aduc familiile, soţiile, iubitele, nepoţii, rudele, prietenii cei mai buni (aşa cum au declarat) în aceste societăţi. Mai mult decât atât faptul că de nenumărate ori societatea a fost controlată chiar şi inopinat de instituţiile care aveau atribuţii de verificare şi control şi care după cum au constatat, i-au confirmat că aceasta activitate de producţie există atât prin autorizare cât şi prin controalele faptice la sediul societăţii. Apelanta arată că a citit procesele-verbale de control şi de cele mai multe ori a fost prezentă la aceste controale. De asemenea faptul că o instanţa judecătorească a repus în drepturi printr-o decizie judecătorească, autorizaţia de antrepozit fiscal i-a dat garanţia că aceasta societate este de buna-credinţă.

Apelanta a arătat că la pagina 87 din motivare instanţa reţine că ar fi recunoscut în declaraţia dată în faţa instanţei în sensul că ţinea contabilitate la SC U. SRL, SC W. SRL şi SC T. SRL Acest lucru nu este adevărat, nu a avut cunoştinţa de activitatea acestor societăţi şi nici administratorii audiaţi nu au confirmat acest lucru.

Apelanta mai arată că instanţa constata la pagina 88 că inculpatul HH. nu spune adevărul când susţine că apelanta conducea întreaga activitate a societăţi O. împreună cu inculpatul B? Instanţa constată în mod eronat că şi-a însuşit ordinele lui HH. în ceea ce priveşte conspirativitatea infracţională şi menţionează că proba constând în convorbirea telefonică din data de 14 noiembrie 2011 dovedeşte acest lucru. Apelanta arată că acest lucru este neadevărat deoarece transcriptul arată că nu ea era cea care folosea diminutive, ci HH. Totodată au fost scoase din context litere sau fraze care pot denatura complet înţelesul acesteia? Instanţa de fond a scos din ansamblul probelor administrate alte convorbiri telefonice care ar fi putut să o incrimineze, cele care nu au fost trecute în rechizitoriu şi referitor la care nu a făcut vorbire în declaraţia pe care a susţinut-o în faţa instanţei,deoarece nu a avut timpul disponibil de a explica fiecare convorbire din rechizitoriu.

Apelanta mai arată că dacă ştia că fiecare convorbire telefonică cuprinsă în probatoriu trebuie explicată şi argumentată cu martori ar fi făcut-o din faza de fond. Apelanta artă că întâlnirea pe care a cerut-o cu PP. şi CCCC., administratori ai societăţilor U. şi S. pe care instanţa o reţine ca probă în soluţia de condamnare s-a desfăşurat cu prilejul semnării contactului de cesionare a creanţei pe care U. prin administrator CCCC. o ceda către S. administrator PP. nu pentru a se cunoaşte cei doi, ci pentru a semna aceste documente în faţa sa la acea dată. Apelanta arată că nu le-a făcut cunoştinţă, că se cunoşteau foarte bine cei doi. Apelanta arată că a procedat la aceasta deoarece la acel moment contractul de cesiune de creanţă pe care i l-a trimis la cabinet PP., administrator al S., prin E., (care îi aducea actele de la firma S.) conţinea sume mari. Apelanta artă că a vrut să se convingă personal că aceştia doi sunt de acord cu contractul. Părţile au semnat şi au asigurat-o de realitatea datelor înscrise în contract. Verificarea a fost reţinută în acuzare, fiind prezentată ca o proba de inculpatul E. care nu a fost prezent şi nu a cunoscut ce s-a discutat cu administratorii. În cursul cercetării judecătoreşti nu a fost întrebată de aceasta întâlnire.

De asemenea, apelanta arată că instanţa de fond a reţinut că dădea adevărate lecţii de contabilitate prin telefon angajaţilor societăţii, lui NN. Apelanta arată că aceasta era atribuţia sa şi anume să facă contabilitatea corect sau să corecteze atunci când angajaţii făceau erori

De asemenea apelanta arată că este condamnată deoarece corecta numere de documente în contabilitate când i se transmitea prin telefon o eroare. Apelanta mai arată că aceasta nu este infracţiune, deoarece documentele nu erau finalizate, nu erau raportate, nu erau operate, trebuiau verificate şi corectate ceea ce ţinea de activitatea zilnică a sa şi a angajaţilor societăţii. Implicarea sa cu responsabilitate şi profesionalism în activitatea contabilă a societăţii a fost interpretată ca o infracţiune şi ca o aderare şi nu ca o activitate perfect normală a unui profesionist contabil? Interceptările telefonice au fost scoase din contextul discuţiilor. Deşi aceste convorbiri nu le iniţia, nu se făcea vorbire despre activitate infracţională, ci despre activitatea declarată de către societăţi, iar la data purtării acestor convorbiri telefonice nu avea cunoştinţa despre fapte de natură penală şi nu a crezut niciodată că se poate realiza un astfel de procedeu ştiind ce controlată şi urmărită este activitatea. Apelanta arată că este practic imposibil, în condiţiile în care au fost o multitudine de controale care nu au sesizat nici o problemă, ca acest lucru să fie considerat de instanţa de fond ca o probă împotriva apelantei, deoarece a făcut contabilitate corect, conform legii.

Judecătorul de fond reţine ca proba şi întocmirea de împuterniciri notariale, dar aceste împuterniciri notariale le solicita administratorilor pentru a semna şi depune declaraţiile fiscale online deoarece de la 1 iulie 2012 acestea aşa trebuiau depuse.

Redarea convorbirilor telefonice în interceptările transcrise este incompletă şi interpretabilă deoarece lipsesc cuvintele de la finalul fiecărei fraze, ceea ce schimbă total înţelesul acestora. Apelanta dă ca exemplu convorbirea reţinută la data de 6 aprilie 2012, în care GGGGGGGGGGGGGGG. face vorbire despre stocuri "vedem noi acum "lipseşte "ce este pe teren" aceste cuvinte fiind înlocuite cu puncte de suspensie, ceea ce schimba înţelesul frazei.

Apelanta mai arată că a vorbit cu administratorii societăţilor cu care s-a înţeles să le ţină evidenţele contabile numai despre activitatea contabilă desfăşurată la societăţi, le trimitea documente, primea documente, făcea toate demersurile pentru ca documentele să fie înregistrate corect, să fie păstrate corect pentru activitate declarată şi nu cea infracţională.

Apelanta mai arată că dacă în convorbirile interceptate a şi preluat de la ceilalţi unele expresii a fost din cauza faptului că a împrumutat din limbajul lor involuntar porecle şi diminutive. Apelanta a arătat că ceilalţi inculpaţi se cunoşteau foarte bine între ei, unii erau rude apropiate aveau şi un limbaj propriu de multe ori nu înţelegea prea bine ce îi cereau la telefon. Acesta era motivul pentru care cerea să discute când ajungea la societate şi nu pentru că nu ar fi vrut să vorbească la telefon din conspirativitate, deoarece ea personal nu a conspirat nimic. Convorbirile telefonice nu sunt în măsură să evidenţieze intenţiile frauduloase, iar în contextul în care au fost făcute, nu o pot incrimina. Totodată, conform motivelor scrise de apel depuse de M., coroborarea lor cu alte probe nu se poate face, deoarece alte probe nu există.

Apelantul inculpat F. a depus motive de apel, solicitând admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi, rejudecând cauza, achitarea sa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe care să demonstreze săvârşirea acestor fapte.

Cu titlu prealabil, sub aspectul săvârşirii presupusei fapte de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a arătat că în cuprinsul considerentelor sentinţei apelate, Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti susţine că inculpatul deţinea un rol activ în cadrul presupusei asocieri infracţionale, plasându-i astfel poziţionarea ierarhică pe palierul superior al structurii infracţionale. Astfel, instanţa de fond a reţinut ca ar fi avut rolul de "om de încredere al inculpatului B. iar, în virtutea acestui statut, deşi neimplicat în activitatea SC O. SRL sau a altora dintre societăţile comerciale cu ajutorul cărora a fost pus în executare mecanismul evazionist, a exercitat în permanenta un control de pe poziţii de autoritate asupra acelor membri ai grupului infracţional organizat care se aflau în subordinea lui B. [..]".

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, în expozitivul sentinţei apelate, s-a arătat că prima instanţa a reţinut că inculpatul, împreuna cu alte persoane fizice şi juridice, as fi ajutat la proliferarea mecanismului evazionist fie prin punerea la dispoziţia autorilor acestuia a înscrisurilor necesare, fie realizând nemijlocit operaţiunile care urmau sa susţină activităţile evazioniste.

Însă instanţa de apel poate constata ca, atât sub aspectul reţinerii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii), cât şi a celei de complicitate la evaziune fiscală în sarcina inculpatului, instanţa de fond nu îşi fundamentata supoziţia pe un material probator solid care, măcar şi indirect, să ateste săvârşirea presupuselor fapte pentru care a şi dispus o soluţie de condamnare.

a? Interpretarea profund eronata a declaraţiei inculpatei M.

Astfel, sub un prim aspect, instanţa de fond susţine ca rolul important şi poziţionarea inculpatului în cadrul grupării a fost evidenţiată prin depoziţiile inculpatei M. care, aşa cum se arată în considerentele sentinţei apelate, "l-a indicat ca fiind persoana care, atunci când venea la Bacău, îi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri pe care se afla evidenţa contabilă a SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL (aspect, de altfel, recunoscut şi de către acesta în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti".

În opinia apărării, instanţa de apel, din lecturarea materialului probator constând în declaraţiile inculpatului şi ale inculpatei M., va putea constata că, pe baza acestor probe, instanţa fond a reţinut o stare de fapt eronată. Astfel, inculpata M. a susţinut, în cursul urmăririi penale faptul că inculpatul îi aducea uneori documente contabile doar de la societatea FF. SRL, iar în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta şi-a menţinut susţinerile din faţa organelor de urmărire penală declarând, la Curtea de Apel Bucureşti, ca "inculpatul F. mi-a adus documente contabile doar de la FF., respectiv, de la terasa din Eforie Nord".

În aceste condiţii, argumentarea instanţei de fond care evidenţiază "rolul important ocupat de inculpatul F. în cadrul grupului infracţional", prin faptul că inculpatul i-ar fi pus la dispoziţia inculpatei M. documente ale societăţilor S., O. şi P. nu poate fi primită, fiind infirmată inclusiv de către inculpata M.

b) Probele obţinute la percheziţiile desfăşurate la data de 09 iulie 2012 nu aparţin inculpatului

Sub un al doilea aspect, în susţinerea tezei potrivit căreia inculpatul ar fi contribuit la proliferarea mecanismului evazionist, judecătorul fondului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti retine ca probe incriminatorii o serie de documente descoperite de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, în dimineaţa zilei de 9 iulie 2012.

Concret, în expozitivul hotărârii judecătoreşti, sunt prezentate o serie de înscrisuri ale unor societăţi comerciale şi ale unor persoane fizice care ar fi de natura a stabili implicarea inculpatului în activitatea evazionista întrucât, acestea se presupune ca ar fi fost găsite în incinta imobilelor utilizate de către inculpatul.

Însă, aşa cum rezulta din procesele-verbale încheiate la data de 9 iulie 2012, percheziţiile domiciliare din care s-au ridicat înscrisurile (menţionate de către judecătorul fondului la filele x din cuprinsul sentinţei apelate) s-au efectuat la imobilele aparţinând inculpatului B. şi nicidecum la locuinţe ce erau utilizate de către inculpatul F. Aceasta argumentare a instanţei de fond este demontată şi de declaraţia martorului WWWW., persoana în prezenta căreia s-au desfăşurat percheziţiile domiciliare şi care a susţinut că aceste bunuri şi documente au fost ridicate atât din incinta unui imobil situat pe Bulevardul x din Bucureşti cât şi dintr-o locaţie situată pe strada x, imobile folosite exclusiv de către B.

În acest sens, probatoriul administrat în cauza demonstrează veridicitatea celor susţinute de către inculpat în conformitate cu care din imobilele utilizate de inculpatul situate în mun. Bacău şi Bucureşti nu au fost ridicate documente sau bunuri cu relevanţă probatorie şi care să conducă măcar la o bănuială că inculpatul ar fi implicat într-o activitate ilicită.

Inexistenţa unor convorbiri telefonice incriminatoare

Sub un al treilea aspect, prima instanţă expune, în considerentele sentinţei apelate, anumite fragmente ale unor discuţii purtate de către inculpatul cu diverşi interlocutori care ar veni în susţinerea implicării inculpatului în activitatea grupării evazioniste.

Însă, aşa cum rezulta din cuprinsul hotărârii atacate la filele x, instanţa de fond interpretează nişte pasaje transcrise în notele de redare ale Serviciului Roman de Informaţii care, scoase din context, ar fi de natura a evidenţia un posibil comportament ocult în ceea ce îl priveşte. Totodată, interpretarea subiectivă a instanţei de fond rezida şi din conotaţia pe care aceasta o da discuţiei telefonice purtate la data de 8 decembrie 2011, ora 18:03:01 de inculpaţii HH. şi D., respectiv sintagmei " nişte calcule ca să ne socotim că e şi JJJJJJJJJJJJJJJ. aici". În acest sens, aşa cum s-a demonstrat şi pe parcursul administrării probatoriului în cursul cercetării judecătoreşti în faţa Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul D. a negat cu ocazia audierii acestuia împrejurarea ca în convorbirea din data de 08 decembrie 2011 s-ar fi referit la persoana inculpatului (F.).

De asemenea, "rolul" şi "participarea" inculpatului la activitatea grupului infracţional prin presupusul aport în derularea circuitului evazionist este reliefată şi de către inculpatul HH. (administrator al O. SRL) care a afirmat în cursul urmăririi penale faptul că "despre F. ştiu că era şoferul lui B., stând mai mult în preajma acestuia, venind rar pe la sediul SC O. SRL". Mai mult, chiar judecătorul fondului recunoaşte că, la dosarul cauzei, nu există nicio interceptare care să susţină acuzaţia Ministerului Public, însă susţine că, prin coroborarea cu alte mijloace de proba, acesta are convingerea ca inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii) şi de complicitate la evaziune fiscală fără însă a arăta care sunt acele probe care ar susţine teza parchetului. Aceasta întrucât mijloacele de probă enunţate în cuprinsul sentinţei penale nu sunt în măsura sa confirme soluţia instanţei de fond acestea nefiind nici măcar probe care să dea valenţă principiului "in dubio pro reo", fiind veritabile probe în favoarea inculpatului.

d) Declaraţia inculpatului E. este infirmată de toate celelalte mijloace de probă

Sub un al patrulea aspect, declaraţia inculpatului E. trebuie privită cu rezerve de către un observator imparţial, neputându-i-se acorda o prezumţie absolută de veridicitate, întrucât acesta a înţeles să se folosească de procedura recunoaşterii învinuirii aduse de Ministerul Public, fiind dispus astfel să susţină orice teza a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a obţine o soluţie de condamnare cât mai uşoară.

Pe de cealaltă parte, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă susţinerile acestuia în ceea ce priveşte persoana inculpatului sunt infirmate, instanţa de judecata trebuind sa aprecieze în mod independent dacă aspectele reiate de către acest inculpat se coroborează sau nu cu toate celelalte mijloace de proba.

Nu în ultimul rând, alegaţia instanţei de fond prin care se susţine ca inculpatul avea un stil de viaţă luxos prin raportare la bunurile găsite la domiciliul inculpatului, respectiv, ceasurile marca "NNNNNNN." şi "OOOOOOO.", este contrazisă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de titularul dreptului de proprietate asupra acestora, doamna NNNNN., bunurile la care prima instanţa face referire neaparţinând inculpatului.

Dintr-o alta perspectivă, se susţine, în crearea ideii ca ar fi implicat conştient în activitatea evazionista, faptul că inculpatul ar fi utilizat peste 50 de terminale telefonice şi că, la imobilele utilizate, ar fi fost găsite numeroase aparate de telefonie mobilă. Sub acest aspect, instanţa de apel poate constata ca aceasta alegaţie nu a putut fi niciodată probata, de la domiciliul inculpatului din mun. Bacău, precum şi din locuinţa din mun. Bucureşti nu au fost ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare terminalele mobile de care se face referire. Mai mult, judecătorul fondului susţine, în considerentele sentinţei atacate, ca ar fi utilizat pe parcursul desfăşurării supravegherii autorizate de către organele de urmărire penală numeroase terminale, însă fără a aduce în sprijinul acestei afirmaţii nici un înscris din care să rezulte aceasta stare de fapt, împrejurare care vine să confirme cele susţinute de inculpat cum ca nu a fost niciodată posesorul a peste 50 de terminale mobile/cartele telefonice (cheile locaţiilor erau la acesta deoarece se ocupa de administrare - deschideam săptămânal pentru o persoana care făcea curăţenie şi terminalele telefonice au fost găsite în patru locaţii şi în 6 autoturisme care nu îi aparţineau, B. fiind plecat din ţară).

Prin urmare, din materialul probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în faţa primei instanţe, se poate observa că acesta nu poate evidenţia elemente concrete care să demonstreze săvârşirea infracţiunilor menţionate şi care să susţină soluţia instanţei de fond cu privire la situaţia inculpatului.

În continuare, s-au precizat aspecte esenţiale care rezultă din probele administrate în prezentul dosar:

Din perspectiva mijlocului de probă constând în declaraţiile inculpaţilor audiaţi în cauza s-a învederat instanţei de judecata investita cu soluţionarea prezentului apel împrejurarea că, din depoziţiile acestora, nu au reieşit aspecte din care să rezulte o posibila implicare a inculpatului în cadrul activităţii presupusului grup infracţional organizat. Astfel, instanţa de apel este rugata ca în analizarea vinovăţiei inculpatului să ia în considerare următoarele declaraţii de inculpaţi, respectiv:

1. Declaraţie de inculpat M. din data de 2 noiembrie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:? Inculpatul F. era şoferul lui B? Inculpatul F. mi-a adus documente contabile doar de la SC FF., respectiv de la terasa din Eforie Nord."

"Decizia cu privire la întocmirea şi circuitul documentelor i-a aparţinut întotdeauna administratorului societăţii." (s.n. O. SRL)

"Pentru activitatea prestata la SC O. eram plătită de către HH. Banii cu care eram plătită pentru activitatea de contabilitate nu-mi erau achitaţi personal, ci erau trimişi prin diverse persoane, în mod eşalonat. Aceste persoane erau F., LLL., şoferul care mă ducea şi mă aducea la sediul O."

2. Declaraţie de inculpat HH. din data de 27 mai 2014 din Dosar nr. x din P/2012.

"Despre F. ştiu ca era şoferul lui B., stand mai mult în preajma acestuia, venind rar la sediul SC O. SRL"

3. Declaraţie de inculpat A. din oq. 03.2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Dintre ceilalţi inculpaţi îi cunosc pe G., pe H., pe HH. (...) am cunoscut pe B."

"Pe C. nu o cunosc. De asemenea, nici pe F." 4. Declaraţie de inculpat B. din 20 iunie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

Pe inculpatul F. îi cunosc, întrucât acesta a fost şoferul meu? Inculpatul F.; avut nicio implicare în activitatea SC O. întrucât în perioada 2011 - 2012, acesta avea 23 de ani şi era greu de crezut ca vârsta i-ar fi permis acest lucru. Nicăieri în rechizitoriu nu există referiri sau dovezi din care să rezulte că eu as fi transmis direct sau indirect ordine lui F. sau vreunui alt inculpat în prezenta cauză (...)."

"Nu cunosc cine o plătea pe inculpata M. pentru activitatea prestata, eu nu mă ocupam de aceste lucruri, ca atare nu cunosc nici cine îi înmâna banii efectiv. Este posibil ca la dispoziţia administratorului HH. banii să-i fi fost remişi inculpatei M. prin intermediul inculpatului F."? În legătura cu documentele şi ştampila aparţinând SC O. găsite la percheziţia domiciliară efectuată în privinţa inculpatului F., probabil că aceste bunuri au fost în posesia mea iniţial şi apoi le-am înmânat inculpatului F. în ceea ce priveşte descoperirea în posesia acestuia a unor documente aparţinând SC BB. SRL nu pot avea o explicaţie asupra acestui aspect."

4. declaraţie de inculpat B. din 17 mai 2014 în Dosarul nr. x din 2012: Numitul F. a fost şoferul meu în 2009 - 2010."

5. Declaraţie de inculpat C. din 00 februarie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Din acest dosar îi mai cunosc în afara de inculpatul HH. şi B. pe F. şi pe M., pe ceilalţi nu-i cunosc. Cu F. eram prieteni de familie. Din cate ştiu F. era şofer."

6. Declaraţie de inculpat L. din 00 februarie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inculpatului K., nu i-am cunoscut decât cu ocazia acestui dosar."

7. Declaraţie de inculpat K. din 00 februarie 2015 din Dosarul nr. x din 2014: Între inculpaţii din prezenta cauză îi cunosc doar pe L."

8. Declaraţie de inculpat FFF. din 00 februarie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Nu cunosc pe niciunul dintre inculpaţii din aceasta cauza."

Totodată, cu prilejul ultimului termen de judecata al dosarului în faza primei instanţe, inculpatul BBBBBBBBBBBBBBB., care, prin depoziţia acestuia a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, a exclus orice participare a inculpatului la comiterea vreunei infracţiuni.

În acest sens, inculpatul D., a menţionat în faţa instanţei ca inculpatul nu am avut nicio implicare în derularea operaţiunilor dintre societăţile O. SRL, P. SRL precum şi în ceea ce priveşte contractul încheiat între societatea deţinută de către acesta şi OOOOO. Dubai.

În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului E. dată în cursul cercetării judecătoreşti în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi reţinută de către judecătorul fondului ca mijloc de probă în susţinerea soluţiei de condamnare pentru infracţiunile mai sus amintite, instanţa de apel este rugată să privească cu rezerve depoziţia acestui inculpat. Aceasta întrucât, pe de o parte inculpatul E. a mers pe procedura recunoaşterii învinuirii, fiind dispus să susţină orice acuzaţie a Ministerului Public pentru a obţine o soluţie de condamnare cât mai blânda iar, pe de cealaltă parte, mărturia acestuia este contrazisa de celelalte probe administrate în cauza şi care au reliefat atribuţiile inculpatului din perioada 2011 - 2012.

B. Declaraţii de martori

Sub acest aspect, s-a solicitat instanţei de control judiciar să observe împrejurarea că nici din declaraţiile celor 49 de martori propuşi de acuzare prin actul de sesizare a instanţei, nu reies aspecte care să plaseze vreo activitate a inculpatului sub incidenţa legii penale.

Totodată, analizând depoziţiile persoanelor menţionate supra, pe parcursul întregului proces penal, reies fără dubii aspecte din care rezultă fie că inculpatul nu s-a întâlnit cu aceste persoane, fie ca nu deţin informaţii despre o implicare a inculpatului în cadrul societăţii O. SRL sau în cadrul unei alte societăţi ce se ocupa de producţia şi comercializarea produselor petroliere.

1. Declaraţie de martor EEE. din Dosarul nr. x din 2014. fila nr. x: Nu am auzit de inculpatul F."

2. Declaraţie de martor MMM. din data de 06 aprilie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Pe C. nu o cunosc, nici pe F. HH. stătea zilnic la birou. Nu ştiu exact. Presupun ca rămânea acolo după ce plecam eu".

8. Declaraţie de martor PPP. din data de 30 iulie 2012 din Dosarul nr. x din 2012:

"Nu îl cunosc pe F." "Îl cunosc doar pe inculpatul D. cu care am fost colegă de liceu. îmi menţin declaraţia dată în cauza de faţă în cursul urmăririi penale (...) Nu cunosc nici o altă persoană dintre inculpaţii cercetaţi în cauză".

12. Declaraţie de martor SSS. din data de 25 iulie 2012 din Dosarul nr. x din 2012:

"Nu îl cunosc pe F. şi nici pe D."

13. Declaraţie de martor UUU. din data de 7 ... 2015 din Dosarul nr. x din 2014: În vederea administrării contului SC FF. SRL, inculpatul F. mi-a fost prezentat de către B. ca fiind şoferul acestuia şi mi s-a comunicat ca atunci când inculpatul B. nu se va afla în localitate, va veni la banca F. sa aducă diverse documente, dar care să fie semnate şi ştampilate de către B. Practic F., nu efectua decât serviciul de a aduce la banca anumite documente."

14. Declaraţie de martor WWW. din data de 25 iulie 2012 din Dosarul nr. x din 2012:

"(...) Cunosc un DDDDDDDDDDDDDDD. care ştiu ca este din Bacău şi se afla în anturajul lui HH., dar nu ştiu dacă este vorba de G. De fapt am făcut o confuzie pentru că eu îi cunosc pe F., care este în anturajul lui HH."

15. Declaraţie de martor XXXXXXXX. din data de 18 octombrie 2012 din Dosarul nr. x din 2012:

"Nu ştiu cine sunt B., C., F., EEEEEEE., KK. şi nici nu l-am cunoscut personal pe K."

16. Declaraţie de martor NN. din data de 00 martie 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Nu ştiu cu ce se ocupă F., nu ştiu dacă era angajat al SC O., dar l-am văzut cu B. Pentru ca l-am văzut tot timpul cu B. am apreciat ca este omul lui de încredere. Nu ştiu dacă era şoferul lui B."

16. Declaraţie de martor LLL. din data de 20 iunie 201.5 din Dosarul nr. x din 2014:

"Din cate ştiu, inculpatul F. era şoferul inculpatului B. (...) Nu cunosc dacă inculpatul F. a executat vreun rol de decizie în cadrul SC O. SRL"

17. Declaraţie de martor OO. din data de 4 mai 2015 din Dosarul nr. x din 2014:

"Din această cauză îi cunosc pe inculpaţii D. încă din copilărie şi prin intermediul acestuia i-am cunoscut şi pe inculpaţii F., HH., G." "Pe XXXXXXXXXXXXXX. şi pe E. îi cunosc din Constanţa, mi i-a prezentat MMMMMMMMMMMMMMM., spunându-mi despre aceştia ca sunt reprezentanţii unor societăţi care aveau relaţii cu societăţile înfiinţate pe numele persoanelor recomandate de mine". "La cererea apărătorului inculpatului NNNNNNNNNNNNNNN. de a recunoaşte din sală pe inculpatul F., indic o persoană, aceasta fiind OOOOOOOOOOOOOOO."

18. Declaraţie de martor WWWW. din data de 11 ianuarie 2016 din Dosarul nr. x din 2014. la filele nr. x - 3:? În procesul-verbal de percheziţie domiciliara, s-a consemnat ca toate documentele ridicate aparţineau inculpatului F. Deşi ştiam ca documentele nu-i aparţineau acestuia, nu am făcut obiecţiuni, dat fiind faptul că domnii anchetatori erau foarte nervoşi, grăbiţi, m-au luat repede, iar eu fiind student, nu eram familiarizat cu astfel de activităţi."? Inculpatul F. era angajat ca şofer în cadrul SC FF. SRL"

Mai mult, s-a solicitat ca instanţa de control judiciar să constate că depoziţiile celorlalţi martori propuşi de către acuzare şi audiaţi atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată nici măcar nu fac referire la persoana inculpatului: (1) ZZZ., (2) XXX., (3) PP., (4) QQ., (5) RR., (6) SS., (7) TT., (8) VV., (9) WW., (10) XX., (11) YY., (12) ZZ., (13) AAA., (14) BBB., (15) CCC., (16) DDD., (17) FFF., (18) GGG., (19) HHH., (20) III., (21) KKK., (22) NNN., (23) OOO., (24) HHHH., (25) QQQ., (26) TTT., (27) AAAA., (28) BBBB., (29) CCCC., (30) FFFF., (31) GGGG., (32) IIII., (33) DDDD., (34) EEEE., (35) UU., (36) YYY., (37) YY. (38) RRR. (39) PPP. (40) MMM. şi (41) VVV.

În concret, declaraţiile persoanelor menţionate anterior şi al căror conţinut relevant în ceea ce îl priveşte a fost redat succint, sunt singurele aflate la dosarul cauzei în care se fac referiri la persoana inculpatului, din cuprinsul acestor depoziţii reieşind împrejurarea ca, fie nu s-au întâlnit cu acesta, fie nu a avut niciun fel de atribuţii în cadrul societăţii O. SRL.

Totodată, din declaraţiile persoanelor audiate în cauza se confirmă susţinerile inculpatului încă din cursul urmăririi penale în conformitate cu care între anii 2009 şi 2011 a ocupat doar funcţia de şofer al inculpatului B. neavând vreo implicare în conducerea societăţii O. SRL nici măcar în fapt, fiind astfel infirmata teza Curţii de Apel Bucureşti în conformitate cu care inculpatul a fost "locotenentul", "omul de baza "al inculpatului B.

Din acest punct de vedere, coroborând depoziţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în prezenta cauză cu cele declarate de inculpat pe parcursul derulării întregului proces penal şi care confirma teza apărării în conformitate cu care nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la evaziune fiscală.

În susţinerea celor expuse anterior, s-a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere declaraţia pe care inculpatul a înţeles să o dea pe parcursul cercetării judecătoreşti cu ocazia audierii din data de 09 februarie 2015.

C. Înscrisuri

Sub aspectul mijlocului probator constând în înscrisurile depuse la dosarul cauzei? Instanţa de control judiciar poate constata că acestea nu sunt de natură a-l incrimina în vreun fel, infirmând teza instanţei de fond cu privire la presupusele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

Sub un prim aspect, instanţa retine ca incriminatoare pentru "dovedirea implicării active şi conştiente" a inculpatului în viaţa presupusei grupări infracţionale, înscrisurile descoperite cu ocazia percheziţiilor ce s-au desfăşurat la data de 9 iulie 2012 în mai multe locaţii din Bucureşti şi din tara.

Astfel, la filele x din cuprinsul hotărârii apelate, prima instanţa retine o serie de înscrisuri ale unor societăţi comerciale care ar avea aptitudinea de a demonstra implicarea inculpatului în activitatea evazionista întrucât, considera judecătorul fondului, acestea s-ar fi găsit în incinta imobilelor utilizate de către inculpatul.

Însă, inculpatul a solicitat instanţei de judecata sa observe faptul că, conform proceselor-verbale de percheziţie domiciliara încheiate la data de 9 iulie 2012, percheziţiile domiciliare s-au efectuat la imobilele aparţinând lui B. şi nicidecum la locuinţe ce aparţineau/erau utilizate de către inculpat. În susţinerea acestei argumentări, s-a solicitat a se lua în considerare pe lângă procesele-verbale întocmite şi care atestă fără dubiu locaţiile unde s-au găsit înscrisurile menţionate de către judecătorul instanţei de fond şi depoziţia martorului WWWW. în prezenta căruia s-au desfăşurat percheziţiile domiciliare. În acest sens, bunurile ce au fost ridicare de către ofiţerii de poliţie judiciară nu s-au aflat în incinta imobilului utilizat de către inculpat din Mun. Bucureşti, ci din locaţii aparţinând lui B. Totodată, se poate constata împrejurarea că din imobilele utilizate de inculpat din mun. Bacău şi Bucureşti nu au fost ridicate bunuri cu relevanţă probatorie în dosar.

Sub un al doilea aspect, tot din perspectiva materialului probator constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa de control judiciar este rugată să constate aşa cum s-a demonstrat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, bunurile mobile constând în ceasuri nu îi aparţin, astfel încât alegaţia instanţei de fond cu privire la situaţia financiara a inculpatului nu îşi găseşte fundament probator. Din acest punct de vedere, instanţa de fond a ignorat înscrisurile justificative (bonuri fiscale şi facturi emise de către societatea "MMMMMMMMMM."), depuse la dosarul cauzei de petenta NNNNN. şi care atestau dreptul acesteia de proprietate asupra bunurilor menţionate supra, considerând în mod nefondat ca întrucât acestea s-au găsit la domiciliul inculpatului operează o prezumţie absoluta ca ar fi fost şi proprietarul acesteia.

Sub un al treilea aspect, din perspectiva presupusului aport la săvârşirea activităţilor evazioniste, prin Raportul de expertiza contabilă judiciară efectuat de către expertul D.N.A. BBBBB., nu se face nicio menţiune despre aportul inculpatului la crearea prejudiciului calculat în urma săvârşirii presupuselor fapte incriminate de textul Legii nr. 241/2005, aspect ce demonstrează, încă o data, cele susţinute de către inculpat, conform cu care nu am avut nicio contribuţie în activităţile desfăşurate de societăţile comerciale inculpate în acest dosar. Chiar dacă dispoziţiile art. 1382 C. civ. consacra principiul solidarităţii, exista posibilitatea ca instanţa de judecata, în baza principiului solidarităţii, să nu procedeze la aceasta separare a prejudiciului pentru presupusele fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, consider ca raportul de expertiza financiar-contabil este elocvent sub aspectul neimplicării în niciun fel a inculpatului în presupusul mecanism evazionist. Cu toate ca, în cazul reparării prejudiciului ca urmare a răspunderii delictuale, conform art. 1382 C. civ. se consacra în mod expres un caz de solidaritate pasivă, s-ar putea astfel considera ca menţiunile privitoare la paguba concreta reţinuta în sarcina inculpatului nu ar trebui individualizată, însă, este obligatoriu ca, în analizarea participaţiei inculpatului la acest prejudiciu, să se indice acţiunile/inacţiunile prin care se presupune ca inculpatul a participat la crearea acestui prejudiciu.

Or, în cuprinsul raportului de expertiză nu se menţionează vreo activitate culpabila care să îi poată fi imputată şi prin care măcar să se indice care au fost activităţile de înlesnire ce au condus la comiterea faptei prejudiciabile şi care au cauzat persoanei vătămate paguba reclamată. În acest sens, dacă expertul ar fi apreciat ca, printr-o acţiune/inacţiune fiscală, inculpatul, ar fi contribuit, în orice modalitate, la săvârşirea de operaţiuni în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat la statului, prin raportul de expertiza ar fi trebuit să prevadă care este cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat, întrucât chiar dacă, conform principiului solidarităţii instanţa de judecata ar putea să nu separe acest prejudiciu, este necesară o stabilire a actelor fiecărui inculpat care au generat presupusul prejudiciu.

Şi din perspectiva materialului probator constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, activităţile indirecte şi mediate imputate inculpatului în actul de sesizare a instanţei nu au putut fi demonstrate, impunându-se aşadar achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit aceasta fapta în realitatea obiectiva.

D? Interceptări telefonice şi/sau ambientale

S-a solicitat a se constata că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la evaziune fiscală nu sunt infirmate nici măcar de interceptările efectuate de către Serviciul Roman de Informaţii, a căror transcriere se afla la dosarul cauzei, şi prin care se evidenţiază cu claritate obiectul discuţiilor precum şi persoanele cu care inculpatul a luat legătura în intervalul de timp cuprins între anii 2011 - 2012. Acest aspect este recunoscut şi de către organele de urmărire penală prin actul de sesizare a instanţei care la fila nr. x menţionează ca "lipsa de la dosarul cauzei a unor convorbiri telefonice relevante în ceea ce priveşte activitatea ilicită a inculpatului F. este determinata de conspirativitatea deosebita a acestuia (...) dovedind o adevărata paranoia în ce priveşte comunicarea telefonica a unor elemente aparent insignifiante cum ar fi locaţia în care se afla ori autoturismele cu care se deplasa". Aşadar, inculpatul a solicitat instanţei de control judiciar sa constate caracterul vădit tendenţios al concluziilor pe care procurorul de caz le trage în urma imposibilităţii depistării unei convorbiri care să fie de natura a îl incrimina în vreun fel, aceasta după ce a fost interceptat o perioadă îndelungată de timp.

De asemenea, alegaţia reprezentantului Ministerului Public demonstrează intenţia organelor de urmărire penală ca, în lipsa unui material probator care să înfrângă principiul în dubio pro reo, totuşi să reţină în sarcina inculpatului anumite fapte pe care, în realitate, nu le-a comis.

Tot sub acest aspect, însuşi judecătorul Curţii de Apel Bucureşti constată că din "probatoriul administrat în cauza nu se regăsesc convorbiri telefonice relevante în ceea ce priveşte activitatea ilicită a inculpatului F. [..]". Mai mult decât atât, fragmentele convorbirilor interceptate purtate de inculpat cu interlocutorii expuse în considerentele hotărârii (chiar şi scoase din context) nu relevă niciun fel de activitate ilicită a inculpatului, mai exact nu sunt de natura a plasa persoana inculpatului în cadrul unei presupuse asocieri infracţionale ori care să conducă măcar la o suspiciune că ar fi ajutat în vreun fel la dezvoltarea unui circuit evazionist.

Prin urmare, din perspectiva materialului probator constând în interceptările convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale, s-a solicitat a se observa că acestea nu sunt de natură a-l incrimina, nefiind în măsura să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie, aspect constatat şi de către judecătorul fondului şi care conferă o prezumţie absoluta principiului "in dubio pro reo."

II.1.2. Greşita reţinere a elementului material al laturii obiective sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la evaziune fiscală

Din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a solicitat instanţei de apel sa constate că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii), faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, infracţiune pentru care a şi fost condamnat în primă instanţă. Însă, aşa cum este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, pentru ca o persoana să fie plasată în cadrul unui grup infracţional organizat este necesar ca acţiunile săvârşite de aceasta în realitatea faptică să se circumscrie elementului material impus de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare. Totodată, la plasarea unei persoane în cadrul unui grup infracţional organizat trebuie avute în vedere şi îndeplinirea celorlalte condiţii impuse de verbum regens. Sub acest aspect, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută pentru prima data în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate şi transpusă şi în legislaţia internă mai întâi în cuprinsul Legii nr. 39/2003, iar, ulterior, inclusa în art. 367 din C. pen., a fost definită ca fiind "un grup structurat format din trei sau mai multe persoane, existent pe o anumită perioadă de timp şi având ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, în scopul obţinerii direct sau indirect, de beneficii financiare sau materiale".

Aşadar, potrivit prevederilor legale care incriminează aceasta fapta, existenţa unui grup infracţional organizat constituit în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni presupune: ca acesta să cuprindă un număr minim de membri (cel puţin 3); fiecare dintre persoanele implicate în cadrul grupării trebuind să se plaseze pe o anumită poziţionare ierarhică; fiecare persoană coordonator/executant trebuind să aibă roluri şi responsabilităţi bine conturate în cadrul asocierii; grupul trebuie să aibă o anumită stabilitate în timp.

În sensul celor menţionate supra, se poate constata că, din motivarea instanţei de fond nu se poate desprinde nici măcar indirect o implicare a inculpatului în cadrul unui presupus grup infracţional organizat, astfel cum este definit acesta de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, instanţa de fond nu a putut evidenţia rolul inculpatului în cadrul presupusei grupări, poziţionarea sa ierarhici în cadrul acestei structuri, contribuţia la crearea asocierii criminale dar, mai ales, persoanele implicate în cadrul grupării care să îi recunoască calitatea de coordonator al grupării şi, prin urmare, care să îi execute ordinele.

S-a solicitat a instanţei de apel să observe că, a atribui unei persoane care a avut funcţia de şofer, rolul de coordonator al grupării numai pentru simplul fapt ca era angajatul lui B., fără însă a specifica în ce modalitate mi-a adus aportul la crearea acestuia, precum şi rolul inculpatului, nu este de natura a îndeplini condiţiile exprese cerute de legiuitor pentru a plasa o persoana în cadrul unei asocieri infracţionale mai ales în cea mai grava forma, respectiv cea a constituirii. Aşadar, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, contrar celor petrecute în realitatea obiectiva şi dovedite prin mijloace de proba, prima instanţa a reţinut o situaţie de fapt eronata.

Mai mult, judecătorul fondului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea constituirii însă, chiar acesta, în expozitivul sentinţei apelate descrie o alta modalitate de săvârşire a acestei infracţiuni, respectiv cea de sprijinire, având în vedere împrejurarea ca în nici un moment nu a putut dovedi implicarea inculpatului în cadrul grupării. În acest sens, motivarea în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de constituire/iniţiere a unui grup infracţional organizat vizează de facto o alta modalitate de săvârşire a acesteia, respectiv cea a sprijinirii grupării şi nicidecum modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea. Prin urmare, în chiar expozitivul sentinţei apelate, judecătorul dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzuta la art. 7 din Legea nr. 39/2003 fără a arata în concreto împrejurările în care eu împreună cu alte persoane am luat rezoluţia infracţională de a constitui o asemenea grupare, şi ulterior implicarea în gestionarea unei asemenea activităţi ilicite. Din aceasta perspectiva, analizând conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni rezulta ca, sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta ilicită se poate realiza prin modalităţi multiple, respectiv: (1) iniţiere, (2) constituire, (3) aderare sau (4) sprijinire sub orice forma a unei astfel de asocieri.

Raportat la fapta reţinută prin Sentinţa penală nr. 106/F/2016, prin acţiunea de constituire, în literatura de specialitate s-a apreciat ca aceasta ar presupune asocierea concreta a trei sau mai multe persoane, fie prin acordul direct de voinţa fie chiar şi tacit, în vederea organizării unui grup care să pregătească şi sa pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni.

În ceea ce priveşte modalitatea alternativa de săvârşire a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv cea a acţiunii de sprijinire sub orice forma, aceasta presupune ajutorul pe care o persoana îl acordă membrilor acestuia în scopul săvârşirii infracţiunii ce intra în obiectul asocierii infracţionale.

Aşadar, expunerea instanţei de fond în conformitate cu care inculpatul ar fi adus contribuţia prin executarea anumitor ordine nu poate sa susţină o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea constituirii.

Însă, nici dacă s-ar lua în considerare săvârşirea infracţiunii în modalitatea sprijinirii, tot nu se identifica niciun aspect de facto care să susţină aprecierea primei instanţe. Prin urmare, exista o neconcordanţă vădită între motivarea pe care prima instanţă expus-o în cuprinsul sentinţei apelate şi dispoziţia de condamnare.

Sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, din considerentele sentinţei apelate, elementul material al laturii obiective nu este întrunit nici în ceea ce priveşte aceasta a doua infracţiune. Astfel, pentru a se retine complicitatea ca forma a participaţiei penale, trebuie să se constate îndeplinirea cumulativa a anumitor condiţii, cerinţe ce nu au putut fi dovedite pe parcursul derulării cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond.

În primul rând, este necesar ca în realitatea obiectiva să se fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală de o alta persoana în calitate de autor. Sub acest aspect, nici organele de urmărire penală, dar nici instanţa de fond nu au putut proba participarea sub forma complicităţii a inculpatului la presupusele faptele de evaziune fiscală, simpla calitate pe care a deţinut-o la un moment dat şi anume cea de şofer şi angajat al societăţii FF. SRL nu poate prezuma de plano o posibila complicitate a inculpatului la infracţiuni cu caracter economic în scopul obţinerii de venituri ilicite, neindividualizându-se în concret modalitatea de participare a inculpatului la comiterea faptei.

În al doilea rând, o alta cerinţa necesara pentru a fi în prezenta complicităţii la săvârşirea unei fapte constă în săvârşirea de către complice a unor activităţi de înlesnire, ajutor la comiterea faptei de către autor. Din acest punct de vedere, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă actele pe care inculpatul le-ar fi îndeplinit în calitate de complice anterior săvârşirii faptei de către autorii infracţiunii premisă sau în perioada cuprinsa între începerea executării şi consumarea faptei ilicite.

Totodată, contribuţia complicelui să fi folosit efectiv autorului în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Din aceasta perspectiva, pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe nu a reieşit cum şi în ce mod, inculpatul, în calitate de şofer al inculpatului B., as fi înlesnit/ajutat la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.

Actul de complicitate, în oricare dintre modurile în care s-a manifestat trebuie să fie efectuat cu intenţie. Nici sub aspect subiectiv organele de urmărire penală nu au putut demonstra forma de vinovăţie cu care inculpatul as fi contribuit la săvârşirea acestei fapte, având în vedere că pentru existenţa complicităţii se cere ca sprijinul să fie acordat cu intenţie directă sau cu intenţie indirectă.

II.1.3. Lipsa laturii subiective din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la evaziune fiscală

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) C. pen., fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzuta de legea penală, prevedere ce trebuie coroborată cu cea prevăzuta de art. 16 alin. (6) teza I C. pen. care stabileşte ca fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie".

Din aceasta perspectiva, nici sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond nu a putut preciza momentul volitiv la care inculpatul a decis să pună în aplicare rezoluţia infracţională de constituire a unei asocieri criminale precum şi intenţia de a contribui la înlesnirea unui circuit de tip evazionist. În acest context, din analiză nu se desprind elementele esenţiale care să susţină forma de vinovăţie a inculpatului, cerinţa esenţială a pentru existenţa unei infracţiuni, nefiind astfel analizată componenta laturii subiective nici în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii) nici din perspectiva infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Concret, în accepţiunea legii penale romane, vinovăţia unei persoane trebuie privită ca un proces subiectiv ce implica existenţa a doi factori, respectiv: (1) un factor intelectiv şi (2) un factor volitiv, elemente ce trebuie să rezulte neechivoc din analiza pe care instanţa de judecata o expune în cuprinsul hotărârii de condamnare ca urmare a analizării materialului probator administrat în cauza.

În ceea ce priveşte dovedirea existentei factorului intelectiv (factorului de conştiinţă), acesta constă în reprezentarea faptei, a condiţiilor de concepere, urmărilor şi a legăturii de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediata produsă ca urmare a săvârşirii faptei ilicite. Din aceasta perspectiva, trebuie ca, în considerentele hotărârii judecătoreşti prin care este tranşat conflictul penal, mai ales în cazul unei condamnări, să se arate împrejurarea că, în conştiinţa făptuitorului, a apărut ideea de a săvârşi o fapta precum şi reprezentarea urmărilor acesteia. Sub acest aspect, în conştiinţa făptuitorului trebuie ca, în aceasta etapă, să aibă loc o deliberare asupra motivelor care ar justifica săvârşirea infracţiunii cât şi asupra motivelor care ar impune abţinerea făptuitorului de la comiterea acestei infracţiuni, odată terminat procesul de luare a hotărârii de a acţiona, factorul intelectiv fiind realizat.

Raportându-ne la conţinutul Sentinţei penale nr. 106/F/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x din 2014, judecătorul fondului nu a reuşit sa explice în concreto participaţia inculpatului la înfăptuirea grupării precum şi în activitatea ulterioara acesteia din perspectiva primului element al laturii subiective, simpla menţiune ca ar fi sprijinit mecanismul evazionist prin "executarea ordinelor" lui B. nefiind în măsura să descrie motivaţia inculpatului la nivel cognitiv de a proceda la punerea în aplicare a planului infracţional şi, respectiv, la urmărirea rezultatului preconizat prin săvârşirea acesteia

Cel de-a doilea factor ce trebuie sa reiasă din analiza laturii subiective este cel volitiv ce presupune trecerea de la manifestarea de conştiinţa la manifestarea de voinţa, prin care subiectul activ al infracţiunii mobilizează energiile de care dispune, în vederea realizării actului de conduita exterioara.

Sub acest aspect, din analiza pe care judecătorul trebuie să o expună în cuprinsul hotărârii, este necesar ca măcar indirect să reiasă voinţa făptuitorului de a săvârşi actul de conduită interzis precum şi cerinţele ca aceasta voinţa să îi aparţină şi să îi fie imputabilă persoanei care a comis fapta ilicită.

Aşadar, în cuprinsul Sentinţei nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti nu se poate deduce împrejurarea ca inculpatul a acţionat în mod liber având posibilitatea de autodeterminare în vederea realizării mecanismului evazionist, nefiind arătată forma de vinovăţie cu care a acţionat din perspectiva factorului volitiv. În acest sens, menţiunea ca inculpatul a facilitat realizarea infracţiunii scop a grupului nu poate suplini analiza laturii subiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat mai ales că, în modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea, infracţiunea trebuie comisă cu intenţie directă calificată prin scop. Iar din perspectiva infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, forma de vinovăţie consta tot în intenţie, instanţa de fond neputând aduce nici un mijloc de probă care să confirme împrejurarea ca inculpatul cu intenţie a contribuit prin acte de ajutor material la derularea presupusului mecanism evazionist.

Sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, atât în literatura de specialitate cât şi în practica instanţelor de judecata se apreciază că aceasta se comite cu intenţie. În cazul modalităţii de constituire s-a opinat, în unanimitate, ca aceasta este comisă cu intenţie directa calificată prin scop, iar din perspectiva celorlalte modalităţi de săvârşire ale infracţiunii - inclusiv în cazul în care făptuitorul îşi da concursul la realizarea infracţiunii scop prin sprijinirea asocierii ilicite - se apreciază că acestea se pot comite şi cu intenţie indirectă.

Din perspectiva scopului ce trebuie urmărit prin săvârşirea acestei infracţiuni, prin acţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat se urmăreşte obţinerea, pe calea asocierii, de avantaje ilicite care pot fi materiale şi/sau politice, în prezenta cauză presupusul scop care se desprinde din motivarea sentinţei fiind obţinerea unui avantaj patrimonial. Or, sub aspectul formei de vinovăţie cu care trebuie comisă infracţiunea, pe plan decizional, trebuie individualizata intenţia persoanei de a face parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii unor activităţi ilicite, aspect ce a fost omis în motivarea sentinţei apelate. Din aceasta perspectivă, instanţa de fond nu a putut arăta, în considerentele sentinţei penale, că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei şi, totodată, a urmărit producerea acestuia. Mai mult, din expunerea instanţei de fond, nu se poate identifica nici scopul pe care judecătorul fondului 1-a avut în vedere strict prin raportare la inculpatul F.

Prin urmare, instanţa de control judiciar poate constata împrejurarea că fapta reţinută în sarcina inculpatului de către Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu respecta exigenţele dispoziţiilor procesual penale care impun ca instanţa de judecata să procedeze la o analiza a elementelor constitutive ale infracţiunii pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în mod nemijlocit în etapa cercetării judecătoreşti.

În concluzie, s-a solicitat a se constata că la dosarul cauzei nu există mijloace de probă care să confirme fapta de constituire a unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului de către judecătorul instanţei de fond. Aceasta, întrucât fapta menţionată nu există în materialitatea sa din perspectiva atribuţiilor pe care le-a avut în perioada 2011 - 2012, conduita inculpatului neîntrunind condiţiile cerute de verbum regens pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni. În acest context, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului, nefiind dovedite cerinţele esenţiale cerute de textul legal care plasează o persoanţ în cadrul unei "asocieri criminale", acuzaţiile reprezentanţilor DNA, însuşite de către prima instanţa rămânând la stadiul de simple supoziţii, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar poate constata inaptitudinea materialului probator strâns la dosarul cauzei de a conduce măcar indirect la o presupunere rezonabilă ca inculpatul a participat în vreun fel la sprijinirea unei grupări infracţionale fapt ce atrage aplicarea principiului "in dubio pro reo", probele invocate în considerentele hotărârii apelate nefiind în măsura sa înfrângă prezumţia de nevinovăţie, ba dimpotrivă, confirma cele susţinute de către inculpatul încă de la începutul anchetei. Concret, s-a solicitat a se observa că din declaraţiile inculpaţilor/martorilor audiaţi atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, din conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei precum şi din interceptările efectuate nu reies elemente care să plaseze persoana inculpatului în cadrul unui grup infracţional organizat.

Prin urmare, în niciun moment menţiunile din cuprinsul rechizitoriului cu privire la infracţiunea de constituire a unui infracţional organizat nu au putut fi probate, nedemonstrându-se de către acuzare rolul pe care inculpatul l-ar fi avut în cadrul presupusei asocieri, responsabilităţile ce îi reveneau precum şi reprezentarea ilicită pe care ar fi avut-o la momentul la care a "constituit" gruparea menţionată în actul de sesizare a instanţei.

Totodată, instanţa de apel poate constata că, nici în etapa urmăririi penale nici în faza judecăţii cauzei în prima instanţa, nu s-a putut constata îndeplinirea cumulativa a condiţiilor necesare pentru existenţa participaţiei penale sub forma complicităţii în persoana inculpatului, condiţii esenţiale în lipsa cărora nu poate fi incident textul art. 48 C. pen. Concret, s-a solicitat a se avea în vedere că, din probatoriul administrat în cauza nu rezulta actele pe care inculpatul le-as fi îndeplinit în calitate de complice anterior/concomitent săvârşirii faptelor de evaziune fiscală de către presupuşii autori, nu s-a putut demonstra atitudinea subiectiva cu care inculpatul şi-a adus contribuţia în presupusul circuit evazionist şi, poate cel mai important aspect, nu s-a dovedit cum şi în ce modalitate vreo acţiune de-a inculpatului i-a profitat efectiv subiectului activ circumstanţiat al infracţiunii premisă.

Particularizând, pentru ca inculpatului să i se retina infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, antecedenţa secundara ar fi trebuit realizata în favoarea inculpatului HH., acesta fiind administratorul societăţii O. SRL şi posibilul subiect activ al faptelor prevăzute de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 241/2005. Or, chiar prin depoziţia acestuia, inculpatul HH., care a recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, a negat orice participare a inculpatului în cadrul operaţiunilor derulate prin intermediul societăţii O. SRL

Având în vedere şi lipsa de la dosarul cauzei a unor probe rezultate din utilizarea metodelor speciale de supraveghere şi cercetare prin raportare la documentele financiar-contabile ataşate la dosarul cauzei şi a depoziţiilor inculpaţilor şi martorilor audiaţi până la acest moment (care declara fie nu se cunosc cu persoana inculpatului, fie nu menţionează aspecte de natura a-l plasa într-o sfera a ilicitului penal), devine plauzibila teza apărării potrivit cu care inculpatul nu a săvârşit faptele de care sunt acuzat.

Pentru toate argumentele, a solicitat a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de legiuitor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la evaziune fiscală, din aceasta perspectiva hotărârea instanţei de fond fiind nelegala şi netemeinicia.

II.2. În ceea ce priveşte nelegalitatea Sentinţei din perspectiva nelegalei constituiri a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală ca parte civilă

Cu titlu prealabil, aşa cum se poate observa din cuprinsul sentinţei apelate, Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea civilă a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală (în continuare "ANAF") stabilind ca prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului în urma presupusei activităţi evazioniste se ridica la suma de 242.642.205,44 RON. În acest sens, din expozitivul sentinţei apelate se poate observa ca instanţa de fond a considerat ca ANAF s-a constituit parte civilă respectând prevederile procesual penale ce reglementează constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, argument ce nu poate fi primit în considerarea următoarelor argumente, respectiv:

Sub un prim aspect, aşa cum susţin reprezentanţii ANAF la punctul nr. 1 din cuprinsul adresei nr. x din data de 05 februarie 2016, instituţia s-a constituit parte civilă în cauza pe baza concluziilor raportului de expertiza întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul DNA BBBBB.

În acest sens, s-a solicitat a se constata împrejurarea ca statul, prin ANAF, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 243.551.373,06 RON, preluând cuantumul presupusului prejudiciu astfel cum acesta a fost calculat prin intermediul raportului de expertiza financiar-contabilă dispus în Dosarul nr. x din 2012, în faza de urmărire penală. Din aceasta perspectiva, s-a solicitat a se constata că organele fiscale nu au întreprins vreun demers în vederea constatării cuantumului prejudiciului ce ar fi fost cauzat în urma neîndeplinirii obligaţiilor datorate de către societăţile implicate în prezenta cauză în urma desfăşurării operaţiunilor de producţie şi comercializare a produselor petroliere. Concret, conform legislaţiei în vigoare, în ipoteza comiterii unor presupuse fapte de evaziune fiscală. prejudiciul creat bugetului de stat trebuie calculat pe baza unor documente ale organelor fiscale (procese-verbale, rapoarte de inspecţie fiscală, decizii de impunere, etc.) şi nicidecum în mod direct prin întocmirea unui raport de constatare/expertiza dispus de organele de urmărire penală.

Aşadar, potrivit prevederilor cuprinse în legislaţia fiscală, organele cu atribuţii în acest sens au obligaţia ca, la solicitarea reprezentanţilor Ministerului Public, să întocmească un proces-verbal prin care să evalueze posibilul prejudiciul pe care un contribuabil îi datorează bugetului de stat şi, în consecinţă, să emită o decizie de impunere aferentă sumei respective.

Astfel, cu aceasta evaluare a creanţei fiscale pe care reprezentanţii fiscului o stabilesc, statul prin reprezentant, se va constitui parte civilă într-o cauza penală, desigur organele judiciare putând dispune efectuarea junei expertize pentru a completa sau pentru a constata dacă aceasta suma a fost corect stabilita de către organele fiscale. Din aceasta perspectivă, prin neemiterea unei decizii de impunere în cursul urmăririi penale se îngrădeşte dreptul constituţional la apărare în contenciosul fiscal, contribuabilul neputând contesta actul administrativ fiscal ce stabileşte creanţa datorata bugetului general consolidat al statului. În acest sens, şi dispoziţiile art. 150 din C. proc. fisc. care stabilesc în sarcina organelor fiscale obligativitatea întocmirii de documente justificative care să ateste prejudiciul pe îi datorează un contribuabil bugetului de stat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, respectiv:

- "procesele-verbale de sesizare a organelor de urmărire penală prin care organele fiscale constata situaţii de fapt ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, precum şi procesele-verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin care se evaluează prejudiciul nu sunt acte administrativ-fiscale în sensul prezentului cod.

- pe baza proceselor-verbale prevăzute la alin, fi). organul fiscal organizează evidenţa fiscală a sumelor reprezentând prejudiciul înscrise în aceste procese-verbale distinct de evidenţa creanţelor fiscale.

- contribuabilul/plătitorul sau alta persoana interesata poate sa plătească sumele înscrise în procesele-verbale prevăzute la alin. (1) sau, după caz, pretenţiile organului fiscal înscrise în documentele prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal ori de cate ori, prin actele emise de organele judiciare, rezulta ca persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate, acestea se restituie. în acest caz, dreptul la restituire se naşte la data comunicării actului de către organul judiciar."

Mai mult, chiar şi în situaţia în care un contribuabil nu ar depune declaraţiile fiscale obligatorii, organele din subordinea ANAF au îndatorirea sa emită o decizie estimativa de impunere în conformitate cu prevederile art. 66 din O.G. nr. 92/2003 (art. 67 din C. proc. fisc. în vigoare la nivelul anului 2011).

Aceasta soluţie a fost adoptată şi în practica instanţelor de judecata, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 1737 din 25 martie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut ca, în ipoteza în care un contribuabil nu depune declaraţiile fiscale ori nu ţine evidenţa contabilă, organul fiscal are îndatorirea sa procedeze la estimarea bazei de impunere prin identificarea elementelor care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.

Pentru toate aceste aspecte, s-a solicitat a se constata că în prezenta cauză nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ce stabilesc modalitatea de calcul a prejudiciului în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 şi în raport de care persoana vătămata ANAF s-a constituit parte civilă.

Sub un al doilea aspect, din perspectiva legislaţiei fiscale aplicabile în cauza, s-a solicitat a se observa poziţia reprezentanţilor ANAF exprimata la punctul nr. 4 din cadrul Adresei nr. x din 5 februarie 2016, aceştia considerând ca în prezentul dosar nu ar fi vorba despre o creanţa fiscală ci de un prejudiciu, astfel încât nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 93 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

O prima problema ce se impune a fi clarificata este legea fiscală aplicabila în prezenta cauză întrucât, aşa cum rezulta din răspunsul menţionat anterior, reprezentanţii ANAF se raportează la legislaţia care se afla în vigoare în prezent, iar nu la prevederile fiscale care era în vigoare la data săvârşirii presupuselor fapte.

Or, reprezentanţii ANAF trebuiau să aibă în vedere legislaţia fiscală aferentă perioadei 2011 - 2012 (şi care era aplicabilă la momentul săvârşirii presupuselor infracţiuni), întrucât aprecierea modalităţii în care o societate comerciala îşi respecta (sau nu) obligaţiile decurgând din creanţe fiscale se raportează la legislaţia fiscală în vigoare de la acel moment iar nu la dispoziţiile unei legi viitoare. Sub acest aspect, s-a susţinut că dispoziţiile Legii nr. 207/2015 nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte procedura de stabilire a creanţelor fiscale. A considera altfel ar însemna a nesocoti atât principiul "tempus regit actum"- expresie care denumeşte principiul activităţii legii procesuale - cât şi principiul neretroactivităţii legii (cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile). În acest sens, art. 6 alin. (1) teza I din C. civ. (norma comună în materie) prevede ca legea civilă se aplica în intervalul de timp cât ea se afla în vigoare. Prin aceasta dispoziţie, se consacra principiul neretroactivităţii legii ce consfinţeşte regula juridică potrivit căreia o lege "se aplică numai situaţiilor juridice care se ivesc în practica după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor ulterioare".

Mai mult, principiul neretroactivităţii legii este un principiu constituţional consacrat şi de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din legea fundamentală ce stabilesc ca "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Prin urmare ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ca un act normativ (cu excepţiile prevăzute de lege) să se aplice retroactiv într-o cauză. O a doua problemă ce se impune a fi clarificată constă în susţinerea reprezentanţilor ANAF conform căreia dispoziţiile art. 93 alin. (2) din C. proc. fisc. (în vigoare la momentul de faţă) nu sunt aplicabile întrucât în acest dosar "nu se vorbeşte despre o creanţă fiscală ci despre un prejudiciu". În acest sens, se consideră că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează modalitatea prin care se calculează creanţele fiscale respectiv a) prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (1) şi b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri", şi, prin urmare nici nu se impune stabilirea cuantumului creanţei fiscale datorate bugetului de stat de către societatea O.: O. SRL prin aceasta modalitate. Însă, din această perspectivă, răspunsul reprezentanţilor ANAF nu poate fi primit deoarece, conform reglementarilor fiscale ce erau în vigoare la data comiterii presupuselor fapte ilicite, în ipoteza comiterii unei infracţiuni de evaziune fiscală, A.N.A.F. era obligată să calculeze creanţa fiscală şi să emită decizie de impunere pentru ca mai apoi, dacă se considera necesar, se putea desemna un expert care să întocmească un raport de expertiză prin care să aducă la cunoştinţa organelor judiciare aspecte tehnice de natură a fi anchetă penală.

Un aspect deosebit de important este şi faptul că ANAF este singura autoritate delegată de stabilire a creanţei fiscale, în baza art. 85 alin. (1) Codul de procedură fiscală, iar simpla emitere a unei ordonanţe pe baza proceselor-verbale ale fostei Gărzi Financiare (actualei DGAF) şi/sau ANAF nu constituie titlu de creanţa fiscală, pentru ca procesele-verbale sunt estimări ale unui prejudiciu fiscal, nu sunt creanţe certe, stabilite conform legii printr-o inspecţie fiscală.

În concluzie, şi din perspectiva legislaţiei fiscale aplicabile, instanţa de judecată este rugată să constate că, în prezenta cauză, nu este clară modalitatea în care Agenţia Naţională de Administrare fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 243.551.373,06 RON.

Sub un al treilea aspect, în ceea ce priveşte modul de formare a prejudiciului prin săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, organele fiscale şi cele de urmărire penală vor trebui să aibă în vedere atât sumele datorate cu titlu de impozite, taxe sau alte contribuţii, cât şi dobânzile şi penalităţile corespunzătoare acestor sume de bani, conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

De asemenea, pentru angajarea răspunderii penale a unei persoane fizice sau juridice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală este esenţială stabilirea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat prin comiterea acestei fapte, în majoritatea cauzelor judiciare, acesta fiind reclamat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc şi care este stabilit de organele judiciare prin administrarea mijlocului de probă constând în rapoarte de constatare fiscală sau de expertize financiar-contabile.

Or, în prezenta cauză, societatea O. SRL a făcut obiectul a numeroase controale (în majoritatea cazurilor fiind inopinate) din partea reprezentanţilor ANAF, de fiecare dată, organele fiscale fiind în imposibilitate în a constata o sustragere a societăţii de la plata taxelor aferente producţiei şi comercializării produselor petroliere inferioare. Acest aspect rezultă şi din cele 37 de procese-verbale de control încheiate de ANAF Constanţa cu prilejul controalelor desfăşurate la sediul societăţii O. SRL Mai mult, aşa cum rezulta şi din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu există nicio sesizare penală din partea autorităţilor fiscale care să reclame un prejudiciu în sarcina societăţii O. SRL.

S-a solicitat a se observa ca modalitatea de stabilire cu certitudine a prejudiciului cauzat este deosebit de importantă mai ales în cazul infracţiunilor economice, în practica judiciară ridicându-se adeseori problematica stabilirii întinderii cu claritate a prejudiciului cauzat ce are incidenţa imediata asupra laturii penale a procesului penal. Concret, stabilirea cu certitudine a prejudiciului este deosebit de importanta şi din perspectiva încadrării juridice a faptei întrucât are consecinţe în ceea ce priveşte variantele agravante ale infracţiunii de evaziune fiscală, prin condiţionarea tratamentului sancţionator al acestora de depăşirea unor praguri valorice de 100.000 de euro şi respectiv 500.000 de euro reprezentând tocmai cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat.

Astfel, din interpretarea legislaţiei fiscale coroborata cu dispoziţiile comune în materie (impuse de C. civ.) se consideră că un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent, atunci când fie este declarat de contribuabil sau prin decizie de impunere a ANAF.

Stabilirea certă a prejudiciului produce consecinţe practice nu doar asupra încadrării juridice pe care organul judiciar este chemat sa o stabilească, ci şi asupra altor aspecte derivate din angajarea mecanismului răspunderii penale, cum ar fi posibilitatea de exercitare din partea inculpatului a cauzei de nepedepsire ce a fost prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 (pe temeiul aplicării legii penale mai favorabile, în situaţia în care faptele au fost săvârşite anterior transformării cauzei de nepedepsire într-o cauza de reducere a pedepsei) sau a cauzei de reducere a pedepsei incidenţa în momentul de faţă şi doar în situaţia în care pretenţiile părţii civile se confunda cu prejudiciul stabilit în cursul procesului penal.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ce era în vigoare la momentul plasării activităţii infracţionale de către organele de urmărire penală, "în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplica o sancţiune administrativa, care se înregistrează în cazierul judiciar".

Mai mult, stabilirea cu certitudine a prejudiciului are o înrâurire directă şi asupra întinderii masurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului, pe care organele judiciare sunt obligate să le instituie, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Nu în ultimul rând, un alt aspect ce ţine de stabilirea cu exactitate a prejudiciului este soluţionarea laturii civile a procesului penal în acest sens, practica judiciară în materie este neunitară, propunând multiple moduri de apreciere a prejudiciului.

Într-o prima orientare jurisprudenţială se susţine că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat printr-o infracţiune de evaziune fiscală trebuie să fie compus doar din cuantumul obligaţiei fiscale ce a fost sustras de la plata, cuantumul celorlalte obligaţii fiscale accesorii (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere) nefiind susceptibile de a intra sub incidenţa noţiunii de prejudiciu cauzat statului, deoarece ar reprezenta simple debite fiscale formate ca urmare a naşterii unui raport juridic de conflict, exclusiv, de drept fiscal, aşadar acestea neavând origini "penale" ar fi ilogic să fie imputate făptuitorului în cadrul unui proces penal.

Un alt argument susţinut de promotorii acestei opinii ar fi acela că aceste obligaţii accesorii se multiplică inclusiv pe perioada procesului penal după un algoritm stabilit de Codul de procedură fiscală, şi cum procesului penal nu i se poate stabili o durată certă, nici aceste obligaţii fiscale nu pot avea o întindere certă, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere de organul judiciar.

Totodată se susţine faptul că durata procesului penal este independentă de voinţa făptuitorului, adeseori fiind determinată de conduita organelor judiciare, fiind lipsit de justeţe ca mărimea prejudiciul imputat făptuitorului să fie dependentă de un factor exterior acestuia, aşa cum este durata procesului penal.

Într-o altă orientare jurisprudenţială se consideră faptul că stabilirea prejudiciului trebuie raportat la definiţia sa din dreptul civil, acesta fiind o paguba materiala ce se compune atât din prejudiciul efectiv transpus în cuantumul obligaţiilor de la plata căror s-a sustras contribuabilul", dar şi din beneficiul nerealizat de către titularul acestor venituri).

Astfel, potrivit art. 1385 alin. (3) C. civ. "despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îi realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului".

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o situaţie de speţă deferită instanţei supreme în apel, care, deşi se focalizează asupra altor instituţii de drept penal substanţial, sunt esenţiale şi în prezenta cauză:

"(...), inculpatul nu poate beneficia, însă de dispoziţiile legii penale favorabile pentru că nu a acoperit integral prejudiciul cauzat bugetului de stat. în soluţionarea acţiunii civile, instanţa este ţinută şi de respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată cât şi acoperirea folosului material, a unui câştig de care partea civilă a fost lipsită. În cauză, inculpatul a achitat obligaţiile fiscale de la care societatea ce o administra s-a sustras (taxa pe valoare adăugată) în cuantum de 3.731 RON şi impozit pe profit în sumă de 3.147 RON, dar nu a achitat majorările de întârziere aferente sumei achitate, calculate conform Codului de procedură fiscală de la 25 octombrie 2005, când obligaţiile de plată au devenit scadente, şi până la 11 ianuarie 2011, când inculpatul a achitat paguba efectivă".

Soluţia pronunţată de instanţa supremă îmbrăţişează dispoziţiile civile potrivit cu care prejudiciul se repara integral, iar acesta trebuie să se compună atât din pierderea suferita de cel prejudiciat, cât şi din câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să-l realizeze şi de care a fost lipsit.

Potrivit acestei ultime opinii, în intervalul de timp cât bugetul general consolidat a fost privat de plata unor obligaţii fiscale ce au fost sustrase prin mijloace frauduloase, titularul acestor creanţe fiscale a fost lipsit de posibilitatea legală să obţină un câştig prin tezaurizarea sau utilizarea respectivelor sume de bani. În concordanţă cu acest aspect, se ridica problema sediului materiei incident în această chestiune.

Având în vedere toate aceste aspecte, s-a solicitat a se observa că, pe de o parte, C. civ. conţine dispoziţii exprese cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale, precum şi la modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat iar, pe de alta parte, pot fi pe deplin aplicabile şi dispoziţiile Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, ce reglementează norme juridice proprii cu privire la debitele fiscale ce au fost sustrase plăţii către bugetul general consolidat. Sub acest aspect, se considera atât în literatura de specialitate cât şi în practica instanţelor de judecata ca, în tot cursul procesului penal având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală, dispoziţiile C. pen. şi C. proc. pen., precum şi cele ale legii speciale trebuie racordate cu dispoziţiile legii fiscale şi de procedura fiscală. De altfel, analizând dispoziţiile Legii nr. 241/2005, legiuitorul defineşte noţiunea de obligaţii fiscale (art. 2 lit. e) făcând trimitere la dispoziţiile Codul fiscal şi Codului de procedura fiscală, în care evident sunt regăsite norme juridice speciale edictate de legiuitor şi distincte de cele prevăzute de C. civ.

Prin urmare, având în vedere ca dispoziţiile Legii nr. 241/2005 ce definesc prejudiciul în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală sunt considerate speciale faţă de norma generală statuată în C. civ., acestea se vor aplica cu prioritate conform principului "specialia generalibus derogat".

Având în vedere toate aceste considerente, s-a solicitat a se observa importanţa stabilirii cu certitudine a prejudiciului cauzat în urma săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, rolul expertului fiind esenţial în stabilirea regulilor, principiilor şi standardelor ce trebuie aplicate într-o cauză.

Aşadar, întocmirea unui raport de expertiză de către un expert contabil care nu face parte din cadrul ANAF poate avea consecinţe sub aspectul determinării creanţei fiscale, acesta fiind un domeniu strict specializat fiind necesare anumite cunoştinţe suplimentare de contabilitate faţă de cele deţinute de experţii din cadrul organelor judiciare.

În concluzie, faţă de toate argumentele la adresa nr. x din data de 5 februarie 2016 ce conţine răspunsul reprezentanţilor Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală cu privire la modalitatea prin care această instituţie a înţeles să se constituie parte civilă prezentul dosar, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea prezentului apel este rugată să constate următoarele: într-o cauză penală ce implică săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală statul prin ANAF nu se poate constitui parte civilă un prejudiciu cert, adică fără demararea unei inspecţii fiscale şi fără emiterea unei decizii de impunere, care pot fi contestate în contencios fiscal. Organul de urmărire penală are obligaţia ca, pe durata cercetării penale a persoanei suspectată de comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, să solicite ANAF o decizie fiscală.

Din practica instanţelor de contencios a reieşit, faptul că instanţele nu au rolul de a stabili creanţe fiscale. ANAF fiind singura autoritate care, prin lege specială, are acest drept, organul de urmărire penală neavând dreptul de a calcula prejudiciu fiscal, dacă acest prejudiciu nu a fost stabilit de ANAF? Instanţa nu poate stabili un prejudiciu (constând într-o creanţa fiscală), dar poate verifica prin expertiză legalitatea acesteia, după care trebuie să se pronunţe cu privire la corectitudinea deciziei de impunere, care este o decizie definitivă. Prin neemiterea unei decizii de impunere în cursul urmăririi penale se îngrădeşte dreptul constituţional la apărare în contenciosul fiscal, neputându-se contesta actul administrativ fiscal, un drept garantat al contribuabilului.

Concluzionând, s-a susţinut că faptele de constituire a unui infracţional organizat (în modalitatea constituirii) şi de complicitate la evaziune fiscală pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului nu sunt dovedite de niciun mijloc de probă. Astfel, prin probatoriul administrat în cauza, Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu a putut plasa persoana inculpatului în cadrul unei grupări infracţionale organizate (prin imposibilitatea stabilirii rolului/atribuţiilor inculpatului precum şi a poziţiei în cadrul grupului). Totodată, în expozitivul Sentinţei penale nr. 106/F/2016 nu s-a putut demonstra cum şi în ce fel am sprijinit presupuşii autori la săvârşirea faptelor de evaziune fiscală în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor datorate bugetului consolidat al statului, probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe nefiind în măsura să conducă la o presupunere rezonabilă ca inculpatul ar fi săvârşit fapta de complicitate la evaziune fiscală.

Sub acest aspect, analizând, materialul probator constând în declaraţii de inculpaţi şi martori, înscrisurile depuse la dosar precum şi notele SRI de redare a convorbirilor telefonice, expertize judiciare, se poate constata că inculpatul, în niciun moment nu a avut vreo calitate sau vreo implicare în cadrul societăţilor ce au efectuat operaţiuni cu produse petroliere, în perioada presupus infracţională fiind angajat în cadrul societăţii FF. SRL în calitate de şofer.

De asemenea, inculpatul a precizat că pe marea majoritate a inculpaţilor/martorilor din acest dosar nu îi cunoaşte, iar cei care îl cunosc nu au relevat aspecte care să conducă la presupunerea că inculpatul ar fi săvârşit vreo activitate ilicită iar, pe parcursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa primei instanţe, probatoriul a arătat ca inculpatul nu am sprijinit şi nu a participat la săvârşirea niciunei presupuse fapte având ca scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.

Sub aspectul conduitei procesuale adoptate, inculpatul nu s-a sustras în niciun moment de la urmărire penală, ba dimpotrivă, a înţeles să nu tergiversez procesul penal, a dat declaraţie şi s-a prezentat ori de cate ori a fost chemat de către organele judiciare pe parcursul urmăririi penale sau în etapa cercetării judecătoreşti, la fiecare termen stabilit în acest sens.

Aşadar, atât în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi în cazul faptei de complicitate la evaziune fiscală, nici acuzarea nici instanţa de fond nu au putut demonstra îndeplinirea condiţiilor atât sub aspectul tipicităţii subiective cât şi sub aspectul tipicităţii obiective a acestor fapte.

În concluzie, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti de condamnare este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte persoana inculpatului, întrucât din coroborarea împrejurărilor de facto cu probele administrate atât în cursul cercetării penale, cât şi nemijlocit în faţă instanţei de fond nu au reieşit elemente care să ateste, măcar indirect, ca inculpatul se face vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Apelantul inculpat D., a formulat următoarele motive de apel:

Sentinţa penală nr. 106/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în data de 9 iunie 2016 este nelegală şi netemeinică, deoarece nu se justifică infracţiunea de spălare de bani, întrucât eu nu a făcut decât să se supună ordinelor şi cerinţelor lui B. şi am avut la baza un contract de prestări servicii cu firma OOOOO. Dubai, firma pe care o controla B.

Pedeapsa pe care i-a fost aplicată este prea mare, întrucât de la început a colaborat cu organe de cercetare penală, a fost sincer în declaraţii, a recunoscut faptele, a spus adevărul.

Nu exista complicitate la evaziune fiscal, întru-cat a plătit toate taxele pentru P., importul de motorina a fost făcut ca la carte mai puţin tranzacţie cu ţiţei.

A solicitat micşorarea pedepsei aplicate, având în vedere rolul pe care l-a avut în acest angrenaj, nu a făcut decât sa respect ordinele şi cerinţele primite de la B. prin intermediul lui HH., nu a fost decât un executant a lui B.

Apelantul inculpat L. a formulat următoarele motive de apel:

A. Situaţia de fapt, încadrarea juridică şi probele invocate de parchet

Potrivit rechizitoriului, "în perioada 2011 - 2012, inculpaţii B., C., HH., D., F.', G., H., I. şi J. au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare. Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de KK., LL., K., L., N., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de MM., M., E., NN., A. şi OO., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit. (...) K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L., vicepreşedinte al Agentei Naţionale de Administrare Fiscală şi N., ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, au sprijinit activitatea grupului, garantându-i protecţia în virtutea funcţiilor pe care le deţineau? Inculpaţii cunoşteau activitatea grupării şi au participat în mod repetat la întâlniri cu liderii acesteia, însă nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, folosind în schimb informaţiile pe care le deţineau şi poziţia pe care o aveau pentru a sprijini funcţionarea mecanismului evazionist" (pag.11). Descrierea pretinsei activităţi infracţionale a inculpatului L. se regăseşte la filele x din rechizitoriu. Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă enumerate la filele x din rechizitoriu şi aflate în cele 417 volume ale dosarului de urmărire penală.

Astfel, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., se arată în actul de sesizare că:

"Faptele inculpaţilor KK., K., L., N. care reprezentau palierul de protecţie, precum şi ale inculpaţilor MM., M., E., NN., A. şi OO., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit, de a sprijini grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea (în forma sprijinirii) unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen? Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpaţilor era reglementată anterior de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.

Conform Noului C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat este reglementată de dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. şi este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Astfel, întrucât legea penală nouă este mai favorabilă, prevăzând un maxim mai mic (10 ani închisoare) decât cel reglementat de legea veche (20 ani închisoare), instanţa de judecată urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea sus-menţionată pentru fiecare dintre inculpaţi" (pag. 264). În motivarea acestei acuzaţii, procurorul menţionează că "în întreaga perioadă de funcţionare a grupului organizat, B. a acţionat în vederea consolidării unui palier de protecţie, format din funcţionari cu putere de decizie din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă.

Astfel, K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi L., vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, au sprijinit activitatea evazionistă a grupului, garantându-i protecţia prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor care le reveneau. În ciuda faptului că inculpaţii K. şi L. primiseră în mod nemijlocit date precise cu privire la modalitatea în care grupul infracţional coordonat de B. frauda bugetul de stat. Operaţiunile cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL, fie nu au fost controlate de organele vamale, fie au fost controlate într-o modalitate formală, care nu avea aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală.

Sub aspectul laturii subiective, probele administrate în cauză au demonstrat că ineficienţa controalelor nu a fost cauzată de organizarea defectuoase a activităţii, ci este rezultatul unei acţiuni intenţionate a inculpaţilor K. şi L., prin care aceştia urmăreau să ajute membrii grupării infracţionale, în baza unor înţelegeri intermediate de KK. şi de LL. KK. avea o relaţie apropiată cu cei doi funcţionari din perioada în care activase în cadrul ANAF, îndeplinind inclusiv funcţia de şef de cabinet al inculpatului K., iar LL. era, la rândul său, prieten apropiat cu K. şi L. şi avea întâlniri frecvente cu aceştia. în perioada săvârşirii faptelor, LL. controla postul de televiziune Realitatea şi clama că relaţiile pe care le avea în lumea politică cu membrii tuturor partidelor îi permiteau să influenţeze procesul de numire a conducerii ANAF. În acest context, KK. şi LL. primeau de la B. o parte din sumele obţinute din evaziunea fiscală pentru a îi determina pe preşedintele şi vicepreşedintele ANAF să protejeze mecanismul infracţional, garantându-le în schimb funcţionarilor publici menţinerea în funcţiile de conducere" (pag. 232).

În privinţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, se arată în Rechizitoriu următoarele:

"Fapta inculpaţilor D., F., G., H., I., J., KK., K., L., N., MM., M., E., NN., A. şi OO. care în perioada mai 2011 - iulie 2012 i-au ajutat, în modalităţile descrise în partea expozitivă (punctul I) a prezentului rechizitoriu, pe inculpaţii B., C. şi HH. ca prin intermediul inculpatei SC O. SRL şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC FF. SRL şi SC GG. SRL, să achiziţioneze motorină euro 5 în regim suspensiv pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), să înfiinţeze societăţi fantomă în spatele cărora s-a derulat circuitul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate-vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând un prejudiciu de 242,642,205.44 RON, aproximativ 56 milioane euro, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, atât pentru inculpaţii persoane fizice cât şi pentru persoanele juridice inculpate. (..? Infracţiunea de evaziune fiscală, reţinută în sarcina inculpaţilor este sancţionată de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. La data săvârşirii faptelor pedeapsa prevăzută de lege era cuprinsă între 5 şi 11 ani închisoare. În urma modificării dispoziţiilor Legii 241/2005, pedeapsa pentru infracţiunea de evaziune fiscală a fost majorată având ca limite de pedeapsă minimă 9 ani închisoarea, iar ca limită maximă 15 ani închisoare.

Astfel, întrucât legea penală veche este mai favorabilă, prevăzând un maximum mai mic (11 ani închisoare) decât cel reglementat de legea nouă (15 ani închisoare), instanţa de judecată urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea sus-menţionată pentru fiecare dintre inculpaţi" (pag. 259).

B. Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia i penală învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 106/F din 09 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a hotărât condamnarea inculpatului L. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen., la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, instanţa de fond a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe latură civilă, instanţa fondului a dispus obligarea inculpatului L., în solidar, cu ceilalţi inculpaţi persoane fizice şi juridice, la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Pentru a dispune condamnarea inculpatului L., instanţa de fond a reţinut că:

"în cadrul grupului infracţional organizat patronat de inculpatul B. a existat şi un palier de protecţie alcătuit din inculpaţii K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L., vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de administrare Fiscală şi N., ofiţer în cadrul Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care au sprijinit activitatea grupului, în sensul că, deşi cunoşteau natura reală a activităţilor frauduloase desfăşurate de membrii acestuia, nu au intervenit eficient pentru a stopa fraudarea bugetului, ci dimpotrivă, au folosit funcţiile publice pe care le ocupau sau informaţiile pe care le deţineau în virtutea acestor funcţii, pentru a garanta protecţie grupului, în vederea funcţionării nestingherite a mecanismului evazionist (pag. 18 din sentinţă)

În acelaşi sens, "O altă preocupare importantă a inculpatului B. a fost legată de menţinerea şi consolidarea unor relaţii strânse cu anumiţi funcţionari publici din cadrul unor instituţii cu rol important în combaterea fenomenului evazionist, care prin prisma puterii decizionale conferite de funcţiile pe care le deţineau sau a datelor şi informaţiilor cu caracter confidenţial de care puteau să ia la cunoştinţă în virtutea statului lor profesional, erau în măsură să contribuie la reuşita activităţii infracţionale în scopul realizării căreia fusese grupul constitui, fie prin tolerarea cu bună ştiinţă a desfăşurării nestingherite a activităţii evazioniste, fie prin evitarea controalelor inopinate, urmând ca prezentarea în detaliu a demersurilor întreprinse de către inculpatul B. în această direcţie, cu trimiteri concrete la probatoriile care susţin această concluzie, să fie făcută atunci când expunerea hotărârii va aborda chestiunile referitoare la activitatea membrilor ce au alcătuit palierul de protecţie al grupului infracţional (pag. 66 din sentinţă).

De asemenea, s-a mai reţinut că "în vederea asigurării condiţiilor propice desfăşurării nestingherite a activităţii evazioniste ce constituia scopul grupului infracţional organizat, la adăpost de o intervenţie categorică şi eficientă din partea autorităţilor statului, menită a pune capăt fraudării bugetului de stat, inculpatul B. a manifestat o preocupare constantă pentru constituirea şi consolidarea unui palier de protecţie a grupării infracţionale pe care o coordona, alcătuit din funcţionari cu putere de decizie în cadrul unor instituţii publice cu competenţe în această materie (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă).

Această protecţie venită din partea unor înalţi funcţionari ai statului s-a dovedit a avea un caracter realmente necesar, în condiţiile în care dimensiunea activităţii evazioniste operaţionalizată prin intermediul SC O. SRL, nu ar fi putut trece neobservată, mai ales într-o localitate precum comuna Nicolae Bălcescu, unde în perioada de referinţă cuprinsă între mai 2011 şi iulie 2012, transporturile de motorină care veneau şi la scurt timp plecau de pe platforma SC O. SRL către destinaţiile din Sibiu şi Mediaş, precum şi pretinsa producţie de produse petroliere inferioare declarată a fi realizată în antrepozitul deţinut de SC O. SRL erau comparabile cu cele realizate de o rafinărie.

Astfel cum probatoriul cauzei o dovedeşte, acest palier de protecţie care a sprijinit activitatea evazionistă a grupului infracţional organizat controlat şi coordonat de inculpatul B. a fost alcătuit în primul rând de inculpaţii K., care la momentul respectiv avea calitatea de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi L., care îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al aceleiaşi instituţii. Protecţia asigurată de aceştia rezultând din maniera voit ineficientă în care şi-au exercitat atribuţiile ce le reveneau în virtutea funcţiilor deţinute, în sensul că deşi primiseră, în mod nemijlocit date şi informaţii precise şi concludente cu privire la modalitatea ilicită în care gruparea infracţională patronată de B. frauda bugetul de stat, în mod conştient şi deliberat nu au intervenit cu promptitudine şi fermitate pentru ca operaţiunile frauduloase cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL, cu ajutorul multor alte societăţi comerciale implicate în schema infracţională, să fie controlate de către organele fiscale şi vamale competente, iar atunci când totuşi astfel de acţiuni de control au fost demarate, acestea s-au desfăşurat într-o modalitate formală şi superficială, care nu avea aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală.

Din punct de vedere subiectiv, ansamblul probator strâns în cauză pune în evidentă faptul că inculpaţii K. şi L. au acţionat cu intenţie, urmărind ca în virtutea funcţiilor publice pe care le deţineau în cadrul instituţiei a cărei menire era tocmai aceea de a interveni pentru descoperirea şi stoparea activităţii evazioniste, să-i ajute pe membrii grupului infracţional, în baza unor înţelegeri intermediate de KK. şi LL. " (pag. 133 - 135 din sentinţă).

În cele din urmă, "Curtea constată că din coroborarea ansamblului elementelor probelor administrate în cauză, rezultă existenţa unei grupări criminale care îndeplineşte toate condiţiile legale şi jurisprudenţiale pentru a fi calificată drept grup infracţional organizat, în sensul că acesta nu a fost constituit în mod ocazional, date fiind rolurile şi poziţiile din ierarhia acestuia, care au avut timp să se structureze, fiecare inculpat acţionând concordant cu înţelegerea prestabilită şi în funcţie de poziţia asumată în cadrul grupării". (...)

Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de inculpaţii K., L. şi N., care reprezentau palierul de protecţie" (pag. 150 din sentinţă).

C. Motivele de apel ale inculpatului L. împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat apel inculpatul L., atât pe latură penală, sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală şi constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), cât şi pe latură civilă, în privinţa obligării, în solidar, cu ceilalţi inculpaţi persoane fizice şi juridice, la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi).

C.1. Nemotivarea sentinţei de condamnare

Ca observaţie preliminară, s-a arătat că, verificând conţinutul rechizitoriului raportat la considerentele sentinţei penale atacate, se poate constata cu uşurinţă că judecătorul fondului, cel puţin în privinţa inculpatului apelant L., a preluat aproape integral situaţia de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei, precum şi argumentele Parchetului, fără a cenzura susţinerile acuzării, contribuţia proprie a instanţei limitându-se la o serie de afirmaţii nesusţinute de ansamblul probator, precum şi la o interpretare greşită a declaraţiilor martorilor audiaţi, fără, însă, a analiza restul probatoriului administrat la cererea apărării, după cum vom dezvolta într-o secţiune ulterioară.

Prin urmare, s-a apreciat că o asemenea hotărâre de condamnare, "motivată" prin copierea actului de sesizare, fără nicio contribuţie a judecătorului fondului, echivalează cu inexistenţa motivării, împrejurare care se circumscrie prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, într-o speţă recentă şi similară din perspectiva nemotivării sentinţei de către judecătorul fondului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 365/A din 28 noiembrie 2012 a desfiinţat în totalitate Sentinţa penală nr. 432/21 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că "o bună motivare a hotărârii judecătoreşti este o necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerităţii. Or, în situaţia care în care s-ar aplica formal, în prezenta cauză, în litera textului de lege şi nu în spiritul acesteia, dispoziţiile art. 379 C. proc. pen., cu ignorarea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-ar ajunge în situaţia ca inculpaţii să beneficieze efectiv de doar două grade de jurisdicţie, în condiţiile în care în primă instanţă, lipseşte motivarea soluţiei de condamnare a acestora. Mai mult, tratarea cu uşurinţă a unei asemenea modalităţi de lucru a unei instanţe de judecată, fără «sancţionarea» prin desfiinţare de către instanţa de control judiciar, ar putea fi interpretată ca o conduită procedurală permisă de dispoziţiile legale. Soluţia de desfiinţare a hotărârii pronunţate de tribunal şi de trimitere a cauzei spre rejudecare şi pe acest aspect, se impune, mai ales, în condiţiile în care instanţa de apel este pusă în imposibilitate de a cenzura sentinţa penală atacată, în lipsa considerentelor proprii ale judecătorului fondului, singura parte a hotărârii de cenzurat fiind partea ce conţine dispozitivul.

Este adevărat că dispoziţiile procedurale ale art. 421 C. proc. pen. nu indică drept motiv de desfiinţare cu trimitere ipoteza nemotivării hotărârii supuse apelului, ca motiv de nerezolvare a fondului. Cu toate acestea, o asemenea soluţie ar putea exista, în virtutea aplicării dispoziţiilor Convenţiei, obligatorii pentru instanţele române, deoarece nu este vorba de o motivare insuficientă, ci de o lipsă totală a motivării sentinţei de către judecătorul fondului. Această soluţie rezidă şi din faptul că, în concret, în acesta speţă a fost eliminată faza procesului penal din faţa instanţei de fond, astfel că instanţa de apel ar fi pusă în situaţia de a cenzura direct actul de sesizare, aspect care nu a fost în vedere de legiuitor la momentul reglementării dispoziţiilor art. 421 C. proc. pen. Însă, raportat la faptul că ne aflăm în faza apelului, o cale de atac integral devolutivă şi pe de altă parte, apărarea intenţionează să-şi reitereze toate apărările chiar în faţa instanţei supreme, şi neputând ignora dispoziţiile art. 421 C. proc. pen. mai sus amintite, inculpatul nu a solicitat desfiinţarea cu trimitere, dar a apreciat relevantă pentru soluţionarea apelului invocarea acestui aspect de nelegalitate în cuprinsul sentinţei atacate.

În acest sens, s-a susţinut că art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-şi prezenta argumentele şi apărările în faţa instanţei de judecată însă, pe de altă parte, impune instanţelor obligaţia de a examina în mod efectiv susţinerile părţilor. Cu privire la acest aspect, este de menţionat faptul că obligaţia instanţei de motivare a hotărârii pronunţate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părţilor, dar constituie, în acelaşi timp, şi o exigenţă care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiţiei.

Conform opiniilor unanim exprimate în literatura de specialitate, motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, convingătoare şi accesibilă. Totodată, motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate. În acest sens, practica instanţei supreme a fost constantă în a aprecia că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, cu rejudecarea cauzei de către instanţa care a încălcat dispoziţiile legale ce reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, în cauza Suominem c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003, Curtea a arătat că art. 6 impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, astfel încât justiţiabilul să poată şti care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări i s-au respins. în cauza Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999, Curtea a menţionat că hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. De asemenea, şi în cauza Boldea c. România, hotărârea din 15 februarie 2007, Curtea a hotărât că s-a încălcat art. 6 parag. 1, constând în aceea că hotărârile instanţelor române nu au fost suficient motivate şi că reclamantului nu i-a fost judecată în mod echitabil cauza privind condamnarea sa. în considerentele hotărârii citate, Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie înglobează, printre altele, dreptul părţilor la proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenţia nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (hotărârea Artico c. Italiei din 13 mai 1980), că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 implică, în special în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor (hotărârea Perez c. Franţei, Van der Hurk c. Ţărilor de Jos).

Absenţa motivării hotărârilor judecătoreşti a fost sancţionată de CEDO şi în cauzele Albina c. România, hotărârea din 28 aprilie 2005 şi Dumitru c. România, Hotărârea din 1 iunie 2000, apreciindu-se de către instanţa europeană că s-a încălcat art. 6 parag. 1, Curtea relevând că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată astfel încât să răspundă argumentelor prezentate de părţi.

Prin urmare, din moment ce sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond reprezintă, cel puţin în privinţa inculpatului apelant L., o copie fidelă a actului de sesizare, judecătorul fondului reluând cu stricteţe susţinerile parchetului, ignorând aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecătorească, neanalizând niciuna dintre apărările inculpatului şi neprecizând motivele pentru care au fost înlăturate, apreciem că se impune (şi din această perspectivă, alăturată argumentelor ce urmează a fi expuse în continuare), admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, iar rejudecând achitarea apelantului inculpat.

C.2. Greşita condamnare a inculpatului L.

În condiţiile în care, condamnarea inculpatului apelant L. este argumentată de către judecătorul fondului pe 14 pagini, în principal pe scheletul rechizitoriului, apărarea a apreciat că aceasta nu se susţine din perspectivă probatorie, mai ales că instanţa nu a realizat altceva decât o înşiruire generică a acuzaţiilor Parchetului, aplicabilă, în mod global atât inculpatului L., cât şi coinculpatului K., fără a face o analiză efectivă şi individualizată a probelor certe şi concludente administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

De altfel, din sentinţa apelată lipseşte argumentării concrete a judecătorului, cu indicarea mijloacelor de probă aferente, care să descrie, într-o modalitate clară şi corespunzătoare unei soluţii de condamnare, activitatea infracţională a inculpatului L. care să se grefeze pe textele incriminatoare reţinute ca incidente în speţă, respectiv complicitatea la evaziune fiscală şi constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii). În atare situaţie, în care nu există o motivare coerentă a soluţiei de condamnare, sprijinită pe filtrul pieselor probatorii, apărarea se vede nevoită a analiza fiecare aşa-zis argument prezentat de instanţă, prin demontarea acestuia atât cu referire la lacunele probatorii din dosarul de urmărire penală, cât şi prin raportare la toate probele directe în sprijinul nevinovăţiei inculpatului, produse în faţa judecătorului fondului.

I. Greşita condamnare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii)

Deşi instanţa de fond nu precizează în mod expres, argumentarea prezentată mai jos este probabil o încercare de substituire a motivării pe care ar fi trebuit să o conţină sentinţa, pe care să se întemeieze condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii). Astfel, instanţa încearcă să inducă, în mod fals, ideea existenţei unei relaţionări permanente între inculpaţii K. şi L., pe de o parte şi KK. şi LL., ca intermediari ai inculpatului B., pe de altă parte.

Cu privire la acest aspect, instanţa de fond a apreciat că "Din punct de vedere subiectiv, ansamblul probator strâns în cauză pune în evidenţă faptul că inculpaţii K. şi L. au acţionat cu intenţie, urmărind ca în virtutea funcţiilor publice pe care le deţineau în cadrul instituţiei a cărei menire era tocmai aceea de a interveni pentru descoperirea şi stoparea activităţii evazioniste, să-i ajute pe membrii grupului infracţional, în baza unor înţelegeri intermediate de KK. şi LL. În această privinţă, reţine atenţia faptul că KK. avea o relaţie apropiată cu inculpaţii K.

şi L. încă din perioada în care acesta activase în cadrul A.N.A.F., îndeplinind inclusiv funcţia de şef de cabinet al inculpatului K., iar LL. era, la rândul lui, prieten apropiat cu inculpaţii K. şi L., cu care avea întâlniri şi conversaţii frecvente, aceste aspecte fiind probate cu prisosinţă de notele de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor interceptate şi înregistrate cu autorizarea judecătorului. în perioada săvârşirii faptelor deduse judecăţii, LL. controla postul de televiziune NNNNNNNNN., iar prin prisma statutului influent pe care i-l conferea calitatea de "mogul de presă", acesta clama împrejurarea că relaţiile pe care le avea în mediul politic, cu membrii tuturor partidelor de pe eşichierul politic, îi permiteau să manipuleze procesul de numire a conducerii A.N.A.

F. În acest context, KK. şi LL. primeau de la inculpatul B. o parte din sumele obţinute din evaziunea fiscală cu scopul de a-i determina pe preşedintele şi vicepreşedintele A.N.A.F. să protejeze mecanismul infracţional prin prisma funcţiilor publice deţinute, garantându-se în schimb acestora menţinerea în funcţiile de conducere pe care le ocupau". Dincolo de reluarea identică a acestor paragrafe din rechizitoriu, fără o argumentare suplimentară care să confere valenţă probatorie unor pure afirmaţii, judecătorul fondului a omis să analizeze apărările formulate de inculpat, întemeiate pe probe certe, care contrazic flagrant aceste susţineri.

Or, din această perspectivă, cu prilejul audierii sale de către instanţa de fond, inculpatul L. a declarat, la termenul de judecată din 09 februarie 2015, că "Pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inc. K., nu i-am cunoscut decât cu ocazia acestui dosar. Pe KK. îl cunoşteam, eram într-o relaţie de prietenie, îl cunoşteam din anul 2007 sau 2008, când acesta era comisar la Garda Financiară. Pe timpul cât a fost director la Autoritatea Vamală, la Direcţia de Supraveghere, KK. era şef de cabinet la ANAF. (...) Nu am discutat vreodată cu KK. la telefon şi cu nici o altă persoană despre SC O. sau inculpaţi în această cauză.

Atât eu cât şi K. am fost demişi urmare a schimbării Primului Ministru, nu am discutat anterior demiterii despre o posibilă demisie. Despre NNNNNNNNNNNNNNN. am aflat în iulie 2012, cu prilejul acestui dosar, iar acesta a avut o întâlnire cu KK. în curte la mine la cererea lui KK., acesta nespunându-mi numele persoanei cu care mi-a cerut permisiunea să se întâlnească. Eu mă aflam în casă cu alte persoane care au şi confirmat această împrejurare, că nu ştiam cu cine s-a întâlnit KK. NNNNNNNNNNNNNNN. nu a fost prezent la mine în casă.

Nu l-am întrebat ulterior pe KK. cu cine s-a întâlnit. S-a mai întâmplat în 2 rânduri ca KK. să mă roage să se întâlnească la mine acasă cu alte persoane şi am fost de acord. Aceste persoane le-am văzut, ca şi pe NNNNNNNNNNNNNNN., anterior, în curte, persoanele acestea nu sunt din prezenta cauză. Nu ştiu dacă KK. practica acest sistem de întâlniri în casele private ale prietenilor lui şi cu alte persoane. S-a întâmplat, de altfel, să vină cu prieteni comuni fără să mă informeze anterior că vine şi cu alte persoane.

KK. nu mi-a spus despre aceste persoane cu care se întâlnea la mine că ar fi avut probleme juridice, şi nu am constatat ulterior ca acestea să aibă asemenea probleme. Întâlnirea la care m-am referit a durat un sfert de oră sau 20 de minute, nu m-am uitat ce făceau aceştia în curte."

Susţinerile inculpatului se coroborează cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile inculpatului K., care, la termenul de judecată din 9 februarie 2015, a declarat că "Dintre inculpaţii din prezenta cauză îl cunosc doar pe L. (...) KK. a fost director de cabinet în perioada februarie 2009 - aprilie 2010. Până în septembrie 2010 a fost consilier la mine la cabinet cu jumătate de normă. După acest moment, a plecat în privat. Relaţiile mele cu acesta erau de prietenie. La desemnarea lui am avut în vedere relaţia de prietenie pe care o aveam. După ce acesta a plecat în privat, relaţiile s-au răcit pentru că nu mai aveam aceleaşi cercuri şi ne întâlneam mult mai rar. Îl cunosc pe L., era vicepreşedinte ANAF, era o relaţie de amiciţie dincolo de relaţiile de serviciu şi cu acesta. Ştiu că KK. era prieten cu TTTTTTTTT. Numele lui B. nu l-am auzit niciodată de la KK."

- declaraţiile inculpatului B., care, la termenul de judecată din 29 iunie 2015, a declarat că "Pe inc. L., îl cunosc doar din presă. Am fost o singură dată la L. acasă, cred că în februarie - martie 2012, pentru a mă întâlni cu KK. cu care aveam o relaţie strânsă de prietenie. M-am întâlnit cu KK. şi în alte locuri din Bucureşti în virtutea acestei relaţii de prietenie. Am stat cu KK. în curte la L. timp de aprox. 10 minute. Nu-mi aduc aminte ce am discutat cu acel prilej, probabil lucruri de prietenie. M-am întâlnit cu KK. şi la domiciliile altor persoane, tot în virtutea acestor relaţii de amiciţie: Nu i-am cerut nimic niciodată lui L. şi nici nu am avut discuţii cu acesta legate de SC O. sau de vreo altă societate. Pe inculpatul K. îl cunosc exclusiv din presă, nu am avut niciodată nici o întâlnire sau discuţie cu acesta. Eu nu-mi amintesc despre convorbirea la care se face referire în rechizitoriu, referitor la iminenţa unei demisii a coinculpatului K. din funcţia de preşedinte al ANAF, nu aş fi putut avea niciun motiv de bucurie sau îngrijorare în legătură cu acest aspect."

Declaraţiile de mai sus, deşi atestă o realitate conformă cu prezumţia de nevinovăţie, nerăsturnată nici până la acest moment de ansamblul probator de la dosar, au fost ignorate de către judecătorul fondului, care, fără temei, a preluat, în mod artificial construcţia teoretică a Parchetului, apelând la un şablon prestabilit, în interiorul căruia a încercat să traseze conexiuni bazate nu pe probe şi conţinutul concret al acestora, ci pe simple prezumţii şi sugestii fără valoare probatorie în cauză.

Astfel, desconsiderând întreaga practică judiciară şi doctrina în materie, instanţa fondului a argumentat, în sprijinul acuzaţiei de existenţă a unui grup infracţional organizat, că "Analiza modului concret în care a fost operaţionalizat acest laborios mecanism evazionist scoate în evidenţă faptul că o activitate infracţională atât de amplă şi de complexă, perpetuată în timp pe parcursul unei perioade de mai bine de un an de zile, nu ar fi putut fi organizată dacă grupul infracţional în cadrul căruia a fost desfăşurată nu ar fi beneficiat de protecţie din partea celor mai de seamă reprezentaţi ai organelor vamale şi fiscale ale statului, mai ales într-o perioadă de gravă criză economică, în care fenomenul evaziunii fiscale fusese calificat drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale prin hotărârea C.SAT. nr. 69 din 28 iunie 2010, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Legea siguranţei naţionale nr. 51/1991. (...)

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în cazul în speţă protecţia de care s-a bucurat SC O. SRL în comercializarea ilegală a motorinei euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor cu scopul declarat al folosirii acesteia în procesul de producţie din antrepozitul fiscal, a venit atât din partea inculpaţilor K. şi L., funcţionari cu rol esenţial în combaterea evaziunii fiscale şi care se aflau în strânsă legătură cu liderii grupului infracţional, cât şi din partea unor conducători ai structurilor teritoriale aflate în subordinea acestora, care deşi nu au făcut obiectul vreunei anchete, există suficiente indicii că au manifestat la rândul lor o atitudine coniventă de tolerare şi de ocrotirea a activităţii infracţionale desfăşurate prin intermediul SC O. SRL.

Deşi, pentru dovedirea activităţii inculpaţilor K. şi L. de influenţare a modului de efectuare a controalelor ce intrau în competenţa persoanelor aflate în subordinea lor, probatoriul administrat în cauză nu relevă existenţa unor probe directe în acest sens, totuşi, Curtea constată că, în aplicarea principiilor consacrate de jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului în materia aprecierii probelor (Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunţată de CEDO în cauza Carabulea împotriva României), conform cărora standardul probei, "dincolo de orice dubiu" poate fi atins şi coexistenţa unor inferenţe suficiente de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt, irefutabile, acestea pot fi decelate cu valoare de certitudine prin coroborarea unor probe indirecte, suficient de temeinice şi legal administrate în cauză".

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută atât de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cât şi de art. 367 alin. (6) C. pen., s-a solicitat a se observa că latura obiectivă a acesteia constă fie în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege? Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri etc. Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

S-a susţinut că existenţa unor probe concrete care să susţină o soluţie de condamnare a fost reiterată de nenumărate ori şi în practica judiciară, arătându-se, printre altele, că "în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Potrivit art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. în accepţiunea textelor menţionate, există un grup infracţional organizat, a cărui iniţiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate, în scopul comiterii infracţiunii de contrabandă, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material" (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 3238 din 14 octombrie 2008).

Cu privire la această faptă, apărarea a susţinut că jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că? Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este o formă de manifestare a criminalităţii organizate şi constă în iniţierea unui grup infracţional organizat, adică efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea unui astfel de grup (propuneri, determinarea unor persoane, instruirea acestora), constituirea unui grup (intrarea în acel grup, dorinţa de a face parte din grup, reunirea mai multor persoane pe o anumită durată), aderarea printr-o declaraţie formală de aderare, orală sau scrisă, îndeplinirea unui ritual, depunerea unui jurământ, sprijinirea unui grup infracţional organizat prin furnizarea de informaţii, indicaţii, ajutor bănesc, punerea la dispoziţie a unui local pentru ca membrii să se întâlnească. Nu sunt întrunite elementele infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 dacă grupul este format ocazional, în scopul comiterii imediate a unei infracţiuni, ca în cauza de faţă, şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru fiecare membru" (a se vedea Decizia nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

S-a mai arătat că într-o altă decizie a instanţei supreme se arată că "dacă din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit, în sarcina inculpaţilor judecaţi pentru comiterea infracţiunilor privind traficul de droguri nu se poate reţine şi săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003" (Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Referindu-se la noţiunea de grup infracţional organizat, legiuitorul l-a definit în mod riguros fără ambiguităţi, nelăsând posibilitatea unor interpretări contradictorii. în schimb, textul cuprins în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 367 alin. (6) C. pen. 2014, când face vorbire de sprijinirea sub orice formă a grupului infracţional organizat, fără a descrie modalităţile concrete ale acestuia aşa cum a făcut în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, are un caracter nedeterminat şi general, care lasă loc la interpretări diferite fiind, prin excelenţă, ambiguu. însă chiar şi în acest caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în activitatea jurisdicţională, principiul legalităţii impune judecătorului două obligaţii stricte: interpretarea strictă a legii penale şi interzicerea analogiei. Legea penală este de strictă interpretare şi ea nu poate fi analizată extensiv prin analogie în defavoarea inculpatului, fiind interzisă interpretarea "in malam partem". În acest context în literatura juridică, s-a făcut sublinierea clară că, dat fiind locul important pe care îl ocupă într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil, interpretarea ambiguă, generală sau neunitară este inadmisibilă deoarece nu corespunde obiectului şi scopului acestuia şi nici textului art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea M.Voicu în lucrarea sa intitulată "Protecţia europeană a drepturilor omului. Teorie şi jurisprudenţă", Editura Lumina Lex, Bucureşti 2001, pag. 94).

Analizând paragrafele din sentinţă redate anterior, apărarea a susţinut că este vădită ignorarea de către judecătorul fondului a principiilor clare stabilite chiar de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a cărei jurisprudenţă o citează în mod voit greşit, pentru a-i putea conferi o interpretare absolut tendenţioasă. De altfel, nesocotind imperativul naţional şi internaţional al probei sigure şi certe, singurul în măsură să susţină o soluţie de condamnare, instanţa de fond recunoaşte că în întreg ansamblul probator nu se regăsesc decât "indicii", respectiv "nu relevă existenţa unor probe directe în acest sens".

Cu toate acestea, judecătorul fondului invocă Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunţată de CEDO în cauza Carabulea împotriva României, în susţinerea paradigmei sale paradoxale cu caracter de absolută noutate, în sensul în care "standardul probei, «dincolo de orice dubiu» poate fi atins şi coexistenţa unor inferenţe suficiente de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt, irefutabile, acestea pot fi decelate cu valoare de certitudine prin coroborarea unor probe indirecte, suficient de temeinice şi legal administrate în cauză"? Interpretarea conferită în sentinţa apelată standardului probator prin referire la Hotărârea CEDO indicată mai sus, nu doar că reprezintă o contorsionare a argumentelor instanţei europene, dar este complet nerelevantă prin raportare la speţa de faţă, în condiţiile în care, chiar prin cauza Carabulea împotriva României, se precizează foarte clar că "în evaluarea probelor, instanţa adoptă standardul probei «dincolo de orice dubiu» (a se vedea Irlanda împotriva Regatului Unit, 18 ianuarie 1978, pct. 161, seria x nr. x)." Mai mult, nu se face la niciun moment referire la probe indirecte în speţa respectivă, ci CEDO a apreciat că: "Totuşi, astfel de probe pot rezulta din coexistenţa unor inferenţe suficient de puternice, clare şi concordante sau a unor prezumţii similare de fapt irefutabile.

în cazul în care evenimentele în cauză sunt cunoscute integral, sau într-o mare măsură, exclusiv de autorităţi, precum în cazul persoanelor aflate în custodia lor, vor exista prezumţii de fapt puternice privind leziunile sau decesul survenit în cursul detenţiei." Apare ca evident nepotrivită invocarea acestei hotărâri CEDO în cauza de faţă, în condiţiile în care inferenţele suficient de puternice, clare şi concordante şi prezumţiile de fapt irefutabile se referă la urmări vizibile constând în leziunile sau decesul unei persoane? Inaplicabilitatea susţinerilor instanţei în prezenta speţă este susţinută şi de lipsa totală de similitudine între situaţia de fapt din cauza CEDO invocată şi prezenta speţă, judecătorul fondului încercând să transpună în mod greşit principiile general valabile în materia probelor, pentru a suplini lipsa oricărei probe directe în dovedirea pretinsei activităţi infracţionale a inculpatului L.

În lipsa oricărui suport probator concret, care să susţină existenţa unui aşa-zis palier de protecţie şi apartenenţă a inculpatului L. la un pretins grup infracţional organizat, sunt prezentate la filele x din sentinţă, prin preluarea din rechizitoriu, diverse pasaje din interceptări telefonice interpretate în mod incorect şi tendenţios (fără a avea legătura cu acuzaţiile în cauză), precum şi afirmaţii nefundamentate de materialul probator.

Apărarea a susţinut că instanţa de fond, neidentificând alte argumente în sprijinul unei soluţii de condamnare, încearcă să inducă o idee falsă de apropiere între inculpatul L. şi LL. ca expresie a relaţionării permanente în sens infracţional între inculpaţii K., L. (aşa-zisul palier de protecţie) şi numiţii KK. şi LL. (intermediari ai lui B.). Astfel, în sentinţă se reţine că "Pe lângă aspectele faptice anterior menţionate, Curtea constată că înregistrările de convorbiri telefonice ş imagini şi listingurile apelurilor telefonice din perioada de referinţă, constituie elemente probatorii ce oferă date deosebit de relevante despre succesiunea discuţiilor şi a întâlnirilor ce au avut loc chiar în perioada comiterii faptelor ce formează obiectul judecăţii, între B., KK., LL. K. şi L., contacte care nu pot fi explicate decât în contextul interesului manifest al inculpatului B. de a obţine o protecţie de cel mai înalt nivel pentru activitatea evazionistă desfăşurată de membrii grupării şi care demonstrează existenţa unei coordonări între membrii grupului şi funcţionarii publici care le asigurau protecţie. Modul conspirat în care s-au desfăşurat aceste întâlniri, limbajul codificat folosit şi metodele utilizate pentru a evita o eventuală interceptare a discuţiilor ambientale denotă că toţi participanţii la aceste consfătuiri aveau reprezentarea caracterului infracţional al activităţii desfăşurate de inculpatul B. împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional.

În opinia apărării, susţinerile instanţei sunt contrazise chiar de ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, în condiţiile în care din fotografiile operative, interceptările telefonice sau înregistrările video rezultă că inculpatul L. nu a participat decât la o singură masă la care se aflau mai multe persoane, printre care şi LL. fără vreo conotaţie infracţională. De altfel, între cei doi nu există convorbiri telefonice, mesaje telefonice sau contacte de altă natură, iar din percheziţia informatică asupra terminalelor inculpatului L. a rezultat că cel din urmă nici măcar nu avea numărul de telefon al primului.

Mai mult, din declaraţiile date în cauză rezultă că LL. avea o relaţie de prietenie cu KK., şi nu cu inculpatul L. Însă, având în vedere reproducerea amalgamată şi incoerentă a pasajelor din convorbirile telefonice/imaginile/momentele operative pretins relevante pentru activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului L., vom proceda la analiza fiecăreia dintre elementele probatorii care fac referire la inculpat, înfăţişate de către judecătorul fondului, preluate mutatis mutandis din actul de acuzare: "La data de 20 decembrie 2011, B. s-a întâlnit cu KK.

în incinta restaurantului «La Pergola», situat în municipiul Arad. Ulterior discuţiei dintre cei doi, KK. l-a contactat pe L., cu care a perfectat o întâlnire în cursul aceleiaşi seri, la reşedinţa fostului director executiv al Autorităţii Naţionale a Vămilor". Susţinerea acuzării, preluată de către judecătorul fondului, nu este reală şi veridică, fiind contrazisă chiar de ansamblul probator aflat la dosarul de urmărire penală. Nu există nicio probă în sensul celor de mai sus, deoarece inculpatul L. nu a fost nici sunat, nici vizitat de către KK.

în 20 decembrie 2011, primul aflându-se în Bucureşti, iar ultimul aflându-se în Arad, după cum rezultă chiar din interceptările telefonice dispuse de către Parchet în cauză; "În ziua de 18 ianuarie 2012, KK. a avut două întâlniri cu inculpatul K., una la sediul A.N.A.F. şi cealaltă la restaurantul «Osteria Gioia» din Bucureşti, la ambele participând şi inculpatul L., iar la datele de 22 şi 25 ianuarie 2012, între KK. şi K. au avut loc noi întâlniri, ultima dintre acestea petrecându-se la domiciliul preşedintelui A.N.A.F.".

Acest moment operativ cu relevanţă infracţională nulă surprinde trei întâlniri "pline de conţinut probator" între colegi/prieteni, reproducerea acestei secvenţe faptice fiind pe deplin caracterizantă ca forţă şi argumentare probatorie sentinţei şi actului de sesizare, în integralitatea acestora.

În continuare, s-a arătat că sunt reproduse de către judecătorul fondului o serie de convorbiri telefonice fragmentate între inculpatul B. şi KK., precum şi între acesta din urmă şi coinculpatul F., însoţite de explicaţii relative la anumite transferuri de bani către o companie controlată de LL. aspecte complet exterioare acuzaţiei vizându-l pe inculpatul L.

De asemenea, s-a susţinut că, în încercarea de a-l plasa pe inculpatul L. într-un aşa-zis palier de protecţie care să se circumscrie acuzaţiei de grup infracţional organizat, instanţa de fond, prin preluarea susţinerilor acuzării, descrie un pretins demers realizat în perioada 15 februarie - 7 martie 2012, la cererea inculpatului B., de către KK. şi LL. de menţinere în funcţie a inculpaţilor K. şi L., în contextul schimbării guvernului. în acest sens, se menţionează numele inculpatului L. în următoarele pasaje, apreciate de Parchet şi preluate ca atare de către instanţă ca relevante:

"Tot în seara zilei de 15 februarie 2012, în intervalul 19:30 - 19:45, KK. şi inculpatul B. au efectuat o vizită la reşedinţa inculpatului L. din Bucureşti, detaliile întâlnirii fiind stabilite prin intermediari, iar deplasarea celor doi în această locaţie realizându-se la intervale diferite.". Şi această afirmaţie este falsă, după cum rezultă chiar din probele (inclusiv interceptările) de la dosar, întâlnirea având loc doar între inculpatul L. şi KK., fără participarea altei persoane şi fără a stabili întâlnirea prin intermediari, ci ca urmare a unei convorbiri telefonice directe iniţiate de către primul, de pe telefonul acestuia; "în final, inculpatul B. a promis că-l va suna din nou pe KK. după ce va merge la «văru'» (n.n. inculpatul L.), întrucât «a fost chemat înapoi».

La scurt timp, în jurul orelor 20:23, în timp ce se afla la locuinţa inculpatului L. inculpatul B. l-a apelat din nou pe KK., după care, pe terminalul mobil folosit de inculpatul B., discuţia a continuat între KK. şi inculpatul L. care şi-a exprimat nedumerirea cu privire la decizia intempestivă a inculpatului K. că «Aşa i-a intrat lui..şi s-a apucat să-şi facă curăţenie». KK. l-a întrebat pe interlocutor «care este motivul real» al unei asemenea decizii, inculpatul L. afirmând că ştie, că «el are în cap că oricum o să-l mătrăşească poate», dar că l-a chemat «să vină pe aici» şi că K. i-a confirmat prezenţa într-o oră (aspect ce este confirmat de convorbirea telefonică pe care anterior, la ora 20:12:37, inculpatul L. o purtase cu inculpatul K., cu prilejul căreia cei doi stabiliseră să se întâlnească mai târziu, acasă la inculpatul L.).

în continuare, KK. l-a întrebat pe inculpatul L. dacă crede că ar fi cazul să-l mai sune şi el pe inculpatul K., cei doi convenind că dacă va fi nevoie inculpatul L. îi va da un beep în timpul întâlnirii pe care urma să o aibă cu inculpatul K., scopul fiind acela de a-l convinge pe acesta să se răzgândească, «să mai aştepte o săptămână, două». în final, KK. l-a solicitat la telefon pe inculpatul B., căruia i-a promis că va încerca să vină sâmbătă, după ce va afla «ce simte văru» în urma întâlnirii cu inculpatul K., iar inculpatul B. a afirmat că nu va rămâne la discuţie întrucât «n-are sens,..n-are rost..Doar complicăm lucrurile», după care cei doi au stabilit că vor avea o nouă conversaţie după ce inculpatul B. va părăsi locuinţa inculpatului L.

în curtea locuinţei sale, unde au discutat timp de circa 15 - 20 de minute, fără însă ca el să participe la această întrevedere şi fără măcar să fie informat despre identitatea persoanei cu care s-a întâlnit KK. în acel context. Din nou acuzarea prezintă o serie de date şi întâlniri conspirative contrazise de probele din dosarul cauzei. Astfel, nu există nicio înregistrare video (timp de trei luni, cât a durat supravegherea operativă permanentă a locuinţei acestuia), din care să rezulte că inculpatul B. (sau vreun alt inculpat) a fost vreodată în domiciliul inculpatului L., iar acesta din urmă nu a fost încunoştinţat vreodată de decizia inculpatului K. de a demisiona, acesta fiind oricum revocat din funcţie la 17 aprilie 2012, şi nu înlocuit ca urmare a demisiei.

Pe de altă parte, apărarea a considerat că interpretarea prezumţioasă preluată de către judecătorul fondului din actul de sesizare, în sensul atribuirii apelativului de "văru" inculpatului L. este demontată chiar de celelalte interceptări telefonice aflate la dosarul cauzei, din care rezultă cu claritate că KK. se adresa cu acest apelativ altei persoane (MM., care a avut calitatea de inculpat în cadrul Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012). "Tot în seara zilei de 1 martie 2012, în jurul orei 21:50, inculpatul B. i-a comunicat telefonic lui KK. ceea ce îi transmisese inculpatul L. cu privire la întâlnirea avută cu inculpatul K., în sensul că «ar fi vorba de nişte bănuieli şi nişte zvonuri pe care Ie-a auzit şi cărora le dă crezare, dar nu vrea să spună de unde şi cum», iar KK. i-a spus că ş el discutase în urmă cu doar două minute cu inculpatul K., care i-a spus că «vine de la lucru cât timp o mai avea de unde, că ăştia vor să schimbe toţi şefii de instituţii» şi că I-a convins să nu facă nimic pentru moment".

Este vorba despre o nouă afirmaţie falsă preluată de către instanţa de fond din actul de sesizare, în care se face referire în mod neadevărat la inculpatul L., care nu avea cunoştinţă despre discuţiile purtate anterior între KK. şi inculpatul B. după cum rezultă chiar din interceptarea din data de 2 martie 2012 prezentată (evident în mod tendenţios şi contrar realităţii), mai jos în sentinţă şi în actul de sesizare; "în data de 2 martie 2012, printr-o convorbire telefonică ce a avut loc la ora 14:33:16, inculpatul L. a apelat într-o modalitate similară la sprijinul lui KK., arătându-i că nou ministru al finanţelor publice îşi manifestase intenţia de a-l demite datorită deficienţelor în cooperarea cu autorităţile vamale din Republica Moldova, context în care KK. l-a asigurat că va întreprinde toate demersurile necesare pentru a-l menţine în funcţie:

«Lasă că ţi-l rezolv eu. Stai calm. Nu te schimbă nimeni - stai liniştit, vin eu. Fiţi calmi, nu se întâmplă nimic», în final cei doi stabilind să se întâlnească în seara zilei de 4 martie 2012, după ce KK. se va vedea cu o terţă persoană «duminică ajung pe la ora 23:00, să zicem că aş putea pe la ora 23:00, însă trebuie să mă văd cu o persoană. şi după aceea, dacă vrei, ne vedem». Ulterior, cu prilejul unei convorbiri purtată în seara zilei de 4 martie 2012, la ora 23:01:08, această întâlnire a fost reprogramată pentru a doua zi' ? Instanţa de fond preia o nouă susţinere falsă din actul de sesizare şi contrară propriului probatoriu al acuzării, din cuprinsul interceptărilor dispuse în cauză (începând cu 1 martie 2012) nerezultând astfel de aspecte.

Astfel, Ministrul de Finanţe nu avea nicio posibilitate legală de a-l revoca din funcţie pe inculpatul L., acesta fiind revocat din funcţie ca urmare a alternanţei la guvernare. Mai mult decât atât, nu există nicio dovadă a vreunei deficienţe de cooperare între autorităţile celor două ţări, corespondenţa oficială purtată fiind în termeni laudativi pentru inculpatul L., precum şi pentru instituţia condusă de acesta; "Drept urmare, în cursul zilei de 5 martie 2012, KK. a participat, în jurul orelor 10:10, la o întâlnire cu inculpatul L., iar ulterior, în intervalul 12:25 - 13:45, la o întâlnire cu LL. la restaurantul «Casa di David».

în seara aceleiaşi zile, între orele 19:40 - 21:38, în locuinţa inculpatului L. a avut loc o întâlnire la care au participat XX., WWWWWWWWW., la acea dată comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Constanţa, inculpatul B. şi KK.. Scopul acestei întrevederi a fost acela de a dezvolta palierul de protecţie al grupului infracţional coordonat de inculpatul B., fiind urmărită crearea unei legături între acesta şi reprezentanţii Gărzii Financiare, în condiţiile în care după numai două zile WWWWWWWWW. a fost desemnat la conducerea secţiei Judeţene Constanţa, iar la data de 13 martie 2012 reprezentanţii acestei instituţii au primit dispoziţii să verifice toate livrările de produse petroliere expediate în regim suspensiv din depozitul CCCCC.".

Apărarea a arătat că în sentinţă se mai reţine că "Existenţa acestei din urmă întâlniri petrecută în locuinţa inculpatului L., a fost confirmată şi prin declaraţiile martorului XX., care a precizat că a mers la această întrevedere împreună cu un coleg de la Constanţa (n.n. WWWWWWWWW.) şi cu KK., la solicitarea acestuia din urmă, dar pretinde în chip mincinos, că nu ştie că la această întâlnire să fi venit cumva şi inculpatul B.". Judecătorul fondului preia, din nou, elemente incorecte privind situaţia de fapt din actul de sesizare, contrazise flagrant de înregistrările video şi fotografiile operative administrate în cauză (după cum rezultă chiar din menţiunile organului de urmărire penală aplicate direct pe planşele fotografice din 5 martie 2012), care atestă cu claritate că inculpatul B. nu a fost prezent la această dată la domiciliul inculpatului L., ci doar KK. şi martorul XX., aspecte confirmate, de altfel de către ultimul, cu prilejul audierii la Parchet, dar şi în faţa instanţei de judecată. De altfel, instanţa de fond nu argumentează în niciun fel catalogarea declaraţiei martorului XX., audiat nemijlocit, ca mincinoasă şi nici nu există o sesizare din partea organelor judiciare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă faţă de acesta.

Mai mult decât atât, controlul la SC CCCCC. SRL s-a efectuat din ordinul direct al prim-ministrului după 8 zile de la aşa zisa discuţie. Or, din toate probele administrate în cauză (inclusiv declaraţia martorului XX.) rezultă ca acţiunea a fost planificată în secret deplin, organele de control aflând de locul şi obiectul acţiunii cu 30 de minute înainte, acţiunea fiind monitorizată de către serviciile secrete, aşa încât nimeni nu putea sa o anticipeze. Cu toate acestea, deşi în acţiunea desfăşurată la SC CCCCC. SRL au fost implicate şi au participat mai multe organe ale statului (Garda Financiară, Poliţia, Parchetul, SRI, DGIPI), nu au existat rezultate notabile, suma stabilită ca urmare a controlului fiind ulterior anulată de către instanţele de judecată. De altfel, s-au analizat şi toate intrările şi ieşirile de marfa din SC "CCCCC." SRL şi nu au fost identificate fapte de natură penală, această acţiune având în vedere toate actele cu caracter fiscal găsite la societatea respectivă; "în data de 7 martie 2012, printr-o convorbire telefonică de la ora 09:05:34, LL. a stabilit întâlnire pentru ora 12:00 cu KK., transmiţându-i că «vin şi cu răspunsurile cred că până atunci, cu aşa». în aceeaşi zi, la ora 18:15, inculpatul B. s-a deplasat la reşedinţa din Bucureşti a inculpatului L., unde a stat până la ora 20:45, la întâlnire participând şi KK. în intervalul 19:05 - 20:30. După ce a părăsit locuinţa inculpatului L., la ora 20:37:02, KK. l-a apelat pe inculpatul K., căruia i-a comunicat că trece pe la el pe acasă în 5,10 minute". Chiar din conţinutul acestor pasaje reproduse de către judecătorul fondului se desprinde existenţa unei relaţii apropiate doar între LL. şi KK., fără implicarea inculpatului L. în această legătură. Se încearcă inducerea ideii unei alte întâlniri "conspirative" între inculpatul B. şi inculpatul L., însă atât din înregistrările video (timp de trei luni, cât a durat supravegherea operativă permanentă a locuinţei acestuia), cât şi din planşele foto rezultă cu claritate că niciun coinculpat nu a vizitat domiciliul inculpatului L.

După cum reiese din declaraţiile ambilor inculpaţi, necontrazise de alt mijloc de probă, inculpatul B. a discutat cu KK. în curtea inculpatului L., fără ca acesta să participe la discuţia celor doi, întâlnirile cu terţi la alte persoane fiind un obicei al celui de-al doilea. De altfel, o întâlnire cu conotaţie infracţională între inculpatul B. şi inculpatul L. ar fi ilogică şi inexplicabilă, în condiţiile în care, prin adresa nr. x din 23 martie 2012, sub semnătura celui din urmă, s-a declanşat o inspecţie fiscală generală la SC "O." SRL la mai puţin de 10 zile de la presupusa întâlnire cu primul, inspecţie ce urma să aibă în vedere, conform prevederilor legale (art. 94 din Codul de procedură fiscală), întreaga activitate a societăţii de la înfiinţare şi până la data finalizării acestei inspecţii.

Supoziţia judecătorului fondului, prin preluarea tezei acuzării apare cu atât mai neîntemeiată, având în vedere propunerea, la iniţiativa inculpatului L., de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a aceleiaşi societăţi inculpate, la mai puţin de două săptămâni de la aşa-zisa discuţie. "La 21 martie 2012, KK. a avut o întâlnire la restaurantul «Bogdani» cu inculpatul L., după care, în ziua următoare, i-a comunicat lui LL. modul în care au decurs discuţiile. De asemenea, KK. s-a întâlnit cu inculpaţii L. şi K.

şi în ziua de 22 martie 2012 la restaurantul «Potcoava», iar la data de 12 aprilie 2012, KK., LL. K. şi L. au avut o nouă întâlnire la restaurantul «Casa di David», cu prilejul unei convorbiri anterioare acestei întâlniri, purtată cu KK. la ora 14:03:50, inculpatul K. exprimându-şi reticenţa de a participa la acel prânz, întrucât «E prea expus acolo. E în vitrină», fiind însă încurajat de LL. să vină la acel restaurant, întrucât «ieşim separat». Se încearcă, din nou, inducerea unei teze false a apropierii dintre inculpatul L.

şi LL. în condiţiile în care din fotografiile operative, interceptările telefonice sau înregistrările video de la dosarul cauzei rezultă că primul nu a participat decât la o singură masă la care se aflau mai multe persoane, printre care şi cel de-al doilea, fără vreo conotaţie infracţională. De altfel, între cei doi nu există convorbiri telefonice sau contacte de altă natură, iar din percheziţia informatică asupra terminalelor inculpatului L. a rezultat că cel din urmă nici măcar nu avea numărul de telefon al primului.

Mai mult, din declaraţiile date în cauză rezultă că LL. avea o relaţie de prietenie cu KK., şi nu cu inculpatul L.

Oricum, apărarea a susţinut că din analiza tuturor interceptărilor telefonice în cauză nu rezultă că între KK. şi LL. a avut loc vreo discuţie referitoare la întâlnirea dintre primul şi inculpatul L. de la restaurantul "XXXXXXXXX." din 21 martie 2012.

În altă ordine de idei, reticenţa manifestată de coinculpatul K. de a se afişa la acel restaurant nu are nicio valenţă infracţională, în opinia apărării, şi oricum nu are legătură cu inculpatul L.

În privinţa adeziunii inculpatului L. la grupul infracţional organizat, apărarea a arătat că judecătorul fondului reţine, ignorând materialul probator, că:

"Totodată, din înscrisurile obţinute de la autorităţile judiciare americane, în urma percheziţiei efectuate de F.B.I. la domiciliul inculpatului B., rezultă că acesta a efectuat demersurile necesare pentru a-i cumpăra inculpatului L. un bilet de avion pentru deplasare în Las Vegas, în intervalul 25 - 27 noiembrie 2013, la scurt timp după ce măsura preventivă aplicată acestui inculpat expirase. Deşi este adevărat că potrivit declaraţiei inculpatului L., confirmată de copia paşaportului depusă de acesta la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti, călătoria pe care acesta a efectuat-o în S.U.A. nu a avut loc în perioada menţionată, ci în cursul lunii decembrie 2013, totuşi achiziţionarea de către inculpatul B. a unui bilet de avion la business class cu destinaţia Las Vegas (în condiţiile în care inculpatul L. a susţinut că nici măcar nu-l cunoaşte pe inculpatul B.), demonstrează natura relaţiei apropiate dintre cei doi inculpaţi şi confirmă, sub aspectul laturii subiective, "rezoluţia infracţională comună a acestora".

Apărarea a susţinut că această ultimă referire din sentinţă, preluată evident din actul de sesizare a instanţei este nu doar vădit neîntemeiată, dar este contrazisă prin chiar susţinerile judecătorului fondului. Astfel, după cum rezultă din paşaportul inculpatului L., a cărui copie se regăseşte la dosarul cauzei, fiind prezentat şi în original instanţei, acesta nu a tranzitat teritoriul SUA în luna noiembrie 2013 şi nici nu s-a văzut vreodată cu inculpatul B. Mai mult, acesta nu a fost niciodată în oraşele din pretinsa rută de călătorie: Amsterdam - Detroit - Las Vegas - Atlanta - Amsterdam, iar în perioada 21 noiembrie - 24/25 noiembrie inculpatul L. a fost la Chişinău, la nunta unui prieten. Cu toate acestea, instanţa înţelege să folosească un argument complet neveridic, în sensul în care ar exista probe că inculpatul B. ar fi achiziţionat un bilet pentru inculpatul L. Or, din probele aflate chiar la dosarul de urmărire penală, rezultă că biletul nu este achiziţionat, ci face obiectul unei corespondenţe email între două persoane necunoscute inculpatului L., fără a exista vreo menţiune nici măcar în privinţa inculpatului B.

Apărarea apreciază că întreaga construcţie juridică a Parchetului, preluată de către instanţă, este criticabilă, din moment ce, acuzaţiile sunt contrazise de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor şi martorilor date în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească). În acest sens sunt, pe lângă declaraţiile inculpaţilor L., K. şi B. (prezentate deja), şi declaraţiile:

- martorului XX., care, la termenul de judecată din 6 aprilie 2015, a declarat că "De SC O. îmi aduc aminte, dar amintirile sunt împrospătate de evenimentele şi acest dosar. Ştiu că se ocupa cu produse petroliere. Menţionez că în anul 2012 au fost făcute controale ample la CCCCC., la vremea respectivă a fost un ordin direct al ministrului de finanţe şi probabil că SC O. dacă a avut afaceri în acea perioadă cu CCCCC., probabil activitatea a fost avută în vedere în contextul menţionat anterior. La vremea respectivă s-au verificat toţi furnizorii şi clienţii CCCCC. S-a constatat în urma evaluării activităţii CCCCC., un prejudiciu de 2 milioane de dolari şi a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie şi instituţiile abilitate cu privire la activitatea CCCCC., la cererea preşedintelui ANAF, şi dacă nu ar fi fost cererea preşedintelui ANAF, organele şi-ar fi urmat procedura, dar am simţit o presiune din partea sa. Nu mi s-a propus vreo altă funcţie în luna februarie 2012, nici informat şi nici altfel. (...) în luna martie 2012, nu mai reţin exact, am fost la locuinţa lui L. cu un coleg de la Constanţa. KK. mi-a solicitat să merg acolo, era o întâlnire între prieteni. Am stat câteva ore. Erau la această întâlnire, KK., L., nu ştiu dacă soţia şi copii acestuia; discuţiile erau cu caracter general, nu s-a discutat despre probleme de serviciu. Am mai fost în vizită la acesta de 3 - 4 ori, nu mi-aduc aminte dacă am fost singur sau cu altcineva. Nu ţin minte dacă KK. a stat tot timpul înăuntru. Nu-mi aduc aminte dacă a mai venit vreo persoană. Nu s-a discutat despre B. la acel moment, şi nu ştiu ca acesta să fi venit atunci acolo"

- martorului TTTT., care, la data de 11 ianuarie 2016, a precizat că:

"în perioada iulie 2011 - mai 2012 am fost directorul Regionalei Vamale Constanţa. L-am cunoscut personal pe domnul L. în calitate de şef al Autorităţii Naţionale a Vămilor, însă pe inc. K. nu l-am cunoscut, ştiam însă că acesta era preşedintele ANAF. (...) L-am cunoscut pe inc. L., la şedinţele organizate în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor. În prezent îmi desfăşor activitatea ca inspector în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea. Ştiu că în luna aprilie 2012, la propunerea ANV, am început activitatea de inspecţie fiscală la SC O.

SRL (subl. n.), însă nu ştiu cum s-a finalizat această inspecţie, întrucât ea trebuia să înceapă la momentul în care eu mi-am încetat activitatea de director la Direcţia Regională Vamală Constanţa. Prin aceeaşi adresă prin care se solicita efectuarea inspecţiei fiscale la SC O. SRL, se menţiona că ANV a propus şi suspendarea activităţii economice a acestei societăţi. Aprobarea menţionării în planul de inspecţie fiscală a oricărei societăţi, deci şi SC O. SRL, se făcea de Vicepreşedintele ANV, în speţă de către inc.

L. Pentru efectuarea controalelor operative inopinate, nu aveam nevoie de aprobarea Vicepreşedintelui ANV, inc. L. (subl. n.). Planul de control se întocmea la nivel local, pe baza datelor şi informaţiilor deţinute de Compartimentul de Analiză Risc şi de echipele mobile. Nu l-am informat vreodată pe inc. L. cu privire la SC O. SRL şi nici acesta nu mi-a cerut nimic în legătură cu această societate (subl. n). În anul 2011 au existat două solicitări din partea Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, respectiv din partea domnului NNNNNNNNNN. cu privire la efectuarea unor controale inopinate la SC O.

SRL Nu au existat însă rezultate în urma acestor controale. După primirea adresei semnate de inc. L. prin care se solicita inspecţia fiscală la SC O. SRL, am dispus repartizarea acelei adrese către Compartimentul de Inspecţie Fiscală, în vederea începerii activităţii de inspecţii. Compartimentul respectiv avea 3 persoane în componenţă, iar dispoziţia de efectuare a inspecţiei fiscale i-a privit pe toţi aceştia. În acelaşi timp, la compartimentul respectiv, mai erau în lucru încă 3 sau 4 activităţi de inspecţie fiscală? Inspecţia fiscală la o societate, deci şi la SC O.

SRL, presupunea urmărirea pe baza evidenţei contabile a respectivei societăţi a faptului dacă acea societate respecta disciplina fiscală. Ştiu că prin aceeaşi adresă a ANV se solicita şi revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de SC O. SRL Această solicitare a fost făcută de către inc. L. ca reprezentant al ANV (sub\.n.). Această activitate de inspecţie fiscală, din câte îmi amintesc, nu a început efectiv până la momentul în care mi-am încetat activitatea ca director al Regionalei Vamale Constanţa? Inculpatul K., în calitate de preşedinte ANAF nu avea niciun fel de atribuţii în ceea ce priveşte controalele sau propunerile de inspecţie fiscală pe care le anunţa Direcţia Regională Vamală Constanţa.

De asemenea, nu avea atribuţii nici în ceea ce priveşte selectarea firmelor ce urmau să facă obiectul inspecţiilor fiscale? Inculpatul K. nu a intervenit în nici un fel în ceea ce priveşte controalele sau inspecţiile fiscale efectuate la SC O. SRL şi aşa cum am precizat, nici nu îl cunosc personal."

Astfel, cu excepţia coinculpatului K. şi a numitului KK., niciunul dintre coinculpaţi nu îl cunoaşte pe inculpatul L., iar dintre martorii audiaţi în faza de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată, doar XX., UUUU., QQQQ., HHHH., VVVV., RRRR., TTTT. îl cunosc pe inculpat, dar prin prisma relaţiilor de serviciu în cadrul ANAF, fără nicio conotaţie infracţională. Mai mult, aceştia relevă o situaţie faptică diametral opusă celei prezentate de către acuzare, şi anume implicarea activă a inculpatului L. în combaterea fenomenului evazionist, fără niciun fel de atitudine părtinitoare referitoare la SC O. SRL sau la ceilalţi inculpaţi persoane fizice sau juridice din prezenta cauză. De asemenea, convorbirile telefonice aflate la dosar nu îl încriminează în niciun fel pe inculpatul L., fiind evident că între acesta şi membrii pretinsei grupări infracţionale nu există discuţii sau mesaje telefonice - altele în afara celor cu coinculpatul K., care însă nu au vreo conotaţie penală.

Apărarea a susţinut că probatoriul existent la dosar nu atestă, sub nicio formă, existenţa unei structuri organizate, aşa cum am arătat mai înainte, în care inculpatul L. să fie implicat subiectiv şi obiectiv într-o acţiune de coordonare a unor activităţi infracţionale prestabilite, bine planificate, conspirate, cu caracter de continuitate. De asemenea, nu rezultă un liant structural stabilit între inculpatul L. şi ceilalţi inculpaţi, din moment ce acesta nu îi cunoaşte decât pe coinculpatul K. şi pe numitul KK.

Cu atât mai mult, judecătorul fondului, prin preluarea, fără cenzură a susţinerilor Parchetului, susţine că gruparea infracţională ar fi formată din inculpaţii B., HH., D., G. Şi I., activitatea infracţională a acesteia desfăşurându-se cu "asigurarea unui palier de protecţie", reprezentat între alţii şi de inculpatul L. Prin urmare, apare ca neplauzibilă presupunerea că inculpatul L. a sprijinit o grupare infracţională pe care nici măcar nu o cunoştea, aspect ce evidenţiază în mod clar că nu există o modalitate de lucru prestabilită, fapt ce exclude existenţa unei coordonări specifice grupului infracţional. De altfel, teza existenţei unui grup infracţional organizat, întemeiată, aşa cum se desprinde din sentinţa atacată, strict pe interceptări telefonice şi momente operative, corelate cu supoziţii nesusţinute de elemente probatorii directe şi clare, este contrazisă chiar de procurorul de şedinţă care, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei a precizat că "nu a invocat niciodată că ar fi existat convorbiri telefonice între inculpatul B. şi inculpatul K., sau între inculpatul B. şi inculpatul L., ci a făcut referire la listingurile apelurilor telefonice ale inculpaţilor B., K. şi L. şi ale numiţilor KK., LL. (subl. n.) ".

În consecinţă, în virtutea tuturor considerentelor învederate, apărarea a solicitat, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea apelantului inculpat L. în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, ca efect al admiterii apelului, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

II. Greşita condamnare pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală

În încercarea de a decela considerentele care au stat la baza condamnării de către instanţă a inculpatului L. pentru această infracţiune, apărarea a susţinut, din nou, modalitatea defectuoasă de redactare a sentinţei, prin copierea unor pasaje din actul de sesizare a instanţei, alăturată unei interpretări complet tendenţioasă şi nesusţinută a declaraţiilor martorilor propuşi de către apărare şi fără a face o minimă analiză a probelor directe administrate în cadrul cercetării judecătoreşti, enumerate simplist în cadrul sentinţei. în acelaşi sens, în sentinţă se reţine că "în aceeaşi etapă procesuală s-a procedat şi la audierea martorilor propuşi în apărare de către inculpaţi (..? Inculpaţilor le-a fost încuviinţată şi au administrat, în apărare, proba cu înscrisuri (pe situaţia de fapt sau, după caz, în circumstanţiere). în cadrul acestei probe fiind obţinute prin mijlocirea instanţei şi numeroase înscrisuri de la diverse instituţii publice (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, B.N.P. XXXX., Direcţia Regională Vamală Galaţi - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, precum şi diverse instituţii bancare), urmând ca înscrisurile care au legătură cu faptele ce fac obiectul judecăţii, să fie menţionate şi analizate pe parcursul expunerii.

În lumina preconizatei analize judicioase a probelor de către judecătorul fondului, aşa-zisa motivare în sprijinul condamnării inculpatului pentru această infracţiune se întinde pe 3 - 4 pagini, conturându-se vag câteva repere probatorii, analizate pe larg după cum urmează:

a. Raportul de audit al performanţei la Autoritatea Naţională a Vămilor, realizat în anul 2012 de către Curtea de Conturi

Un prim argument preluat de către judecătorul fondului, fără nicio cenzură din rechizitoriu, se referă la un raport de audit al performanţei la Autoritatea Naţională a Vămilor, realizat în anul 2012 de către Curtea de Conturi, din care ar rezulta anumite deficienţe în organizarea ANV, care ar fi permis favorizarea anumitor agenţi economici.

Astfel, judecătorul fondului prezintă drept relevante următoarele aspecte, contrazise de realitatea legislativă şi probatoriul cauzei:

"Principala atribuţie a A.N.V. era aplicarea legislaţiei în domeniul vamal şi pentru accize, prin aparatul central şi unităţile subordonate la nivel teritorial. Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conducea Autoritatea Naţională a Vămilor avea în subordinea directă Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi era membru de drept al Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Controlul operaţiunilor cu produse accizabile se realiza într-o modalitate care asigura, pe de-o parte, concentrarea deciziilor la persoanele cu funcţii de conducere, iar pe de altă parte, permitea un grad ridicat de subiectivism în luarea acestor decizii.

Acest lucru reiese dintr-un raport de audit al performanţei ANV, realizat în cursul anului 2012 de către Curtea de Conturi, prin care s-a constatat că selecţia contribuabililor supuşi controlului se realiza prin utilizarea "raţionamentului profesional", fără a exista analize de risc, această procedură fiind calificată drept una dintre principalele vulnerabilităţi ale instituţiei de corupţie, întrucât permitea evitarea realizării unor controale la anumiţi agenţi economici cu risc fiscal ridicat. Totodată, auditorii Curţii de Conturi au constatat că inspectorii fiscali erau repartizaţi în mod inegal în cadrul direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, astfel încât DJAOV Constanţa avea doar 3 inspectori fiscali, jumătate din numărul altor direcţii, în condiţiile în care judeţul Constanţa deţinea o pondere însemnată din antrepozitele fiscale de producţie şi depozitare produse energetice şi alcoolice la nivel naţional. Potrivit aceluiaşi raport de audit, activitatea de supraveghere a mişcării produselor accizabile în regim fiscal suspensiv şi cea de investigare cu privire la deţinerea, producerea, mişcarea şi comercializarea produselor supuse accizării se realiza pe baza unor modalităţi de selecţie arbitrare, subiective a acţiunilor din planul de control al echipelor mobile. Totodată, autorizarea antrepozitelor fiscale se realiza de către o comisie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prezidată de şeful ANV, în lipsa unor termene precise de eliberare a autorizaţiilor, împrejurare care permitea la rândul său luarea unor decizii subiective".

Dincolo de faptul că şi în măsura în care conţinutul acestui raport de audit ar fi corespuns realităţii, referirile generice din cuprinsul său nu ar putea fi considerate probe în sprijinul unei aşa-zise activităţi infracţionale din partea inculpatului L., oricum respectivele constatări sunt contrazise de realitatea atestată de mai multe acte normative şi administrative.

Astfel, apărarea a arătat că se face afirmaţia că s-a considerat ca fiind o vulnerabilitate modul în care se face selecţia contribuabililor supuşi controlului fără a exista analize de risc. Or, în cadrul Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale exista un serviciu, aflat în directa subordine a directorului acestei direcţii, care se ocupa exclusiv de analiza de risc conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare. De asemenea, Serviciul de Supraveghere Produse Accizate avea atribuţii în analiza de risc. Pe de altă parte, doar la nivelul DRAOV şi DJAOV există organe cu asemenea atribuţii în domeniul analizei de risc, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. h) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi art. 13 lit. a), b), c), e), k), l), m) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (în vigoare la acel moment). Existau criterii de selecţie şi, mai mult, exista o aplicaţie specială folosită în analizarea deplasărilor, depozitării şi producţiei în domeniul produselor accizabile. Aceasta se numeşte EMCS Riscuri şi funcţiona în baza unor criterii de risc încărcate şi stabilite şi la nivel comunitar, fiind o aplicaţie obligatorie pentru orice stat membru al Uniunii Europene, singura care putea urmări aceste operaţiuni de depozitare, producere, circulaţie etc. De altfel, Decizia 1152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003, privind computerizarea mişcărilor şi a supravegherii produselor accizabile (aplicaţia EMCS Riscuri) a fost transpusă şi în plan intern prin Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr. 7630/2010 (publicat în Mon. Of. Nr. 804 din 2 decembrie 2010), Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2434/2010 (publicat în Mon. Of. Nr 655 din 22 septembrie 2010) şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 804/2010 (publicat în Mon. Of. Nr. 202 din 31 martie 2010).

În opinia apărării, şi în privinţa repartizării inegale a inspectorilor fiscali se încearcă, în mod fals, deplasarea unei responsabilităţi în sarcina inculpatului L., în condiţiile în care personalul vamal a fost redus de la 4586 de posturi la un număr de 3159, 1427 de inspectori fiind disponibilizaţi, ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 565/2011, prin care a fost modificată Hotărârea de Guvern nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANV. Mai mult, DJAOV Constanţa avea doar 3 inspectori fiscali şi înainte de reorganizarea dispusă de către executiv în 2011, prin urmare, acesta aspect este complet exterior cauzei. Mai mult, inspecţia fiscală era în sarcina DRAOV Constanţa şi nu a DJAOV Constanţa, aşa cum se susţine eronat în sentinţă şi în rechizitoriu, DRAOV Constanţa având personal vamal complet.

În privinţa autorizării antrepozitelor fiscale, prevederile legale sunt şi mai clare, prin art. 20622 şi următoarele din C. fisc. , precum şi în cuprinsul Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1993/2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 352 din 20 mai 2011, fiind stabilit mecanismul de autorizare a antrepozitelor fiscale.

În concluzie, sub acest aspect, apărarea observă că se impută, de fapt, inculpatului L., critici aduse legislaţiei, aspect inacceptabil şi care, eventual, ar putea îmbrăca haina unor propuneri de lege ferenda, şi nu argumente în sprijinul unei soluţii de condamnare.

b. Nota nr. x a Curţii de Conturi transmisă inculpatului K. în luna iunie 2009.

Apărarea a mai arătat că un alt argument invocat de către judecătorul fondului, preluat cu fidelitate din rechizitoriu, se referă la ignorarea voită de către inculpaţii K. şi L. a diverselor sesizări oficiale primite, cu privire la activităţile evazioniste desfăşurate de către inculpatul B. şi SC "O." SRL.

Având în vedere că, în chip asemănător cu redactorul rechizitoriului, instanţa de fond amestecă date concrete cu aspecte generice pentru a încerca construirea unei argumentări în sprijinul condamnării inculpatului L., apărarea apreciază necesar, la acest moment, să expună sintetic o cronologie relevantă a existenţei societăţii pretins protejate (SC "O." SRL), prin raportare la activitatea profesională a inculpatului L., aspecte rezultând integral din piesele dosarului. SC O. SRL a fost autorizată ca şi antrepozit fiscal la data de 12 noiembrie 2008 şi a început activitatea la data de 1 decembrie 2008. La data de 2 aprilie 2009, societatea a făcut obiectul unui control din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a început urmărirea penală în Dosarul nr. x din 2009. De altfel, în acest dosar, tot în aprilie 2009, s-a dispus ridicarea tuturor documentelor contabile ale societăţii, a tuturor calculatoarelor şi a fost sigilat şi pus sub paza jandarmeriei antrepozitul fiscal, autorizaţia de antrepozit fiscal a SC "O." SRL fiind revocată. Societatea şi-a reluat activitatea la data de 25 iulie 2011, când, prin Decizia 243 din 21 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul x/2011, s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. x din 3 martie 2011 privind revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.

S-a arătat că în toată perioada (iulie 2011 - iulie 2012) în care se susţine că societatea a desfăşurat activitatea evazionistă, aceasta a funcţionat în baza unei hotărâri a instanţei prin care erau suspendate efectele deciziei Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal. După începerea urmăririi penale şi după punerea în mişcare a acţiunii penale (iulie 2012), societatea a avut autorizaţia validă până la data de 06 decembrie 2012, când i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal.

Apărarea a precizat că în subordinea Ministerului Finanţelor Publice funcţionează Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, comisie care poate dispune revocarea autorizaţiei de antrepozit emisă. De asemenea, secretariatul comisiei este asigurat de Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice? Inculpatul L. a fost numit preşedinte al acestei comisii la data de 20 mai 2011 printr-un ordin al Ministrului Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial. în cursul lunilor martie şi aprilie 2012, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Adresele nr. x din 16 martie 2012 şi nr. y din 6 aprilie 2012, a comunicat către secretariatul comisiei de autorizare listele cu antrepozitarii care nu s-au conformat prevederilor legale şi cărora urma să le fie revocată autorizaţia de antrepozit fiscal. Secretariatul, prin Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, a întocmit Nota nr. 723.326 din 24 aprilie 2012 şi Ordinea de zi aprobată de preşedintele comisiei - L. - prin care se stabilea ca şedinţa comisiei în vederea revocării autorizaţiilor antrepozitarilor (inclusiv SC "O." SRL) să aibă ioc la data de 27 aprilie 2012. întrucât documentaţia prezentată (cu privire la toate societăţile propuse pentru revocarea autorizaţiei) a fost considerată de cei 7 membri ai comisiei de autorizare ca fiind incompletă, s-a solicitat ANV să întocmească o nouă adresă cu propuneri clare şi care să aibă anexate toate documentele justificative. Ca urmare, Autoritatea Naţională a Vămilor a revenit cu Adresele nr. x din 2 mai 2012 şi nr. y din 3 mai 2012, cu referire la propunerile de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru SC "O." SRL

În urma acestor adrese, Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific a întocmit Nota nr. x din 10 mai 2012 şi Ordinea de zi aprobată de preşedintele comisiei L., prin care se stabilea data comisiei speciale în vederea revocării autorizaţiilor antrepozitarilor pentru data de 14 mai 2012. A doua zi, inculpatul L. a fost revocat din funcţia de Vicepreşedinte ANAF şi implicit din cea de preşedinte al Comisiei de Autorizare. Ulterior, autorizaţia de Antrepozit Fiscal a SC "O." SRL a fost revocată la data de 6 decembrie 2012.

Revenind la Nota nr. x a Curţii de Conturi transmisă inculpatului K. în luna iunie 2009, în sentinţa atacată se arată că "în perioada cât au deţinut funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte A.N.A.F., atât inculpatul K., cât şi inculpatul L. au primit nemijlocit sesizări oficiale conţinând date concrete cu privire la activităţile evazioniste desfăşurate de B. şi de SC O. SRL, însă şi-au exercitat atribuţiile de coordonare a acţiunilor de control într-o modalitate care să asigure funcţionarea în continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilităţilor sistemului vamal. Astfel, încă din luna iunie 2009, inculpatului K. i-a fost transmisă nota nr. x a Curţii de Conturi cu privire la formarea, evidenţierea, urmărirea şi încasarea veniturilor bugetului de stat, administrate şi gestionate de Autoritatea Naţională a Vămilor. În cuprinsul acestui document era descrisă pe larg modalitatea de fraudare a bugetului de stat prin tranzacţiile cu produse energetice comercializate de antrepozitele fiscale şi era indicată activitatea desfăşurată de mai multe societăţi comerciale, printre care se număra şi SC O. SRL administrată la acel moment de inculpatul B., precum şi o altă societate administrată anterior de acelaşi inculpat.

Constatările auditorilor Curţii de Conturi demonstrau că buletinele de verificare metrologică în baza cărora a fost autorizat antrepozitul fiscal erau contrafăcute, că verificările faptice efectuate de autorităţile vamale aveau caracter formal, precum şi că societatea a realizat achiziţii de motorină şi benzină care depăşea capacitatea de depozitare, fiind evident că nu realizează activitate de producţie de produse petroliere inferioare, ci că revinde combustibilul. De asemenea, s-a mai arătat că anumiţi reprezentanţi ai structurilor A.N.A.F. cu atribuţii în autorizarea antrepozitarilor şi supravegherea mişcării produselor accizabile nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu. Având în vedere aceste împrejurări, reprezentanţii Curţii de Conturi au cerut ca reprezentanţii A.N.A.F. să efectueze verificări la SC O. SRL privind 24 de aspecte concrete. (...)

Această solicitare a fost adresată nemijlocit inculpatului K., în calitate de preşedinte al A.N.A.F., căruia i s-a cerut totodată să comunice Curţii de Conturi rezultatul măsurilor dispuse? Inculpatul a rezoluţionat nota primită de la Curtea de Conturi cu menţiunea "Măsuri legale", însă verificările indicate cu privire la SC O. SRL nu au fost niciodată efectuate. În răspunsul transmis Curţii de Conturi de inculpatul K. s-a invocat imposibilitatea efectuării acestor verificări, cu motivarea că o inspecţie fiscală iniţiată la 26 martie 2009 de D.R.A.O.V. Constanţa fusese suspendată la data de 6 aprilie 2009 date fiind cercetările efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa? Inspecţia menţionată nu a mai fost reluată până la sfârşitul anului 2012, sub pretextul că documentele contabile ale SC O. SRL au fost ridicate de organele de urmărire penală, deşi verificările solicitate de Curtea de Conturi se refereau şi la alte împrejurări de fapt, precum şi la activitatea celorlalte societăţi implicate pe circuit, astfel încât nu erau influenţate de cercetările penale întreprinse cu privire la SC O. SRL".

Acest argument nu poate fi primit, în opinia apărării, întrucât, pe de o parte, având în vedere perioada pretins ilicită de existenţă a grupului infracţional organizat reţinută în sentinţă şi rechizitoriu (iulie 2011- iulie 2012), aşa-zisa sesizare adresată coinculpatului K., datând din 2009, este cu mult anterioară chiar momentului presupusei constituiri a grupului organizat, plasat de către acuzare în anul 2011. Pe de altă parte, inculpatul L. a fost numit vice- preşedinte ANAF - conducător al ANV la data de 9 februarie 2011, la mult timp după existenţa sesizării de mai sus, în anul 2009 ocupând funcţia de director al Direcţiei de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale în cadrul ANAF. Mai mult, chiar şi în această poziţie, lipsa conivenţei între inculpatul L. şi ceilalţi inculpaţi se desprinde, printre altele, şi din activitatea inculpatului, astfel cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi admise ca probe prin încheierea instanţei de fond din data de 12 martie 2015, dar neanalizate prin sentinţă, şi anume: copia actelor încheiate şi a rezultatelor controalelor efectuate de către Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale şi Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa la SC "O." SRL în perioada decembrie 2008 - mai 2012. Din înscrisurile respective rezultă numărul mare de controale care au fost efectuate la SC "O." SRL în perioada în care aceasta a fost activă, inclusiv în perioada 2008-2009. De asemenea, verificările fuseseră demarate anterior momentului comunicării raportului Curţii de Conturi către ANAF, raportul nefiind comunicat vreodată inculpatului L. Pe de altă parte, inspecţia fiscală a fost începută la solicitarea inculpatului L. (care Ie-a aprobat încă din ianuarie 2009) chiar din martie 2009 şi suspendată în luna aprilie 2009, deoarece toate actele contabile şi evidenţa informatică a SC "O." SRL au fost ridicate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi se aflau sub paza Jandarmeriei şi accesul era interzis.

În opinia apărării, şubrezimea acuzaţiei sub acest aspect este atestată şi de celelalte înscrisuri depuse de către apărare la dosarul cauzei şi admise ca probe de către instanţa de fond prin încheierea din data de 16 noiembrie 2015, dar neanalizate în cuprinsul sentinţei de condamnare, şi anume:

- copia programului lunar de inspecţie fiscală în domeniul produselor accizabile pentru luna martie 2009 nr. x din 26 februarie 2009, întocmit de inculpatul L., în calitatea sa de la acel moment de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale. în cuprinsul înscrisului respectiv, la poziţia cu numărul de ordine 5, în lista societăţilor supuse inspecţiei fiscale parţiale în domeniul produselor accizabile de către Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, se regăseşte SC "O." SRL Constanţa, în dreptul căreia apar menţiunile: "constatările reieşite ca urmare a controlului inopinat/control inopinat 27 ianuarie 2009". Totodată, în cuprinsul programului de inspecţie fiscală aferent lunii martie 2009 apar alte două societăţi comerciale prin intermediul cărora se presupune că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv SC "R." SRL şi SC "EEEEEEEEE." SRL Aceste inspecţii au fost finalizate cu decizii de impunere la plată a unor sume foarte mari şi cu formularea de plângeri penale către D.N.A. Or acest program lunar de) inspecţie fiscală a fost întocmit de către inculpatul L., în ianuarie 2009, în calitatea sa de la acel moment de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, aspect care, în opinia apărării, contrazice acuzaţiile aduse inculpatului în privinţa apartenenţei acesta la un palier de protecţie a inculpatului B. şi a societăţilor SC "O." SRL şi SC "R." SRL;

- copia Adresei nr. x din 5 ianuarie 2009 către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, semnată de inculpatul L., în calitate de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, prin care a solicitat demararea procedurii de control inopinat la SC "O." SRL Constanţa. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că, urmare a solicitării inculpatului L., a fost efectuat controlul inopinat la SC "O." SRL Constanţa, iar, în baza constatărilor acestui control, societatea a fost introdusă în programul de inspecţie fiscală aferent lunii martie 2009;

- copia Ordinului de serviciu nr. x din 16 ianuarie 2009 şi a Procesului-verbal nr. x din 2 martie 2009 emise de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, aferente controlului inopinat efectuat la SC O. SRL Constanţa, ca urmare a solicitării formulate de către inculpatul L. Rezultă din acest înscris cu caracter de evidenţă că, în baza constatărilor controlului demarat la solicitarea inculpatului L. concretizate în Procesul-verbal nr. x din 2 martie 2009, întocmit de către persoanele desemnate prin Ordinul de serviciu nr. x din 16 ianuarie 2009, SC O. SRL a fost introdusă în programul de inspecţie fiscală, aferent lunii martie 2009;

- copie celor trei adrese (nr. x din 27 mai 2009, nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 20 noiembrie 2009), emise de către Direcţia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi semnate de către inculpatul L., adresate Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin care s-a solicitat comunicarea de îndată a rezultatelor inspecţiei fiscale parţiale în domeniul accizelor, efectuate la SC O. SRL precum şi a oricăror date sau informaţii care pot fi necesare pentru începerea inspecţiei fiscale generale de către organele competente din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Aceste adrese atestă, fără dubiu, intenţia inculpatului L. de verificare imediată a rezultatelor inspecţiei fiscale parţiale în scopul demarării unei eventuale inspecţii fiscale generale în privinţa societăţii pretins "protejate" de către acesta. Totodată, prin aceste adrese s-a atras atenţia Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa asupra responsabilităţii ce-i revine în organizarea, desfăşurarea şi valorificarea rezultatelor inspecţiei fiscale la SC "O." SRL precum şi a faptului că, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, organele de control "pot colabora cu organele Ministerului Administraţiei ş? Internelor, ale Ministerului Public, precum şi cu alte organe ale statului care deţin sau pot deţine informaţii privind activitatea desfăşurată de către societate".

Prin urmare, s-a susţinut că este de netăgăduit că existau cercetări în desfăşurare într-un dosar penal vizând SC O. SRL, astfel încât nu există posibilitatea la acel moment a efectuării altor demersuri de către ANAF. Aceste aspecte sunt confirmate cu prisosinţă şi prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la Dosarul penal x/2009, astfel cum a fost aceasta încuviinţată ca probă de instanţa de fond prin încheierea din 12 martie 2015, dar neanalizată sub aspectul valorii probatorii prin sentinţă.

Apărarea a arătat că se menţionează de către judecătorul fondului, prin reluarea aserţiunii din rechizitoriu, sub acest aspect, că solicitările Curţii de Conturi se refereau la împrejurări de fapt şi că verificările se puteau face şi fără acte. Or, atât timp cât se solicitau verificări fiscale (stocuri materii prime şi finite, circuitul sumelor de bani, activitatea agenţilor economici implicaţi pe circuit etc), acestea nu se puteau efectua în lipsa actelor ridicate de către Parchet (aproximativ 6.000 file) şi fără a avea acces în antrepozitul fiscal. De altfel, inspecţia fiscală este definită foarte clar în Codul de Procedură Fiscală:

"Art. 94 alin. (1? Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora." Raportat la aceste dispoziţii, este evident că nu se putea realiza inspecţia fiscală fără a avea la dispoziţie toate actele contabile ale societăţii şi fără a avea acces în incinta antrepozitului.

Mai mult decât atât, apărarea a susţinut că toate aceste aspecte sunt confirmate şi prin Adresa nr. x din mai 2014 a Direcţiei Regionale Vamale Galaţi - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, ca răspuns la solicitarea nr. x din 2012 din 21 mai 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, admisă, de asemenea ca probă, la solicitarea apărării prin încheierea din 8 februarie 2016 şi, de asemenea, neanalizată de către instanţă în cuprinsul sentinţei atacate. Această adresă, emisă de altfel la solicitarea acuzării în mai 2014, fiind defavorabilă susţinerilor nefundamentate prezentate mai sus, nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală. Or, în cuprinsul acestui Raport şi al anexelor însoţitoare se descrie cu claritate şi în mod detaliat şi concret ampla activitate constând în controale inopinate şi inspecţii fiscale desfăşurate în privinţa SC "O." SA, declanşate în anul 2009 când Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale era inculpatul L., precum şi descrierea activităţii care a condus la începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. x din 2009 faţă de societatea respectivă şi de reprezentanţii legali ai acesteia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi Raport solicitat de către Direcţia Naţională Anticorupţie se regăseşte şi activitatea inculpatului ca vicepreşedinte al ANAF.

În opinia apărării, ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească (printre care se află şi piesele probatorii descrise mai sus) nu infirmă doar acuzaţiile Parchetului, ci, mai mult atestă atitudinea inculpatului L. de a asigura o verificare completă de către toate organele statului a societăţii SC "O." SRL încă din perioada 2009, din poziţia de la acel moment de director al Direcţiei de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale în cadrul ANAF şi exclude orice posibilă interpretare de existentă a unui palier de protecţie în cadrul unui pretins grup infracţional, care, oricum, chiar potrivit descrierii Parchetului, s-a constituit în anul 2011.

c. Nota nr. 846.709 a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul ANAF. prezentată în luna octombrie 2011 inculpatului K., retransmisă apoi către inculpatul L.

Apărarea a arătat că prin sentinţa criticată, judecătorul fondului nu ezită să copieze întocmai şi ultimul argument prezentat în actul de sesizare, în sprijinul pretinsei complicităţi la evaziune fiscală din partea inculpatului L., arătându-se că "De asemenea, în luna octombrie 2011, deci într-un moment în care activitatea infracţională dedusă judecăţii în cauza pendinte se afla în plină desfăşurare, inculpatului K. i-a fost prezentată nota nr. x a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F., în cuprinsul căreia era practic descris în mod sintetic modul de fraudare a bugetului de stat prin activităţile evazioniste realizate în numele şi pe seama SC O. SRL arătându-se că există informaţii potrivit cărora SC P. SRL livrează în mod efectiv combustibil (ţiţei brut) către antrepozitul fiscal aparţinând SC O. SRL sub pretextul efectuării de activităţi de producţie, în fapt motorina fiind livrată către staţiile de distribuţie aparţinând SC Q. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL În cuprinsul aceleiaşi note, Direcţia Generală de Informaţii Fiscale a solicitat în mod expres instituirea unor măsuri de supraveghere şi control care să vizeze realitatea operaţiunilor desfăşurate de aceste societăţi comerciale. Această notă a fost transmisă din dispoziţia inculpatului K. către inculpatul L., fiind ulterior direcţionată la Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale.

În legătură cu interesul manifestat de către inculpatul K. pentru aspectele grave semnalate în cuprinsul notei anterior menţionate este relevantă declaraţia autorului notei respective, martorul QQQQ., din lecturarea căreia se deduce cu uşurinţă atitudinea de neîncredere pe care inculpatul K. a lăsat să se înţeleagă că o manifestă faţă de realitatea împrejurărilor consemnate în cuprinsul notei ce i-a fost prezentată, ca şi cum acestea ar fi parvenit din zvon public, iar nu de la o structură a instituţiei al cărei conducător era. în acest sens, din declaraţia martorului QQQQ., care la vremea respectivă conducea Direcţia Generală de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F., se reţine că fiind încunoştinţat de către un subordonat al său care îşi desfăşura activitatea în cadrul Serviciului de monitorizare a activităţii fiscale, al cărui principal obiectiv consta în surprinderea activităţilor cu potenţial fiscal ridicat, despre faptul că existau anumite tranzacţii scriptice între expeditorul SC P. SRL şi antrepozitarul SC O. SRL, iar faptic aceste tranzacţii se realizau între expeditor şi staţiile de distribuţie a produselor petroliere SC Q. SRL şi SC R. SRL, a întocmit o notă pe care la rândul său a prezentat-o preşedintelui A.N.A.F., inculpatul K., care primind respectiva notă, a studiat-o cu atenţie şi l-a întrebat dacă informaţiile pe care le conţinea sunt verificate, după care fără a pune nici o rezoluţie scrisă, a dispus verbal transmiterea notei către A.N.V.

Apărarea a arătat că singurele verificări efectuate în urma notei anterior menţionate au constat într-un control efectuat la data de 21 noiembrie 2011 la sediul SC O. SRL, vizând identitatea dintre stocul scriptic de produse energetice şi cel faptic. Acest control nu a avut însă aptitudinea de a confirma informaţiile din nota întocmită de Direcţia Generală de Informaţii Fiscale privind livrările faptice de motorină către staţiile de carburanţi şi caracterul fictiv al operaţiunilor de rafinare, în condiţiile în care stocurile scriptice erau influenţate de documente fictive întocmite de inculpaţi, iar verificările care ar fi trebuit să fie efectuate potrivit solicitărilor se refereau tocmai la realizarea tranzacţiilor consemnate.

Organele vamale abilitate nu au folosit niciunul dintre instrumentele de supraveghere pe care le aveau la dispoziţie conform normelor de organizare şi funcţionare (oprirea în trafic şi controlul cisternelor care transportau motorină la SC Q. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL, supravegherea permanentă pe timp de zi şi de noapte a clădirilor şi depozitelor aparţinând SC O. SRL, însoţirea mijloacelor de transport) pentru a verifica dacă aspectele cuprinse în notă sunt reale. Totodată, nu s-au efectuat controale pe luxul tehnologic al rafinăriei, pentru a stabili dacă produsele energetice inferioare au fost într-adevăr produse, nu s-a realizat o verificare a circuitului fizic al ţiţeiului, nu au fost verificaţi cumpărătorii combustibilului lichid pentru a stabili dacă activitatea acestora justifica achiziţiile şi nu au fost organizate activităţi de însoţire a autovehiculelor folosite pentru transportul motorinei."

În primul rând, apărarea a arătat că judecătorul fondului preia teza acuzării şi încearcă să inducă, în mod nereal, ideea unei complicităţi a inculpatului L., cu privire la sesizarea cuprinsă în nota de mai sus, având în vedere că aceasta nu a ajuns la cunoştinţa inculpatului niciodată, aspect confirmat, fără putinţă de tăgada, atât prin declaraţia coinculpatului K., cât şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, cu ocazia cercetării judecătoreşti, de către martorul QQQQ., în calitatea sa de semnatar al acestei note. Aceste aspecte sunt întărite şi prin declaraţia martorului TTTT., în care acesta arată că a primit adresa respectivă de la Directorul NNNNNNNNNN., dar şi prin Ordinele nr. 4119 şi 4120 din 2 martie 2011 emise de inculpatul L. (prin care au fost împuterniciţi doi funcţionari publici pentru primirea şi repartizarea corespondenţei adresate Autorităţii Naţionale a Vămilor).

Astfel? Inculpatul K. a precizat că: "O altă împrejurare pe care mi-am amintit ca reţinând numele acestei societăţi este ca în anul 2011, octombrie sau noiembrie când directorul Direcţiei de Informaţie Fiscală din cadrul ANAF, domnul QQQQ., mi-a prezentat o lucrare cuprinzând mai multe societăţi comerciale, ce viza comerţul cu produse petroliere cu privire la care exista riscul de evaziune fiscală. Am dispus atunci directorului QQQQ. să disemineze informaţia, să facă verificări şi să transmită solicitarea celor din subordine care aveau ca obiect de activitate efectuarea de verificări în acest sens. Nu mi-am adus aminte atunci de SC O."

Martorul QQQQ. a precizat că:

"Datele ce mi-au fost prezentate de către funcţionarul public din cadrul Serviciului Monitorizare le-am prezentat la rândul meu inculpatului K. ca preşedinte ANAF printr-o notă în cadrul căreia am făcut propunerea de valorificare a acestora la nivelul ANV, având în vedere competenţa acestei instituţii în materie de accize. inculpatul K. a studiat nota şi a dispus verbal transmiterea acesteia către Autoritatea Naţională a Vămilor, nu a pus nicio rezoluţie pe nota respectivă. Ca atare, nota a fost transmisă către ANV, mai departe nu cunosc ce s-a întâmplat cu nota respectivă în cadrul ANV. Nota respectivă a fost studiată cu atenţie de inculpatul K. şi în acelaşi timp acesta m-a întrebat dacă sunt verificate informaţiile, eu spunând că nu, întrucât nu puteam merge pe teren pentru a face astfel de verificări. (...) Sesizarea pe care am adresat-o preşedintelui ANAF a fost consemnată în condica Direcţiei Generale de Informaţii fiscale cu nr. de înregistrare, iar competenţa noastră era de a trimite informaţiile obţinute către direcţiile specializate. Ulterior nu m-am mai interesat cum a fost rezolvată sesizarea pe care am formulat-o, întrucât nu aveam competenţe în ceea ce priveşte monitorizarea activităţii vamale. Arăt că într-adevăr sesizarea despre care am făcut vorbire este aceea prezentată în fotocopie la termenul de azi de apel ales al inculpatul L. (subl. n.). Nu l-am întrebat niciodată pe inc. L. care este rezultatul verificărilor efectuate cu privire la sesizarea formulată de mine. Nu am avut nicio discuţie cu inculpatul L. despre această adresă de sesizare) "

Martorul TTTT. a precizat că:

"în anul 2011 au existat două solicitări din partea Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, respectiv din partea domnului NNNNNNNNNN. cu privire la efectuarea unor controale inopinate la SC O. SRL.Nu au existat însă rezultate în urma acestor controale".

De asemenea, copia Ordinelor nr. 4119 şi 4120 din 2 martie 2011 emise de inculpatul L., în calitate de Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care au fost împuterniciţi doi funcţionari publici pentru primirea şi repartizarea corespondenţei adresate Autorităţii Naţionale a Vămilor, admisă ca probă de instanţă prin încheierea din 16 noiembrie 2015 şi neanalizată în cadrul sentinţei, confirmă susţinerile apărării. Din cuprinsul Ordinelor respective, rezultă că existau anumite persoane desemnate (OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP.), care primeau şi repartizau toată corespondenţa adresată Autorităţii Naţionale a Vămilor (potrivit reglementărilor existente încă din anul 2000), deci inclusiv cea a inculpatului L., astfel încât este evident că acesta nu a primit personal nicio adresă de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care să fie informat despre activitatea potenţial evazionistă a SC "O." SRL, cu trimitere expresă la nota ANAF nr. 846.709 din octombrie 2011.

Din coroborarea declaraţiilor prezentate mai sus, cu înscrisurile aflate la dosar rezultă, fără dubiu, că rezoluţia de repartizare de pe notă nu aparţine inculpatului L., aceasta fiind repartizată de la registratura generală a Autorităţii Naţionale a Vămilor direct către Direcţia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, iar în cadrul acestei direcţii a fost repartizată de către directorul acestei direcţii către Serviciul de Coordonare Echipe Mobile şi Supraveghere Produse Accizate. De altfel, a fost efectuată o adresă către Direcţia Regională Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin care i s-a adus la cunoştinţă acesteia conţinutul notei, această direcţie dispunând un control operativ la societate.

Mai mult, în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a ANV, aprobat prin Ordin al Preşedintelui ANAF, sunt stabilite clar atribuţiile Serviciului Supraveghere Produse Accizabile şi ale Serviciului Coordonare Echipe Mobile, ambele aflate în subordinea Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale:

"Art. 20 - (1) Serviciul Coordonare Echipe Mobile Accizabile funcţionează în cadrul Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi are următoarele atribuţii:

a) coordonează, îndrumă şi verifica activităţile specifice de supraveghere vamală şi în domeniul produselor accizabile, desfăşurata de echipele proprii cât şi de cele din cadrul structurilor regionale şi judeţene.

b) efectuează investigaţii, supravegheri şi verificări potrivit reglementarilor legale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate încălcări ale legislaţiei vamale sau fiscale de către persoanele fizice sau juridice.

c) în caz de suspiciuni, în baza informaţiilor deţinute sau a analizei de risc, dispune structurilor teritoriale, acţiuni planificate sau inopinate de investigare, supravegheri, verificări şi controale asupra mijloacelor de transport cu mărfuri aflate sub regim vamal suspensiv sau cărora trebuie sa li se stabilească un regim vamal, precum şi în ceea ce priveşte mişcarea produselor accizabile.

d) asigura supravegherea prin sisteme electronice aflate în dotarea autorităţii vamale, a mijloacelor de transport mărfuri aflate în regim suspensiv.

e) sesizează organele de urmărire penală competente, când sunt elementele constitutive ale unei infracţiuni.

f) analizează rezultatele obţinute de echipele mobile din teritoriu şi prezintă conducerii Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale propuneri de îmbunătăţire a activităţii.

g) organizează şi efectuează misiuni operative în mod independent, împreună cu echipe mobile aparţinând direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale sau direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau cu structuri specializate din cadrul altor instituţii.

h) pe întreg teritoriul naţional, echipele mobile au dreptul de a opri orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice şi de a verifica documentele mijlocului de transport precum şi cele care arata provenienţa şi regimul vamal şi fiscal, pentru produse accizabile, inclusiv documentele de transport internaţional.

Art. 21 - (1) Serviciul Supraveghere Produse Accizabile funcţionează în cadrul Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi are următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea de supraveghere a mişcării produselor accizabile în regim fiscal suspensiv şi cea de investigare cu privire la deţinerea, producerea, mişcarea şi comercializarea produselor supuse accizării, la nivel naţional şi, în colaborare cu Serviciul central de legături (compartiment de specialitate pentru accize), gestionează cererile de asistenţă mutuală, potrivit Regulamentului CE nr. 2073/2004.

b) propune şi participa, după caz, la acţiuni de control inopinat în vederea verificării dispoziţiilor şi normelor legale privind producţia, depozitarea, circulaţia şi comercializarea produselor accizabile.

c) constata şi aplica sancţiuni contravenţionale şi face propuneri cu privire la suspendarea, anularea, revocarea autorizaţiei, ori sesizarea altor organe competente pentru continuarea verificărilor şi aplicarea masurilor ce se impun, după caz, atunci când se constata, direct sau prin structurile subordonate, încălcarea dispoziţiilor legale. (...)

f) coordonează activitatea privind modul de îndeplinire a dispoziţiilor legale în vigoare referitoare la supravegherea permanenta".

Pe de altă parte, în opinia apărării se susţine, în mod neîntemeiat, că organele vamale nu au folosit niciunul dintre instrumentele de supraveghere pe care le aveau la dispoziţie, aspect contrazis chiar de piesele probatorii ale dosarului, dar şi de legislaţia în vigoare la acel moment.

Astfel, din punct de vedere legal, supravegherea fiscală (inclusiv supravegherea permanentă) era prevăzută în Titlul VIII din C. fisc. , iar prin O.U.G. nr. 109/2009, aprobată prin Lega nr. 76/2010 (publicată în M. Of. Nr. 307/11 mai 2010) s-a abrogat acest titlu şi tot ceea ce ţinea de supravegherea permanentă a antrepozitelor. Deşi Autoritatea Naţională a Vămilor nu avea atribuţii legislative, inculpatul L. a înaintat către ANAF un proiect de ordin privind aprobarea modalităţilor şi procedurilor pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor accizabile. Ca urmare a acestui demers al inculpatului, la data de 29 februarie 2012 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 207/2012, care reglementa aceasta activitate de supraveghere.

Mai mult, afirmaţia potrivit căreia nu au fost efectuate opriri în trafic şi control al cisternelor care transportau marfa la SC "Q." SRL este demontată de înscrisurile depuse de inculpatul L. la dosarul cauzei (prin admiterea lor ca probe de către judecătorul fondului), din care rezultă că au fost efectuate controale asupra acestor mijloace de transport şi au fost efectuate prelevări de probe atât din acestea cât şi din antrepozitul fiscal. De altfel, ANV nu avea specialişti pentru a face verificări tehnologice ale funcţionării rafinăriei, atribuţiile fiind strict de natură fiscală.

Argumentele apărării sunt confirmate de înscrisurile admise de instanţa de fond ca probe la propunerea inculpatului L., prin încheierea din 12 martie 2015 şi ignorate complet de judecătorul fondului la momentul soluţionării cauzei:

- copia actelor încheiate şi a rezultatelor controalelor efectuate de către Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale şi Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa la SC O. SRL în perioada decembrie 2008 - mai 2012, din care reiese numărul mare de controale care au fost efectuate la societatea respectivă, nu doar în perioada 2008 - 2009, ci şi în perioada 2011 - 2012 şi anume:

1. 27 iunie 2011 - Notă Unilaterală (3 pagini) nr. 899 din 27 iunie 2011 întocmită în urma unui control efectuat de către DJAOV Constanţa la sediul antrepozitului fiscal al SC "O." SRL în baza solicitării Biroului Supraveghere Produse Accizabile nr. x din 20 mai 2011 - QQQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRRR.;

2. 7 iulie 2011 - Notă Internă (o pagină) nr. 943 din 7 iulie 2011 a Biroului Autorizări din cadrul DJAOV Constanţa înregistrată la Biroul Supraveghere Produse Accizate sub nr. x din 8 iulie 2011 prin care se solicita ca în acţiunile de control specifice biroului BSPA să aibă în vedere cele prezentate - faptul că SC "O." SRL are autorizaţia nevalidă - QQQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRRR.;

3. 11 iulie 2011 - Notă Unilaterală (o pagină) nr. x din 11 iulie 2011 întocmită de DJAOV Constanţa - Biroul Supraveghere Produse Accizate prin care se arăta că s-au deplasat în baza ordinului de misiune nr. x din 11 iulie 2011 la sediul antrepozitului SC "O." SRL în vederea sigilării instalaţiilor de producţie şi efectuării inventarului faptic al stocurilor de produse accizabile - SSSSSSSSSS., TTTTTTTTTT. şi UUUUUUUUUU.;

4. 28 iulie 2011 - Raport privind îndeplinirea acţiunilor conform ordinului de misiune nr. x din 11 iulie 2011; comunicare către SC "O." SRL pentru sigilarea instalaţiei şi verificarea stocurilor de produse - SSSSSSSSSS., VVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWW.;

5. 18 octombrie 2011 - Raport Control (o pagină) nr. x din 20 octombrie 2011 încheiat în baza ordinului de misiune nr. x din 18 octombrie 2011, prin care DRAOV Constanţa a prelevat de la o cisternă din trafic încărcată de la SC O. SRL şi ulterior din rezervoare de la sediul societăţii probe în vederea stabilirii tipului mărfii transportate - XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY. şi ZZZZZZZZZZ.;

6. 5 decembrie 2011 - Proces Verbal de Control (4 pagini) nr. 198/1 din 5 decembrie 2011 încheiat de către DRAOV Constanţa în baza ordinului de misiune nr. x din 21 noiembrie 2011. Controlul a fost iniţiat în urma solicitării ANV - DSAOV atât la SC O. SRL cât şi la P., Q. şi EEEEEEEEE. - AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.

7. 30 ianuarie 2012 - Ordin de serviciu nr. x din 30 ianuarie 2012 prin care s-a dispus de către DRAOV Constanţa efectuarea unui control inopinat la SC "O." SRL;

8. 9 aprilie 2012 - Proces-verbal de control şi prelevare de probe încheiat de către IPJ Constanţa - Serviciul de Investigare a Fraudelor în comun cu DRAOV Constanţa în baza ordinului de misiune nr. x din 06 aprilie 2012. Locul efectuării controlului - antrepozitul fiscal al SC O. SRL - CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. şi EEEEEEEEEEE.;

9. 20 aprilie 2012 - Proces-verbal de control (2 pagini) nr. x din 20 aprilie 2012 încheiat de către o echipă de control din cadrul DRAOV Constanţa la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa - FFFFFFFFFFF. şi GGGGGGGGGGG.;

10. 13 iunie 2012 - Nota de Constatare (5 pagini) x din 13 iunie 2012 şi PVCSC nr. x din 13 iunie 2012 încheiate de către DJAOV Constanţa în urma unui control efectuat la sediul SC O. SRL în baza ordinului de misiune nr. x din 13 iunie 2012 - AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.;

- copia Procesului-verbal nr. x din 20 aprilie 2012 încheiat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, ca urmare a adresei nr. x din 23 martie 2012 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale. Acest înscris atestă faptul că a fost comunicată către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa aprobarea de către inculpatul L. (în calitate de' Vicepreşedinte al Agenţiei de Administrare Fiscală - Conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor) a propunerii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a SC "O." SRL, menţionându-se şi faptul că "la organizarea acţiunii de inspecţie fiscală trebuie avută în vedere perioada deţinerii autorizaţiilor de antrepozit fiscal corelată cu perioada de la ultima inspecţie fiscală"

- copia Adreselor nr. x din 2 martie 2012 şi y din 12 martie 2012 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, prin care se aduce la cunoştinţa SC "Q." SRL faptul că aceasta este supusă inspecţiei fiscale pe o perioadă de 5 ani, precum şi componenţa echipei de control care efectuează inspecţia fiscală, începând cu data de 12 martie 2012. Din cuprinsul înscrisului rezultă atitudinea inculpatului L., contrară susţinerilor acuzării, în sensul aprobării de către acesta, în calitate de Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor, a includerii în planul de inspecţie fiscală a SC "Q." SRL, societate de asemenea, pretins "protejată" de către inculpat, în opinia judecătorului fondului şi a parchetului.

Or, în mod evident, o activitate infracţională constând în protejarea activităţii evazioniste a unor societăţi este contrazisă de înscrisurile de mai sus, care probează tocmai conduita contrară a inculpatului L., care faţă de toate societăţile în discuţie a aprobat efectuarea de verificări în mod obiectiv, fără a avea vreo atitudine pasivă sau părtinitoare.

d. Aspecte din declaraţiile unor martori audiaţi la propunerea apărării, relevante, în opinia judecătorului fondului, pentru pretinsa activitate infracţională a inculpatului L.

Epuizând activitatea de copiere a tuturor aspectelor invocate în rechizitoriu, judecătorul fondului realizează unica contribuţie personală din cadrul acestei hotărâri în privinţa inculpatului L., concretizată într-o interpretare forţată, lipsită de orice rigoare juridică, a declaraţiilor martorilor admişi de către instanţă la solicitarea apărării.

Astfel, în dorinţa de a suplini lipsa oricărui element probator care să susţină o soluţie de condamnare, instanţa de fond, ignorând adevărul judiciar, reţine, contrar evidenţelor, că (sublinierile ne aparţin):

"De altfel, aspecte relevante referitoare la modul în care inculpaţii K. şi L., în virtutea funcţiilor importante deţinute în cadrul A.N.A.F. puteau coordona şi influenţa direcţionarea activităţilor de control ce se desprind şi din declaraţiile altor martori audiaţi în cauză, chiar la propunerea acestora.

Astfel, potrivit declaraţiei martorului UUUU., care în perioada de referinţă ocupa funcţia de şef Serviciu a echipe mobile din cadru A.N.V., de regulă controalele inopinate se dispuneau de către directorii structurilor din care făceau parte echipele operative şi, numai în mod excepţional, atunci când era vorba despre inspecţii fiscale complexe care presupuneau implicarea mai multor direcţii regionale exista posibilitatea ca astfel de inspecţii să fie coordonate de către conducătorul A.N.V., însă, astfel de inspecţii nu erau uzuale. Ori, în cazul în speţă, o astfel de inspecţie fiscală complexă, deşi absolut necesară în raport cu amploarea şi complexitatea activităţilor evazioniste despre care deţinea informaţii concrete că ar fi desfăşurate de către SC O. SRL, cu ajutorul a numeroşi alţi agenţi economici implicaţi în mecanismul de fraudare a bugetului de stat, nu a fost niciodată dispusă de A.N.V. asupra SC O. SRL în luna noiembrie 2011 în urma notei nr. x a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F. limitându-se, aşa cum s-a precizat anterior, la verificarea formală a corespondenţei dintre stocul scriptic şi stocul faptic de produse energetice.

Aspecte similare se desprind şi din declaraţia martorului TTTT., care la momentul comiterii faptelor deduse judecăţii deţinea funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa şi care a afirmat că aprobarea menţionării în planul de inspecţie fiscală a oricărei societăţi, deci şi a SC O. SRL, se făcea de către preşedintele A.N.V., inculpatul L., iar în luna aprilie 2012 a primit o propunere din partea A.N.V., semnată de către inculpatul L., pentru efectuarea unei astfel de inspecţii fiscale la SC O. SRL, dispunând repartizarea acelei solicitări către Compartimentul de inspecţie fiscală care era compus din 3 persoane şi care la acel moment mai avea în derulare alte 3-4 inspecţii fiscale, astfel încât începuse până la momentul în care el şi-a încetat activitatea de director al Regionalei Vamale Constanţa, în luna mai 2012.

De asemenea, şi martorul VVVV. care a ocupat mai întâi funcţia de inspector vamal în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu şi apoi pe aceea de director executiv în cadrul aceleiaşi instituţii a precizat că toate inspecţiile fiscale erau aprobate de către conducerea A.N.V., respectiv de inculpatul L.

Cât priveşte faptul că niciunul dintre martorii TTTT., care a îndeplinit funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa, RRRR. care a deţinut funcţia de director al D.G.F.P. Constanţa sau VVVV., care începând cu luna martie 2012 a ocupat funcţia de director executiv în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, nu a afirmat că ar fi primit vreo dispoziţie sau ar fi fost influenţaţi în vreun fel de către inculpaţii K. şi L. spre a favoriza SC O. SRL, ori, după caz SC Q. SRL, în cadrul acţiunilor de control întreprinse de către structurile teritoriale fiscale sau vamale pe care le conduceau. Curtea consideră că acest aspect trebuie interpretat în strânsă legătură cu propria conduită «binevoitoare» manifestată de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu.

Astfel, în pofida evidenţei faptelor, martorul TTTT. a susţinut că, în perioada cât a îndeplinit funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa, SC O. SRL, nu a fost o societate care să ridice probleme nici măcar la nivelul Grupurilor Regionale de Luptă Antifraudă în cadrul cărora se organizau întâlniri cu Poliţia, Prefectura, Finanţele Publice, Garda Financiară şi nici nu auzise ca această societate să desfăşoare vreo activitate infracţională, iar în urma controalelor inopinate pe care Ie-a ordonat cu privire la respectiva societate sau la care echipe ale Regionalei Vamale au participat împreună cu organele de poliţie, nu i-au fost raportate nici un fel de nereguli sau acţiuni de fraudă din partea SC O. SA, pentru simplul motiv că acestea nici nu au fost căutate.

În acelaşi sens, din declaraţia martorului RRRR. care a deţinut funcţia de director general al D.G.F.P. Constanţa, Curtea reţine că, deşi aprobarea planului lunar de control intra în atribuţiile lui de serviciu, acesta nici nu are cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de către SC O. SRL care constituia totuşi un agent economic destul de însemnat din raza de competenţă a instituţiei pe care o conducea, ci despre aceasta a auzit doar din ceea ce s-a scris în presa vremii.

Cu privire la martorul VVVV., care începând cu luna martie 2012 a ocupat funcţia de director executiv în cadrul direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, din declaraţia acestuia rezultă că asupra SC Q. SRL a fost începută o inspecţie fiscală în lunile noiembrie sau decembrie 2011, însă această activitate nu fusese finalizată nici la sfârşitul lunii iunie 2012. ceea ce coroborat cu atitudinea de superioritate pe care, astfel cum s-a precizat cu prilejul expunerii contribuţiei infracţionale a inculpatului I., acesta obişnuia să o manifeste în relaţia cu inspectorii vamali, dovedeşte lipsa de seriozitate şi de eficienţă a verificărilor efectuate în cadrul respectivelor acţiuni de control.

De altfel, despre modul detaşat în care inculpatul HH. percepea posibilitatea declanşării unor controale asupra SC O. SRL, bizuindu-se probabil pe sistemul de protecţie pe care îl crease asociatul lui, inculpatul B., sunt extrem de elocvente următoarele comunicări şi convorbiri telefonice: «Ce rugăminte am la tine, la ora unu jumătate, la prânz..o să vină unii d-ăia cu trese, ştii tu. Faci şi tu o masă de şase persoane, opt persoane şi trec eu să-ţi..Le dai ce vor ei, da? » (convorbire telefonică purtată de HH. la data de 30 mai 2012, ora 10:28:02 cu un interlocutor pe nume OOOOOOOOO.) "

Într-o logică coerentă, care să permită instanţei de control judiciar să cenzureze afirmaţiile complet eronate ale judecătorului fondului, apărarea a reprodus aspectele principale din declaraţiile date în cuprinsul cercetării judecătoreşti cu privire la această infracţiune, de către inculpaţii L., K., B. şi martorii invocaţi mai sus - UUUU., TTTT., VVVV., RRRR.

Astfel, inculpatul L. a precizat în faţa instanţei de judecată că "în perioada 1 ianuarie 2009 şi până la 13 februarie 2011 am fost directorul Direcţiei Supravegheri Accize, dată de la care am fost numit vicepreşedinte ANAF, până la data de 17 mai 2012, când am fost demis prin decizia Primului Ministru. A concordat această perioadă cu cea în care inc. K. a fost preşedinte ANAF. Până la data de 9 iulie 2012 nu am auzit de SC O., însă ulterior după începerea acestui dosar am făcut verificări şi am constatat că în funcţiile pe care le-am deţinut am dispus mai multe controale şi inspecţii fiscale. La momentul când am dispus efectuarea unei inspecţii fiscale, a fost suspendată la solicitarea parchetului, având în vedere cercetările ce se efectuau la vremea respectivă. Ulterior am aprobat reintroducerea societăţii respective în programul de inspecţie fiscală? Inspecţia fiscală are în vedere întreaga activitate a societăţi pe ultimii 5 ani. Pentru neîndeplinirea unei condiţii legale am fost cel care am aprobat propunerea de revocare a activităţii societăţii. Ca vicepreşedinte ANAF nu aveam atribuţia să dispun controale operative. Nu cunosc raportul Curţii de Conturi la care se făcea referire despre activitatea SC O., acesta fiind anterior numirii mele în funcţie. (...) KK. nu mi-a spus niciodată despre SC O., despre o relaţie cu B., şi dacă mi-ar fi atras atenţia probabil că nu aş fi dispus acele măsuri privind revocarea activităţii SC O. Măsurile acelea le-am dispus pentru că aşa trebuiau dispuse, indiferent de intervenţia lui KK. pentru acele societăţi".

Apărarea a arătat că susţinerile inculpatului se coroborează cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului K., care, în faţa instanţei de judecată, a precizat că "în ianuarie 2009 am preluat funcţia de director ANAF. În această calitate am primit în acelaşi an 2009 o sesizare de la Curtea de Conturi cu privire la foarte multe societăţi comerciale care desfăşurau comerţ cu produse petroliere, indicându-mi-se că în activitatea acestor firme existau vulnerabilităţi care puteau genera evaziune fiscală cu prejudicierea bugetului. Pe acea lucrare am pus o rezoluţie în sensul repartizării lui JJJJJJJJJJ., care era vicepreşedinte ANAF şi directorul Autorităţii Vamale. Am menţionat luarea de măsuri legale şi de asemenea, discutarea cu personalul din subordine, pentru ca pe viitor să se evite un astfel de fenomen. O altă împrejurare pe care mi-am amintit ca reţinând numele acestei societăţi este ca în anul 2011, octombrie sau noiembrie când directorul Direcţiei de Informaţie Fiscală din cadrul ANAF, domnul QQQQ., mi-a prezentat o lucrare cuprinzând mai multe societăţi comerciale, ce viza comerţul cu produse petroliere cu privire la care exista riscul de evaziune fiscală. Am dispus atunci directorului QQQQ. să disemineze informaţia, să facă verificări şi să transmită solicitarea celor din subordine care aveau ca obiect de activitate efectuarea de verificări în acest sens. Nu mi-am adus aminte atunci de SC O. Din punctul meu de vedere mi-am respectat atribuţiile aferente funcţiei, până în aprilie 2012 când am fost eliberat din funcţie de primul ministru. (...) în anul 2010 printr-o decizie a CSAT s-a constituit un grup inter-instituţional pentru combaterea evaziunii fiscale, format din Ministerul de Finanţe, Ministerul de Interne, Ministerul de Justiţie, Ministerul Public şi SRI, eu reprezentând Ministerul Finanţelor. Niciodată în decursul existenţei acestui grup timp de doi ani nu am fost încunoştinţat de săvârşirea vreunei presupuse fapte penale de către SC O. sau de vreo altă societate din acest dosar"

Declaraţiile inculpatului B., care, la termenul judecată din 29 iunie 2015, a precizat că "Pe inc. L., îl cu, doar din presă ( ...) Nu i-am cerut nimic niciodată lui L. nici nu am avut discuţii cu acesta legate de SC O. sau de vreo altă societate"

Declaraţiile martorului SSSS., care, la termenul de judecată din data de 07 decembrie 2015, a precizat că:

"în perioada de referinţă la care se referă prezenta cauză, am ocupat funcţia de comisar şef al Gărzii Financiare Constanţa până în luna martie 2012, când m-am autosuspendat din întreaga activitate desfăşurată la Garda Financiară. În legătură cu pretinsa activitate infracţională desfăşurată de către SC O. SRL, arăt că primind citaţia pentru această cauză, m-am informat de pe portalul instanţei şi pot să afirm că actele de control în legătură cu societăţile comerciale din raza de competenţă erau întocmite de funcţionari din subordinea mea, iar acestea nu-mi parveneau în nici un mod. în fapt, aveam acces la actele de control, dar nu le solicitam. Pe zi se întocmeau sute de acte de control, care erau înregistrate într-un registru naţional. Fiecare coleg din subordinea mea era suveran în activitatea sa şi semna pentru actele de control îndeplinite. La nivelul Gărzii Financiare Centrale se aproba un plan de control pentru fiecare judeţ în parte. în acest plan erau menţionate societăţile comerciale ce urmau a fi obiectul controalelor Gărzii Financiare. Pe lângă acest plan de control, comisarii Gărzii Financiare, făceau controale şi pe baza sesizărilor venite de la cetăţeni sau de la instituţiile statului. în baza acestui plan de control, şefii de divizie, repartizau funcţionarii Gărzii Financiare ce urmau a efectua controale. În legătură cu sesizările primite de la cetăţeni sau instituţii, acestea erau repartizate mai întâi pe divizii, după care cereau aprobarea conducerii centrale şi apoi se repartizau la comisarii care urmau a efectua controale. Îl cunosc pe inc. K., acesta mi-a fost şef şi în anul 2005, în calitate de preşedinte al Gărzii Financiare, precum şi începând cu anul 2009, în calitate de preşedinte al ANAF. Nu am primit niciodată din partea acestuia dispoziţii în legătură cu efectuarea sau neefectuarea vreunui control la societăţile comerciale din circumscripţie, de altfel, nici nu se puteau primi astfel de dispoziţii, în raport C. proc. pen. care am descris-o în cele ce preced, care era valabilă la nivel naţional. Solicitările din partea preşedintelui ANAF, adresate tuturor secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare, veneau doar prin Secretariatul Comisariatului General. Nu am cunoştinţă despre numărul controalelor efectuate la SC O. SRL şi nici despre rezultatele acestor controale"

Declaraţiile martorului UUUU. (audiat ca martor de către acuzare încă din faza de urmărire penală şi nu la cererea apărării), care, la termenul de judecată din 21 iulie 2015, a precizat că:

"îl cunosc pe inculpatul L. încă din perioada când am lucrat cu acesta la Direcţia Generală a Vămilor în perioada 2011-2013. În perioada sus-arătată îndeplineam funcţia de şef serviciu Echipe mobiliare. Directorii Direcţiilor regionale şi judeţene sau înlocuitorii acestora aveau competenţa de a semna ordine de serviciu pentru controale inopinate. De regulă, controalele inopinate se dispuneau de către directorii structurilor din care făceau parte echipele operative. În mod excepţional, atunci când era vorba despre inspecţii fiscale complexe care presupuneau implicarea mai multor direcţii regionale exista posibilitatea ca astfel de inspecţii să fie ordonate şi de către conducătorul ANV care era şi vicepreşedinte al ANAF, astfel de inspecţii nu erau însă uzuale.

În coordonarea unui control operativ inopinat la nivelul Direcţiilor regionale şi judeţene nu era necesară şi obţinerea unei aprobări sau semnături din partea conducătorului ANV, în speţă a inc. L. Personal nu am efectuat vreun astfel de control operativ inopinat pe autostrada A1 cu privire la mijloacele de transport aparţinând SC O. SRL, însă am cunoştinţă că în perioada 2011-2012 s-a efectuat o verificare pe autostrada A1 de către Direcţia Regională Vamală Bucureşti fiind efectuate verificări asupra unui mijloc de transport despre care nu am certitudinea că ar fi aparţinut SC O.

SRL, dar din datele pe care le-am avut la dispoziţie şi din presă se pare că a fost vorba de un mijloc de transport aparţinând societăţii sus-menţionate. Ştiu că acel caz a fost preluat de organele de urmărire penală. Cred că ordinul de control în cazul sus-menţionat a fost semnat de către directorul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti? Inculpatul L. nu a fost informat despre efectuarea acestui control şi nici nu am date că acesta ar fi intervenit în vreun fel în realizarea propriu-zisă a controlului. În prezent deţin funcţia de şef serviciu al Direcţiei Supraveghere şi Control Vamal din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor.

Nu am cunoştinţă despre faptul că inculpatul L. se cunoştea cu inculpatul B. Nu îl cunosc pe inculpatul B. Pe inculpatul K. îl cunosc din aceeaşi perioadă la care am făcut anterior referire când acesta ocupa funcţia de preşedinte al ANAF? Inculpaţii K. şi L. se cunoşteau între ei, întrucât aveau o relaţie de la şef la subordonat, aceştia colaborând şi conlucrând în cadrul şedinţelor operative. Nu am asistat niciodată la o discuţie purtată între inculpaţii K. şi L. pe tema eventualei demisii a inculpatului K. Cred că din echipa operativă care a efectuat controlul de pe A1 la care am făcut referire anterior au făcut parte 2 inspectori fiscali pe nume HHHHHHHHHHH.

şi IIIIIIIIIII., nefiind sigur asupra numelui celui de al doilea inspector. Ştiu că în urma acelui control s-au făcut nişte verificări încrucişate, s-au luat probe de laborator, cazul fiind preluat de organele de urmărire penală. Ştiu că din analizele de laborator a rezultat că transportul respectiv conţinea motorină şi nu am cunoştinţă despre rezultatul final al verificărilor"

Declaraţiile martorului QQQQ., care, la termenul de judecată din 21 iulie 2015, a precizat că "îl cunosc pe inculpatul K. din perioada când acesta a lucrat la ANAF, la momentul respectiv direcţia pe care o conduceam - Direcţia Generală de Informaţii Fiscale se afla în subordinea inculpatului K. ca preşedinte al ANAF. La sfârşitul anului 2010, la propunerea inculpatului K. a fost înfiinţat în cadrul ANAF Serviciul de monitorizare a activităţii fiscale care avea ca principal obiectiv surprinderea activităţilor cu potenţial fiscal ridicat. Acest serviciu era în subordinea mea. în cadrul activităţilor acestui serviciu, un funcţionar public din cadrul serviciului respectiv pe nume JJJJJJJJJJJ. mi-a adus la cunoştinţă despre faptul că existau tranzacţii scriptice între un expeditor şi un antrepozit fiscal, iar faptic între expeditor şi staţiile de distribuţie a produselor petroliere. Expeditorul era P. SRL, antrepozitul era SC O. SRL, iar staţiile de distribuţie nu îmi amintesc exact, cred că Q. şi R. Aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţă la sfârşitul anului 2011. Datele ce mi-au fost prezentate de către funcţionarul public din cadrul Serviciului Monitorizare le-am prezentat la rândul meu inculpatului K. ca. preşedinte ANAF printr-o notă în cadrul căreia am făcut propunerea de valorificare a acestora la nivelul ANV, având în vedere competenţa aceste' instituţii în materie de accize inculpatul K. a studiat nota şi a dispus verbal transmiterea acesteia către Autoritatea Naţională a Vămilor, nu a pus nicio rezoluţie pe nota respectivă. Ca atare, nota a fost transmisă către ANV, mai departe nu cunosc ce s-a întâmplat cu nota respectivă în cadrul ANV. Nota respectivă a fost studiată cu atenţie de inculpatul K. şi în acelaşi timp acesta m-a întrebat dacă sunt verificate informaţiile, eu spunând că nu, întrucât nu puteam merge pe teren pentru a face astfel de verificări. La un moment dat am făcut parte din comisia de autorizări pentru antrepozite fiscale şi nu îmi mai amintesc cu exactitate, dar cred că în această calitate am propus revocarea autorizatei de antrepozit fiscal deţinută de SC O. Nu îmi amintesc exact care a fost motivul acestei propuneri. Niciodată din partea ANAF nu s-a făcut vreo presiune pentru a avea vreun anume comportament vis-a-vis de societăţile în cauză.

Sesizarea pe care am adresat-o preşedintelui ANAF a fost consemnată în condica Direcţiei Generale de Informaţii fiscale cu nr. de înregistrare, iar competenţa noastră era de a trimite informaţiile obţinute către direcţiile specializate. Ulterior nu m-am mai interesat cum a fost rezolvată sesizarea pe care am formulat-o, întrucât nu aveam competenţe în ceea ce priveşte monitorizarea activităţii vamale. Arăt că într-adevăr sesizarea despre care am făcut vorbire este aceea prezentată în fotocopie la termenul de azi de apel ales al inculpatului L. Nu l-am întrebat niciodată pe inculpatul L. care este rezultatul verificărilor efectuate cu privire la sesizarea formulată de mine. Nu am avut nicio discuţie cu inculpatul L. despre această adresă de sesizare. Ştiu că şi inculpatul L. a deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei de autorizări pentru antrepozite fiscale, dar nu îmi amintesc exact dacă acesta a deţinut funcţia respectivă şi la momentul revocării autorizaţiei aparţinând SC O. Nu îmi amintesc exact dacă revocarea a intervenit mai înainte sau după formularea notei pe care am prezentat-o inc. K. Nu îmi amintesc exact dacă la şedinţa Comisiei de autorizări în care s-a dispus revocarea autorizaţiei SC O. a participat şi inculpatul L., dar ce pot să afirm este că în general, la şedinţele comisiei nu am constatat din partea acestuia vreo atitudine de favorizare a vreuneia dintre societăţile supuse autorizării"

Declaraţiile martorului VVVV., care, la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2015, a precizat că: În perioada de referinţă ce interesează cauza am deţinut mai întâi o funcţie executivă de inspector vamal, în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, iar din februarie 2012, timp de 4 luni am ocupat funcţia de director executiv în cadrul aceleiaşi instituţii. Nu cunosc nimic în legătură cu activitatea comercială desfăşurată de către SC O. SRL Despre SC R. SRL şi SC Q. SRL, pot să spun că sunt două mari societăţi comerciale din jud.

Sibiu care au fost autorizate să desfăşoare activităţi de comercializare carburanţi. Din noiembrie - decembrie 2011 ştiu că la SC Q. SRL a fost demarată o inspecţie fiscală de către inspectori din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu. Până mi-am terminat mandatul de director executiv în cadrul DJAOV Sibiu, această inspecţie nu se finalizase respectiv la sfârşitul lui iunie 2012. Toate inspecţiile fiscale erau aprobate de către conducerea ANV, respectiv de către domnul L. Ca orice inspecţie fiscală în domeniul produselor accizabile, şi această inspecţie dispusă în privinţa Q. a avut ca obiectiv verificarea îndeplinirii cerinţelor legale privitoare la comercializarea carburanţilor.

Perioada inspecţiei fiscale era fie termenul de prescripţie prevăzut de Codul fiscal, fie perioada subsecventă ultimului control efectuat. Probabil, această perioadă era 2006- 2011. După ce am fost numit ca director executiv în cadrul DJAOV Sibiu întrucât unul dintre membrii echipei de inspecţie desemnată iniţial pentru SC Q. SRL ocupase o funcţie provizorie, a fost nevoie de schimbarea echipei de control, astfel încât am semnat un ordin de serviciu pentru noua echipă. Probabil că în perioada în care am ocupat funcţia de director executiv la DJAOV Sibiu, urmare a solicitărilor de control încrucişat, sau altor solicitări de controale sau sesizări din partea instituţiilor statului, am dispus efectuarea unor controale operative la Q.

şi R. Sibiu. Pentru efectuarea acestor controale operative nu era necesară aprobarea conducerii ANV, acestea se făceau în baza unor ordine de serviciu ale directorului Direcţiei Judeţene. Nu am cunoştinţă despre plângerile penale formulate la Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva R. şi EEEEEEEEE. de către DRAOV Braşov. Nu am discutat niciodată cu L. despre Q. SRL şi SC R. SRL şi ca atare nici nu mi-a cerut vreodată să protejez interesele acestor societăţi indirect. Nici subordonaţii mei nu s-au plâns vreodată că inculpatul L. ar fi intervenit în favoarea acestor două societăţi.

Decizia de promovare temporară în funcţia de director executiv a DJAOV Sibiu a fost semnată de către preşedintele ANAF, inculpatul K. Nu l-am cunoscut şi nu am vorbit niciodată cu acesta. Nu mi-a cerut nici direct şi nici indirect să favorizez vreuna dintre societăţile trimise în judecată în cauză şi nici nu am auzit vreo discuţie referitoare la acestea"

Declaraţiile martorului RRRR., care, la data de 17 decembrie 2015, a precizat că:

"începând cu luna mai 2011 şi până în mai 2012 am ocupat funcţia de director la DGFP Constanţa, iar din mai 2012 până în noiembrie 2012 am deţinut funcţia de prefect al judeţului Constanţa. În legătură cu obiectul cauzei de faţă, menţionez că nu am cunoştinţă despre activitatea SC O. SRL, decât din ceea ce s-a scris în presa vremii. În calitate de director al DGFP Constanţa, nu am primit nicio dispoziţie din partea inculpatului K., fost preşedinte al ANAF în legătură cu activitatea SC O. SRL În calitate de director al DGFP, mă ocupam de activitatea de coordonare în raport cu obiectivele stabilite pe o perioadă calendaristică de 1 an şi cu anumiţi indicatori de performanţă. Activitatea de administrare se realiza la nivelul directorilor, şefilor de administraţie fiscală, iar activitatea de inspecţie, la nivelul directorilor adjuncţi cu atribuţii de inspecţii. La nivelul directorilor adjuncţi şi a şefilor de inspecţii fiscale se realiza selecţia societăţilor comerciale care intrau în planul lunar de control. în acest plan, erau menţionate şi echipele de inspectori fiscali alocaţi pentru fiecare societate comercială din planul de control. Planul îl aprobam eu în calitate de director general"

Declaraţiile martorului TTTT., care, la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2016, a precizat că:

"După ce am primit citaţia din această cauză, m-am interesat mai în amănunt despre SC O. SRL, întrucât la momentul când îndeplineam funcţia de director al Regionalei Vamale Constanţa, această societate nu a fost una care să ridice probleme nici măcar la nivelul Grupurilor Regionale de Luptă Antifraudă în cadrul cărora se organizau întâlniri cu Poliţia, Prefectura, Finanţele Publice, Garda Financiară. La vremea respectivă nu am auzit ca această societate să desfăşoare vreo activitate infracţională. Ca director al Regionalei Vamale Constanţa am semnat mai multe ordine de control vizând SC O.

SRL, dar în urma acestor controale nu s-au constatat nereguli care să-mi fi fost aduse la cunoştinţă Regula era în sensul că atunci când se constatau abateri care depăşeau mediul contravenţional trebuia să fiu înştiinţat pentru a efectua sesizările penale necesare. Aprobarea menţionării în planul de inspecţie fiscală a oricărei societăţi deci şi SC O. SRL, se făcea de Vicepreşedintele ANV în speţă de către inc. L. Pentru efectuarea controalelor operative inopinate, nu aveam nevoie de aprobarea Vicepreşedintelui ANV, inc.

L. Planul de control se întocmea la nivel local, pe baza datelor şi informaţiilor deţinute de Compartimentul de Analiză Risc şi de echipele mobile). Nu l-am informat vreodată pe inc. L. cu privire la SC O. SRL şi nici acesta nu mi-a cerut nimic în legătură cu această societate. În anul 2011 au existat două solicitări din partea Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, respectiv din partea domnului NNNNNNNNNN. cu privire la efectuarea unor controale inopinate la SC O. SRL Nu au existat însă rezultate în urma acestor controale.

După primirea adresei semnate de inc. L. prin care se solicita inspecţia fiscală la SC O. SRL, am dispus repartizarea acelei adrese către Compartimentul de Inspecţie Fiscală, în vederea începerii activităţii de inspecţii. Compartimentul respectiv avea 3 persoane în componenţă, iar dispoziţia de efectuare a inspecţiei fiscale i-a privit pe toţi aceştia. În acelaşi timp, la compartimentul respectiv, mai erau în lucru încă 3 sau 4 activităţi de inspecţie fiscală? Inspecţia fiscală la o societate, deci şi la SC O. SRL, presupunea urmărirea pe baza evidenţei contabile a respectivei societăţi a faptului dacă acea societate respecta disciplina fiscală.

Ştiu că prin aceeaşi adresă a ANV se solicita şi revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de SC O. SRL Această solicitare a fost făcută de către inc. L. ca reprezentant al ANV). De asemenea, au existat controale la SC O. SRL şi împreună cu organele de poliţie, la solicitarea acestora. Organele de poliţie solicitau participarea unei echipe a Regionalei Vamale la efectuarea de controale, fără a se preciza locaţia unde urma să aibă loc controlul. Niciodată, în urma unor astfel de controale, nu mi-au fost aduse la cunoştinţă acţiuni de fraudă ale SC O.

SRL, întrucât acestea nu au existat. În cadrul şedinţelor la care am participat în cadrul ANV nu s-a discutat niciodată despre situaţia SC O. SRL.

Încă de la o privire superficială a sentinţei, în partea referitoare la declaraţiile martorilor, se observă că motivarea instanţei este, pe de o parte, contradictorie per se, dar şi contrară pieselor dosarului, iar, pe de altă parte, lipsită de rigoare, întrucât, fără a o preciza expres, vizează înlăturarea acestora ca fiind nesincere, deşi nu există niciun element factual sau procedural în acest sens.

Apărarea consideră că referitor la martorul UUUU., instanţa trage o concluzie vădit nereală şi nesusţinută probator, în sensul că deşi avea această posibilitate, inculpatul L. nu a dispus/aprobat vreo inspecţie fiscală la SC O. SRL, nici măcar în urma notei nr. x a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul A.N.A.F din luna noiembrie 2011, aspect flagrant contrazis chiar în pasajele ulterioare de către martorii TTTT. şi VVVV.

În primul rând, după cum a arătat anterior, inculpatul L. nu a luat la cunoştinţă personal despre nota în discuţie, iar, pe de altă parte, după cum a arătat deja, prin reiterarea probelor directe, acesta, în calitate de vicepreşedinte al ANV, prin Nota nr. x din 19 martie 2012, a dispus includerea în planul de inspecţie fiscală, pentru perioada imediat următoare, a unui număr de 16 societăţi comerciale, printre care şi SC "O." SRL.

Referitor la declaraţia martorului TTTT., instanţa de fond, pe de o parte, contrazice afirmaţia proprie de mai sus, prin prezentarea confirmării, chiar de către a acest martor, a existenţei clare a includerii SC "O." SRL în planul de inspecţie fiscală de către inculpatul L. Pe de altă parte, se face referire în mod tendenţios la neefectuarea propriu-zisă a inspecţiei din cauză deficienţei personalului, deşi, după cum a arătat deja, acest aspect este independent şi complet exterior voinţei inculpatului L., făcând obiectul reorganizării ANV prin Hotărâre de Guvern.

În mod inexplicabil, se adaugă o nouă conotaţie infracţională inventată de către instanţa fondului, declaraţiei martorului respectiv, în sensul lipse raportării vreunei nereguli la SC "O." SRL determinată de inexistenţa controalelor efective, deşi după cum a arătat şi probat, au existat multiple acţiuni de control la societatea respectivă, atât în perioada 2008 - 2009, cât şi în perioada 2011 - 2012.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului VVVV., din nou judecătorul fondului concluzionează, nefondat, în sensul "lipsei de seriozitate şi de eficienţă a verificărilor efectuate în cadrul respectivelor acţiuni de control", aspect care, pe de o parte, este contrazis chiar de actele dosarului -actele de control/revocare autorizaţie operator autorizat pentru comercializare produse petroliere efectuate şi declaraţia inculpatului I., iar pe de altă parte, şi dacă ar fi real, nu este imputabil inculpatului L. Însă, poate cea mai deplasată aserţiune a judecătorului fondului se referă la înlăturarea aspectului principal, cu caracter de probă directă, care se desprinde din declaraţiile tuturor martorilor de mai sus, constând în lipsa oricărei influenţe/indicaţii/dispoziţii în cadrul acţiunilor de inspecţie/control, din partea inculpatului L., instanţa apreciind că "acest aspect trebuie interpretat în strânsă legătură cu propria conduită "binevoitoare" manifestată de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu".

Dincolo de argumentarea goală de conţinut probator şi contrazisă de evidenţa pieselor dosarului, apărarea a apreciat ca total improprie maniera de înlăturare a acestor declaraţii, în condiţiile în care instanţa de judecată nu se poate substitui organului de urmărire penală pentru a formula noi acuzaţii, fiind obligată să acţioneze legal, chiar şi în virtutea principiului liberei aprecieri a probelor.

O primă observaţie ce se impune este că în prezentul dosar nu s-a reţinut în sarcina inculpatului L. vreo infracţiune care să presupună o formă de abuz de autoritate/funcţie sau vreo infracţiune în forma de participaţie a instigării. în al doilea rând, nu există nicio persoană, nicio structură şi nicio activitate prezentată de Parchet sau instanţă ca fiind supusa vreunei "activităţi de influenţare, din partea inculpatului L., chiar Parchetul apreciind că nu poate identifica decât probe indirecte, în sprijinul acuzării: "Activităţile celor doi inculpaţi de influenţare e. persoanelor aflate în subordinea lor cu privire la modul de efectuare a controalelor rezultă din coroborarea probelor indirecte existente în cauză, singurele apte să demonstreze activitatea infracţională raportat la specificul faptelor cercetate şi la poziţia funcţionarilor publici amintiţi"

Caracterul complet nefondat al considerentelor proprii ale judecătorului fondului este pe deplin subliniat chiar de ultima precizare exterioară situaţiei inculpatului L., prin reproducerea unei convorbiri telefonice purtate de inculpatul HH. cu un interlocutor, în care primul se referă la "unii d-ăia cu trese", element distinctiv ce nu se regăseşte în ţinuta/uniforma funcţionarilor ANV, ci defineşte uniforma lucrătorilor din Ministerul de Interne (care, într-adevăr au efectuat multiple controale la SC O. SRL, după cum rezultă şi din actele de control aflate la dosarul cauzei) sau eventual Ministerul Apărării Naţionale.

Prin urmare, apărarea a apreciat că nu declaraţiile martorilor respectivi trebuie înlăturate şi privite cu rezervă, ci chiar argumentarea judecătorului fondului, care excede funcţiei procesuale a acestuia şi atrage după sine, ca un argument suplimentar, desfiinţarea sentinţei atacate.

O ultimă critică, esenţială însă, în opinia apărării, ce urmează a fi adusă sentinţei de condamnare se referă la omisiunea totală a analizei probelor directe administrate în cadrul cercetării judecătoreşti din fondul cauzei.

Astfel, judecătorul fondului a preluat, în integralitate, susţinerile acuzării în aceeaşi formă vagă şi imprecisă, dar şi netemeinică, nesocotind probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti. Astfel, nu a existat nicio informare pe care instituţii sau autorităţi specializate ale statului să o facă inculpatului L. în legătură cu potenţiale activităţi evazioniste. Ne referim aici la Grupul de Lucru Interinstituţional pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale din care făceau parte reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei ş? Internelor, Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Justiţiei, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi ai Serviciului Român de Informaţii. Un alt aspect important de precizat este faptul că acest grup avea în subordinea sa un alt grup tehnic de lucru, care monitoriza activitatea Porturilor Constanţa şi a operaţiunilor vamale cu produse accizabile din aceasta zonă. Din acest grup făceau parte reprezentanţii tuturor instituţiilor cu atribuţii de control şi informaţii din judeţul Constanţa: Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, Ministerul Public, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Poliţia, Serviciul Român de Informaţii.

Susţinerile apărării sunt confirmate prin înscrisurile admise de instanţa de fond ca probe, la solicitarea inculpatului L., prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, şi omise în analiza judecătorului cu ocazia soluţionării fondului cauzei şi anume: copia comunicărilor având ca obiect ordinea de zi, agenda întâlnirii, invitaţiile şi tabelul cu participanţii la şedinţele din datele de 10 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 şi 9 martie 2012 ale Grupului de Lucru Interinstituţional pentru prevenirea ş combaterea evaziunii fiscale din care făcea parte şi inculpatul, în calitate de Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Preşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de către instanţa de judecată, ale căror afirmaţii susţin, în unanimitate, realitatea faptică constând în lipsa oricărei intervenţii din partea inculpatului L. în activitatea efectivă de control/inspecţie ale persoanelor din subordinea autorităţii conduse de către acesta. Oricum, potrivit art. 17 alin. (2) lit. h) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi art. 13 lit. a), b), c), e), k), l), m) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (în vigoare la acel moment), inculpatul L. nici nu avea atribuţii în acest sens.

O altă piesă probatorie care confirmă susţinerile apărării este (reprezentată de Adresa nr. x din mai 2014 a Direcţiei Regionale Vamale Galaţi - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, ca răspuns la solicitarea nr. x din 2012 din 21 mai 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, admisă, de asemenea ca probă, la solicitarea apărării prin încheierea din 8 februarie 2016 şi ignorată de către judecătorul fondului în soluţionarea cauzei. în cuprinsul documentului expus sunt prezentate în mod detaliat şi toate actele de control din perioada 2011 - 2012, reţinută ca perioadă infracţională în prezenta cauză (în care inculpatul L. a ocupat funcţia de Vicepreşedinte ANAF - Conducător ANV). Toate aceste probe demontează, în opinia apărării, pretinsa activitate infracţională constând în protejarea activităţii evazioniste a SC "O." SA de către inculpatul L. şi probează tocmai conduita contrară a inculpatului, care şi faţă de această societate a aprobat efectuarea de verificări în mod obiectiv, fără a avea vreo atitudine pasivă sau părtinitoare.

Apărarea a susţinut că un alt argument semnificativ în sprijinul nevinovăţiei inculpatului L. constă în greşita prezentare în sentinţa atacată, precum şi în actul de sesizare a instanţei, a posibilităţii acestuia de a proteja pretinsul "grup evazionist". Astfel, inculpatul L., în calitatea sa de vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) şi şef al Autorităţii Naţionale a Vămilor (A.N.V.) avea în subordine Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale ca şi structură, însă aceasta era o direcţie independentă, conducătorul acesteia nefiind numit de inculpatul L. Mai mult, potrivit întregului ansamblu probator de la dosarul cauzei (ROF, declaraţiile martorilor UUUU., VVVV., TTTT., ordinele de control) - semnătura, aprobarea şi informarea inculpatului L. nu erau necesare şi nici nu se realizau vreodată. Or, controalele la care face referire Parchetul, nu puteau fi dispuse decât de direcţia respectivă, în baza analizei de risc, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. h) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi art. 13 lit. a), b), c), e), k), l), m) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (în vigoare la acel moment). Cu privire la SC "O." SRL jud. Constanţa, aceste controale se efectuau de către Direcţia Judeţului Constanţa, precum şi DRAOV, unde îşi avea sediul societatea, aşa încât susţinerile Parchetului sunt nefondate.

De altfel, în sprijinul celor de mai sus sunt înscrisurile depuse de inculpatul L. şi admise ca probe de către instanţa de fond prin Încheierea din 12 martie 2015, dar neanalizate în sentinţă şi anume Regulamentele de Organizare şi Funcţionare ale Agenţiei Naţionale a Vămilor, ale Direcţiilor Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale, ale Direcţiilor Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale, respectiv ale Birourilor Vamale din cadrul acestora aferente anilor 2011 - 2012. Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă cu claritate că singurele persoane care aveau dreptul şi atribuţiile de a declanşa controale inopinate la agenţii economici sunt directorii Direcţiilor Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale, respectiv ai Direcţiilor Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale, deci nu conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, poziţie ocupată în perioada 2011 - 2012 de inculpatul L.

De asemenea, în acelaşi sens sunt relevante şi înscrisurile depuse de inculpat şi admise ca probe de instanţa de fond la 16 noiembrie 2015, însă nici aceste înscrisuri nu au fost analizate în mod corespunzător. Astfel, din înscrisul constând în copia programului lunar de inspecţie fiscală în domeniul produselor accizabile pentru luna martie 2009 nr. x din 26 februarie 2009, întocmit de inculpatul L., în calitatea sa de la acel moment de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale (care a inclus în program societăţile pretins protejate de către acesta - SC "O." SRL, SC "R." SRL şi SC "EEEEEEEEE." SRL) rezultă care erau persoanele care aveau dreptul şi atribuţia de a întocmi planul lunar pentru efectuarea inspecţiilor la agenţii economici (Directorul Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, Directorul Adjunct al aceleiaşi Direcţii, precum şi Şeful Serviciului Inspecţie Fiscală Produse Accizabile), între care nu se afla şi conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, poziţie ocupată în perioada 2011 - mai 2012 de către inculpatul L.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, apărarea a arătat că inculpatul L. este cel care a aprobat inspecţia fiscală parţială a societăţii S "O." SRL pentru luna martie 2012. Mai mult, inculpatul L. a şi comunicat către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa propunerea de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a SC O. SRL, menţionându-se şi faptul că "la organizarea acţiunii de inspecţie fiscală trebuie avută în vedere perioada deţinerii autorizaţiilor de antrepozit fiscal corelată cu perioada de la ultima inspecţie fiscală". Aceste aspecte rezultă cu prisosinţă din cuprinsul Notei nr. x din 22 martie 2012, admisă ca probă prin încheierea instanţei de fond din 16 noiembrie 2015, dar din nou omise la momentul analizei probelor, dar şi din Ordinea de zi şi hotărârile luate în cadrul şedinţelor din data de 27 aprilie 2012 şi 14 mai 2012 de către Direcţia Generală Management a Domeniilor Reglementate Specific (aprobate şi semnate de inculpatul L.), ca urmare a adreselor Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. x din 16 martie 2012 şi y din 6 aprilie 2012, înscrisuri, de asemenea încuviinţate ca probe, la propunerea inculpatului, prin Încheierea din 15 martie 2015, fără însă a fi analizate sub acest aspect de judecător. Conţinutul acestor din urmă înscrisuri atestă faptul că, în calitate de preşedinte al Comisiei instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, singura care poate dispune revocarea autorizaţiei de antrepozit a unui agent economic, inculpatul L. a aprobat revocarea autorizaţiei mai multor antrepozitari, printre care şi SC O. SRL

Nu în ultimul rând, atitudinea complet imparţială şi lipsită de orice intenţie de ajutare a pretinsului "grup evazionist" format din societăţile inculpate în prezenta cauză s-a manifestat prin formularea a nenumărate plângeri sau sesizări de natură penală (inclusiv la Direcţia Naţională Anticorupţie) de către ANV sau direcţii din subordinea instituţiei conduse de inculpatul L., aspecte ce rezultă din următoarele piese probatorii constituite la dosarul cauzei în cadrul cercetării judecătoreşti, dar neanalizate de către instanţă:

- adresa din 19 martie 2015 comunicată instanţei de fond, ca urmare a adresei nr. x din 2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Direcţia Naţională Anticorupţie a precizat următoarele: "în urma verificării evidenţelor deţinute de Direcţia Naţională Anticorupţie (respectiv baza de date şi evidenţele Serviciului Registratură) a rezultat că în perioada de referinţă 2011 - 2012, pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a unei/unor plângeri formulate de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva SC EEEEEEEEE. SRL şi SC R. SRL au fost înregistrate următoarele dosare penale: - Dosar penal x/2012, înregistrat pe rolul secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A.) format ca urmare a sesizării A.N.V. nr. 5545/2011; Dosarul penal x/2012 a fost conexat la Dosarul penal x/2009, aflat pe rolul D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie, dosar penal aflat în lucru la procurorul de caz"

- Rezoluţia din 1 noiembrie 2011 din Dosarul nr. x din 2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Alba Iulia (împreună cu adresa de comunicare către J.), prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a sus-numitului - administratorul SC "R." SRL Sibiu, cauza respectivă fiind formată în urma unei plângeri penale, având ca obiect săvârşirea de infracţiuni de evaziune fiscală, a Direcţiei Regionale Vamale Braşov;

- Ordonanţa din 9 decembrie 2013 din Dosarul nr. x din 2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie (împreună cu adresa de comunicare către DDDDDDDDD.), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva mai multor persoane, unele dintre acestea fiind inculpaţi în dosarul de faţă. De altfel, trebuie menţionat că prin încheierea din 8 februarie 2016, instanţa, în argumentarea respingerii solicitării apărării de emitere a unor adrese către DNA - Structura Centrală şi Structura Alba Iulia (referitoare la plângeri/sesizări penale în privinţa SC R. SRL, SC EEEEEEEEE. SRL), a apreciat că "înscrisurile administrate în această privinţă sunt suficiente pentru dovedirea tezei probatorii invocate".

În concluzie, rezumând toate elementele probatorii cu caracter direct de mai sus, din evidenţele oficiale, dar şi din datele de la dosarul cauzei rezultă că inculpatul L. a declanşat, sub semnătura sa, inspecţii fiscale la societăţile presupus evazioniste (SC O. SRL - atât 2009, cât şi 2012 -, SC "EEEEEEEEE." SRL, SC "WWWWWWWW." SRL, SC "R." SRL şi SC "Q." SRL), inspecţii încheiate cu stabilirea unor decizii de impunere în cuantum de câteva milioane de euro, aspect care contrazice flagrant eşafodajul acuzatorial al Parchetului, preluat de către instanţa de fond, fără cenzură, în cuprinsul sentinţei.

De altfel, inexistenţa unei activităţi infracţionale a fost constatată şi prin încheierea din data de 9 mai 2013, rămasă definitivă, pronunţată în Dosarul nr. x din 2013 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care, soluţionând plângerea inculpatului L. împotriva ordonanţei de prelungire a obligării de a nu părăsi ţara, a arătat:

"Curtea observă că în cauză nu există vreo probă, directă ori indirectă, care să conducă la concluzia că inculpatul a sprijinit grupul infracţional organizat ori că ar fi înlesnit ori ajutat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, iar relatările din cuprinsul ordonanţei nu pot constitui nici măcar simple indicii ale comiterii faptelor, cu atât mai puţin indicii temeinice.

De altfel, mijloacele de probă arătate în cuprinsul ordonanţei care duc la presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor, nu reprezintă decât o înşiruire generală fără nicio referire la activitatea infracţională concretă a inculpatului L." Soluţia de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului Parchetului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea nr. 1790 din data de 24 mai 2013, în care se precizează că în speţă, Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de fond constată că, deşi au trecut 10 luni de la luarea măsurii, în cele 40 de volume ale dosarului de urmărire penală, nu există nicio probă sau vreun indiciu temeinic care să ateste comiterea vreunei fapte penale în sarcina inculpatului L.

Pe de altă parte, în privinţa inculpatului L., conţinutul interceptărilor telefonice nu face referire la vreo participaţie penală a inculpatului, niciunul dintre inculpaţii, învinuiţii sau martorii din cauză nu au dat declaraţii care să vină în sprijinul acuzării, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că inculpatul a dispus efectuarea unui control la SC O. SRL, societate prin intermediul căreia se susţine că s-a comis evaziunea fiscală. (...).

Aceste aspecte care reliefează participaţia inculpatului la activitatea infracţională (în opinia acuzării), nu pot constitui indicii temeinice şi cu atât mai puţin probe care să constituie temei pentru prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara dispusă în cauză. Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, la acest moment, redarea convorbirilor telefonice cu privire la preocuparea de a fi menţinut în funcţie K., urmate de întâlniri dintre inculpaţi şi persoane cu atribuţii de conducere în cadrul A.N.A.F., nu pot constitui decât simple supoziţii, bănuieli, speculaţii, asupra presupusei activităţi infracţionale desfăşurată de inculpat

De altfel, fragilitatea indiciilor temeinice a fost constatată şi în considerentele încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 10 iulie 2012, în Dosarul nr. x din 2012, ocazie cu care instanţa a respins propunerea parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului L.",

Mai mult, considerentele expuse în încheierea de mai sus, validate prin lipsa intervenţiei vreunui element probator ulterior acesteia, confirmă rezervele iniţiale avute de instanţele de judecată chiar de la momentul respingerii propunerii de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul L. Astfel, chiar prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă în Dosarul nr. x din 2012, s-a arătat că:

"în condiţiile în care conform adresei de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, emisă de A.N.V. la 19 martie 2012, inculpatul, în calitate de vicepreşedinte al acestei instituţii a dispus includerea în planul de inspecţie fiscală, pentru perioada imediat următoare, a unui număr de 16 societăţi comerciale, printre care şi SC O. SRL, coroborat cu lipsa oricărei menţiuni din partea Parchetului vis a vis de activităţile concrete întreprinse de inculpat pentru sprijinirea grupului infracţional organizat, rămâne doar bănuiala legitimă în sensul celor menţionate mai sus că l-ar fi sprijinit pe autorul nenominalizat însă de Parchet în menţinerea la şefia A.N.A.F. a lui B.S.".

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe probe sigure, certe şi decisive iar în cauză probele în acuzare lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia, orice îndoială este în favoarea inculpatului. Regula "in dubio pro reo" constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii. Prezumţia de nevinovăţie impune stabilirea situaţiei de fapt în mod corect şi complet, cu respectarea principiilor şi garanţiilor echitabilităţii procedurii, astfel încât situaţia de fapt să fie stabilită în mod corect, pentru a se evita erorile judiciare. Este suficient pentru încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, chiar şi în absenţa unei constatări formale, să existe motive care să sugereze că instanţa îl priveşte pe acuzat ca pe un vinovat. în sprijinul acestei afirmaţii este şi hotărârea CEDO din 29 iunie 2006 (Panteleyenko c. Ucrainei, parag. 67) şi Hotărârea CEDO din 27 februarie 2007 (cauza Nestak c. Slovaciei, parag. 88). În cauza Telfner c. Austriei, s-a considerat că o condamnare în lipsa probelor convingătoare de vinovăţie constituie o încălcare a art. 6 parag. 2 din Convenţie.

Recent, prezumţia de nevinovăţie a fost reafirmată la nivel european prin Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 11 martie 2016, în special prin art. 3:

"Statele membre se asigură că persoanele suspectate şi acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei conform legii", dar şi prin art. 6, care stabileşte cu claritate cui revine sarcina probei în procesul penal:

"(1) Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei persoanelor suspectate şi acuzate revine organelor de urmărire penală. Prin aceasta nu se aduce atingere niciunei obligaţii a judecătorului sau a instanţei competente de a căuta atât probe incriminatoare, cât şi dezincriminatoare, şi nici dreptului apărării de a prezenta probe în conformitate cu dreptul intern aplicabil. (2) Statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăţie este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanţa evaluează posibilitatea achitării persoanei respective."

Chiar dacă prezumţia de nevinovăţie nu este de natură a conduce la stabilirea adevărului într-o cauză penală (protejând atât persoanele care în realitate au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cât şi pe cele nevinovate), ea ar trebui să constituie elementul central al raţionamentului judecătorului, care va trebui să dispună întotdeauna o soluţie de achitare în cazul în care din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăţia inculpatului. Scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului, în raport cu care nici o persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii. în consecinţă, prezumţia de nevinovăţie nu poate fi anulată decât prin certitudinea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului, formată pe bază de probe neîndoielnice. Ca atare, câtă vreme nu s-au stabilit cu certitudine temeiurile răspunderii penale, angajarea acesteia nu poate avea loc. Prin urmare apreciem că la dosar nu există probe care să fundamenteze o soluţie de condamnare, probele invocate de către Parchet fiind inexistente.

Aşa cum se arată şi în jurisprudenţă,? Indiciile nu sunt suficiente pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare, pentru a se stabili vinovăţia unei persoane cu privire la care în faza de urmărire penală au existat indicii referitoare la faptul că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, instanţa de judecată trebuie să-şi întemeieze hotărârea de condamnare pe probe" (a se vedea Sentinţa nr. 678 din 25 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I, publicată în monografia "Probele în procesul penal - practică judiciară", de KKKKKKKKKKK.).

În acelaşi sens, apărarea a invocat Decizia penală nr. 3465 din 27 iunie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care, lămurind principiul în dubio pro reo, reţine că "Regula în dubio oro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. înainte de a fi o problemă de drept, regula în dubio pro reo este o problemă de fapt. înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie» şi deci inculpatul trebuie achitat'.

Raţiunea prezumţiei de nevinovăţie "se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevărate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzaţiei, înainte de a se şti dacă aceasta este adevărată, dovedită ? Ori, chiar acuzarea îşi propune ca să dovedească existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, şi tot restul procesului este cercetarea şi constatarea acestor chestiuni; şi abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privinţă. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăţia lui, şi judecata încă nu s-a pronunţat? Şi o judecată dreaptă, imparţială, nu ar putea porni la desfăşurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăţiei inculpatului' (a se vedea LLLLLLLLLLL., Drept procesual penal, vol. 1, Ed. Tipografia Naţională SA, Cluj, 1946 p. 346 - 347).

De asemenea, în doctrină se mai arată că "Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabileşte vinovăţia sa, indiferent dacă această hotărâre este de condamnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, amnistiei sau a existenţei unei cauze de nepedepsire). Rezultă, aşadar, că prezumţia de nevinovăţie nu este o prezumţie absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăţie" (a se vedea tratatul "Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român", de MMMMMMMMMMM. şi NNNNNNNNNNN., apărut la Ed. "C.H. Beck" în anul 2008, pag. 632 - 634).

Aplicarea principiului in dubio pro reo a fost consacrată legal, de altfel, în cadrul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) C. proc. civ.pen. ce stabilesc că "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului".

În acelaşi sens, art. 103 alin. (2) C. proc. pen. prevede că "în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

De asemenea, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen. "Condamnarea se pronunţă dacă instanţă constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".

În consecinţă, în apărarea a solicitat, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea apelantului inculpat L. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ca efect al admiterii apelului, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Latura civilă

Pe latură civilă, s-a arătat că instanţa fondului a dispus obligarea inculpatului L., în solidar, cu ceilalţi inculpaţi persoane fizice şi juridice, la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

De asemenea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea garantării plăţii daunelor anterior menţionate, instanţa de fond a menţinut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale:

- "Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 de instituire a sechestrului asigurător privind bunurile de orice natură şi conturile bancare aparţinând lui L. "

- "Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 31 iulie 2012 de instituire a sechestrului asigurător asupra sumei de 8.200 Euro şi 170 RON bani găsiţi la L."

Având în vedere concluziile de achitare, apărarea a solicitat respingerea acţiunii civile faţă de inculpatul L. şi ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în ceea ce-l priveşte.

Apelanta II. reprezentată prin OOOOOOOOOOO., în calitate de lichidator judiciar al debitorului CC. SRL, a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 106/F pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în şedinţa publică din 9 iunie 2016 în Dosarul x/2014, prin care a solicitat admiterea acestuia şi să dispună desfiinţarea parţială hotărârii atacate în ceea ce priveşte menţinerea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a CC. SRL, în sensul de a înceta măsura suspendării procedurii de lichidare.

S-a arătat că prin hotărârea pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în şedinţa publică din 24 septembrie 2015 în Dosarul x/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă prin intrarea în faliment a CC. SRL Ca urmare a intrării în faliment, în calitatea noastră de lichidator judiciar, am procedat la notificarea deschiderii procedurii, inclusiv prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16867 din 7 octombrie 2015 şi cotidianul România Liberă din 6 octombrie 2015. Au fost înregistrate 2 cereri de admitere a creanţelor formulate de către: a. Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - AFP S1, b. Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1. Drept urmare, a fost întocmit tabelul creditorilor, care conţine numai pe cei doi creditori arătaţi.

La termenul de judecată a Dosarului nr. x din 2014 din 9 iunie 2016 instanţa de fond a pronunţat Sentinţa penală nr. 106/F prin care a dispus măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice. Minuta a fost comunicată prin poştă în data de 16 iunie 2016. Prin urmare, termenul de formulare a contestaţiei se împlineşte pe 27 iunie 2016.

Cu privire la dispunerea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice s-a susţinut că pentru ca instanţa să poată dispune măsura preventivă a suspendării lichidării persoanei juridice este necesar să fie îndeplinite două condiţii:

a. Să existe motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzuta de legea penală şi

b. Numai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Dacă prima condiţie poate fi considerată ca îndeplinită, cea de-a doua nu este îndeplinită. Mai exact, ar trebui avut în vedere faptul că singurii creditori sunt instituţii ale statului, respectiv ANAF şi DITL. Pe de altă parte, în Dosarul penal x/2014 parte civilă este tocmai ANAF. Or, în condiţiile în care se amână momentul în care sunt valorificate bunurile CC. SRL, tocmai pentru a plăti pe ANAF, cu atât scade valoarea bunurilor, acestea fiind depozitate în aer liber. Aşadar, prejudiciul suferit de către Statul Român va fi acoperit într-o măsură mai mică. În aceste condiţii, nu credem că suspendarea lichidării în cadrul falimentului poate asigura buna desfăşurare a procesului penal, ci poate numai scădea suma recuperată din prejudiciu. Mai mult, se acumulează impozite datorate către bugetul local.

În concluzie s-a solicitat desfiinţarea măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a CC. SRL

Apelanţii inculpaţi J. şi SC R. SRL, au formulat motive de apel, prin care, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au solicitat admiterea apelului declarat de noi, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 106/F din data de 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x din 2014 în ceea ce ne priveşte şi, în rejudecare, achitarea noastră în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute, inclusiv forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Apărarea a solicitat a se constata că sentinţa menţionată este nelegală şi netemeinică şi se impune desfiinţarea sa, pentru argumentele următoare:

I. Motive de nelegalitate.

I.1. Sentinţa apelată nu este motivată.

Partea expozitivă a sentinţei apelate nu cuprinde o motivare a soluţiei de condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen. şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care motivarea unei hotărâri judecătoreşti constituie un aspect esenţial al dreptului la un proces echitabil. Astfel, dispoziţiile art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. statuează că "motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză". Cu toate acestea, prima instanţă s-a limitat la a prelua întocmai starea de fapt reţinută în rechizitoriu, fără a face o nouă analiză proprie a probelor administrate şi fără a răspunde în concret apărărilor invocate de noi, nesocotind astfel dispoziţiile invocate anterior.

S-a susţinut că hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul unui demers logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul stabilirii adevărului, iar motivarea acesteia constituie transpunerea în scris a etapelor acestui demers, ce relevă raţiunea adoptată de judecător pentru a dispune o anumită soluţie. Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac. Or, preluarea în bloc în considerentele sentinţei apelate a susţinerilor procurorului din actul de sesizare a instanţei, fără a fi analizate probele administrate în cauză şi apărările invocate de noi, viciază hotărârea sub aspectul transparenţei care ar trebui în mod normal să o caracterizeze. Deoarece lipseşte explicarea şi justificarea soluţiei de condamnare dispusă, se ivesc suspiciuni privind îndeplinirea efectivă de către prima instanţă a obligaţiei de aflare a adevărului, în sensul art. 5 C. proc. pen., fiind totodată împiedicată realizarea unui controlul judiciar corespunzător. În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Hajdiianastassiou c. Grecia (16 decembrie 1992, paragraf 33), în care a statuat faptul că "judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile, căci numai astfel, de exemplu, un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislaţia naţională." În concepţia instanţei europene, obligaţia motivării hotărârilor ocupă un loc primordial în rândul garanţiilor dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest fapt s-a reflectat în Hotărârea nr. 4/2005 în cauza Albină împotriva României în care, la paragraful 30, se reţin următoarele:

"Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDO 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59]." Acelaşi raţionament a fost utilizat de CEDO şi în alte cauze ce vizau statul român, printre care: Boldea c. României, din 15 februarie 2007, §28 şi urm.; Buzescu c. România, 24 mai 2005, §63. Aşadar, Curtea, printr-o jurisprudenţă constantă, aminteşte că participarea efectivă a părţilor la procedură este reală doar atunci când instanţele ascultă argumentele acestora şi realizează o examinare efectivă a motivelor invocate, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (c. Dumitru c. România, 1 iunie 2010, §30).

Aşadar, deoarece partea expozitivă a sentinţei apelate nu cuprinde o motivare în sensul art. 403 C. proc. pen. şi în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, apărarea a solicitat a se constata caracterul nelegal al acesteia.

I.2. Nelegalitatea condamnării pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Venitul ce se pretinde că ar fi fost sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale trebuia nu doar declarat, ci şi evidenţiat, reproşarea conduitei infracţionale prevăzute la lit. a) a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 trebuie apreciat prin raportare la conţinutul infracţiunii prevăzute la lit. b). Referitor la acest aspect, în doctrină s-a reţinut că "nedeclararea constituie «ascundere», în sensul art. 9 alin. (1) lit. a), dacă pentru venitul sau bunul în cauză există numai obligaţia declarării. Dacă venitul sau bunul sustras de la plata impozitului sau taxei trebuie atât evidenţiat, cât şi declarat, iar făptuitorul omite să înregistreze bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă, fapta urmează să fie încadrată numai în prevederile art. 9 alin. (1) lit. b), concursul de infracţiuni între cele două variante infracţionale fiind exclus" (M.A. Hotca ş.a.? Infracţiuni prevăzute în legi speciale, Ed. 3, Edit. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 203).

Prin urmare, în situaţia de faţă nu se poate reţine în concurs în sarcina lui J., respectiv a SC R. SRL atât complicitatea la infracţiunea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a), cât şi cea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b).

II. Motive de netemeinicie

S-a reţinut în sentinţa apelată faptul că J. (administrator al SC R. SRL), a participat la activitatea grupului infracţional şi a contribuit la fraudarea bugetului de stat prin activitatea evazionistă desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL, achiziţionând de la aceasta motorina pentru care nu se plătiseră taxele aferente şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, după care a distribuit-o către staţiile de carburant şi a transferat către furnizori sumele obţinute (pag. 20 din sentinţă).

S-a solicitat a se constata caracterul neîntemeiat al considerentelor primei instanţe, dat fiind faptul că afirmaţia privind implicarea în structura grupului infracţional organizat este întemeiată pe prezumţii de culpabilitate fără nici un fundament concret, iar la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte împrejurarea că activitatea comercială ar întruni elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală sau că ar fi sprijinit activitatea pretins evazionistă întreprinsă de SC O. SRL în mod conştient şi voit.

II.1. În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a arătat că prima instanţă a apreciat că mecanismul evazionist realizat în numele şi pe seama SC O. SRL ar fi presupus o serie de etape, iar implicarea inculpaţilor s-ar fi circumscris etapelor finale, după cum urmează: achiziţionarea în fapt de motorină euro 5 de la această societate fără forme legale; achiziţionarea fictivă de motorină de la furnizori cu comportament de societăţi "fantomă" transferarea sumelor de bani obţinute din vânzarea motorinei livrate de SC O. SRL către staţiile de carburanţi în conturile bancare ale societăţilor de tip "fantomă".

Cu privire la această acuzaţie, şi anume complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea 241/2005, aceasta este lipsita de sens şi de fundament juridic pentru următoarele argumente:

- inculpatul nu poate fi complice la cele trei infracţiuni reţinute în sarcina lui G. care are calitatea de autor nemijlocit al infracţiunii de evaziune fiscală în contextul unei stări de fapt care constă în achiziţia de produse petroliere de la societăţile Z. şi AA., societăţi despre care se afirma în rechizitoriu ca erau controlate de acesta, întrucât nici acest inculpat nu a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în variantele descrise în rechizitoriu şi reţinute de instanţa de fond;

- faţă de faptul că cele doua societăţi AA. şi Z. au fost înfiinţate în mod legal, înregistrate la ORC, aveau ca obiect principal de activitate comercializarea de produse petroliere şi au dobândit atestatul de la organele vamale care permitea aceasta activitate fiind şi înregistrate în scopuri de TVA nu se poate retine ca cele doua societăţi prin activităţile desfăşurate au ascuns sursa de venit impozabilă sau activitatea taxabilă, întrucât în latura obiectiva a infracţiunii prevăzute la lit. a) se are în vedere situaţia premisă în care activităţile comerciale sunt desfăşurate de un operator economic care nu este autorizat şi care funcţionează în regim clandestin, ocult. în acest cadru din conţinutul expertizei contabile efectuate rezulta fără dubiu faptul că cele doua societăţi furnizoare nu au înregistrat în contabilitate, facturile prin care au livrat marfa către subscrisa R. Ori, în acest context, singura norma de incriminare aplicabila o reprezintă infracţiunea prevăzută şi pedepsita de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Urmează ca din analiza probatoriului administrat să se constate dacă a făcut sau nu acte specifice complicităţii cu referire doar la aceasta infracţiune.

- faţă de faptul că cele doua societăţi furnizoare nu şi-au înscris deloc în contabilitate livrările de produse realizate către subscrisa nu sunt incidente nici dispoziţiile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 întrucât aceasta infracţiune are în latura sa obiectiva o acţiune de înregistrare a operaţiunilor care sunt nereale sau fictive cu scopul de a diminua contribuţia la bugetul de stat, ori, în contextul în care nu a avut loc nicio înregistrare, nu se poate vorbi de incidenta acestei norme de incriminare nici în sarcina autorului şi mai ales în sarcina complicelui.

În contextul în care ansamblul probator indica fără echivoc doar o interacţiune a inculpatului cu unul din membrii grupului infracţional şi anume G. şi aceasta realizată doar în cadrul relaţiilor comerciale realizate între Z. şi AA. cu societatea administrata de J. lipseşte unui fundament juridic al actului de condamnare.

a) Cu privire la pretinsele livrări reale de motorină de la SC O. SRL către SC R. SRL.

S-a solicitat a se constata faptul că nu există nici o probă din care să rezulte că a desfăşurat relaţii comerciale cu SC O. SRL În acest sens, au fost invocate înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor realizate la sediul social al societăţii, precum facturi, declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, din care rezultă cu certitudine faptul că SC R. SRL s-a aflat în raporturi comerciale prin care s-a aprovizionat cu produse petroliere doar cu societăţile SC Z. SRL Şi SC AA. SRL, nu şi cu SC O. SRL În acelaşi sens s-a pronunţat şi expertul parte DDDDD., încuviinţat de instanţă pentru inculpatul B., care în argumentarea răspunsului la obiectivul nr. 4 din cuprinsul opiniei sale separate la suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară a arătat că inexistenţa documentelor contabile ale societăţilor Z. şi AA. poate fi interpretată în sensul unui indiciu al inexistenţei vreunei legături comerciale între R. SRL şi O., de vreme ce nu există nici o probă în sens contrar:

"La punctul 9.2 (pag. 110 Expertiză BBBBB.) «Nu există contabilitatea: Z.- Y.- AA. la dosarul penal.» Rezultă că între: - pe de o parte O. ca furnizor de combustibil greu pentru X., BBBBBB., - pe de altă parte Z., Y., AA., DD., GGGGG. şi HHHHH. şi - apoi cu R. şi Q. nu există o legătură dovedită cu probe, ci speculaţii fără acoperire că motorina ar circula direct între O. şi R./Q.".

Apărarea a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere susţinerea expertului parte, în ciuda faptului că aceasta se coroborează şi cu alte probe existente la dosarul cauzei. Astfel, martorul PPPP., fost angajat al SC R. SRL, unde avea ca atribuţii încărcarea şi descărcarea combustibilului, cu ocazia audierii sale de către instanţa de judecată în data de 2 noiembrie 2015 a afirmat următoarele:

"Ştiu că printre furnizorii de combustibil ai SC R. SRL s-au numărat ZZZZZZZZ., PPPPPP., VVVVVVVV., Z. Nu-mi mai amintesc alţi furnizori de combustibil". Afirmaţiile acestuia se coroborează cu cele ale martorului OOOO. (cel care în perioada 2011 - 2013 s-a ocupat de recepţia calitativă a combustibilului ce era distribuit societăţii SC R. SRL) din cuprinsul declaraţiei acestuia din data de 2 noiembrie 2015 din faţa instanţei de judecată când, referindu-se la furnizorii acestei societăţi, a menţionat următoarele firme: Z., AA., PPPPPPPPPPP., VVVVVVVV., PPPPPP. şi QQQQQQQQQQQQQQQ.

b) Cu privire la achiziţiile pretins fictive de motorină realizate de SC R. SRL de la furnizori cu comportament de "societăţi fantomă".

S-a arătat că prima instanţă reţine în mod neîntemeiat la pag. 45 din sentinţă că pentru a oferi o justificare formală stocurilor faptice de motorină euro 5 achiziţionată fără forme legale de la SC O. SRL şi revândută ulterior, R. ar fi înregistrat în contabilitatea proprie documente justificative care atestau fictiv că motorina ar fi fost achiziţionată de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL (societăţi care nu desfăşurau în mod nereal nicio activitate economică şi care erau, în fapt, controlate de inculpaţii D. şi G.).

În acest sens, în considerentele sentinţei apelate se preiau din Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul desemnat BBBBB. doar pasajele care în aparenţă ar fundamenta soluţia de condamnare dispusă, ignorând în mod deliberat aspectele ce susţin apărările mele.

Toate aceste argumente pot fi înlăturate de instanţa de control pe baza analizei graduale a mijloacelor de probă administrate în cauza:

Un prim aspect se referă la faptul că nu a existat o legătură directa între J. şi administratorii sociali ai celor doua societăţi furnizoare Z. şi AA., este vorba de martorii IIIIII. şi JJJ. Nu exista nicio dispoziţie legală care să impună unui operator economic obligaţia de a contracta şi încheia un raport juridic comercial în mod nemijlocit cu persoanele care au calitatea de administratori sociali şi care sunt înscrişi la Registrul Comerţului. În practica comerciala uzuala regula este ca un raport juridic obligaţional ia naştere în mod valid şi pe baza consensului dintre achizitor şi reprezentantul unei societăţi în cazul de faţă G., care era administratorul de fapt al celor doua societăţi şi cu care a stabilit detaliile şi modul de derulare al livrărilor. Ipoteza avansata de parchet ar însemna ca orice achizitor sau consumator să aibă obligaţia să cunoască cu ocazia încheierii unei tranzacţii pe administratorul ce figurează la Registrul Comerţului.

Fila x rechizitoriu: se retine faptul că R. nu a încheiat contract în forma scrisă cu cele doua societăţi furnizoare. Nici acest aspect nu poate fi luat în considerare, întrucât în materie comerciala factura ţine loc de contract, iar raportul juridic ia naştere în mod valid prin emiterea facturii şi acceptarea ei, expresă sau tacită, de către cumpărător. Şi în acest cadru organul de anchetă nu indica un text legal care să impună aceasta obligaţie.

Cu privire expres la derularea operaţiunilor comerciale se arată că anterior stabilirii coordonatelor colaborării inculpatul a verificat cele doua societăţi furnizoare şi a acceptat oferta acestora pe următoarele considerente: ambele societăţi erau înfiinţate în mod legal, fiind înscrise la ORC şi având ca obiect principal de activitate comercializarea de produse petroliere. Cele doua societăţi erau înscrise ca plătitor de TVA, nu erau societăţi inactive din punct de vedere fiscal şi, în plus, ceea ce este cel mai relevant, este faptul că deţineau începând cu data de 1 noiembrie 2010 (cazul Z.) atestatul nr. x emis de Autoritatea Naţională a Vămilor pentru autorizarea comercializării angro de produse energetice, cod accize x, cu următorul conţinut:

"ca urmare a cererii de înregistrare a activităţii de comercializare în sistem angro de produse energetice nr. x din data de 26 octombrie 2010 şi în temeiul Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2491/2010 se atesta ca operatorul economic SC Z. SRL a fost înregistrat pentru comercializare angro de produse energetice: benzina fără plumb, benzina cu plumb, motorina şi petrol lampant începând cu data de 1 noiembrie 2010"

În mod similar şi cealaltă societate SC AA. SRL avea emis atestatul nr. x din 24 noiembrie 2010 emis tot de Autoritatea Naţională a Vămilor. Organul de ancheta şi expertul desemnat în cauza ignora cu buna ştiinţa valoarea juridica a celor doua documente esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

În Ordinul emis de Preşedintele ANAF nr. 2491 din 15 septembrie 2010 sub semnătura lui K. (membru al palierului de protecţie) s-a elaborat o procedura specifica pentru obţinerea unor astfel de autorizaţii care la punctul 6 indica condiţiile ce trebuiau îndeplinite de operatorul economic, printre care: existenţa obiectului de activitate - comercializare angro produse energetice, societatea să nu fie declarata inactiva fiscal, societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală, societatea nu se afla în stare de insolvenţă, societatea nu a fost sancţionată cu sancţiunea contravenţională complementară a opririi activităţii de comercializare a produselor angro pe o perioadă de la 1 la 3 luni. Prin urmare documentele menţionate au fost eliberate după parcurgerea unei proceduri care impunea verificarea nemijlocită de către organele vamale.

Toate aceste elemente au fost de natură să creeze convingerea legitimă că activitatea comercială pe care o desfăşura inculpatul se derulează în mod legal. Cele două societăţi neîntrunind atributele unor societăţi fantomă, suveică sau trambulină aşa cum se exprima expertul desemnat în cauza de către organul de anchetă.

Sub un alt aspect, s-a solicit a se constata faptul că nu poate fi imputat faptul că societăţile cu care se desfăşurau operaţiuni comerciale nu ar fi desfăşurat, în fapt, nicio activitate economică. S-a arătat că instanţa preia noţiunea de "societăţi fantomă" utilizată în mod constant de procuror în cuprinsul rechizitoriului (pag. 150 din sentinţă), făcând abstracţie de elemente de natură obiectivă constatate chiar de expertul desemnat în raport de data efectuării operaţiunilor.

Astfel, chiar în Raportul de expertiză contabilă sunt prezentate detalii cu privire la cele două societăţi de la care motorină:

"SC Z. SRL, Sediu social: Bucureşti, B-dul x, nr. 4, Nr. înreg. ORC: x/14 octombrie 2010, CUI: x, Activitate principală: Comerţ cu ridicare a combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate - 4671.

Din actul constitutiv se extrage:

- asociat unic şi administrator IIIIII.;

- capital social subscris şi vărsat integral: 200 RON divizat în 20 părţi sociale, fiecare cu o valoare nominală de 10 RON.

La 1 noiembrie 2010 se emite de Autoritatea Naţională a Vămilor, Atestat de înregistrare nr. x pentru comercializare angro de produse energetice, Cod accize: x cu următorul conţinut:

«Ca urmare a cererii de înregistrare a activităţii de comercializare în sistem angro de produse energetice nr. x din 26 octombrie 2010 şi în temeiul Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2491/2010, se atestă că operatorul economic SC Z. SRL cu domiciliul fiscal în Bucureşti, B-dul x, nr. 4, cod de identificare fiscală x a fost înregistrat pentru comercializare angro a produselor energetice:

- Benzina fără plumb - cod NC: 27101131; 27101141; 27101145 şi 27101149;

- Benzina cu plumb - cod NC: 27101131; 27101151; 27101159;

- Motorina - cod NC: de la 27101941 până la 27101949;

- Petrol lampant (kerosen) - cod NC 27101921 şi 27101925.

Prezentul atestat de comercializare angro este valabil începând cu data de 1 noiembrie 2010.»".

"SC AA. SRL, Sediu social: Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 273, corp 3, Nr. înreg. ORC: Jx, CUI: x, Obiect principal de activitate: Comerţ cu ridicare l cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat - cod CAEN 4621, Capital social: 600 RON, vărsat integral 60 părţi sociale 10 ron/p.s.

Asociaţi: QQQQQQQQQQQ.: 200 RON 20 p.s. 33.33%, JJJ.: 400 RON 40 p.s. 66.67% Adminitrator: JJJ.

La 02 noiembrie 2010 se emite de Autoritatea Naţională a Vămilor, Atestat de înregistrare nr. x pentru comercializare angro de produse energetice, Cod accize: x cu următorul conţinut:

«Ca urmare a cererii de înregistrare a activităţii de comercializare în sistemul angro de produse energetice nr. x din 24 noiembrie 2010 şi în temeiul Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2491/2010, se atestă că operatorul economic SC AA. SRL cu domiciliul fiscal în Bucureşti, de identificare fiscal x a fost înregistrat pentru comercializare angro a produselor energetice:Benzină fără plumb - cod NC: 27101131; 27101141; 27101145 şi 27101149; Benzina cu plumb - cod NC: 27101131; 27101151; 27101151; 27101159; Motorina - cod NC: de la 27101941 până la 27101949; Gaz petrolier lichefiat - cod NC: de la 27111211 până la 27111900; Petrol lampant (kerosen) - cod NC 27101921 şi 27101925. Prezentul atestat de comercializare angro este valabil începând cu data de 2 decembrie 2010»"? Inculpatul a solicitat a se observa că însuşi expertul contabil desemnat menţionează informaţiile relevante în ceea ce priveşte societăţile sus-menţionate, din care rezultă faptul că, la momentul desfăşurării operaţiunilor comerciale dintre SC R. SRL şi cele două societăţi comerciale ce au avut rolul de furnizori, şi anume Z. şi AA., acestea din urmă aveau sediu social, erau înregistrate legal la organele competente, fiind contribuabili activi, înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe. Or, aceste date erau publice şi puteau fi accesate de orice persoană interesată, iar în considerarea lor eram îndreptăţit să cred că societăţile menţionate desfăşoară o activitate curentă şi legală.

În ceea ce priveşte relaţia SC R. SRL - SC Z. SRL, s-a arătat că prima instanţă a reţinut următoarele:

- potrivit relaţiilor comunicate de către KKKKKK. SRL, SC Z. SRL nu ar figura printre societăţile comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ., astfel încât ataşarea de copii ale unor astfel de rapoarte de încercare la facturile emise de furnizorul SC Z. are caracter fraudulos;

- toate facturile ce atestă achiziţia de motorină de la SC Z. SRL şi sunt însoţite de copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ. nu au anexate şi documentele pe care KKKKKK. susţine că le eliberează în relaţia cu clienţii, care ridică marfa cu mijloace auto, respectiv notă de livrare, tichet de livrare şi raport de aditivare, care ar permite stabilirea întregului traseu parcurs de motorina euro 5 de la furnizorul iniţial până la beneficiarul final;

- s-a reţinut, prin comparaţie, preluându-se concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, situaţia facturii nr. x din 29 august 2011 emisă de SC NNNNNN. SRL către SC R. SRL pentru cantitatea de 28,081.00 litri motorină, care este însoţită de toate documentele necesare pentru a se arăta că circuitul mărfii a fost KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL - SC NNNNNN. SRL - SC R. SRL, pentru relaţia KKKKKK. - SC OOOOOO. SRL fiind ataşate şi înregistrate următoarele documente: aviz de însoţire; tichet de livrare; notă de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare. S-a arătat că prin aprovizionările din luna august a cumpărat de la aceasta societate în datele de 22 august 2011, 28.078 litri cu factura seria x nr. x, respectiv la data de 25 august 2011 cantitatea de 28.099 litri cu factura seria x nr. x, la ambele facturi fiind anexate aceeaşi declaraţie de conformitate emisă de QQQQQQQQQQQQQQQ. nr. 2285 din 20 august 2011, respectiv acelaşi raport de încercare x din 20 august 2011, de unde rezulta ca tranzacţia s-a derulat în aceleaşi condiţii cu cele din prezenta cauză, ba mai mult din declaraţia de conformitate şi raportul de încercare rezultă faptul că cele două au fost emise pentru un singur lot de produse, respectiv 22 de cazane. Tot în legătura cu societatea NNNNNN., la data de 8 septembrie 2011, cu factura seria x nr. x a achiziţionat cantitatea de 28.150 litri, iar la data de 9 septembrie 2011 cu factura seria x nr. x a achiziţionat cantitatea de 28.194 litri, ambele facturi având aceeaşi declaraţie de conformitate şi raport de încercare numărul x din 9 martie 2011. S-a menţionat faptul că rapoartele de încercare şi declaraţiile de conformitate sunt emise de SC LLLLLL. SA ca în speţa de fata. Prin urmare chiar în speţa considerata drept model de către expert şi de către instanţa exista pentru un număr mai mare de facturi acelaşi raport de încercare.

În ceea ce priveşte relaţia SC R. SRL - SC AA. SRL, s-a reţinut că:

- potrivit relaţiilor comunicate de către KKKKKK. SRL, SC AA. SRL nu ar figura printre societăţile comerciale cărora le-au fost eliberate în mod legal copii ale rapoartelor de încercare emise de JJJJJJ., astfel încât ataşarea de copii ale unor astfel de rapoarte de încercare la facturile emise de furnizorul SC AA. SRL este incorectă;

- rapoartele de încercare anexate facturilor emise de SC AA. SRL şi înregistrate în contabilitatea SC R. SRL nu ar putea fi considerate drept veritabile, întrucât, pe de o parte, toate acestea poartă codul eşantion 290 N, ceea ce practic ar fi imposibil, de vreme ce potrivit precizărilor făcute de PPPPPP. România SRL, acest cod este unic şi se atribuie unui singur raport de încercare, respectivul cod fiind atribuit unui raport de încercare emis pentru o livrare către o altă societate comercială ce nu are legătură cu cauza, iar pe de altă parte, rapoartele de încercare recunoscute de către PPPPPP. România SRL, din punct de vedere al numărului, conţin date de emitere diferite şi cod eşantion diferit decât exemplarele anexate facturilor înregistrate în contabilitatea SC R. SRL ca provenind de la furnizorul SC AA. SRL; cele 41 de facturi emise de SC AA. SRL către SC R. SRL în perioada 22 iunie 2012 - 4 iulie 2012 nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate;

- niciunul dintre documentele justificative înregistrate în contabilitatea SC R. SRL întocmite de SC AA. SRL nu este însoţit şi de documentele pe care PPPPPP. România susţine că le eliberează la momentul livrării respectiv nota de greutate; tichete debitmetru, PO-ul de plată a accizei, certificate de conformitate RAR şi licenţă.

Prima instanţă a acordat astfel o valoare probatorie covârşitoare Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, fără a mai analiza apărările prin care s-a învederat faptul că prevederile legale incidente în materie nu fac referire expresă la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar trebui să însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, de genul celor menţionate în expertiză, cum sunt: declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, etc.

În acest context amintesc dispoziţiile art. 20653 din Codul fiscal în vigoare la momentul desfăşurării operaţiunilor comerciale considerate ilicite, potrivit cărora "Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice", normele metodologice aferente acestui articol stabilind faptul că "Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură. Această factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal".

În plus, aceste facturi au fost înregistrate în contabilitate, cuprinse în decontul de TVA, în jurnalele şi registrele comerciale, în declaraţia informativa 394, din cantitatea de motorina achiziţionată a vândut către terţi clienţi, sens în care, a colectat TVA şi a plătit impozit pe profit, iar aceste operaţiuni sunt considerate ca fiind absolut normale de către organul de ancheta şi de către expert.

Astfel, inculpatul a solicit a se constata că fiecare achizitor de produse accizabile este îndreptăţit să procedeze într-o manieră proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege. În considerarea acestor aspecte, conduita sa a fost caracterizată de o prudenţă suplimentară, întemeiată pe o serie de elemente obiective ce exced dispoziţiilor legale incidente în această materie, şi anume: solicitarea prezentării de către reprezentanţii societăţilor cu care se angajau în raporturi comerciale a atestatelor de înregistrare pentru comercializare angro de produse energetice emise de Autoritatea Naţională a Vămilor.

Pentru fiecare din cele două societăţi inculpate cu care a avut raporturi comerciale, persoana pe care o percepea drept reprezentant al acestora, şi anume coinculpatul G., i-a remis câte un atestat, respectiv cel cu nr. x din 1 noiembrie 2010, cod accize: x pentru SC Z. SRL, şi cel cu nr. x din 2 noiembrie 2010, cod accize: x pentru SC AA. SRL Solicitarea din partea acestora a declaraţiilor de provenienţă care să însoţească facturile.

S-a arătat că la dosarul cauzei se regăseşte declaraţia de provenienţă întocmită de SC Z. SRL, cu următorul conţinut:

"Subsemnatul, IIIIII., în calitate de reprezentant al Z. SRL, cu sediul în Bucureşti, CUI x, având nr. înreg. La Reg. Comerţului Jx, declar pe proprie răspundere că produsele comercializate de Z. către R. cu factura ... din data de ... provin din antrepozit fiscal autorizat conform prevederilor Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu acciza plătită şi corespund standardelor naţionale de calitate pentru carburanţi auto"

De asemenea, la dosar există declaraţia de provenienţă întocmită de SC AA. SRL, cu următorul conţinut:

"Subsemnata, JJJ., în calitate de reprezentant al SC AA. SRL cu sediul în Bucureşti, CUI RO x, având Jx, declar pe proprie răspundere că produsele comercializate de SC AA. SRL către R. cu factura ... din data de ... au acciza plătită, provin din antrepozit fiscal autorizat conform prevederilor Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi corespund standardelor naţionale de calitate pentru carburanţi auto".

Fiecare din cele două declaraţii sus-menţionate conţine semnătura şi amprenta ştampilei societăţii în cauză, iar aceste semnături le aparţin celor doi administratori statutari şi sunt valabile de vreme ce organul de ancheta nu s-a sesizat împotriva acestora cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privata. Multitudinea acestor înscrisuri infirmă susţinerea martorilor ca participarea lor s-a limitat doar în contextul în care s-au înfiinţat societăţile, deplasarea la notar, şi, respectiv, la ORC? Instanţa de fond relevă pregătirea şcolară precară a celor doi administrator şi nivelul cultural inferior al celor doi administratori sociali, însă omite să argumenteze rolul acestora în procedura de emitere a facturilor şi de eliberare a declaraţiilor pe proprie răspundere care atesta plata accizei, toate aceste documente fiind semnate în nume propriu de cei doi administratori.

S-a solicitat a se avea în vedere faptul că declaraţiile de provenienţă nu constituiau documente cu un model predefinit, de vreme ce nu erau reglementate în nici un act normativ. Astfel, solicitarea acestor documente din partea furnizorului de carburant constituia un mijloc suplimentar de prevenţie propriu SC R. SRL, fiind întocmite în baza unui model specific acestei societăţi, acesta fiind motivul pentru care declaraţiile de provenienţă primite de la cele două societăţi furnizoare au un conţinut similar.

Rapoartele de încercare şi declaraţiile de conformitate;

Cu privire la rapoarte de încercare s-au făcut următoarele observaţii:

- Fiecare livrare factura a fost însoţită de declaraţia de conformitate şi raportul de încercare.

- Pentru a înlătura prezumţia de buna-credinţă, expertul contabil desemnat de instanţa de fond, la solicitarea expresa a procurorului induce cu buna ştiinţă în eroare instanţa de fond acreditând o aşa zisa teorie a rapoartelor de încercare în raport cu care pentru fiecare factura trebuia emis un raport de încercare distinct întrucât acesta are un cod unic aferent fiecărui eşantion prelevat. Aşa cum s-a dovedit în faţa instanţei de fond raportul de încercare şi declaraţia de conformitate chiar dacă are un cod unic se referă la un lot de produse. Valoarea acestui raport de încercare consta în aceea ca producătorul care deţine şi capacităţile şi laboratoarele de încercare a produsului eliberează acest act prin care se atesta calităţile fizico-chimice ale produsului livrat, în speţă motorina Euro 5. Este posibil ca din acelaşi lot de produse să se aprovizioneze o pluralitate de operatori economici, sens în care la fiecare factura de achiziţie se emite un singur raport de încercare dacă achiziţia se face din acelaşi lot de produse. Prin urmare ipoteza invocata şi de procuror la filele x, în raport de care se menţionează faptul că pentru achiziţiile de la Z. a utilizat un număr de 19 rapoarte de încercare pentru 422 de facturi, iar la AA. doar 10 rapoarte de încercare pentru 388 de facturi, nu poate să contureze vinovăţia întrucât chiar din adresele emise de QQQQQQQQQQQQQQQ. şi PPPPPP. rezulta ca emiterea se face pentru un lot de produse care pleacă din depozite, fapt la care se referă şi experta la punctul 9.2.2.3 din ultimul supliment la suplimentul raportului de expertiza. Este real faptul că acest raport de încercare are un număr unic în sensul ca pentru acelaşi lot, exemplu 27 de cazane, nu se pot emite mai multe rapoarte de încercare, însă acest raport unic de încercare este anexat tuturor facturilor emise către operatorii economici care se aprovizionează din acest lot de produse.

- Un aspect esenţial este faptul că aceleaşi rapoarte de încercare au însoţit şi livrările pe care le-a făcut R. către clienţii săi, iar aceste livrări sunt considerate de către expert ca fiind operaţiuni absolut normale întrucât societatea avea baza tehnica şi materiala pentru a efectua aceste operaţiuni.

- Cu referire la tranzacţiile ulterioare procurorul afirma la fila x alin. (3) "tranzacţiile realizate subsecvent de către.. R. au beneficiat de o aparenta de legalitate astfel încât nu s-a putut retine participarea cumpărătorilor subsecvenţi la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală." La fila x, procurorul reţine tot din expertiza faptul că "cele doua persoane juridice deţin baza materiala normala pentru vânzarea de produse petroliere către diverşi clienţi."

Cu privire la declaraţiile de conformitate, la fila nr. x din rechizitoriu procurorii se prevalează de alegaţia din Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de expertul contabil judiciar BBBBB., potrivit căreia "După cum se poate observa, textul dintre declaraţia de conformitate întocmită de Z. şi cea întocmită de AA. nu diferă decât în ceea ce priveşte numele persoanei fizice şi datele de identificare ale acesteia, numele persoanei juridice şi datele de identificare ale acesteia", în care expertul desemnat îşi depăşeşte atribuţiile, situându-se în ipostaza unui organ de cercetare penală.

Apărarea solicită a se avea în vedere faptul că furnizarea odată cu carburantul a documentelor menţionate anterior este probată prin declaraţiile de martori administrate în cauză.

Astfel, martorul EEE., conducător auto la societatea de transport SC BB. SRL, care a transportat motorină spre SC R. SRL, a arătat în cuprinsul declaraţiei din data de 08 august 2012 din cursul urmăririi penale că marfa pe care o transporta spre depozitul de carburant al acestei societăţi era însoţită de o serie de documente:

"( ...) primeam documentele, avizele de însoţire a mărfii şi ne deplasam cu toţii la depozitele de carburanţi deţinute în judeţul Sibiu de SC R. ori SC Q. ( ...) Avizul de însoţire al mărfii era însoţit şi de raportul de încercare şi declaraţia de conformitate", documente pe care, după cum a menţionat în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată în data de 7 septembrie 2015, le OOOOOOOOOOOOOOO. unui reprezentant al SC. R. SRL

În acelaşi sens este şi declaraţia din 08 august 2012 dată de martorul VV., în care acesta a arătat că "Actele pe care le aveam asupra noastră erau avizul de însoţire a mărfii, nota de încercare, raportul de încercare, certificatul de conformitate".

Susţinerile acestor martori sunt convergente cu declaraţia dată de martorul OOOO. în faţa instanţei de judecată în data de 2 noiembrie 2015, în care a arătat următoarele:

"Din câte îmi amintesc, cisternele cu motorină livrate în perioada 2011 - 2012 veneau din CCCCC. Constanţa, iar ca furnizori, în documentele justificative, figurau societăţile Z. şi SC AA. SRL Aceste documente erau reprezentate de facturi, raporturi de încercare şi declaraţii de conformitate şi declaraţii de la administratorul societăţii distribuitoare în sensul că erau achitate accizele către stat". De altfel, acest din urmă martor menţionează în mod expres în cuprinsul aceleiaşi declaraţii faptul că se verificau documentele respective:

"( ...) documentele justificative îmi erau predate de către şoferi mie, iar eu le duceam mai departe domnului J., care ulterior le OOOOOOOOOOOOOOO. la contabilitate. Eu nu verificam în amănunt documentele justificative ce-mi erau predate de către şoferii autocisternelor, ci mă uitam în mare peste ele şi apoi le predam domnului J."? Inculpatul a arătat că urmărea, pe de o parte, să verifice existenţa documentelor justificative care trebuiau să însoţească marfa, iar pe de altă parte, că aceste documente să releve provenienţa mărfii şi împrejurarea că au fost sau nu îndeplinite obligaţiile de natură fiscală în amonte.

Nu reprezenta însă prerogativa sa aceea de a verifica veridicitatea menţiunilor care priveau provenienţa şi îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor fiscale din cuprinsul documentelor ce însoţeau marfa furnizată, în condiţiile în care nu există nici o prevedere legală care să instituie o astfel de obligaţie, o interpretare în sens contrar fiind de natură să instituie, în mod nelegal, o răspundere obiectivă a tuturor achizitorilor de combustibil pentru autenticitatea datelor ce rezultă din documentele ce însoţesc marfa recepţionată.

Deşi prima instanţă acceptă faptul că nu ar fi avut în mod obiectiv posibilitatea de a sesiza toate neregulile ce au fost puse în evidenţă de expertiza contabilă judiciară administrată în cauză cu privire la documentele de provenienţă ce însoţesc facturile emise de furnizorii fictive de motorină, în considerentele sentinţei apelate se reţine că reprezentarea sa clară cu privire la caracterul simulat al tranzacţiilor pe care respectivele documente le atestau ar rezulta din atitudinea sa de tolerare a unora dintre deficienţele acestora, pe care ar fi putut să le observe şi pe care ar fi trebuit să le remedieze.

Se invocă în acest sens experienţa remarcabilă pe care ar fi afirmat că o deţine în domeniul comercializării produselor petroliere, în considerarea căreia nu s-ar putea susţine că nu a observat că niciunul dintre documentele justificative emise de furnizorii SC Z. SRL şi SC AA. SRL nu erau însoţite şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client, făcându-se din nou trimitere la istoricul raporturilor comerciale existente între SC R.

SRL şi SC NNNNNN. SRL, situaţie în care s-a constatat că aceste documente sunt ataşate la factura de achiziţie, în viziunea primei instanţe explicaţia cea mai plauzibilă a lipsei acestor înscrisuri fiind aceea că întocmirea nu a fost necesară de vreme ce aceste circuite de comercializare motorină nu au existat în mod real (pag. 123 din sentinţa apelată).

Apărarea consideră că exemplul invocat, referitor la aprovizionarea făcută de SC R. SRL de la furnizorul NNNNNN., nu poate fi nicidecum extrapolat asupra relaţiilor comerciale cu cei doi furnizori menţionaţi, fiind vorba de un caz particular în care acelaşi mijloc de transport auto este încărcat la rafinărie/depozit şi ajunge la clientul final fără a mai suferi modificări cantitative, cu aceeaşi marfă încărcată în rafinărie/depozit. Acest lucru nu este aplicabil în majoritatea tranzacţiilor între societăţi care comercializează în regim angro carburanţi, deoarece între aprovizionare şi livrare poate să apară un decalaj de timp datorat depozitării carburanţilor şi totodată se pot livra carburanţii cu alte mijloace auto decât cele cu care s-au aprovizionat.

În acest context s-a invocat răspunsul expertului parte ce a fost încuviinţat de instanţă, EEEEE., la obiectivul nr. 4 din cuprinsul opiniei separate întocmite la suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, în care, afirmând că din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că nu există documentaţia financiar - contabilă a SC AA. SRL şi a SC Z. SRL, caz în care nu se poate afirma dacă s-a plătit sau nu acciza pentru motorina livrată SC R. SRL în perioada expertizată, a mai arătat următoarele:? Inexistenţa documentelor financiar contabile ale SC AA. SRL şi ale SC Z. SRL, precum şi nedepunerea bilanţurilor contabile pentru perioada expertizată nu atrage răspunderea societăţii şi nu are legătură cu activitatea comercială desfăşurată de SC R. SRL cu aceste societăţi. SC R. SRL a introdus în relaţiile cu furnizori de carburanţi Declaraţia de provenienţă, din care să rezulte provenienţa mărfii şi plata accizei pentru această marfă".

Mai mult, şi expertul parte încuviinţat de instanţă pentru inculpatul B., şi anume DDDDD., răspunzând la acelaşi obiectiv în cuprinsul opiniei sale separate la suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, a arătat că:

"Din punct de vedere al facturilor primite de către Q. SRL şi R. SRL, acestea au responsabilitate contabilă şi fiscală numai cu privire la obligaţiile individuale pe care le au conform Codul fiscal, pe care dovezile ataşate la dosarul cauzei le dovedesc cu înregistrările contabile şi raportările fiscale, fiind însoţite şi de dovada achitării acestor obligaţii:

1. Obiectivul este unul eronat în privinţa accizelor, acestea fiind obligaţia importatorului în România sau producătorului/antrepozitului fiscal de motorină din România.

2. Din punct de vedere al TVA obiectivul este eronat pentru că furnizorul Q. SRL şi R. SRL are obligaţia facturării cu TVA. Atât timp cât Q. SRL şi R. SRL au făcut dovada plăţii TVA pentru motorina achiziţionată sunt eliberaţi de sarcina fiscală.

3. Din punct de vedere al impozitului pe venit, obiectivul este eronat pentru că furnizorul Q. SRL şi R. SRL are obligaţia declarării lui. Atât timp cât Q. SRL şi R. SRL au făcut dovada plăţii TVA pentru motorina achiziţionată sunt eliberaţi de sarcina fiscală".

Prima instanţă a apreciat că apărările invocate s-ar bucura de credibilitate dacă operaţiunile desfăşurate de SC R. SRL cu furnizorii de motorină euro 5, SC Z. SRL, SC AA. SRL ar fi scoase din contextul activităţii pretinsului grup infracţional organizat, numai că instanţa nu poate face abstracţie de faptul că astfel cum rezultă din probatoriul administrat, aş fi acţionat într-o conivenţă infracţională deplină cu alţi membri ai grupării, cu care mi-aş fi coordonat activităţile astfel încât să se creeze aparenţa de legalitate şi de bună credinţă a acestor achiziţii de motorină atestate scriptic, având cunoştinţa faptului că în realitate motorina era livrată în mod nelegal de către SC O. SRL şi nu avea acciza plătită (pag. 122 din sentinţă) ? Inculpatul a solicitat a se constata faptul că reprezentarea sa era în sensul că cele două societăţi cu care colabora îşi îndeplineau obligaţiile fiscale, întemeindu-şi convingerea pe documentele furnizate de acestea. Mai mult decât atât, conştient fiind de rigorile existente în materie fiscală, care cad în sarcina furnizorului, dădea dovadă de prudenţă suplimentară, urmărind să se asigure că acestea sunt îndeplinite şi că motorina pe care urma să o achiziţioneze va fi livrată conform normelor legale, înainte de a-şi exprima acordul cu privire la o operaţiune comercială de acest gen, relevant în acest sens fiind procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 18 aprilie 2012, ora 15:30:55, purtată de el cu o persoană nenominalizată:? Interlocutor: M-ai înţeles? Şi ţi-o aduc eu cu 53.000 şi gata. E motorină euro 5, nu prostii, nu tâmpenii. J.: Acciză plătită, TVA, tot, absolut? Interlocutor: Acciză plătită, TVA, tot ce vrei matale. J.: Bine, adu-o".

Tot în acest sens, doar cu titlu ilustrativ, a evocat interceptările realizate la datele de 5 martie 2012 ora 17:52, respectiv 6 martie 2012 ora 14:55, care cuprind convorbiri purtate cu potenţiali parteneri de afaceri cu referire directa la produsele petroliere şi din care rezultă că în mod curent, înainte de achiziţionarea unei mărfi cu regim special aşa cum sunt produsele petroliere se asigura ca în prealabil marfa să fie accizată, cu toate taxele aferente plătite: convorbire 5 martie 2012, ora 17:52, fila x din 7 alin. (4) "şi după aia grija mare de preţ. Trebuie calculat după aia, întrebaţi dacă tot va duceţi până acolo cât îs acum ... de fapt alea-s publice, accizele şi TVA-ul, ce taxe mai sunt ... dacă tot va duceţi sa plecaţi cu lecţia învăţata de la prima până la ultima taxă cum ar veni vorba". Aceste menţiuni exclud un tip de comportament infracţional şi indica faptul că depunea diligentele necesare pentru a desfăşura un raport comercial legal şi onest.

Totodată, prima instanţă a considerat "inadecvată" invocarea în apărare a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului de afaceri, dată fiind pretinsa atitudine subiectivă conştientă asupra caracterului simulat al raporturilor comerciale desfăşurate cu societăţile controlate de inculpaţii G. şi OOOOOOOOOOOOOOO., menite a masca adevărata provenienţă a motorinei euro 5 care, în fapt, era livrată de către SC O. SRL, fără a avea acciza plătită (pag. 131 din sentinţă).

În sens contrar, s-a solicitat a se constata, în considerarea aspectelor expuse anterior, faptul că în cadrul operaţiunilor constând în achiziţionarea de motorină de la cele două societăţi comerciale inculpate în cauză s-au aflat în ipostaza unui cumpărător de bună-credinţă, întemeindu-ne consimţământul la menţinerea unor raporturi comerciale cu acestea pe o serie de elemente de natură obiectivă, care aveau aptitudinea de a capta încrederea oricărei persoane ce s-ar fi aflat în situaţia noastră. Prin urmare, pe întreaga perioadă reţinută ca fiind aferentă săvârşirii infracţiunii reproşate a fost în imposibilitate obiectivă de a prevedea faptul că o activitate firească şi licită, după cum avea convingerea că este cea desfăşurată, s-ar putea materializa într-o contribuţie la săvârşirea unei conduite ilicite.

Totodată, s-a solicitat a se aprecia caracterul relevant al hotărârii pronunţate în Cauza C - 277/14, în care, răspunzând la întrebările preliminare ce îi erau adresate, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin referire la jurisprudenţa din cauzele Bonik (C-285/11, EU:C:2012:774) şi LVK - 56 (C-643/11, EU:C:2013:55), a arătat că este sarcina administraţiei fiscale care a constatat fraude sau neregularităţi comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective şi fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că acest destinatar ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind TVA - ul, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere.

În aceeaşi hotărâre s-a mai subliniat, făcându-se trimitere la jurisprudenţa din cauzele Mahagében şi Dávid (C - 80/11 şi C 142/11, EU:C:2012:373), Stroy trans (C - 642/11, EU:C:2013:54) şi Jagiello (C-33/13, EU:C:2014:184) şi faptul că deşi o persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existenţa unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenţionează să achiziţioneze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia, administraţia fiscală nu poate impune totuşi în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi dacă şi-a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă.

De altfel, Curtea de Justiţie Europeana, în cauza Jaroslaw Stefanek vs Polonia, precum şi în cauza Toth vs. Ungaria, indica diligentele normale în materie taxabilă pe care trebuie să le manifeste un cumpărător şi menţionează ca responsabilitatea în amonte incumba exclusiv operatorului economic care are calitatea de vânzător ori dovada implicării în fraude a dobânditorului aparţine organului fiscal naţional care trebuie sa demonstreze caracterul subiectiv al implicării în evaziune a contribuabilului. Aşadar, în absenţa unor indicii care să îmi stârnească îndoieli cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către societăţile cu care mă aflam în raporturi comerciale, nu îmi poate fi angajată responsabilitatea pentru eventuale nereguli de natură fiscală ale acestora.

Apărarea a mai precizat o serie de neregularităţi sesizate cu privire la considerentele sentinţei apelate, având în vedere modalităţile infracţionale prevăzute de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 reţinute de prima instanţă.

Conform prevederilor art. 9 lit. b), constituie infracţiune "omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Potrivit art. 9 lit. c), constituie infracţiune "evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale".

Dată fiind forma de participaţie reţinută, prima instanţă ar fi trebuit să descrie în ce ar fi constat actele de complicitate la faptele penale principale constând în omisiunea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv în evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni legale ori de a evidenţia alte operaţiuni fictive.

Cu toate acestea, în considerentele sentinţei se sugerează faptul că înlesnirea sau ajutorul specific actelor de complicitate ar fi luat forma unor achiziţii fictive de motorină ce ar fi ascuns achiziţiile reale de la SC O. SRL, precum şi revânzarea acesteia.

Se face astfel o confuzie evident între participarea la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor, respectiv în aceea de complice. Astfel, cu toate că se reţine ultima din cele două, şi anume complicitatea, în descrierea pretinsei noastre contribuţii la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală reglementate de lit. b) şi c) sunt descrise acte specifice autoratului, prin reproşarea unor nereguli deliberate în contabilitatea SC R. SRL

S-a solicitat de către inculpaţi a se constata că în ceea ce îi priveşte, au fost îndeplinite toate obligaţiile de natură fiscală ce ne incumbau, în evidenţa contabilă a societăţii SC R. SRL fiind înregistrate toate operaţiunile comerciale derulate de această societate şi numai acestea, iar ceea ce era evidenţiat în actele contabile ale altor societăţi nu reprezenta responsabilitatea lor.

Prima instanţă a reţinut, însă, că deşi achiziţiile de motorină provenind de la societăţile fantomă controlate de inculpaţii OOOOOOOOOOOOOOO. şi G. precum şi operaţiunile de revânzare ulterioară a acestor mărfuri au fost înregistrate în contabilitatea SC R. SRL şi în raport cu aceste activităţi economice au fost calculate şi achitate obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, aceste împrejurări nu ar fi în măsură a face dovada bunei credinţe vis a vis de veridicitatea şi legalitatea acestor raporturi comerciale, întrucât acest mod de operare a fost anume gândit în cadrul schemei infracţionale concepută de membrii grupului infracţional organizat, tocmai pentru a asigura posibilitatea recuperării într-o manieră aparent legală a beneficiilor rezultate din înfăptuirea acestui amplu mecanism evazionist (pag. 131 din sentinţă), fără a invoca nici o probă care să susţină acest raţionament.

Un alt aspect de natură să demonstreze netemeinicia soluţiei de condamnare dispusă este existenţa unor controale fiscale desfăşurate în perioada 2009 - 2012 şi care au vizat societatea pe care o administrez. În acest sens, invocă drept mijloc de probă declaraţia dată în faţa instanţei de judecată în data de 9 februarie 2015 de către coinculpatul L., fost director al Direcţiei Supravegheri Accize, respectiv fost vicepreşedinte ANAF, în care acesta afirmă următoarele:

"În perioada când am deţinut aceste funcţii, faţă de SC R. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL am formulat denunţuri la Direcţia Naţională Anticorupţie. Atât la Q., R., WWWWWWWW., am dispus efectuarea de inspecţii fiscale care s-au soldat cu decizii de impunere a unor sume considerabile de aproximativ câteva miliarde pe care aceste societăţi le datorau bugetului de stat? Inspectorii au considerat că se impune efectuarea de plângeri penale faţă de aceste societăţi şi în urma soluţiilor dispuse la Parchet, am atacat aceste soluţii".

În condiţiile în care era conştient de controalele ce fuseseră efectuate privitor la societatea sa, aceasta aflându-se deci în vizorul organelor fiscale, este de la sine înţeles faptul că nu ar fi avut niciun interes în a risca să întreprindă activităţi ilicite prin implicarea într-un mecanism evazionist.

c) Cu privire la transferarea sumelor către societăţile de tip "fantomă".

S-a arătat că în considerentele sentinţei s-a reţinut că potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară, care a determinat şi pretinsul circuit financiar conceput şi utilizat de membrii grupului infracţional, primul segment al acestui circuit a presupus ca mare parte din sumele de bani obţinute de SC R. SRL din vânzarea motorinei livrate de către SC O. SRL către staţiile de carburanţi să fie transferate cu titlu de plată combustibil în conturile bancare ale societăţilor tip "fantomă" care figurau în mod fictiv ca furnizori de motorină (pag. 55 din sentinţă).

Apărarea a solicitat a se avea în vedere faptul că întreaga contravaloare a combustibilului achiziţionat a fost achitată de către societate prin virament bancar, în conturi deschise de către cele două societăţi furnizoare la unităţi bancare din România, astfel că nu se poate reproşa faptul că ar fi transferat sume de bani unor "societăţi fantomă".

Aşadar, a solicitat a se constata faptul că starea de fapt reţinută în sentinţa apelată, care de altfel este preluată întocmai astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, nu corespunde realităţii, lipsind probele din care să rezulte săvârşirea, cu intenţie, a vreunui act de înlesnire, anterior sau ajutor, concomitent săvârşirii pretinsei infracţiuni de evaziune fiscală care să dovedească săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală la care să fi contribuit, cu intenţie, cu acte de complicitate.

II.2. În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru care în privinţa lui, J., s-a dispus o soluţie de condamnare. Prima instanţă a reţinut că inculpatul ar fi ocupat o poziţie foarte importantă în structura grupului infracţional organizat, încă din stadiul constituirii acestuia, contribuind în mod esenţial la reuşita activităţilor infracţionale ce au constituit scopul acestui grup (pag. 119 din sentinţă). Calitatea de membru fondator al grupului nu poate fi asimilată cu cea de persoana care ajuta la realizarea scopului urmărit prin infracţiunea săvârşită de ceilalţi coinculpaţi, întrucât aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond constituirea presupune acţiunea nemijlocită la momentul formarii grupului şi asumării din punct de vedere al laturii subiective a scopului urmărit prin asociere. Achiziţionarea de marfa de la societăţi intermediare, care întruneau toate condiţiile şi însuşirile legale pentru a comercializa carburanţi, nu poate conferi calitatea de persoana care a constituit grupul aşa cum este definit în cuprinsul rechizitoriului, şi cum s-a reţinut de către instanţa de fond.

Din ansamblul probator administrat în cauza se pot indica câteva direcţii principale de acţiune ale grupului: înfiinţarea O. SRL şi autorizarea acestei persoane juridice ca antrepozitar fiscal;achiziţionarea de către aceasta societate a combustibilului motorina Euro 5 de la "CCCCC." stabilirea obiectului de activitate principal al acestei societăţi şi anume prelucrarea şi fabricarea de combustibil tip CLU şi CLG; transportul motorinei de la CCCCC. la SC O., respectiv în comuna Nicolae Bălcescu;schimbarea actelor de provenienţă a mărfii şi înlocuirea acestora cu alte acte care să confere o aparenta de legalitate, precum şi expedierea combustibilului către beneficiarii din tara;înfiinţarea societăţilor care au avut rol de intermediar în cadrul fluxului economic, printre care se regăsesc şi furnizorii subscrisei, respectiv SC Z. SRL şi SC AA. SRL;organizarea, planificarea şi coordonarea transporturilor; obţinerea de către cele doua societăţi care au avut calitatea de furnizor a documentelor eliberate de autorităţile vamale prin care acestea au obţinut atestatul de comercializare a produselor petroliere fără depozitare; întocmirea facturilor şi a actelor de provenienţă din care rezultă fără echivoc faptul că societăţile Z., respectiv AA. au calitatea de vânzător; întocmirea documentelor însoţitoare ale mărfii care au fost anexate facturilor de livrare şi anume raport de încercare, declaraţie de conformitate, declaraţie pe proprie răspundere a administratorilor sociali care erau înscrişi oficial în Registrul Comerţului, martorii IIIIII., respectiv JJJ.; după momentul plăţii realizate de societatea administrată, numai prin virament bancar în conturile deschise şi autorizate de unităţile bancare ale celor doua societăţi, au loc ridicările în numerar a sumelor plătite, precum şi utilizarea unor documente precum borderourile de achiziţii cereale care au permis ridicarea unor sume într-un cuantum aşa de ridicat; centralizarea sumelor de bani, precum şi transferul extern al acestora în baza unor contracte de comision, transfer care are loc, aşa cum se susţine, între firmele controlate de inculpatul B.;interacţiunea nemijlocita cu palierul de protecţie al grupului, respectiv cu funcţionari vamali, inculpaţii incluşi în acest palier de către procuror, organe de politie şi alte organe de control.

Nicio proba administrată în prezentul dosar nu atestă participarea în cadrul fazelor enumerate mai sus, sens în care nu se cunosc raţionamentele şi mijloacele de probă relevante care au format opinia procurorului în sensul de a-l plasa şi de a-i conferi calitatea de fondator al acestui grup. Calitatea de constituant al grupului nu poate fi dobândita prin simplul fapt al achiziţionării unei mărfi în condiţiile în care procurorul afirma că aceasta achiziţie s-a realizat fără a depune minime diligenţe. Lipsa de diligenţă, precum şi buna-credinţă despre care procurorul afirma la pagina 209 că "este de domeniul fanteziei" nu pot forma convingerea instanţei ca a înfiinţat, coordonat, planificat grupul aşa cum este descris în actul de sesizare a instanţei.

Afirmarea implicării sale în structura grupului infracţional organizat este întemeiată pe prezumţii de culpabilitate fără nici un fundament concret, făcându-se abstracţie de faptul că singurele persoane pe care le cunosc dintre participanţii la pretinsa infracţiune de constituirea unui grup infracţional organizat sunt I., om de afaceri din aceeaşi zonă în care îşi desfăşoară activitatea şi inculpaţii G. şi H.

Potrivit considerentelor primei instanţe, conduita de ansamblu a membrilor grupului infracţional organizat s-ar fi caracterizat printr-o conspirativitate exacerbată, materializată prin folosirea unor modalităţi clandestine de comunicare, care presupuneau utilizarea, de regulă, a serviciului GGGGGGG., schimbarea în mod constant şi repetat a terminalelor telefonice utilizate ori folosirea unor numere de telefon "dedicate" (folosite doar pentru convorbiri şi SMS-uri cu o singură persoană), toate aceste acţiuni fiind incompatibile cu derularea unor activităţi comerciale oneste (pag. 131 din sentinţă).

S-a solicitat, pe de o parte, a se observa faptul că prima instanţă preia întocmai susţinerile procurorului din actul de trimitere în judecată, iar pe de altă parte analiza proceselor-verbale de redare a convorbirilor purtate în perioada reţinută ca fiind aferentă săvârşirii infracţiunilor reproşate, pentru a observa faptul că a avut un comportament distinct de această conduită concertată descrisă în actul de sesizare a instanţei, întrucât a folosit în mod constant aceleaşi numere de telefon, şi anume x, respectiv y, utilizând doar în mod ocazional un singur post telefonic fix (x); în condiţiile în care a ocupat "o poziţie foarte importantă" în cadrul grupului infracţional organizat, firesc ar fi să fie unul dintre promotorii unui astfel de comportament precaut, or activitatea sa din acea perioadă denotă tocmai contrariul.

Prima instanţă a mai reţinut că pentru a pune la punct detaliile afacerii pe care o derulau, între inculpaţii care se ocupau cu livrarea efectivă a motorinei neaccizate provenind de la SC O. SRL (inculpaţii H. şi G.) şi cei ale căror atribuţii constau în valorificarea acestui carburant (J. şi inculpatul I.) ar fi avut loc numeroase întrevederi, unele dintre acestea fiind surprinse cu prilejul supravegherilor operative efectuate în cauză (pag. 127 din sentinţă)

Mai exact, inculpatul a arătat că i se reproşează că obişnuia să se deplaseze în municipiul Bucureşti pentru a participa la întâlniri cu "furnizorii de motorină" - inculpaţii G. şi H. În acest sens, în concret se invocă o singură întâlnire, şi anume din data de 5 martie 2012 cu cei doi inculpaţi menţionaţi din incinta localului CCCCCCCCC., cu ocazia căreia inculpatul G. ar fi ieşit din restaurant pentru a se întâlni cu inculpatul A., de la care a primit o pungă de culoare albă cu documente care ulterior i-a fost remisă lui J., acesta părăsind localul cu respectivele materiale asupra sa, după cum ar rezulta din planşele foto aferente activităţii de supraveghere operativă efectuată în cauză (pag. 128 din sentinţă). A arătat că avea, însă, convingerea că ambele societăţi cu care colabora sunt reprezentate de coinculpatul G. în temeiul susţinerilor acestuia, el fiind cel care a iniţiat relaţiile comerciale dintre SC Z. SRL şi SC AA. SRL, aspect pe care l-a învederat şi în declaraţia data în faţa primei instanţe în data de 09 februarie 2015:

"Pe inculpatul G. îl cunosc din luna iunie - iulie 2011, când a venit la sediul societăţii mele, şi mi-a spus că reprezintă o societate care distribuie carburant şi dacă sunt interesat de achiziţionarea de motorină EURO 5. ( ...) De la AA. s-a prezentat de asemenea tot inculpatul G.". De altfel, chiar şi în rechizitoriu se retine faptul că cele doua societăţi erau controlate de numitul G. aspecte care rezultă din menţiunile cuprinse la filele x din rechizitoriu cu privire la percheziţiile efectuate la domiciliile numitului G., ocazie cu care au fost ridicate actele de înfiinţare, atât ale SC AA. cât şi ale SC Z., fapt care releva şi confirma ca a avut contacte cu persoana care era administratorul de fapt al celor doua societăţi şi pe care le controla. În concluzie nu există nicio relevanţă şi valoare probatorie conferită de planşa foto care atestă o întâlnire realizată la vedere, într-o locaţie aflată în centrul Bucureştiului, situata la mai puţin de un kilometru de sediul central al D.N.A. De altfel exista numeroase planşe foto în care alţi reprezentanţi ai societăţilor s-au întâlnit în mod similar cu inculpatul G., în locaţii situate în zona centrală a Bucureştiului cu privire la care procurorul anchetator a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor pentru ă nu a considerat ca acele imagini au o conotaţie infracţională.

Prin urmare, astfel de întâlniri cu un colaborator, desfăşurate în considerarea relaţiilor comerciale existente, nu pot fi considerate ca având un caracter ilicit. Scopul comercial licit al întâlnirii menţionate de procurori este confirmat şi de coinculpatul H., care în cuprinsul declaraţiei din data de 9 iulie 2012 dată în faţa organelor de urmărire penală a relatat următoarele:

"Scopul întâlnirilor cu I. şi J. era acela de a-l ajuta pe finul meu, G., să încheie nişte contracte de transport cu aceştia. Precizez că G. era împuternicit la SC BB. SRL", ocazie cu care a menţionat şi faptul că nu a remis nici un document, contrar celor susţinute de procurori:

"Niciodată nu le-am dat documente de nici un fel lui I. şi nici lui J.".

Totodată, prima instanţă invocă în considerentele sentinţei două discuţii telefonice purtate de mine anterior acestei întâlniri, mai exact în data de 29 februarie 2012, şi anume cea de la ora 10:55:46 cu inculpatul I. şi cea de la ora 14:22:42 cu acelaşi interlocutor.

Apărarea arată că este esenţial a fi avut în vedere faptul că cele două convorbiri telefonice la care face trimitere prima instanţă sunt singurele convorbiri proprii din perioada 2 martie 2012 - 28 iunie 2012 redate în dosar şi nici una dintre ele nu este de natură să fundamenteze soluţia de condamnare dispusă, pentru simplul motiv că nu relevă nici o activitate infracţională, subiectele atinse în cuprinsul ei fiind înscrise în limitele licite ale obiectului de activitate.

În condiţiile în care acţiunea de constituire din structura infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat presupune asocierea efectivă a trei sau mai multe persoane, prin acord de voinţă, pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, nu ar fi putut avea o astfel de contribuţie, şi totuşi să nu fie remarcată nici o convorbire telefonică sau dialog ambiental care să o releve.

Chiar şi din declaraţiile inculpaţilor, deşi acestea nu au valoare de probă decât coroborate cu alte mijloace de probă din dosar, rezultă următoarele aspecte: niciun inculpat din prezenta cauză nu îl plasează în cadrul grupului infracţional aşa cum este descris el în rechizitoriu. De altfel, aşa cum am declarat, din persoanele care au calitatea de coinculpaţi în cauză îi cunosc doar pe numiţii H. şi G.; în declaraţia emisă în faza de urmărire penală, inculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. arată contextul faptic în care s-au cunoscut, context care nu are niciun fel de legătura cu activităţile specifice celor de constituire a unui grup infracţional;î cauza doi dintre inculpaţi au ales varianta cooperării cu organele judiciare, este vorba de HH. persoana cu rol determinant în grupul infracţional descris în rechizitoriu, precum şi E., care a emis o declaraţie amănunţita în faza cercetării judecătoreşti. Cei doi inculpaţi (HH. în faza de urmărire penală şi E.) nu fac nicio referire cu privire la J.; în ceea ce priveşte palierul de protecţie a menţionat declaraţiile numitului L. care este din Sibiu, care a dat declaraţii cuprinzătoare în ambele faze, şi care cu referire la societatea R. arată în mod expres faptul ă nu numai că nu a protejat aceasta societate, dar a dispus controale, iar în perioada în care conducea Autoritatea Naţional Vamală a formulat prin intermediul instituţiei plângere penală împotriva sa şi a societăţii, edificatoare în acest sens fiind rezoluţia emisă în data de 1 noiembrie 2011 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - S.T. Alba Iulia, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, cauza fiind instrumentata ca efect al sesizării depuse de organele vamale. Prin urmare nu există dovezi ca a interacţionat şi a beneficiat de protecţia membrilor cuprinşi în palierul de protecţie, în plus au fost formulate plângeri penale care au fost instrumentate de D.N.A. şi care s-au finalizat cu soluţii de netrimitere în judecata.

În concluzie raportarea la aceste declaraţii nu poate conduce decât la convingerea că nu s-a asociat şi mai ales nu a constituit structura criminala ce face obiectul prezentei cauze.

Referitor la contribuţia la o astfel de faptă, s-au statuat următoarele:

"Cu privire la infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, întrucât prezintă relevanţă conduita individuală, este necesară existenţa pactum sceleris cu referire la organizaţia criminală şi affectio societatis cu privire la conştiinţa şi voinţa subiectului de a face parte dintr-o asociaţie interzisă." (Cassazione Sezioni Unite, decizia din 8 ianuarie 1993 citată de G. Turone, Il delitto di associazione mafiosa, Ed. Giuffre, Milano, 1995, p. 330, apud V. Dobrinoiu ş.a., Noul C. pen. comentat, Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 863). Nu există însă probe în sensul conivenţei infracţionale ce se încearcă a fi conturată prin considerentele primei instanţe, cu atât mai mult cu cât, după cum a arătat deja, singurii coinculpaţi pe care îi cunoştea erau numiţii LLLLLLLLLLLLLLL., OOOOOOOOOOOOOOO. şi G., cu care nu a avut nici o înţelegere cu caracter ilicit, nici măcar una întâmplătoare sau spontană, lipsind astfel acel pactum sceleris ce condiţionează posibilitatea stabilirii existenţei formei de vinovăţie prevăzute de norma de incriminare.

În acest context, inculpatul a menţionat faptul că cei trei coinculpaţi pe care îi cunoştea nu au relevat organelor judiciare nici un aspect de natură să îl incrimineze. Astfel, coinculpatul G. s-a prevalat de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal, coinculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. a dat declaraţie în cursul urmăririi penale, în care însă, după cum a arătat deja, nu a relatat vreo împrejurare din care să rezulte implicarea mea în vreo activitate ilicită, iar singurele aspecte ce îl privesc arătate de coinculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. în cuprinsul declaraţiei din data de 9 februarie 2015 dată în faţa instanţei de judecată sunt următoarele:

"Sunt administrator la SC Q. SRL din anul 1998 şi până în prezent, obiectul societăţii fiind comerţ en - gross şi en - detail cu carburanţi. Din această cauză cunosc pe inculpaţii J., OOOOOOOOOOOOOOO. şi G. ( ...) Pe J. îl cunosc de asemenea, societatea lui având acelaşi obiect de activitate ca a mea, fiind vorba de SC R. SRL Am cumpărat de la societatea lui motorină, poate şi benzină, nu mai ţin minte.".

Deosebit de relevantă în apărare este declaraţia dată de inculpatul E. în faţa instanţei de judecată în data de 08 februarie 2016 în contextul prevalării de procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei, în care a descris întregul mecanism evazionist din care a făcut parte fără a face nici o menţiune cu privire la SC R. SRL, a arătat că nu îl cunoştea personal anterior declanşării procedurilor judiciare în cauză:

"Pe inc. J. şi I. i-am cunoscut de la televizor şi în momentul în care am fost arestat în prezenta cauză".

Aşadar, inculpatul a solicitat a se observa că nu era conştient de existenţa structurii asociative şi nu şi-a adus în nici o modalitate contribuţia în favoarea acesteia.

De asemenea, a solicitat a se constata faptul că prima instanţă invocă două convorbiri care nu au nicio relevanţă în raport de acuzaţiile ce se aduc. Astfel, se face referire la convorbirea telefonică din data de 25 aprilie 2012, ora 10:21:18, purtată de inculpatul I. şi inculpatul H.:

"H.: Sor-ta aia de acolo. Fii atent! Ăla . . . . . . . . . . aia, aia . . . . . . . . . .mă-ta mare aia bătrână ... a venit e disperată. I.: Io te cred mă, că acuma-i dispe ... îs disperaţi ...Da’ când o trebuit n-o fost disperaţi. H.: Ştii cum vorbeşte? Ca o fată mare la măritat. I.: Da’ mă, da, când o fost n-o fost disperat" (pag. 125 din sentinţă).

Totodată, se face referire la discuţia telefonică purtată în data de 26 aprilie 2012, ora 13:08:20 purtată de aceleaşi persoane:

"H.: Acela, frac-tu, acela mustăcios ... acela nimic nu face! Nici nu mai are unde ...Tu eşti mai descurcăreţ văd. I.: Apăi, io acum cu ăştia mă descurc, cu surorile ăstea două" (pag. 130 din sentinţă).

Or, niciuna dintre aceste două convorbiri nu relevă niciun element de natură să susţină soluţia de condamnare dispusă în ceea ce îl priveşte. Pentru a argumenta soluţia de condamnare, în considerentele aflate la filele x, instanţa îl plasează într-o baza factuală unică, alături de coinculpatul RRRRRRRRRRR., şi utilizează probele care se referă la acesta pentru a nuanţa soluţia de condamnare cu privire la el. Fiecare inculpat din cauză a fost tratat în mod individual, iar probele care justificau soluţia de condamnare de asemenea au fost evaluate în mod autonom de către instanţă, sentinţa apelată cuprinzând secţiuni distincte cu privire la fiecare inculpat din cauza? Inculpatul a apreciat că nu au existat nici probe directe şi nici indirecte care să justifice condamnarea sa, instanţa argumentează soluţia de condamnare într-o secţiune unică ce se referă atât la el, cât şi la inculpatul I. Prin această manoperă se conturează vinovăţia sa pe baza unor probe care se referă la alt inculpat cu care nu a avut niciun fel de legătură în activitatea pretins infracţională, singurul lucru cert fiind faptul că îl cunoştea pe acesta de peste 20 de ani întrucât desfăşurau activitatea comercială în acelaşi judeţ.

Cu toate acestea a menţionat anumite elemente probatorii care exclud posibilitatea evaluării printr-un raţionament unic a probelor care se referă la J. şi la inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL., după cum urmează:

- În întreg materialul de urmărire penală şi în special în transcriptul interceptărilor telefonice nu există niciun SMS transmis de pe terminalul telefonic al lui J. sau de pe cele care aparţin societăţii R. din care să rezulte cantităţi ce urmau a fi aprovizionate, traseul mărfii, mijloacele de transport şi existenţa unei corespondenţe între aprovizionări şi livrări către terţi (cum este cazul inculpatului LLLLLLLLLLLLLLL.). În agenda ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate cu ocazia percheziţionării domiciliului inculpatului H. nu există nicio menţiune olografă relevantă pentru cauză care să se refere la J. sau la societatea R.;

- La filele x toate elementele probatorii relevate de instanţă se referă strict la inculpatul I. fără a avea nicio legătură cu J.;

- La fila x din sentinţa apelată instanţa de fond preia fără rezerve, la fel cum a preluat de altfel întregul rechizitoriu, aspecte contradictorii ce rezultă dintr-o convorbire purtată între inculpaţii LLLLLLLLLLLLLLL. şi H. care cuprinde menţiunile "sor-ta" sau "măta-mare aia bătrână" despre care procurorul afirmă în mod speculativ şi fără niciun temei că se referă la J? Instanţa nu argumentează care sunt elementele pe baza cărora a preluat fără rezerve această afirmaţie a procurorului însă o consideră un temei suficient pentru a mă condamna la o pedeapsă de 7 ani.

În concluzie toate probele invocate de instanţă în susţinerea soluţiei de condamnare se referă la alt inculpat.

Ceea ce este ilustrativ în legătură cu raţionamentul logico-juridic al instanţei îl reprezintă modul în care aceasta evocă o sentinţă pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv Carabulea împotriva României, sentinţa care în opinia instanţei ar nuanţa optica instanţei europene cu privire la teoria probelor şi în special rolul probelor indirecte. Lecturând considerentele sentinţei menţionate am constatat faptul că aceasta se referă la o persoană care a decedat în timpul detenţiei, iar succesorii acesteia au invocat în faţa Curţii încălcarea dispoziţiilor art. 2, 3, 6, 13 şi 14 din Convenţie. Nu există nicio relevanţă a speţei invocate de instanţă în prezenta cauză. A aplica standarde de evaluare a probelor comune unei speţe care se referă la decesul unei persoane în condiţii de detenţie cu o speţă care vizează analiza unui grup organizat infracţional şi ale unor infracţiuni de evaziune fiscală ne pune în ipostaza de a nu mai face alte comentarii suplimentare.

În ceea ce priveşte subscrisa SC R. SRL, s-a arătat că nu s-au regăsit în considerentele sentinţei apelate niciun fel de motive care au determinat pronunţarea unei soluţii de condamnare împotriva acesteia. Menţionează faptul că în calitate de persoană juridică a fost trimisă în judecată în calitate de inculpat şi are o răspundere penală proprie, obiectivă, ceea ce reclamă o analiză distinctă şi autonomă cu privire la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa. Evocarea considerentelor care au stat la baza condamnării lui J. în calitate de administrator al acestei societăţi nu reprezintă un criteriu necesar şi suficient, apt sa conducă în mod automat la pronunţarea unei soluţii de condamnare cu referire la R.

În calitate de parte în procesul penal, respectiv de inculpat, R. trebuia să beneficieze de aceleaşi exigenţe procesuale care sa-i confere dreptul de a formula o apărare eficientă şi proprie. Nu a regăsit în considerentele sentinţei apelate o analiză distinctă a instanţei care să se refere R. şi care să confere dreptul corelativ de a formula critici proprii împotriva sentinţei apelate. Simpla soluţie de condamnare a administratorului unei persoane juridice nu atrage simultan şi răspunderea persoanei juridice în lipsa unor elemente probatorii concrete care să contureze răspunderea proprie a acesteia.

Între persoanele juridice trimise în judecată prin actul de sesizare figurează şi societatea FF. SRL Bacău, societate cu privire la care instanţa a pronunţat o soluţie de achitare argumentând în mod distinct adoptarea acestei soluţii. Apărarea consideră că era necesar ca instanţa să invoce temeiurile de fapt şi de drept care au justificat soluţia de condamnare faţă de fiecare persoană juridică conferind astfel posibilitatea de a formula critici distincte pe calea prezentelor motive.

S-a menţionat faptul că societatea a fost înfiinţată cu peste 20 de ani în urmă, a avut o cifră de afaceri consistentă care a atras încadrarea în categoria marilor contribuabili, iar activitatea pretins infracţională s-a plasat în cursul anilor 2011 - 2012 perioadă în care R. a avut raporturi comerciale cu numeroşi furnizori. În plus chiar aceasta expertiza interpretată şi realizată doar cu scopul manifest de a justifica o soluţie de condamnare releva faptul că toate operaţiunile de vânzare realizate către terţi sunt operaţiuni normale, realizate cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.

În concluzie, s-a solicitat a se constata faptul că cu privire la această societate sentinţa apelată este în mod vădit nemotivată? Inculpata SC O. SRL, motive de apel:

Susţinerile din motivarea instanţei de fond, în sensul că livrările de motorină pe relaţia CCCCC.-P.-O., nu ar fi fost legale, sunt contrazise de însăşi respectarea legislaţiei în domeniu de fiecare entitate în parte cu privire la vânzarea de motorină în regim suspensiv, preţul de vânzare de la P. la O. include atât comision extern, cât şi comisionul pentru P. (profit) la rândul ei şi CCCCC. percepe un comision pentru manipulare şi depozitarea produsului petrolier. Aşadar preţul de achiziţie al O. (vânzare pentru P.) nu este, nicidecum un preţ fictiv care să producă pierderi pentru P., ci este un preţ real care cuprinde atât comisioane, cât şi cota de profit pentru P. şi este raportat la condiţiile de livrare de pe piaţa produselor petroliere. De-altfel conform legii nici un antrepozitar autorizat în comercializarea de produse petroliere în regim suspensiv nu are voie să funcţioneze în pierdere. Privitor la stabilirea presupusului prejudiciului, nu s-a ţinut seama de cheltuieli de mentenanţa ale O., utilităţi, paza, întreţinere, investiţii mai ales că societatea O. avea în lucru dezvoltarea şi modernizarea instalaţie de distilare atmosferică care presupunea costuri de investiţi semnificative.

În acest context, respingerea obiectivelor la suplimentul de expertiză, solicitate de apărare pe parcursul fondului cauzei este nejustificată, deşi aceste obiective au un impact direct asupra cuantumului presupusului prejudiciu şi a modului în care s-au desfăşurat faptele.

Astfel, s-a plecat de la premisă că tot ce s-a vândut a fost doar motorină achiziţionată, expertul contabil reţine pentru O. un preţ maximal de vânzare en-detaille, în loc să fi avut în vedere preţul mediu pe sistem en- gros. De asemenea, aprecierile instanţei de fond sunt lipsite de obiectivitate şi imparţialitate cu privire la rolul avut de O. în circuitul economic raportat la celelalte societăţi, în sensul că este incorect să se reţină maximizarea vinovăţiei pentru O. prin raportare la celelalte societăţi ţinând cont de rolul fiecărei în circuitul financiar.

S-a arătat că nu s-a ţinut seama, în raportul de expertiză de cheltuielile de transport efectuate de O., pe ruta Nicolae Bălcescu - Sibiu - Mediaş; singurele cheltuieli de transport reţinute fiind cele pe ruta CCCCC. - Nicolae Bălcescu în situaţia în care s-ar stabili un eventual prejudiciu la finele procesului penal, acesta ar trebui să reprezinte o reflecţie a realităţii, şi nu un produs crescut artificial prin nerespectarea normelor în vigoare. Astfel, eventualul prejudiciu trebuie stabilit în mod corect, cu luarea în calcul a tuturor cheltuielilor, iar faţă de natura faptei imputabile O., de natură financiar-contabilă, probele trebuie precizate exact, astfel încât hotărârea dispusă în cauză nu poate avea ca suport probant prezumţii şi păreri.

Faţă de aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri, cu reconsiderarea amenzii aplicate, întrucât acesta este un cuantum maxim special, cu stabilirea prejudiciului real, prin raportare la probele administrate în cauză, respectiv diminuarea acestuia, precum şi aplicarea unei pedepse complementare în sensul disp. art. 531 alin. (3) lit. b) - e) şi alin. (4). C. pen. 1969.

Apelantul inculpat A. a formulat următoarele motive de apel? Inculpatul a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit probele depuse la dosarul cauzei, reţinând aspecte care nu îi sunt proprii şi nici imputabile, atribuindu-i activităţile şi acţiunile altor persoane implicate în acest caz? Instant de fond i-a aplicat o pedeapsă fără să individualizeze şi să delimiteze acţiunile întreprinse doar de către acesta şi l-a catalogat drept un membru de baza al grupului infracţional deşi legătura sa cu acest grup s-a făcut numai prin prisma numitului G. care i-a exploatat prietenia şi încrederea, dar mai ales timpul liber în defavoarea familiei sale cu promisiunea ca va realiza câştiguri din dividendele firmei pe care l-a pus sa o gireze în calitate de administrator, dar al cărei coordonator real nu a fost niciodată, dividende pe care de altfel nu le-a încasat niciodată acestea fiind reinvestite de către adevăratul şi singurul administrator: G? Instanţa de fond şi-a însuşit fără să cenzureze acele declaraţii mincinoase ale unor persoane interesate sau chiar necunoscătoare a realităţii descrise în rechizitoriu şi a înlăturat fără justa cauza declaraţiile altor zeci de persoane care nu îl indicau în "staff-ul" organigramei şi l-au creionat aşa cum era, un simplu şofer care a pus la dispoziţia "boss-ului" o amarata de maşina veche de 17 ani care nici nu face obiectul sechestrului asigurător? Instanţa de fond a refuzat şi realitatea descrisa în raportul de expertiza privind prejudiciul minim indicat de 1.140 RON reprezentând comision, acesta în timp ce din conturile firmei au fost ridicaţi 60.000 RON, cu mult peste suma datorata şi evidenţiată ca prejudiciu de către expertul judiciar desemnat în acesta cauza; astfel prejudiciul constatat la încetarea activităţii firmei a fost stins, neputând să mai acţioneze în niciun mod după ridicarea documentelor, ştampilei şi blocarea conturilor, chiar dacă tatăl său l-a sfătuit să achite acest prejudiciu de 1.140 RON din banii familiei, deşi nu fusese autorul acelui prejudiciu? Instanţa de fond a preferat ă achieseze scrierilor din rechizitoriu, deşi recunoaşte minima implicare şi poziţia inculpatului de "săgeată" fără drept de decizie şi să-i aplice un regim sancţionator sever, deşi altor persoane implicate în poziţii identice le-a acceptat doar poziţia de simpli martori.

Împotriva motivaţiei instanţei de fond în sprijinul condamnării în limite nejustificat de mari, inculpatul a adus următoarele argumente:

- SC DD. SRL nu era o firmă, ci era o firmă cât se poate de reală, cu toate documentele la zi, înregistrata regulamentar şi cu o contabilitate curată în care nu s-au strecurat nici una din "ingineriile" financiare ale neplătitorilor de accize legale în favoarea statului, sediul firmei fiind la un birou fără nici o legătură cu domiciliul inculpatului sau al familiei sale. Actele, facturile, ordinele de plată şi ştampila firmei stăteau încă de la bun început la biroul lui G., acolo unde au şi fost găsite la percheziţie de către organele de control. Nu a fost făcută nicio percheziţie la domiciliul său sau al familiei sale aşa cum greşit lasă să se înţeleagă din rechizitoriu, dar acest amănunt deosebit de important în realizarea acuzării a fost reluat "ad literam" în motivaţia instanţei de fond. Singura percheziţie a fost în momentul reţinerii la volanul vechii maşini, a fost asupra maşinii, ocazie cu care s-au găsit în portiera din dreapta, locul unde obişnuia să călătorească G., trei plicuri care îl aveau ca expeditor pe DDDDDD. despre care cu ocazia acestui proces a aflat că acesta nu era un colaborator al acestuia de la Constanţa, ci un nume conspirativ al aceluiaşi G? Inculpatul a arătat că nu cunoaşte dacă existau contracte pentru facturile emise, nu şi-a asumat niciodată rolul de "consilier", iar etichetarea cu acest apelativ este o ficţiune absolut necesară condamnării împreuna cu adevăraţii profitori ai evaziunii fiscale, nu a întocmit niciun document contabil pentru firma SC O. SRL şi nici pentru numeroasele firme care gravitau în jurul acesteia cu activitate "reală sau fictivă" aşa cum se motivează în considerentele hotărârii, neavând controlul nici măcar asupra firmei DD. SRL prin simplul fapt ca nu avea instrumentele necesare să operez în documentele financiar contabile acestea fiind în posesia numitului G.

De asemenea, inculpatul a mai precizat că a arătat numai o dată numitei OO. unde se completează datele de identificare ale firmei pe formularul ordinului de plata şi în niciun caz nu i-a dictat vreo suma de bani care să fie trecută în acel formular, acest aspect fiind atributul exclusiv al numitului G., dar d-na OO. nu putea discerne cu slaba sa pregătire de unde venea pregătirea sa în evaziunea fiscală. Activitatea d-nei OO. desfăşurându-se la domiciliul acesteia din Constanţa exclude alte colaborări şi "instruiri"? Inculpatul a susţinut că o alta formă de culpabilizare este folosirea pluralului, pentru lărgirea spectrului infracţional pus în sarcina sa, privind substituirea de persoane în faţa ghişeelor bancare, respectiv: "A. realiza retrageri de numerar din societăţile fantoma", în realitate singurul numerar ridicat şi recunoscut de către acesta a fost din conturile SC DD. SRL urmat imediat de remiterea acestuia către numitul G? Inculpatul a mai arătat că numitul D. recunoaşte că nu l-a cunoscut niciodată pe parcursul perioadei infracţionale anterioare arestării sale de către DIICOT Călăraşi, dar că pe parcursul arestării a declarat că ar fi omul de încredere a lui G. pentru care scotea bani din banca şi îi trimitea lui sume de bani prin poştă? Inculpatul a susţinut că la percheziţia domiciliară, care nu a fost efectuata niciodată asupra sa, ci în autoturism, nu au fost găsite trimiteri poştale pe numele său.

De asemenea, inculpatul a susţinut că pentru definitivarea tabloului infracţional deosebit de periculos în care s-a încadrat, rechizitoriul, preluat de către instanţa de fond, a arătat faptul că: "inculpatul G. i-a precizat interlocutorului (aflat probabil la un telefon) ca eventual i-ar putea solicita inculpatului A. sa facă acest serviciu? Inculpatul a arătat că din analiza rechizitoriului a descoperit că "ăla mic" mai are un adjectiv: 'ala mic şi negru" care este într-adevăr din Constanţa şi l-a identificat conform probatoriului administrat în cauza în persoana inculpatului E? Inculpatul a mai arătat că instanţa de fond recunoaşte faptul că nu cunoştea despre faptul că SC O. SRL producea combustibil de genul pentru care se făceau plăţi în avans de către firma sa SC DD. SRL; nu a participat la niciun fel de întâlnire "de afaceri" pe terasa CCCCCCC. din loc. Kogălniceanu, ci pur şi simplu a luat masa, uneori doar o cafea, în calitate de şofer, dar la alta masa decât cea unde se discutau afacerile din simplu motiv că firmele în discuţie nu îi aparţineau, G. fiind prezent.

Totodată, a mai arătat că instanţa de fond reţine faptul că "în perioada 2010 - 2011 a scos cu titlul de "plăţi diverse" sume cuprinse între 10.000 şi 20.000 RON pe zi, sumele respective predându-se inculpatului G., care nu îi oferea explicaţii cu privire la destinaţia acelor bani. A susţinut că perioada 2010 - 2011 excede cadrului procesual actual, este perioada când firma, SC DD. SRL nu făcea afaceri cu prezentul grup de firme şi nu nici nu comercializă produse petroliere de la SC O. SRL, iar pentru acea perioadă a mai fost condamnat odată de către Tribunalul Călăraşi, telefonul cu care ţinea legătura cu numitul G. fiind acelaşi? Inculpatul a arătat că în finalul motivaţiei instanţa de fond conchide: "inculpatul A. nu a reprezentat un membru important al grupului infracţional, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care relaţionarea lui cu ceilalţi membri ai grupării a fost aproape inexistenţa, totuşi acesta cunoscând îndeaproape specificul activităţilor ce au constituit scopul acestei grupări, şi-a adus o contribuţie destul de însemnata la operaţionalizarea mecanismului de fraudare a bugetului de stat, activitatea lui fiind concentrata pe administrarea s.c. DD. SRL şi acordarea de "asistenţă" lui G. în probleme bancare respective în cele privitoare la înfiinţarea de societăţi comerciale"? Inculpatul susţine că, practic, G. îl asista la extragerile bancare pentru a-i da toţi banii încasaţi în numerar, fapt consemnat; nicio persoana juridica nu îşi poate desfăşura activitatea fără un cont bancar prin care să verse contribuţiile sociale la bugetul de stat, este o obligaţie obiectiva şi nu este o înţelegere amiabila la sfatul "asistentului".

Faţă de cele prezentate, inculpatul a considerat ca limitele pedepselor pentru care a fost condamnat au fost depăşite, deşi a fost sincer în faţa organelor de urmărire penală, â şi în faţa instanţei de fond şi a recunoscut în totalitate faptele săvârşite. Reluarea acuzelor în aceeaşi forma şi de către aceleaşi persoane, folosite în alte dosare, îl pun în situaţia de a fi condamnat de doua ori pentru aceleaşi fapte, diferă sumele prejudiciate de alte persoane necunoscute lui, faptele reale prezentate e fiind aceleaşi.

În final, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 106/F din 09 iunie 2016, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice formulate în faţa instanţei de fond în sensul înlăturării variantei agravante a evaziunii fiscale, prejudiciul estimat de către expertul în cauza fiind acoperit pe seama SC DD. SRL În privinţa grupului organizat a solicitat să se reţină legătura sa de "sprijin" doar în favoarea numitului G., iar la individualizarea pedepsei a solicitat redozarea acesteia conform participării sale minimale la faptele prezentate.

Apelantul inculpat G. a formulat următoarele motive de apel, prin care a solicitat admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 106/F pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, desfiinţarea acesteia şi achitarea sa în baza prevederilor art. 396 alin. (5) raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a arătat că pentru a dispune soluţia, magistratul fondului, în urma administrării întregului material probator administrat în cauza, a reţinut faptul că, faptele inculpatului G., care împreuna cu inculpaţii B., C., HH., D., F., E., H., I., J., M., A. K., L. şi N., au achiziţionat motorina EURO 5 în regim suspensiv de taxe şi accize, pe care ulterior au vândut-o care diferiţi comercianţi de carburanţi auto, interpunând de asemenea în circuitul evazionist diferinţe societăţi tip "fantomă", întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2004 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În opinia instanţei de fond, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală (complicitate la aceasta infracţiune în cazul inculpatului G.), rezulta din faptul că, inculpaţii anterior menţionaţi nu au evidenţiat în actele contabile ale societăţilor implicate în mecanismul evazionist, operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea de motorina, precum şi din faptul că, inculpaţii, au evidenţiat în actele contabile sau în alte documente legale ale acestora societăţi, cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reali, ori au la baza operaţiuni fictive aferente fabricării produselor finite CLG (combustibil lichid greu), CLU (combustibil lichid uşor) şi Navo 1 şi 2.

Prin aceste presupuse fapte antisociale, bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 242.642.205,44 RON, respectiv aproximativ 56 milioane EUR.

De asemenea, deoarece inculpaţii anterior menţionaţi nu au colaborat în mod ocazional, ci în mod permanent, iar rolurile şi poziţiile acestora în ierarhia grupului erau bine delimitate, fiecare inculpat acţionând concordant cu înţelegerea prestabilita şi în funcţie de poziţia asumata în cadrul grupării, a apreciat instanţa de fond în sensul ca, în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat

Aşadar, în raport de cele învederate apreciază ca soluţia instanţei de fond, nu corespunde exigenţelor de legalitate şi de temeinicie inerente oricărui act jurisdicţional, mai ales în sfera dreptului penal, instanţa limitându-se la a relua situaţia de fapt astfel cum aceasta a fost reţinută în cuprinsul rechizitoriului, de către reprezentantul Ministerului Public.

În opinia apărării, achitarea inculpatului se impune în considerarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere inexistenţa probelor ce pot dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.

l.a? Interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice şi a comunicărilor de tip SMS.

S-a apreciat ca pentru a putea fi dispusa condamnarea inculpatului, este necesar ca probele propuse în acuzare, să fie apte a dovedi, dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia inculpatului. în caz contrar, instanţa este obligata sa facă aplicarea principiului în dubio pro reo.

Sub acest aspect, s-a solicitat a se observa faptul că, principalele probe ce susţin acuzarea inculpatului G. sunt reprezentate de interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice şi a comunicărilor de tip SMS, ce se presupune ca au fost purtate de către inculpat, fie cu diferite alte persoane controlate de către acesta (administratori de facto ai societăţilor implicate în lanţul evazionist) fie cu alţi inculpaţi.

În acest, magistratul fondului, în analiza cererii inculpaţilor, de a constata nulitatea relativa a tuturor interceptărilor efectuate de către Serviciul Roman de Informaţii cu încălcarea prevederilor art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, ca urmare a ingerinţei unui organe necompetent în viaţa personală a acestor persoane, a opinat că acestea sunt în primul rând inadmisibile.

Astfel, s-a reţinut faptul că, prin raportare la considerentele şi dispozitivul Deciziei CCR nr. 51 din 16 februarie 2016, neconstituţionalitatea priveşte doar masurile de supraveghere tehnica ce ar fi putut fi dispuse în baza prevederilor art. 142 C. proc. pen., efectele sale neputând fi extinse şi asupra altor prevederi legale, respectiv prevederile art. 911 şi urm. C. proc. pen. 1968.

Mai mult decât atât, în opinia magistratului fondului, inadmisibilitatea operează deoarece, nulitatea relativa poate fi invocata cel mai târziu la închiderea procedurii de camera preliminară, pentru încălcările intervenite în cursul urmăririi penale, iar aceasta faza a procesului penal a fost definitiv tranşată încă din data de 4 decembrie 2015.

S-a susţinut că aceasta optica a instanţei de fond este eronată, deoarece potrivit prevederilor paragrafului nr. 52 din cuprinsul Deciziei evocate, aceasta " [..] nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-se, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecata."

S-a apreciat că efectele Deciziei CCR nr. 51/2016 urmează să se aplice în toate cauzele penale nesoluţionate definitiv, indiferent de faza sau etapa procesuala în care se găsesc. Analizând considerentele Deciziei CCR nr. 51/2016, potrivit cărora "[..] realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute la art. 138 - 146 C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate sa pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute.", putem conchide în sensul că, sancţiunea aplicabila încălcării dispoziţiilor legale privind realizarea procedeului probatoriu a supravegherii tehnice este nulitatea relativa? Interpretarea data de către instanţa de fond este formalistă, în opinia apărării, nefiind o interpretare în spiritul legii, de natura ă conducă la ştirbirea efectelor practice pe care o decizie a Curţii Constituţionale le produce, devenind astfel doar un instrument abstract, fără a avea un caracter concret. Deşi instanţa de fond apreciază ca, termenul maxim la care putea fi invocată sancţiunea nulităţii relative s-a împlinit (finalizarea fazei camerei preliminare), totuşi judecătorul fondului omite un aspect deosebit de important şi anume faptul că, neconstituţionalitatea normelor procedurale referitoare la realizarea activităţilor de supraveghere a fost constată în cursul judecăţii, astfel încât s-a apreciat că exista o legătura de interdependentă între momentul până la care poate fi invocată sancţiunea nulităţii şi constatarea acestei sancţiuni, respectiv următorul termen de judecata termenului la care a fost constatată nulitatea. Fiind în prezenţa unei nulităţi relative, se impune a se dovedi existenţa unei vătămări a drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, vătămare ce în prezenta cauză este reprezentată de încălcarea dreptului la un proces echitabil, cât şi a dreptului la viaţa intimă, familială şi privata, precum şi secretului corespondenţei. Potrivit reglementarii actuale, sancţiunea excluderii este derivată din sancţiunea nulităţii actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată, elocvente fiind în acest sens prevederile art. 102 alin. (3) C. proc. pen.

S-a arătat că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a apreciat ca "excitarea probelor este o sancţiune procesuala specifica, aplicabila în materia probelor administrate cu încălcarea principiului legalităţii, loialităţii, precum şi în cazul în care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţia Europeana, prin aceasta garantându-se dreptul persoanei la un proces echitabil. în privinţa încălcării prevederilor C. proc. pen. roman sau ale legislaţiei speciale ce reglementează administrarea probelor, numai o încălcare esenţială a acestor dispoziţii legale, ce aduce atingere unui drept garantat de Convenţia Europeana inculpatului, sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la proba credibilitatea acestui mijloc de probă, este de natura a duce la excluderea mijlocului de nelegal administrat" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 2843/2008).

Chiar şi dacă în mod ipotetic s-ar accepta opinia instanţei de fond, oferind interceptări caracter de legalitate, totuşi, la o atenta analiza a acestora, se poate constata faptul că din conţinutul acestora nu reiese în mod concret eludarea de la plata taxelor şi accizelor şi implicit săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Mijloacele de probă ce susţin acuzarea sunt reinterpretările acestor interceptări, reinterpretări date de către organele de urmărire, al căror conţinut a fost trunchiat la momentul propunerii acestora ca şi mijloc de proba. Pe de alta parte, interceptările telefonice sunt apreciate ca fiind probe indirecte, atâta timp cât din conţinutul acestora nu reiese în mod direct săvârşirea infracţiunilor pentru care cercetaţi? Instanţa de fond a apreciat că prin aceste interceptări este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia inculpatului, fără însă a putea indica nicio interceptare din care să reiasă implicarea directă a inculpatului în activitatea evazionistă? Inculpatul a avut funcţia de director general al BB. SRL, iar coroborând aceasta situaţia de fapt cu obiectul principal de activitate al societăţii, respectiv acela de a presta servicii de transport, apare ca şi normală interacţiunea inculpatului cu majoritatea persoanelor faţă de care este formulată o acuzaţie în acest dosar. Într-adevăr, societatea BB. SRL, efectua transporturile produselor petroliere între societăţile comerciale, acuzate de către săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, însă această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că ne aflăm în prezenţa unui grup infracţional organizat. În acest sens s-a învederat faptul că nu a fost identificat niciun transport de produse petroliere, care la o verificare a organelor abilitate să întărească idei de complicitate a inculpatului la infracţiunea de evaziune fiscală sau la cea de constituire a unui grup infracţional organizat

1.b. Depoziţiile martorilor audiaţi

Relativ la depoziţiile martorilor, audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, s-a solicitat a se observa faptul că, acestea se afla în neconcordanţă vădită cu situaţia de fapt.

Astfel, în ceea ce priveşte depoziţia martorului QQ. (asociat linie şi administrator al societăţii Y. SRL), acesta susţine faptul că timp de peste 5 luni de zile a fost însoţit doar de către inculpatul G., care aproape în fiecare zi se deplasa, cu maşina, la diverse agenţii ale EEEEEE. din Bucureşti, de unde retrăgea sume cuprinse între 100.000.000 ROL şi 200.000.000 ROL? Instanţa de fond, a omis să arate menţiunile exact realizate de către martor, cu privire la sumele presupus a fi retrase, aceasta referindu-se la 10.000 - 20.000 RON, iar nu la 200 000 şi 400.000 RON, astfel cum se reţine în sentinţa ă.

De asemenea, martorul a afirmat faptul că, inculpatul G. îl însoţea şi conducea pe acesta cu maşina, prin Bucureşti, însă la o simpla analiza a faptului ca inculpatul nu este titular al permisului de conducere, rezulta faptul că aceasta depoziţie nu corespunde situaţiei de fapt şi implicit adevărului.

Nu în ultimul rând, potrivit raportului de expertiza întocmit în cauză, se retine faptul că din conturile societăţii Y. SRL a fost retrasă suma de 520.000 RON, astfel încât constatarea de către instanţa a faptului ca, la diferite intervale de timp ce se întind pe aproximativ 5 luni, au fost retrase zilnic, sume de bani cuprinse între 200 RON şi 400.000 RON, este lipsita de justeţe.

De asemenea, potrivit depoziţiei martorului ZZ., administrator al KKKKK. SRL, rezulta faptul că, neavând autorizaţie pentru depozitarea motorinei, acesta a desfăşurat activitate de intermediere a produselor petroliere, cumpărând motorina atât de la QQQQQQ., cât şi de la RRRRRR. Galaţi. Susţine martorul ca achiziţiile de motorina au fost realizate cu ajutorul inculpatului G., aspect ce însă nu poate fi automat transformat într-o activitate ilicită, potenţial evazionista, în condiţiile în care nu există probe certe care să afirme caracterul fictiv al acestor tranzacţii.

Pe de alta parte, în condiţiile în care sediul social al acestei societăţi se afla în acelaşi imobil cu sediul ocupat de societatea condusă de către inculpat, era normal ca la momentul efectuării percheziţiei domiciliare să fie descoperite în aceeaşi incintă atâta acte aparţinând BB. SRL, cât şi KKKKK. SRL. Această stare de fapt nu confirmă faptul că activitatea desfăşurată de către KKKKK. SRL era una evazionistă.

Totodată, o dovada a interpretării greşite de către instanţa de fond referitor la acţiunile lui G. sunt şi afirmaţiile martorei OO., care declara că în urma unei întâlniri avute cu G. la Bucureşti în vederea majorării capitalului social al BB., la care a participat şi inculpatul A., i s-a părut că "inculpatul A. cunoştea mult mai bine detalii cu privire la acte şi operaţiuni bancare decât G. şi părea mai pregătit".

Nu în ultimul rând, potrivit depoziţiei martorului HHH., aceasta recunoaşte faptul că nu a avut nicio colaborare sau întâlnire cu inculpatul G. ci cu inculpatul A. Mai mult decât atât, implicarea inculpatului G. în activitatea de înfiinţare şi coordonare a societăţilor de tip fantomă, nu poate fi reţinută dincolo de un dubiu rezonabil, în condiţiile în care, acesta nu a fost recunoscut de către martorul HHH., la momentul interpelării de instanţa de fond, sub acest aspect.

Aşadar, în condiţiile în care, din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia inculpatului G., considerându-se că nu există temei pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, potrivit principiului de drept în dubio pro reo. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora în luarea deciziei asupra existentei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2. Aspectele personale au fost omise de către instanţa de fond, la momentul dispunerii soluţiei în cauza? Inculpatul G., este cetăţean român, în vârsta de 32 de ani, cu studii superioare finalizate în cadrul Universităţii Bucureşti - Colegiul de Informatică, şi căsătorit. în urma acestui mariaj, a rezultat naşterea fiicei sale, EEEEEEE., în vârsta de 4 ani la momentul formulării prezentelor motive.

Chiar dacă inculpatul G., nu a putut să fie prezent la momentul naşterii fiicei sale, fiind sub puterea mandatului de arestare preventivă, totuşi de la momentul punerii sale în liberate şi până în prezent, acesta s-a implicat activ în creşterea şi educarea fiicei lui. Din perspectiva profesională, inculpatul G., în prezent manageriază, în calitate de Director General, societatea SSSSSSSSSSS. SRL, desfăşurându-şi activitatea în domeniul dezvoltării de software specializat şi aplicaţii web cu un grad de complexitate mediu-ridicat.

Dispunând asupra criteriilor de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a reţinut faptul că inculpatul G. a dat dovada de un comportament procesual nesincer, prin faptul că ales să îşi exercite dreptul la tăcere, refuzând prin oferirea de declaraţii să contribuie la propria acuzare. Or, aceasta opinie a instanţei este eronată, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. pen. "Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat sa îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare." Mai mult decât atât, la nivel european şi internaţional, dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva auto incriminării sunt recunoscute în mod indirect în cazul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ca urmare a jurisprudenţei, derivată din interpretarea şi aplicarea art. 6 parag. 1 şi în mod direct de Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice - art. 14 parag. 3 precum şi de Statutul Curţii Penale Internaţionale de la Roma.

Inculpatul a susţinut că din exercitarea dreptului la tăcere, magistratul fondului a apreciat ca se poate trage următoarea concluzie: inculpatul nu a conştientizat gravitatea faptelor sale, nefiind aşadar dispus să se îndrepte din punct de vedere social. Totuşi această constatare injustă a magistratului judecător, este contrazisă de conduita ireproşabilă a inculpatului, atât anterior formulării unei acuzaţii împotriva sa, în materie penală, cât şi ulterior, caracterizată prin implicarea în viaţa socială, desfăşurarea unei activităţi licite din care să îşi întreţină familia şi nu în ultimul rând, lipsa antecedentelor penale.

Mai mult decât atât, inculpatul G. şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile ce rezulta din aceasta calitate procesuală, fiind prezent la fiecare termen de judecată, chiar şi atunci când din motive medicale deplasarea sa nu era recomandată. În cursul urmăririi penale, acesta a sprijinit activitatea organelor de urmărire penală, a cooperat în totalitate pe parcursul percheziţiilor domiciliare cu organele judiciare, manifestând o atitudine sincera, indicându-le acestora locurile în care se aflau bunurile pe care aceştia le căutau.

În acest sens, s-a solicitat a se observa menţiunile făcute de către agenţii de poliţie, în cadrul proceselor-verbale întocmite, ca urmare a finalizării procedurilor de percheziţie din data de 9 iulie 2012.

Nu în ultimul rând, magistratul judecător ce a soluţionat cauza în fond, a realizat o individualizare globală a pedepsei, prin raportare la toţi inculpaţii, neaplecându-se asupra condiţiei fiecărui inculpat în parte, denaturând astfel scopul şi funcţia pedepsei.

Apărarea a solicitat a se observa că inculpatul G. este o persoana pro activă, orientată spre rezultat şi cu un dezvoltat simt al responsabilităţii. Din această împrejurare înţelege să preţuiască în mod deosebit relaţiile de familie şi de asemenea să ofere acesteia întreg suportul material şi afectiv de care dispune. Pe de altă parte, trăsăturile de caracter ce îl definesc pe inculpatul G., s-au transpus şi în principiile după care a înţeles şi înţelege să îşi ghideze activitatea comerciala pe care o desfăşoară, în sensul de a oferi clienţilor săi, servicii profesionale la cele mai ridicate standarde existente pe piaţă. Inculpaţii I. şi SC Q. SRL, prin apărător ales, au formulat următoarele motive de apel:

S-a susţinut că instanţa de judecată, în mod netemeinic, a dispus condamnarea inculpatului I. la 7 ani închisoare pentru complicitate la evaziune şi fiscală, în baza de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, în baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 a condamnat societatea comercială Q. la amenda penală în cuantum de 700.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup organizat.

Apărarea a considerat că pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a textelor legale incidente în cauză, trebuie să se pornească de la descrierea faptelor aşa cum aceasta se regăseşte în rechizitoriu, continuând cu analiza probelor administrate în cauză pentru ca în final să se stabilească dacă acestea confirmă sau nu acuzaţia care a condus la condamnare.

În această ordine de idei, parchetul a descris infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală astfel:

"Fapta inculpaţilor I. care, în perioada mai 2011 - iulie 2012 i-au ajutat, în modalităţile descrise în partea expozitiva (punctul I) a prezentului rechizitoriu, pe inculpaţii B., C. şi HH. ca prin intermediul inculpatei SC O. SRL şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC Q. SRL sa achiziţioneze motorina euro 5 în regim suspensiv pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), sa înfiinţeze societăţi fantoma în spatele cărora s-a derulat circuitul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate - vânzarea de motorina Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil de tip navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionista, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală atât pentru inculpaţii persoane fizice cât şi pentru persoanele juridice inculpate".

Examinând apoi trimiterea pe care procurorul o face la partea expozitivă (punctul I) a rechizitoriului, regăsim la fila x afirmaţia ca "I. (administratorul SC Q. SRL) şi J. (administratorul SC R. SRL) au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului achiziţionând de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţa fictiva, după care au distribuit-o către staţiile de carburant şi au transferat către furnizori sumele obţinute."

Acestea fiind în esenţa susţinerile parchetului, atât în cursul cercetării judecătoreşti cât şi cu ocazia dezbaterilor, apărarea a probat cu fermitate netemeinicia acestor acuzaţii, însă instanţa a făcut abstracţie de argumentele expuse, orientându-se spre o soluţie de condamnare. în acest sens, instanţa nu a procedat la stabilirea în mod corect a situaţiei de fapt în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I. şi SC Q. SRL, mulţumindu-se să achieseze la cele prezentate în rechizitoriu, pe care mai apoi l-a transpus fidel în cadrul hotărârii.

Astfel, în cadrul secţiunii cu denumirea marginala "Situaţia de fapt, probatoriul şi apărările inculpaţilor", se arata ca "I. (administratorul SC Q. SRL) şi J. (administratorul SC R. SRL,), au participat şi ei la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului prin activitatea evazionistă desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL, achiziţionând de la aceasta motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi mascând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţa fictiva, după care au distribuit-o către staţiile de carburant şi au transferat către furnizori sumele obţinute." S-a susţinut de către apărare că este fals, întrucât inculpatul I. nu a cumpărat niciodată motorina euro 5 de la SC O. SRL, furnizorii SC Q. SRL fiind exclusiv SC AA. SRL şi SC Z. SRL Acesta nu a avut nicio legătura cu SC O. SRL (şi nici cu inculpaţii NNNNNNNNNNNNNNN. sau GGGGGGGGGGGGGGG.), nu a ajutat pe nimeni sa achiziţioneze vreo cantitate de motorina în regim suspensiv, nu a înfiinţat vreo societate fantoma, a evidenţiat în actele contabile absolut toate operaţiunile comerciale ale SC Q. SRL, nici vorba sa fi înregistrat vreo cheltuiala fictiva aferenta fabricării de combustibil lichid, ba mai mult, a plătit toate taxele şi impozitele generate de activitatea comerciala a SC Q. SRL, aspecte ce reiese fără putinţă de tăgadă din chiar expertiza contabilă efectuată în cauză. Iar dacă se admite că s-au folosit documente care atestau o provenienţă fictivă, această operaţiune nu poate fi în niciun caz imputată cumpărătorului SC. Q. SRL, ci eventual furnizorilor acesteia, respectiv persoanelor care au acţionat în numele acestor societăţi.

Continuând analizarea "circumstanţelor factuale ale mecanismului de fraudare a bugetului de stat", Curtea a apreciat ca SC Q. SRL a achiziţionat fictiv motorina euro 5 de la societăţi cu comportament de tip "fantoma" în scopul de a oferi o justificare formala stocurilor de motorina achiziţionată fără forme legale de la SC O. SRL În motivarea acestei susţineri s-a adus în discuţie faptul că au fost descoperite neconcordanţe în privinţa documentelor de provenienţă care însoţesc facturile de achiziţie. Mai exact, caracterul fictiv al acestor tranzacţii ar rezulta din faptul că rapoartele de încercare anexate mai multor facturi poarta acelaşi cod de eşantion.

În legătură cu acest aspect, apărarea a învederat instanţei că rapoartele de încercare se realizează pe o cantitate foarte mare de produs, respectiv pe loturi de mii sau zeci de mii de tone, cum ar fi un vapor, existând un unic document pentru întreaga cantitate, aşa încât dacă exista acelaşi raport pentru mai multe livrări, această situaţie este una absolut normală.

S-a exemplificat cazul livrării de motorina de la SC NNNNNN. SRL către SC R. SRL, care ar îndeplini această condiţie. A solicitat să se examineze acest exemplu şi să se constate că este vorba despre o cantitate de 28.081 litri, livrare care în opinia expertului ar avea toate documentele necesare, în sensul ca s-ar vedea provenienţa mărfii de la primul vânzător, iar cantitatea este identică pe avizul de expediţie şi pe factură. Exact aceleaşi documente se regăsesc şi în cazul livrărilor către SC Q. SRL, iar o eventuală lipsă a unor documente care să ducă la primul vânzător nu poate fi considerată greşită, pentru că nu este cerută nici de lege şi nici de uzanţele comerciale. În contabilitate se înscriu documentele de provenienţă de la furnizor şi nu de la furnizorii furnizorului, aşa încât acest exemplu nu este relevant.

Apărarea a susţinut că art. 206 pct. 53 din C. fisc. dispune ca "Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedita folosindu-se un document care va fi stabilit prin Normele Metodologice", or aceste norme date în aplicarea acestui articol stabilesc ca "Orice plătitor de acciza care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factura. Aceasta factura trebuie sa respecte prevederile art. 155 din C. fisc. ". Aşadar, prevederile legale nu fac referire la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar trebui sa însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, de genul celor menţionate în raportul de expertiza, cum ar fi: declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, tichete debitmetru, etc. În aceste condiţii, fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o maniera proprie pentru a se asigura ca produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege. În acest sens, dovada faptului ca inculpatul I. a avut reprezentarea ca pentru toate cantităţile de motorina achiziţionate au fost plătite taxele reiese din existenţa la dosarul cauzei a declaraţiilor pe proprie răspundere a reprezentantului societăţilor furnizoare din care rezultă fără echivoc ca s-au achitat toate accizele datorate statului.

Referitor la faptul că niciuna dintre persoanele juridice SC Z. SRL, şi SC AA. SRL nu au depus bilanţ contabil şi balanţe de verificare pentru perioada 2011 - 2012, s-a susţinut că în niciun caz nu îi poate fi imputată inculpatul I. vreo lipsa de diligenţă în acest sens, întrucât nu avea în mod obiectiv posibilitatea să verifice acest aspect (întrucât relaţia comercială ce face obiectul acestei cauze este cuprinsă între luna mai 2011 şi mai 2012).

Sub aspectul caracterului fictiv al societăţilor de la care inculpatul a achiziţionat motorina, apărarea a arătat că este relevant chiar raportul de expertiză prin care se certifică faptul că aceste societăţi aveau sediu social, erau înregistrate legal la ONRC, fiind contribuabili activi înregistraţi ca plătitori de taxe şi impozite, deţinând atestate şi înregistrare pentru comercializarea en-gross de produse energetice, particularităţi obiective care demonstrează fără dubiu necunoaşterea inculpatului I. a unor eventuale practici nelegale ale acestor societăţi. În acest sens, a apreciat relevantă Hotărârea nr. 277 a CJUE, din care rezultă clar că un contribuabil nu-şi poate asuma responsabilitatea pentru neîndeplinirea dispoziţiilor legale de către societatea cu care acesta are raporturi comerciale.

De asemenea, apărarea a susţinut că relevant din punct de vedere al lipsei implicării inculpatului în săvârşirea unor asemenea infracţiuni este şi modalitatea în care a avut loc achitarea acestor cantităţi de motorina, respectiv în mod transparent, exclusiv prin operaţiuni de virament bancar, împrejurare care exclude orice suspiciune în ceea ce îl priveşte pe acesta. Mai mult, a solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că preţul de achiziţie al motorinei era cel de piaţă şi chiar existau discuţii când acesta fluctua semnificativ, împrejurare care, în opinia apărării este de natura să contrazică o conivenţă infracţională astfel cum lasă să se înţeleagă instanţa de fond. În acest sens, se exemplifică convorbirea telefonică aflată la fila x dintre I. şi J. în care se întrebau reciproc dacă mai este avantajos să mai cumpere din piaţă motorina, întrucât nu mai aveau cui să o vândă. Or, dacă inculpaţii erau parte unui grup infracţional organizat nu se mai punea problema eficientei economice a operaţiunii de achiziţie. Oricum profitul obţinut de inculpatul I. din comercializarea cantităţilor de motorina de la SC AA. SRL şi SC Z. SRL era unul foarte mic, mai mic chiar decât în cazul produselor achiziţionate de la alţi furnizori, aşa încât o eventuală participare într-un grup de acest gen este şi rămâne lipsită de scop.

Referitor la convorbirile telefonice, cărora Curtea le-a dat eficienţa maximă în motivarea hotărârii de condamnare, susţinând că "limbajul codificat folosit de către interlocutorii acestor convorbiri. (.) nu poate fi specific unor raporturi comerciale oneste", s-a observat că acestea nu deconspiră vreun caracter infracţional al discuţiilor, acest caracter fiind atribuit în mod artificial de către instanţa însăşi. Nu se va analiza fiecare convorbire redată, dar se vor exemplifica câteva care par elocvente pentru interpretarea vădit greşită pe care o face aceasta.

Astfel, s-a arătat la fila x că la data de. 31 martie 2012, inculpatul I., alături de inculpaţii OOOOOOOOOOOOOOO. şi G., s-a aflat "în pelerinaj" la Mănăstirea Prislop în jud. Hunedoara, iar pe parcursul întrevederii dintre cei trei, inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. a consultat un dosar cu documente predate de către ceilalţi doi inculpaţi şi a purtat mai multe discuţii telefonice cu numitul DDDDDDDDD., administrator al SC EEEEEEEEE. SRL, societate care achiziţiona motorina de la SC Q. SRL, subiectul fiind intermedierea unei discuţii între H. şi DDDDDDDDD. Este exemplul tipic de situaţie de fapt absolut nerelevantă, fără nicio semnificaţie şi care nu dovedeşte nimic, atât de des întâlnită în rechizitoriu şi preluată ulterior în cuprinsul hotărârii cu privire la inculpatul I. O astfel de dovadă este efectiv superfluă şi complet inutilă din moment ce acest lucru este evident şi recunoscut de toţi cei trei inculpaţi. În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul I. a arătat că reprezentantul celor doi furnizori de la care a achiziţionat motorina a fost inculpatul G., iar cu inculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. a colaborat de mai mult timp pentru transportul de produse petroliere. Este momentul să se sublinieze (teză pe care apărarea doreşte să o dovedească prin depunerea unor înscrisuri) că această colaborare comercială între cei trei inculpaţi datează cu mult înaintea perioadei de referinţă (mai 2011- iulie 2012) în care a apreciat instanţa că a fost constituit grupul infracţional. Relaţiile comerciale dintre aceştia s-au desfăşurat în deplină legalitate şi transparenţă, lucru dovedit şi de numeroasele controale la care a fost supusă SC Q. SRL de-a lungul timpului.

În continuare, s-a arătat că sunt redate mai multe convorbiri în care inculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. îi spune că "e bine ca au ajuns chiar dacă au avut întârziere", precum şi unele expresii de genul "sor-ta aia de acolo.. ma-ta mare aia bătrâna a venit e disperata. Ştii cum vorbeşte? Ca o fată mare ia măritat", care nu este altceva decât un limbaj peiorativ la adresa unei persoane care, chiar dacă ar fi inculpatul J. sau SC R. SRL, astfel cum încearcă instanţa să acrediteze, nu ar avea, oricum, nicio relevanţă. La fel, la pagina 125 a fost redată o convorbire similară cu inculpatul OOOOOOOOOOOOOOO. în care se vorbeşte despre modalitatea greoaie de descărcare a cisternelor, în sensul că ar mai fi două cisterne, iar inculpatul I. a răspuns că de fapt au terminat de descărcat. Este pur şi simplu o discuţie firească, de afaceri, între beneficiar şi transportatorul care a livrat produsele petroliere, departe de a demonstra teza cum că "deşi nu avea nicio calitate oficială în cadrul vreuneia dintre societăţile comerciale cu care SC Q. SRL avea raporturi comerciale, totuşi H. era considerat partener de afaceri".

Încheind concluziile cu privire la convorbirile telefonice, apărarea a conchis prin aceea că ele nu conduc la vreo dovadă în sensul săvârşirii infracţiunilor de care a fost acuzat inculpatul I.

S-a mai arătat că o altă împrejurare de fapt care în motivarea instanţei capătă conotaţii negative este aceea ca motorina care sosea la SC Q. SRL era transvazată în cisternele acestei societăţi care o livra la clienţii proprii,. S-a afirmat că pentru a disimula provenienţa mărfurilor, inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. dispunea angajaţilor săi să întocmească documente de transport care să ateste ca SC Q. SRL este expeditorul, numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport fiind diferite. O astfel de operaţiune este logica având în vedere ca marfa era transvazată în cisternele proprii ale SC Q. SRL, deci numerele de înmatriculare erau ale acestora şi era firesc să se întocmească documente de transport în care expeditor figura aceasta societate pentru că ea era vânzătorul.

De asemenea, s-a consemnat în mod eronat ca la percheziţia efectuata la biroul deţinut de inculpatul G. s-au găsit 26 de ştampile, printre care şi cea a SC Q. SRL, fapt complet neadevărat. În acest sens, a solicitat instanţei să examineze procesul-verbal întocmit la percheziţia în cauză, din care rezultă că nu a existat o astfel ştampilă printre cele găsite în locaţia respectivă, lucru ignorat însă de instanţa de judecată.

S-a mai arătat în cuprinsul hotărârii că inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. a desfăşurat relaţii comerciale cu SC AA. SRL şi SC Z. SRL reprezentate de inculpatul G., fără ca acesta să aibă vreo calitate în cele două societăţi. S-a învederat instanţei de control judiciar că aceasta este o împrejurare care nu poate justifica acuzaţia. Nu este necesar ca raporturile comerciale dintre doua societăţi să se desfăşoare exclusiv prin intermediul reprezentanţilor legali; în această logică ar însemna să se creadă că toate schimburile comerciale realizate prin alte persoane decât administratorii de societăţi comerciale sunt ilegale ceea ce absurd. Nu exista nicio prevedere legală care să oblige un comerciant să încheie o afacere exclusiv cu reprezentanţii legali ai unei societăţi.

Faţă de cele prezentate, s-a solicitat instanţei să constate că, în legătură cu complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală nu se precizează care este elementul material, cunoscut fiind că o faptă de complicitate este una distinctă, autonomă, care poate consta fie într-un ajutor, fie într-o înlesnire sau într-o promisiune. Apărarea a apreciat că o complicitate presupune existenţa unei înţelegeri, a unei legături subiective între complice şi autor, respectiv să existe elemente de fapt din care să rezulte că I. a avut cunoştinţă despre faptele autorilor (B., C. şi HH.) şi că a urmărit producerea rezultatului prevăzut de lege. Faptul că inculpatul I. a înregistrat în contabilitatea SC Q. SRL documentele de provenienţa ale mărfii provenite de la SC AA. SRL şi SC Z. SRL, nu se poate converti în nici un caz într-o acţiune de ajutorare sau de înlesnire care să poată fi calificata ca şi complicitate.

În ceea ce priveşte acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat, parchetul a susţinut că inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. ar fi constituit acest grup alături de ceilalţi inculpaţi, respectiv B., C., HH., D., F., G., H. şi J., în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL

S-a arătat că inculpatul LLLLLLLLLLLLLLL. este plasat în zona de constituire, dar nu este clar în care palier, susţinerile în acest sens fiind contradictorii. Or inculpatul nu a participat la înfiinţarea SC O. SRL, nu a participat la dobândirea calităţii de antrepozitar al acesteia, nu a achiziţionat motorină euro 5 din CCCCC., nu a avut vreo legătură cu activitatea desfăşurată în com. Nicolae Bălcescu, nu a înfiinţat societăţile AA. şi Z. şi nici nu a coordonat activitatea de transport al motorinei.

Apărarea a apreciat că nu se poate reţine o asemenea încadrare juridică în condiţiile în care nu se indica modalitatea în care a avut loc această constituire, data constituirii, precum şi alte elemente de fapt care sunt absolut necesare faţă de conţinutul incriminării prevăzut în art. 7 din Legea nr. 39/2003. Sub acest aspect se invoca doar întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu coinculpaţii OOOOOOOOOOOOOOO. şi G. la restaurantul CCCCCCCCC. ori la Prislop, care au avut ca scop desfăşurarea de relaţii comerciale, respectiv încheierea de contracte de transport. Practic, raporturile dintre I. şi ceilalţi doi inculpaţi erau strict comerciale, neavând nicio legătură cu conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.

Ceea ce este, însă, relevant este faptul că se susţine existenţa unui palier de protecţie, format din foştii funcţionari publici inculpaţi în prezenta cauză, K., L., N. În combaterea acestei acuzaţii s-a depus la dosarul cauzei registrul unic de control din care rezultă că în perioada de referinţă SC Q. SRL a fost supusă unui număr impresionant de controale, soldate chiar cu închiderea activităţii.

Pentru aceste motive, a solicitat să se observe că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, iar în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită apelul, să se desfiinţeze sentinţa primei instanţe şi să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpaţilor I. şi SC Q. SRL, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. C). proc. pen? Inculpata C., prin motivele de apel, a solicitat admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi, rejudecând cauza, să se dispună:

1. în principal, achitarea inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (fapta prevăzuta şi pedepsita de dispoziţiile art. 7 alin. i, 2 şi 3 din Legea nr. 39/2003) şi pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală (fapta prevăzuta şi pedepsita de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005) în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există;

2.în subsidiar, achitarea inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unu grup infracţional organizat (fapta prevăzuta şi pedepsita de dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003) şi pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală (fapta prevăzuta şi pedepsita de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005) în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe care să demonstreze săvârşirea acestor fapte? Inculpata a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia Sentinţei penale nr. 106/f din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel:

1? Infracţiunea de grup infracţional organizat

1.1. Greşita reţinere a situaţiei de fapt

Cu titlu prealabil, analizând Sentinţa penală nr. 106/F din 9 iunie 2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii), astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatei de către Judecătorul fondului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, se poate observa ca, în expozitivul hotărârii a fost preluata în mod "identic" aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisa în actul de sesizare a instanţei.

Sub acest aspect, la fila x din cuprinsul hotărârii apelate, Judecătorul fondului a apreciat că "în perioada mai 2011 - iulie 2012 inculpaţii B., C., HH., D., F. au constituit un grup infracţional organizat, al cărui scop, realizat de altfel, l-a reprezentat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat [..], iar, în continuare, acesta a procedat la prezentarea aceleaşi expuneri a împrejurărilor de facto din actul de sesizare a instanţei, fără nicio diferenţiere faţă de cele reţinute de Ministerul Public.

Prin urmare, s-a constatat că în prezenta cauză instanţa de fond nu a stabilit ea însăşi o situaţie de fapt în funcţie de întregul material probator ce a fost administrat în cauză, atât în etapa urmăririi penale cât şi nemijlocit în etapa cercetării judecătoreşti.

Mai mult, judecătorul fondului nu a putut arăta condiţiile de loc şi timp în care inculpata C. ar fi activat în cadrul grupării, momentul la care inculpata a luat rezoluţia infracţională de a constitui această presupusă grupare criminală, forma de vinovăţie precum şi aşa-numita implicare efectivă a sa în "coordonarea" membrilor grupării în vederea atingerii scopului în care se presupune că ar fi fost acesta creat, respectiv obţinerea unor venituri necuvenite prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.

II.1.1.1. Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL din 14 octombrie 2011 de transmitere a părţilor sociale nu a fost semnat de către inculpata C.

Sub acest aspect, s-a impus a se constata că, în considerentele sentinţei apelate, prima instanţa a reţinut că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat întrucât ar fi pus la dispoziţia membrilor grupării societatea al cărui asociat era şi prin intermediul căreia s-ar fi desfăşurat întregul mecanism evazionist, fiind implicată ca asociat al acesteia.

Concret, a învederat instanţei de apel împrejurarea că societatea O. SRL a fost înfiinţată la data de 1 iulie 2008 la iniţiativa fostului său soţ, B., societatea având ca principal obiect de activitate fabricarea de produse petroliere rezultate din prelucrarea ţiţeiului. În cadrul acesteia, inculpata a deţinut până la data de 6 mai 2011 o cota de participare 95% din părţile sociale ale societăţii restul de 5% revenindu-i celuilalt asociat, respectiv, fostului său soţ B. Cu toate acestea, pe parcursul celor aproximativ trei ani de zile, inculpata nu ar avut nicio implicare efectivă în activitatea societăţii O. SRL întrucât, pe de-o parte, nu avea cunoştinţele necesare în domeniu iar, pe de altă parte, aceasta era condusă de către fostul soţ B. şi de către administratorul acesteia, HH.

Din acest motiv, în cursul anului 2011 a luat hotărârea de a se retrage din această societate întrucât nu avea nicio legătură cu operaţiunile comerciale desfăşurate prin intermediul acesteia, nefiind prezenta nici măcar o dată la sediul acesteia din comuna Nicolae Bălcescu din judeţul Constanţa.

Astfel, la data de 6 mai 2011 a fost încheiat, la sediul biroului notarial QQQQQ. şi RRRRR., Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL, document prin care inculpata cesiona părţile sociale deţinute către asociatul minoritar, respectiv lui B. Aşadar, rezultă că la data de 10 iunie 2011, odată cu publicarea actului adiţional menţionat supra, în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011, a devenit opozabilă terţilor decizia asociaţilor de transferare a părţilor sociale ale O. SRL, moment de la care a încetat orice legătură formală cu aceasta.

Prin urmare, aşa cum rezultă din cele petrecute în realitatea obiectivă coroborat şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se confirmă împrejurarea că inculpata nu a mai deţinut calitatea de asociat încă din luna mai 2011, astfel încât susţinerea acuzării reiterată şi în cuprinsul sentinţei apelate, conform căreia calitatea de asociat a fost transferată abia la data de 20 aprilie 2012 odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a Actului adiţional la actul constitutiv al societăţii O., certificat la data de 14 octombrie 2011 de către Birou Notarial Public XXXX. nu poate fi primită.

1.1.2. La data prezentării notarului public a Actului adiţional constitutiv al societăţii O. SRL inculpata nu se afla în ţară.

Din această perspectivă, la momentul la care actul adiţional menţionat a fost prezentat notarului public, inculpata nici măcar nu se afla în ţară, fiind plecată împreună cu cei doi copii ai săi spre Statele Unite ale Americii, unde urma să îşi petreacă vacanţa. În acest context, în dimineaţa de 14 octombrie 2011, dată la care documentul a fost prezentat spre certificare biroului notarial "XXXX." inculpata se afla în tranzit pe Aeroportul Internaţional Dubai din Emiratele Arabe Unite, zborul fiind programat cu escala în această ţară. Astfel, aşa cum rezultă şi din filele paşaportului inculpatei, se atestă că, la data/datele la care se presupune că ar fi semnat documentul referitor la cesiunea părţilor sociale ale O. SRL inculpata nu se mai afla în mun. Bacău, fiind plecată din România. De asemenea, susţinerile inculpatei C. sunt susţinute şi de menţiunile ştampilei de ieşire puse de autorităţile vamale ale statului Dubai, ştanţată pe paşaportul acesteia la data de 17 octombrie 2011, ce atestă împrejurarea că la acea dată părăseam teritoriul Emiratelor Arabe Unite cu destinaţia Statele Unite ale Americii.

Apărarea a susţinut faptul că inculpata nu se afla în ţară în acea perioadă rezultă şi din menţiunile cuprinse în viza de intrare obţinută de pe aeroportul LAX din Los Angeles ce atestă intrarea pe teritoriul american la data de 17 octombrie 2011. În aceste condiţii, inculpata, în mod rezonabil nu putea întocmi ori semna înscrisul despre care se face menţiune în cuprinsul sentinţei apelate întrucât fizic nu se afla pe teritoriul României în intervalul de timp în care se presupune că a procedat la emiterea şi contrasemnarea acestuia.

În concluzie, starea de fapt reţinută de către judecătorul Curţii de Apel Bucureşti, potrivit cu care inculpata ar fi fost implicată în emiterea şi, ulterior utilizarea înscrisului constând în "Act adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL" din data de 14 octombrie 2011, este eronată neputând fi primită întrucât aşa cum rezultă şi din menţiunile din paşaportul inculpatei, nu s-a aflat în ţară la acel moment existând neclarităţi neînlăturate de către instanţa de fond în ceea ce priveşte întocmirea acestuia.

1.1.3? Inculpata C. nu a avut niciodată vreo implicare în cadrul societăţii O. SRL Din această perspectivă, a menţionat că încă de la înfiinţarea societăţii (1 iulie 2008) şi până la ieşirea din aceasta prin cesionarea părţilor sociale, inculpata nu şi-a adus niciun aport la realizarea obiectului de activitate al acesteia. În acest sens, pe parcursul celor trei ani în care a figurat doar scriptic în calitate de asociat al societăţii, nu a semnat niciun contract de prestări-servicii, nu a participat la nicio negociere în vederea stabilirii unor relaţii comerciale, nu a fost prezentă pe platforma societăţii din comuna Nicolae Bălcescu, singurele documente semnate de aceasta fiind cele înfiinţare a societăţii şi cele de transfer a părţilor sociale. În acest context, în cursul anului 2011 a luat hotărârea de a se retrage din această societate întrucât nu avea nicio legătură cu operaţiunile desfăşurate prin intermediul acesteia, nefiind prezentă la sediul acesteia din comuna Nicolae Bălcescu din judeţul Constanţa.

Prin urmare, s-a arătat că la data de 6 mai 2011, a încheiat la sediul biroului notarial QQQQQ. şi RRRRR." Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL, document prin care inculpata se retrăgea din societate prin cesiunea pachetului de 95% din părţile sociale ale acesteia.

În concluzie, din împrejurările de facto petrecute în realitatea obiectivă precum şi din materialul probator administrat până în prezent se conturează ipoteza susţinuta de apărare în sensul neimplicării în nicio activitate legată de societatea O. SRL, situaţia de fapt preluată din actul de sesizare a instanţe şi în cuprinsul sentinţei apelate fiind eronata.

II.1.1.4? Inculpata C. nu a mai avut nicio calitate în O. SRL ulterior datei de 11 iunie 2011

Din perspectiva transferului părţilor sociale ale societăţii O. SRL, a învederat instanţei de apel împrejurarea că aceasta a procedat la semnarea doar a Actului adiţional nr. x la actul constitutiv al societăţii O. SRL autentificat la data de 6 mai 2011 de către biroul notarial QQQQQ. şi RRRRR.".

În acest context, s-a susţinut că atât inculpata C., cât şi inculpatul B. au avut reprezentarea că actul ante-menţionat şi-a produs efectele depline odată cu publicarea acestuia în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 2141/2011, astfel cum prevedeau dispoziţiile Legii nr. 31/1990 aplicabile la acel moment.

În ceea ce priveşte înscrisul căruia instanţa de fond îi conferă valoare probanta absoluta, prin înlăturarea susţinerilor inculpatei precum şi a celorlalte mijloace de probă şi care vin să contrazică veridicitatea acestui document, apărarea a menţionat că a luat cunoştinţă de existenţa acestuia doar în momentul studierii Dosarului penal nr. x din 2012 al DNA. Astfel, până în acel moment, inculpata nu a avut cunoştinţă despre (1) existenţa unui alt act adiţional care să aibă acelaşi obiect cu cel autentificat la data de 6 mai 2011, respectiv, obiect cesionarea părţilor sociale ale societăţii O. SRL, (2) efectele/consecinţele juridice ulterioare pe care le-ar fi produs înregistrarea unui asemenea act pe rolul ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, (3) persoana care a avut iniţiativa întocmirii acestui înscris precum şi (4) modalitatea în care s-a procedat la "contrafacerea prin execuţia la inspiraţie" a semnăturii inculpatei C. şi a lui B.

Aşadar, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor în timp, inculpata, de la momentul încheierii şi publicării Actului Adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL din data de 6 mai 2011, nu a mai deţinut nicio calitate în cadrul acesteia, orice putere decizională încetând de la data producerii efectelor înscrisului menţionat, respectiv din momentul publicării în Monitorul Oficial al României.

1.2. Lipsa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat

1.2.1. Nu a constituit un grup infracţional organizat

Din aceasta perspectivă, s-a solicitat a se constata că inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii), faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, infracţiune pentru care a fost condamnată.

Astfel, în motivarea succintă a instanţei de fond, s-a reţinut sub aspectul săvârşirii infracţiunii de grup infracţional organizat că "în ceea ce o priveşte pe inculpata C., aceasta a avut o prezenta discreta în viaţa grupului infracţional organizat, în sensul ca nu s-a implicat în mod efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional ci a preferat să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite vizând fraudarea bugetului de stat de către ceilalţi inculpaţi. Acesta este şi motivul pentru care, niciunul dintre membrii grupului infracţional şi nici personajele audiate ca martori în legătura cu activitatea infracţională desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL nu au perceput-pe aceasta ca având vreo preocupare vis a vis de activitatea respectivei societăţi."

În acest context, s-a susţinut că, aşa cum este unanim admis atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară, pentru ca o persoana să fie plasată în cadrul unui grup infracţional organizat, este necesar ca acţiunile săvârşite de aceasta în realitatea faptică să se circumscrie elementului material impus de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare. Totodată, la plasarea unei persoane în cadrul unui grup infracţional organizat trebuie avute în vedere şi îndeplinirea celorlalte condiţii impuse de verbum regens.

Sub acest aspect, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută pentru prima dată în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii Transnaţionale Organizate şi transpusa şi în legislaţia internă mai întâi în cuprinsul Legii nr. 39/2003 iar, ulterior, inclusa în art. 367 din C. pen., a fost definită ca fiind "un grup structurat format din trei sau mai multe persoane, existent pe o anumită perioadă de timp şi având ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, în scopul obţinerii direct sau indirect, de beneficii financiare sau materiale".

Aşadar, potrivit prevederilor legale care incriminează această faptă, existenţa unui grup infracţional organizat constituit în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni presupune:ca acesta sa cuprindă un număr minim de membri (cel puţin 3).fiecare dintre persoanele implicate în cadrul grupării trebuind să se plaseze pe o anumită poziţionare ierarhica: fiecare persoana coordonator/executant trebuind să aibă roluri şi responsabilităţi bine conturate în cadrul asocierii; grupul trebuie să aibă o anumită stabilitate în timp.

S-a solicitat a se constata că din motivarea instanţei de fond nu se poate desprinde nici măcar indirect o implicare a inculpatei în cadrul unui presupus grup infracţional organizat astfel cum este definit acesta de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, instanţa de fond nu a putut evidenţia rolul inculpatei în cadrul presupusei grupări, poziţionarea mea ierarhica în cadrul acestei structuri, contribuţia inculpatei la crearea asocierii criminale dar, mai ales persoanele implicate în cadrul grupării care să îi recunoască calitatea de coordonator al grupării şi, prin urmare, care să îi execute ordinele.

Totodată, în niciun moment nu s-a demonstrat rolul pe care inculpata l-a avut în cadrul aşa-zisei grupări, atribuţiile ce îi reveneau, precum şi reprezentarea ilicită pe care a avut-o la momentul la care se presupune că a "constituit" grupul infracţional pentru care a şi fost trimisă în judecată şi ulterior condamnată în primă instanţă.

Concret, instanţa de fond a plasat persoana inculpatei în interiorul presupusei grupări infracţionale pe baza Actului Adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL din data de 14 octombrie 2011 şi a declaraţiei contradictorii a inculpatului HH. pentru a-şi susţine argumentarea în conformitate cu care inculpata mai era şi în cursul anului 2012 asociat în cadrul societăţii O. SRL şi că ar fi pus la dispoziţia acestei grupări "cu buna ştiinţa" această societate în vederea realizării infracţiunii scop ce intra în obiectivul grupării.

Sub un prim aspect, s-a solicitat a se consta ca înscrisul pe care instanţa de fond l-a reţinut ca element doveditor în susţinerea implicării inculpatei în cadrul presupusului grup infracţional organizat este unul falsificat, nefiind subscris ori însuşit de către inculpată aşa cum s-a demonstrat pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Această împrejurare a fost confirmată, atât de către notarul public XXXX. care ocazia audierii de către instanţa de judecata a precizat ca nu s-a deplasat la sediul acestuia atunci când a conferit data certa înscrisului, actul fiindu-i prezentat de către administratorul societăţii, inculpatul HH. deja redactat şi semnat cât şi de raportul de expertiza extrajudiciară depus la dosarul cauzei la data de 19 februarie 2016, care atesta cele relatate de către inculpata.

Dintr-o alta perspectivă, instanţa de fond s-a bazat, în susţinerea "validării" Actului adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL din 14 octombrie 2011, în principal, pe interpretarea dată declaraţiei inculpatului HH. Însă, apărarea a solicitat să se observe că inculpatul HH. în niciun moment nu a afirmat că inculpata s-ar fi ocupat de transmisiunea părţilor sociale prin încheierea acestui nou act astfel cum a reţinut instanţa de fond. Dimpotrivă, la interpelarea instanţei, a negat acest aspect. Astfel, acesta a precizat ca C. nu s-a ocupat de activitatea SC O. şi nici de întocmirea unor acte şi ca atare, nici de demersurile privind încheierea vreunui noi contract de cesiune".

Totodată, s-a susţinut de către apărare faptul că declaraţia inculpatului HH. trebuie privită cu rezerve întrucât conţine alegaţii ce au fost demontate ulterior prin administrarea probatoriului în faţa instanţei de fond. Astfel, acesta a susţinut că, la data de 14 octombrie 2011, s-a prezentat alături de inculpata C. şi de către inculpatul B. în faţa notarului public pentru a certifica înscrisul, împrejurare însă negată de către acesta din urmă.

În acest context, conferirea unei prezumţii absolute de adevăr a celor afirmate de inculpatul HH. cil ocazia audierii acestuia din data de 11 ianuarie 2016 nu poate conferi o justificare valida în legătura cu presupusa "transmitere părţilor sociale" de către inculpata prin Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL din 14 octombrie 2011.

Sub un al doilea aspect, aşa cum rezulta şi din filele paşaportului inculpatei (înscrisuri ce se afla atât la Dosarul nr. x din 2012 al DNA cât şi în Dosarul nr. x din 2014 al Curţii de Apel Bucureşti), la momentul prezentării actului în faţa notarului XXXX. aceasta nu se afla pe teritoriul României, fiind în tranzit pe teritoriul statului Dubai, Emiratele Arabe Unite către Statele Unite ale Americii.

Aşadar, în mod obiectiv inculpata nu putea fi prezentă în două locuri simultan, această împrejurare venind în plus sa acorde credibilitate afirmaţiilor acesteia cu privire la subscrierea înscrisului pe care instanţa de fond, în mod neîntemeiat îl ia în considerare.

Sub un al treilea aspect, concluzia Curţii de Apel Bucureşti conform cu care inculpata şi-ar fi pierdut calitatea de asociat cel mai devreme la data de 6 iunie 2012, atunci când au fost înregistrate la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa menţiunile aduse prin actul constitutiv denunţat ca fals, nu poate fi interpretată decât ca fiind de natura a se plasa sub orice formă în interiorul perioadei infracţionale, astfel cum a fost reţinută de Ministerul Public, în ciuda faptului ca nu sunt veridice.

În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 204 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (text de lege în vigoare a data cesionarii de către inculpată a părţilor sociale ale societăţii O. SRL), "Oficiul registrului comerţului va înainta din oficiu actul modificator astfel înregistrat şi o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonoma «Monitorul Oficial», spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii" operaţie necesara tocmai pentru ca înscrişi modificator să fie adus la cunoştinţa terţilor şi, pe cale de consecinţa, şi opozabil acestora.

Astfel, raportându-se la situaţia concretă din prezenta cauză, Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL prin care au fost transmise părţile sociale ale societăţii, încheiat la data de 6 mai 2011, până la momentul publicării în Monitorul Oficial al României a produs efecte doar între C. şi B., precum şi faţă de toate persoanele care au luat la cunoştinţa de acest act în orice mod.

Din momentul publicării actului adiţional în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011, la data de 10 iunie 2011, aceasta a devenit opozabil şi terţilor, dată la care a încetat şi orice legătură, chiar şi formală inculpatei cu societatea O. SRL. În acest context, nu se mai poate susţine ca, ulterior acestui moment, inculpata mai deţinea vreo atribuţie în cadrul acestei societăţi, fiind exclusa de plano orice legătură/implicare/calitate a inculpatei prin care se putea păstra puterea decizionala conferita de calitatea de asociat majoritar.

Concluzionând, sub acest aspect, s-a solicitat a se observa că din materialul probator aflat la dosarul cauzei, inculpata C. nu mai deţinea nicio calitate în cadrul societăţii O. SRL în perioada pe care atât reprezentanţii DNA cât şi Judecătorul fondului au reţinut-o ca fiind infracţională. Prin urmare, contrar celor petrecute în realitatea obiectiva şi dovedite prin mijloace de probă ce nu au fost contestate nici de către reprezentanţii Ministerul Public, prima instanţa a reţinut o situaţie de fapt eronata, bazata în principal pe un înscris ce s-a dovedit, ulterior, a fi fost falsificat şi, în subsidiar, pe o declaraţie de martor deloc credibila şi contradictorie.

Sub un al doilea aspect, alegaţia pur subiectiva a instanţei de fond, care contrazice susţinerile inculpatei în privinţa cunoaşterii existentei acestui înscris şi a procedurii legale ce reglementează ieşirea unui asociat dintr-o societate comercială nu a putut fi primită în contextul în care, aşa cum a declarat atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa primei instanţe, a avut alte preocupări ce excludeau zona afacerilor din mediu privat.

Astfel, în expozitivul sentinţei apelate, instanţa de fond a apreciat că "apărarea inculpaţilor B. şi C., în sensul ca au considerat cu buna-credinţă ca transferul părţilor sociale realizat în baza actului adiţional nr. x din 06 mai 2011 ar fi operat în mod valabil prin publicarea în Monitorul Oficial Partea a F/-a nr. 2141/2011 a respectivului act adiţional nu poate fi acceptata de către Curte ca pertinenta nici din perspectiva faptului ca. astfel cum rezulta din probatoriul cauzei, şi cum de altfel ei înşişi o recunosc. Ambii deţin o experienţa redutabila în domeniul afacerilor în mediul privat, astfel încât niciunul dintre ei nu se afla în postura de a invoca, în mod plauzibil, o eventuala recunoaştere a dispoziţiilor legale privitoare la regimul juridic al societăţilor cu răspundere limitata.

Expunerea Judecătorului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a susţinut argumentarea conform cu care acesta perceput denaturat situaţia de fapt ce se circumscrie infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, interpretând în consecinţa, şi materialul probator administrat în cauză.

Concret, în niciun moment, inculpata nu a afirmat că deţine o experienţă vastă în domeniul afacerilor, instanţa de apel putând observa cu uşurinţă că nu există în declaraţiile acesteia niciun pasaj din care măcar şi indirect să se fi desprins împrejurarea că ar fi avut vreo implicare activă într-o astfel de arie profesională.

Aşa cum a susţinut de fiecare dată, principala preocupare a inculpatei a constat în creşterea şi educarea celor doi copii minori pe care îi avea la acea dată, în subsidiar ocupându-se de sala de gimnastică aerobică pe care o deţinea dar nu ca administrator al acesteia ci în calitate de antrenor de fitness. Aşadar, implicarea inculpatei în cadrul societăţii PPPPP. SRL nu poate să conducă la concluzia că aceasta deţine "o experienţă redutabilă în domeniul afacerilor în mediul privat".

Totodată, apărarea a susţinut că din "probatoriul cauzei", rezulta fără putinţă de tăgadă ca inculpata nu s-a implicat şi nu a avut nicio tangenţă, nici chiar indirectă cu activitatea desfăşurată în cadrul societăţii O. SRL sau în cadrul altei societăţi implicate în aceasta cauză ce aveau ca obiect de activitate achiziţionarea, comercializarea şi prelucrarea produselor petroliere. Mai mult, se conturează, în teza finală a paragrafului menţionat supra, ipoteza că inculpata s-ar prevala de necunoaşterea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale pentru a-mi justifica reprezentarea că am ieşit din societate prin cedarea pachetului de 95% din părţi sociale la data publicaţii Actului adiţional nr. x din 6 mai 2011, în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011, expunere ce nu îşi are suport în chiar dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Astfel, aşa cum a arătat infracţiunea, conform art. 204 din cuprinsul Legii nr. 31/1991, din moment ce se înregistrează pe rolul Oficiilor Registrului Comerţului o hotărâre a asociaţilor sau orice înscris prin care este modificat actul constitutiv al unei societăţi comerciale, acesta se va trimite spre publicare în Monitorul Oficial al României pentru a produce efecte depline prin opozabilitatea erga omnes pe care acesta o dobândeşte ca urmare a acestei proceduri.

În concluzie, s-a solicitat instanţei de apel ca, analizând argumentele expuse anterior, să constate ca transferul părţilor sociale ale societăţii O. SRL şi, implicit, opozabilitatea ieşirii inculpatei din societate s-a produs la data de 10 iunie 2011 prin publicarea Actului Adiţional nr. 4422 din 6 mai 2011 în Monitorul Oficial a României, împrejurare care vine sa înlăture cele constatate de către instanţa de fond în baza Actului adiţional din data de 14 octombrie 2011. Prin urmare a fost înlăturată teza parchetului în conformitate cu care ar fi deţinut vreo calitate în cadrul acestei societăţi în perioada presupus infracţională.

1.2.1. Apărarea a susţinut că inculpata nu a sprijinit un grup infracţional organizat

Sub un prim aspect de nelegalitate a sentinţei, s-a susţinut că judecătorul fondului din cadrul Curţii d Apel Bucureşti a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea constituirii însă în expozitivul sentinţei apelate se antamează cel mult o acţiune de sprijinire a grupării din partea acesteia.

Concret, judecătorul fondului a apreciat că inculpata având "o prezenţă discretă în viaţa grupului infracţional organizat" nu s-a implicat în activitatea de concepere/iniţiere, coordonare sau execuţie a planului infracţional ci, considera acesta, ar fi preferat să-şi aducă "contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite vizând fraudarea bugetului de stat de către ceilalţi inculpaţi".

În acest sens, motivarea în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de constituire/iniţiere a unui grup infracţional organizat vizează de fapt o alta modalitate de săvârşire a acesteia, respectiv cea a sprijinirii grupării şi nicidecum modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea. Prin urmare, în chiar expozitivul sentinţei apelate, judecătorul fondului a admis că nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpata C. ar fi constituit un grup infracţional organizat însă a dispus condamnarea pentru infracţiunea prevăzuta la art. 7 din Legea nr. 39/2003 fără a arata în concreto împrejurările în care inculpata împreună cu alte persoane a luat rezoluţia infracţională de a constitui o asemenea grupare, şi ulterior implicarea în gestionarea unei asemenea activităţi ilicite.

Din această perspectivă, analizând conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni rezultă că sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta ilicită se poate realiza prin modalităţi multiple, respectiv: (1) iniţiere, (2) constituire, (3) aderare sau (4) sprijinire sub orice forma a unei astfel de asocieri.

Raportat la fapta reţinută prin Sentinţa penală nr. 106/F/2016, prin acţiunea de constituire, s-a arătat că în literatura de specialitate s-a apreciat ca aceasta ar presupune asocierea concreta a trei sau mai multe persoane, fie prin acordul direct de voinţa fie chiar şi tacit, în vederea organizării unui grup care să pregătească şi sa pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni.

În ceea ce priveşte modalitatea alternativa de săvârşire a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv cea a acţiunii de sprijinire sub orice forma, aceasta presupune ajutorul pe care o persoana îl acorda membrilor acestuia în scopul săvârşirii infracţiunii ce intra în obiectul asocierii infracţionale.

Aşadar, expunerea instanţei de fond în conformitate cu care inculpata şi-ar fi adus contribuţia la desfăşurarea mecanismului evazionist prin punerea la dispoziţia grupului a societăţii O. SRL, fără a fi implicata direct în activitatea acestuia, se circumscrie unei activităţi de sprijinire, iar nu de iniţiere/constituire a unei asemenea asocieri.

Totodată, însăşi instanţa de fond a admis că inculpata C. nu s-a "implicat efectiv în activitatea de concepere coordonare sau execuţie a planului infracţional", cu toate acestea dispunând o soluţie de condamnare a acesteia pentru modalitatea cea mai grava de săvârşire a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art . . . . . . . . . .din Legea nr. 39/2003, respectiv cea a constituirii. Însă, nici dacă prin absurd a luat în considerare săvârşirea infracţiunii menţionate supra în modalitatea sprijinirii, tot nu se identifica niciun aspect de facto care să susţină aprecierea primei instanţe. Mai mult, se poate observa şi din cuprinsul filei 68, "argumentarea" ce vizează activarea inculpatei în cadrul asocierii infracţionale este generala şi abstracta, nefiind dublata de niciun mijloc de proba.

Aşadar, s-a susţinut că exista o neconcordanţă vădită între motivarea pe care prima instanţa a expus-o în cuprinsul sentinţei apelate şi dispoziţia de condamnare, reţinându-se în sarcina inculpatei că "nu s-a implicat efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional", în schimb hotărârea de condamnare a vizat infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea constituirii inculpata fiind perceputa de către judecătorul fondului ca fiind un lider al grupării.

1.3. Neîntrunirea elementelor laturii subiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat - lipsa intenţiei

Din aceasta perspectivă, apărarea a susţinut că nici sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond nu a putut preciza momentul volitiv la care inculpata C. a decis punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale de constituire a grupării infracţionale precum şi urmărirea rezultatului cauzat prin înfăptuirea acestuia.

În acest context, din analiza pe care Curtea de Apel Bucureşti a înţeles sa o ofere în justificarea soluţiei de condamnare, nu se desprind elementele esenţiale care să susţină forma de vinovăţie a inculpatei, cerinţa esenţială a pentru existenţa infracţiunii, nefiind astfel analizata componenta laturii subiective. Concret, în accepţiunea legii penale romane, vinovăţia unei persoane trebuie privită ca un proces subiectiv ce implică existenţa a doi factori, respectiv: (i) un factor intelectiv şi (ii) un factor volitiv, elemente ce trebuie să rezulte neechivoc din analiza pe care instanţa de judecată o expune în cuprinsul hotărârii de condamnare ca urmare a analizării materialului probator administrat în cauză.

În ceea ce priveşte dovedirea existentei factorului intelectiv (factorului de conştiinţa), acesta consta ir reprezentarea faptei, a condiţiilor de concepere, urmărilor şi a legăturii de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată produsă ca urmare a săvârşirii faptei ilicite. Din această perspectivă, trebuie ca, în hotărârea judecătorească, mai ales în cazul condamnării, să se arate împrejurarea că, în conştiinţa făptuitorului, a apărut ideea de a săvârşi o faptă precum şi reprezentarea urmărilor acesteia.

Sub acest aspect, aşa cum s-a opinat în literatura de specialitate în conştiinţa făptuitorului trebuie ca, în aceasta etapa, să aibă loc o deliberare asupra motivelor care ar justifica săvârşirea infracţiunii cât şi asupra motivelor care ar impune abţinerea făptuitorului de la comiterea acestei infracţiuni, odată terminat procesul de luare i hotărârii de a acţiona, factorul intelectiv fiind realizat.

Raportându-se la conţinutul sentinţei apelate, în cele 195 de file ale acesteia, s-a susţinut că judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu a reuşit să explice în concreto participaţia inculpatei C. la activitatea grupării infracţionale din perspectiva primului element al laturii subiective, menţiunea succinta conform cu care ar fi avansat resursele necesare prin punerea cu buna-ştiinţă a societăţii la dispoziţia membrilor grupării nefiind în măsura să descrie motivaţia inculpatei la nivel cognitiv de a proceda la punerea în aplicare a planului infracţional şi la urmărirea rezultatului preconizat prin săvârşirea acesteia.

Cel de-a doilea factor ce trebuie să reiasă din analiza laturii subiective este cel volitiv ce presupune trecerea de la manifestarea de conştiinţă la manifestarea de voinţă, prin care subiectul activ al infracţiunii mobilizează energiile de care dispune, în vederea realizării actului de conduită exterioară. Sub acest aspect, din analiza pe care judecătorul trebuie să o expună în cuprinsul hotărârii, este necesar ca măcar indirect să reiasă voinţa făptuitorului de a săvârşi actul de conduită interzis precum şi cerinţele ca această voinţă să îi aparţină şi să îi fie imputabilă persoanei care a comis fapta ilicită.

Aşadar, în cuprinsul Sentinţei nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti nu se poate deduce împrejurarea ca inculpata C. ar fi acţionat în mod liber având posibilitatea de autodeterminare în vederea realizării mecanismului evazionist, nefiind arătată forma de vinovăţie cu care ar fi acţionat măcar din perspectiva factorului volitiv. În acest sens, menţiunea că inculpata a pus la dispoziţia grupării resursele necesare realizării infracţiunii scop a grupului nu poate suplini analiza laturii subiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat mai ales ca, în modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea, infracţiunea trebuie comisă cu intenţie directa calificata prin scop.

Sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, atât în literatura de specialitate cât şi în practica instanţelor de judecata s-a apreciat că aceasta se comite cu intenţie. În cazul modalităţii de constituire s-a opinat, în unanimitate, ca aceasta este comisa cu intenţie directa calificată prin scop iar, din perspectiva celorlalte modalităţi de săvârşire ale infracţiunii - inclusiv în cazul în care făptuitorul îşi da concursul la realizarea infracţiunii scop prin sprijinirea asocierii ilicite - se apreciază că acestea se pot comite şi cu intenţie indirectă.

Or, sub aspectul formei de vinovăţie cu care trebuie comisă infracţiunea, pe plan decizional, trebuie individualizată intenţia persoanei de a face parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii unor activităţi ilicite, aspect ce a fost omis în motivarea sentinţei apelate.

Sub acest aspect, prima instanţă nu a putut arăta, în considerentele hotărârii apelate, că C. a prevăzut rezultatul faptei şi, totodată, a urmărit producerea acestuia. Mai mult, din expunerea instanţei de fond, nu se poate identifica nici scopul pe care judecătorul fondului l-a avut în vedere prin raportare la persoana inculpatei.

Totodată, pentru a se reţine participarea unei persoane la săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca în cuprinsul hotărârii elementele de fapt reţinute de către instanţa de judecata să fie dublate de mijloace de probă care să ateste intenţia persoanei de a comite fapta precum şi rezultatul urmărit sau acceptat. Or, în prezenta cauză, nu există nicio probă care, măcar indirect, să demonstreze intenţia inculpatei de a se implica într-o grupare evazionistă precum şi scopul pe care l-aş fi urmărit în acest sens.

Apărarea a susţinut că simpla menţiune a instanţei de fond conform căreia inculpata ar fi pus la dispoziţia membrilor grupări infracţionale o societate comercială în vederea proliferării mecanismului evazionist, neconfirmată de niciun mijloc probator, nu poate stabili forma de vinovăţie, respectiv, intenţia (atât din punct de vedere al factorului volitiv cât şi din cel al factorului intelectiv), precum şi scopul pe care se presupune ca l-am avut la săvârşirea infracţiunilor.

Prin urmare, fapta reţinută în sarcina inculpatei de către Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu respecta exigentele dispoziţiilor procesual penale care impun ca judecătorul sa procedeze la o analiza a elementelor constitutive ale infracţiunii pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în mod nemijlocit în etapa cercetării judecătoreşti.

1.4. Lipsa analizei probelor. Toate probele susţin inexistenţa faptei de constituire a unui grup infracţional organizat de către inculpata C. (constituire/sprijinire)

Din această perspectivă, în cuprinsul Rechizitoriului x, reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au susţinut că inculpata, împreună cu B. avea "rolul de coordonare a întregii activităţi infracţionale, fiind autorii planului, cei care au avansat resursele necesare şi principalii beneficiari ai sumelor obţinute din evaziune fiscală", expunere de natura a plasa persoana inculpatei în stratul superior al presupusului grup. În motivarea instanţei de fond, expusă în cadrul unui singur paragraf, s-a stabilit că în ceea ce o priveşte pe inculpata C., aceasta a avut o prezentă discreta în viaţa grupului infracţional organizat, în sensul ca nu s-a implicat în mod efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional ci a preferat să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite vizând fraudarea bugetului de stat de către ceilalţi inculpaţi Acesta este şi motivul pentru care, niciunul dintre membrii grupului infracţional şi nici persoanele audiate ca martori în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată în numele şi pe seama SC O. SRL nu au perceput-o pe aceasta ca având vreo preocupare vis a vis de activitatea respectivei societăţi."

Aşadar, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei C. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii), întrucât a considerat că, deşi nu s-a implicat "efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional", ar fi contribuit la "înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite" însă, în justificarea şi în susţinerea acestei alegaţii, prima instanţa nu a adus nicio probă din care să reiasă săvârşirea acestei infracţiuni, argumentând lacunar că nu există probe întrucât inculpata ar fi avut "o prezenţă discretă în viaţa grupului"

Prin urmare, s-a solicitat a se observa împrejurarea că acuzaţia reţinută de către Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti în sarcina inculpatei nu este fundamentată în baza unui minim material probator care, măcar indirect, să fie de natură a conduce la suspiciunea rezonabilă că ar fi comis fapta prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În acest context, din materialul probator administrat constând în declaraţii de inculpaţi şi de martori, înscrisuri, procese-verbale de redare a discuţiilor ambientale/telefonice, expertize judiciare şi extrajudiciare ce au fost administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în etapa cercetării judecătoreşti nu au reieşit elemente care să susţină acuzaţia pentru care a şi fost condamnată în prima instanţa, hotărârea astfel pronunţată fiind nelegală şi netemeinică.

Apărarea a susţinut că din depoziţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi până în prezent, atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de fond, nu au reieşit aspecte din care să rezulte o posibilă implicare a inculpatei C. în cadrul presupusului grup infracţional organizat.

Concret, în prezenta cauză, nu există nicio persoană care să plaseze persoana inculpatei în cadrul unei grupului infracţional organizat, dimpotrivă, din declaraţiile persoanelor audiate rezultând că, în nici un moment, inculpata nu a fost implicată în nicio activitate care se circumscrie faptelor ce formează obiectul Dosarului nr. x din 2014

Astfel, urmează să se observe că, în privinţa inculpatei, nu există nicio declaraţie de inculpat care să fundamenteze chiar şi indirect soluţia instanţei de fond. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere următoarele depoziţii ignorate de către prima instanţa:

(1) Declaraţie de inculpat M. din data de 2 noiembrie 2015:

"În anul 2008, în contextul în care o cunoşteam pe inculpata C., a cărei angajată eram ţinându-i contabilitatea la sala de fitness pe care o avea deschisă în Bacău, l-am cunoscut pe soţul acesteia, B., care mi-a propus încă de la înfiinţarea SC O. SRL să ţin contabilitatea acestei firme la cabinetul meu de contabilitate din Mun. Bacău din str. x unde aveam închiriat un spaţiu pentru birou." Eram plătită de către C. pentru activitatea de contabilitate ţinută pentru SC TTTTTTTTTTT., cu care de asemenea aveam încheiat un contract de prestări servicii. Revin şi arăt că pentru TTTTTTTTTTT. aveam calitatea de angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcţia de director economic, astfel că C. îmi plătea salariul pentru această activitate. În perioada 2011 - 2012 inculpata C. se ocupa exclusiv de sala de fitness din Bacău."

(2) Declaraţie de inculpat HH. din data de 2 ianuarie 2016: După respingerea cererii de către O.R.C. de înregistrare a menţiunilor privind schimbarea asociaţilor, au fost reluate demersurile în sensul schimbării componentei asociaţilor, atât de către mine ca administrator, cât şi de către B., mie fiindu-mi absolut egal cine este asociat dintre inculpaţi. Precizez că C. nu s-a ocupat de activitatea SC O. şi nici de întocmirea unor acte şi ca atare, nici de demersurile privind încheierea vreunui contract de cesiune." Nu am cunoştinţă care a fost motivul pentru care foştii soţi NNNNNNNNNNNNNNN. au hotărât cesiunea părţilor sociale ale SC O. SRL, nu l-am întrebat pe B. acest lucru, întrucât el era şeful meu şi nu mi-am permis sa pun astfel de întrebări. Probabil că acest lucru s-a întâmplat în considerarea faptului că C. nu s-a ocupat vreodată de activitatea societăţii."

(3) Declaraţie de inculpat E. din data de 8 februarie 2016:

"Am cunoscut-o o singura data pe inc. C., dar nu ştiu şi nu cred că aceasta să fi avut vreo implicare în activitatea SC O. SRL De activitatea acestei societăţi s-a ocupat în concret inculpatul B. şi HH. şi inculpata M. în calitate de contabil." (a se vedea în acest sens fila nr. x din cuprinsul declaraţiei)

(4) Declaraţie de inculpat F. din data de 9 februarie 2015:

"Ştiu despre SC O. ca se ocupa B. şi HH. Ştiu ca B. era acţionar iar HH. era administrator, despre C. nu ştiu sa fi fost acţionar la aceasta firma. "Ştiu ca B. era patron la SC O. şi ca HH. se ocupa cu ceea ce era efectiv societate."

(5) Declaraţie de inculpat A. din data de 9 martie 2015:

"Dintre ceilalţi inculpaţi, îi cunosc pe G., pe H., pe HH. (...) Nu l-am cunoscut pe B." "Pe C. nu o cunosc. De asemenea, nici pe F."

(6) Declaraţie de inculpat B. din data de 11 iulie 2012:

"În ceea ce o priveşte pe C., fosta mea soţie, precizez ca până în martie 2011 aceasta a fost acţionarul majoritar cu 95% în cadrul SC O., deşi în fapt persoana care s-a ocupat tot timpul de acţionariatul firmei am fost eu. Celelalte 5 procente îi aparţineau lui HH." În anul 2006 am divorţat de C., iar în anul 2011 am considerat necesar că trebuie să preiau şi cele 95% din procentele societăţii de care eu m-am ocupat dat fiind că la controalele efectuate eram întrebat cine este C. iar aceasta nu ştia ce să răspundă pentru că nu cunoştea ce se întâmplă în societate."

(7) Declaraţie de inculpat B. din data de 29 iunie 2015:

"Pe parcursul anilor 2009 şi 2010, dat fiind faptul că C. nu avea nicio legătură cu activitatea SC O., am făcut nenumărate demersuri pentru ca aceasta să iasă din acţionariatul societăţii şi să preiau eu cele 95% din părţile sociale, însă procurorul de caz de la Parchetul Tribunalului Constanţa, nu a fost de acord cu această schimbare a acţionariatului." "După repunerea SC O. în posesia rafinăriei, având aşadar acceptul pentru schimbarea acţionariatului, s-a semnat la B.N.P. QQQQQ. din Bacău actul de cesiune a părţilor sociale în baza căruia C. a ieşit din SC O., iar în locul acesteia am intrat eu în acţionariatul societăţii, cu cele 95% din partite sociale ce-i aparţinuseră lui C. La aceasta tranzacţie încheiata la QQQQQ., am fost prezenţi eu, C., şi din câte îmi amintesc, HH." "Deşi am divorţat de C. din 2005, am păstrat o relaţie cordiala în interesul copiilor noştri, ca atare în aceasta perioada am petrecut concediile împreuna cu copiii, toate proiectele de concedii pentru anul 2012, au fost făcute în mod transparent, inclusiv rezervările de bilete de avion, de cazare care erau foarte clar delimitate."

(8) Declaraţie de inculpat FFF. din data de 9 februarie 2015:

"(...) Nu cunosc pe niciunul dintre inculpaţii din aceasta cauza (...)."

(9) Declaraţie de inculpat I. din data de 9 februarie 2015:

"(...) Din această cauză cunosc pe inculpaţii J., OOOOOOOOOOOOOOO. şi G. (...)."

(10) Declaraţiei de inculpat J., din data de 9 februarie 2015:

"(...) Pe inculpatul G. îi cunosc din luna iunie - iulie 2011, când a venit la sediul societăţii mele şi mi-a spus ca reprezintă o societate care distribuie carburant şi dacă sunt interesat de achiziţionarea de motorina EURO 5 (...) ". " (...) îl cunosc pe inculpatul I. de 10 - 15 ani, fiind în acelaşi judeţ, ne-am cunoscut în cadrul activităţilor societăţilor comerciale acesta fiind administrator al SC Q. SRL Menţionez că am avut afaceri de-a lungul timpului dar foarte puţine cu acesta (...)." (ii) Declaraţie de inculpat A. din data de 9 martie 2015 "Dintre ceilalţi inculpaţi, îi cunosc pe G., pe H., pe HH. (...) Nu l-am cunoscut pe B." "Pe C. nu o cunosc. De asemenea, nici pe F."

(12) Declaraţie de inculpat K. din data de 26 mai 2014:

"(...) Dintre persoanele care au calitate în dosar, aşa cum rezulta din acelaşi proces-verbal, îi cunosc pe KK. care mi-a fost director de cabinet până în mai 2010, pe L. care a fost vicepreşedintele ANAF şi pe MM. pe care l-am văzut de câteva ori în viaţa mea şi despre care ştiam ca este varul lui KK. Pe restul persoanelor nu le cunosc (...) "

(13) Declaraţie de inculpat K. din data de 9 februarie 2015:

"(...) Dintre inculpaţii din prezenta cauză îi cunosc doar pe L."

(14) Declaraţie de inculpat L. din data de 9 februarie 2015 "(...) Pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inculpatului K. nu i-am cunoscut decât cu ocazia acestui dosar (...)."

(15) Totodată, cu prilejul termenului din data de 10 mai 2016, inculpatul D. a înţeles să dea o declaraţie în faţa instanţei de judecată prin care nu au fost relevate aspecte de natură a produce consecinţe asupra apărării susţinute încă de la începutul cercetărilor demarate în acest dosar.

În acest context, s-a observat că în totalitate depoziţiile inculpaţilor care au înţeles să dea declaraţie în prezenta cauză şi care, chiar dacă nu o vizează pe inculpata C. nici măcar indirect, conduc în extenso la concluzia că aceasta nu a avut nicio legătură cu aceştia, nici legături personale şi nici de natură profesională, şi care exclud orice implicare în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

În concluzie, instanţa de apel a observat că, din perspectiva materialului probator constând în declaraţiile inculpaţilor ce au fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, nu există nicio depoziţie din care să rezulte măcar indirect o participare a inculpatei la săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, hotărârea de condamnare nefiind susţinută din acest punct de vedere.

Sub aspectul materialului probator constând în declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a susţinut că atât cei 49 propuşi de acuzare prin actul de sesizare a instanţei cât şi cei ai apărării, nu au reieşit aspecte care să plaseze vreo activitate a inculpatei C. în sfera ilicitului penal.

De asemenea, analizând depoziţiile persoanelor ante-menţionate, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a putut constata că acestea afirma fie că nu o cunosc, fie că nu au cunoştinţă despre o implicare a inculpatei în cadrul societăţii O. SRL sau în cadrul unei alte societăţi implicate în prezentul dosar.

(1) Declaraţie de martor XXX. (martor propus la pct. 39 din Rechizitoriu) din date de 25 iulie 2012 "Nu o cunosc pe doamna C."

(2) Declaraţie de martor XXX. (martor propus la pct. 39 din Rechizitoriu) din data de 7 septembrie 2015 "Nu o cunosc pe inculpata C."

(3) Declaraţie de martor UU. (martor propus la pct. 8 din Rechizitoriu), din data de 29 iunie 2015 "astăzi am văzut-o pentru prima dată pe inculpata C. Ştiu că într-un document, posibil în manualul de operare, am văzut că inculpata C. era menţionată alături de administratorul HH., ca director tehnic. Nu cunosc alte aspecte privitoare la vreo activităţi desfăşurată de inculpata C. în cadrul SC O. SRL"

(4) Declaraţie de martor EEE. (martor propus la pct. 18 din Rechizitoriu), din data de 7 septembrie 2015:

"Despre inculpata C. nu am auzit decât vorbindu-se la TV."

(5) Declaraţie de martor LLL. (martor propus la pct. 25 din Rechizitoriu), din data de 31 iulie 2012:

"Am auzit de doamna C. dar nu am văzut-o niciodată. Pe B. îl cunosc ca persoană dar ca şi şef al SC O. SRL, dar acum ce funcţie sau ocupaţie are nu cunosc. "

(6) Declaraţie de martor MMM. (martor propus la pct. 26 din Rechizitoriu), din data de 31 iulie 2012:

"Nu o cunosc pe doamna C., nu o cunosc. B. nu venea la SC O. SRL"

(7) Declaraţia de martor MMM. (martor propus la pct. 26 din Rechizitoriu), din data de 6 aprilie 2015:

"Pe C. nu o cunosc, nici pe F. HH. stătea zilnic la birou. Nu ştiu exact. Presupun ca rămânea acolo după ce plecam eu."

(8) Declaraţia de martor YY. (martor propus la pct. 12 din Rechizitoriu), din data de 1 august 2012:

"Nu îi cunosc pe B., C., EEEEEEE."

(9) Declaraţie de martor RRR. (martor propus la pct. 32 din Rechizitoriu), din data de 30 iulie 2012; "Nu îi cunosc pe B. PPPPPPPPPPPPPPP., nici pe C. sau pe EEEEEEE."

(10) Declaraţie de martor PPP. (martor propus la pct. 29 din Rechizitoriu), din data de 30 iulie 2012 "Nu o cunosc pe doamna C."

(11) Declaraţie de martor UUU. (martor propus la pct. 36 din Rechizitoriu) din data de 26 iulie 2012 "Nu am cunoscut-o personal pe C. şi nu a venit niciodată la banca."

(12) Declaraţie de martor VVV. (martor propus la pct. 37 din Rechizitoriu) din data de 26 iulie 2012:

"Nu cunosc familia NNNNNNNNNNNNNNN., nici pe EEEEEEE. şi nici pe H."

(13) Declaraţie de martor VVV. (martor propus la pct. 37 din Rechizitoriu) din data de 21 iulie 2014:

"Nu îi cunosc pe membrii familiei NNNNNNNNNNNNNNN."

(14) Declaraţie de martor, numita YYY. (martor propus la pct. 40 din Rechizitoriu), din data de 25 iulie 2012:

"Arăt ca nu cunosc familia C. şi PPPPPPPPPPPPPPP. şi nici pe EEEEEEE." "Îi cunosc doar pe inculpatul D. cu care am fost colegă de liceu. îmi menţin declaraţia dată în cauza de faţă în cursul urmăririi penale. (...)

(15) Declaraţie de martor, numita YYY. (martor propus la pct. 40 din Rechizitoriu), din data de 7 septembrie 2012:

"Nu cunosc nici o altă persoană dintre inculpaţii cercetaţi în cauza."

(16) Declaraţie de martor SSS. (martor propus la pct. 33 din Rechizitoriu), din data de 25 iulie 2012:

"Nu o cunosc nici pe C. şi nici pe EEEEEEE."

(17) Declaraţie de martor WWW. (martor propus la pct. 38 din Rechizitoriu) din data de 25 iulie 2012:

"Ştiu că exista o doamnă NNNNNNNNNNNNNNN., undeva în Bacău şi că ar fi soţia lui B., dar nu am văzut o niciodată."

(18) Declaraţie de martor WWW. (martor propus la pct. 38 din Rechizitoriu) din data de 21 iulie 2015:

"Nu o cunosc pe doamna C."

(19) Declaraţie de martor NN. (martor propus la pct. 2 din Rechizitoriu), din data de 9 martie 2015:

"Pe C. nu o cunosc. (...) Nu cunosc dacă C. desfăşura vreo activitate pentru SC O."

(20) Declaraţie de martor ZZZ. (martor propus la pct. 41 din Rechizitoriu) din data de 25 iulie 2012:

"Relativ la persoanele cercetare în prezenta cauză, nu-i cunosc pe soţii C. şi PPPPPPPPPPPPPPP., nu -cunosc pe D. De asemenea, nu-i cunosc pe HH., NN., EEEEEEE. Pe dl. K. nu-l cunosc decât de la televizor."

(21) Declaraţie de martor XXXXXXXX., din data de 18 octombrie 2012:

"Nu ştiu cine sunt B., C., F., EEEEEEE., KK. şi nici nu l-am cunoscut personal pe K."

(22) Declaraţie de martor MMMM. din data de 5 octombrie 2015:

"În toată perioada în care am fost angajată de către B. nu m-am întâlnit cu acesta decât maxim de două-trei ori. Tot ce era nevoie spre a fi depus la dosar din partea societăţii reclamante, îmi era adus de către HH." Aşa cum am precizat anterior nu am cunoscut-o personal pe inculpata C., astfel încât nici nu sunt în măsura spre a face aprecieri asupra faptului dacă aceasta a avut sau nu vreo implicare concretă în activitatea SC O. SRL" "Contractele de asistenta juridica atât pentru B. cât şi pentru C. au fost semnate de către cel dintâi." (declaraţie de martor MMMM.

(23) Declaraţie de martor KKKK. din data de 5 octombrie 2015:

"În perioada 2011 - 2012, ca de altfel în toata perioada de timp în care am fost angajata acesteia C. venea la sala de fitness, în jurul orei 12 şi rămânea acolo până la orele 20, lucrând în calitate de instructor fitness cu foarte multe cliente pe care le cunoştea încă din anul 2001." "Nu am auzit-o niciodată pe inculpata C. vorbind despre SC O. SRL şi nici nu am auzit despre existenţa acestei societăţi." "În timpul programului de lucru de la sala de fitness, C. pleca aproximativ o jumătate de ora pentru a lua copiii de la grădiniţă şi apoi revenea la serviciu."

Mai mult, apărarea a solicitat să se aibă în vedere şi depoziţiile celorlalţi martori propuşi de către acuzare şi audiaţi atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond care nu fac nicio referire la persoana inculpatei, respectiv: (1) OO., (2), EEEE. (3) PP., (4) QQ., (5) RR., (6) SS., (7) TT., (8) VV., (9) WW., (10) XX., (11) YY., (12) ZZ., (13) AAA., (14) BBB., (15) CCC., (16) DDD., (17) FFF., (18) GGG., (19) HHH., (20) III., (21) KKK., (22) NNN., (23) OOO., (24) HHHH., (25) QQQ., (26) TTT., (27) AAAA., (28) BBBB., (29) CCCC., (30) FFFF., (31) GGGG., (32) IIII. şi (33) DDDD.

În concluzie, paragrafele extrase din declaraţiile persoanelor redate supra nu susţin soluţia de condamnare a inculpatei C. pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, din conţinutul acestora reieşind cât se poate de clar împrejurarea că nu s-a întâlnit niciodată cu marea majoritate a persoanelor din prezenta cauză, mai mult decât atât, se confirmă ceea ce a susţinut de la începutul cercetării penale, şi anume, faptul că nu a avut nicio implicare în cadrul societăţii O. SRL

De asemenea, apărarea a solicitat să constate că, la dosarul cauzei, nu există niciun înscris care să o incrimineze în vreun fel, dimpotrivă există documente care atestă pierderea calităţii de asociat a inculpatei C. din cadrul societăţii O. SRL la data de 11 iunie 2011.

(1) Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL, cu încheiere de dată certă nr. x din 6 mai 2011, emisă de notarul public "QQQQQ. şi RRRRR."

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi încheierea de autentificare nr. x din data de 17 mai 2011 prin care Biroul Notarial XXXX. a autentificat contractul de cesiune părţi sociale deţinute la societatea O. SRL.

Prin urmare, înscrisurile aflate la dosarul cauzei au confirmat împrejurarea că inculpata C. nu a mai avut calitatea de asociat încă din luna iunie 2011, infirmând susţinerea instanţei de fond conform căreia calitatea de asociat a fost transferată la data de 20 aprilie 2012 odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a actului adiţional încheiat la contract din data de 14 octombrie 2011.

Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti, în susţinerea implicării inculpatei în cadrul grupării infracţionale, s-a bazat doar pe înscrisul constând în Actului adiţional la actul constitutiv al societăţii O., certificat la data de 14 octombrie 2011 de către Birou Notarial Public XXXX.

Sub acest aspect, aşa cum a învederat şi cu ocazia desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe inculpata nu a semnat niciodată documentul menţionat supra, susţinere confirmata atât prin raportul de expertiza extrajudiciară depus la dosarul cauzei la data de 19 februarie 2016, cât şi în mod indirect de către notarul public XXXX., cu ocazia audierii de către instanţa de judecata, mijloace de probă ignorate de prima instanţa.

(2) Raportul de expertiză grafică extrajudiciară nr. x din 4 februarie 2015

Astfel, prin Raportul de expertiză grafică extrajudiciară nr. x din 4 februarie 2015, efectuat de către expertul criminalist autorizat AAAAA. ce a avut ca obiect stabilirea veridicităţii semnăturilor de pe înscrisurile constând în (1) Act adiţional la O. SRL având încheiere de data certa nr. x din 14 ianuarie 2011, (2) Actul constitutiv al societăţii O. SRL din data de 23 februarie 2012 precum şi (3) chitanţa de depunere numerar în vederea majorării capitalului societăţii O. SRL din data de 1 iunie 2011, expertul a concluzionat că subscrierea acestor documente nu a fost realizată de către inculpata C. sau de către inculpatul B.

Mai mult decât atât, prin depoziţia data la data de 8 februarie 2016, martorul XXXX. (notarul ce a conferit data certa înscrisului intitulat "Act adiţional al actul constitutiv al SC O. SRL" din 14 octombrie 2011), a explicat modalitatea în care a conferit data certă a înscrisului precum şi persoana care i-a înmânat înscrisul spre certificare.

(3) Paşaportul inculpatei

Sub un al doilea aspect, în susţinerea argumentelor prezentate supra, instanţa investită cu soluţionarea prezentului apel este rugata să în considerare proba cu înscrisuri ce constă în fotocopiile aferente paşaportului inculpatei C. (ce se regăsesc la filele nr. x - 184 din volumul nr. 6 ce compune dosarul de instanţa) şi care atestă fără dubiu că la data/datele la care se presupune că ar fi semnat documente referitoare la O. SRL, inculpata nici măcar nu se afla pe teritoriul României.

Concret, la fila nr. x din volumul nr. 6 al dosarului nr. x din 2014, este prezentată o filă a paşaportului inculpatei ce demonstrează că, la data de 14 octombrie (data la care a fost semnat actul adiţional al societăţii O. SRL), inculpata intra pe teritoriul Emiratelor Arabe Unite, respectiv pe teritoriul statului Dubai.

Mai mult, inculpata, pe data de 17 octombrie 2011 (conform ştampilei de ieşire puse de autorităţile vamale a statului Dubai), părăsea teritoriul Emiratelor Arabe Unite cu destinaţia Statele Unite ale Americii, aspect confirmat şi de viza de intrare obţinută de pe aeroportul LAX din Los Angeles ce atesta intrarea inculpatei pe teritoriul american. În aceste condiţii, inculpata, în mod rezonabil nu putea subscrie înscrisurile societăţii O. SRL despre care se face menţiune în actul de sesizare a instanţei întrucât nici măcar nu se afla pe teritoriul României în acel interval de timp.

Prin urmare, susţinerea instanţei de fond în cuprinsul Sentinţei penale nr. 106/F/2016, potrivit cu care inculpata C. mai deţinea chiar şi în cursul anului 2012 calitatea de asociat în cadrul societăţii O. SRL, bazată doar pe înscrisul constând în "Act adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL" din data de 14 octombrie 2011 nu a putut fi primită întrucât din cuprinsul celorlalte probe aflate la dosarul cauzei reies neclarităţi în ceea ce priveşte întocmirea acestuia, lipsind de forţa probantă acest înscris (declaraţia inculpatului HH. şi martorului XXXX.).

(4) Raportul de expertiză financiar-contabilă judiciară

Sub un al treilea aspect, în ceea ce priveşte Raportul de expertiza financiar-contabilă judiciară întocmit de către expertul BBBBB., instanţa de control judiciar este rugata să constate că, în cuprinsul acestuia, nu se individualizează prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului ca urmare a vreunei acţiuni din partea inculpatei.

Practic, în cuprinsul raportului de expertiză, expertul analizează circuitul financiar al sumelor rezultate în urma comercializării de produse petroliere desfăşurate de anumite societăţi şi situaţia faptică descrisă de organele de urmărire penală, calculând presupusul prejudiciu în raport de activitatea societăţilor astfel cum a fost descrisă în Rechizitoriu.

În acest context, raportul de expertiza, ca mijloc de probă, nu conţine nicio menţiune care să o incrimineze în vreun fel, neexistând în cuprinsul acestuia vreun aspect care să vizeze vreo implicare a inculpatei în presupusul mecanism evazionist. Astfel, raportul de expertiza nu este elocvent în a fi considerat un mijloc de probă care să fie interpretat în contra inculpatei întrucât:nu s-a identificat de către expert nicio acţiune/inacţiune a inculpatei care să fi condus la crearea presupusului prejudiciului calculat prin raport; nu s-a putut identifica nicio calitate a inculpatei în cadrul societăţilor implicate în acest dosar; expertul nu a putut stabili dacă între inculpată şi societatea O. SRL exista un raport de orice natura care să conducă la presupusele operaţiuni evazioniste desfăşurate prin intermediul acestei societăţi; la calcularea presupusului prejudiciu expertul DNA nu a avut în vedere niciun document financiar contabil emis sau semnat de către inculpată.

Aşadar, în nicio filă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale expertul nu indica în concret, vreo fapta sau vreo calitate a inculpatei C. care să conducă la prezumţia că aceasta ar fi participat chiar şi indirect la prejudicierea statului ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni economice.

D. Supravegherea operativă a inculpatei C. (interceptări ale convorbirilor telefonice şi/sau discuţiilor ambientale)

D.1. Reţinerea ca mijloace de probă a proceselor-verbale ce conţin transcrierea interceptărilor telefonice şi/sau a discuţiilor ambientale efectuate de către Serviciul Român de Informaţii

Sub acest aspect, a solicitat instanţei de apel să observe că, aşa cum rezultă din notele de redare a interceptărilor telefonice pe care inculpata le-a purtat în perioada 2011 - 2012 cu diferite persoane ce nu au nicio calitate în cadrul prezentului dosar penal (aproximativ 20 de note de redare ce sunt ataşate dosarului nr. x din 2012) acestea par a fi fost efectuate de către alte organe specializate altele decât ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv Serviciul Român de Informaţii.

Aceasta concluzie rezultă şi din prisma faptului că transcrierea conţinutului interceptărilor menţionate supra nu s-a realizat pe baza unui proces-verbal de redare a interceptărilor emis de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi care să poarte însemnele distinctive ale acestei unităţi de parchet pentru fiecare convorbire transcrisă, ci pe note ale cărui emitent nu poate fi identificat ce fundamentează astfel ipoteza că acestea nu ar fi fost redate de către Serviciul Tehnic al acestei instituţii.

Mai mult, prin Adresa nr. x din 2012 din 4 mai 2016 pe care reprezentanţii DNA au trimis-o la solicitarea Curţii de Apel Bucureşti, aceştia nu au putut proba că, în perioada în care s-a desfăşurat supravegherea operativă a persoanelor din prezenta cauză Serviciul Tehnic al acestei instituţii ar fi avut dotarea necesară şi personalul disponibil pentru a intercepta convorbirile telefonice, discuţiile ambientale precum supravegherea persoanelor în cauza.

Concret, în prezentul dosar, au fost emise autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale atât de către Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 91 C. proc. pen. din 1968, cât şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a emis mandate de supraveghere tehnică în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României.

Însă, în ceea ce priveşte interceptările efectuate în temeiul dispoziţiilor art. 91 C. proc. pen. din 1968, Curtea Constituţională a României a constatat, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, neconstituţionalitatea prevederilor art. 142 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Astfel, aşa cum rezultă din însăşi denumirea marginală a art. 142 C. proc. pen. textul priveşte "punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica", nefiind avute în vedere prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 alte metode speciale de supraveghere şi cercetare precum cele de la art. 147 -152 C. proc. pen.

În acest sens, interceptările desfăşurate de către alte organe decât cele de urmărire penală în condiţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen. 1968 sunt afectate de hotărârea instanţei de contencios constituţional, întrucât motivele care au dus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate sunt circumscrise caracterului nejustificat, din perspectiva legii fundamentale, a executării mandatului de supraveghere tehnică de către alte organe decât cele judiciare (a se vedea în acest sens paragraful 49 din cuprinsul Deciziei).

Mai mult, apărarea a solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că instanţa de contencios constituţional a constatat încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 şi art. 28 din Constituţie, nu doar prin modalitatea de redactare a art. 142 alin. (1) C. proc. pen. (paragraful 46 al Deciziei), dar şi prin calitatea organelor care pun efectiv în executare aceste metode speciale de cercetare penală (paragraful 49 al Deciziei), motive pentru care, mutatis mutandis, considerentele hotărârii sunt actuale şi în cazul procedeelor probatorii derulate potrivit art. 911 C. proc. pen. din 1968.

De asemenea, efectele Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 sunt limitate la activităţile de supraveghere tehnică executate în condiţiile C. proc. pen. (atât cel în vigoare, cât şi cel din 1968) de către alte organe decât organele judiciare propriu-zise, sancţiunea aferentă este cea a nulităţii relative care determină excluderea probelor astfel obţinute, iar invocarea acesteia este admisibilă exclusiv în condiţiile art. 282 C. proc. pen. în cauze aflate, la data publicării Deciziei nr. 51/16 februarie 2016, în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, precum şi în cauzele definitiv judecate în care au fost invocate excepţii de neconstituţionalitate similare.

În concluzie, a solicitat instanţei de control judiciar să dea curs efectelor Deciziei nr. 51 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 16 februarie 2016 şi, pe cale de consecinţă, să dispună excluderea proceselor-verbale ce conţin transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice/ambientale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale.

D.2? Inexistenţa materialului probator care să dovedească săvârşirea infracţiunii de constituire a unu grup infracţional organizat de către inculpata C.

Din aceasta perspectiva, instanţa de judecata investită cu soluţionarea prezentului apel este rugata să constate că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat nu este confirmata nici de interceptările aflate la dosarul cauzei, care evidenţiază cu claritate atât tema discuţiilor cât şi persoanele cu care inculpata C. a intrat în contact în perioada anilor 2011 - 2012.

Astfel, s-a putut lesne constata că, din cele aproximativ 20 de note care redau transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpatei, nu reies aspecte care să plaseze vreo acţiune a sa sub sfera ilicitului penal. Mai mult, analizând aceste transcripturi reies preocupările acesteia din acea perioadă.

Concret, aşa cum se poate observa din examinarea conţinutului notelor menţionate supra, în nicio discuţie pe care inculpata a purtat-o cu interlocutorii săi nu a abordat teme care să vizeze presupuse activităţi de coordonare a unui grup infracţional ori în legătură cu vreo operaţiune economică.

Cu titlu exemplificativ, apărarea a solicitat să se aibă în vedere următoarele note de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpata C. şi care au fost ataşate la dosarul cauzei ca mijloace de probă dar care, însă, nu relevă în niciun fel vreo implicare de-a inculpatei în cadrul unui presupus grup infracţional ori în vreo presupusă activitate ilicită.

Mai mult, aşa cum se poate observa din lecturarea acestora, tematica discuţiilor purtate de inculpată cu interlocutorii săi nu vizează elemente ce ţin de coordonarea sau implicarea sa în activitatea vreunei societăţi comerciale, ci releva aspecte cotidiene din viaţa inculpatei care, practic, confirma susţinerile pe care le-a făcut încă din stadiul incipient al anchetei legat de preocupările din acea perioadă.

Astfel, din punct de vedere probator, instanţa de apel a putut constata că nicio interceptare nu este de natură să o incrimineze în vreun fel, acestea subsumându-se chiar într-un mijloc probatoriu pro parte care vin să demonteze teza Ministerului Public conform cu care ar fi fost implicată într-o presupusă grupare evazionistă. În acest sens a solicitat să se aibă în vedere următoarele note de redare a interceptărilor inculpatei care relevă persoanele cu care a intrat în contact, cât şi tema abordată, respectiv: nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi Măria la data de 18 mai 2012, ora 14:41:18; nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi UUUUUUUUUUU. la data de 17 mai 2012, ora 16:26:16; nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi VVVVVVVVVVV. la data de 17 mai 2012, ora 15:26:19;nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi LLLL. la data de 17 mai 2012, ora 15:42:39; nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi VVVVVVVVVVV. la data de 14 mai 2012, ora 13:57:50; nota de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi F. la data de 15 mai 2012. ora 19:17:36.

II.1.5. Concluzii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat

În concluzie, faţă de toate aspectele invocate anterior, a solicitat instanţei de control judiciar să constate că fapta de constituire de grup infracţional organizat (în modalitatea constituirii) reţinută în sarcina inculpatei C. prin hotărârea de condamnare a primei instanţe nu exista, materialul probator strâns la dosarul cauzei fiind relevant în acest sens.

Concret, a solicitat să se observe că, din declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor audiaţi, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, din conţinutul înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei precum şi din interceptările dispuse în cauza, nu reies elemente care să o plaseze în cadrul unui grup infracţional organizat, hotărârea primei instanţe fiind din aceasta perspectivă neîntemeiată şi nelegală.

Mai mult, Curtea de Apel Bucureşti, în cuprinsul hotărârii de condamnare nu a putut dovedi condiţiile esenţial care plasează o persoana în cadrul unei "asocieri criminale", acuzaţia de implicare a inculpatei în constituirea unei presupuse grupări infracţionale rămânând la stadiul de simple alegaţii, neputând conduce la aflarea adevărului şi justa soluţionare a prezentei cauze penale şi, de asemenea neputând susţine o soluţie de condamnare.

În acest sens, în literatura de specialitate s-a considerat că, într-o cauză penală, aflarea adevărului cu privire la împrejurările concrete ale cauzei "aflarea adevărului cu privire la persoana făptuitorului înseamnă deplina certitudine asupra vinovăţiei celui în cauza, asupra datelor sale de identitate, de stare civilă, materiale antecedente şi alte împrejurări care duc la cunoaşterea multilaterala a personalităţii acestuia".

Concret, în niciun moment nu s-a demonstrat rolul pe care inculpata l-a avut în cadrul grupării, atribuţiile ce îi reveneau, precum şi reprezentarea ilicită pe care am avut-o la momentul la care se presupune ca as fi "constituit" presupusul grup infracţional aşa cum se menţionează în expozitivul Sentinţei penale nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, aşa cum a reieşit şi pe parcursul cercetărilor ce s-au desfăşurat în prezenta cauză, nicio persoană dintre cele audiate nu a putut indica vreo contribuţie cât de mică a inculpatei în coordonarea unor persoane în vederea desfăşurării unor activităţi ilicite ori în conducerea unor societăţi comerciale existând numeroase depoziţii prin care fie se afirma că inculpata nu a avut nici măcar indirect vreo implicare în operaţiunile desfăşurate prin intermediul societăţilor din dosar fie că aceştia nu o cunosc.

Or, în acest, cum putea să contribuie la crearea şi, ulterior, la coordonarea grupului infracţional organizat când inculpata nici măcar nu era percepută de către presupusele persoane ce au fost plasate în cadrul grupării ca având vreo implicare de orice natură în activitatea acestuia. Mai mult, chiar şi dacă Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti ar fi reţinut infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în modalitatea sprijinirii, concluziile exprimate supra se menţin în sensul că, nici în cursul urmăririi penale, nici în etapa cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe nu s-a putut stabili vreo împrejurare de facto care să se circumscrie unei acţiuni de sprijinire din partea inculpatei.

Tot sub acest aspect, s-a solicitat a se observa că, şi dacă a luat ad absurdum în considerare o asemenea modalitate de săvârşire a faptei prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 39/2003, această ipoteza tot nu ar fi susţinută de niciun mijloc de probă care să ateste vreo presupusă implicare de-a inculpatei în cadrul unei asocieri infracţionale. Ca atare, nici din perspectiva săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu se poate susţine că inculpata ar fi contribuit în realitatea obiectivă la sprijinirea unei grupări, neexistând elemente de fapt şi probe care să dubleze susţinerea instanţei de fond.

Pentru toate aceste motive, instanţa de control judiciar investită cu soluţionarea prezentului apel este rugată să constate că hotărârea de condamnare a Curţii de Apel Bucureşti este nelegală şi netemeinică întrucât fapta de constituie a unui grup infracţional organizat, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatei, nu a fost dovedită, nefiind indicate, pe baza unui material probator, împrejurările concrete de loc şi de timp precum şi forma de vinovăţie cu care se presupune că ar fi acţionat.

II.2? Infracţiunea de evaziune fiscală din modalitatea complicităţii

II.2.1. Greşita reţinere a situaţiei de fapt

Cu titlu prealabil, s-a observat împrejurarea că şi în ceea ce priveşte situaţia de fapt pe care instanţa de fond a reţinut-o "coroborând întregul probatoriu administrat în cauza" sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, stabilindu-se mot-a-mot aceeaşi situaţie de facto ca cea reţinută de reprezentanţii DNA în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, respectiv:? În realizarea scopului urmărit prin constituirea acestui grup infracţional organizat, inculpaţii B. (care a acţionat ca un veritabil administrator de fapt al SC O. SRL), HH. (asociat şi administrator al SC O. SRL), precum şi însăşi SC O. SRL au ascuns sursa impozabila corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de plata obligaţiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 242.642.205,44 RON."

În acest sens, s-a solicitat a se observa şi starea de fapt reţinută în cuprinsul Rechizitoriului nr. x, la filele nr. x -12, prin care reprezentanţii DNA au stabilit că:

"inculpaţii B., C. şi HH. precum şi SC O. SRL au ascuns sursa impozabila corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 242.642.205,44 RON."

Sub un alt aspect, singura diferenţa pe care Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti o aduce împrejurărilor de facto este reprezentată de o minima schimbare a aspectelor în sensul reţinerii unei alte modalităţi de participarea săvârşirea infracţiunii decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv complicitate iar nu coautorat la infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fără însă a stabili în ce consta aceasta participaţie a inculpatei.

Concret, în expozitivul sentinţei apelate s-a reţinut că inculpata ar fi procedat la punerea la dispoziţia presupuşilor făptuitori care au conceput şi pus în aplicare mecanismul evazionist însăşi societatea al cărei asociat majoritar era (O. SRL) prin intermediul căreia s-ar fi desfăşurat activitatea de fraudare a bugetului consolidat al statului.

Însă, aşa cum rezultă şi din materialul probator strâns la dosarul cauzei, împrejurările de fapt reţinute de instanţa de fond nu corespund celor petrecute în realitatea obiectiva, inculpata nemaideţinând, la momentul la care organele de urmărire penală au plasat perioada infracţională, nicio calitate în cadrul societăţii O. SRL Prin urmare, nu avea nicio putere decizională care să îi permită chiar şi măcar teoretic facilitarea unui mecanism evazionist prin intermediul acestei societăţi.

Aşadar, s-a putut observa împrejurarea că instanţa de fond a procedat la o reţinere greşită a situaţiei de fapt în ceea ce priveşte persoana inculpatei, plasându-o în cadrul societăţii O. SRL, din a doua jumătate a anului 2011 şi până în anul 2012 inclusiv interval de timp în care ea nu mai era asociat în cadrul societăţii.

Sub acest aspect, inculpata a deţinut calitatea de asociat al societăţii O. SRL în perioada 2008 - 2011 timp în care a figurat doar scriptic în evidenţele societăţii întrucât nu s-a implicat efectiv în activitatea acesteia deoarece pe de o parte nu avea nici cunoştinţele necesare de specialitate în domeniul comercializării produselor petroliere şi nici nu avea timpul necesar implicării într-o astfel de societate, ea fiind mama a doi copii minori la acea dată de a căror creştere şi educare se ocupa în exclusivitate. Din acest motiv, în cursul anului 2011 a luat hotărârea de a se retrage din societate astfel ca, la data de 6 mai 2011 a cesionat părţile sociale deţinute la O. SRL, hotărârea de retragere fiind publicată la data de 10 iunie 2011.

Prin urmare, situaţia de fapt reţinută de instanţă în susţinerea condamnării inculpatei pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală întrucât, în calitate de asociat majoritar ar fi pus la dispoziţia membrilor grupării societatea nu poate fi primită deoarece înscrisurile depuse la dosarul cauzei au confirmat faptul că inculpata nu a mai deţinut calitatea de asociat încă din luna mai 2011.

În acest context, susţinerea acuzării reiterată şi în cuprinsul sentinţei apelate conform căreia calitatea de asociat a fost transferată abia la data de 20 aprilie 2012 odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a Actului adiţional la actul constitutiv al societăţii O. SRL, certificat la data de 14 octombrie 2011 de către Birou Notarial Public XXXX. nu poate fi primita fiind susţinută doar de o declaraţie de inculpat contradictorie şi de un înscris care s-a dovedit a fi fals.

II.2.2. Neîntrunirea elementului material a laturii obiective a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală - lipsa actelor de evaziune; lipsa atribuţiilor de efectuare de înregistrări în contabilitatea societăţii O. SRL

Sub un prim aspect, examinând actul de sesizare a instanţei, se poate constata împrejurarea ca reprezentant DNA au reţinut în sarcina inculpatei presupusa săvârşire a faptelor incriminate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005, judecătorul fondului schimbând cu ocazia cercetării judecătoreşti aceasta încadrare juridică din coautorat în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală fără a prezenta în cuprinsul sentinţei apelate modalitatea concreta, aportul pe care inculpata şi l-a adus la proliferarea mecanismului evazionist.

Astfel, din analiza textului art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, se poate observa că activitatea ce se subsumează elementului material al laturii obiective în cazul primei activităţi incriminate ca infracţiune de evaziune fiscală consta într-o acţiune de ascundere a sursei impozabile, activitate ce trebuie săvârşită în scopul special al eludării obligaţiilor fiscale.

Sub acest aspect, instanţa de apel este rugată să constate ca, în expozitivul sentinţei apelate, judecătorul fondului nu explica în ce mod inculpata ar fi sprijinit activitatea evazionistă prevăzuta şi sancţionată de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), din) Legea nr. 241/2005. Mai exact nu s-a procedat la stabilirea modalităţii concrete în care inculpata şi-ar fi adus aportul la ascunderea sursei impozabile generată prin intermediul societăţii O. SRL

Totodată, în cuprinsul sentinţei apelate nu a fost individualizată nici contribuţia pe care inculpata ar fi avut-o la săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 ce consta într-o acţiune omisivă de întocmire a unui document legal, fie în neînregistrarea în cuprinsul acestuia a unor operaţiuni sau venituri realizate.

Spre deosebire de norma de incriminatoare prevăzută la pct. a), al cărui element material al laturii obiective constă într-o acţiune, situaţia este diametral opusă în ceea ce priveşte reglementarea cuprinsa de textul art. alin. (1) pct. b, de această dată, elementul material constând într-o inacţiune cu conţinut alternativ, respectiv (1) fie în omisiunea întocmirii unui document, (2) fie în neînregistrarea în cuprinsul unui document operaţiunilor efectuate şi/sau a veniturilor realizate.

Sub aspectul laturii subiective, la fel ca şi în cazul activităţii incriminate la pct. a, făptuitorul trebuie să dorească şi să urmărească producerea rezultatului socialmente periculos, intenţia fiind, şi de aceasta dată, caracterizata de atingerea unui anumit scop constând, bineînţeles, în sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

Or, nici din acest punct de vedere, prima instanţa nu a putut să stabilească forma de vinovăţie cu care se presupune ca ar fi acţionat inculpata, atât din perspectiva factorului intelectiv, cât şi din cea a factorului volitiv.

Nu în ultimul rând, în dispoziţiile art. 9 alin. (2) pct. c din Legea nr. 241/2005, legiuitorul incriminează cea de-a treia acţiune de evaziune fiscală, ce presupune activitatea de evidenţiere în acte contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Prin urmare, şi în cazul acestei variante, elementul material consta tot într-o acţiune, respectiv, cea prin care se evidenţiază în anumite înscrisuri contabile consemnări care nu au la baza documente justificative valide total sau parţial.

Concret, s-a susţinut că la dosarul cauzei nu se afla niciun înscris care să poată fi atribuit prin subscriere şi care măcar indirect, sa poată susţine un aport al inculpatei la fraudarea bugetului consolidat al statului prin crearea unui mecanism care să aibă ca principal obiectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

Tot sub aspectul laturii obiective, în cazul faptelor incriminate de Legea nr. 241/2005, ca urmare a aspectelor expuse mai sus, infracţiunea de evaziune fiscală trebuie apreciată şi tratată ca o infracţiune de rezultat, prin esenţa sa, neputând fi acceptată ipoteza că aceasta este o infracţiune de pericol, atât argumentele doctrinare cât şi orientarea practicii judiciare fiind în măsura sa fundamenteze teoria conform căreia infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediata producerea unei pagube bugetului general consolidat.

În lipsa unei asemenea pagube, organele judiciare sunt nevoite să trateze aceste fapte fie ca alte infracţiuni distincte, fie ca o tentativă la infracţiunea de evaziune fiscală, posibilă, dar neincriminată de legiuitor, având în vedere faptul "ca atunci când rezultatul cerut de norma de incriminare nu s-a produs, infracţiunea nu s-a consumat, rămânând în faza de tentativă".

Din această perspectivă, nici prin actul de sesizare al instanţei, nici în cuprinsul sentinţei apelate nu a fost menţionat (cu atât mai mult demonstrat), cuantumul prejudiciului adus statului roman prin presupusei acţiuni ale inculpatei pe care instanţa de fond le-a considerat ca subsumându-se dispoziţiei normative prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005.

Rămânând tot în sfera analizării laturii obiective a acestei infracţiuni, s-a susţinut faptul că legătura de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective şi urmarea imediata produsa în realitatea obiectivă trebuie să fie demonstrată, fiind imperios necesar sa existe un prejudiciu cauzat bugetului consolidat a statului.

Sub un al doilea aspect, pentru a se reţine complicitatea ca formă a participaţiei penale, s-a solicitat a se constata îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii, aspecte care nu au putut fi dovedite pe parcursul derulării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, judecătorul fondului neputând stabili participarea inculpatei la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de complice.

Astfel, o prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a fi în prezenta unei complicităţi la săvârşirea unei/unor infracţiuni ar consta în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de o alta persoana în calitate de autor. Sub acest aspect, nici organele de urmărire penală dar nici instanţa de fond nu au putut proba participarea sub forma complicităţii a inculpatei la presupusele fapte de evaziune fiscală, astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, simpla calitate de acţionar în cadrul societăţii O. SRL pe care a deţinut-o la un moment dat nu poate prezuma de plano o posibilă complicitate a sa la anumite fapte de natură penală în scopul obţinerii unor foloase ilicite. Mai mult, nici măcar la ultimul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public, după schimbarea încadrării juridice, nu a putut individualiza în concret presupusele actele de sprijinire, respectiv în ce a constat susţinerea şi aportul inculpatei şi săvârşirea activităţilor de natură evazionistă.

O a doua condiţie ce trebuie să coexiste cu cea menţionată supra constă în săvârşirea de către complice a unor activităţi de înlesnire, ajutor la comiterea faptei de către autor. Din acest punct de vedere, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă activităţile şi operaţiunile pe care inculpata le-ar fi îndeplinit în calitate de complice anterior săvârşirii faptei de către presupuşii autori ai infracţiunii premisă sau în perioada cuprinsa între începerea executării şi consumarea faptei ilicite.

O a treia condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a afirma că există o complicitate rezidă în condiţia că acea contribuţie a complicelui să fi folosit efectiv autorului în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, şi din această perspectivă, atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe nu a reieşit cum şi în ce mod inculpata ar fi înlesnit/ajutat la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. În legătură cu "activitatea" inculpatei în cadrul societăţii O. SRL, aşa cum s-a confirmat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, aceasta nu a semnat decât actul de constituire a societăţii, la începutul anului 2008, şi cel de ieşire din societate, aceste operaţiuni nefiind susceptibile, în mod rezonabil, să contureze ideea că inculpata ar fi favorizat vreo persoană din acest dosar.

Nu în ultimul rând, se cere ca actul de complicitate, în oricare dintre modurile în care s-a manifestat trebuie să fie efectuat cu intenţie. Nici sub aspect subiectiv în cuprinsul hotărârii penale, judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu a putut demonstra forma de vinovăţie cu care inculpata ar fi contribuit, în orice mod, la săvârşirea acestei fapte, având în vedere ca, pentru existenţa complicităţii, se cere ca sprijinul să fie acordat cu intenţie directă sau cu intenţie indirectă. Din această perspectivă, nici cu prilejul ultimului termen, acuzarea nu a putut individualiza forma de vinovăţie cu care se presupune ca inculpata şi-ar fi adus aportul la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina celorlalţi coinculpaţi, textul art. 48 C. pen. impunând în mod expres ca fapta de complicitate să fie sancţionată doar dacă este comisa cu intenţie.

Sub un al treilea aspect, instanţa de fond a ignorat împrejurarea că, la momentul la care organele de urmărire penală au plasat perioada infracţională, inculpata nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii O. SRL, astfel încât la momentul ieşirii din societate nu mai avea nicio atribuţie în calitate de asociat al acestei societăţi.

Chiar şi până în momentul cesiunii părţilor sociale, aşa cum rezultă "cu puterea evidenţei" din întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, inculpata nu apărea decât scriptic în evidenţele societăţii nefiind implicată în activitatea acesteia, preocupările acesteia fiind legate de creşterea şi educarea copiilor săi.

II.2.4. Lipsa analizei probelor. Toate probele susţin inexistenţa faptei de complicitate la evaziune fiscală de către inculpata C.

Nici din perspectiva săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, până în acest moment procesual, nu au fost stabilite, în concret, activităţile pe care inculpata le-ar fi întreprins şi care să genereze o suspiciune rezonabilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, nefiind indicată în considerentele sentinţei apelate nicio probă care să susţină concluzia instanţei de fond.

Împrejurarea potrivit căreia B. a fost, la un moment dat, soţul inculpatei C. nu poate presupune de plano că a acţionat de conivenţă cu acesta în scopul eludării obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului prin sprijinirea în mod direct sau indirect a acestuia.

Mai mult, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, presupusele acte de ajutor trebuiau date inculpatului HH. (administratorul societăţii O. SRL), având în vedere ca, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, se discută despre un subiect activ circumstanţiat, respectiv despre administratorii persoanelor juridice.

Or, chiar administratorul societăţii, prin depoziţiile sale avute atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, neaga orice implicare a inculpatei în operaţiunile comerciale desfăşurate de către O. SRL ori în activitatea contabilă a acesteia.

Coroborând aceste declaraţii cu cele ale celorlalţi coinculpaţi, cu depoziţiile martorilor audiaţi până în acest moment, cu procesele-verbale de redare a textului interceptărilor convorbirilor telefonice precum şi cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, rezulta, fără dubiu, că inculpata nu a săvârşit infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, imputată prin actul de sesizare a instanţei.

În sensul celor expuse anterior, se impune a se constata că, din probatoriul administrat până în prezent, fapta de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală nu poate fi reţinută în sarcina inculpatei întrucât, în realitatea obiectiva nu a înlesnit în nicio modalitate săvârşirea faptelor incriminate de dispoziţiile art. 9 din cuprinsul Legii nr. 241/2005 impunându-se, pe cale de consecinţa, achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la acest aspect, instanţa investită cu soluţionarea prezentului apel este rugată să observe faptul că, la dosarul cauzei, nu există nicio probă din care să rezulte că anterior deciziei de cesionare a părţilor sociale inculpata ar fi desfăşurat, în fapt activităţi de administrare a societăţii O. SRL, cu atât mai mult cu cât nu există niciun mijloc de probă din care să rezulte faptul că inculpata ar fi săvârşit vreuna dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În acest sens, sunt relevante declaraţiile inculpaţilor şi martorilor din prezenta cauză, din cuprinsul acestora nu a reieşit vreo implicare a inculpatei în presupusa activitate infracţională sau în controlarea vreuneia dintre societăţile implicate în cadrul acestui dosar - în sensul celor afirmate.

Cu titlu de exemplu, a solicitat să se aibă în vedere declaraţia inculpatului B. dată în faţa Curţii de Apel Bucureşti la data de 15 mai 2014, cu prilejul desfăşurării procedurilor de confirmare a mandatului de arestare preventivă, în care acesta a precizat faptul că inculpata nu a avut niciun fel de implicare în activitatea desfăşurată în cadrul societăţii O. SRL

În acelaşi sens este şi declaraţia administratorului societăţii HH., care, cu prilejul judecării propunerii de arestare preventiva ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x din 2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 10 iulie 2012 a declarat:

"Eu eram cel care încheiam contractele cu societăţile comerciale şi cu firma de transport BB.".

Aspecte asemănătoare reies şi din declaraţia inculpatului D., data în faţa organelor de urmărire penală la data de 06 august 2012:

"În anul 2011, am participat la o întâlnire care a avut loc în localitatea Mihail Kogălniceanu, alături de B. şi HH.", şi care nu indica prezenta/implicarea inculpatei în vreuna dintre activităţile comerciale desfăşurate de societatea O. SRL Mai mult, cu prilejul desfăşurării ultimului termen de judecata în faţa primei instanţe, acesta a menţionat expres că inculpata nu a avut nicio implicare în legătură cu activităţile de comercializare a produselor petroliere.

De asemenea, instanţa de judecată este rugata să ia în considerare şi depoziţia inculpatei M. - contabil al societăţii O. SRL - care, cu prilejul audierii din data de 20 iulie 2012, a declarat că inculpata C. nu a avut vreo implicare în activităţile legate de societatea O. SRL, precizând cu claritate şi persoana care a contactat-o pentru a efectua contabilitatea societăţii O. SRL J "în anul 2008, am fost contactata de inculpatul B., care mi-a solicitat sa asigur servicii de contabilitate pentru SC O. SRL Nicolae Bălcescu".

Totodată, la analizarea "vinovăţiei" inculpatei, instanţa de apel trebuie să aibă în vedere şi declaraţia martorei UUU. din data de 26 iulie 2012, având calitatea de funcţionar în cadrul sucursalei RRRRRRR. Constanţa, instituţie financiara la care societatea O. SRL avea deschise conturile bancare şi care, fiind în mod expres întrebată cu privire la persoana inculpatei, a declarat:

"Nu am cunoscut-o persona pe C. şi nu a venit niciodată la banca. Din 2008 erau conturile deschise la O.".

Mai mult, nicio depoziţie de inculpat atât din cursul urmăririi penale, cât şi din faza de judecată nu plasează vreo activitate desfăşurată de inculpată în sfera ilicitului penal, declaraţiile acestora susţinând cele afirmate de aceasta încă din stadiul incipient al anchetei conform cu care nu a avut nicio legătură cu societăţile şi cu persoanele implicate în cadrul acestui dosar penal.

În susţinerea acestei teze, aşa cum se poate observa şi din lecturarea declaraţiilor de martori, inculpata C. nu avea nicio implicare în cadrul vreunei societăţi comerciale, nu avea întâlniri cu oameni de afaceri din domeniul petrolier, în afara de B. (fostul său soţ), M., (contabila societăţii TTTTTTTTTTT. care se ocupa de sala de fitness la care lucra C. în calitate de instructor de gimnastica medicala) şi tangenţial cu F. (şoferul lui B.) nu a cunoscut alte persoane indiferent de calitate inculpaţi sau martori din aceasta cauza.

Nu în ultimul rând, aşa cum se poate observa şi din menţiunile de la fila x din cuprinsul sentinţei apelate, instanţa de fond, fără vreo justificare a înlăturat depoziţiile martorelor JJJJ. şi KKKK. considerându-le ca nefiind credibile fără însă a aduce în sprijinul acestei constatări nicio proba (declaraţii de inculpaţi/martori, înscrisuri, mijloace de probă obţinute în urma supravegherii operative. s.a.m.d.) care să susţină contrariul în ceea ce priveşte activităţile şi preocupările inculpatei de la acel moment.

Sub un prim aspect, în ceea ce priveşte Raportul de expertiza financiar-contabilă judiciară întocmit de către expertul BBBBB., instanţa de judecata este rugată să constate că, în cuprinsul acestuia, nu se individualizează prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului ca urmare a vreunei acţiuni provenite din partea inculpatei.

Prin urmare, în cuprinsul raportului de expertiză, expertul analizează circuitul financiar al sumelor rezultate în urma comercializării de produse petroliere desfăşurate de anumite societăţi şi situaţia faptică descrisă de organele de urmărire penală, calculând presupusul prejudiciu în raport de activitatea societăţilor astfel cum a fost prezentată în Rechizitoriu.

Aşadar, în nicio filă din cuprinsul raportului de expertiza întocmit în cursul urmăririi penale expertul nu se indica în concret vreo fapta sau vreo calitate a inculpatei care să conducă la prezumţia că inculpata C. a participat chiar şi indirect la prejudicierea statului ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni economice. Mai mult, nici din Suplimentul la raportul de expertiză - contabilă judiciară dispus la solicitarea instanţei de fond, expertul nu a putut să stabilească activităţile evazioniste desfăşurate de C., calitatea inculpatei în cadrul vreunei societăţi comerciale din prezenta cauză care să fi permis înlesnirea unui mecanism evazionist precum şi prejudiciul concret adus bugetului consolidat al statului prin vreo acţiune/inacţiune a inculpatei.

Sub un al doilea aspect, completul investit cu soluţionarea prezentei cauze este rugat să observe ca, atât din cuprinsul volumelor ataşate la dosarul penal nr. x din 2012 cât şi din înscrisurile cuprinse în volumele dosarului de instanţa, rezultă că inculpata C. a deţinut calitatea de asociat în cadrul societăţii O. SRL, însă într-o perioadă care nu face obiectul anchetei penale desfăşurate de reprezentanţii DNA. interval de timp în privinţa căruia nu există niciun fel de suspiciuni sub aspectul comiterii vreunei fapte ilicite. În acest sens, apărarea a solicitat să se observe că perioada în care au fost săvârşite presupusele infracţiuni este destul de clar indicata în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, ce a debutat conform celor reţinute de organele de urmărire penală la data de 12 mai 2011. Astfel, rezulta faptul că perioada investigata este una ulterioara momentului la care inculpata a înţeles să cesioneze părţile sociale deţinute în cadrul societăţii O. SRL, respectiv data de 6 iunie 2011. hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 2141 la data de 10 iunie 2011.

Mai mult decât atât, menţiunile din registrele oficiale au avut o procedură demarată mult anterior declanşării anchetei penale aspect care vine să conducă la concluzia că inculpata nu avea legături, nici măcar la nivel oficial, cu societatea O. SRL cu mult înaintea datei de 6 mai 2011.

Prima proba în sensul celor menţionate o constituie Actul adiţional încheiat la data de 6 mai 2011 în faţa notarului public WWWWWWWWWWW. din care rezultă faptul că la acea dată, inculpata a înţeles să cesioneze întregul pachet de 95% părţi sociale deţinut în cadrul societăţii O. SRL. lui B.

A doua proba în acest sens, o constituie menţiunile din cuprinsul bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din acea perioada cu privire la aceeaşi societate, O. SRL, conţine informaţiile privitoare la cesiunea de părţi sociale ce a operat la data de 6 mai 2011, aşa cum a menţionat anterior.

A treia proba, în acest sens, o constituie menţiunile cuprinse în Monitorul Oficial nr. 2141 din data de 10 iunie 2011, Partea a IV-a, privind agenţii economici, în care este publicat Actul adiţional al O. SRL, din care rezultă aceleaşi aspecte menţionate anterior şi anume, faptul că inculpata s-a retras din societate, cedând cele 95% părţi sociale soţului său, B.

Or, în raport de aceste documente şi în raport de cele reţinute în cuprinsul Rechizitoriului nr. x, potrivit cărora primele cantităţi de motorina - 4.704 tone - au fost livrate către societatea O. SRL în perioada 12 mai 2011 - 20 iunie 2011, rezulta fără dubii faptul că la momentul la care aceste raporturi comerciale s-au desfăşurat, inculpata nu mai avea nicio calitate în cadrul acestei societăţi.

Sub un al treilea aspect, instanţa de apel este rugată să constate că inculpata nu a avut nicio atribuţie în cadrul societăţii O. SRL, cu atât mai mult în activitatea de contabilitate întrucât nu avea cunoştinţele necesare pentru a activa în aceste domenii (nici în domeniul activităţilor de prelucrare a produselor petroliere şi nici în domeniul contabil).

Astfel, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, coroborate cu celelalte mijloace de proba, contabilitatea societăţii O. SRL a fost ţinută de contabila M. care, conform celor declarate în cursul urmăririi penale, primea documentele necesare în vederea întocmirii situaţiilor financiar contabile ale societăţii de la administratorul acesteia HH.

Sub un al patrulea aspect, trebuie avute în vedere documentele ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate în cauza, înscrisurile din cuprinsul cărora nu a reieşit niciun grad de implicare din partea inculpatei, în acelaşi sens fiind şi constatările rezultate în urma percheziţiilor informatice derulate în dosarul penal nr. x din 2012

Nu în ultimul rând, prin Raportul de expertiza contabilă judiciară efectuat de către expertul DNA BBBBB., nu se face nicio menţiune despre presupusul aport la crearea prejudiciului calculat în urma săvârşirii presupuselor fapte incriminate de textul Legii nr. 241/2005, aspect ce demonstrează, încă o dată, cele susţinute de către apărare încă din stadiul incipient al anchetei conform cu care nu a avut nicio contribuţie în activităţile desfăşurate de societăţile comerciale inculpate în acest dosar.

Chiar dacă dispoziţiile art. 1382 C. civ. consacră principiul solidarităţii exista posibilitatea ca instanţa de judecata, în baza principiului solidarităţii, să nu procedeze la această separare a prejudiciului pentru presupusele fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, a considerat că raportul de expertiza financiar-contabil este elocvent sub aspectul neimplicării în niciun fel a inculpatei în presupusul mecanism evazionist.

Cu toate că, în cazul reparării prejudiciului ca urmare a răspunderii delictuale, conform art. 1382 C. civ. se consacra în mod expres un caz de solidaritate pasivă, s-ar putea astfel considera că menţiunile privitoare la paguba concretă reţinută în sarcina inculpatei nu ar trebui individualizată, însă, este obligatoriu ca, în analizarea participaţiei inculpatului la acest prejudiciu, să se indice acţiunile/inacţiunile prin care se presupune că ar fi participat la crearea acestui prejudiciu.

Or, în cuprinsul raportului de expertiza nu se menţionează vreo activitate culpabila ce îi poate fi imputată şi prin care măcar să se indice care au fost activităţile de înlesnire ce au condus la comiterea faptei prejudiciabile şi care au cauzat persoanei vătămate paguba reclamata. În acest sens, dacă expertul ar fi apreciat ca, printr-o acţiune/inacţiune fiscală, inculpata, şi-ar fi adus aportul, în orice modalitate, la săvârşirea de operaţiuni în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat la statului, prin raportul de expertiza ar fi trebuit sa prevadă care este cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpată, întrucât chiar dacă, conform principiului solidarităţii instanţa de judecata ar putea să nu separe acest prejudiciu, este necesară o stabilire a actelor fiecărui inculpat care au generat presupusul prejudiciu.

Şi din perspectiva materialului probator constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, activităţile indirecte şi mediate imputate inculpatei în actul de sesizare a instanţei nu au putut fi demonstrate, impunându-se aşadar achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât nu a săvârşit această faptă în realitatea obiectivă.

Din perspectiva săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, instanţa de judecata este rugată să constate că cea mai mare parte a convorbirilor telefonice releva discuţii ale inculpatei cu numitul VVVVVVVVVVV., pe o serie de subiecte uzuale, fără nicio legătura cu obiectul prezentei cauzei. Mai trebuie menţionat faptul că interlocutorul său nu deţine nicio calitate în prezenta cauză.

Cu titlu de exemplu a solicitat să se observe (l) Nota telefonica de redare a discuţiei telefonice purtate între C. şi VVVVVVVVVVV. la data de 4 iunie 2012. ora 21:05:00 - ce se regăseşte în vol. 14 al dosarului nr. x din 2012 la fila x; (2) Nota telefonica de redare a discuţiei telefonice purtate între inculpaţii C. şi UUUUUUUUUUU. la data de 00 mai 2012. ora 08:40:46 - ce se regăseşte în vol. 14 al dosarului nr. x din 2012 la fila x; (3) Nota telefonica de redare a discuţiei telefonice purtate între inculpaţii C.) şi VVVVVVVVVVV. la data de 11 mai 2012 - ce se regăseşte în vol. 14 al dosarului nr. x din 2012 la fila x; (4) Nota telefonica de redare a discuţiei telefonice purtate între inculpaţii C.) şi KKKKKKKKKKKKKKK. - ce se regăseşte în vol. 14 al dosarului nr. x din 2012 a fila x.

În concluzie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei de către reprezentanţii Ministerului Public prin Rechizitoriul nr. x şi, ulterior, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în urma schimbării încadrării juridice dispuse de către instanţa de judecată din oficiu, se impune a se constata că, din probele administrate în acest dosar, nu se poate concretiza o stare de fapt care să conducă la concluzia cuprinsă în actul de sesizare ori în susţinerile formulate de Parchet cu prilejul ultimului termen de judecată din data de 10 mai 2016, în conformitate cu care inculpata ar fi săvârşit anumite acţiuni/inacţiuni care să se fi circumscris într-o înlesnire în orice mod a presupuselor activităţi de evaziune fiscală.

În acest context, nu s-a demonstrat în exercitarea cărei atribuţii inculpata ar fi înlesnit săvârşirea faptelor menţionate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005, iar din materialul probator se confirma spusele inculpatei conform cu care nu a avut nici măcar faptic vreo implicare în cadrul societăţii O. SRL

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în forma complicităţii se poate constata cu uşurinţă ca acestea nu sunt întrunite faţă de inculpată nici din perspectiva laturii obiective, dar nici sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în cuprinsul sentinţei apelate nu se specifica împrejurările concrete de loc şi timp precum şi activităţile de sprijinire a presupusului mecanism evazionist venite din partea inculpatei, reprezentantul DNA nici măcar cu prilejul ultimului termen de judecată nu a putut face referire la vreun mijloc de probă în susţinerea alegaţiilor sale, din acest punct de vedere nefiind probată existenţa faptei sub aspectul elementului material al laturii obiective.

Din această perspectivă, nu există la dosarul cauzei niciun înscris pe care inculpata să fi semnat sau măcar de care să fi avut cunoştinţă şi prin care să se fi dorit ajutarea în orice mod la ascunderea sursei taxabile/impozabile datorare bugetului consolidat al statului în urma activităţilor comerciale desfăşurate de societatea O. SRL sau prin care să se fi evidenţiat anumite operaţiuni în documente, financiar - contabile ale societăţii fără a avea corespondent în realitate.

Totodată, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, este necesar ca actele de sprijinire (aportul efectiv) să fie date autorului circumstanţiat a infracţiunii predicat, având în vedere că subiectul activ al faptelor prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 trebuie să aibă o anumită calitate, şi anume, să fie administrator al societăţii.

Având în vedere că, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, presupusele faptele reţinute în sarcina inculpatei sunt în legătură directă cu activitatea societăţii O. SRL, pentru a fi în prezenta presupusei infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ajutorul trebuia dat în favoarea inculpatului HH. Or, cum putea să îşi dau aportul la săvârşirea unor presupuse operaţiuni evazioniste de către administratorul societăţii O. SRL când, prin depoziţiile pe care inculpatul HH. le-a avut pe parcursul desfăşurării întregului proces penal, acesta a negat orice implicare a inculpatei în cadrul activităţilor desfăşurate în cadrul societăţii.

Mai mult, acuzaţia de complicitate la evaziune fiscală nu este dublata de niciun mijloc probator astfel ca, la dosarul cauzei (1) nu există nicio interceptare telefonică sau ambientală între ea şi administratorul societăţii HH., (2) nu există niciun înscris prin care inculpata să-l fi sprijinit direct sau indirect pe administratorul societăţii în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, (3) nu există nicio declaraţie de inculpat/martor din care să reiasă o implicare a inculpatei direct sau mediat la vreuna dintre infracţiunile descrise în rechizitoriu.

În aceste condiţii, aşa cum rezultă şi din materialul probator strâns la dosarul cauzei, cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 48 C. pen. nu sunt îndeplinite faţă de inculpată, complicele fiind acea persoană care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta ori sau că va favoriza pe făptuitor.

Prin urmare, antecedenţa cauzală accesorie nu a putut fi stabilită în sarcina inculpatei neputând fi dovedită contribuţia materială sau morală ori acordul sau coeziunea psihică de a crea condiţii favorabile pentru ca presupuşii autori să comită faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.

Apărarea a solicitat instanţei de judecată învestită cu soluţionarea prezentului apel să constate că inculpata, în realitatea obiectivă, nu a întreprins niciun act care, în funcţie de momentul realizării aportului să se circumscrie fie într-o activitate de complicitate anterioară fie într-o complicitate concomitentă săvârşirii infracţiunii.

Sub acest aspect, din toate probele aflate la dosarul cauzei nu există niciun act de complicitate anterioară prin care inculpata să fi creat vreo împrejurare prielnică comiterii de către alte persoane a unor fapte ilicite, simpla semnare în cursul anului 2008 a actului constitutiv al societăţii O. SRL neputând constitui un act care să fi ajutat la înfăptuirea acţiunii incriminate.

Nici din perspectiva complicităţii concomitente săvârşirii infracţiunii nu sunt îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală întrucât în realitatea obiectivă, inculpata nu a îndeplinit nicio acţiune/inacţiune prin care să fi ajut pe presupuşii autori la executarea acţiunilor incriminate, aspect demonstrat şi de materialul probator administrat până în prezent.

Pentru toate aceste motive, în mod nelegal instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei întrucât fapta de complicitate la evaziune fiscală nu a fost săvârşită de inculpată în realitatea obiectivă, nefiind invocat niciun mijloc de probă în susţinerea soluţiei de condamnare.

II.3. Nelegalitatea sentinţei din perspectiva nelegalei constituiri a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală ca parte civilă

Cu titlu prealabil, s-a solicitat a se observa din cuprinsul sentinţei apelate, Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea civilă a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală (în continuare ANAF) stabilind ca prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului în urma presupusei activităţi evazioniste se ridica la suma de 242.642.205,44 RON.

În acest sens, din expozitivul sentinţei apelate s-a putut observa că instanţa de fond a considerat că ANAF s-a constituit parte civilă respectând prevederile procesual penale ce reglementează constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, argument ce nu poate fi primit în considerarea următoarelor argumente, respectiv:

Sub un prim aspect, aşa cum susţin reprezentanţii ANAF la punctul nr. 1 din cuprinsul adresei nr. x din data de 05 februarie 2016, instituţia s-a constituit parte civilă în cauză pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul DNA BBBBB.

În acest sens, s-a arătat că statul, prin ANAF, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 243.551.373,06 RON, preluând cuantumul presupusului prejudiciu astfel cum acesta a fost calculat prin intermediul raportului de expertiză financiar-contabilă dispus în Dosarul nr. x din 2012, în faza de urmărire penală. Din aceasta perspectivă, a solicitat să se constate că organele fiscale nu au întreprins vreun demers în vederea constatării cuantumului prejudiciului ce ar fi fost cauzat în urma neîndeplinirii obligaţiilor datorate de către societăţile implicate în prezenta cauză în urma desfăşurării operaţiunilor de producţie şi comercializare a produselor petroliere.

Concret, conform legislaţiei în vigoare, în ipoteza comiterii unor presupuse fapte de evaziune fiscală, prejudiciul creat bugetului de stat trebuie calculat pe baza unor documente ale organelor fiscale (procese-verbale, rapoarte de inspecţie fiscală, decizii de impunere, etc. şi nicidecum în mod direct prin întocmirea unui raport de constatare/expertiza dispus de organele de urmărire penală.

Aşadar, potrivit prevederilor cuprinse în legislaţia fiscală, organele cu atribuţii în acest sens au obligaţia ca, la solicitarea reprezentanţilor Ministerului Public, să întocmească un proces-verbal prin care să evalueze posibilul prejudiciul pe care un contribuabil îl datorează bugetului de stat şi, în consecinţă, să emită o decizie de impunere aferentă sumei respective.

Astfel, cu această evaluare a creanţei fiscale pe care reprezentanţii fiscului o stabilesc, statul prin reprezentant se va constitui parte civilă într-o cauza penală, desigur organele judiciare putând dispune efectuarea unei expertize pentru a completa sau pentru a constata dacă această sumă a fost corect stabilită de către organele fiscale. Din această perspectivă, prin neemiterea unei decizii de impunere în cursul urmăririi penale se îngrădeşte dreptul constituţional la apărare în contenciosul fiscal, contribuabilul neputând contesta actul administrativ fiscal ce stabileşte creanţa datorată bugetului general consolidat al statului.

În acest sens, instanţa suprema este rugată să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 150 din C. proc. fisc. care stabilesc în sarcina organelor fiscale obligativitatea întocmirii de documente justificative care să ateste prejudiciul pe îl datorează un contribuabil bugetului de stat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, respectiv:procesele-verbale de sesizare a organelor de urmărire penală prin care organele fiscale constata situaţii de fapt ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, precum şi procesele-verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin care se evaluează prejudiciul nu sunt acte administrativ-fiscale în sensul prezentului cod; pe baza proceselor-verbale prevăzute la alin. (1) organul fiscal organizează evidenţa fiscală a sumelor reprezentând prejudiciul înscrise în aceste procese-verbale distinct de evidenţa creanţelor fiscale; contribuabilul/plătitorul sau altă persoana interesata poate să plătească sumele înscrise în procesele-verbale prevăzute la alin. (1) sau, după caz, pretenţiile organului fiscal înscrise în documentele prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal; ori de câte ori, prin actele emise de organele judiciare, rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate, acestea se restituie. În acest caz, dreptul la restituire se naşte la data comunicării actului de către organul judiciar.

Mai mult, chiar şi în situaţia în care un contribuabil nu ar depune declaraţiile fiscale obligatorii, organele din subordinea ANAF au îndatorirea să emită o decizie estimativă de impunere în conformitate cu prevederile art. 66 din O.G. nr. 92/2003 (art. 67 din C. proc. fisc. în vigoare la nivelul anului 2011).

Această soluţie a fost adoptată şi în practica instanţelor de judecată, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 1737 din 25 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în ipoteza în care un contribuabil nu depune declaraţiile fiscale ori nu ţine evidenţa contabilă, organul fiscal are îndatorirea să procedeze la estimarea bazei de impunere prin identificarea elementelor care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.

Pentru toate aceste aspecte, apărarea a solicitat să se constate că, în prezenta cauză, nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ce stabilesc modalitatea de calcul a prejudiciului în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 şi în raport de care persoana vătămată ANAF s-a constituit parte civilă.

Sub un al doilea aspect, din perspectiva legislaţiei fiscale aplicabile în cauza, instanţa de apel este rugată să observe poziţia reprezentanţilor ANAF exprimată la punctul nr. 4 din cadrul Adresei nr. x din 05 februarie 2016, aceştia considerând că, în prezentul dosar nu ar fi vorba despre o creanţă fiscală, ci de un prejudiciu, astfel încât nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 93 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

O primă problemă ce se impune a fi clarificată este legea fiscală aplicabilă în prezenta cauză întrucât, aşa cum rezultă din răspunsul menţionat anterior, reprezentanţii ANAF se raportează la legislaţia care se afla în vigoare în prezent iar nu la prevederile fiscale care era în vigoare la data săvârşirii presupuselor fapte. Or, reprezentanţii ANAF trebuiau să aibă în vedere legislaţia fiscală aferentă perioadei 2011 2012 (şi care era aplicabilă la momentul săvârşirii presupuselor infracţiuni) întrucât aprecierea modalităţii în care o societate comercială îşi respecta (sau nu) obligaţiile decurgând din creanţe fiscale se raportează la legislaţia fiscală în vigoare de la acel moment iar nu la dispoziţiile unei legi viitoare.

Sub acest aspect, a solicitat să se constate că dispoziţiile Legii nr. 207/2015 nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte procedura de stabilire a creanţelor fiscale. A considera altfel ar însemna a nesocoti atât principiul "tempus regit actum"- expresie care denumeşte principiul activităţii legii procesuale - cât şi principiul neretroactivităţii legii (cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile).

În acest sens, art. 6 alin. (1) teza I din C. civ. (norma comună în materie) prevede ca legea civilă se aplica în intervalul de timp cât ea se afla în vigoare. Prin aceasta dispoziţie, se consacra principiul neretroactivităţii legii ce consfinţeşte regula juridică potrivit căreia o lege "se aplica numai situaţiilor juridice care se ivesc în practica după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor ulterioare".

Mai mult, principiul neretroactivităţii legii este un principiu constituţional consacrat şi de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din legea fundamentala ce stabilesc ca "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Prin urmare ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ca un act normativ (cu excepţiile prevăzute de lege) să se aplice retroactiv într-o cauză.

Trecând peste acest aspect, apărarea a considerat că o a doua problemă ce se impune a fi clarificată constă în susţinerea reprezentanţilor ANAF conform căreia dispoziţiile art. 93 alin. (2) din C. proc. fisc. (în vigoare a momentul de faţă) nu sunt aplicabile întrucât în acest dosar întrucât "nu se vorbeşte despre o creanţă fiscală, ci despre un prejudiciu". În acest sens, s-a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează modalitatea prin care se calculează creanţele fiscale respectiv a) prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (1) şi b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri", şi, prin urmare, nici nu se impune stabilirea cuantumului creanţei fiscale datorate bugetului de stat de către societatea O. SRL prin aceasta modalitate. Însă, din această perspectivă, răspunsul reprezentanţilor ANAF nu poate fi primit deoarece, conform reglementarilor fiscale ce erau în vigoare la data comiterii presupuselor fapte ilicite, în ipoteza comiterii unei infracţiuni de evaziune fiscală, ANAF era obligată să calculeze creanţa fiscală şi să emită decizie de impunere pentru ca mai apoi, dacă se considera necesar, se putea desemna un expert care să întocmească un raport de expertiza prin care să aducă la cunoştinţa organelor judiciare aspecte tehnice de natură a influenţa ancheta penală.

Un aspect deosebit de important este şi faptul că ANAF este singura autoritate delegată de stabilire a creanţei fiscale, în baza art. 85 alin. (1) Codul de procedură fiscală, iar simpla emitere a unei ordonanţe pe baza proceselor-verbale ale fostei Gărzi Financiare (actualei DGAF) şi/sau ANAF nu constituie titlu de creanţă fiscală, pentru ca procesele-verbale sunt estimări ale unui prejudiciu fiscal, nu sunt creanţe certe, stabilite conform legii printr-o inspecţie fiscală.

În concluzie, şi din perspectiva legislaţiei fiscale aplicabile, s-a solicitat a se consta că în prezenta cauză, nu este clară modalitatea în care Agenţia Naţională de Administrare fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 243.551.373,06 RON.

Or, în prezenta cauză, societatea O. SRL a făcut obiectul a numeroase controale (în majoritatea cazurilor fiind inopinate) din partea reprezentanţilor ANAF, de fiecare dată, organele fiscale fiind în imposibilitate în a constata o sustragere a societăţii de la plata taxelor aferente producţiei şi comercializam produselor petroliere inferioare. Acest aspect rezulta şi din cele 37 de procese-verbale de control încheiate de ANAF Constanţa cu prilejul controalelor desfăşurate la sediul societăţii O. SRL Mai mult, a solicitat să se observe că, aşa cum rezultă şi din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu există nicio sesizare penală din partea autorităţilor fiscale care să reclame un prejudiciu în sarcina societăţii O. SRL.

Apărarea a solicitat instanţei de apel să observe că modalitatea de stabilire cu certitudine a prejudiciului cauzat este deosebit de importantă mai ales în cazul infracţiunilor economice, în practica judiciară ridicându-se adeseori problematica stabilirii întinderii cu claritate a prejudiciului cauzat ce are incidenţa imediată asupra laturii penale a procesului penal.

Concret, stabilirea cu certitudine a prejudiciului este deosebit de importantă şi din perspectiva încadrării juridice a faptei întrucât are consecinţe în ceea ce priveşte variantele agravante ale infracţiunii de evaziune fiscală, prin condiţionarea tratamentului sancţionator al acestora de depăşirea unor praguri valorice de 100.000 de euro şi respectiv 500.000 de euro reprezentând tocmai cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat.

Astfel, din interpretarea legislaţiei fiscale coroborata cu dispoziţiile comune în materie (impuse de C. civ.) se considera ca un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigura, neîndoielnică şi, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent, atunci când fie este declarat de contribuabil sau prin decizie de impunere ANAF. Stabilirea certă a prejudiciului produce consecinţe practice nu doar asupra încadrării juridice pe care organul judiciar este chemat sa o stabilească, ci şi asupra altor aspecte derivate din angajarea mecanismului răspunderii penale, cum ar fi posibilitatea de exercitare din partea inculpatului a cauzei de nepedepsire ce a fost prevăzuta de art. 10 din Legea nr. 241/2005 (pe temeiul aplicării legii penale mai favorabile, în situaţia în care faptele au fost săvârşite anterior transformării cauzei de nepedepsire într-o cauza de reducere a pedepsei) sau a cauzei de reducere a pedepsei incidenţa în momentul de faţă şi doar în situaţia în care pretenţiile părţii civile se confunda cu prejudiciul stabilit în cursul procesului penal.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ce era în vigoare la momentul plasării activităţii infracţionale de către organele de urmărire penală, "în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, până la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplica o sancţiune administrativa, care se înregistrează în cazierul judiciar". Mai mult, stabilirea cu certitudine a prejudiciului are o înrâurire directă şi asupra întinderii masurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului, pe care organele judiciare sunt obligate să le instituie, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Nu în ultimul rând, un alt aspect ce ţine de stabilirea cu exactitate a prejudiciului este soluţionarea laturii civile a procesului penal. În acest sens, practica judiciară în materie este neunitară, propunând multiple moduri de apreciere a prejudiciului.

Într-o prima orientare jurisprudenţială, se susţine că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat printr-o infracţiune de evaziune fiscală trebuie să fie compus doar din cuantumul obligaţiei fiscale ce a fost sustras de la plata, cuantumul celorlalte obligaţii fiscale accesorii (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere) nefiind susceptibile de a intra sub incidenţa noţiunii de prejudiciu cauzat statului, deoarece ar reprezenta simple debite fiscale formate ca urmare a naşterii unui raport juridic de conflict, exclusiv, de drept fiscal, aşadar acestea neavând origini "penale" ar fi ilogic să fie imputate făptuitorului în cadrul unui proces penal.

Un alt argument susţinut de promotorii acestei opinii ar fi acela că aceste obligaţii accesorii se multiplică inclusiv pe perioada procesului penal după un algoritm stabilit de Codul de procedură fiscală, şi cum procesului penal nu i se poate stabili o durata certă, nici aceste obligaţii fiscale nu pot avea o întindere certă, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere de organul judiciar.

Totodată, s-a susţinut faptul că durata procesului penal este independentă de voinţa făptuitorului, adeseori fiind determinată de conduita organelor judiciare, fiind lipsit de justeţe ca mărimea prejudiciul imputat făptuitorului să fie dependentă de un factor exterior acestuia, aşa cum este durata procesului penal.

Într-o alta orientare jurisprudenţială, se consideră faptul că stabilirea prejudiciului trebuie raportat la definiţia sa din dreptul civil, acesta fiind o paguba materiala ce se compune atât din prejudiciul efectiv transpus în cuantumul obligaţiilor de la plata căror s-a sustras contribuabilul damnum emergens, dar şi din beneficiul nerealizat de către titularul acestor venituri (lucrum cessans).

Astfel, potrivit art. 1385 alin. (3) C. civ. "despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferita de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îi realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului".

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o situaţie de speţa deferită instanţei supreme în apel, care, deşi se focalizează asupra altor instituţii de drept penal substanţial, sunt esenţiale şi în prezenta cauză:

"(...), inculpatul nu poate beneficia însă de dispoziţiile legii penale favorabile pentru ca nu a acoperit integral prejudiciul cauzat bugetului de stat. În soluţionarea acţiunii civile, instanţa este ţinută şi de respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercata cât şi acoperirea folosului material, a unui câştig de care partea civilă a fost lipsită. În cauză, inculpatul a achitat obligaţiile fiscale de la care societatea ce o administra s-a sustras (taxa pe valoare adăugata) în cuantum de 3.731 RON şi impozit pe profit în suma de 3.147 RON, dar nu a achitat majorările de întârziere (damnum emergens) aferente sumei achitate, calculate conform Codului de procedură fiscală de la 25 octombrie 2005, când obligaţiile de plată au devenit scadente, şi până la 11 ianuarie 2011, când inculpatul a achitat paguba efectivă". Soluţia pronunţată de instanţa supremă îmbrăţişează dispoziţiile civile potrivit cu care prejudiciul se repara integral, iar acesta trebuie să se compună atât din pierderea suferita de cel prejudiciat, cât şi din câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut sa-1 realizeze şi de care a fost lipsit.

Potrivit acestei ultime opinii, în intervalul de timp cât bugetul general consolidat a fost privat de plata unor obligaţii fiscale ce au fost sustrase prin mijloace frauduloase, titularul acestor creanţe fiscale a fost lipsit de posibilitatea legala să obţină un câştig prin tezaurizarea sau utilizarea respectivelor sume de bani. în consonanta cu acest aspect, se ridica problema sediului materiei incident în aceasta chestiune.

Având în vedere toate aceste aspecte, apărarea a solicitat să se observe că, pe de o parte, C. civ. conţine dispoziţii exprese cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale, precum şi la modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat iar, pe de altă parte, pot fi pe deplin aplicabile şi dispoziţiile Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, ce reglementează norme juridice proprii cu privire la debitele fiscale ce au fost sustrase plăţii către bugetul general consolidat.

Sub acest aspect, se consideră că atât în literatura de specialitate cât şi în practica instanţelor de judecata că, în tot cursul procesului penal având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală, dispoziţiile C. pen. şi C. proc. pen., precum şi cele ale legii speciale trebuie racordate cu dispoziţiile legii fiscale şi de procedură fiscală. De altfel, analizând atent dispoziţiile Legii nr. 241/2005, legiuitorul defineşte noţiunea de obligaţii fiscale (art. 2 lit. e) făcând trimitere la dispoziţiile Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, în care evident sunt regăsite norme juridice speciale edictate de legiuitor şi distincte de cele prevăzute de C. civ.

Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile Legii nr. 241/2005 ce definesc prejudiciul în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală sunt considerate speciale faţă de norma generală statuată în C. civ., acestea se vor aplica cu prioritate conform principului "specialia generalibus derogat".

Aşadar, întocmirea unui raport de expertiză de către un expert contabil care nu face parte din cadrul ANAF poate avea consecinţe sub aspectul determinării creanţei fiscale, acesta fiind un domeniu strict specializat, fiind necesare anumite cunoştinţe suplimentare de contabilitate faţă de cele deţinute de experţii din cadrul organelor judiciare.

În concluzie, faţă de toate argumentele pe care le-a invocat, la adresa nr. x din data de 5 februarie 2016 ce conţine răspunsul reprezentanţilor Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală cu privire la modalitatea prin care aceasta instituţie a înţeles să se constituie parte civilă prezentul dosar, s-a solicitat să constate următoarele: într-o cauză penală ce implică săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală statul prin ANAF nu se poate constitui parte civilă fără un prejudiciu cert, adică fără demararea unei inspecţii fiscale şi fără emiterea unei decizii de impunere, care pot fi contestate în contencios fiscal. Organul de urmărire penală are obligaţia ca. pe durata cercetării penale a persoanei suspectata de comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, să solicite ANAF o decizie fiscală. Din practica instanţelor de contencios a reieşit, faptul că instanţele nu au rolul de a stabili creanţe fiscale. ANAF fiind singura autoritate care, prin lege specială, are acest drept, organul de urmărire penală neavând dreptul de a calcula prejudiciu fiscal, dacă acest prejudiciu nu a fost stabilit de ANAF? Instanţa nu poate stabili un prejudiciu (constând într-o creanţa fiscală), dar poate verifica prin expertiză legalitatea acesteia, după care trebuie să se pronunţe cu privare la corectitudinea deciziei de impunere, care este o decizie definitivă. Prin neemiterea unei decizii de impunere în cursul urmăririi penale se îngrădeşte dreptul constituţional la apărare în contenciosul fiscal, neputându-se contesta actul administrativ fiscal, un drept garantat al contribuabilului.

În concluzie, având în vedere cele expuse anterior, apărarea a solicitat a se observa că soluţia instanţei de fond este nelegală şi, prin urmare, se impune achitarea inculpatei întrucât nu a comis faptele pentru care am fost trimisa în judecată.

Astfel, analizând materialul probator constând în declaraţii de inculpaţi şi martori, înscrisurile depuse la dosar precum şi notele S.R.I. de redare a convorbirilor telefonice, expertize extrajudiciare se poate constata că inculpata, în niciun moment nu a avut vreo implicare în cadrul societăţii O. SRL sau în cadrul unei alte societăţi ce avea ca obiect de activitate producţia şi comercializarea produselor petroliere;

Totodată, în ceea ce priveşte acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat, s-au demonstrat susţinerile inculpatei în conformitate cu care dintre inculpaţii din acest dosar nu îl cunoştea decât pe B. (fostul său soţ), F. şi M. nefiind cunoscută de ceilalţi inculpaţi sau martori din dosar. Materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit în faţa instanţei de fond susţine ipoteza conform cu care inculpata nu a participat la săvârşirea niciunei presupuse infracţiuni economice având ca scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului şi nici nu am înlesnit sau ajutat la săvârşirea unor asemenea operaţiuni.

De asemenea, din punct de vedere profesional, principala preocupare a inculpatei a fost reprezentată de activitatea desfăşurată în cadrul sălii de kinetoterapie, iar pe plan familial, prioritari au fost şi rămân în continuare cei trei copii pe care îi au împreună cu fostul soţ şi de a căror creştere şi educare se ocupa singură.

Mai mult, din perspectiva conduitei procesuale a inculpatei, se poate observa că nu s-a sustras în niciun moment de la urmărire penală, ba dimpotrivă, a înţeles să nu tergiversez procesul penal punându-mă la dispoziţia organelor judiciare în scopul lămuririi situaţiei procesuale: (1) a renunţat la toate procedurile de extrădare, cu consecinţa scurtării duratei procesului penal; (2) a înţeles să dea declaraţii atât cu ocazia confirmării mandatului de arestare preventiva cât şi cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, neprevalându-se în niciun moment de dreptul la tăcere deşi legal aveam aceasta posibilitate).

Nu în ultimul rând, făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo", prin raportare la întregul material probator administrat în cauza atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată se poate observa că nicio probă nu conduce la prezumţia că ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Aşadar, instanţa de judecata este rugata să constate, ca atât în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi în cazul faptei de complicitate la evaziune fiscală, acuzarea nu a putut demonstra îndeplinirea condiţiilor atât sub aspectul tipicităţii subiective (mens rea) cât şi sub aspectul tipicităţii obiective a faptelor menţionate supra.

În acest context, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la evaziune fiscală, întrucât aşa cum rezulta din materialul probator administrat în cauză inculpata nu a săvârşit în realitatea obiectiva faptele pentru care a fost condamnată impunându-se achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, în ceea ce priveşte situaţia inculpatei, apărarea a susţinut că se impune achitarea în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prezumţia de nevinovăţie nefiind înlăturată prin administrarea unor probe care să îi stabilească cu certitudine vinovăţia cu care ar fi acţionat precum şi împrejurările concrete de loc şi de timp în care au fost comise presupusele infracţiuni.

În concluzie, apărarea a solicitat respectuos instanţei de judecată, în baza dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 106/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi, rejudecând cauza în mod integral devolutiv, să dispună în principal achitarea inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală întrucât faptele nu există.

În subsidiar, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală întrucât nu există probe care demonstreze săvârşirea acestor fapte.

Apelanţii inculpaţi B. şi C., prin motivele de apel, depuse prin avocatul ales, XXXXXXXXXXX., au criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerentele fiind dezvoltate în cele ce succed.

I. Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a), art. 399 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. 1969, întrucât din pedepsele aplicate nu au fost scăzute şi perioada privării de liberate necesară extrădării lor din S.U.A.

Astfel, la data de 18 martie 2014 au fost puse în executare mandatele de extrădare, fiind arestaţi de către organele judiciare americane abilitate, în cazul lui B. punerea în executare a MAP nr. 30/UP din 11 iulie 2012 fiind făcută în România la data de 15 mai 2014, iar pentru C., acelaşi mandat a fost pus în executare de către judecătorul de drepturi şi libertăţi competent, la data de 7 mai 2014.

În raport de prevederile imperative ale celor trei texte normative incidente şi indicate de către judecătorul fondului, era necesar a fi dedusă prevenţia începând cu data de 18 martie 2014 pentru ambii apelanţi-inculpaţi, iar nu - cum greşit s-a procedat - începând cu datele de 15 mai 2014 şi respectiv 7 mai 2014. Deducerea perioadei respective este obligatorie conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cu care "Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile romane în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române". Şi Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite al Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008) stipulează la art. 14 alin. (1) că:

"Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate OOOOOOOOOOOOOOO. temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ţinută în stare de arest în statul solicitant şi va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condiţiile ce vor fi stabilite prin acord între părţi. Timpul petrecut în arest pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat din perioada rămasă de executat în statul solicitat".

Or, întreaga jurisprudenţă naţională, în relaţia cu S.U.A., în ceea ce priveşte instituţia extrădării, face trimitere şi la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 republicată, care conţine norme de principiu (Decizia penală 119 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia nr. 994 din 2 martie 2012 a I.C.C.J., Sentinţa penală nr. 94 şi nr. 150 din 16 august 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti).

II. Reţinerea unei situaţii de fapt contrare celei reieşite din probele administrate în cele două faze procesuale

S-a susţinut că atât actul de inculpare ca şi sentinţa apelată au fost contradictorii de la un paragraf la altul sau de la o pagină la alta, atunci când se reţine o anumită situaţie de fapt.

Astfel, s-a reţinut că în perioada mai 2011 - iulie 2012 inculpatul alături de ceilalţi 8 coinculpaţi ar fi constituit în grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală (paragr. 1, f. x R.), fiind sprijinit în diferite modalităţi de către inculpaţii KK., LL., K., L. şi N. - care reprezentau palierul de protecţie - precum şi de către inculpaţii MM., M., E., NN., A. şi OO. care s-ar fi aflat în subordinea celorlalţi membri şi ar fi executat dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit (paragr. 2, f. x R.). În continuare a susţinut că inculpatul împreună cu C. şi HH. precum şi O. SRL ar fi: ascuns sursa impozabila corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea; înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei; omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei.

Apărarea a precizat că s-a afirmat, în motivarea instanţei de fond că reuşita presupusei activităţi infracţionale a fost posibilă şi prin aceea că apelanta-inculpată C. ar fi pus la dispoziţia autorilor infracţiunii de evaziune fiscală ".. însăşi societatea al cărei acţionar majoritar era ... în schimbul procurării unor avantaje materiale consistente pentru sine şi alţi apropiaţi ai săi.". Este evident, în opinia apărării, ca afirmaţia este lipsită de consistenta din moment ce nici o proba administrată în cele doua faze procesuale nu induce concluzia ca aceasta ar fi cunoscut vreun moment că prin agentul economic al cărei acţionar majoritar era s-ar fi desfăşurat vreo activitate neconformă cu legea, ea acceptând din partea fostului soţ, coinculpatul B., să-i folosească numele pentru înfiinţarea societăţii respective. Mai mult, aceasta locuia efectiv în Municipiul Bacău unde avea deschisă o sală de fitness din care îşi câştiga existenţa zilnică şi niciodată nu a fost în localitatea N. Bălcescu de pe raza judeţului Constanţa - unde funcţiona antrepozitul fiscal - atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de fond neidentificând vreun martor care să o fi văzut sau să o fi cunoscut pe aceasta în calitatea de patron sau la sediul societăţii.

Poziţia şi rolul apelantei-inculpate în înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii de către SC O. SRL este identic cu cel al martorei FFFF. - care nu a fost acuzată de săvârşirea niciunei infracţiuni - pe numele căreia soţul său, inculpatul D. a înfiinţat SC P. SRL Deşi aceasta avea şi calitatea de administrator în acte - pe care apelanta-inculpata C. nu l-a avut niciodată - cel care s-a ocupat efectiv de activitatea societăţii a fost soţul său, D.

Pentru a justifica soluţia de condamnare a apelantei-inculpate C., pe tot cuprinsul motivării judecătorul fondului o apropie şi o leagă de fostul soţ - coinculpatul B. - folosind cuvinte şi expresii de genul "pentru a asigura inculpaţilor B. şi C. beneficiul obţinerii unei părţi importante din produsul infracţional rezultat din activitatea evazionist inculpaţii D. şi SC P. SRL, prin efectuarea unor operaţiuni bancare repetate, au transferat către un cont din Dubai controlat de către inculpaţii B. şi C. prin intermediul OOOOO., suma totala de 13.212.000 USD provenita din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, înregistrând ca justificare, pentru a disimula originea ilicită a cestei sume, operaţiuni fictive de consultanţă".

În primul rând, folosirea permanentă a celor două nume împreună este de natură a induce mesajul subliminal celor ce lecturează motivarea, a vinovăţiei cu orice preţ a apelantei-inculpate C. În al doilea rând, nimic mai neadevărat decât că sursa sumei de 13.212.000 USD ar fi evaziunea fiscală, atât organul de urmărire penală cât şi judecătorul fondului refuzând să ia în considerare realitatea că valoarea acestui comision de 100$/tonă motorină importată a fost adăugată la preţul de revânzare către O. SRL şi din acest punct de vedere nu se poate reţine nici o faptă de natură penală şi nici un prejudiciu, sursa banilor transferaţi în Dubai fiind licită.

Contractul de comision de 100$/tonă motorină importată perfectat între P. SRL şi OOOOO. Dubai este perfect legal din punct de vedere al dreptului civil-comercial, în lumea afacerilor orice activitate fiind prestată numai oneros. iar nu cu titlu gratuit.

În temeiul acestui contract comercial dintre cele două societăţi a fost transferată legal suma de bani, prin instituţiile bancare (RRRRRRR.) - schimbul valutar având loc prin licitaţie bancara interna la cursul zilei respective.

Apărarea a arătat că nu se poate contesta că numitul D. era o persoană fără sistem relaţional în afara tarii, pe când B. se ocupa de afaceri cu petrol de ani de zile - atât în ţară cât şi în străinătate - cunoscând oameni de afaceri străini ce operau în domeniul respectiv şi oferind ca şi bonitate pentru seriozitatea afacerii, persoana sa. Nu este explicat din care probe reiese ca C. "controla" SC O. SRL, folosindu-se acelaşi procedeu de transmitere subliminală a ideii vinovăţiei inculpatei prin folosirea repetata a sintagmei "inculpaţii NNNNNNNNNNNNNNN.".

De asemenea, afirmaţia potrivit cu care "inculpatul B. a fost cel care a conceput şi coordonat întreaga activitate infracţională, iar alături de fosta lui soţie, inculpata C., care a avansat resursele necesare desfăşurării acestei activităţi, au fost principalii beneficiari ai sumelor obţinute din activitatea de evaziune fiscală şi supuse unui proces de spălare a banilor înainte de a intra în posesia lor. " a demonstrat dorinţa de a-i condamna cu orice preţ pe cei doi apelanţi-inculpaţi, în lipsa oricărui probatoriu care să justifice respectiva concluzie. S-a susţinut că nici o probă a cauzei nu a ilustrat ideea finanţării activităţii presupus, aşa infracţionale de către apelanta-inculpată C., care de altfel cum s-a mai arătat, îşi câştiga existenţa din sala de fitness deschisă în Bacău.

Negând realitatea şi legalitatea contractului de comision dintre P. SRL şi OOOOO. Dubai, a considerat transferurile de bani ca şi sursa acestora ilegale absolut, deşi contractul exista şi îndeplineşte toate cerinţele de valabilitate, iar sumele transferate nu au nici o legătură cu activitatea desfăşurată de SC O. SRL, reprezentând comisionul reflectat în adaosul comercial practicat de P. SRL la revânzarea motorinei importate către aceasta firma. Eroarea în care s-a aflat judecătorul fondului s-a regăsit peste tot în motivare, confundând obiectul contractului de comision cu unul de consultanţă, caz în care într-adevăr ar fi fost nevoie de documente justificative pentru plata sumelor respective.

Din moment ce contractul în discuţie exista şi întruneşte toate condiţiile de valabilitate - întocmit fiind de un specialist în drept (avocat) - constituind fundamentul transferurilor bancare, nu s-a considerat ca fiind instrumentul de spălare a banilor - cum tendenţios se afirma - mai ales că sumele de bani sunt incluse în adaosul comercial de revânzare a motorinei, iar nu produsul infracţiunii de evaziune fiscală.

Apărarea a susţinut că judecătorul fondului nu a ţinut cont de realitatea obiectivă că între SC Q. SRL şi SC R. SRL - pe de o parte - şi SC O. - pe de altă parte - nu există nici o legătură directă, prin urmare cei 2 administratori ai respectivelor societăţi nu aveau cum să-şi dea seama, pe baza documentelor de livrare care proveneau de la societăţile fantoma, ca SC O. SRL nu-şi plătise taxele aferente şi astfel contribuie la o activitate infracţională.

Totodată, apărarea a arătat că, nesusţinută de probe, este şi afirmaţia potrivit cu care grupul infracţional ar fi fost patronat de inculpatul B. care ar fi beneficiat de un presupus palier de protecţie, în condiţiile în care cele 3 persoane inculpate (K., L. şi KK.) despre care s-a susţinut că ar fi constituit respectivul palier nu "cunoşteau natura reală a activităţilor frauduloase desfăşurate de membrii acestuia, nu au intervenit eficient pentru a stopa fraudarea bugetului ", contrar ideii expusa de judecătorul fondului cum ca ar fi dovedit acest fapt.

Pornind de la realitatea asumată de către inculpatul B. privind înfiinţarea SC O. SRL, achiziţionarea instalaţiei de cracare cât şi punerea în funcţiune a acesteia în vederea producerii de CLG, CLU şi CLN 1, CLN 2 - când era şi administratorul operatorului economic (anul 2008) - nejustificat se concluzionează ca acesta, ulterior, în perioada mai 2011 - iulie 2012 ar fi coordonat în fapt activitatea firmei.

Pentru a ajunge la concluzia eronată a administrării în fapt a SC O. SRL de către B., instanţa de fond a invocat declaraţiile a 3 inculpaţi şi anume: HH., E., D.

Apelanţii au susţinut că în faţa procurorului condamnatul HH. a susţinut mincinos că nu cunoaşte nimeni despre presupusa activitate infracţională, nu a fost implicat în niciun fel, a muncit doar 2 ore pe zi, şi că în rest activitatea ar fi fost coordonată de către inculpatul B., care însă aşa cum a reieşit din celelalte declaraţii nu a fost cunoscut de majoritatea martorilor şi inculpaţilor implicaţi în cauză, deşi chiar instanţa de fond a arătat că depoziţia sa prin care se deroba de răspundere nu poate fi luată în considerare, neavând argumente pertinente pentru a înlătura probele testimoniale din care a reieşit cu prisosinţă implicarea sa în activitatea infracţională (...). La cercetarea judecătorească acesta a solicitat aplicarea procedurii simplificate pentru care de altfel a şi primit o condamnare definitivă de 3 ani şi 8 luni închisoare. Că afirmaţiile sale privind rolul decizional al inculpatului B. în activitatea ilegală a firmei cât şi în coordonarea şi conceperea grupului infracţional organizat sunt mincinoase, au fost demonstrate de refuzul sau de a da orice depoziţie în sala de judecată în şedinţa publică, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, pentru a putea fi evidenţiat faptul dacă susţinerile sale din faza de urmărire penală (declaraţie data în data de 27 mai 2014 când deja se afla în penitenciar în executarea unei alte pedepse) au fost reale sau pur şi simplu a pasat responsabilitatea asupra inculpatului B..

În opinia apărării, reţinerea ca adevărată a susţinerii acestui condamnat potrivit cu care inculpatul B. i-ar fi spus la demararea activităţii că rolul lui este să execute ceea ce îi transmite el care este factor de decizie, întrucât firma ar beneficia de protecţie, iar eventualele controale de către alte organe vor fi fără probleme, a fost neconfirmată şi nu poate fi coroborată cu nicio altă probă a cauzei. A fost evidentă uşurinţa şi dorinţa instanţei de fond de a-şi fundamenta soluţia pe declaraţia de la urmărire penală a acestui inculpat, din moment ce şi-a însuşit afirmaţiile sale potrivit cu care ".. a acceptat rolul de subordonat al acestuia, întrucât la început a crezut ca vor face comerţ legal cu motorina, însă, în momentul în care a constatat ca, în fapt, cumpărau şi vindeau motorina, însă declarau la organele statului ca vând CLG, i-a spus lui B. ca ceva este în neregula, însă acesta l-a asigurat ca nu vor avea probleme".

Cu toate că atât parchetul, cât şi instanţa de fond nu au putut nega realitatea judiciară că din probele administrate a reieşit cercul familial, foarte apropiat al condamnatului HH., care în calitate de acţionar minoritar al O. SRL nu avea niciun interes să desfăşoare o activitate licită, profitabilă pentru asociatul majoritar inculpatul B., interesat fiind în primul rând de câştigurile ce puteau fi asigurate în mod ilicit şi care, în mare parte, intrau în propriile buzunare sau celor apropiaţi lui, nu au fost în măsură să înlăture motivat susţinerile noastre în acest sens.

Potrivit ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător acesta a dobândit la data de 7 octombrie 2011 prin cumpărare 6 ha de teren (extras CF x), la data de 05 octombrie 2011, tot prin’ cumpărare, încă 5 ha de teren (extras CF x). S-a mai instituit sechestru asigurător şi pe 3 autoturisme: Audi A4 cu nr. x, YYYYYYYYYYY. cu nr. x şi x cu nr. x

Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare a reieşit că acesta este locuieşte (împreună cu soţia, cele 2 fiice şi mama sa) într-un imobil situat în localitatea M Kogălniceanu, nr. 144 compus din demisol, parte, etaj şi mansardă despre care a afirmat însă că ar fi proprietatea inculpatului ZZZZZZZZZZZ. Cu ocazia respectivă au fost găsite sumele de 82.000 RON şi 26.025 euro, 2 pistoale, 5 laptop-uri şi 29 telefoane mobile şi alte 5 autoturisme mărcile: 2 exemplare JJJJJJJ. de culoare negru cu nr. de înmatriculare: x şi y, Mercedes de culoare alb cu nr. de înmatriculare x, Mercedes de culoare negru, cu nr. de înmatriculare x şi un BMW de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x unde a fost găsita şi o ştampila a BB. SRL, pe lângă alte documente? Interesant este ca au fost găsite un nr. de două antecontracte de vânzare cumpărare imobile şi 4 contracte de vânzare-cumpărare imobile pe numele soţiei sale AAAAAAAAAAAA., încheiate în perioada 07 octombrie 2011-26 aprilie 2012.

Ori, în condiţiile în care condamnatul HH. era "executantul docil" despre care face vorbire instanţa de fond şi pe a cărei declaraţie - în principal - se bazează condamnarea inculpatului B. - s-a născut întrebarea legitimă sursei financiare pentru opulenţa şi bunăstarea, ca şi averea deţinută de acesta, deşi cele 5% din acţiunile O. SRL nu-i asigurau venituri consistente, profitul din actele financiar-contabile fiind nesemnificativ.

Conform celor învederate în susţinerea apelanţilor şi teza de apărare conform căreia artizanul întregii acţiuni de iniţiere, constituire, coordonare a grupului infracţional organizat cât şi a conceperii întregului mecanism de evaziune fiscală i-a aparţinut, inducându-1 în eroare pe inculpatul B. cu privire la legalitatea activităţii desfăşurate, cu concursul deplin al celor angajaţi de el (prieteni, rude afini), a martorului UU. - tehnologul instalaţiei de cracare - care a întocmit în fals, bonuri de consum, rapoarte de producţie, pontaje zilnice pentru operatorii din tura care deserveau instalaţia pe care circula însă numai motorina, prezenta eşantioane şi probe de CLG, CLU organelor de control, etc.

S-a subliniat faptul că în ideea de a obţine cât mai multe foloase ilicite, inculpatul HH. şi-a atras lângă el, în activitatea desfăşurată în cadrul O. SRL, rude şi afini, oameni de încredere ca: XXX. - operator ghişeu RRRRRRR. M. Kogălniceanu (verişoară); BBBBBBBBBBBB. - responsabil agenţie RRRRRRR. (verişoară primară cu soţia sa); MMM. - angajat O. SRL (nepot); D. - care controla în fapt unele din societăţile fantomă (verişor). De altfel, cu acesta se sfătuia permanent, amândoi căutând oameni predispuşi să înfiinţeze societăţi pe numele lor; NN., contabil O. SRL (concubinaj notoriu cu HH.).

Faţă de amploarea activităţii, a numărului mare de firme înfiinţate, condamnatul HH. ar fi trebuit să fie permanent sfătuit, îndrumat, monitorizat, ori - aşa cum s-a recunoscut atât prin rechizitoriu cât şi prin sentinţa atacată, inculpatul B. s-a aflat mai tot timpul în afara graniţelor ţării - în nici o fază procesuală nu s-au administrat probe constând în convorbiri telefonice zilnice, e-mail-uri, sms-uri sau alte mijloace de comunicare la distanta prin care să se dovedească implicarea acestuia în activităţile presupus infracţionale, situaţie faţă de care, atât organul de urmărire penală cât şi judecătorul fondului au trebuit să prezume că inculpatul B. şi-ar fi luat măsuri deosebite de conspirativitate pentru a nu se demonstra implicarea sa în activitatea infracţională în condiţiile în care este evident ca erau necesare, dacă nu convorbiri telefonice, cel puţin e-mail-uri sau sms-uri ori o altă corespondenţă între cei 2 inculpaţi, pentru a fi justificată poziţia de "executant docil" a condamnatului HH., cum eronat se susţine în motivare.

Apărarea a arătat că pentru a-şi susţine cât decât teoria, judecătorul fondului a invocat depoziţia condamnatului HH. din faza de urmărire penală datorită faptului că - în faţa instanţei, în timpul cercetării judecătoreşti - acesta a refuzat expresis verbis, încă de la începutul declaraţiei, să răspundă vreunei întrebări a apărării, devenind absolut obligatorie înlăturarea susţinerilor acestuia, care de altfel este contrazis şi de restul ansamblului probator.

În opinia apărării, tot neadevărat, acelaşi condamnat a mai susţinut, că B. ar fi coordonat-o pe inculpata M., în condiţiile în care aceasta a arătat - afirmaţiile sale coroborându-se cu ale celorlalţi inculpaţi şi martori ca şi cu interceptările telefonice dintre cei doi - ca cel care dicta ce are de făcut zilnic şi cum să întocmească documentele contabile (sens în care sunt şi convorbirile telefonice şi sms-urile) era HH.. De asemenea, mincinos a susţinut HH. că nu el era factorul de decizie- pasând întreaga responsabilitate pe seama inculpatului B. - deşi numeroşi martori şi inculpaţi îi califica ca fiind "CCCCCCCCCCCC." în cadrul SC O. SRL, el fiind cel care decidea şi coordona întreaga activitate (D., NN., VV., DDD., WWW. - poliţist la care acesta cerea datele maşinilor necunoscute care circulau în zona - MMM., UU., EEE., PPP., LLL. etc).

Ca decidentul care dispunea de sistem relaţional cu factorii de răspundere din instituţiile publice de control locale era condamnatul HH. a reieşit din chiar motivarea hotărârii, respectiv redarea fragmentelor din interceptările telefonice din datele de 30 mai 2012 şi 04 iunie 2012 dintre acesta şi alte persoane

Nu s-a neglijat nici aspectul ca HH. ca şi inculpatul D. fac obiectul şi altor dosare penale - alături de majoritatea inculpaţilor şi martorilor din această cauză - pe rolul Tribunalului Călăraşi, în care B. a primit soluţie de clasare (ordonanţa din 71D/P/2014 din data de 25 ianuarie 2016) rămasă definitivă prin sentinţa penală din data de 11 aprilie 2016 pronunţată în dosarul penal nr. x din 2016, ceea ce denotă rolul de lider şi organizator al lui HH. a unei alte activităţi similare, cu alte firme fantomă, pe raza judeţului Călăraşi (Anexa 4). Tot condamnatul HH. a făcut obiectul dosarului nr. x din 2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa pentru alte infracţiuni de evaziune fiscală în forma continuată cât şi a dosarului penal nr. x din 2016 privind infracţiunea de trafic de influenţă.

În sprijinul confirmării realităţii acuzaţiilor condamnatului HH. privind inculparea inculpatului B. instanţa de fond a invocat declaraţiile vărului acestuia, inculpatul D.

După ce este prezentat modul legal în care B. îi comunica acestuia ca SC P. SRL va importa motorină de pe piaţa internaţională prin intermediul său, contra unui comision încasat de către firma sa intermedia - OOOOO., accepta ca veridică afirmaţia inculpatului D. cum că "l-a asigurat ca totul este în regula şi ca el le asigura spatele, aşa încât să aibă grija ce fac mai departe, inculpatul MMMMMMMMMMMMMMM. interpretând aceste spuse ca pe o ameninţare, în sensul de a nu face vreo greşeală, care să îi afecteze şi pe el". În situaţia dată s-a născut întrebarea legitimă cu privire la interesul acestui inculpat de a accepta să înfiinţeze o societate şi să deruleze activităţi de import de motorină, în condiţiile în care deja susţine că a fost ameninţat de către inculpatul B., cu toate ca nu avea nici un fel de obligaţie sau alta relaţie cu acesta la acel moment? Interceptările convorbirilor telefonice dintre cei doi veri (HH. şi D.) au fost elocvente în ceea ce priveşte colaborarea, înţelegerea şi rolul de coordonare pe care îi avea primul în raport cu cel de al 2-lea. Au fost exemplificate notele din date de 14, 16, 17 noiembrie 2011 şi 10 decembrie 2011 (Anexa 5).

Apărarea a susţinut că nu se poate pune temei pe declaraţia acestui coinculpat, fiind demonstrat şi de faptul că alături de vărul său, au dezvoltat o altă reţea infracţională pe componenta comercializării ilegale de motorină ce face obiectul dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi.

S-a arătat în continuare că sentinţa atacată abundă în afirmaţii neprobate, departe de realitatea judiciară, cum ar fi "iar B. nu făcea nimic în legătura cu activitatea acestei societăţi sau a firmelor paravan implicate fără acordul lui HH. şi nici HH. fără încuviinţarea lui B., întrucât numai în felul acesta se putea menţine controlul asupra acestei activităţi", care de altfel a demonstrat şi contradictorialitatea motivării, inducând confuzie în ceea ce priveşte logica şi ierarhia grupului infracţional organizat.

Cel de-al treilea fundament al incriminării inculpatului B. l-a constituit declaraţia inculpatului E. - care a dat declaraţie în faţa instanţei de judecată numai după ce se afla deţinut în penitenciar în executarea unei alte pedepse, refuzând sa răspundă la orice întrebare a apărării şi precizând încă de la debutul audierii sale că accepta numai 'întrebările procurorului - care din punct de vedere al jurisprudenţei europene, tocmai datorită considerentelor expuse, nu putea fi avuta în vedere de către judecătorul fondului? Instanţa de fond nu a dorit să vadă afirmaţia singulară a inculpatului E., conform căreia sumele de bani retrase în numerar prin firmele fantomă pe care acest inculpat le controla ar fi ajuns în posesia inculpatului B. prin predare efectiva, fără a fi în stare să descrie cum se desfăşura aceasta remitere de bani inculpatului (locuri de întâlnire, mijloace de transport, cuantumul sumelor). Deşi declaraţia sa nu putea fi avută în vedere, pentru a întări justeţea condamnării, instanţa de fond îşi însuşeşte ad litteram şi afirmaţiile acestui inculpat - care este implicat în activitatea infracţională, după cum a demonstrat însăşi motivarea hotărârii - potrivit cu care ar fi fost ameninţat de inculpatul B., când respectivul se afla pe teritoriul S.U.A.

O altă contradictorialitate a hotărârii a fost regăsită atunci când judecătorul fondului a afirmat că "inculpatul HH. a fost cel care s-a ocupat efectiv de coordonarea activităţilor de execuţie a acelor etape ale planului infracţional care presupuneau achiziţionarea motorinei în regim suspensiv de accize, vânzarea ocultă a acestei către cumpărătorii Q. şi R., organizarea activităţii de transport a motorinei din CCCCC. până la destinatari şi simularea prin întocmirea documentelor aferente a activităţilor de producţie şi comercializare a produselor energetice de calitate inferioara". De fapt, această frază a fost singura conforma cu probatoriul cauzei, demonstrând mai presus de orice dubiu ca cel care a fost indus în eroare cu privire la aparenta de legalitate a activităţii infracţionale este inculpatul B., restul afirmaţiilor din hotărâre fiind denaturate şi neconforme cu situaţia de fapt reieşită din probatoriu.

Referitor la calitatea de administrator de drept sau de fapt a inculpatului B., pentru a putea fi subiect activ calificat al infracţiunii de evaziune fiscală, s-a constatat că O. SRL a fost înfiinţată la data de 1 iulie 2008 fiind autorizată ca şi antrepozit fiscal.

În perioada 2009 - mai 2011 firma nu a funcţionat datorită existenţei dosarului penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, ulterior acestei date funcţionând în baza Autorizaţiei nr. x din 12 noiembrie 2008 emisă de către Ministerul Finanţelor.

Decizia nr. x din 3 martie 2011 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal a O. SRL a fost suspendată prin Sentinţa civilă nr. 243/CA/21 iulie 2011, până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. x din 2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 5812 din 2 decembrie 201 la ICCJ care a respins recursul promovat de către comisia din Min. Finanţelor (Anexa 6).

În Dosarul de fond nr. x din 2011 al Curţii de Apel Constanţa, ce a avut ca obiect anulare act administrativ, a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 214/CA din 25 aprilie 2012 prin care a fost admisă în parte acţiunea şi s-a constatat nulitatea Deciziilor nr. x din 3 martie 2011 şi nr. y din 31 martie 2011 ale Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse accizabile armonizate, soluţie care a rămas definitivă şi irevocabilă abia în anul 2014, prin Decizia civilă nr. 2800 din 13 iunie 2014 a ICCJ (Anexa 7).

Pe cale de consecinţă, afirmaţiile privind calificarea ca şi rea-credinţa din partea inculpatului B. a exercitării drepturilor procesuale împotriva celor 2 decizii de suspendare a autorizaţiilor de antrepozit fiscal a O. SRL sunt vădit netemeinice, aflându-se în contradicţie flagranta cu statuările din hotărârile intrate în puterea lucrului judecat ale instanţelor judecătoreşti civile de contencios administrativ şi fiscal competente.

S-a arătat că instanţa de fond nu observat ca demersurile privind exercitarea drepturilor procesuale şi angajarea de apărător ales sunt întreprinse de către HH. iar nu de către B., făcându-i acestuia din urma un adevărat proces de intenţie. Este de domeniul evidentei ca atât organul de urmărire penală cât şi instanţa de fond nu cunosc dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care permit promovarea separata atât a unei cereri de suspendare a actului administrativ atacat (dosar separat cu nr. propriu şi termene de judecată distincte), în condiţiile în care se face dovada ca pe rolul instanţei este înregistrat un dosar privind anularea actului respectiv (art. 14) - suspendare care este valabila până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de suspendare ce constituie capătul 2 din acţiunea de anulare a actului administrativ - cât şi a unei cereri de suspendare în cadrul aceluiaşi dosar de fond (dosar nr. x cu nr. propriu şi termene de judecata distincte), suspendarea într-o asemenea ipoteză fiind valabilă până la soluţionarea pe fond a cauzei (art. 15).

Referitor la asociaţii O. SRL se constată ca iniţial inculpata C. deţinea 95% din părţile sociale, iar condamnatul HH. un procent de 5% din părţile sociale.

Luând act de cererea nr. x din 24 mai 2011 înregistrata la O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, prin rezoluţia nr. x din 26 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. x din 2011 s-a admis cererea şi s-a dispus atât înregistrarea în Registrul Comerţului cât şi publicarea în M. Of. a Actului adiţional nr. x din 6 mai 2011. Prin actul adiţional al O. SRL, autentificat sub nr. x din 6 mai 2011 de către BNP Asociaţi QQQQQ. şi RRRRR., a fost cooptat în societate inculpatul B. în locul lui C., cu 95% din capitalul social, HH. rămânând în continuare cu 5% din capitalul social.

Actul adiţional a fost publicat în M. Of. nr. 2141 din 10 iunie 2011, moment din care a devenit opozabil erga omnes, conform disp. art. 203 din Legea nr. 31/1990 republicata.

Drept urmare, din nou în rechizitoriu cât şi în hotărâre se fac aprecieri eronate, intenţionat deformându-se situaţia reală reieşită din documentele şi actele existente la dosarul cauzei în ceea ce priveşte pierderea calităţii de asociat a inculpatei C., care începând cu data de 10 iunie 2011, nici măcar formal nu mai avea vreo legătură cu O. SRL, pe perioada infracţională aceasta neavând nicio calitate iar cu privire la faptul că ".. şi-a adus propria contribuţie la desfăşurarea activităţii de evaziune fiscală cu carburanţi a pus resursele societăţii al cărei asociat era la dispoziţia celor.. " reprezintă o părere personală în contradicţie cu toate probele cauzei şi chiar cu dispoziţiile legale incidente (Anexa 8).

Administratorul legal al O. SRL a rămas în continuare HH. Împrejurarea ca inculpatul HH. nu a depus documentul solicitat la Registrul Comerţului - în condiţiile în care s-a depus la dosarul cauzei expertiza extrajudiciară grafoscopică din care reiese că niciunul din inculpaţii C. şi B. nu au semnat actele respective - nu incumbă vreunuia dintre cei 2 inculpaţi.

Chiar dacă legea procesual penală nu ierarhizează mijloacele de proba, totuşi nu poate fi trecut sub tăcere procedeul judecătorului fondului care înlătura concluziile unei expertize grafoscopice extrajudiciară prin invocarea declaraţiei martorului - notar public XXXX., care de altfel nici nu susţine ca semnăturile le-ar aparţine celor doi inculpaţi şi depoziţia inculpatului HH. care afirma reluarea demersurilor pentru noul act adiţional de transfer al părţilor sociale s-a făcut cu cunoştinţa şi din iniţiativa inculpaţilor.

Apărarea a arătat că în lipsa oricărei implicări a inculpatei C. judecătorul fondului raţionează că aceasta "şi-a păstrat puterea de decizie conferita de calitatea de asociat majoritar, în virtutea căreia, acţionând în deplina cunoştinţa de cauza şi în mod deliberat, a creat autorilor infracţiunii de evaziune fiscală condiţiile propice pentru săvârşirea acestor infracţiuni" fără însă a fi în măsura sa indice în ce-au constat deciziile şi care sunt acţiunile sale care demonstrează implicarea în activitatea infracţională.

Cu privire la P. SRL, în afara descrierii modului de înfiinţare, nu se reţine nicio ilegalitate, actul de inculpare recunoscând legalitatea şi realitatea achiziţiilor de motorina care au ajuns apoi, în regim suspensiv de accize, la O. SRL, contrar afirmaţiei gratuite şi neacoperite de probele cauzei ca aceasta ar fi "(...) funcţionat ca un nod central în circuitul financiar prin care au fost împărţite beneficiile obţinute din evaziune fiscală".

În cele 390 pag. ale rechizitoriului ca şi în cele 195 pag. ale sentinţei nu este indicat nici măcar un singur mijloc de probă din care să reiasă ilegalitatea sau fictivitatea achiziţiilor de motorina de la furnizorii externi şi livrarea acestora, legala, către O. SRL.

Contrar actului de inculpare judecătorul fondului ajunge la concluzia ilegală şi netemeinică conform căreia societatea respectiva ar fi vândut "în mod ocult" către SC O. SRL motorina importata, afirmând gratuit ca inculpatul D. ar fi acţionat ".. conform dispoziţiilor transmise de I către liderul grupului infracţional, inculpatul B." În sens contrar celor susţinute de către inculpat, apărarea a exemplificat o parte din notele de redare a înregistrărilor telefonice dintre D. şi vărul său HH. care demonstrează adevărata relaţie dintre cei doi (Anexa 9).

Ori este neîndoielnic că atât activitatea de import motorină cât şi cea de revânzare a acesteia a fost desfăşurată cu documente financiar-contabile legale şi că ceea ce este sub semnul întrebării este vânzarea de ţiţei către SC O. SRL Inexistenţa calităţii de administrator de fapt a inculpatului B.

Chiar prin actul de inculpare se recunoaşte că inculpatul B. "( ...) se afla mai tot timpul în afara graniţelor ţării, rolul de coordonare a grupării infracţionale a fost preluat de inculpaţii HH. şi F.".

Contrar afirmaţiilor potrivit cu care acesta ar fi fost creierul şi "creatorul" mecanismului evazionist, toate probele testimoniale cât şi documentele financiar-contabile demonstrează neimplicarea inculpatului B. în presupusa activitate infracţională.

Astfel, următoarele societăţi comerciale au fost înfiinţate şi controlate în fapt, de către D. şi G.: U. SRL Constanţa, V. SRL Călăraşi, W. SRL Constanţa, Z. SRL Bucureşti (G.), AA. SRL Bucureşti, S. SRL Constanţa, T. SRL Constanţa (E.), X. SRL Bucureşti, Y. SRL Bucureşti (G.), DD. SRL Bucureşti, BB. SRL Bucureşti, CC. SRL Bucureşti, EE. SRL Bucureşti (G.), GG. SRL Cobadin - Constanţa.

S-a susţinut că respectiva situaţie de fapt reiese din declaraţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în cele 2 faze ale procesului: CCCC., FFF., NN., GGG., VV., GGGG., DDD., SS., RR., QQ., TTT., PP., UU., OO., EEE., JJJ., HHH., M., III., KKK., aceştia având fie calitatea de administratori de firme, fie de şoferi, martori, etc.

În condiţiile în care reiese fără dubiu ca inculpatul D. - văr cu HH. (fără nicio participare din partea lui B. sau C.): l-a pus pe martorul CCCC. sa înfiinţeze şi sa desfăşoare tranzacţii scriptice de produse reziduale prin W. SRL şi U. SRL, retribuind cu diverse sume de bani pe OO., HHH., JJJ. şi III. - administratori la alte societăţi incluse în circuit - bani înmânaţi de către inculpatul G. care avea acordul lui H.; a pus-o pe martora GGG. sa înfiinţeze GG. SRL; 1-a pus pe PP. sa preia V. SRL de la martora KKK.; a pus-o pe OO. sa înfiinţeze BB. SRL, ocupându-se inclusiv de schimbatul telefoanelor şi a învăţat-o şi ajutat-o pe aceasta să înfiinţeze pe numele lui JJJ. AA. SRL; realiza direct tranzacţii bancare prin S. SRL şi V. SRL; supraveghea întreaga activitate la CCCCC. SRL (declaraţii PPP., EEE.); la propunerea sa HHH. venind în Bucureşti şi înfiinţând EE. SRL; ocupându-se direct şi de T. SRL (declaraţie inculpata M.;punând-o pe III. sa înfiinţeze Z. SRL, ca de altfel, aceeaşi implicare având-o G., H. şi E., ei fiind astfel artizanii şi protagoniştii activităţii presupus infracţionale, uniţi prin legături de cumetrii, afinităţi sau alte interese pecuniare.

Şi invocarea unui presupus rol de şef al grupului infracţional prin prisma declaraţiei lui D. (declaraţie data în faza de urmărire penală întrucât în faza cercetării judecătoreşti nu a mai susţinut acelaşi lucru) - administrator de fapt al P. SRL - este nefondată şi în contradicţie cu celelalte mijloace de probă întrucât B. a înţeles să se implice numai în activităţile legale de import motorina. Din chiar fragmentul redat în rechizitoriu şi în hotărârea judecătoreasca reiese realitatea afirmaţiilor lui B. cum că societatea respectiva se va ocupa în mod legal cu importul de motorina, sens în care 1-a şi pus în legătura cu furnizorii externi - VVVVV., CCCCCCCCCC. PPPPPP. - reprezentantul acestora pe nume sârbul DDDDDDD. vorbind în engleza cu PPP. întrucât D. nu cunoaşte limba en.

Realitatea a fost că numitul D. era o persoană fără sistem relaţional în afara ţării, pe când B. se ocupa de afaceri cu petrol de ani de zile - atât în ţară cât şi în străinătate - cunoscând oameni de afaceri străini ce operau în domeniul respectiv şi oferind ca şi bonitate pentru seriozitatea afacerii, persoana sa contra unui comision de 100$/tonă motorină importată, aşa cum reiese şi din contractul de comision între P. SRL şi OOOOO. Dubai.

Afirmaţiile prin care se neaga existenţa contractului de comision depus în cursul cercetării judecătoreşti şi peste care instanţa de judecata nu putea trece sunt neconforme cu legea şi cu probele cauzei, contractul fiind perfect legal din punct de vedere al dreptului civil-comercial, în lumea afacerilor orice activitate fiind prestată numai oneros iar nu cu titlu gratuit.

În temeiul contractului comercial dintre cele două societăţi a fost transferată legal, prin instituţiile bancare - schimbul valutar având loc prin licitaţie bancară internă la cursul zilei respective - suma totala de 13.212.000 USD.

Mai mult, descrierea din rechizitoriu cât şi din sentinţa penală a presupusei activităţi desfăşurate de către ceilalţi inculpaţi, demonstrează implicarea în rolul de decidenţi şi coordonatori a inculpaţilor HH., H.; - naş de cununie cu G.) şi D.

Or, cu privire la B., toţi martorii şi cea mai mare parte a inculpaţilor au arătat pe parcursul cercetării judecătoreşti, fie că nu îl cunosc, fie că l-au văzut tangenţial de 2 - 3 ori, dar anterior anului 2011 când a demarat presupusa activitate infracţională.

Apărarea a susţinut că nu s-a putut dovedi ca B. ar fi desfăşurat activităţi în calitate de administrator de fapt, nici măcar la nivel de început de dovada - ca în dreptul procesual civil.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 prin contribuabil se înţelege "orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat". Jurisprudenţa a statuat că nu se face nicio distincţie între administratorul de fapt şi cel de drept câtă vreme unul sau altul, ori ambii realizează administrarea concretă a firmei, astfel că situaţia lor în materia răspunderii penale este similară (Decizia nr. 3105/05 decembrie 2014 a ICCJ). De asemenea, a mai statuat că toate activităţile descrise în actul de inculpare pot fi încadrate corespunzător administratorului de fapt, care în cazul nostru ar putea fi, în afara lui HH. - care este şi administrator de drept - inculpaţii G., D., H., E., însă în niciun caz B.

În acest sens jurisprudenţa a avut în vedere activităţile de completare a numeroase acte (facturi, ordine de plată, borderouri de achiziţie) pentru societăţile implicate în presupusa activitate infracţională, deţinerea ştampilelor firmelor de către inculpaţii menţionaţi, derularea de operaţiuni în conturile bancare ale societăţilor, fie personal de către aceştia, fie prin persoanele interpuse care aveau calitatea de administratori de drept (Decizia nr. 2626 din 19 septembrie 2014 a ICCJ).

Deşi, este mai presus de orice dubiu că majoritatea martorilor pe numele cărora erau înregistrate societăţile comerciale erau la curent cu activităţile infracţionale, nu au fost inculpaţi în calitate de administratori ci numai entitatea juridică care nu poate săvârşi în această calitate infracţiuni, de sine stătător, fără participarea reprezentantului legal.

În ceea ce priveşte FF. SRL se constată ca nu este administrată nicio dovadă în ceea ce priveşte implicarea ei în presupusele activităţi infracţionale, în afara faptului ca acţionarul ei este OOOOO. Dubai, soluţia de achitare în ceea ce o priveşte fiind legală şi temeinică.

Atât expertiza contabilă, suplimentul la expertiza cât şi martorii audiaţi (M., UUU. - responsabil agenţie RRRRRRR.) susţin că nu există nicio legătură între O. SRL şi FF. SRL, nefiind implicată în vreun mod în angrenajul presupus infracţional? Inexistenţa unui presupus palier de protecţie

Neputând face dovada calităţii de administrator de fapt al O. SRL pentru B. - fiind exclusa orice apropiere a acestei calităţi în raport cu celelalte societăţi comerciale implicate - organul de urmărire penală procedează la supoziţii privind asigurarea şi implicarea de către acesta într-un palier de protecţie fără de care, concluzionează atât acuzarea cât şi instanţa de fond, ca nu s-ar fi putut desfăşura presupusa activitate infracţională.

În acest sens, nu există nicio dovadă a faptului ca LL. ar fi primit suma de 1.100.000 USD de la B., ca fiind cu scopul de a determina pe ceilalţi doi inculpaţi, K. şi L., să protejeze activitatea O. SRL

Supoziţia ca o astfel de activitate infracţională nu ar fi fost posibila fără protecţie, este de neacceptat. Nu se poate trece peste realitatea ca în perioada menţionată au fost dispuse şi efectuate zeci de controale de către organele vamale, ANAF, direcţii financiare, politia economica, atât la sediul O. SRL cât şi în trafic, pe autostrăzi, prelevându-se probe din autocisterne, care au fost trimise la laboratoare, neconstatându-se nereguli între actele prezentate şi combustibilul transportat.

Controalele au continuat şi după plecarea celor doi inculpaţi (K. şi L.) de la conducerea instituţiilor respective, nemaiputându-se logic susţine existenţa presupusului palier de protecţie. Nu exista niciun singur funcţionar public din subordinea inculpaţilor K. şi L., care să confirme că vreunul din cei 2 ar fi favorizat în vreun fel activitatea O. SRL, dimpotrivă, atunci când era preşedintele comisiei din cadrul Ministerului Finanţelor, inculpatul L. fiind cel care a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal, ulterior contestata în instanţa.

În perioada mai 2011 - mai 2012 inculpatul KK. nu mai deţinea funcţia de şef de cabinet al lui K. încă de la jumătatea anului 2010. Întâlnirile dintre B. şi KK. din Arad şi diverse locaţii din Bucureşti, nu fac dovada ca neapărat s-ar fi discutat despre asigurarea unui palier de protecţie pentru SC O. SRL.

Lipsa de substanţa a rechizitoriului cât şi a hotărârii judecătoreşti reiese şi din invocarea atribuţiilor de serviciu şi diligentei de care ar fi trebuit sa dea dovada cei 2 inculpaţi (K. şi L.) ca şi cum aceştia ar fi fost acuzaţi de abuz sau neglijenta în serviciu.

Sunt invocate contactele dintre B. şi KK. - cu care acesta nu a negat relaţiile de prietenie îndelungată, de peste 15 ani - pe de o parte şi pe de altă parte relaţia dintre acesta din urma şi L., ca explicaţii logice ale unei pretinse activităţi de protecţie, în lipsa oricăror elemente concrete, palpabile care să demonstreze acest aspect. Or, L. a arătat că chiar dacă KK. l-a invitat nici pe B. la locuinţa sa, el personal nu l-a cunoscut cum de altfel K. nu s-a cunoscut vreodată cu B.

Astfel, martorul HHHH. - şoferul lui KK. - nu îi cunoaşte pe B. (în ciuda relaţiei îndelungate de prietenie dintre cei 2 asumata de B.), relatând că o singură dată, şi anume când se afla la locuinţa lui L., a văzut un JJJJJJJ. negru, cu număr de CT.

La rândul sau martorul WWWWWWWWW. - funcţionar public Garda Financiara Constanţa - arăta că la începutul lunii martie 2012 l-a condus cu autoturismul sau pe XX. de la sediul central ANAF la inculpatul L., unde se afla o persoana care în niciun caz nu era B. Afirmaţia acestuia este confirmată de către martorul XX. care a susţinut că la L. se afla şi KK., care însă nu mai lucra în sistem din anul 2010, precizând ca nu-l cunoaşte pe B. şi nu a avut nicio întâlnire cu acesta.

Dimpotrivă, din interceptările telefonice şi sms-urile lui HH. reiese ca el era cel mare rezolva toate problemele pe care le avea O., exemplul fiind şi momentul în care s-au sesizat autorităţile statului cu privire la activitatea firmei, inclusiv prim-ministrul de la aceea vreme, DDDDDDDDDDDD., insistând ca lucrarea trebuie să vină pe plan local unde "de restul se va ocupa el şi o va rezolva"? Invocarea declaraţiei martorului EEEE. - fost director adjunct Garda Financiara Bacău - este în disperare de cauza, în lipsa altui material probator, afirmaţiile sale referindu-se la fapte din 2009 privind alte firme ale lui B., iar nu la perioada 2011-2012 şi nici la activitatea O., dorind a se transmite un mesaj subliminal care să facă legătura şi să inducă ideea că acesta s-ar fi ocupat cu activităţi ilicite în domeniul petrolului.

Revenind la inculpata C. deşi judecătorul fondului recunoaşte că "nu s-a implicat în mod efectiv în activitatea de concepere, coordonare sau execuţie a planului infracţional, ci a preferat să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestuia prin asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţilor ilicite.. nici persoanele audiate ca martori.. nu au perceput-o pe acesta ca având vreo preocupare vis-a-vis de activitatea respectivei societăţi.. participaţia concreta a inculpatei s-a materializat prin aceea ca deţinând în mod public, calitatea de asociat majoritar în cadrul societăţii anterior menţionate, aceasta a acceptat, cu buna-ştiinţa, să pună societatea şi resursele acesteia la dispoziţia inculpaţilor "totuşi îi reţine vinovăţia numai pe acest aspect în opoziţie cu dispoziţiile legale privind opozabilitatea erga omnes a cedării acţiunilor societăţii, cu realitatea neimplicării sale în nici un fel de activitate infracţionala cu folosirea - pur şi simplu a numelui sau - ca acţionar majoritar, similar martorei FFFF., acţionar şi administrator de drept ai SC P. SRL.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a solicitat înlăturarea interceptărilor, convorbirilor telefonice şi sms-urilor, aşa cum au fost indicate în cererea respectiva şi identificate încheierile şi mandatele de interceptare puse în executare de către SRI - organ necompetent material, aspect ce face de prisos analiza conţinutului acestor mijloace de probă faţă de inculpatul N.

În lipsa oricărei dovezi privind implicarea inculpatului B. cât şi a inculpatei C. în presupusa activitate infracţională de evaziune fiscală şi de constituire a unui grup infracţional organizat, apărarea a solicitat achitarea în baza art. 296 alin. (5) raportat la art. 6 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 400 C. proc. pen., a solicitat să se dispună revocarea masurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din 23 iulie 2012 pe numele lui B. şi cea din 19 iulie 2012 dispusa pe numele FF. SRL, cât şi cea dispusa pe numele lui C., cu toate actele şi măsurile subsecvente de aducere la îndeplinire.

În concluzie, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecând să se dea interpretarea cuvenită probelor administrate care conduc la soluţia de achitare a celor doi inculpaţi B. şi C? Inculpatul N., prin motivele de apel a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei primei instanţe şi pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. proc. pen., pentru pretinsele fapte penale pentru care a fost condamnat de către Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa penală nr. 106 din data de 9 iunie 2016? Inculpatul a susţinut că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată, prin interpretarea greşită a probatoriului administrat în cauză.

S-a arătat că prin Rechizitoriul nr. x a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului pentru faptele de complicitate la evaziune fiscală, prevăzuta de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, fapta prevăzuta de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen. reţinându-se că, în calitate de ofiţer al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă şi fost Şef al Serviciului Constanţa din cadrul acestei structuri, a sprijinit grupul infracţional condus de B. prin divulgarea de informaţii confidenţiale de care a luat la cunoştinţă în virtutea atribuţiilor de serviciu, cu scopul de a evita deconspirarea activităţii infracţionale a grupului. Toate aceste activităţi de sprijinire a grupului infracţional organizat s-ar fi desfăşurat prin trimiterea unor sms-uri către B. şi F. în vederea anunţării acestora cu privire la efectuarea unor controale din partea diferitelor instituţii ale statului în domeniul comerţului cu petrol,precum şi prin intermediul unor întâlniri caracterizate prin conspirativitate şi comportament contrainformativ.

O primă critică, constă în aceea că, încă de la debutul motivării sentinţei, reiese faptul că judecătorul fondului a copiat integral acuzaţia din rechizitoriu apreciind-o ca fiind dovedită prin simpla enunţare a afirmaţiilor parchetului şi prin redarea unor fragmente din conţinutul unor sms-uri atribuite inculpatului. Din această reţinere a judecătorului fondului a reieşit în mod evident că hotărârea este nemotivată potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen. în sensul în care nu sunt indicate în concret probele pe care se fundamentează această decizie, judecătorul fondului mărginindu-se doar la susţinerile parchetului şi apreciind că acestea sunt dovedite în lipsa unei declaraţii a inculpatului.

Astfel, în ceea ce priveşte acuzaţia de aderare sub forma sprijinirii la grupul infracţional, nu este prezentată o dovadă a modului în care a aderat apelantul la grupul infracţional, precum şi momentul la care s-ar fi produs aderarea acestuia la grup. Nu este precizată poziţia sa în cadrul grupului, modalitatea concretă în care sprijinea grupul şi mai ales câştigul acestuia în cadrul grupului pentru că este greu de crezut că o persoană comite anumite fapte penale (mai ales în domeniul infracţiunilor economice cu prejudicii importante) fără a avea un beneficiu sau fără a urmări un scop.

În aceeaşi manieră s-a procedat şi cu privire la condamnarea pentru infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, cu atât mai mult cu cât în adresa transmisă de către DGIPI s-a precizat că apelantul nu a accesat bazele de date ale instituţiei în care îşi desfăşura activitatea în vederea aflării anumitor informaţii cu privire la persoanele şi firmele pe care le-ar fi sprijinit în activitatea infracţională. În condiţiile în care nu deţinea anumite informaţii în virtutea desfăşurării activităţii profesionale desfăşurată în cadrul DGIPI stabilirea vinovăţiei acestuia pentru infracţiunea susmenţionată este netemeinică? Inculpatul a criticat sentinţa apelată şi sub aspectul încălcării dreptului la apărare, sens în care a adus la cunoştinţa instanţei de control judiciar faptul că apelantul nu a avut posibilitatea de a-şi susţine nevinovăţia prin declaraţii detaliate în faţa instanţei întrucât deşi a solicitat audierea acestuia în şedinţa nepublică precum şi disjungerea cauzei, ambele cereri au fost respinse de către instanţa de fond.

Motivele solicitării inculpatului au vizat respectarea dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi în conformitate cu dispoziţiile privind protecţia informaţiilor clasificate din Legea nr. 182/2002.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 42 lit. a) din Legea nr. 360/2002 poliţistul este obligat să păstreze secretul profesional şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii.

Legea privind informaţiile clasificate (Legea nr. 182/2002) prevede la art. 15 lit. d) următoarele: în sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: lit. d) - informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea naţionala, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţionala şi apărarea ţării; lit. e) - informaţiile secrete de serviciu - informaţiile a căror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Mai departe art. 17 din Legea nr. 182/2002 stabileşte următoarele:

În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: lit. d) - mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii.

Analizând aceste prevederi, precum şi dispoziţiile art. 16 din această lege care prevăd faptul că protecţia informaţiilor secrete de stat este o obligaţie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestionează sau care intra în posesia lor, inculpatul a apreciat că instanţa este obligată să procedeze la audierea sa în condiţii de respectare a dispoziţiilor legii cu privire la protecţia informaţiilor clasificate, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 în ceea ce priveşte accesul la informaţiile clasificate care constituie secrete de stat sau secrete de serviciu.

S-a mai susţinut că soluţia de condamnare se bazează pe probe indirecte, din niciun mijloc de probă nereieşind faptul că N. a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată. Orice soluţie pronunţată de către instanţă nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate şi convingătoare aşa cum a statuat şi CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei s-a produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concep/iei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Regula "in dubio pro reo" constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 C. proc. pen. se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. Înainte de a fi o problemă de drept, regula "in dubio pro reo" este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În final, inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare pentru faptele pentru care a fost dispusă condamnarea prin sentinţa penală apelată.

Judecata în apel

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2016, Înalta Curte, în baza art. 242 alin. (2) raportat la art. 211 şi următoarele din C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul B. prin Decizia penală nr. 1620 din 27 noiembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x din 2014, cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi d) din C. proc. pen., a dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar inculpatul B. să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei din oraşul Eforie Nord, judeţul Constanţa; să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, respectiv unitatea de poliţie din circumscripţia unde locuieşte, şi anume, oraşul Eforie Nord, judeţul Constanţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu depăşească limita teritorială a localităţii Eforie Nord, judeţul Constanţa, fără încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată; să nu comunice cu inculpaţii din prezenta cauză ori cu martorii, direct sau indirect, după cum urmează: inculpaţii HH., D., F., E., G., H., I., J., K., L., N., M. şi A.; martorii: OO.; NN.; PP.; QQ.; RR.; SS.; TT.; UU.; VV.; WW.; XX.; YY.; ZZ.; AAA.; BBB.; CCC.; DDD.; EEE.; FFF.; GGG.; HHH.; III.; JJJ.; KKK.; LLL.; MMM.; NNN.; OOO.; PPP.; HHHH.; QQQ.; RRR.; SSS.; TTT.; PP.; UUU.; VVV.; WWW.; XXX.; YYY.; ZZZ.; AAAA.; BBBB.; CCCC.; FFFF.; GGGG.; IIII.; DDDD.; EEEE.

A atras atenţia inculpatului B. asupra posibilităţii înlocuirii acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condiţiile art. 215 alin. (3) şi (7) din C. proc. pen.

În baza art. 493 alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare a inculpatei persoane juridice SC CC. SRL.

A amânat cauza şi a acordat termen la data de 25 octombrie 2016, ora 11:00, Completul 7, sala secţiei Penale.

A încuviinţat cererile de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător formulate de inculpaţi. A pus în vedere inculpaţilor prezenţi, cât şi celor care au lipsit, că este singurul termen de judecată acordat în vederea angajării unui apărător. A pus în vedere apelanţilor intimaţi inculpaţi să depună în scris motivele de apel, cât şi cererile de probatoriu până la data de 20 octombrie 2016.

S-au citat părţile potrivit prevederilor legale, iar apelantul intimat inculpat E. nu a mai fost citat, potrivit art. 420 alin. (11) raportat la art. 364 alin. (4) C. proc. pen.,

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2016, s-au menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL şi s-a respins ca nefondată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de B., prin înlocuirea obligaţiei de a nu părăsi localitatea cu obligaţia de a nu părăsi ţara.

S-au încuviinţat cererile de amânare a cauzei, formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat H., pentru a finaliza studiul dosarului cauzei.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2016, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit termen pentru pronunţare cu privire la probele solicitate, la data de 10 ianuarie 2017, când a fost fixat şi termen intermediar este stabilit şi pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de apelantul intimat inculpat B. şi a măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a persoanei juridice inculpate SC CC. SRL

Prin încheierea din data de 10 ianuarie 2017, Înalta Curte a admis probele solicitate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv audierea martorei LLLL.; audierea inculpaţilor F. şi E.; audierea inculpatei M.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul J. şi inculpata SC R. SRL constând în practică judiciară a Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ, respectiv decizii conforme jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene şi a pus în vedere inculpaţilor să depună la dosar înscrisurile admise ca probă.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpata SC CC. SRL, respectiv un inventar al bunurilor care ar urma să fie valorificate şi a pus în vedere acesteia să depună actele la dosarul cauzei.

A admis proba solicitată de inculpatul I. constând în audierea acestuia.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpat constând în procesul-verbal din care rezultă suspendarea activităţii SC Q. SRL şi a dispus depunerea acestuia la dosar de către inculpat.

A admis proba testimonială solicitată de acelaşi inculpat şi de inculpata SC Q. SRL constând în audierea martorilor EEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGG. şi HHHHHHHHHHHH.

A admis proba solicitată de inculpatul N. şi dispune emiterea unei adrese către Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă în vederea comunicării notei nr. x din 27 mai 2011.

A admis probele solicitate de inculpatul B., constând în:

a) efectuarea unei expertize grafice privind semnăturile, pretins a-i aparţine, de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 12 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012. Dispune emiterea unei adrese către Institutul Naţional De Expertize Criminalistice Bucureşti (I.N.E.C.) pentru efectuarea expertizei şi trimiterea volumului cuprinzând înscrisurile supuse expertizării, precum şi a volumelor de urmărire penală care cuprind înscrisuri semnate de inculpat;

b) admite proba privind audierea inculpaţilor HH., E. şi D.;

c) admite proba testimonială constând în audierea martorei NN.;

d) admite proba cu înscrisuri referitoare la lista dosarelor în care sunt acuzaţi inculpaţii HH. şi D., având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală şi constituire de grup infracţional organizat, aflate pe rolul Tribunalului Călăraşi, Tribunalului Constanţa şi pune în vedere inculpatului să depună la dosarul cauzei înscrisurile admise ca probă;

e) admite proba cu înscrisuri constând în încheierea finală pronunţată la data de 18 aprilie 2016 de Tribunalul Călăraşi, în procedura de cameră preliminară, prin care a fost respinsă plângerea pe care a făcut-o pentru inculpatul B. împotriva ordonanţei de clasare şi pune în vedere inculpatului să depună la dosar înscrisurile admise ca probă.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul L., respectiv copia Scrisorii, inclusiv a mesajului de tip e-mail aferent, din data de 2 martie 2012 emisă de Ministerul Finanţelor din Republica Moldova referitoare la cooperarea cu Autoritatea Naţională a Vămilor din România şi copia actului de numire a inculpatului L. în funcţia de Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor, respectiv Decizia Primului Ministru nr. 20 din 9 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 9 februarie 2011, punând în vedere acestuia să depună înscrisurile admise ca probă la dosarul cauzei.

A admis proba cu înscrisuri, solicitată de acelaşi inculpat, şi a dispus:

a) emiterea unei adrese către Direcţia Generală a Vămilor în vederea comunicării Ordinului privind funcţionarea echipelor mobile de control, precum şi a numelor persoanelor care întocmeau planul lunar pentru efectuarea controalelor inopinate în perioada 1 mai 2011 - 17 mai 2012;

b) emiterea unei adrese către Ministerul Afacerilor Interne, care asigura secretariatul tehnic al Grupului de Lucru Interinstituţional pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pentru a comunica dacă în şedinţele acestui Grup a fost luată în discuţie vreo informare legată de SC "O." SRL în perioada care interesează cauza;

c) emiterea unei adrese către Direcţia Generală a Vămilor pentru a comunica programele lunare de inspecţie fiscală aferente perioadei 1 ianuarie 2009-17 mai 2012, efectuate de Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi aprobate de către conducerea Autorităţii Naţionale a Vămilor;

d) emiterea unei adrese către Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu în vederea comunicării existenţei/inexistenţei dispoziţiei de suspendare a activităţii/revocare a autorizaţiei de comercializare a produselor petroliere a SC Q. SRL, ca urmare a controalelor efectuate în perioada 2011 - 2012;

e) emiterea unei adrese către Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate -Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, în vederea comunicării Deciziilor nr. 65 din 3 martie 2011 şi 79 din 31 martie 2011, prin care a fost dispusă revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal/respingerea contestaţiei împotriva deciziei de revocare, pentru SC O. SRL, precum şi componenţa nominală a Comisiei, membrii acesteia fiind reprezentanţi ai administraţiei publice centrale.

Admite proba solicitată de inculpatul L. constând în audierea martorilor IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ. şi KKKKKKKKKKKK.

A admis proba solicitată de inculpatul K. privind reaudierea acestuia în faţa instanţei de apel.

A admis proba testimonială solicitată de acelaşi inculpat constând în audierea martorilor LLLLLLLLLLLL., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpat şi a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Afacerilor Interne - Secretariatul Grupului de Lucru Interinstituţional pentru combaterea evaziunii fiscale, înfiinţat în baza Deciziei CSAT nr. 69/2010 (G.L.I.), pentru a comunica dacă în perioada iulie 2010 - aprilie 2012 G.L.I. a primit şi/sau discutat vreo informare cu privire la societăţile SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL, SC X. SRL, SC DD. SRL, SC W. SRL, SC FF. SRL, SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Y. SRL, SC BB. SRL, SC EE. SRL, SC GG. SRL, SC O. SRL

A admis proba cu înscrisuri, respectiv comunicatul de presă ANAF nr. x din 20 martie 2011 şi adresa Consiliului Naţional al Audiovizualului înregistrată la Cabinetul Preşedintelui ANAF sub nr. x din 14 aprilie 2011 şi pune în vedere inculpatului să depună la dosarul cauzei înscrisurile admise ca probă.

A admis proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpatul H. şi a constat-o administrată prin depunerea acestora la dosarul cauzei.

A admis proba solicitată de inculpata C. constând în efectuarea unei expertize grafice privind semnăturile, pretins a-i aparţine, de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 12 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012. A dispus emiterea unei adrese către Institutul Naţional De Expertize Criminalistice Bucureşti (I.N.E.C.) pentru efectuarea expertizei şi trimiterea volumului cuprinzând înscrisurile supuse expertizării, precum şi a volumelor de urmărire penală care cuprind înscrisuri semnate de inculpată.

A admis proba testimonială, solicitată de aceeaşi inculpată, constând în audierea martorilor XXXX., JJJJ., KKKK. şi a inculpatului HH.

A admis proba cu acte constând în înscrisuri în circumstanţiere solicitată de către inculpată şi a pus în vedere acesteia să depună la dosarul cauzei documentele admise ca probă.

A admis proba solicitată de inculpatul F. privind audierea acestuia; a admis proba cu înscrisuri în circumstanţiere, punându-i în vedere să le depună la dosarul cauzei.

A admis proba solicitată de inculpatul A. de a da declaraţie în faţa instanţei de apel; admite proba cu înscrisuri respectiv documentele de înfiinţare şi înmatriculare ale SC DD. SRL, actele de proprietate ale autoturismului, având număr de înmatriculare x şi o constată administrată prin depunerea acestora la dosar de către inculpat.

A luat act că inculpatul H. nu mai susţine proba privind efectuarea unei expertize contabile în cauză.

A prorogat proba solicitată de inculpatul B. constând în confruntarea acestuia cu inculpaţii HH., E. şi D., după audierea inculpaţilor.

A prorogat proba solicitată de inculpatul H. privind efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul avea discernământul păstrat sau diminuat în perioada în care s-au comis actele materiale, după depunerea documentelor medicale de către inculpat.

A respins proba solicitată de inculpatul J. şi inculpata SC R. SRL constând efectuarea unui nou raport de expertiză financiar-contabilă în prezenta cauză.

A respins proba solicitată de inculpatul I. şi de inculpata SC Q. SRL privind completarea raportului de expertiză efectuat în cauză.

A respins proba solicitată de inculpatul B. privind efectuarea unei expertize tehnice judiciar - contabile în cauză.

A respins proba solicitată de inculpatul L. privind audierea martorilor QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., SSSSSSSSSS., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW., XXXXXXXXXX., ZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBB., FFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGG.

A respins proba solicitată de inculpatul K. privind audierea martorului KKKKKKKKKK.; respinge proba cu înscrisuri constând în adresele emise şi transmise pe parcursul mandatului inculpatului de la Cabinetul Preşedintelui ANAF către diverse structuri din subordine, respectiv Adresele cu nr. x din 26 mai 2009, y din 28 februarie 2012; z din 29 februarie 2012; xx din 25 ianuarie 2010; yy din 17 martie 2010; proiect OPANAF privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de lucru pentru implementarea strategiei ANAF în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.

A respins proba solicitată de inculpatul H. privind întocmirea unui referat de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

A respins proba solicitată de inculpata C. privind efectuarea unei expertize tehnice judiciar - contabile în cauză; respinge proba constând în audierea unui reprezentant al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; respinge proba testimonială constând în audierea martorilor UUU., RRR.; MMM., VVV., XXXXXXXX., ZZZ.

A dispus audierea inculpaţilor, care au dorit să dea declaraţie, la termenul de judecată stabilit la data de 21 februarie 2017, ora 1100, Completul 7, sala secţiei penale.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2017 a acordat termen intermediar în vederea verificării controlului judiciar dispus faţă de apelantul intimat inculpat B. şi măsurii preventive luate faţă de apelanta intimată inculpată SC CC. SRL - prin lichidator judiciar II. la data de 7 martie 2017, ora 09:00, sala secţiei Penale.

A pus în vedere apelantei intimat inculpat C. să se prezinte personal la termenul intermediar din data de 7 martie 2017 în vederea luării de scripte de comparaţie.

Se citează B. prin IPJ Constanţa, C. cu menţiunea de a se prezenta personal în vederea luării de scripte de comparaţie, precum şi SC CC. SRL - prin lichidator judiciar II.

A pus în vedere apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi ca până la termenul de judecată din data de 7 martie 2017 să precizeze dacă inculpaţii doresc să dea declaraţii în cauză. A pus în vedere apelanţilor intimaţi inculpaţi să depună înscrisurile încuviinţate prin încheierea din 10 ianuarie 2017, certificate pentru conformitate cu originalul, până la termenul de judecată din data de 4 aprilie 2017. A pus în vedere apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi ca în situaţia imposibilităţii de prezentare la termenul de judecată fixat să încunoştinţeze instanţa despre acesta în vederea numirii unui apărător din oficiu.

Prin încheierea din data de 7 martie 2017, în baza art. 183 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus ca apelanta intimată inculpată C. să scrie, după dictare, din poziţiile stând jos, respectiv în picioare la pupitru, scriptele de comparaţie fiind ulterior vizate şi introduse într-un plic sigilat la dispoziţia instanţei, pentru a fi trimise autorităţii competente să efectueze expertiza.

A menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

A emis adresă către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti (I.N.E.C.) pentru a aduce la cunoştinţă că prin încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2017, s-au admis probele solicitate de apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi C. şi s-a încuviinţat efectuarea unei expertize grafice, urmând a fi înaintate înscrisurile supuse expertizării, respectiv Scriptele de comparaţie, luate în ceea ce îl priveşte pe apelantul intimat inculpat B. în şedinţa din 21 februarie 2017, iar în ceea ce o priveşte pe apelanta intimată inculpată C. luate în şedinţa din 7 martie 2017, aflate în două plicuri albe sigilate; Dosar nr. x din 2014 (anexă), cuprinzând contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011; Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 1 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012 Vol. 5 Dosar de urmărire penală nr. x/P/2012, cuprinzând semnătura apelantei intimate inculpate C., precum şi semnătura apelantului intimat inculpat B.; Vol. 84 Dosar de urmărire penală nr. x/P/2012, cuprinzând semnătura apelantului intimat inculpat B. (la filele x), precum şi semnătura apelantei intimate inculpate C.; Vol. 79 Dosar de urmărire penală nr. x/P/2012, cuprinzând semnătura apelantului intimat inculpat B. S-au transmis datele de contact şi numele expertului parte încuviinţat a participa la efectuarea expertizei.

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2017, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

S-a emis adresă către Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării demersurilor necesare declasificării înscrisurilor cu caracter "secret de serviciu" transmise prin adresa din 22 februarie 2017 a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă, înregistrată sub nr. x din data de 24 februarie 2017 la compartimentul menţionat anterior al instanţei supreme.

În şedinţa publică de la această dată a fost audiat inculpatul B., care, după ce i s-a adus la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuire ce i se aduce, a declarat:

Legat de acuzaţii, cunosc toate învinuirile pe care mi le aduce parchetul. Nu sunt de acord cu acuzaţiile. Consideră că nu sunt întemeiate şi spun acest lucru baza în primul rând pe faptul că, studiind materialul acuzării, în afară de faptul că numele meu şi al fostei soţii este presărat peste tot în rechizitoriu şi în hotărâre, nu există nicio legătură directă şi nici un fel de probă care să susţină aceste acuzaţii.

MMMMMMMMMMMM. de motivarea Curţii de Apel, consider că s-a repetat aceeaşi abordare care a fost şi în cazul rechizitoriului, nu au fost prezentate nici probe directe.

Poziţia mea în firma SC O. SRL a fost cea de acţionar majoritar, deţin 95%din societate, iar acţionar minoritar şi administrator a fost dl HH. Având doar calitatea de acţionar, nu am intervenit şi nu am afectat n nici un fel actul de administrare, care a fost efectuat în totalitate de dl GGGGGGGGGGGGGGG. Mai mult, din actele depuse la instanţă de -a lungul procesului, a reieşit foarte clar că eu am fost plecat din ţară în perioada 2011 - 2012. În foarte puţin momente am revenit pe teritoriul ţării, lucru care a fost recunoscut şi de parchet, doar menţionat în rechizitoriu.

Fiind mai mult plecat din ţară, nu am putut avea acces decât la ceea ce reprezintă documentele societăţii, respectiv documente contabile, acte de control, iar din toate acele lucruri nu a reieşit nimic neclar.

SC O. SRL avea ca obiect de activitate producţie de combustibil lichid greu şi navo, era practic o rafinărie.

Toată activitatea, datorită obiectului societăţii, era strict monitorizată, lucru demonstrat şi de numeroasele controale care au fost efectuate. Singura intervenţie directă pe care am avut-o în ceea ce priveşte SC O. SRL a fost faptul că prin intermediul unei societăţi am intermediat aducerea de materie primă, şi anume motorină, din import, fiind persoana care avea cunoştinţele necesare să facă acest demers.

Precizez că inclusiv această ramură a activităţii, această direcţie a fost de asemenea strict monitorizată, importurile s-au efectuat prin intermediul SC CCCCC., care era o societate de stat, iar toate tranzacţiile au fost efectuate în mod deschis, fără nici un fel de aspecte ascunse.

În rest, nu am intervenit în ceea ce priveşte SC O. SRL în nici un aspect, nu m-am amestecat în niciun fel în actul de administrare, nici direct şi nici indirect, toată libertatea acestei activităţi revenind administratorului societăţii, car era o persoană cu experienţă în domeniu, pe care o cunoşteam de foarte mult timp şi nu am avut nicio îndoială că nu s-ar ocupa în mod corespunzător.

A existat un contract în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată pentru P., arăt că nu era vorba despre un contract de consultanţă, ci unul de comision, foarte clar definit şi precizat, în care fiecare dintre părţi îşi asumase obligaţiile în mod clar. Nu a fost nici măcar un moment vorba de consultanţă. În schimbul clienţilor pe care societatea OOOOO. îi aducea pentru P. societatea OOOOO. primea un comision per tonă, obligându-se în acelaşi timp să se asigure calitativ şi cantitativ livrarea de materie primă pentru P.

Acest contract s-a desfăşurat pe tot parcursul anilor 2011 - 2012, este un contract desfăşurat exclusiv bancar, plăţile au fost făcute prin intermediul RRRRRRR. şi, fiind o bancă de asemenea anvergură, consider că dacă ar fi existat măcar suspiciuni de aspecte nelegale, tranzacţiile ar fi fost oprite imediat.

Fiecare tranzacţie a avut la bază documente justificative, în speţă facturi şi declaraţii vamale de import, care atestau legalitatea tranzacţiei, precum şi calitatea şi cantitatea mărfurilor.

SC O. SRL producea combustibil lichid greu şi navo. Scopul aceste instalaţii al SC O. SRL era acela de a produce combustibil. Aspectele legate de activitatea interioară nu le cunosc, întrucât nu am fost prezent acolo. Lucrurile pe care eu puteam să le observ şi aici mă refer la aspecte ce ţin de acţiunile de control sau de activitatea contabilă, după cum reiese şi din materialul depus la dosar, nu sunt aspecte care să trezească suspiciuni.

Toate documentele contabile erau depuse la timp, raportările erau făcute către organele statului la timp, respectiv lunar, acţiunile de control nu au evidenţiat aspecte de încălcare a legii. Activitatea a fost legală şi nu aveam cum să observ alte aspecte, dacă au fost.

SC O. SRL, cu excepţia P., nu cunosc să fi avut relaţii comerciale cu alte firme din prezentul doar, întrucât nu m-am ocupat de activitatea firmei. Am observat în rechizitoriu că se invocă faptul că foloseam în discuţiile telefonice iniţialele unor nume, dar eu nu am folosit niciodată acest mod de a discuta. Eu toate discuţiile pe care le-am purtat referitor la societate şi în general le-am purtat fără a folosi codificări.

Am mai avut o firmă, respectiv OOOOO. Dubai, este o societate off shore, înfiinţată în Dubai, care a funcţionat şi activat exclusiv în zona liberă. În această societate, eu deţineam societatea, este societatea mea. Şi în SC O. SRL era acţionar majoritar, cu 95% şi sunt în continuare.

OOOOO. Dubai făcea exclusiv operaţiuni de trading, comerţ cu produse petroliere şi a avut ceva tranzacţii şi în domeniul imobiliar, în Dubai.

Referitor la societatea P., reprezentată de dl D., a existat contractul de comision. Plata comisionului era făcută către OOOOO. Dubai, separat era plătit furnizorul extern,în speţă VVVVV.

Eu m-am ocupat de buna funcţionare a contractului dintre VVVVV. şi P., în permanenţă asigurându-mă că P. primea cel mai bun preţ, negociind direct cu dl DDDDDDD., care era reprezentantul VVVVV. Discuţiile s-au purtat atât telefonic, cât şi aici în Bucureşti, în mod direct.

Fosta mea soţie nu a avut nici un fel de rol în SC O. SRL, care a fost înfiinţată la sfârşitul anului 2008. Eu am rugat la început, i-am cerut să ţină pe numele cele 95% din acţiunile firmei pe motiv că la acel moment eram ocupat şi cu alte societăţi şi o consideram ca pe o investiţie sigură, de viitor.m-am ocupat de SC O. SRL deoarece din 2008 am fost administratorul societăţii până în 2009. După ce societatea a început să funcţioneze a început să apară şi acţiunile de control ale firmei în mod repetat, din partea ANAF, culminând cu acţiunea de control din partea parchetului la sfârşitul lunii martie 2009, la acel moment, activitatea societăţii a fost blocată, a urmat o perioadă de investigaţie de aproximativ 1 an. În această perioadă, au fost făcute diverse activităţi de parchet, pentru ca apoi să se dispună reînceperea activităţii, probabil studiind documentele.

Concomitent cu acţiunile de restricţionare a activităţii din 2009, s-a luat decizia de a se bloca orice vânzare a acţiunilor şi la Registrul Comerţului şi, deşi eu am intenţionat încă din 2009 să preiau acţiunile firmei, acest lucru nu a mai fost posibil decât la începutul lui 2011, când parchetul şi-a dat acordul pentru schimbarea acţionariatului.

Deci practic fosta soţie a rămas blocată cu aceste acţiuni în mod involuntar şi nu a avut nicio legătură cu această societate.

Consideră că în motivare este forţată exprimare că a pus societatea la dispoziţia mea, pentru că a fost societatea pe care eu am creat-o şi doar conjuncturile create de tipul de afacere a dus-o la poziţia de aţine aceste acţiuni pe numele ei.

Pe dl N. l-am întâlnit o singură dată, mi-a solicitat o întâlnire. Nu prea aveam cum să nu merg, dată fiind poziţia acestuia, de şef al Direcţiei de protecţie internă pentru judeţul Constanţa. Acesta a dorit anumite informaţii pe care nu aveam cum să le ofer, pentru că nu le cunoşteam. În rest, am încercat să evit alte întâlniri, întrucât nu cred că aveam cu ce să îl ajut sau să cunosc lucruri de interes pentru acesta.

Dl XXXXXXXXXXXXXX. era şofer şi asistent, iar în marea majoritatea a dăţilor când veneam în ţară, dl XXXXXXXXXXXXXX. mă însoţea şi avea cunoştinţă de telefonul meu, care rămânea la birou. Avea acces la birou, iar la persoanele pe care le cunoştea, răspundea. Dacă cineva insista cu apeluri, răspundea şi preciza când urma să revin.

Pe dl G. nu l-am cunoscut.

Precizez că dl XXXXXXXXXXXXXX., de fiecare dată când plecam din ţară, se ocupa de lucrurile organizatorice care ţineau de casă şi lucruri cotidiene, cum ar fi plăţi de facturi etc. rămâneau în sarcina acestuia, fiind trasate de mine.

Dna M. a fost contabila SC O. SRL şi FF. Eu i-am propus în 2008 şi am încheiat contractul pentru un an de zile pentru a ţine evidenţa contabilă la SC O. SRL ulterior, prin schimbarea administratorului societăţii, GGGGGGGGGGGGGGG. devenind administratorul societăţii din 2009, am înţeles că a fost mulţumit de colaborare şi a extins contractul cu societatea acesteia. În mod separat, tot dna M. se ocupa de contabilitatea SC FF., care deţinea o terasă restaurant în Eforie, ce funcţiona doar pe perioada verii.

Dl E. era o persoană din anturajul dl GGGGGGGGGGGGGGG., din câte am înţeles, dl GGGGGGGGGGGGGGG. urma să îi devină naş de cununie în 2012, dar eu nu am interacţionat în niciun fel cu acesta.

OOOOO. Dubai a intermediat tranzacţii de produse petroliere, în sensul că identifica clienţi din piaţa externă, practic făcea legătura între furnizori externi şi clienţi interni, şi anume P. SC O. SRL, datorită poziţiei de litigiu pe care o avea cu Ministerul de finanţe şi funcţionând în baza ordonanţei preşedinţiale date de Curtea de Apel Constanţa nu putea să îşi extindă autorizaţia pentru a face achiziţia în mod direct. Nu putea funcţiona decât în baza autorizaţiei iniţiale din 2008 şi în acest mod a apărut necesitata colaborării cu o societate care să realizeze livrările de motorină. Ştiu că dl GGGGGGGGGGGGGGG. iu-a propus D. colaborarea cu SC O. SRL, lucru cu care dumnealui a fost de acord. Atât SC O. SRL cât şi P. beneficiau de autorizaţii care să le permită efectuarea tranzacţiilor în mod legal.

În OOOOO. Dubai, eu eram cel care deţinea societatea. Acţionar eram eu. În cadrul societăţilor off shore, cel puţin cele legate de Dubai, sunt acţionari care sunt la vedere şi acţionari care sunt în spate. Eu sunt acţionarul de drept al OOOOO. Dubai şi cel care o deţine. Fosta mea soţie a avut aceeaşi poziţie de a deţine acţiunile la vedere, la fel ca şi în cazul SC O. SRL, dar în cazul OOOOO. Dubai eu eram cel care deţineam societatea şi efectuam operaţiunile cu ea. Eu eram factor decident în ceea ce priveşte OOOOO. Dubai. Efectuam mai multe operaţiuni, nu le pot detalia pentru că la DNA mai există un dosar în lucru şi orice declar aici îmi poate afecta poziţia acolo.

Existau situaţii în care în cadrul OOOOO. Dubai semna contractele soţia mea, la instrucţiunile mele. Contractul cu P. a fost semnat de o avocată din Bacău, iar în alte situaţii semnam eu. Nu pot detalia în ce calitate semnam eu deoarece la DNA mai există un dosar în lucru şi orice declar aici îmi poate afecta poziţia acolo.

Reprezentantul Ministerului Public: exista o procură din partea soţiei pentru transferuri bancare sau activitate comercială în cadrul OOOOO. Dubai? Inculpat:pe relaţia OOOOO. Dubai - P. eu sunt cel care a coordonat întreaga activitate, dar nu pot detalia. Societatea era a mea, nu mi-ar fi trebuit procură.

Reprezentantul Ministerului Public: cum foloseaţi sumele de bani care erau remise OOOOO. Dubai, cu titlu de comision? Inculpat: au fost folosite în diverse investiţii. Sumele de la P. au fost preluate exclusiv bancar, intrând în contul OOOOO. Dubai.

Nu pot răspunde cine avea drept de semnătură cu privire la aceste sume, întrucât la DNA mai există un dosar în lucru şi orice declar aici îmi poate afecta poziţia acolo.

Doresc să clarific orice alte chestiuni, cu excepţia întrebărilor care duc în direcţia celuilalt dosar, aşa cum consider eu.

În faţa acestei instanţei, mi-am asumat acest contract dintre OOOOO. Dubai şi P. Practic acesta este obiectul dosarului.

Reprezentantul Ministerului Public: din sumele de bani obţinute drept comision, aţi folosit în concret în România, de exemplu aducându-le aport sau cumpărându-şi bunuri? Inculpat: nu am folosit niciuna dintre sumele de bani obţinute drept comision în relaţia dintre OOOOO. Dubai şi P. De la OOOOO. Dubai la FF. nu s-a făcut nicio plată.

Am spus anterior că nu am folosit în ţară sumele de bani de la OOOOO. Dubai, ceea ce nu contravine faptului că din sumele de bani obţinute drept comision au fost făcute investiţii, dar nu în ţară. Aceste investiţii au fost făcute în folosul OOOOO. Dubai.

Reprezentantul Ministerului Public: cine era asociat FF. şi cine era administrator? Inculpat: OOOOO. Dubai era acţionarul unic în SC FF. iar eu eram administrator al SC FF. Precizez că nu a existat nici un fel de legătură nici cu SC O. SRL şi nici cu altă societate din acest dosar, activitatea SC FF. fiind reprezentată doar de acest restaurant din Eforie.

Reprezentantul Ministerului Public: din documentele contabile privind SC FF. ar rezulta că în cursul anului 2011, SC FF. a fost împrumutată de asociaţi, asociat fiind OOOOO. Dubai, cu sume importante de bani. Puteţi explica sursa acestor sume de bani cu care s-a făcut împrumutul? Inculpat: până la termenul următor am să încerc să identific. Va fi o situaţie cumva ciudată, pentru că dna M. nu este prezentă,iar eu n u am voie să iau legătura cu aceasta. Acum nu îmi aduc aminte, dar voi încerca să identific.

Reprezentantul Ministerului Public: în privinţa discuţiilor pe care le-a purtat cu KK., în legătură cu anumite transferuri de sume de bani, puteţi oferi explicaţii cu privire la convorbirile interceptat? Inculpat: nu văd legătura cu dosarul de faţă. Arăt că tranzacţiile nu au nicio legătură cu dosarul de faţă, ci se referă la alt dosar, aflat pe rolul DNA. Dl KK. nu e parte din acest dosar, iar împotriva mea nu a fost formulată nicio acuzaţie de spălare de bani.

Reprezentantul Ministerului Public: cu ce anume vă ocupaţi când eraţi plecat din România, având în vedere declaraţia dvs că în perioada din prezenta cauză aţi fost mai mult plecat din ţară? Inculpat: călătoriile au fost în interes personal şi nu au nicio legătură cu dosarul de faţă.

Reprezentantul Ministerului Public: după ce aţi părăsit teritoriul României în aprilie 2012, aţi continuat activitatea comercială în calitate de beneficiar a OOOOO. Dubai, cu sediul în Dubai? Dacă fosta soţie făcea transferuri de sume de bani de la OOOOO. Dubai în numele dvs sau din dispoziţia dvs? Inculpat: după cum am precizat, toate tranzacţiile din OOOOO. Dubai au fost făcute din dispoziţia mea. Este greu, după atâta timp, să identific în perioada solicitată de parchet şi să precizez cu exactitate aceste aspecte.

Reprezentantul Ministerului Public: care era relaţia cu inculpaţii K. şi L. în perioada de referinţă? Inculpat: pe dl K. şi L. nu i-am cunoscut decât din presă, singura persoană pe care am cunoscut-o şi am fost prieten este KK., dar cu Dl K. şi L. nu am avut interacţiuni în mod direct şi nu i-am cunoscut în mod direct? Indirect a existat un singur aspect, când eu m-am întâlnit cu KK., iar întâlnirea s-a desfăşurat la L. acasă, însă eu n u ştiam la acel moment cine este L. sau că respectiv curte aparţine L. KK. obişnuia să mă cheme în locuri în care trebuia să discut doar cu el, iar eu nu ştiam cui aparţin acestea, uneori erau imobile, alteori era restaurante. Mă întâlneam destul de des cu KK., practic de fiecare dată când veneam în Bucureşti, ne vedeam. Îmi este foarte greu să spun despre ce anume am vorbit atunci. Nu îmi amintesc. Pot să spun doar că am vorbit exclusiv cu KK., nu a mai fost nimeni altcineva prezent. Am aflat după, când am fost pus în faţa dosarului, că întâlnirea a avut loc în curtea lui L. Discuţiile cu KK. nu erau neapărat discuţii de afaceri, îi ceream părerea pe anumite aspecte de legalitate pentru că era un om de finanţe. Îi ceream sfaturi privind anumite probleme care ţin de legislaţia fiscală, nu pot preciza cu exactitate. KK. era om de afaceri la acel moment, avea firma lui. Probabil acorda şi consultanţă financiară. Era un prieten, îi ceream părerea întrucât a lucrat mulţi ani în Ministerul de Finanţe.

Reprezentantul Ministerului Public: la data de 1 martie 2012, aţi purtat convorbiri telefonice cu martorul KK., în timp ce se afla în casa inculpatului L., atât înainte cât şi în timpul în care vă aflaţi în casa inculpatului L. La ce anume v-aţi referit când v-aţi adresta martorului KK.:

"am fost acum la un prieten şi mi-a spus că a înnebunit lupul, nu mai vrea să rămână." Inculpat: nu îmi aduc aminte. MMMMMMMMMMMM. de această întrebare, nu îmi aduc aminte să fi vorbit din casa L. cu dl KK., poziţia asta era un pic ciudată. Cât despre conţinutul convorbirii, chiar nu ştiu. Ştiu că din poziţia pe care parchetul a avut-o sub acest aspect, în sensul că eram interesat de poziţia dl K., sincer nu ştiu în ce mod a influenţat SC O. SRL, care a funcţionat atât în timpul în care dl K. a fost în funcţie, cât şi în afara acelei perioade.

Avocatul inculpatului N.: aţi susţinut că aţi intermediat achiziţionarea de motorină de la VVVVV. către P. Cunoaşteţi dacă VVVVV. era la rândul său tot o societate intermediară, avea un alt furnizor? Inculpat: VVVVV. era tot o societate intermediară, furnizorul principal era CCCCCCCCCC., cu sediul în Geneva.

Avocatul inculpatului F.: cine folosea biroul din Splaiul Independenţei şi imobilul din str. x, apart. nr. 5 şi în ce sco? Inculpat: biroul din splaiu? Independenţei era biroul meu personal, iar apartamentul indicat era cel în care mă cazam când stăteam mai multe zile în Bucureşti. Cred că acela era.

Avocatul inculpatului F.: vă aparţin documentele ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la acel birou? Inculpat: nu ştiu exact despre ce documente este vorba, dar presupun că da.

Avocatul inculpatului F.: vă aparţin banii găsiţi la F. cu ocazia efectuării percheziţiei în Bucureşti şi la Bacă? Inculpat: banii îmi aparţin.

Avocatul inculpatului F.: cui aparţineau autoturismele folosite de F.? Erau ale lui XXXXXXXXXXXXXX.? Inculpat: nu, îmi aparţineau mie. XXXXXXXXXXXXXX. doar circula cu acestea.

Avocatul inculpatului F.: i-aţi solicitat să îşi impună autoritatea faţă de HH., E., D., M.? Inculpat: nu i-am cerut niciodată acest lucru, este greu de crezut această afirmaţie, dată fiind vârsta pe care o avea în acea perioadă. Cred că avea aproximativ 20 de ani. persoanele indicate aveau peste 40 de ani şi era puţin probabil să se poată impune la vârsta lui.

Avocatul inculpatului OOOOOOOOOOOOOOO.: l-aţi cunoscut pe dl H. şi dacă da, în ce contex? Inculpat: pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. nu l-am cunoscut.

Avocatul inculpatului B.: aţi avut vreo implicare în politica de personal a SC O. SRL,după reluarea activităţii în 201? Inculpat: nu am avut nici un fel de implicare în angajarea personalului acestei societăţi, era atributul dl GGGGGGGGGGGGGGG., care şi-a făcut echipa şi a ales cu cine să lucreze.

Avocatul inculpatului B.: aţi avut vreo implicare în alegerea partenerilor, în înfiinţarea societăţilor partenere SC O. SRL şi a desfăşurării relaţiilor comerciale cu acestea după reluarea activităţii în 2011? Inculpat: nu. Întrebarea instanţei: aţi controlat în vreun fel ce se întâmpla la SC O. SRL? ce v-a determinat să îi daţi această libertate deplin? Inculpat: ne cunoşteam de foarte multă vreme şi aveam încredere în acesta, am colaborat bine până la un punct şi am avut senzaţia că se colaborează bine în continuare. Lucrurile la care eu aveam acces şi puteam să le văd îmi păreau în regulă. Aveam acces la documente, tranzacţiile care se făceau, activitatea era controlată şi era în regulă, în sensul că instituţiile statului au făcut controale la această firmă. Atunci nu am avut aspecte care să îmi ridice semne de întrebare. Dl GGGGGGGGGGGGGGG. a avut mână liberă din 2011, când s-a reluat activitatea şi pe parcursul anului 2009, atât cât a fost activitate. Din punctul meu de vedere, modul de desfăşurare a activităţii şi veniturile SC O. SRL erau corespunzătoare obiectului de activitate. Orice afacere creşte în timp. Avocatul inculpatului B.: ce anume credeţi că l-a determinat pe dl GGGGGGGGGGGGGGG. să desfăşoare activitatea presupus infracţională, când avea doar 5% din profit? Inculpat: nu pot spune ce l-a determinat pe el, doar el poate răspunde. Era o persoană care avea bani. Am presupus că are şi alte afaceri. La acel moment eram mulţumit de ce făcea GGGGGGGGGGGGGGG. la SC O. SRL

Avocatul inculpatului B.: de ce expertiză dispunea GGGGGGGGGGGGGGG. pentru a fi numit ca administrator la SC O. SRL? Inculpat: dl GGGGGGGGGGGGGGG. a lucrat pentru mulţi ani atât pentru SC ZZZZZZZZ. SA cât şi pentru ZZZZZZZZ. A îndeplinit diverse funcţii în Constanţa. S-a ocupat şi de achiziţii, a fost şi şef de depozit şi şef la aprovizionare.

De asemenea, fost audiat inculpatul F., care a declarat următoarele: Cunosc acuzaţiile din acest dosar, îmi menţin declaraţiile date anterior.

L-am cunoscut pe dl B. în 2010. Mama mea lucra pentru dna C. ca bonă. În perioada 2010, eram student, urmam cursurile universităţii din Bacău, dl NNNNNNNNNNNNNNN. a rămas fără permis de conducere pentru 3 luni. De aici începe toată activitatea mea de şofer.

M-a luat cu el la Constanţa în 2010. Locuiam împreună în Eforie şi îl duceam la aeroport şi oriunde avea nevoie. În plus faţă de declaraţia dată la fond, arăt că nu am transmis vreun ordin lui GGGGGGGGGGGGGGG., MMMMMMMMMMMMMMM., M. şi E. GGGGGGGGGGGGGGG. şi M. au dat declaraţii de recunoaştere, în sensul că m-au perceput tot timpul ca pe un şofer, respectiv şoferul lui NNNNNNNNNNNNNNN.

Cu E. şi MMMMMMMMMMMMMMM. nu am avut nicio legătură, nici măcar telefonic. În hotărârea de condamnare se arată că eu i-as fi transmis lui MMMMMMMMMMMMMMM. un comision de 150 de dolari, pe care trebuia să i-l plătească lui OOOOO. Dubai. Acest comision, chiar conform declaraţiei D., a fost transmis de GGGGGGGGGGGGGGG.

Pe dl NNNNNNNNNNNNNNN. îl duceam oriunde avea nevoie. Eu eram angajat la SC FF., cu contract de muncă. Eram asistent manager. Dna M. ştiu că a întocmit contractul. Mai mult, eram şofer sau făceam cumpărături, duceam haine la curăţătorie.

Am dus documente contabile de la GGGGGGGGGGGGGGG. şi de la restaurantul din Eforie la dna M. Se spune că aş fi participat la socoteli. Precizez că nu este vorba despre mine cu siguranţă, este vorba despre alt JJJJJJJJJJJJJJJ. Mie GGGGGGGGGGGGGGG. îmi spunea LLLLLLL.

Cred că JJJJJJJJJJJJJJJ. era ori E. ori altcineva de la fabrică. Eu nu îi cunosc pe cei de la fabrică, şi nici ei nu mă cunoscu pe mine. E. se mai prezenta cu numele de JJJJJJJJJJJJJJJ. GGGGGGGGGGGGGGG. are o convorbire la dosar în care se referă la mine cu "LLLLLLL.". În cadrul SC O. SRL nu am avut nicio calitate, nu mergeam la fabrică.

Pe dl G. l-am cunoscut, se ocupa de transport marfă, cu cisternele, avea o societate de cisterne.

Dl GGGGGGGGGGGGGGG. îmi punea într-o sacoşă mai multe documente, CD-uri, stick-uri, dar eu nu deschideam sacoşa pentru că nu aveam cunoştinţe contabile. Am dus şi bonuri de la restaurant tot doamnei M.

Nu mi-a dat E. niciodată nicio sumă de bani şi nici nu am plătit anumiţi oameni de ai lui. Acei oameni, despre care spune acesta că i-am plătit, respectiv TTT. şi o altă persoană al cărei nume nu îl ştiu, declară că banii i-au primit de la E., pe care îl cunoşteau pe numele de JJJJJJJJJJJJJJJ.

Pe dna M. am dus-o la SC O. SRL cred că de 4 - 5 ori. Ea locuia tot în Bacău. Ori o aduceam şi o şi duceam înapoi, ori doar o aduceam.

Cu GGGGGGGGGGGGGGG. ne întâlneam la CCCCCCC. şi mâncam în acelaşi loc. discutam despre maşini, cauciucuri, service-uri, întrucât acesta se ocupa şi de comerţ cu maşini din Germania.

În perioada în care familia NNNNNNNNNNNNNNN. era plecată din ţară, eu stăteam cu prietena me3a la Bucureşti. Când venea dl PPPPPPPPPPPPPPP. în ţară îl duceam oriunde avea nevoie. De asemenea, făceam cumpărăturile pentru EEEEEEE., care era într-o relaţie apropiată cu B.

Dl NNNNNNNNNNNNNNN. nu îmi transmitea mesaje pe care să le transmit celorlalţi, atât doar erau mesaje pentru EEEEEEE. Dna M. mi-a făcut un contract de asistent manager la SC FF. şi ea mi-a dat funcţia. În această calitate, mă duceam la restaurant la SC FF., duceam şi aduceam bucătarii, trebuiau obţinute avizele pentru funcţionare şi trebuia să mă ocup de obţinerea acestora. Când a plecat dl B., mi-a spus mie şi lui EEEEEEE. să ne ocupăm de restaurant să îi dăm drumul.

Referitor la procura de administrator, mi-a fost adusă de un prieten de la Piteşti a dl NNNNNNNNNNNNNNN. să o folosesc când aş avea nevoie pentru primărie, ISU. Nu am folosit-o niciodată.

La percheziţii, s-au găsit în 4 locaţii peste 200.000 euro. cum am declarat şi atunci, banii mi-au fost lăsaţi de dl NNNNNNNNNNNNNNN. pentru construirea restaurantului şi cumpărarea unui apartament în Bucureşti, din str. x, unde locuia, care ulterior a fost vândut. Şi eu stăteam tot în str. x, eu la apart. 8 şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. la apart. 5. Eu aveam cheile de la toate apartamentele şi de la cel din Splai, întrucât venea o doamnă să facă curat.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi luat vreodată legătura cu dl KK.? Inculpat: da, era prieten cu PPPPPPPPPPPPPPP. Mi-a fost solicitat de dl PPPPPPPPPPPPPPP. să vorbesc foarte respectuos cu dl KK. Discuţia la care se face referire are în vedere nişte domni din Comăneşti, care au cumpărat un castel şi mi-au transmis să iau legătura cu KK., să văd dacă doreşte să facă investiţii. În acea perioadă, NNNNNNNNNNNNNNN. era plecat şi mi-a spus că pe el nu îl interesează. Pe KK. l-am sunat, aveam numărul lui de telefon. Cei de la Bacău erau prieteni cu KK., doar că nu mai aveau numărul lui de telefon.

Într-o primă fază mi-au spus să îl întreb pe PPPPPPPPPPPPPPP., dar dl NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a spus că nu îl interesează. NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a spus să iau legătura cu KK., să văd dacă e interesat, nu mai ştiu dacă aveam nr. lui KK. sau mi -a fost dat de dl NNNNNNNNNNNNNNN. În acel moment, aveam şi o documentaţie despre proprietate, dar nu ştiu dacă i-am dat-o lui KK., pentru că acesta mi-a spus că nu vrea să investească din cauza persoanelor care deţineau proprietatea.

Pe NNNNNNNNNNNNNNN. l-am dus la KK., la întâlniri, iar KK. a venit la noi la birou. Dacă dl NNNNNNNNNNNNNNN. era plecat din ţară, aveam telefonul lui la mine, nu ştiu de ce nu îl lua cu el. mi-l lăsa ca să răspund. Îmi spunea la cine să răspund şi la cine nu. îi ceream întâi aprobarea, anunţându-l cine l-a sunat pe telefon.

Cu dl N. m-am văzut la piaţa Alba Iulia, vroia să se întâlnească cu dl NNNNNNNNNNNNNNN., dar acesta era plecat din ţară şi m-am dus eu să văd despre ce e vorba şi îmi trimite mesaje ori a evitat şi m-a trimis pe mine. Eu eram în Bucureşti şi nea-am întâlnit în piaţa Alba Iulia. Când ne-am văzut, dl N. mi-a spus că vrea să se vadă cu dl NNNNNNNNNNNNNNN. Am stat foarte puţin, câteva secunde. Întâlnirea a fost interceptată.

Reprezentantul Ministerului Public: la ce vă refereaţi când aţi afirmat într-un mesaj SMS "dacă a apărut vreo urgenţă la centrul la dvs? ", mesajul fiind transmis lui N.? Inculpat: mesajul nu îmi aparţinea mie, la data de 6 martie 2012 NNNNNNNNNNNNNNN. era în ţară. nu am trimis eu mesajul. Mesajele sunt puse tendenţios în rechizitoriu pentru a părea că le-am trimis eu. Nu cunosc cine le-a trimis, probabil dl PPPPPPPPPPPPPPP. Era în ţară. telefonul nu cred că mai stătea la altcineva în afară de mine şi NNNNNNNNNNNNNNN.

Reprezentantul Ministerului Public: despre ce aţi discutat la întâlnirea de la piaţa Alba Iulia? Inculpat: mi -a spus că a crezut că vine B. şi că vrea să vorbească cu acesta. I-am spus că este plecat din oraş sau din ţară, nu îmi aduc aminte exact. La 30 martie 2012 nu ştiu dacă era în ţară la 6 martie 2012 ştiu sigur că era în ţară pentru că am studiat cu avocatul meu convorbirile din dosar şi am văzut că NNNNNNNNNNNNNNN. era în ţară.

Reprezentantul Ministerului Public: de aţi solicitat inculpatului N. întâlnirea dacă NNNNNNNNNNNNNNN. nu era în ţară? Inculpat: nu îmi amintesc, dar dl N. mi-a mai pus nişte întrebări atunci, respectiv dacă aş cunoaşte anumite persoane din Constanţa. Probabil de aceea nu a vrut dl NNNNNNNNNNNNNNN. să se ducă. Nu îmi aduc aminte numele, erau nişte nume de turci.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi schimbat numeroase telefoane mobile în acea perioadă? Inculpat: la percheziţii au fost găsite mai multe telefoane, în 4 locaţii şi 6 autoturisme, în jur de 50 de telefoane. Telefoanele aparţineau mamei mele, mie, fratelui meu, soţiei, tatălui vitreg şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. Erau prin maşini sau la birou. Doar mama mea avea 10 telefoane, nu erau funcţionale, erau de când a apărut telefonia mobilă în România. Eu am participat doar la Bacău la percheziţie, dar am citit procesele-verbale şi am văzut cum au fost găsite. Eu cred că aveam 3 telefoane şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. avea doar 1 personal, dar avea mai multe care nu funcţionau în Român ia, de exemplu telefonul cu care venea din SUA, de aceea nici nu lua telefonul din România cu el în SUA, pentru că nu funcţionau acolo, întrucât diferă benzile de frecvenţă. În România, eu aveam 3 telefoane personale şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. avea unul personal şi mai multe pe la birou, în maşini, erau maşini care erau dotate cu telefon. Aveam un salariu de 5.000 RON. Am avut 2 telefoane, apoi mi-am mai luat 1, nu ştiu din ce considerente. Cele 6 maşini aparţineau dl PPPPPPPPPPPPPPP., nu erau toate pe o singură firmă. Eu doar le conduceam. La percheziţii, s-au dat autorizaţii pentru B. şi dl XXXXXXXXXXXXXX., dar toate lucrurile s-au consemnat că s-au găsit la mine. În perioada în care dl NNNNNNNNNNNNNNN. era plecat în străinătate, aceste maşini erau parcate în Bucureşti, în Bacău, dar toate au fost trecute la mine. în această perioadă, combustibilul pentru aceste maşini era plătit din bani lăsaţi de dl NNNNNNNNNNNNNNN. Dl NNNNNNNNNNNNNNN. îmi lăsa de obicei bani, pe care îi schimba. Îmi lăsa 4 - 500 euro, iar eu îi schimbam şi îi foloseam când aveam nevoie.

Reprezentantul Ministerului Public: care a fost motivul pentru care i-aţi solicitat lui EEEEEEE. să cumpere 8 cartele telefonice, 3 cu valabilitate de 1 lună şi 5 cu valabilitate de 3 luni? Inculpat: este invers. EEEEEEE. mi-a solicitat să cumpăr respectivele cartele. Este vorba despre cartele Focusat, de televiziune nu telefonice. Acestea ar trebui să fie la Eforie, o să le depun la dosar. Nu există în telefonie cartele cu valabilitate de 1 lună sau 3 luni.

Reprezentantul Ministerului Public: ceasurile descoperite la percheziţie vă aparţineau? Inculpat: nu, a făcut NNNNN. o cerere de restituire bunuri, în care a depus facturi şi bonuri care arată că ceasurile îi aparţin. NNNNN. este soţia mea, cu care am un copil. La acel moment era studentă, părinţii ei au o situaţie bună. Momentan eu locuiesc la socrii mei. Soacra este economist, iar socrul inginer. Ei îi plăteau studiile în Bucureşti. Ceasurile nu aveau o valoare foarte mare, erau undeva la 7 - 8.000 RON.

Avocatul inculpatului N.: de ce NNNNNNNNNNNNNNN. evita să se întâlnească cu N. uneori? Inculpat: că e poliţist şi nu vroia să aibă de a face cu el, a spus că nu are chef. S-au văzut o dată tot la piaţa Alba Iulia, când l-am dus pe NNNNNNNNNNNNNNN. A coborât din maşină NNNNNNNNNNNNNNN. şi au vorbit lângă maşină. Nu am auzit ce au vorbit. Era iarnă, am stat cu geamurile închise. Primeam sms-uri pe telefonul lui NNNNNNNNNNNNNNN. de la N., nu mai ştiu când era telefonul la mine şi când la NNNNNNNNNNNNNNN., nu m-am lămurit. Nu pot preciza relaţia dintre NNNNNNNNNNNNNNN. şi N.

Avocatul inculpatului OOOOOOOOOOOOOOO.: l-aţi cunoscut pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. şi dacă da, în ce context? Inculpat: nu.

Avocatul SC FF.: în afara celor declarate referitoare la activitatea dvs la SC FF., mai aveţi de va de declarat? Inculpat: nu?

Avocatul SC FF.: exista vreo legătură între SC FF. şi SC O. SRL? Inculpat: SC FF. avea doar restaurantul, din ce am eu cunoştinţă nu se ocupa cu nimic altceva.

La data de 4 aprilie 2017, a fost audiat şi inculpatul A. care a declarat următoarele:Nu sunt reale învinuirile care mi se aduc. Îmi menţin parţial declaraţiile date anterior. Nu mi le menţin pe cele date în cursul urmăririi penale, consideră că au fost interpretate greşit de instanţa de fond.

Eu am fost administratorul societăţii SC DD. SRL În anul 2010, m-am întâlnit cu dl G., fostul coleg de facultate, care mi-a propus să intru în afaceri cu distribuirea produselor petroliere către utilizatori din toată ţara, întrucât el avea o vechime în acest domeniu şi din spusele lui, îi mergea bine.

l-am întrebat în ce constă activitatea mea în cadrul societăţii, mi-a spus că va înfiinţa o societate cu obiectul de activitate "intermediere produse petroliere", urmând să îmi ofere sprijinul necesar.

I-am spus că nu am bani şi nici sediu pentru a înfiinţa o societate, însă m-a asigurat că se va ocupa el de tot, chiar va angaja un expert c contabil, pe care îl avea la societăţile lui pentru contabilitate. Rezervarea de nume a fost făcută de dl G. la Registrul comerţului, actul constitutiv l-am semnat în faţă la registrul comerţului, la o societate care se ocupa cu înfiinţări de societăţi. Actul constitutiv l-a întocmit persoana din cadrul firmei respective. Firma înfiinţată a fost DD. Dl G. mi-a spus că eu urma să fac intermediere de produse petroliere. Nu m-am mai ocupat cu aşa ceva înainte.

În concret, am scris ordine de plată, cu sumele dictate de dl G., reprezentând plăţile de achiziţionare a produselor. Eram şi şoferul acesteia, dl G. neavând permis de conducere. În perioada în care a funcţionat DD. SRL, tranzacţionam CLG şi motorină Crişana. De achiziţia lor se ocupa G., care avea şi firma de transport.

Conturile bancare deschise pe numele societăţii erau controlate de dl G., care dispunea asupra facturilor, contractelor şi sumelor din aceste conturi. Pentru a avea un control deplin asupra lor, m-a pus să deschid un cont online la EEEEEE., pe care să-l poată utiliza chiar el. activitatea DD. SRL a început cu sume creditate de societatea deţinută de G., a fost un contract de împrumut.

Retragerile de numerar reprezentau comisionul societăţii, pe care mă punea să îl scot, probabil nu avea încredere să ţină banii în contul societăţii. Sumele de bani pe care i le dădeam integral le folosea pentru a plăti şoferi de autocisterne, contabili. Precizez că am făcut retrageri de numerar doar în DD. SRL şi nu din alte societăţi fantomă, cum se arată în rechizitoriu. Retragerile în numerar le viram integral lui G. Operaţiunile prin firmă le-am considerat legale şi normale, deoarece preţurile din contracte erau identice cu cele de pe piaţă, tranzacţiile erau prin bancă, iar prin declaraţie pe proprie răspundere a furnizorilor accizele erau achitate.

La cererea lui G., i-am pus la dispoziţie maşina mea personală şi pe mine, ca şofer, urmând ca el să suporte preţul combustibilului şi reparaţiilor maşinii. Nu m-am deplasat în provincie fără dl G., nu am fost singur să fac plăţi sau comisioane.

În relaţia cu SC O. SRL şi AA. doar am semnat anumite contracte, pe care mi le aducea G.

În DD. SRL eram administrator. Nu am avut o firmă SC NNNNNNNNNNNN. Am cumpărat de la SC NNNNNNNNNNNN. în 2010 şi am vândut-o către DDDDDDDD. În 2010, şi în acel caz, achiziţia am făcut-o tot prin intermediul lui G. În DD. SRL G. nu avea nicio poziţie.

Nu ştiu de ce G. nu făcea aceste operaţiuni prin intermediul firmei sale. Mi-a spus că voi lua dividende la sfârşit de an şi de aceea m-a determinat G. să fac operaţiunile pe care mi le dicta, ceea ce nu s-a întâmplat.

În relaţia cu SC O. SRL, nu am discutat personal cu nimeni de la SC O. SRL la acel moment, nu ştiam cine sunt reprezentanţii SC O. SRL l-am cunoscu indirect pe HH. când dl G. a cumpărat un autoturism de la acesta. Contractul cu SC O. SRL a ajuns la mine prin intermediul lui G.

Nu am avut nicio legătură cu cei de la AA.

În momentul în care DD. SRL a primit o amendă de 6000 RON, eu am reprezentant-o în faţa autorităţilor. Eu eram administrator. Asociat eram tot eu.

Reprezentantul Ministerului Public: în afară de aceste documente bancare cu SC O. SRL, a mai semnat alte înscrisuri cu alte societăţi comerciale, la solicitarea lui G.? Inculpat: am avut relaţii şi cu SC BB., societatea lui G., pentru transport, precum şi cu cele cu care am avut relaţii comerciale.

Reprezentantul Ministerului Public: erau reale aceste tranzacţii? Inculpat: da. Nu cunoşteam dacă plăţile erau pe baza facturilor, sumele erau dictate de dl G. Este reală afirmaţia mea, în sensul că G. mi-a spus că plăţile către SC O. SRL se fac ca avans şi nu aveau facturi la bază. Când făceam plăţi, verificam dacă la bază exista factură pro forma.

Avocatul inculpatului B.: îl cunoaşteţi sau aţi venit vreodată în contact cu B.? Inculpat: nu.

Avocatul inculpatului H.: aţi declarat la urmărire penală că aţi participat la întâlniri între GGGGGGGGGGGGGGG., OOOOOOOOOOOOOOO. şi G. pe terasa unui CCCCCCC. Aţi participat la aceste întâlniri sau doar l-aţi condus pe dl G? Inculpat: l-am condus pe dl G. şi am luat masa la acea terasă. Nu am asistat la discuţii. Dacă vorbeau ceva, s-au mutat la altă masă, pentru că vorbeau ceva ce nu trebuia să aud eu.

Avocatul inculpatului H.: la toate s-a întâmplat la fel? Inculpat: a fost o întâlnire, când G. a achiziţionat o maşină de la GGGGGGGGGGGGGGG., fără ca OOOOOOOOOOOOOOO. să fie de faţă şi au fost maxim 2 - 3 întâlniri cu totul. Nu de fiecare dată se mutau la altă masă, doar o singură dată, în rest doar luau masa împreună. Dl OOOOOOOOOOOOOOO. cred că a fost prezent de 2 ori, în afară de întâlnirea la care s-au întâlnit G. şi GGGGGGGGGGGGGGG., pentru a achiziţiona maşina.

Avocatul inculpatului A.: cine ţinea activitatea firmei, la cine erau documentele societăţi? Inculpat: se aflau în posesia lui G., la birou acestuia din str. x, fapt dovedit de percheziţie.

Avocatul inculpatului A.: aţi participat la percheziţia domiciliară făcută de organele judiciar? Inculpat: nu a existat percheziţie domiciliară, singura percheziţie a fost cea asupra maşinii mele, iar documentele găsite în uşa dreaptă a maşinii aparţineau lui G. Este vorba despre mandatele poştale pe numele DDDDDD., fiind numele său pe care îl folosea pentru a face plăţi.

Avocatul inculpatului A.: vă recunoaşteţi ca fiind persoana din sintagma "acela micu" din convorbirile telefonice purtate de G? Inculpat: nu, nu sunt nici mic de statură nici mai mic decât dl G., pentru a se adresa astfel. Este vorba doar de o singură convorbire în care este folosită această sintagmă.

Avocatul inculpatului A.: sunteţi angajat pe un post cu studii superioare? Inculpat: nu am finalizat facultatea, nu am susţinut licenţa.

Avocatul inculpatului A.: ce reprezentau banii din contul personal, care au fost popriţi? Inculpat: era vorba despre un cont de credit şi acea sumă era plătită în avans. Era un credit de nevoi personale, cu care am achiziţionat maşina personală. De la Dl G. primeam o sumă în cuantum de 2.000 RON/luna, pentru combustibil şi reparaţiile maşinii, mâncarea zilnică. Nu mai primeam alte sume de la acesta. Creditul de nevoi personale era de 4.300 euro, iar rata lunară era de 70 euro.

Avocatul inculpatului A.: aţi mai fost condamnat pentru aspectele expuse în rechizitoriu? Inculpat: da, sunt condamnat în dosarul de la Călăraşi pentru aceleaşi lucruri. E vorba de mărturia doamnei OO., care a preluat societatea BB. a lui G., pe baza căreia am fost condamnat în acel dosar.

Avocatul inculpatului A.: i-aţi cunoscut pe domnii K. şi L? Inculpat: nu.

Avocatul inculpatului A.: de ce nu aţi răspuns prezent la apelul nominal pentru DD. SRL Inculpat: nu ştiu. Nu o reprezint eu. Mă fac răspunzător de prejudiciul DD. SRL, însă nu şi pentru celelalte societăţi din acest dosar, ai căror administratori susţin că sunt simpli martori în dosar.

Reprezentantul Ministerului Public: ce făceaţi cu combustibilul pe care îl achiziţionaţi ? Inculpat: combustibilul nu ajungea la mine practic, era vândut mai departe de către G. El se ocupa şi cu transportul. În contabilitatea DD. SRL apăreau vânzări şi cumpărări de combustibil pentru anul 2010. În ceea ce priveşte SC O. SRL, plăţile făcute de mine, la ordinul lui G., erau ca avans. Plăteam către SC O. SRL achiziţionare de CLG. Aceste lucruri s-au întâmplat doar în anul 2010.

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2017, Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat E., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

După ce i s-a adus la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuire ce i se aduce, inculpatul a declarat:

"Menţin declaraţiile date la urmărire penală şi la curtea de apel, sunt vinovat pentru ce am făcut. Am sprijinit grupul pentru evaziune fiscală. Cum am specificat în declaraţie, am lucrat pentru HH. şi pentru B. M-am întâlnit şi cu HH., cu B., D., doamna M. Scoteam banii de la bancă şi îi predam mai departe, de mai multe ori lui HH., F., rare ori B. HH. mă trimitea să scot banii de la bancă. GGGGGGGGGGGGGGG. îmi spunea să ridic banii pentru achiziţii cereale. Ce făcea GGGGGGGGGGGGGGG. mai departe cu ei nu ştiu. Ce făcea GGGGGGGGGGGGGGG. şi restul membrilor grupului nu ştiu.

În aceea perioadă n-am fost angajat la nicio societate, eram finul domnului HH., trebuia să mă cunun.

La bancă nu eram trimis în nicio calitate, băieţii, PP. şi TTT. erau trimişi la bani că şi îmi aduceau banii mie, aceşti băieţi erau acaparaţi de D., adică au fost luaţi ca un fel de soldaţi. D. l-a luat pe tatăl lui PP. şi într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe la Călăraşi. I-a angajat pentru că a văzut că aveau nevoie de bani, oamenii fiind mulţumiţi de salariu nu erau interesaţi ce se întâmplă mai departe. MMMMMMMMMMMMMMM. i-a asigura că nu se va întâmpla niciodată nimic, de exemplu PP. căruia îi veneau notificări ca urmare a unui dosar al tatălui său, PP., i-a cerut ajutorul domnului MMMMMMMMMMMMMMM. care i-a spus să stea liniştit că nu se întâmplă nimic, că îl ajută el, după care n-a mai răspuns la telefon PP. şi TTT. aveau două societăţi pe numele său, respectiv S. pe numele lui PP. şi T. pe numele lui TTT.

Banii pentru constituirea acestor societăţi au fost primiţi de mine de la GGGGGGGGGGGGGGG., iar eu i-am dat celor doi, PP. şi TTT.

Cisternele încărcate cu motorină plecau direct din portul Constanţa şi ajungeau la destinaţie, nu mă ocupam de facturi. Ceea ce plecau de la P. nu ajungea pe platforma O. Mai erau unele cisterne care ajungeau pe platforma O. dar acelea erau pentru consum propriu.

Pe platforma O. nu se producea combustibil. Ştiu acest lucru pentru că am lucrat acolo de la început, la Nicolae Bălcescu.

Pe platforma O. nu se prelucra marfă, respectiv nici CLG şi nici CLN şi nici CLU, astfel încât nu se putea deduce motorină.

S. şi SC T. nu au achiziţionat niciodată cereale, scoteau banii din bancă în numerar pentru achiziţia de cereale pentru că doar în acest fel se puteau scoate banii respectivi pe borderou.

Pe C. o ştiu doar din vedere, nu am văzut-o niciodată semnând acte, participând la activităţile societăţii, din punctul meu de vedere nu am văzut-o niciodată în incinta societăţii sau dând ordine pentru societate, doar avea rolul de mamă şi soţie.

Pe doamna M. o cunosc, făcea contabilitatea societăţii. Nu i-am dus documente pentru o societatea anume, dar am dus documente, acte de la societăţi, ce îmi dădea domnul GGGGGGGGGGGGGGG., duceam doamnei M., nu am dus de multe ori, am dus doar de 2-3 ori. Doamna M. trimitea la rândul ei la finanţe documentele fie online, fie prin poştă. Când era un control al gărzii financiare la SC S. sau T., la care mai existau doi contabili care făceau contabilitate primară, MMM. şi NN. care lucrau la sediul O., doamna M. comunica prin ei documentele solicitate de organele de control. La sediul S. sau Partener nu era nicio persoană care să lucreze. Doar GGGGGGGGGGGGGGG. prin relaţiile sale la constanţa spune "vezi că este un control" la S. sau T., iar administratorul societăţii se ducea cu sacoşa de documente pe care i le dădeam ori eu, ori MMMMMMMMMMMMMMM. şi pe care le primeam de la M. Eu nu aveam capacitatea să fac contabilitate, nu am terminat studii pentru aşa ceva. din câte îmi amintesc, au fost unul sau două controale la S., iar la T. nu ştiu să fi fost controale pentru că nu au apucat să lucreze foarte mult. Am sistat societatea S. pentru că în noiembrie- decembrie, nu-mi aduc aminte cu exactitate perioada, GGGGGGGGGGGGGGG. a adus o hârtie de la OOOOOOOOOOOO., sau de la JJ., hârtie care a fost găsită în borseta mea şi pe care GGGGGGGGGGGGGGG. mi-a dat-o pentru a-mi explica de ce trebuie să suspend S. având în vedere că este urmărită pentru un sechestru într-un dosar penal al DIICOT.

Urma ca eu să vorbesc cu PP. să nu se mai ducă, cu care am şi vorbit în acest sens, PP. îşi lua salariul în continuare, deoarece GGGGGGGGGGGGGGG. mi-l plătea mie, iar eu îi dădeam banii mai departe, 5.000 RON plus chirie şi utilităţi. Uneori MMMMMMMMMMMMMMM. îmi dădea banii mie pentru PP., sau îi dădea direct acestuia, alteori opream eu banii pe care îi scoteam din bancă şi îi dădeam eu banii. Când dădeam situaţia banilor pe care îi scoteam din bancă, treceam acolo banii pe care îi plătisem băiatului de la S. aşa cum treceam şi alte cheltuieli. Bani pe care îi scoteam din bancă îi dădeam lui HH., de cele mai multe ori, lui B. rareori şi chiar şi lui F. Nu pot estima de câte ori i-am predat banii şi lui F. pentru că a fost o perioadă lungă. Situaţia zilnică îi era prezentată însă lui HH., în ultimul timp B. era plecat şi nu mai aveam cu cine să colaborez, decât cu HH. şi F.

Am văzut acte contabile pe numele societăţii OOOOO. Dubai la D. MMMMMMMMMMMMMMM. săptămânal plătea o sumă de bani, în dolari, OOOOO. dar nu ştiu cine este administratorul acestei societăţi. MMMMMMMMMMMMMMM. a spus că acea societate cumpăra motorină din afară şi de la OOOOO. şi de la VVVVV. Banii care mai rămâneau după ce MMMMMMMMMMMMMMM. plătea suma săptămânală se ducea la S. sau la T.

Doamna M. pregătea actele pentru eventuale controale, GGGGGGGGGGGGGGG. ştia când aveau loc aceste controale. La sediul S. sau T. nu era nimeni, aşa încât este clar că tot cineva din cadrul organelor de control anunţa data la care urmau să se prezinte şi la acea dată GGGGGGGGGGGGGGG. mă trimitea pe mine să-l duc pe PP. la sediul S. împreună cu actele contabile necesare controlului, nu venea nici un contabil cu noi dar actele contabile le primeam de la doamna M. Poate din convorbirile telefonice purtate de HH. se observă cu cine vorbea acesta.

GGGGGGGGGGGGGGG. dădea dispoziţia să schimbăm telefoanele mobile, presupun că la ordinul lui NNNNNNNNNNNNNNN. deoarece şi NNNNNNNNNNNNNNN. la rândul lui schimba telefonul sau la ordinul lui GGGGGGGGGGGGGGG., crezând că dacă se schimbă telefoanele nu putem să fim interceptaţi. De OOOOO. n-am avut discuţii cu B. B. ştia ce se întâmplă în O. deoarece GGGGGGGGGGGGGGG. fără NNNNNNNNNNNNNNN. nu făcea nimic, iar NNNNNNNNNNNNNNN. fără GGGGGGGGGGGGGGG. nici atât.

Nu ştiu dacă GGGGGGGGGGGGGGG. îi dădea toate cifrele exacte sau situaţia corectă, dar atunci când B. îmi cerea mie situaţia, a banilor pe care îi scoteam din bancă, îi dădeam situaţia corectă. Erau vorba de banii despre care am vorbit anterior pe care îi scoteam din bănci pentru achiziţia de cereale. De la bancă nu poţi ridica bani sume mari, decât în monedă naţională, în RON, şi mai ales pentru achiziţii cereale, după cum se poate vedea şi de pe extrasele de cont. Uneori schimbam banii în valută, dolari sau euro la cererea lui GGGGGGGGGGGGGGG., ducând banii în RON era un volum de bani foarte mare pentru că banca dădea şi în bancnote foarte mici, spre exemplu de 5 RON sau 10 RON, în valută volumul sumelor respective se micşora foarte mult. Ocupau mai puţin spaţiu, astfel încât puteam să le transform în borsetă sau în geantă.

Sumele în valută le duceam lui HH., rareori lui B., la GGGGGGGGGGGGGGG. era cap de linie, chiar şi până să fim arestaţi, pe 8 iunie sau iulie îi predasem bani lui GGGGGGGGGGGGGGG., iar F. a venit şi i-a luat banii de acasă de la GGGGGGGGGGGGGGG., am fost de faţă atunci când F. a venit să ia banii, nu ştiu în ce scop îi lua.

Am fost ameninţat de către B. şi prin intermediul altor oameni mi-a transmis "să-mi ţin gura", dacă nu eram ameninţat poate nu dădeam declaraţii, pentru că nu am făcut altceva până la 8 februarie la data declaraţiei la Curtea de Apel, decât să-mi ţin tăcerea.

Până să fie extrădat NNNNNNNNNNNNNNN. din S.U.A. este adevărat ce am declarat la Curtea de Apel, că HH. m-a dus la fabrică la O. şi m-a dat la telefon cu B. care mi-a reproşat că am făcut un pact cu procurorul. HH. ştie foarte bine toată speţa pentru că el m-a luat şi m-a dus şi de la el a pornit toată treaba.

Îi cunosc pe G. şi PPPPPPPPPPPP., care făceau distribuţie sau aveau şi ei antrepozit fiscal în Comuna Ardeoani Dorobanţu, nu mai ţin minte societatea parcă se numea Z.

Nu am fost ameninţat în legătură cu declaraţia dată în instanţă şi nu am nimic de adus la cunoştinţa instanţei în legătură cu aceste aspecte.

Nu am idee ce se întâmpla cu banii pe care îi scoteam din bancă pentru achiziţie de cereale după ce dădeam acei bani lui GGGGGGGGGGGGGGG., XXXXXXXXXXXXXX. sau NNNNNNNNNNNNNNN., nu foloseam acei bani în interesul meu.

Reprezentantul Ministerului Public: Dacă a avut vreodată probleme la bancă în legătură cu ridicarea acestor sume de bani? Răspuns: Da au fost probleme, ori nu avea banca bani, ori se blocau banii la frecvenţa cu care ridicam banii cred că directorul băncii ar fi trebuit să sesizeze autorităţile pentru spălarea banilor Întotdeauna bani au fost deblocaţi după 2 - 3 zile.

Reprezentantul Ministerului Public: Aveţi cunoştinţă de activitatea societăţii FF.? Răspuns: Nu ştiu ce activitatea avea dar ştiu că toate controalele vamale şi financiare s-au făcut la sânge, sau dat amenzi, nu au fost favorizaţi. Mai ştiu că B. nu a semnat două hârtii, respectiv una de cooptare în societate în 2012 după cum am citit în motivarea instanţei de fond şi încă una nu-mi mai aduc aminte care. Mai îmi aduc aminte că domnul GGGGGGGGGGGGGGG. exersa semnătura domnului NNNNNNNNNNNNNNN., era un r mic cu cheiţa aceea mai mare.

Reprezentantul Ministerului Public: Ar fi putut GGGGGGGGGGGGGGG. să semneze acte în numele lui NNNNNNNNNNNNNNN. fără să-i aducă la cunoştinţă lui NNNNNNNNNNNNNNN. că face acest lucru? Răspuns: Da, am vrut să intervin şi la Curtea de Apel atunci când a dat declaraţii în instanţă, domnul XXXX. şi să spun ceea ce am declarat acum. Nu este doar o supoziţie, mă bazez pe memoria vizuală pentru că nu erau singurele acte pe care GGGGGGGGGGGGGGG. le semna în numele lui NNNNNNNNNNNNNNN. cu numele lui B. aşa cum s-a întâmplat şi în faţa notarului. Am fost de faţă şi ştiu că HH. lua actele de la notar spunându-i că urmează să i le ducă lui NNNNNNNNNNNNNNN. pentru a fi semnate şi că le va restitui după semnare, la fel s-a întâmplat şi la Registrul Comerţului. În acea perioadă NNNNNNNNNNNNNNN. era plecat din ţară. La fel s-a întâmplat cu o procură a copiilor lui NNNNNNNNNNNNNNN. Fiind toată ziua cu HH. cunoşteam toate aceste detalii cu privire la activitatea lui. Ştiam la ce oră se vede şi cu soţia şi cu amanta. Din cauza amantei NN. sunt condamnat pentru lipsire de libertate şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Nu cred că între GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN. exista vreo înţelegere cu privire la aceste semnături. Nu ştiu dacă s-a întâmplat să se facă acte împotriva interesului domnului NNNNNNNNNNNNNNN. Poate semna şi în locul doamnei C., nu l-am văzut însă să exerseze semnătura acesteia. Doamna este chiar nevinovată era doar cu numele în societate.

B. nu a semnat niciodată în locul lui GGGGGGGGGGGGGGG. Dacă GGGGGGGGGGGGGGG. nu era în localitate NNNNNNNNNNNNNNN. stătea şi aştepta până acesta se întorcea. Pentru sumele ridicate din bancă, în numerar, dacă îmi cerea îi dădeam lui NNNNNNNNNNNNNNN. o situaţie centralizată. Oricum GGGGGGGGGGGGGGG. avea o situaţie zilnică pe care o dădea mai departe lui NNNNNNNNNNNNNNN., pe SMS sau prin mesaj. Ştiu acest lucru deoarece mai primeam şi eu mesaje în sensul că să opresc o parte din bani şi să îi dau domnului GGGGGGGGGGGGGGG. bani. GGGGGGGGGGGGGGG. îmi dădea mesaj că atunci când dădeam lui XXXXXXXXXXXXXX. o parte din bani să opresc o sumă şi restul să îi dau mai departe lui XXXXXXXXXXXXXX. Erau perioade în care NNNNNNNNNNNNNNN. mă suna şi mă întreba cât am ridicat din bancă şi îmi cerea detalii şi despre cursul valutar cu care schimbam banii.

GGGGGGGGGGGGGGG. îl ţinea la curent pe NNNNNNNNNNNNNNN. cu sumele de bani scoase din bancă în numerar. NNNNNNNNNNNNNNN. ştia faptul că nu se cumpărau cereale cu acei bani pentru că dacă aş fi cumpărat cereale nu aş fi prezentat banii în numerar lui GGGGGGGGGGGGGGG. şi lui NNNNNNNNNNNNNNN. Din punctul meu de vedere GGGGGGGGGGGGGGG. nu făcea ceva fără să ştie NNNNNNNNNNNNNNN. poate doar să facă ceva pe sub mână, aşa cum s-a întâmplat cu semnăturile de care am vorbit mai sus sau cu dispariţia unor bani. S-a găsit agenda lui GGGGGGGGGGGGGGG. şi a fost ridicată de D.N.A. astfel încât se ştie ce bani au fost împărţiţi. Tot GGGGGGGGGGGGGGG. ne spunea să nu folosim nume şi să folosim iniţiale între discuţiile dintre noi şi la telefon şi din mesaje. P venea de la PPPPPPP., aşa cum mi se punea mie, r venea de la B., M de la F., dar M mai venea şi de la D., G de la GGGGGGGGGGGGGGG. sau EEEEEEEEEEEEEEE., lui D. i se mai spunea şi QQQQQQQQQQQQ. L-am văzut pe NNNNNNNNNNNNNNN. la O., dar mai rar. Din martie 2012 nu l-am mai văzut pe NNNNNNNNNNNNNNN. la O. Nu neapărat numai la O. dar nici în Constanţa sau la Mihail Kogălniceanu la restaurant, începând cu martie 2012 nu l-am mai văzut pe NNNNNNNNNNNNNNN.

Reprezentantul Ministerului Public: Dacă are cunoştinţă ca la antrepozitul O.? Răspuns: Da au fost făcute controale şi vamale şi financiare. Nu au fost favorizaţi. Adică atunci când eşti favorizat nu se verifică toate hârtiile de la a la z şi nici nu se ia tot antrepozitul de la un capăt la altul să se verifice. La O. controlul a fost serios pentru că s-a găsit şi CLG şi CLU în interiorul fabricii fără însă ca să se prelucreze.

Reprezentantul Ministerului Public: Când s-a efectuat acest control, a fost un singur control sau mai multe? Răspuns: Au fost mai multe controale, au fost oprite mai multe maşini şi pe centură şi la Urziceni, li s-au luat copiii de pe acte dar nu ştiu ce s-a găsit în maşină. Nu ştiu datele exacte la care s-au efectuate aceste controale, dacă şoferii când plecau, plecau cu două rânduri de acte. Un rând de acte cu care încărcau din port şi al doilea cu care plecau de la MMMMMMMMMMMMMMM. Cele două rânduri de acte erau diferite. La data controlului s-au găsit CLG şi CLU în interiorul fabricii pentru că trebuiau să fie 2-3-5 tone mereu în depozit pentru a se zice că se prelucrează. De toate controalele se ocupa GGGGGGGGGGGGGGG., iar M. de contabilitate. De NNNNNNNNNNNNNNN. nu ştiu să fi participat la vreun control. Maşinile care transportau motorină din port nu intrau în depozit la Nicolae Bălcescu. Dacă erau oprite pe drum aveau cele două rânduri de acte de care am vorbit mai înainte.

Reprezentantul Ministerului Public: Controlul la S. şi T. au vizat doar documentele contabile? Răspuns: A fost un control de la Garda Financiară au fost verificate doar documentele contabile. M. a colaborat cu PP. doar telefonic i-a spus ce să facă şi cum să facă. Pentru că băiatul nu s-a descurcat, pentru că nu avea habar ce să facă a ieşit de la control spunând că va suna contabila pentru explicaţii dar m-a sunat pe mine. I-am dat-o pe doamna M. la telefon care i-a explicat ce trebuia să zică. Cred că a luat şi amendă la acel control

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Unde s-a întâlnit cu B.? Răspuns: La CCCCCCC. din Mihail Kogălniceanu, la RRRRRRRRRRRR. la Eforie, în port la Eforie era un restaurant, la SSSSSSSSSSSS. la intrare în Mamaia după TTTTTTTTTTTT., restaurantul SSSSSSSSSSSS. nu mai este acolo, la UUUUUUUUUUUU., la VVVVVVVVVVVV. în Constanţa. Iar în Bucureşti la terasă la WWWWWWWWWWWW. şi la restaurantul XXXXXXXXXXXX. iar dacă era nevoie prin staţii peco. Dacă trebuia să-i duc ceva spunea unde este şi mă duceam după dânsul.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: În ce perioadă v-aţi întâlnit cu B.? Răspuns: Întâlnirile s-au oprit în 2012. În 2006 lucram la atrepozit încărcam şi descărcam motorină. În 2007 l-am cunoscut mai bine, nu m-a mai lăsat să lucrez la depozit. M-am dus cu maşinile lui B. a lui GGGGGGGGGGGGGGG. la reprezentanţe, la revizii, lucrând şi pe post de şofer fie pentru GGGGGGGGGGGGGGG. fie pentru NNNNNNNNNNNNNNN. Pe F. l-am cunoscut în 2007 - 2008. Întâlnirile cu B. au început în 2008 odată cu începutul construcţiei fabricii de la Nicolae Bălcescu. Au durat până în 2012.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Unde anume predaţi banii, situaţiile financiare? Răspuns: Banii îi predam şi prin staţiile peco, iar situaţiile financiare fie la birou, undeva în zona poliţiei înmatriculări, str. x cel Bun în Constanţa, sau la CCCCCCC. la hotel sau la restaurantul SSSSSSSSSSSS. În Bucureşti am dus acte şi bani la restaurantul XXXXXXXXXXXX. şi la staţiile peco. Lui GGGGGGGGGGGGGGG. îi duceam banii acasă iar când se grăbea îi dădeam pe drum s-au la garsoniera pe care o avea închiriată în zona farului din Constanţa.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Perioada în care desfăşura aceste activităţi? Răspuns: 2009 - 2011 vara şi iarna când au fost perioada în care se lucra. Dacă nu se lucra mergem la NNNNNNNNNNNNNNN. şi îmi dădea bani de cheltuială prin staţii peco, la CCCCCCC., la RRRRRRRRRRRR., la EFORIE sau în port, sau pe autostradă în staţia peco.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: În ce perioadă aţi primit de la B. mesaje sau telefoane pentru predarea sumelor de bani sau pentru informaţii privind cursul valutar? Răspuns: În 2010 - 2011, chiar şi în 2009.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Dacă iniţiala R poate să însemne şi U.? Răspuns: Poate să însemne dar nu am avut treabă cu această societate, pentru că doamna M. a făcut un contract între S. şi U. ca şi cum ar fi cumpărat CLG sau CLU. Contractul avea mai multe specificaţii, nu-mi aduc aminte exact. R poate veni şi de la CCCC. dar aveam telefoane separate de acesta. Iar de prin decembrie 2011 - ianuarie 2012 nu am mai avut contact direct cu NNNNNNNNNNNNNNN., dacă avea ceva să-mi spună mă chema pe telefonul lui F. sau HH., ori mă suna direct pentru că acesta avea numărul de telefon ale tuturor. Eu nu avea numărul de telefon al dânsului în acea perioadă şi nu aveam voie să-l sun. De regulă mă suna ca să-mi reproşeze ceva pentru că făceam numai prostii. Nu aveam voie să-l sun pentru că eram într-un fel oaia neagră a grupului. Să-mi lase însă banii în grijă avea încredere.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: De unde anume ştiţi că HH. îl ţinea la curent pe B.? Răspuns: Fiind toată ziua alături de GGGGGGGGGGGGGGG. eram la curent cu orele la care B. îl suna pentru a cere explicaţii ce a făcut şi câţi bani a scos PPPPPPP., sau "ală mic şi negru" aşa cum mi se spunea mie. Îi mai cerea explicaţii cu privire la alte treburi de la societate. Ce activităţi se desfăşurau în societate, câte maşini au plecat, câte au rămas, câte nu au încărcat, dacă s-a oprit vreuna două pe la depozit să stea, dacă nu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Când venea B. la O. cât timp stătea? Răspuns: În curtea fabricii nu cred că a stat mai mult de 15 minute. Nu a stat niciodată în birourile de acolo, doar intra în vizită. HH. stătea acolo ca la dormitor. Stătea şi amanta cu el, pentru că aceasta, NN., lucra contabilitatea primară.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat H.: Dacă l-aţi cunoscut pe OOOOOOOOOOOOOOO. anterior anului 2011? Răspuns: L-am cunoscut în anul 2009, i se spunea şi SSSSSSS. H. avea maşinile cu care se făcea distribuţia de motorină. L-am cunoscut la o cafea unde mai erau prezenţi NNNNNNNNNNNNNNN., GGGGGGGGGGGGGGG. L-am văzut şi în prezenţa lui NNNNNNNNNNNNNNN. şi a lui GGGGGGGGGGGGGGG. Ştiu că OOOOOOOOOOOOOOO. avea câteva cisterne cu care făcea distribuţie. Cu oamenii pe care i-a adus D., respectiv GGG. şi JJJ., îşi lua 5.000 euro pe o persoană. Pentru oamenii pe care îi aducea ca să facă o societate fictivă MMMMMMMMMMMMMMM. îi cerea lui GGGGGGGGGGGGGGG. sau lui G. 5.000 de euro. În 2009 MMMMMMMMMMMMMMM. nu era el a apărut după 2011. În 2009 acesta era la puşcărie. Ulterior OOOOOOOOOOOOOOO. şi făcut şi el un antrepozit la Dorobanţu într-un spaţiu închiriat de la o persoană cu numele SSS.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat H.: Transportul de combustibil pe care-l făcea OOOOOOOOOOOOOOO. şi antrepozitul s-au desfăşurat şi anterior lui 2011? Răspuns: Distribuţia de combustibil da, antrepozitul nu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N., M., A. societăţi SC O., T. şi S.: Unde ţinea M. contabilitatea? Răspuns: La Bacău. M-am întâlnit cu ea în spatele restauratului YYYYYYYYYYYY. pe un teren de fotbal într-o parcare în Bacău. Nu ştiu dacă M. avea un cabinet individual.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N., M., A. societăţi SC O., T. Şi S.: Dacă doamne M. ştia că la punctul de lucru al firmei O. se procesează sau nu produse petroliere, respectiv motorină?

Răspuns: Nu cred că ştia. Contabilul făcea contabilitatea după actele care i se duceau, nu venea la faţa locului să vadă ce şi cum. Îi duceam facturile şi făcea contabilitatea. Nu i-am dus eu toate facturile, eu i-am dus de 3 - 4 ori. De asemenea, îi duceam extrasele de cont.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N., M., A. societăţi SC O., T. şi S.: Dacă a fost vorba de existenţa unui depozit pentru aceste cereale sau antrepozit?

Răspuns: Dacă aş fi cumpărat vreodată cereale aş fi făcut un contract de închiriere în portul Constanţa, dar am specificat mai devreme că nu am cumpărat niciodată cereale. Mai am un dosar la Constanţa pe aceeaşi speţă cu aceleaşi societăţi, în urmărire penală, cu un prejudiciu de 500 000 euro. Este vorba tot de S. şi T. Cu mine în dosar sunt şi MMMMMMMMMMMMMMM., GGGGGGGGGGGGGGG. şi NN. Vreau să adaug şi că în acest dosar sunt persoane pe care le-am cunoscut doar în instanţă, de exemplu N., L., K. cu care am vorbit prima dată acum în boxă despre condiţiile de detenţie care sunt foarte proaste. Arăt că nu doresc să mă mai prezint în instanţă la următoarele termene.

Arăt de asemenea, că vreau să beneficiez de recunoaşterea faptelor, deoarece prin această procedură mi-a scădea mult pedeapsa. Solicit aplicarea art. 19 şi a procedurii recunoaşterii vinovăţiei.

Prin încheierea din data de 2 mai 2017, în baza art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat K., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

"sunt nevinovat, nu am săvârşit infracţiunile de care sunt acuzat, respectiv complicitate la evaziune fiscală şi sprijinirea grupului infracţional organizat.

Îmi menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală şi în faţa primei instanţe de judecată. Aş dori să fac anumite completări în faţa instanţei de ape.

Am văzut în sentinţa Curţii de Apel, atunci când am fost condamnat, că se stipulează că B. PPPPPPPPPPPPPPP. împreună cu domnul KK. sau cu alte persoane mai mult sau mai puţin cercetate în acest dosar, şi-ar fi făcut un obiectiv pentru menţinerea mea în funcţia de preşedinte al ANAF, în vederea protejării intereselor acestora. Este un lucru eronat. Eu nu am intenţionat niciodată să-mi dau demisia din funcţia de preşedinte al ANAF. Consider că mi-am făcut datoria aşa cum cere legea, am fost numit în funcţie în 6 ianuarie 2009 prin decizia prim-ministrului şi am fost eliberat din funcţie în data de 17 aprilie 2012, tot printr-o decizie a prim-ministrului, fiind o decizie unilaterală a acestuia. Ca şi considerente personale, cred că am fost eliberat din funcţie în data de 17 aprilie 2012, ca urmare analizării activităţii ANAF de către unul dintre consilierii de stat de la cancelaria prim-ministrului, respectiv doamna ZZZZZZZZZZZZ.

La 3 aprilie 2012, la cabinetul preşedintelui ANAF, a fost înregistrată o adresă emisă de la cancelaria prim-ministrului, cred că nr. x din data de 3 aprilie 2012, prin care mi se cereau anumite situaţii, anumite informaţii, anumite informări sau decizii luate cu privire la anumite aspecte care priveau activitatea instituţiei. În preambulul acestei adrese se spune că aceste date solicitate sunt făcute pentru evaluarea activităţii instituţiei, probabil a mea ca şef al instituţiei. În termen de două zile, adică în data de 5 aprilie 2012, am transmis spre cancelaria prim-ministrului, datele solicitate, constând într-un răspuns însoţit de foarte multe anexe, câteva bibliorafturi cu documente în copie şi în original, depinzând de la caz la caz. După 12 zile, în data de 17 aprilie 2012 am fost informat telefonic de către prim-ministrul AAAAAAAAAAAAA. despre faptul că a decis să mă elibereze din funcţie. Nu mi-a dat nici un fel de explicaţie şi nici nu trebuia de altfel, cu privire la decizia sa. Funcţia de preşedinte al ANAF este o funcţie de demnitate publică, numirea şi eliberarea din funcţie făcându-se de prim-ministru.

Fac aceste precizări deoarece am văzut atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa de condamnare, că aş fi intenţionat într-o perioadă anterioară eliberării din funcţie, în luna martie, să-mi prezint demisia din funcţia de preşedinte ANAF. Aşa cum am spus, niciodată nu am intenţionat să-mi dau demisia.

Aş dori să mai fac nişte clarificări legate de zvonul legat de iminenta mea decizie de demitere. În 17 februarie 2012, prim-ministru în funcţie AAAAAAAAAAAAA. a convocat la sediul Guvernului membrii grupului de lucru instituţional de combatere a evaziunii fiscale înfiinţat în baza deciziei CSAT 69/2010, grup din care făceam şi eu parte ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice. Cu ocazia acelei întâlniri din 17 februarie 2012, s-au discutat mai multe aspecte referitoare la combaterea evaziunii fiscale, pe cele 9 domenii de activitate a grupului, iar atunci s-a stabilit ca sarcină pentru toate instituţiile statului român, creşterea încasărilor bugetare în anul 2012 cu 1,5% din PIB, sume provenite din încasare evaziune fiscală, reprezentând aproximativ 2 miliarde de euro. Prim-ministrul a mai spus că va analiza modul în care instituţiile reacţionează la dispoziţia dumnealui cu privire la atingerea acestui nivel al încasărilor suplimentare din PIB, pentru întregul an 2012 în următoarele 60 de zile. Ca să fiu mai exact, va analiza în perioada respectivă de 60 de zile dacă suntem sau nu suntem cu toţii pe un drum bun, din punct de vedere instituţional. După terminarea şedinţei, purtătorul de cuvânt al Guvernului, domnul ( ...), a lansat un comunicat de presă sau un mesaj public prin care a spus că ni s-a dat termen de 60 de zile pentru a face încasările de 1,5% din PIB, nu pentru întreg anul, după cum se discutase, moment în care, presa preluând această informaţie, a lansat pentru prima dată în spaţiul public ideea că dacă în cele 60 de zile nu o să se realizeze ţinta de încasări de 1,5% din PIB, K. o să fie demis.

Cu privire la adresele emise de Curtea de Conturi doresc să arăt următoarele: în anul 2009, mai exact în luna iunie, am primit o notă de la Curtea de Conturi care verificase activitatea desfăşurată de ANV în anul 2008, în afara mandatului meu de preşedinte ANAF. În acea notă primită se semnalau potenţiale încălcări ale legislaţiei fiscale de către un grup de societăţi fiscale printre care şi SC O. După ce am citit acea notă care mi-a fost pusă pe birou de către reprezentanţii Curţii de conturi, am transmis-o către domnul JJJJJJJJJJ., cel care se ocupa în cadrul ANAF de chestiunile legate de vamă, cu următoarea rezoluţie: domnul JJJJJJJJJJ.: pct. 1 "rog prelucraţi cu personalul din subordine ca pe viitor să nu se repete asemenea fenomene şi pct. 2 rog măsuri legale. Am semnat-o şi am transmis-o celor de la ANV. Peste câteva luni de zile, cei de la ANV au formulat răspunsul către Curtea de Conturi, răspuns pe care mi l-au înaintat la birou pentru a-l semna şi trimite Curţii de Conturi. Din cele 12 societăţi comerciale menţionate în adresa Curţii de Conturi, la marea majoritate, inspecţiile fiscale erau finalizate, la unele erau în derulare. În cazul SC O. inspecţia fiscală era suspendată, iar în acea adresă scria că urmează să continue verificări. La unele dintre aceste societăţi comerciale erau sesizări penale întocmite pentru presupuse fapte de evaziune fiscale, la altele era revocată autorizaţia de funcţionare, de la caz la caz. După semnarea exemplarului spre Curtea de Conturi, pe exemplarul nr. 2 care s-a întors la Vamă am scris următoarea rezoluţie: domnule vicepreşedinte JJJJJJJJJJ. rog urmăriţi finalizarea în termen a verificărilor. Doresc să fac mai multe completări. Marea majoritate a acestor lucruri nu mi le-am amintit în faza de urmărire penală, ci ulterior după ce am avut acces la documente, după trimiterea în judecată. marea majoritate a societăţilor comerciale indicate ca potenţiale societăţi evazioniste în acea notă a Curţii de Conturi fuseseră verificate de organele ANAF, atât prin Vamă, cât şi prin Garda Financiară, anterior primirii acelei adrese de la Curtea de Conturi. Momentul în care Curtea de Conturi ne-a sesizat în iulie 2009, deja majoritatea firmelor erau verificate, erau dispuse sechestre şi sesizări penale. Am regăsit aceste documente în dosarul 68 sau 70 din dosarul de urmărire penală.

În ceea ce priveşte SC O., anterior notei Curţii de Conturi, respectiv în luna martie 2009, mi-a fost adusă spre aprobare o listă cu mai multe societăţi comerciale care urmau să facă obiectul controlului inspecţiei. În luna martie 2009, cu trei luni înainte de acea notă a Curţii de Conturi, inculpatul am aprobat propunerea ANV de a introduce în planul de inspecţie fiscală începând cu luna martie, a firmei SC O. Nu am aprobat doar pentru O., ci era o listă ce conţinea 30 - 40 de societăţi comerciale propuse de către cei de la vamă spre a fi verificate în perioadă următoare. Această situaţie se întocmea pe fiecare direcţie regională a vămii, vama având 8 direcţii regionale.

Din ce am înţeles şi din ce am citit din materialul de urmărire penală, la începutul lunii aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, împreună cu Vama Constanţa, în timp ce deja era începută inspecţia fiscală, au declanşat un control la sediul antrepozitului fiscal al SC O. Cu ocazia acelui control existând nişte suspiciuni de desfăşurare neconformă a activităţii. Au fost ridicate toate documentele societăţii, au fost sigilate spaţiile de depozitare, căile de acces, societatea fiind plasată sub paza sau monitorizarea Jandarmeriei. Din câte am înţeles şi am văzut din înscrisuri, deşi Vama Constanţa a solicitat în mod repetat Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţă să le pună la dispoziţie actele necesare, acestea nu au fost puse la dispoziţie de către parchet, decât în decembrie 2012, la vreo 6 - 7 luni de când nu mai eram preşedintele ANAF şi la o jumătate de an de când începuse acest dosar.

Opţiunea celor de la Vama Constanţa a fost să suspende activitatea de inspecţie în baza unui ordin al preşedintelui ANAF din 2007, deci dintr-o perioadă anterioară numirii mele. Nu cunosc în detaliu aceste aspecte, însă ca un specialist în fiscalitate eu nu cred că o inspecţie se poate face în lipsa unor documente. Aşa cum spune Codul de procedură, O.U.G. nr. 92/2003, inspecţiile se fac în baza actelor fiscale.

În anul 2010 am înfiinţat un serviciu în cadrul Direcţiei generale de informaţii fiscale, prin semnătura mea, numit Serviciul de monitorizare activităţi fiscale. Rolul acestui serviciu era de a aduna din surse deschise, adică nu era un serviciu care să facă analiză de risc în cadrul instituţiei. Adunau mai mult informaţii din surse deschise. În acest sens pot să spun că am avut, cel puţin şeful acestui serviciu era o persoană detaşată pe ştatul de funcţii M, de la o instituţie cu atribuţii în culegerea de informaţii. Nu are relevanţă cum a fost numit, ci modul cum a fost perceput de către instanţa de fond sau cum apreciază instanţa de fond că aş fi privit cu neîncredere adresa respectivă. Doresc să relatez exact cum a fost. La un moment dat a venit la mine directorul QQQQ., al Direcţiei fiscale, care anterior fusese ofiţer SRI. Rolul acestui Serviciu era acela de a culege informaţii din bârfe, zvonuri, surse deschise. Acesta, cum proceda de fiecare dată când avea informaţii culese din surse deschise, QQQQ. a venit la mine în birou, mi-a prezentat o adresă pe care o întocmise către ANV, în atenţia domnului vicepreşedinte de la vamă, şi mi-a spus că este o informaţie pe care o are. L-am întrebat dacă e verificată sau verificabilă. Mi-a răspuns că după cum scrie şi în adresă este o informaţie neverificată. Nu erau chestiuni similare cu ceea ce ne sesizase anterior Curtea de Conturi. Singurul aspect similar era numele SC O. care apărea atât în lucrarea Curţii de Conturi, cât şi în nota Direcţiei generale de informaţii fiscale. Nu mi-am amintit şi nu am făcut nicio legătură între cele două firme sau între cele două adrese la momentul respectiv. Primeam foarte multe adrese de la diverse instituţii din subordine. În România erau peste 1000 de societăţi acreditate ca antrepozit fiscal şi în jur de 600.000 de societăţi comerciale active la nivel naţional. Domnul QQQQ. mi-a spus în acea zi că intenţionează să transmită acea lucrare către Vamă şi mi-a cerut sfatul, dacă poate să o transmită către Vamă în vederea declanşării controlului, iar eu i-am spus că da, să se facă verificări cu privire la aspectele verificate. Vama era autoritatea din statul român care monitoriza accizeze, din anul 2007, după intrarea în UE, Vama a fost desemnată ca autoritate de legătură pentru urmărirea produselor accizate.

Preşedintele ANAF, în mod general, nu avea atribuţii pentru a se deplasa în teren pentru a face verificări. Obiectivele controalelor nu erau discutate cu mine. singurul lucru pe care îl făcea preşedintele ANAF era de a transmite ordine pentru a stabili cadrul general al procedurilor în care se făcea inspecţie. Ordinele preşedintelui ANAF şi am emis 916 ordine prin care am implementat proceduri, metodologii, reglementări şi alte aspecte pentru buna desfăşurare a activităţii, era o legislaţie terţiară, publicată în Monitorul Oficial. În general acestea sunt cazurile excepţionale prezentate în notele Curţii de Conturi şi cel al Direcţiei de informaţii din cadrul ANAF. Preşedintele ANAF nu interacţiona cu activitatea de control, nu stabilea echipele de control şi nici obiectivele ce trebuie verificate.

Dacă mijloacele procedurale prin care se făcea un control erau apte să conducă la atingerea obiectivelor propuse, era un aspect verificat de instituţiile din subordinea ANAF care derulau efectiv controlul în cauză, adică instituţii cu personalitate juridică şi de sine stătătoare. Nu aveam o atribuţie clar stabilită, însă de fiecare dată când am avut un element minim că nu şi-ar fi făcut treaba într-o anumită direcţie, aveam o discuţie nu cu echipa de control, ci cu şeful Vămii sau şeful Direcţiei.

Îmi amintesc că în anul 2011 am dispus, prin pârghiile prin care eu puteam să intervin, auditarea activităţii Direcţiei Regionale de accize şi operaţiuni vamale Constanţa. Rolul acestor audituri era tocmai pentru a verifica dacă sunt respectate procedurile şi verificările emise în vederea bunei desfăşurări a activităţii.

Nu am vorbit niciodată cu KK. sau LL. despre B., or firmele sale.

Aş dori să mai fac o completare, pornind de la un fapt scris în sentinţa de condamnare. Se face referire la un moment dat la un alt act al Curţii de Conturi din 2012, unde cei de la Curtea de Conturi semnalează anumite disfuncţionalităţi la nivelul ANV, la nivelul Comisiei de autorizare a antrepozitelor fiscale. Am văzut că anumite constatări ale Curţii de Conturi sau poate că aceasta este cheia în care le-am citit eu, că instanţa sugerează faptul că prin această manieră de organizare a activităţii aş fi protejat firmele în cauză. Acel raport al Curţii de Conturi din anul 2012 este făcut la solicitarea mea. Eu, în august 2011, am solicitat preşedintelui Curţii de Conturi, domnului BBBBBBBBBBBBB., să ne sprijine, să ne trimită o echipă de audit atât pentru ANAF, cât şi pentru Vamă şi Garda Financiară şi să încerce să identifice anumite disfuncţionalităţi în funcţionarea instituţiei care ar fi putut să genereze anumite disfuncţionalităţi inclusiv în ceea ce priveşte corupţie. eu am cerut Curţii de Conturi să facă această verificare şi mi se pare nedrept ca acele constatări să fie imputate prin sentinţa de condamnare. Eu nu am vrut să acopăr nimic acolo, era o instituţie complexă.

Nu am vorbit nici cu L. despre B. şi nici despre firmele acestuia.

Discuţiile menţionate în hotărârea instanţei de fond arată că stenograma referitoare la convorbirea din 12 aprilie 2012, la ora 14:03:50, eu spun în continuarea acelei discuţii, aşa cum rezultă din stenograma aflată la dosar, că iar sunt paparazzi acolo şi mă vor fotografia şi mă vor da la televizor. Eventuala reticenţă a mea nu era în niciun caz legată de frică şi de dorinţa de a mă ascunde de organele de supraveghere ale statului. Era un loc destul de expus din punct de vedere mediatic.

Pe N. l-am cunoscut cu ocazia acestui proces, nu am discutat cu el înainte.

Doresc să susţin ideea că de la nivelul meu nici SC O. şi nici celelalte societăţi nu au avut niciun fel de protecţie. De altfel, atât în 2009, cât şi în 2011, societăţii O. i s-a aplicat sancţiunea supremă, fiind revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, în lipsa căreia nu-şi putea desfăşura activitatea. În ambele situaţii în care i s-a revocat autorizaţia, a funcţionat suspendându-ne în instanţa de judecată, decizia de revocare. Din câte cunosc, prima dată de către Curtea de Apel Constanţa şi a doua oară Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe lângă revocările de autorizaţie, acea comisie de la nivelul Ministerului de Finanţe le-a respins şi contestaţiile formulate prealabil.

Aşa cum am mai văzut tot în materialul de urmărire penală, firmele implicate şi indicate în rechizitoriu şi în sentinţa de condamnare ca fiind beneficiare, respectiv R. şi EEEEEEEEE., au făcut obiectul unor verificări destul de ample în mandatul meu, din partea organelor ANAF, existând în acest sens 4 sesizări penale la DNA, două făcute de Garda Financiară, două făcute de Vamă. La toate s-a primit soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie care a fost atacată atât la procurorul ierarhic superior, cât şi la instanţele de judecată. Şi acest lucru vine în sprijinul ideii că nimeni nu a beneficiat de niciun fel de protecţie.

Tot pe parcursul urmăririi penale am văzut că una dintre firmele implicate, Q., tot în mandatul meu, a avut închise de către Vamă 4 din 5 benzinării.

Reprezentantul Ministerului Public: cunoaşteţi care este motivul revocării autorizaţiei de antrepozitar fiscal al SC O.? Inculpat: au fost două revocări. Nu cunosc motivele, nu făceam parte din comisia de autorizări. Din această comisie făceau parte 4 sau 5 persoane aflate în subordinea mea, pe care niciodată nu le-am întrebat care este ordinea de zi, ce se hotărăşte sau ce nu se hotărăşte. Fiecare a avut independenţa dată de lege.

Cred că revocările dovedeau faptul că nu s-a făcut nicio intervenţie la nivelul membrilor acestei comisii. Tot din materialul de urmărire penală, am înţeles că în luna aprilie 2012 se mai făcuse o propunere de revocare a autorizării, făcută tot în interiorul mandatului meu.

Reprezentantul Ministerului Public:aveaţi cunoştinţă că efectele acestor revocări nu s-au produs în perioada 2009-2012? Inculpat: aşa cum am spus, nu mi-am mai amintit de această societate comercială decât după ce a început acest dosar şi după ce am citit materialul de urmărire penală şi am constatat că erau unele înscrisuri care au trecut şi pe la mine.

Reprezentantul Ministerului Public: la momentul la care subalternul dvs, QQQQ., v-a prezentat nota în care erau prezentate suspiciuni cu privire la activitatea evazionistă, l-aţi chemat şi pe coinculpatul L. pentru a-i aduce la cunoştinţă conţinutul notei referitoare la SC O.? Aţi discutat cu acesta pe marginea acestei note, în prealabil rezoluţionării şi transmiterii către ANV pentru măsuri? Inculpat: nu am discutat cu inculpatul L. QQQQ. a venit cu acea adresă deja scrisă către ANV, mi-a arătat-o şi m-a informat preţ de un minut cât a durat să citesc acea adresă şi i-am spus să o dea la Vamă să o verifice. Am achiesat la propunerea acestuia de a o transmite spre Vamă. Nici nu putea face o altă propunerea deoarece Vama avea competenţele pe acest caz.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi urmărit ulterior modul în care au fost duse la îndeplinire cele dispuse, modul în care s-au efectuat verificările de către ANV? Inculpat: nu. Aşa cum am spus anterior în România sunt peste 600.000 de societăţi comerciale active. Dacă o lucrare sau informare trecea şi pe la mine la un moment dat şi o rezoluţionam şi o trimiteam către o instituţie din subordine, ea intra în procedurile interne ale acelei instituţii, care prevedeau foarte clar ce se face cu ea, adică se dispune clasare, procedura de urmat. Singura modalitate prin care preşedintele ANAF putea să vadă sau să urmărească o lucrare, la modul general vorbind, erau acele activităţi de auditare anuală. În general, o dată pe lună, se făceau nişte informări cu cazurile semnificative de evaziune fiscală sau de amenzi contravenţionale identificate de instituţiile din subordine.

Reprezentantul Ministerului Public: procedurile interne ale ANAF prevedeau obligaţia de a comunica în scris măsurile luate? Inculpat: măsurile luate se înscriau în bazele informatice şi constau în sancţiunile aplicate, revocare, suspendare, amendă, sesizare penală. Atât ANV, cât şi Garda Financiară erau instituţii de sine stătătoare.

În acest caz Vama a închis lucrarea Curţii de Conturi prin adresa pe care mi-a pus-o mie la dispoziţie, în care erau evidenţiate măsurile luate, iar eu le-am scris în continuare să urmărească finalizarea lucrărilor. Nu-mi amintesc să fi primit vreun alt răspuns şi nici nu am găsit un alt răspuns în materialul de urmărire penală, însă aşa cum am spus marea majoritate a societăţilor fuseseră deja investigate la momentul la care venise nota Curţii de Conturi.

Reprezentantul Ministerului Public: existau criterii de prioritizare a controalelor stabilite la nivelul preşedintelui ANAF? Inculpat: existau anumite proceduri, aşa cum am spus anterior, din cele 916 ordine pe care le-am semnat în mandatul meu. existau anumite ordine prin care se aproba inclusiv procedura de analiză de risc făcută de direcţiile din subordine. În concret, pentru a introduce o societate comercială într-o inspecţie fiscală, organul teritorial unde avea sediul societatea respectivă, făcea o analiză de risc în raport de criteriile prevăzute de lege şi propunea introducerea în planul de inspecţie a firmei respective începând cu data de 1 a lunii următoare. Nu interveneam în stabilirea criteriilor de prioritizare. Singura dată când interveneam şi urmăream sau mai ceream câte o informare pe parcursul verificărilor, era atunci când primeam câte o informare de la serviciile abilitate ale statului, prin document clasificat "strict secret", or în cazul O. nu am primit nicio informare de la organele abilitate ale statului de acest gen.

Reprezentantul Ministerului Public: alte surse deschise luaţi în considerare pentru a dispune controale amănunţite? Le-aţi fi luat în considerare dacă era vorba despre investigaţii jurnalistice de exemplu? Inculpat: da, exista şi un formular numit autosesizare la nivelul Gărzii Financiare? Informaţiile cu care lucra ANAF erau de două categorii: erau informaţii clasificate, când mi se semnalau anumite riscuri de evaziune fiscală, care erau constante, 3-4 informări lunar. După ce le primeam aveau un regim special şi le trimiteam deţinătorilor de certificat ORNISS spre valorificare. Aceste informaţii despre lucrări erau introduse de îndată în verificări. O altă categorie de informaţii provenea din reclamaţii, iar dacă ajungeau şi pe la cabinetul meu le redirecţionam. Era un aspect pe care-l gestionau consilierii.

Nu cred că mă întâlneam des cu KK. şi TTTTTTTTT. Îl cunoşteam pe KK. din 1980. Am fost colegi de şcoală generală şi facultatea, am lucrat împreună la Garda Financiar şi la finanţele publice. A fost inclusiv directorul meu de cabinet până în aprilie 2010, iar ulterior a mai rămas la mine la cabinet până în septembrie 2010, când i-am încetat raportului de serviciu. Nu aş spune că relaţia de prietenie cu KK. ar fi încetat când i-am încetat raporturile de serviciu. KK. a acceptat foarte greu ideea că nu va mai face parte din echipa mea începând cu septembrie 2010. Nu pot să spun că ne-am certat, dar nici nu ne-am mai vizitat sau văzut destul de des, mai ales în condiţiile în care la începutul anului 2011 acesta a plecat din România şi s-a mutat undeva, în sudul Franţei. Undeva în vara anului 2011, după ce nu-l mai auzisem nici măcar la telefon pe KK., pe oarecare supărare a acestuia că l-am exclus din echipa mea, m-am deplasat la şedinţa anuală a şefilor de administraţie fiscală care s-a ţinut la Nisa, în sudul Franţei. După o perioadă de timp, l-am sunat pe KK. şi m-am revăzut cu el, cred că în iulie 2011, în sensul că eram acolo, am ieşit într-o zi la masă şi şi-a spus oful cu privire la faptul că a plecat din ANAF. Nu l-am mai văzut pe KK. şi nici nu am mai vorbit cu acesta la telefon, până în noiembrie 2011, când m-am deplasat la Londra pentru a vorbi cu şeful fiscului de acolo, moment în care KK., nu ştiu de unde aflase că sunt acolo, m-a sunat şi am ieşit la masă într-o seară.

Pe TTTTTTTTT. îl cunosc de vreo 10 - 15 ani, fiind naşul lui KK., relaţia de apropiere fiind legată de acest aspect. Prima dată când m-am reîntâlnit, cu excepţia celor două întâlniri menţionate anterior, cu KK. a fost în ianuarie 2012, când, pentru prima dată de la plecarea sa, a venit la sediul ANAF. Îmi amintesc foarte clar că nu am avut timp să stau să discut cu el şi am zis să ieşim seara la o masă. Am ieşit la masă cu L., cu soţiile, undeva în oraş. L. se cunoştea cu KK., iar pe TTTTTTTTT. cred că l-a văzut o singură dată, atunci când l-am luat la masă cu mine şi în legătură cu care am explicat anterior faptul că mă feream de paparazzi. L-am luat pe L. la masă cu mine cu acea ocazie, deoarece eu eram în drum cu acesta spre un local pentru a lua masa, la prânz, moment în care am fost sunat de KK. pentru a merge în altă parte. Mi-am amintit recitind stenograma discuţiei că mi l-a dat pe TTTTTTTTT. la telefon care mi-a spus că ieşim separat şi nu mă fotografiază paparazzi. În acea perioadă de timp, chiar şi în lunile anterioare, ANAF declanşase nişte verificări ale trusturilor media, iar eu am făcut obiectul unor calomnii din partea jurnaliştilor de la diverse posturi de televiziune sau ziare. Îmi amintesc că am sesizat CNA, două dintre posturile de televiziune fiind sancţionate cu amendă pentru afirmaţiile defăimătoare făcute la adresa mea.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi decis personal verificările trusturilor media? Inculpat: nu. Departamentul de risc a declanşat aceste inspecţii.

Reprezentantul Ministerului Public: dacă departamentul de risc a decis efectuarea de verificări suplimentare cu privire la O? Inculpat: acest departament care a propus verificarea trusturilor media nu se ocupa de segmentul accize, care era în competenţa Vămii.

Reprezentantul Ministerului Public: cu privire la numirea numitului WWWWWWWWW., aveţi cunoştinţă despre circumstanţele numirii acestei persoane la conducerea Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Constanţa? Inculpat: nu. Numirea acestuia în funcţie s-a făcut de către comisarul general al Gărzii Financiar, care nu s-a consultat cu mine. Nu-mi amintesc dacă s-a consultat cu mine. Conform H.G. nr. 109/2011 numirile se făceau de preşedintele ANAF însă eu am delegat aceste atribuţii şefului de la Vamă pentru personalul din subordine şi comisarului general al Gărzii Financiare pentru personalul din subordinea sa. am făcut acest lucru pentru a le da mai multă autoritate faţă oamenii din subordine.

Reprezentantul Ministerului Public: TTTTTTTTT. şi KK. puteau influenţa în vreun fel numirile din ANA? Inculpat: nu. KK. din 20 septembrie 2010 nu mai lucra în cadrul ANAF. KK. nu s-a putut menţine pe el la ANAF, nu putea să influenţeze sau să propună numirea unei persoane în ANAF. KK. a fost supărat că l-am exclus din echipa mea în 2010 pe motiv că nu-şi făcea treaba la standardele cerute de mine. Nu am fost de faţă în nicio ocazie în care KK. să fi încercat influenţarea numirii vreunei persoane în cadrul ANAF. TTTTTTTTT. nici atât. Aş vrea să mai relatez referitor la un aspect reţinut în hotărârea de condamnare cu privire la EEEE., în sensul că aş fi încercat decredibilizarea lui. Eu nu-l cunosc pe acest EEEE. chiar dacă a fost numit în funcţie de către mine, de director coordonator al Gărzii Financiare Bacău. Ulterior, în anul 2010, acesta a fost eliberat din funcţie prin ordin semnat de către ministrul LLLLLLLLLL., ca urmare a faptului că legea în baza căreia a fost numit a devenit neconstituţională. Aşa cum a declarat martorul EEEE., nici nu a dat mâna cu mine vreodată, în sensul că nu ne-am întâlnit, nu am discutat şi nu i-am transmis niciodată ceva.

Reprezentantul Ministerului Public: ce explicaţii puteţi oferi cu privire la afirmaţiile lui KK. către B. că poate pune pe altcineva la ANAF, având în vedere că v-aţi întâlnit în aceeaşi zi cu KK? Inculpat: în data de 1 martie nu m-am întâlnit cu KK. sau cu L. Dacă aceste convorbiri care se regăsesc la dosarul de urmărire penală sunt reale în totalitate, şi spun acest lucru pentru că mi-am regăsit două sau trei convorbiri care nu sunt ale mele, de pe numere de telefon care nu-mi aparţin, nu pot răspunde decât speculând. Expresia să pun pe cine trebuie, ar însemna că KK. se substituia prim-ministrului României sau poate se referea la altă funcţie şi la altă persoană unde, într-adevăr, dacă nu făcea parte din sistemul public de funcţii, respectiv din ANAF, putea fi vorba de o persoană juridică privată în care să pună pe cineva în funcţie. Numirea şi eliberarea din funcţie a şefului ANAF se făcea de către prim-ministrul României

Apărător inculpatul K.: dacă procedura de reînnoire a autorizaţiei de funcţionare pentru un antrepozit fiscal este una formală sau presupune analiză de fond şi corespondenţă interinstituţională, între comisie şi subsisteme ale ANA? Inculpat: aşa cum am spus, nu am făcut parte din comisiile de autorizare, însă acest mecanism de reautorizare presupune o activitate extrem de complexă. Trebuie făcute verificări, o grămadă de proceduri şi aspecte, trebuie îndeplinite anumite condiţionalităţi prevăzute de Legea nr. 571/2003.

Apărător inculpat B.: dacă în perioada mandatului dvs. v-aţi întâlnit vreodată cu B. sau dacă aţi auzit numele acestui? Inculpat: nu, aşa cum am mai spus niciodată nu am auzit de la KK. pomenind de numele acestuia.

Apărător inculpaţi I. şi Q.: dacă vă amintiţi, dacă pe lista comunicată de către Curtea de Conturi în 2009, figura şi Q? Inculpat: nu cred că figura, dar nu pot spune cu certitudine. Lista se găseşte în dosar. Doresc să mai fac o completare la cele afirmate anterior. De fapt repet ideea că niciodată nu am dorit să-mi dau demisia, iar dacă cineva a vorbit în numele meu, a făcut-o în necunoştinţă de cauză. În primul trimestru al anului 2012, avusesem acea ţintă de 1,5% din PIB pentru tot anul 2012, sumele suplimentare stabilite în acea perioadă de către ANAF erau de 1,03% din PIB, adică aproape de ţinta pentru întregul an. Sumele încasate suplimentar în primul trimestru al anului 2012, faţă de anul 2011 erau mai mari cu 850 milioane euro, în valoare nominală, ceea ce era aproape 0,7% din PIB. În aceste condiţii, de activitate bună, de ce m-aş fi gândit să-mi dau demisia? !

Prin încheierea din data de 16 mai 2017, Înalta Curte a admis cererile de probe cu înscrisuri solicitate de apelanţii intimaţi inculpaţi L. şi A., şi le constată administrate prin depunerea acestora la dosarul cauzei.

În baza art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat HH. şi a apelantului intimat inculpat J.

De asemenea, instanţa de apel a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL Inculpatul J. a declarat următoarele:

Arăt că îmi menţin declaraţiile date anterior, în întregime, deoarece acestea reflectă întru-totul adevărul. În al doilea rând, în legătură cu faptele reţinute în sarcina mea, cele două fapte, arăt că sunt neadevărate. În 1996 am înfiinţat SC R. SRL, al cărei administrator sunt de atunci şi până în prezent. În 2005, SC R. SRL a ajuns la categoria marilor Contribuabili datorită cifrei de afaceri, taxelor şi impozitelor, de ordinul sutelor şi milioanelor de RON. Consider că SC R. SRL nu poate fi firmă fantomă, astfel cum se face referire.

Cu privire la rapoartele de încercare, acestea se fac pe loturi foarte mari, care reflectă proprietăţile fizico-chimice ale produsului, nu la fiecare cisternă. Dacă îmi aduc bine aminteam, eu am şi depus la dosar marfă luată de mine de la QQQQQQQQQQQQQQQ., PPPPPP. şi CCCCC., în care un singur rapoartele de încercare erau de circa 30 vagoane, respectiv peste 30 milioane de litri.

Nu am auzit în viaţa mea ca rapoartele să se facă la fiecare cisternă.

MMMMMMMMMMMM. de rapoartele de încercare, eu nu ştiu ce număr dă rafinăria, eu pot spune concret raportat la mine. De exemplu, dacă am primit o manşotă de la CCCCC. şi am primit mai multe de-a lungul timpului, la acel raport de încercare eu făceam poate 100 - 200 - 300 de copii şi îl dădeam la fiecare client. În altă ordine de idei, tot expertiza spune că erau insuficiente rapoarte de încercare la nr. de cisterne, dar în schimb când am vândut cu aceleaşi rapoarte de încercare am vândut marfa, şi aceste operaţiuni de vânzare au fost considerate ca fiind legale, spre deosebire de cele de cumpărare, considerate ilicite.

Acuzaţia a considerat că sunt prea puţine rapoarte de încercare. De exemplu, prima instanţă a reţinut relaţia cu una dintre firme, pe care a considerat-o ca fiind perfect în regulă, exemplară, însă firma la 5-6-8 livrări era acelaşi raport de încercare, nu este declaraţie de conformitate.

În legătură cu sentinţa de condamnare a primei instanţei, consideră că este total nedreaptă. Spre exemplu, am fost condamnat împreună şi pe baza aceloraşi argumente cu I., dar starea de fapt şi probele din dosar sunt total diferite.

De exemplu, în sentinţă se arată că J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. au făcut mai multe lucruri, argumentând cu anumite convorbiri telefonice şi sms-uri, care însă nu îmi aparţin mie. singurele mele relaţii cu LLLLLLLLLLLLLLL. este că îl cunosc de 15 - 20 ani, fiindcă şi acesta are o societate care distribuie carburanţi, dar în decursul timpului am avut cu acesta foarte puţine relaţii de afaceri, să îi vând sau să îi cumpăr marfa. Eu mă aprovizionam de la mai mulţi furnizori (VVVVVVVV., QQQQQQQQQQQQQQQ., Oneşti) şi diverşi dealeri, firme, de exemplu PPPPPP. Nu aveam o preferinţă. Am importat şi eu la un moment dat din CCCCC., nu ştiu provenienţa mărfii. La CCCCC. acciza era plătită, pentru achiziţia făcută de la Dorneşti am plătit eu.

În legătură cu o convorbire telefonică, menţionată în instanţă, avută cu I., arăt că am spus că am fost chemat la Bucureşti la Poliţia Capitalei, nu cum s-a insinuat că m-ar fi chemat G., la ordin. Am fost chemat, am stat circa o jumătate de oră.

Pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. l-am cunoscut în primăvara anului 2012. Nu m-am aprovizionat de la SC O. SRL şi nici nu am auzit niciodată de această firmă până la acest dosar.

Cu dl OOOOOOOOOOOOOOO. nu aveam nicio relaţie. Am venit la Bucureşti şi l-am sunat pe dl G., dacă putem bea o cafea, dacă este în Bucureşti. Cu dl G. aveam relaţii comerciale, fiind reprezentantul firmei SC Z. SRL şi ulterior al firmei AA. Când ne-am întâlnit, am lăsat maşina în parcarea de la Ateneul Român, a venit şi dl G. însoţit de dl OOOOOOOOOOOOOOO. şi dl G. mi-a spus că OOOOOOOOOOOOOOO. îl ajută la transporturi. Am stat circa o jumătate de oră şi am plecat către casă.

Din cele circa 800 pag de convorbiri faţă verso, puse în faţa mea, nu există nicio convorbire cu nici un inculpat din acest dosar.

Privind achiziţiile fictive, reţinute de acuzare, arăt că în 2011, când a venit dl G., mi -a adus actele firmei SC Z. SRL: Certificat de înregistrare unic, dovada de plătitor de Tva, plus atestatul vamal, lăsat în copie. Ulterior, la fiecare societate care vrea să îmi livreze marfă le verificam dacă nu cumva sunt inactivi. Atât puteam eu verifica în legătură cu o societate, apărând pe un site. Verificam şi actele care însoţeau transportul combustibilului, erau acte întocmite de SC Z. SRL şi AA. Singurul lucru care nu era în regulă era cantitatea, după câteva transporturi începuse să lipsească marfă, nu mai corespundea cantitatea de pe factură cu cantitatea ajunsă la mine. erau mai puţin litri ajunşi la mine decât scria pe factură, cred că era în jur de 1000 litri/cisternă, o cantitate mare. Atunci am spus dl G. că o să duc cisternele la cântar. Acest lucru s-a întâmplat în 2011, după 5 - 6 livrări. Eu mă cântăream cisternele pline, goale, bonul de cântar îl dădeam şoferului pentru a justifica mai departe câtă marfă a adus efectiv. De la G., mi se trimitea pe mail, nu ştiu dacă dânsul sau cineva din contabilitate, factura reală şi anume cantitatea reală. Menţionez că toate aceste livrări au fost înregistrate în contabilitate şi s-au plătit taxe şi impozite la stat pentru ele. Mă refeream la SC Z. SRL şi AA.

Nu exista contract, dar factura ţine loc de contract. Aşa am înţeles de la contabil. Au fost o grămadă de societăţi cu care nu aveam contract, dar cu care am colaborat ani de zile pe baza facturilor. Când veneau cisternele, veneau cu factură, raport de încercare şi declaraţie de conformitate. Am verificat dacă societatea era inactivă, verificam şi actele, în sensul că nu corespundea cantitatea de pe factură cu ceea ce primeam eu. În afară de acte care arată provenienţa, eu nu aveam cum să verific altfel realitatea provenienţei combustibilului.

Un importator din vamă nu poate să bage marfă dacă nu are plătite accizele, aceasta e treaba importatorului. N u am verificat la nicio societate dacă erau plătite accizele, aceasta era treaba importatorului.

MMMMMMMMMMMM. de atestatul vamal, arăt că atât SC Z. SRL şi AA. aveau acest atestat vamal, care ştiu că se obţine foarte greu. Nu a existat o înţelegere infracţională cu SC Z. SRL şi AA.

În 2011, a venit dl G. la Sibiu, când a adus actele în fotocopie, apoi la o săptămână 2 - 3 a venit marfa. Nu îl ştiam dinainte, mi-a spus că reprezintă o societate care are cantităţi mari de combustibil. Cu AA., tot dl G. a spus că altă firmă are marfă, dacă vreau, şi anume AA. Nu mi-a explicat de ce SC Z. SRL nu mai avea marfă. Tot G. reprezenta şi AA. şi mi-a dat aceleaşi acte ca şi la SC Z. SRL Nu l-am întrebat de ce nu mai are activitate cu SC Z. SRL, dar are cu AA., dar nici nu m-am gândit că ar putea fi o problemă că reprezintă o altă societate. Am colaborat circa un an cu ambele societăţi, nu mai ştiu cât anume cât cu SC Z. SRL şi cât cu AA. Cu alte firme, colaboram diferit. De exemplu, unii aveau 5 - 6 cisterne, după care nu mai aveau combustibil, cu alţii pe termen mai lung, respectiv 1 an sau 2. Cred că colaboram cu 50 - 60 firme într-un an, ca furnizor de combustibil. De la aceste firme cumpăram combustibilul, pe care ulterior îl vindeam. Vindeam 50 - 60 milioane litri pe lună.

Reprezentantul Ministerului Public: cui comunicaţi efectuarea plăţilor către SC Z. SRL şi AA? Inculpat: îi plăteam la 30 zile de la data livrării, termenul maxim convenit. Eu făceam plata când aveam banii. Plăţile i le comunicam lui G., care era persoana cu care ţineam legătura. Ştiam că acesta este reprezentantul societăţii, dar nu i-am cerut actele din care să rezulte poziţia lui în cadrul societăţii. Dl G. mi-a indicat 2 - 3 conturi bancare şi acolo am făcut plăţile, acestea aparţineau AA. şi SC Z. SRL, nu am făcut plăţile către alte persoane decât AA. şi Z.

Reprezentantul Ministerului Public: i-aţi cunoscut pe asociaţii sau administratorii acestor 2 societăţi comerciale? Inculpat: nu i-am cunoscut. În decursul anilor, am colaborat şi cu alte societăţi comerciale, ci căror administratori sau asociaţi nu îi cunosc.

Reprezentantul Ministerului Public: în ce relaţii vă aflaţi la acel moment cu L.? Inculpat: în perioada 199 9 -2000, aveam un avocat al firmei, pe nume CCCCCCCCCCCCC., care reprezenta firma în eventuale litigii comerciale. În acea perioadă, eu l-am văzut la Biroul avocatului o dată sau de 2 ori pe L., nu l-am mai văzut ulterior până la audierile de la DNA.

Apărător inculpatul K.: câte controale şi cu ce consecinţe s-au efectua? Inculpat: în 2010 sau 2011, mi s-a făcut plângere penală de dna Alba de către Vama Braşov împreună cu vama Sibiu. Am fost pus sub urmărire penală şi după 2 - 7 luni am fost scos de sub urmărire penală. Societăţile pe care le controlau aceştia nu le mai găseau şi eu eram considerat a fi de vină. Erau societăţi cu care eu aveam relaţii comerciale.

Apărător inculpatul K.: cunoaşteţi şi celelalte etape ale proceduri? Inculpat: este posibil ca vama să fi atacat soluţia, nu ştiu sigur. Am fost de 2 - 3 ori la Alba dar nu am fost citat în instanţă, am fost scos de sub urmărire penală. Garda financiară a făcut un control, probabil solicitat de procuror, nu ştiu, în care Garda a spus că nu eu sunt răspunzător de accize, ci importatorul şi producătorul ori antrepozitarul.

Apărător inculpatul K.: aţi fost amendat de către ANA? Inculpat: controale am avut, este posibil să fi fost amendat în decursul timpului. În această perioadă din dosar cred că am fost amendat.

Apărător inculpat J.: în această perioadă, s-au emis decizii de impunere şi s-au stabilit în sarcina R. obligaţii de plată, iar în caz afirmativ, care era cuantumul? Inculpat: nu mai ţin minte.

Apărător inculpat J.: dacă în materia accizelor, pentru a face dovada plăţilor acestora, a solicitat administratorilor SC Z. SRL şi AA., declaraţie pe proprie răspundere? Inculpat: am solicitat declaraţie pe propria răspundere şi am şi primit. Nu aveam cum să verific eu realitatea plăţilor accizelor. Tuturor societăţilor cu care am colaborat le ceream declaraţia pe propria răspundere. Nu aveam pârghii prin care să verific.

Apărător inculpat J.: în situaţia verificării unor mărfuri, trebuie ca acciza să fie evidenţiată separat în conţinutul facturi? Inculpat: nu, fiindcă SC Z. SRL era angrosist, nu era nici antrepozit şi nici producător. Doar aceştia menţionau acciza separat pe factură.

Apărător inculpat J.: care erau împrejurările în care se realizau transporturile şi recepţia mărfii de la SC Z. SRL şi AA? Inculpat: cum Dumnezeu să fie Clandestine din moment ce veneau din Constanţa, ziua în amiaza mare. Şi eu am 10 cisterne şi nu există cursă să nu fie oprită în trafic, ba de poliţie, ba de vamă, ba de cântar. Plus că veneau şoferi cu cisterne, care ajungeau până la 8 - 9 seara şi atunci descărcam marfa, iar cei care ajungeau mai târziu, era descărcată a doua zi dimineaţă. eram obligat prin lege să asigur înregistrări video, 12 - 13 camere, aşa cum solicitase vama. Vama pretindea să vadă nr. de pe cisternă şi la intrare şi la ieşire.

Apărător inculpat J.: marfa pe care aţi achiziţionat-o de la Călăraşi aţi achiziţionat-o în aceleaşi condiţii ca şi pe cea de la SC Z. SRL şi AA.? Inculpat: da. Am fost chemat la Diicot Călăraşi cred că de 2 ori, am dat declaraţii în calitate de martor. Şi la Tribunalul Călăraşi am dat declaraţie tot în calitate de martor? Inculpatul HH., audiat în cadrul cercetării judecătoreşti în apel a declarat următoarele:

Am urmat procedura recunoaşterii învinuirii. Nu doresc că mai dau alte declaraţii cu excepţia unor precizări referitoare la C. Referitor la C., arăt că aceasta nu a avut nicio implicare în toată această afacere, nici nu ştia unde este sediul firmei, nu mi-a dat niciodată indicaţii şi nu mi-a trasat niciodată sarcini. Cu alte cuvinte, nu avea nicio implicare în această afacere. Nu a venit niciodată la firmă. Pe dl B. îl cunosc din anul 2001 - 2002, aproximativ.

Cu dl B. aveam o relaţie foarte bună. Menţin declaraţiile date anterior cu privire la B. Menţionez că nu mi-a dat niciodată bani şi nici nu i-am dat bani. Eu nu mă ocupam să scot bani din bancă. Făceam ordine de plată din bancă, numai transferuri şi ordine de plată. Eu deţineam 5% din totalul de acţiuni ale firmei SC O. SRL Hotărâri pt firmă lua dl B. Activitatea acestei firme era producţie de combustibil. Producţia se făcea în localitatea Nicolae Bălcescu, în jud. Constanţa. Eu am recunoscut rechizitoriul în întregime, mi-am executat pedeapsa, sunt în amânarea executării pt că apar ca citat la ICCJ. Nu pot dovedi la penitenciar că sunt condamnat în aceste dosare.

Se producea CLG, ceea ce scria pe hârtie.

Pe XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc, ştiu că era şoferul dl B. Dl E. era şoferul meu. Nu ştiu dacă se scoteau sume de bani din bancă în numerar pt achiziţionarea de cereale. Eu nu am scos niciodată bani în numerar din bancă. Nu am dispus niciodată să se scoată sume de bani din bancă, nici pe numele SC O. SRL nu s-au scos sume de bani în numerar.

Firma SC BB. SRL aparţinea cui scrie în rechizitoriu, nu mai ştiu, cred că G. sau OOOOOOOOOOOOOOO. şi făcea transport de motorină, CLG, ce obiect de activitate al societăţii era. Motorina venea din CCCCC.

Reprezentantul Ministerului Public: este o schimbare a declaraţiilor, faţă de afirmaţia că SC O. SRL producea CL? Inculpat: nu producea CLG, îmi menţin declaraţia dată anterior. Întrebaţi-i pe ceilalţi inculpaţi care nu şi-au recunoscut faptele ce se făcea cu motorina importată. Nu îmi aduc aminte prea bine din 2012 ce făcea fiecare. Repet că îmi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală. Nu ştiu ce făceau ceilalţi inculpaţi cu motorina. În SC O. SRL efectiv am lucrat în perioada 2011 - 2012, cât a funcţionat firma. În această firmă, hotărârile le lua dl B. Comunica cu mine telefonic, ne mai întâlneam. Aveam câteva telefoane. Nu ştiu dacă dl B. schimba multe telefoane. Nu îmi mai aduc aminte dacă era mereu acelaşi număr de telefon.

Dl B. mai pleca din ţară. În perioada în care pleca, tot telefonic luam legătura şi tot acesta hotăra în firmă, dacă avea 95 % din acţiunile firmei. Bănuiesc că dl B. verifica activitatea firmei, dar nu am ajuns la asemenea discuţii, încât să fie nevoie să fiu verificat. De actele firmei se ocupa dna M., de toate actele, tot ce era, ea îmi dădea ordinele de plată, eu aveam drept de semnătură în bancă, făceam plăţile. În concret, dl B. îmi spunea să fac plăţile acolo unde era nevoie, respectiv plata la motorină. Arăt că nu m-a ameninţat nimeni pt a da această declaraţie.

Nu ştiu dacă Dna M. se ocupa de SC S. SRL şi de SC T. SRL Eu colaboram cu dânsa doar pt SC O. SRL Nu cunoşteam firma SC T. SRL, nici SC S. SRL În afară de DDDDDDDDDDDDD. nu cunoşteam nicio altă firmă.

Pt activitatea de la rafinărie îmi dădea dispoziţii dl B. Îmi spunea să organizez activitatea în curte şi restul dirija dânsul. Activitatea în curte însemna să funcţioneze toate instalaţiile şi să fie prezenţi toţi oamenii la ture, iar de restul, respectiv dirijarea mărfii, se ocupa dl B. Dirijarea mărfii însemna către ce firme se vinde marfa. Toate documentele referitoare la producţie le făcea M.

Nu îmi aduc aminte cine se ocupa de prelucrarea combustibilului. Dl B. cerea informaţii cu privire la prelucrarea combustibilului. B. discuta aceste aspecte cu M. Eu mă ocupam ca motorina să ajungă de la CCCCC. în curte, iar mai departe se ocupa dl B. Dl B. cred că cerea acte doamnei M., care este tot din Bacău. Cred că îi cerea acesteia acte pt că este tot de la dânsul, din Bacău. Mie nu mi-a cerut niciodată să văd actele firmei. Cu dl NNNNNNNNNNNNNNN. vorbeam zilnic, cu excepţia anumitor zile când era plecat în afară. Dna M. venea la SC O. SRL şi făcea actele contabile, pe baza documentelor puse la dispoziţie de şoferi de la maşinile care transportau marfa. Dna M. cred că venea de 3 ori pe săptămână ş i stătea ore întregi, a stat şi o săptămână, a stat şi 3 zile, nu îmi aduc aminte exact. Dl NNNNNNNNNNNNNNN. vizita antrepozitul mai rar, dar îl vizita.

Pe dl G. îl cunosc din auzite, l-am cunoscut când ne-a arestat, anterior nu l-am cunoscut. Pe A. nu îl cunosc deloc. Despre dl OOOOOOOOOOOOOOO. ştiam că este de la firma de transport, nu îmi aduc aminte dacă venea sau dacă discuta cu mine. De I. nu am auzit niciodată. Tot din dosar am auzit.

Nu am trimis eu niciodată bani prin F. şi E. lui B., dânşii aveau legătură directă telefonică. Nu puteau ieşi bani din firmă fără ştirea mea. De la SC O. SRL nu s-a scos niciodată bani în numerar, doar sume foarte mici, respectiv bani pt salariu. Nu mă pricep şi nu pot spune dacă producţia de la antrepozit corespundea cu sumele încasate. Nu pot preciza deoarece nu mă pricep, nici dacă atât cât se producea corespundea cu sumele încasate. Se pricepea cine făcea documentele şi anume dna M.

Reprezentantul Ministerului Public: cu privire la participaţia lui C., detaliaţi circumstanţele încheierii contractului de cesiune de părţi sociale dintre C. şi B? Inculpat: conform regulamentului notarial, dl NNNNNNNNNNNNNNN. a fost prezent, a semnat. La notariat se pot întocmi documentele azi şi se poate prezenta a doua zi. Eu ştiu că dânsul a semnat, l-am văzut că a semnat.

Declaraţie reluată la ora 11:32.

Cred că în ianuarie 2016, nu ştiu exact data, am fost chemat la Curtea de Apel, ca martor tot pentru această problemă, respectiv dacă l-am văzut pe dl NNNNNNNNNNNNNNN. că a semnat actele de cesiune de acţiuni. Îmi menţin declaraţia dată în ianuarie şi menţionez că dl NNNNNNNNNNNNNNN. a semnat actele.

L-am văzut când a semnat la notariat. Nu îmi mai aduc aminte exact unde l-am văzut semnând actele, dar dânsul a semnat actele personal.

Apărător inculpat B.: aţi declarat la urmărire penală că vă ocupaţi de administrarea societăţii numai 2 ore pe zi. Cine se ocupa în restul timpului de întocmirea notelor interne de recepţie, de toată evidenţa primară specifică societăţii respective faţă de amploarea prejudiciului, încheierea contractelor atât cu firmele cât şi pentru angajarea personalului din societate? Inculpat: de toată activitatea contabilă se ocupa dna M., iar de angajări mă ocupam eu. Dna M. se ocupa de toate actele, inclusiv de notele interne şi notele de recepţie. Nu o controla nimeni, dânsa mai avea ajutor pe NN. şi pe MMM.

Apărător inculpat B.: care era frecvenţa plăţilor, făcute de SC O. SRL? Inculpat: frecvenţa plăţilor nu îmi mai aduc aminte care era, dar nu se făcea plată fără ordinul lui B., numai cu acordul dânsului se făceau plăţi.

Apărător inculpat B.:n în condiţiile în care SC O. SRL nu desfăşura activitatea înscrisă în obiectul de activitate, cum justificaţi discuţiile telefonice pentru achiziţia de ţiţei în vederea prelucrării cu CCCC? Inculpat: nu îmi aduc aminte de asemenea discuţii pentru achiziţionarea de ţiţei cu CCCC.

Apărător inculpat B.: care era durata în timp în perioada mai 2011 - iunie 2012 a vizitelor inculpatului B. la sediul SC O. SRL Inculpat: nu îmi aduc aminte exact, dar cel puţin o dată pe săptămână. Dl NNNNNNNNNNNNNNN. putea să se ducă şi în lipsa mea acolo. Nu stătea foarte mult. Întreba de activitate, nu ştiu exact, nu puteam să îl controlez.

Apărător inculpat B.: şi în perioada în care B. era plecat în străinătate, frecvenţa vizitelor era săptămânal? Inculpat: în perioada în care era plecat afară, bineînţeles că nu avea cum să viziteze SC O. SRL Bineînţeles că se întorcea în ţară pentru a vizita SC O. SRL, dar nu pot să îmi aduc aminte cât de des se întorcea în ţară. Cred că la 2 săptămâni, aproximativ, venea în ţară la SC O. SRL.

Apărător inculpat B.: Cine este persona care a însoţit şi a dat toate explicaţiile necesare organelor de control în cadrul rafinăriei şi prezentarea de documente financiar contabil? Inculpat: eu şi cu dna M. însoţeam la controale. Chiar dacă dl NNNNNNNNNNNNNNN. nu era prezent, era anunţat că era control şi spunea să mă ocup, fiind administratorul firmei, în sensul să fiu prezent la firmă, să pun la dispoziţie documentele necesare.

Apărător inculpat B.: aveţi cunoştinţă dacă SC O. SRL a realizat profit? Inculpat: nu ştiu dacă am afirmat eu că dividendele au fost ridicate de dl B.

Apărător inculpat B.:care era modalitatea de transmitere către B. a tuturor deciziilor zilnice pe care le presupunea activitatea curentă SC O. SRL? Inculpat: până la aducerea motorinei în curte, mă ocupam eu, discutam telefonic cu dl NNNNNNNNNNNNNNN., iar uneori ne întâlneam, în funcţie de cum avea dânsul timp. După aceea, dânsul dirija restul activităţii, cu distribuirea mărfii. Transmiterea se făcea telefonic sau întâlnindu-ne, când avea dânsul timp.

Apărător inculpat B.: în ce consta protecţia de care se bucura SC O. SRL Inculpat: nu am cunoştinţă despre acest aspect. Nu îmi mai aduc aminte dacă la urmărire penală am afirmat că SC O. SRL se ocupa de protecţie.

Reprezentantul Ministerului Public: după citirea declaraţiei dată în faza de urmărire penală, la 27 mai 2014, vă menţineţi declaraţia dat? Inculpat: îmi menţin declaraţia dată, în sensul că dl NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a spus că nu vor fi probleme la societate, cu ocazia controalelor. Nu am nimic de ascuns. Sunt sincer şi arăt lucrurile exact cum s-au întâmplat. Nu ştiu cine asigura protecţia, nu mi -a spus niciodată dl NNNNNNNNNNNNNNN. În cursul controalelor, se controla pe hârtii activitatea reală. Nu îmi aduc aminte dacă se verifica şi fizic realitatea stocului sau a prelucrărilor. Aveam un stoc zilnic permanent de CLG. S-a găsit şi atunci, cu ocazia percheziţiei, 100 şi ceva de tone. Dna M. ştie exact exact la ce nivel era menţinut stocul zilnic.

Reprezentantul Ministerului Public: acest stoc era faptic sau în documente? Era acelaşi în perioada 2011-2012? Inculpat: era un stoc faptic, dar nu era zilnic acelaşi stoc.

Apărător inculpat F.: a exercitat vreodată vreun control asupra dvs F.? Inculpat: nu îmi aduc aminte. Din punct de vedere ierarhic, XXXXXXXXXXXXXX. nu îmi dădea mie dispoziţii. Mai erau anumite dispoziţii pe care mi le transmitea de la dl B.

Apărător inculpat F.: ce anume vă transmite? Inculpat: nu îmi aduc aminte, sunt 5 ani de atunci.

Apărător inculpat F.: v-a vizitat dl XXXXXXXXXXXXXX. pe data de 8 iunie la Constanţa pentru a -i da o sumă de ban? Inculpat: nu îmi aduc aminte. Nu îmi aduc aminte nici să îi fi dat eu vreo sumă de bani nici să îmi fi dat el vreo sumă de bani.

Apărător inculpată M. şi SC O. SRL: unde avea cabinetul de contabilitate dna M? Inculpat: din câte ştiu eu, la Bacău.

Apărător inculpată M. şi SC O. SRL: atunci când dna M. nu era la punctul de lucru de la Nicolae Bălcescu m cum ajungeau documentele la Bacău? Inculpat: se transmiteau de către NN. electronic, prin e-mai, transfer de date.

Apărător inculpată M. şi SC O. SRL: având în vedere apelul pe latură civilă, ştiţi despre cheltuielile de mentenanţă ale instalaţiei de procesare? Au fost incluse în contabilitatea firmei? Inculpat: sincer, nu ştiu. Valoarea investiţiei era băgată în contabilitate. Bineînţeles că au existat cheltuieli de mentenanţă.

Apărător inculpată M. şi SC O. SRL: ştiţi despre faptul că SC O. SRL avea licenţă de antrepozit vamal pentru produse petroliere şi de la cine avea această licenţă, de la sediul central Bucureşti sau de la Constanţa? Inculpat: SC O. SRL avea licenţă de antrepozit fiscal, emisă de Direcţia Naţională a Vămilor de la Bucureşti.

Apărător inculpată M. şi SC O. SRL: în urma controalelor făcute de ANAF a fost ridicată această licenţă? Cine a reprezentat SC O. SRL în faţa instanţei? Inculpat: nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată în instanţă, a fost angajat un avocat. Noi, firma, l-am angajat, respectiv eu. Ştiu că a fost înainte de a avea problemele din dosarul de faţă. Cred că prin 2010, nu ştiu exact.

Apărător inculpată C.: cunoaşteţi dacă C. a semnat acel act adiţional de cesiune din 201? Inculpat: aş acum am declarat şi la Curtea de Apel Bucureşti, dna C. a semnat acel act de cesiune. Nu îmi mai aduc aminte dacă am văzut-o eu semnând. Sunt sigur că a semnat actul pentru că au ieşit actele de la notariat, nu cred că îşi permite un notar să falsifice semnături. Nu îmi aduc aminte cum s-a întâmplat. Îmi aduc aminte că aceleaşi documente au mai fost făcute o dată pe la Bacău. Îmi aduc aminte că la Bacău au fost făcute actele, nu ştiu ce nu corespundea şi a fost nevoie să le refacem la constanţa. Nu ştiu exact ce nu corespundea.

Solicit să nu mai fiu citat în continuare în dosar şi comunicarea unei adrese la penitenciar pentru a fi transferat la penitenciarul Poarta Albă.

Prin încheierea din data de 27 iunie 2017, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 420 alin. (4) C. proc. pen., a procedat la audierea apelantului intimat inculpat N. şi D., declaraţia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, conform dispoziţiilor art. 110 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat N. în şedinţă nepublică. Acesta a declarat: Cu privire la sprijinirea unui grup infracţional, precizez că îi cunosc pe B. şi F., în contextul exercitării atribuţiilor de serviciu. Pe F. nu l-am cunoscut direct, l-am cunoscut indirect solicitările mele de întâlniri îl vizau pe B. Numărul de telefon a lui F. l-am avut în urma întâlnirilor avute cu acesta. Numărul de telefon a lui B. l-am avut de la o sursă operativă, în contextul în care lucram la o informare către o instituţie a statului, sursa respectivă mi-a precizat potenţialul informativ al domnului B. motiv pentru care l-am contactat direct.

Nota la care lucram era referitoare la firma CCCCCCCCCC. Eu îi solicitam întâlniri lui B. şi de cele mai multe ori se prezenta F. B. s-a prezentat o singura dată împreună cu F. după aceea se prezenta F. în locul acestuia? În mod normal numele surselor sunt ştiute doar de către ofiţerul cu care sunt în legătură. Numele lor sunt menţionate cu titlu conspirativ. B. nu fusese introdus în baza de date. întâlnirile cu B. au fost foarte puţine, cam din martie 2011, până în 2012. Domnul B. a fost folosit doar ca sprijin în ceea ce aveam eu nevoie, nevenind la întâlniri cu mine.

Domnul XXXXXXXXXXXXXX. a fost instruit la fiecare întâlnire pe care am avut-o cu dânsul, i-am cerut tot timpul informaţii despre crimă organizată, dar răspunsurile dânsului au fost evazive. Profilul unui candidat nefiind introdus în baza de date poate sta nelimitat în atenţia ofiţerului cu care intră în legătură fără a se face raportate despre acesta? În informările mele arătam că mă duc să mă întâlnesc cu o sursă nu a rezultat niciodată că mergeam să mă întâlnesc cu B. sau cu F. Aveam nevoie de date despre firma CCCCCCCCCC.

întâlnirile s-au concretizat prin nota pe care am dat-o la DNA, la sfârşitul lui aprilie 2011, începutul lui mai 2011. Au fost primele contacte, după care am început contactul, cel puţin o dată pe luna. Dosarul CCCCCCCCCC. nu era în supravegherea DNA. Ofiţerii de informaţii nu lucrau direct cu DNA doar furnizam informaţii operative. Nu am primit niciodată notă de răspuns cu privire la dosarul CCCCCCCCCC. Eu am trimis nota de informare aflată la dosarul cauzei. Mi-au fost furnizate datele, mi-a fost trimisă nota, după care mi-am propus să mă întâlnesc cel puţin o dată pe lună cu ei, B.

şi F. pentru a obţine informaţii. Precizez că eu i-am contactat. Am obţinut informaţii dar nu de valoare operativă, cunoscând potenţialul lui B., tot am insistat. Una dintre tacticile folosite era aceea de a insufla încredere sursei? Insuflarea de încredere putea să meargă până la producerea unui efect juridic, în sensul ca "vând scump, cumpăr ieftin".Trunchiam anumite informaţii din mediile deschide care aveau o anumite abordare în realitate, insuflându-i posibilului candidat o stare de încredere. Presupun că o parte din timp i-am insuflat încredere dar nu am obţinut informaţiile pe care le doream, acesta este contextul semeseurilor şi întâlnirilor din piaţa Alba Iulia? Informaţiile în 90% din cazuri nu erau reale, erau legende.

Motiv pentru care nici acum după 5 ani de zile în dosar nu există nici un act din care să rezulte că am comunicat informaţii secrete de serviciu. Mai mult decât atât în urma unei adrese a Curţii de Apel Bucureşti către Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă da care rezultă că nu am accesat nicio baza date cu privire la vreunul dintre inculpaţii sau firmele din acest dosar. Caracterul muncii mele operative consta în faptul că furnizam informaţii şi nu eram beneficiarul informaţiilor. Cu alte cuvinte aveam acces doar la informaţiile pe care le aduceam eu.

Eu am fost şef de serviciu până la data de 1 februarie 2011 în cadrul SIPI Constanţa. De la data respectivă, la cererea mea, mi-am dat demisia şi m-am mutat la structura centrală Bucureşti. Sms-ul cu "lupta este strânsă dar suntem pe loc fruntaş" a rezultat în urma unei întâlniri cu B., pentru ai câştiga acestuia încrederea, că voi fi promovat într-o funcţie superioară. Nu cred că lui B. îi folosea cu ceva acest lucru dar tot contextul a fost făcut pentru ai câştiga încrederea. Nu a fost niciodată vorba pentru a obţine o funcţie superioară. Cu cât ştia că voi fi pe o funcţie înaltă deschiderea lui către mine era mult mai mare. Niciodată B. nu mi-a cerut informaţii. Nu aveam cum să-i comunic lui B. că era un candidat pentru mine, dar din moment ce a acceptat să vină la întâlnirile cu mine înseamnă că ştia acest lucru. De aceea în sms-ul în care mă întreba dacă "mai sunt ceva noutăţi", iar eu i-am răspuns că mai am încă o întâlnire să lămuresc situaţia şi ne întâlnim mâine pe zi, era o corespondenţă normală în care sursa întreba dacă se mai întâmplă ceva nou cu el. Nu ştiu ce putea să se întâmple cu el şi ce mă întreba. Idee era despre orice, în sensul că eu eram atotcunoscător şi ştiam pe toată lumea.

Referitor la sms-ul trimis lui B. în care am scris, "am completare la discuţia noastră", nu mai ştiu contextul discuţiei în care i-am spus acest lucru, dar cu siguranţă aştepta un răspuns de la mine în legătură cu ceva, iar eu i-am răspuns.

Referitor la discuţia din 6 martie 2012 consemnată de către instanţa de fond şi care mi-a fost citită de către instanţa de apel, arăt că legendam o acţiune care nu exista. De fapt, exista o anumită parte a acţiunii, trunchiam anumite date ca să pară că l-ar interesa subiectul.

În ceea ce priveşte sms-urile din 19 martie 2012 acţiunea gărzii de costă despre care vorbeam nu au existat niciodată.

Referitor la sms-ul din 20 februarie 2012 informaţiile erau luate dintr-un ziar din Constanţa. Acel din partea căruia îi trimiteam mesaje urgente lui B. era persoana care 1-a recomandat pe B. ca sursă de informaţii. Nu îşi trimiteau mesaje prin intermediul meu, dar întâlnindu-mă cu "A" îi comunicasem acest lucru şi lui NNNNNNNNNNNNNNN.

Mesajul prin care îi spuneam lui NNNNNNNNNNNNNNN. că am vorbit cu "A" mi-a zis că a vorbit el şi să stăm liniştiţi, dacă se încurcă ceva ne auzim imediat, nu era real era făcut în sensul de ai insufla încredere lui B. pentru a mă întâlni cu acesta.

Conform regulamentului de muncă de la vremea respectivă nu aveam cum să spun cuiva că mă întâlnesc cu B., nu puteam să deconspir o sursă din relaţia mea, îmi era interzis de regulament? În afară de cuvântul meu în sensul că lucrurile s-au petrecut în acest sens, sprijină ideea că mă întâlneam cu B. ca sursă de informaţii, nota pe care am dat-o la DNA? În contextul exercitării atribuţiilor de serviciu aveam numai dreptul de a culege informaţii. Cum informaţiile nu aveau interes operativ nu au ajuns la nimeni. Nu aveam dreptul de a face anchete, de a mă implica în dosare, de a face orice altceva. De aceea accesul îmi era foarte limitat, inclusiv în cadrul diviziunii în care lucram se punea accent pe compartimentarea muncii, nu puteam şti ce face colegul de lângă mine.

Referitor la numărul de telefoane care mi-a fost atribuit precizez că, după 3 luni şi jumătate de anchetă, în cadrul percheziţiei electronice, toate probele care mi-au fost luate la percheziţie mi-au fost prezentate desigilate lucru consemnat şi în procesul-verbal de percheziţie. Toate mi-au fost aduse într-o sacoşă mare de supermarket, avocatul de la vremea respectivă refuzând aceste probe, cu toate acestea la numărarea lor a ieşit un număr suplimentar de 6 telefoane faţă de cele ridicate la percheziţie, iar aproape toate telefoanele ridicate la percheziţie aveau alte serii de IMI. Singurul lucru care a venit sigilat a fost laptopul. Discuţiile care mi-au fost citite în instanţă, respectivele sms-uri, erau reale.

În ceea ce priveşte nota referitoare la CCCCCCCCCC. cerută de două ori de Curtea de Apel Bucureşti, DIPI a comunicat de două ori, în mod inexplicabil, că nu ar exista. O dată cu schimbarea conducerii din anul 2016, pe 1 aprilie am fost rechemat la muncă la serviciu. Mi s-a comunicat că a fost o anchetă internă, iar la unul dintre puncte mi s-a confirmat că nu am accesat baza de date internă astfel cum am precizat anterior. După adresa făcută de înalta Curte nota respectivă a fost găsită. Precizez aceste aspecte deoarece nu am dat nicio declaraţie până acum, nici la Parchet şi nici la Curtea de Apel Bucureşti, pentru că nu am avut nicio susţinere reală şi coerentă din partea DIPI cu privire la ceea ce urma să spun.

Referitor la acuzaţia de complicitatea la evaziune fiscală o consider aberantă pentru că nicăieri nu se face vreo referire la vreun beneficiu material obţinut de mine. Referitor la acuzaţia de divulgare de informaţii clasificate, precizez că sunt surprins că agentul de poliţie EEEEEEEEEEEEE. din cadrul IPJ Constanţa, care a pus la dispoziţia unui inculpat din dosar, în afară de verificări reale în baza de date cu privire la evidenţa populaţiei, baza auto, paşapoarte, informaţii consemnate în cadrul convorbirilor din acest dosar, a pus la dispoziţie şi o staţie cu acces la toate bazele de date ale MAI, inclusiv parola cu ajutorul căreia se puteau verifica, persoane, maşini, paşapoarte, tot ce ţine de MAL. Acest poliţist EEEEEEEEEEEEE. care a şi recunoscut acest lucru, a rămas martor în dosar, iar eu sunt trimis în judecată.

Reprezentantul Ministerului Public: Care era potenţialul informativ a lui B. faţă de ancheta pe care o desfăşuraţi cu privire la societatea CCCCCCCCCC. Geneva. Răspuns: Sursa respectivă a precizat că firma domnului NNNNNNNNNNNNNNN. cumpăra combustibil de la firma CCCCCCCCCC. Nu aveam cum să verific actele contabile. Nu aveam acces la ele. CCCCCCCCCC. la vremea respectivă dădea marfa doar domnului NNNNNNNNNNNNNNN. NNNNNNNNNNNNNNN. putea să dea informaţii pentru că era în legătură directă cu ei? Informaţia pe care o doream cu privire la CCCCCCCCCC., NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a dat-o şi am şi comunicat-o către DNA, am făcut notă de comunicare. Aveam nevoie doar de datele de identificare, adresa de mail de la firma CCCCCCCCCC. Nu puteam să le iau de pe internet fiind vorba de numere persoanele ale asociaţilor de la CCCCCCCCCC.

CCCCCCCCCC. dorea să închirieze în cadrul CCCCC. un spaţiu şi urma să aibă un punct de lucru în România. Telefoanele respective aveau numere de telefon înregistrate în România şi nu în Elveţia. Telefoanele obţinute de mine erau înregistrate chiar pe numele persoanelor respective. Eu am primit nişte cărţi de vizita. Am cerut telefoanele pentru că urmau să fie folosite pentru supraveghere, pentru listinguri, nu era treaba mea ce se făcea cu ele. Acestea erau date uzuale pe care le dădeam în fiecare informare în scopul identificării persoanelor.

Nu cunosc dacă la momentul la care am cerut numerele de telefon de la B., nu cunosc dacă era încheiat contractul cu CCCCC. pentru spaţiul CCCCCCCCCC. Geneva? Intenţia mea era să strâng un număr cât mai mare de informaţii pentru un mandat de siguranţă naţională. Bănuiam că cei de la CCCCCCCCCC. aparţineau unui serviciu secret străin. Competenţa DNA nu era dată de această informaţie, ci era legată de infracţiuni de corupţie.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce aţi aflat de la B. în perioada 2012? Răspuns? În perioada 2012 B. a fost plecat, la întâlnirile solicitate de mine a venit F., neaflând astfel nimic de importanţă operativă. întâlnirile erau foarte scurte. Când ieşeam din sediu conform programului zilnic întocmit de mine şi aprobat de şeful meu menţionam că urma să mă întâlnesc cu o sursă? În principiu treceam în cadrul acestor întâlniri, în programul zilnic, recrutarea unui candidat.

Reprezentantul Ministerului Public: Aţi discutat în mod direct cu B. despre activitatea CCCCCCCCCC. în cadrul CCCCC.? Răspuns: Da, am încercat să obţin informaţii despre CCCCCCCCCC., dar nu am obţinut. întâlnirile cu B. au fost 2, maxim 3. B. probabil nu cunoştea informaţiile pe care doream să le obţin de la el. încercam să obţin de la el informaţia referitoare la apartenenţa celor două persoane la un serviciu secret străin. M-am gândit că în contextul în care interacţiona cu cei doi străini ar fi cunoscut că aceştia urmau să corupă un şef, directorul CCCCC., pentru a obţine un loc privilegiat în cadrul instituţiei, ceea ce însemnat o chirie mai mică.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce cunoaşteţi despre O.? Răspuns: Nimic. Auzisem în anul 2009, când eram în cadrul SIPI Constanţa, şef de birou de protecţie internă, neocupându-mă de firmă, ci doar de cadrele Ministerului de Interne, am citit în presă un scandal referitor la implicare firmei O. în activităţi legate de comerţ. Scandal însemna că apărea în ziare.

Reprezentantul Ministerului Public: Cunoaşteţi că societatea O. era controlată de către B.

Reprezentantul Ministerului Public: în 2012 ce cunoşteaţi despre activităţile comerciale desfăşurare de B.? Răspuns: Doar ceea ce se scrisese în ziare. Că avea un dosar la Parchetul Tribunalului. Motiv pentru care şi prezenta interes să mă întâlnesc cu el. O persoană inculpată este mai vulnerabilă în faţa unui ofiţer de informaţii.

Reprezentantul Ministerului Public: Cunoaşteţi alte persoane din acest dosar? Răspuns: Nu.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce cunoaşteţi despre fabrica de producţie de combustibil din Mihail Kogălniceanu? Răspuns: Nu cunoşteam nimic, fiind deja plecat la Bucureşti cu serviciu, din februarie 2011. Referitor la producţia de combustibil, nu cunoşteam nimic, sursa respectivă, respectiv "A" mi-a spus doar că se ocupă cu comercializarea motorinei.

Reprezentantul Ministerului Public: Dacă nu ştia nimic despre B. şi activitatea lui comercială cum anume puteaţi să îi câştigaţi încrederea oferindu-i informaţii trunchiate?

Răspuns: Cunoşteam faptul că în 2009 fusese implicat într-o activitatea de comerţ ilicit pe raza judeţului Constanţa. Majoritatea subiectelor la care făceam referire erau cele care-1 interesau, respectiv combustibil. Nu aveam cum să obţin informaţii despre controale altfel decât din surse deschise. B. nu mi-a cerut niciodată să fie înştiinţat despre aceste controale. B. nu mi-a reproşat calitatea informaţiilor pe care i le ofeream.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Care este inculpatul care a obţinut staţia de la poliţistul EEEEEEEEEEEEE.? Răspuns: Conform dosarului acesta este, HH. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În perioadă când B. se afla în străinătate cu cine purtaţi convorbirile de timp sms? Răspuns: Aceste informaţii legendate le transmiteam tuturor surselor pe care le aveam în telefon. Departamentul de Control Informaţii din cadrul instituţiei noastre ne recomanda să atribuim noi fiecărei surse câte un telefon. Răspunsul venea de pe numărul de telefon pe care îl atribuisem lui B. Nu-mi aduc aminte dacă i-am dat şi lui XXXXXXXXXXXXXX. un telefon, am impresia că da? În afara câştigării încrederii unei surse, prin informaţii, o altă metodă era aceea de a o plăti. Aveam la dispoziţie fonduri operative, să plătesc o masă, să dau un salariu. Îi dădeam un telefon prin care i-am spus sa ţină legătura cu mine. Domnului NNNNNNNNNNNNNNN. nu i-am dat un telefon. Sursa respectivă "A" mi-a dat numărul lui de telefon? Iniţial a fost vorba despre numărul de telefon pe care sursa "A" mi l-a dat ca fiind al domnului NNNNNNNNNNNNNNN. Numărul de telefon atribuit sursei nu era înregistrat nicăieri. Numărul de pe care s-au dat şi s-au primit sms-urile nu este un număr al SIPI. Nu înregistram numerele pentru ca o altă persoană să aibă acces la ele.

După ce trimiteam sms-ul către acea persoană care eu consideram că este B., au fost momente în care mi s-a răspuns la sms şi momente în care nu mi-a răspuns la sms, momente în care m-am întâlnit cu F. şi momente în care nu m-am întâlnit cu nimeni.

în agenda mea numărul de telefon îi aparţinea lui B. Atunci când solicitam o întâlnire prin sms trimis pe numărul de telefon care în agenda mea era trecut pe numele lui B., l-a întâlniri venea F. Nu erau neapărat numai sms-uri. îmi aduc aminte că prima întâlnire pe care am avut-o cu B., l-am sunat şi m-am recomandat cine sunt. Dumnealui a crezut că sunt în continuare şef la Constanţa şi nu i-am infirmat sau confirmat acest lucru.

De asemenea, instanţa de apel a procedat la termenul de la 27 iunie 2017 la audierea inculpatului D. care a declarat: Mi-am recunoscut vina şi la Curtea de Apel Bucureşti şi îmi asum întreaga greşeală pentru această infracţiune. Am recunoscut acest fapt puţin mai târziu. Au existat două importuri de motorină şi de ţiţei. Importul de motorină a fost făcut conform legii, iar importul de ţiţei a fost fictiv mi-am dat seama mult mai târziu. Am înfiinţat societatea P. pe nume le meu, dar aveam o pedeapsă complementară de 3 ani de la mandatul anterior şi am gestiona întreaga societatea a soţiei mele. La rândul ei soţia mi-a dat o procura generală.

Cu importul fictiv a venit domnul GGGGGGGGGGGGGGG. cu domnul CCCC. şi mi s-a spus că trebuie ţiţei, împreună cu motorină pentru a-şi desfăşura activitatea O. Am încheiat un contract, dar eu efectiv o singură data am vorbit la telefon cu domnul CCCC. şi efectiv n-am încărcat nicio maşină de ţiţei cum ar fi trebuit.

Am înfiinţat societatea P. pe nume le meu, dar aveam o pedeapsă complementară de 3 ani de la mandatul anterior şi am gestiona întreaga societatea a soţiei mele. La rândul ei soţia mi-a dat o procura generală.

P. avea ca obiect de activitate importul de motorina şi un regim suspensiv de acciză. Ca pregătire profesională am liceul economic. Am lucrat la primăria Mihail Kogălniceanu, 7 ani, ca agent agricol. Importul de motorină se făcea de la firmele care aveau motorina în terminalul CCCCC. Am învăţat să fac importul de motorină de la comisionarii vamali.

În legătură cu modul în care mi-a venit ideea de a face importul de motorină arăt că executasem o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni pentru înşelăciune.

Nemaiavând un loc de muncă, după ce m-am eliberat, varul meu HH. mi-a propus să înfiinţez o societate şi să lucrez în domeniul petrolier.

Vărul meu ştia despre condamnarea de care am vorbit, dar m-a asigurat că tot ce voi face va fi legal. De contabilitatea firmei se ocupa doamna M. Eu îi duceam toate documentele, îi duceam facturile de import, actele vamale şi de încărcare a cisternelor, toate plăţile pe care le făceam către CCCCC. către YYYYYY., comisionarii vamali, către SC FFFFFFFFFFFFF. SA, iar doamna M. le contabiliza pe luni, le înregistra, făcea balanţele. Pe doamna M. mi-a recomandat-o domnul GGGGGGGGGGGGGGG., întrucât ştia să opereze în domeniul petrolier.

Nu ştiu dacă doamna M. ştia de caracterul fictiv al importului. Atunci când aveam controale de la garda Financiară, M. nu m-a însoţit niciodată. Nu ştiam de aceste controale, de regulă primeam un singur telefon de la vărul meu EEEEEEEEEEEEEEE. care mă anunţa că este control la el la O. şi ca urma să fie controlul încrucişat şi la P.- Eu eram singurul distribuitor a lui O. de motorină şi de ţiţei. Maşinile cu care făceam distribuţia erau închiriate de O. de la două firme, respectiv CC. şi încă o firmă. Eu nu aveam maşini. Eu încărcăm maşinile cu motorină din terminalul OIL. încărcăm maşinile, se emitea un fel de "cearşaf, un fel de bond, un bond cu cantitatea şi temperatura motorinei livrate de CCCCC., cu acela luam fişa de analiză, raportul de analiză de la laboratorul CCCCC., după care emiteam avizul de expediţie de la P. către O. CU toate acestea ajungeam la comisionarul vamal, unde se întocmea documentaţia de import, pe fiecare maşină în parte. După ce terminam documentaţia se făcea şi inspecţia vamală iar maşinile plecau către O. Motorina ajungea la O. şi nu mai ştiu mai departe ce se întâmpla cu ea.

Importul de export era fictiv pentru că nu am încărcat nicio maşină. GGGGGGGGGGGGGGG. m-a chemat, 1-a chemat şi pe CCCC., am semnat un contract cu firma lui CCCC. şi mai departe se emiteau facturile şi avizele pe care le semnam, dar practic nu se încărca nimic.

Pe B. l-am cunoscut prin intermediul lui HH., vărul meu, ne-am întâlnit de vreo trei ori. Cu B. am fost de 2 ori la cafea şi o dată de Crăciun. Vărul meu EEEEEEEEEEEEEEE. mi-a spus că el este asociatul lui NNNNNNNNNNNNNNN. la O. şi NNNNNNNNNNNNNNN. este şeful mare. B. ştia că eu sunt importatorul de motorină de la EEEEEEEEEEEEEEE. Am discutat de importuri, cum se fac, cum se încarcă, cum merge treaba. Acestea erau singurele discuţii pe care le-am purtat cu dânsul. HH. supunea că primea ordine cu ceea ce trebuia să fac eu de la domnul PPPPPPPPPPPPPPP., B. B. mă întreba cum merge treaba şi dacă mă descurc la încărcare. Eu l-am cunoscut pe B. mult mai târziu, începusem de ceva timp activitatea, aproximativ în anul 2011, înainte de Crăciun, atunci m-am şi întâlnit cu B? În 2012 a fost acţiunea de aceea îmi amintesc că m-am întâlnit în 2011.

îi mai cunosc din prezenta cauză pe G., E., M., HH., pe F. îl ştiu ca fiind şoferul domnului NNNNNNNNNNNNNNN. Cu domnul G. aveam o relaţie în sensul că el îmi trimitea tabelele cu maşinile ce urmau a fi încărcate, cu numerele de la maşină şi cu numele şoferilor.

Pe domnul E. îl cunosc de când era copil. În cauza de faţă îl cunosc ca fiind cel care urma să fie cununat de EEEEEEEEEEEEEEE., vărul meu. Ştiu că lucra cu EEEEEEEEEEEEEEE. din anii anteriori. Mai multe relaţii nu am cum să ştiu întrucât eu m-am eliberat în 2009, în iunie.

Reprezentantul Ministerului Public: Care a fost scopul contractului de comision cu OOOOO.? Răspuns? În baza contractului cu firma OOOOO. şi a facturii, fără de contract şi de factură nu puteam trimite banii în Dubai. Eu am primit contractul prin curierat, l-am semnat şi l-am trimis înapoi. HH. era omul de legătură între mine şi B. HH. mi-a spus atunci că trebuie să plătim comision pentru marfa pe care trebuia să o primim din afară. Marfa am primit-o şi am încărcat-o având relaţii comerciale cu firmele respective.

Reprezentantul Ministerului Public: Aţi beneficiat în concret de servicii de consultanţă sau de orice fel de servicii în schimbul comisionului?

Răspuns: Firmele erau găsite, dar nu ştiu cine le găsea pentru contractarea mărfii. Eu primeam contractul pe e-mail de la firma cu care urma să încheiem contractul şi nu de la OOOOO.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Dacă inculpatul avea cunoştinţă despre firmele de profil din spaţiul internaţional care comercializau motorină, VVVVV., UUUUU.?

Răspuns: Nu aveam de unde să ştiu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.; Dacă contractul încheiat cu OOOOO. era unul de comision sau de prestări servicii de altă natură?

Răspuns? În mare am citit contractul şi am văzut că scria 150 de dolari pe tonă, comision. Contractul era redactat în engleză şi română. HH. m-a atenţionat că urma să primesc acest contract. HH. întotdeauna îl punea pe NNNNNNNNNNNNNNN. în faţă. Noi suntem români macedoneni şi îi spunea întotdeauna, marele mare, în dialect, când se referea la NNNNNNNNNNNNNNN. Acest lucru însemna un fel de şef.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: De la cine a aflat că respectivele comisioane sunt plătite nelegal?

Răspuns: Am aflat acest lucru din rapoartele de expertiză făcute la DNA, pe care le-am citit în cursul urmăririi penale, iar avocatul meu de la acel moment, de la urmărire penală, mi-a explicat despre ce era vorba.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N.: Dacă societatea administrată de către inculpat a avut relaţii comerciale cu societatea P. SA? Răspuns: Societatea P. importa motorină de la societatea CCCCCCCCCC. PPPPPP. prin intermediul firmei VVVVV. cu care avea un statut, dar nu ştiu exact ce înseamnă acest lucru, practic era o înţelegere din câte am înţeles eu.

Apărătorul ales al societăţii SC FF.: Aţi avut vreo legătură cu SC FF.? Răspuns: Din câte am înţeles FF. avea un contract prin reprezentat cu OOOOO. Eu am semnat un contract cu LLLL., din câte îmi aduc aminte. Nu ştiu pe cine reprezenta LLLL. Acest contract era cel cu OOOOO. pentru care semnat LLLL. Nu ştiu ce obiect de activitatea avea FF. înainte de a merge la DNA nu cred că am auzit de FF. Am aflat că FF. avea un contract cu OOOOO. la DNA după ce am citit raportul de expertiză. Nu aveam nicio legătură financiară cu FF.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: Dacă inculpatul ştie unde avea cabinetul inculpata M.? Răspuns: Cabinetul din ce ştiu era la Bacău, nu am fost niciodată acolo, în schimb mă întâlneam la O. unde îi duceam hârtiile şi la CCCCCCC. de la intrare în Mihail Kogălniceanu.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: Cum erau predate elementele de contabilitatea primară către doamna M.? Răspuns? În momentul în care facturam sau făceam avize de expediţie, doamna M. primea pe calculatorul ei tot ce se expedia. Era un program special de calculator care permitea acest lucru. Documentele de vama i le duceam personal cu o frecvenţă săptămânală atunci când doamna M. venea la Constanţa. Duceam documentele cu sacoşele întrucât era un volum mare de hârtii.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: De unde proveneau banii din care se plăteau taxele vamale şi accizele? Răspuns: Eram o firmă care funcţiona în regim suspensiv de taxe vamale. Rămânea o sumă foarte mică care era plătită în contul vămii de la trezorerie de către P., din contul de la RRRRRRR. Banii proveneau la început din marfa preplătită de către O. O. la început avea conturile blocate şi firma O. vindea produsul la firme mai departe. Avea contracte de cesiune din care se spunea că la ordinul lui O. s-a plătit direct către P. Când şi-a plătit obligaţiile către ANAF, O. a avut conturile deblocate şi a putut face direct plăţile.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: Importa motorină care era procesată mai departe sau se vindea în aceeaşi stare în care era cumpărată? R: Practic eu trimiteam marfa la O., mai departe nu ştiu ce făceau.

Reprezentantul Ministerului Public: Cum ajungea în posesia facturilor proforma emise de OOOOO.?

Răspuns: Prima factură mi-a fost adusă de către HH. şi XXXXXXXXXXXXXX., cu care m-am întâlnit la RRRRRRR. pentru că de acolo făceam plăţile. Următoarele facturi mi-au fost trimise de pe e-mail. Aceste facturi veneau exact pe calculator, cu care ţineam legătura cu doamna M. Varul meu, HH. mă anunţa că urma să primesc facturile. îmi spunea la fel cum am precizat anterior, "vezi că a spus B. că urmează să primeşti facturile şi să plăteşti". Le plăteam din bucăţi, în două, trei tranşe, din banii care rămâneau după ce plăteam marfa afară.

De asemenea, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. S.R.L

Prin încheierea din data de 16 august 2017, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

Prin încheierea din data de 12 septembrie 2017, Înalta Curte, în baza art. 420 alin. (11) C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., a procedat la audierea martorei NN. Martora a declarat următoarele: Menţin declaraţia dată anterior. Înregistram actele, avizele în calculator, la SC P. SRL A trecut multă vreme de atunci, nu-mi aduc aminte ce avize înregistram, cred că erau avizele de motorină. Cred că a fost vorba doar despre aceste acte, avizele de motorină. Mă duceam la biroul care exista acolo, actele se aflau pe birou şi înregistram datele-care erau în avize, era un program pe calculator.

Mă duceam aproape, în fiecare zi. Eram sunată în acest sens. Mă suna contabila şi administratorul, respectiv M. şi HH. Aveam o relaţie mai apropiată doar cu domnul GGGGGGGGGGGGGGG. Nu locuiam împreună cu acesta. Mai des mă suna domnul GGGGGGGGGGGGGGG., aveam o relaţie cu acesta. M. mă suna telefonic pentru a mă anunţa când vine, la biroul din Nicolae Bălcescu, care cred că aparţinea SC O. SRL şi ce era de făcut. M. îmi dădea să îndosariez actele ce mi le dădea dânsa şi atât tot. Nu ştiu unde îşi avea sediul SC P. SRL Singurul loc în care mi-am desfăşurat activitatea este cel din Nicolae Bălcescu.

A trecut foarte mult timp şi sincer nu-mi mai aduc aminte firmele la care am fost angajată. Am fost angajată de către HH. Nu mai ştiu pe ce post. Nu mă deplasam cu HH. Nu duceam actele, le lăsam la birou. Cât timp mă aflam la birou, nu a venit nimeni să aducă acte cu excepţia doamnei M. Cât timp eram eu la birou au venit şi alte persoane dintre cele acuzate, dintre care pot menţiona pe D. şi B. Avem biroul separat de celelalte birouri la sediul din Nicolae Bălcescu. Nu pot preciza de câte ori a venit D., o dată sau de mai multe ori, ştiam că este vărul lui HH.

B. a venit o singură dată, din câte ştiu eu. Nu mai ştiu nici în ce perioadă am lucrat eu acolo şi nici cât de des mă duceam. Eram săptămâni în care mergeam în fiecare zi de Juni până sâmbătă, eram săptămâni în care mergeam de două ori. Mergeam acolo şi fără să fiu sunată de către M. şi HH., mergem la program. Eram sunată pentru a mi se spune că nu este treabă şi să nu mă duc. Eram sunată de către HH. Îl cunosc pe F. Nu cunosc cu ce se ocupa ştiu doar că era prieten cu domnul B. şi domnul HH. Spun că erau prieteni pentru că se întâlneau şi discutau.

Mai mergeam cu HH. când se întâlnea cu dânşii, dar nu participam la discuţii. Aceste întâlniri aveau loc la restaurante, baruri sau pe stradă? În timpul întâlnirilor stăteam în maşină sau mă duceam în altă parte. Erau prieteni, B., HH. şi F., pentru că aşa mi-a spus HH. Nu îmi spuneau de ce se întâlneau. La biroul din Nicolae Bălcescu nu l-am văzut pe domnul F., nu mi-a adus acte şi nici bani. Pentru activităţile din Nicolae Bălcescu eram plătită la sfârşitul lunii, în numerar, banii îi primeam de la HH.întâlnirile dintre B., HH.

şi F. nu au fost dese în prezenta mea. Erau întâlniri care puteau avea loc la trei luni sau la câteva săptămâni. HH. nu mi-a povestit nimic în legătură cu B. Nu mai reţin cât timp am fost împreună cu HH. şi nici cât a durat activitatea mea în firmă, câteva luni, din iarnă până în primăvară, în 2011 sau 2012. Banii pe care îi primeam de la HH. pentru activităţile din Nicolae Bălcescu erau echivalentul salariului minim pe economie. Nu am primit telefoane mobile şi nici un autoturism cu care să mă deplasez. Nu m-am deplasat niciodată în interesul firmei.

Nu ştiu cine lăsa pe birou acte, avizele pe care le înregistram, era un om în curte, un maistru.

Am avut contract de muncă şi m-a angajat HH. Nu ştiu cine se ocupa de contractele de muncă. Nu mai reţin ce firmă era acolo, SC P. SRL sau SC O. SRL, erau prea multe, dar de firmă se ocupa HH. Nu ştiu cu ce se ocupa B. Nu îmi aduc aminte să-1 fi auzi pe HH. să fi vorbi la telefon cu B. şi nici cu F. Nu am cunoscut niciodată vreun alt inculpat din acest dosar înainte de începerea cercetărilor.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Care a fost scopul deplasării în Dubai şi cât a durat această deplasare? Răspuns: A durat două zile şi am mers cu HH. Acolo m-am întâlnit cu domnul B. Cu HH. am fost în Dubai într-o excursie şi nu în interes de serviciu. Şi deplasările pe care le-am relatat anterior, referitoare la întâlnirile dintre XXXXXXXXXXXXXX., GGGGGGGGGGGGGGG. şi B. erau tot plimbări. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În perioada în care aţi fost în Dubai câte întâlniri au fost cu B.

şi ce s-a discutat. Răspuns: Eu nu m-am întâlnit în Dubai cu B., HH. era cel care s-a întâlnit cu el, o dată sau de două ori. Eu în afară de buna ziua lui B., nu am vorbit altceva cu acesta. GGGGGGGGGGGGGGG. mi-a spus doar că plecăm în Dubai. Când am ajuns acolo am văzut că s-a întâlnit cu B., eu nu întrebam, nu ştiam şi nici nu am asistat la discuţiile dintre B. şi HH. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Aţi mâncat în Dubai, la prânz, de două ori cu B. şi cu o altă persoană? Răspuns: Nu îmi mai aduc aminte? În Dubai am fost tot prin anul 2011 - 2012.

De atunci nu am mai fost. Nu mai ţin minte cine era cu B. în Dubai, era un domn. Era un român care lucra la garda financiară. Am tras concluzia că lucra la garda financiară din ce auzeam de la HH. Cred că îi spunea GGGGGGGGGGGGG. Nu mai ţin minte dacă aceasta era persoana alături de care am mâncat la prânz. La masă s-a discutat despre mâncare şi despre vreme, în nici,un caz despre afaceri. Apărătorul' ales al apelantului intimat inculpat B.: în afara acestor întâlniri dintre GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN. în Dubai, au mai fost şi alte întâlniri, între aceşti? Răspuns:

întâlnirile la care m-am referit anterior erau în Bucureşti şi în Constanţa. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În Dubai de câte ori s-a întâlnit GGGGGGGGGGGGGGG. cu NNNNNNNNNNNNNNN.? Răspuns: Nu am stat nonstop, în Dubai, cu HH., nu am de unde să ştiu de câte ori s-au întâlnit. HH. mi-a spus că are treabă în Dubai şi că mă sună când termină treaba, nu mi-a spus cu cine are treabă. Nu ştiu unde era cazat B. L-am întâlnit pe B. în hotel, cu ocazia celor două prânzuri, dar nu pot să ştiu dacă era cazat acolo.

Nici despre GGGGGGGGGGGGG., cel despre care am auzit din discuţii că ar lucra la garda financiară, nu ştiu dacă era cazat la acel hotel.înainte de a da declaraţie în instanţă nu am fost ameninţată de nimeni şi nici nu am luat legătura cu nimeni cu privire la această declaraţie. Cu acel GGGGGGGGGGGGG. nu m-am mai întâlnit niciodată în afară de cele două prânzuri despre care am vorbit în Dubai. HH. avea treabă în Dubai în decursul după amiezei şi până se însera, pe la 5 - 6. Cred că am fost în luna iunie.

Reprezentantul Ministerului Public: Aţi fost vreodată în localitatea Mihail Kogălniceanu? Cunoaşteţi existenţa unei fabrici care să funcţioneze în Nicolae Bălcescu, la SC O. SRL? Răspuns: Am mers în Mihail Kogălniceanu doar la restaurant cu HH. Atunci când am fost eu nu ne-am întâlnit cu nimeni. Am mâncat acolo o dată sau de două ori, la restaurant. Eu în afară actelor pe care le introduceam în calculator, nu ştiu de nicio fabrică care funcţiona în Nicolae Bălcescu, acolo era un depozit, în care veneau nişte cisterne, erau şi nişte birouri şi atât tot. Nu mai reţin cât de des veneau cisternele, dar erau tot timpul în curte maşini. Reprezentantul Ministerului Public? Incidentul care a condus la condamnarea lui GGGGGGGGGGGGGGG. şi E., pentru lipsire de libertate? În care aţi fost persoană vătămată, are legătură cu prezenta cauză? Răspuns: Nu. Îl cunoşteam pe E., tot ca prieten al domnului GGGGGGGGGGGGGGG. Eram prieteni pentru că se întâlneau şi vorbeau. Nu ştiu cât de des se întâlneau, nu stăteam non stop cu domnul GGGGGGGGGGGGGGG. Răspuns: Am un loc de muncă. Nu sunt contabil. Sunt agent comercial la un depozit de materiale de construcţii. Apărătorul desemnat di oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Unde are sediul cabinetul de contabilitatea al doamnei M.? Răspuns: Nu ştiu.

Apărătorul desemnat din oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: În baza cărui program se făcea înregistrarea în calculator a documentelor contabile, cine a ales acest program? Răspuns: Nu ştiu, program era deja introdus în calculatorul de la birou. Nu îmi aduc aminte despre ce program era vorba. Apărătorul desemnat din oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Aveaţi drept de semnătură asupra documentelor pe care le înregistra şi pe care le trimitea din calculator la serviciul de contabilitate? Răspuns: eu nu am şcoală pentru aşa ceva, în afară de faptul că introduceam cifrele nu făceam altceva. Doamna IIIIIIIIIIIIIII. z m-a învăţat cum să folosesc programul, cum să introduc cifrele în calculator. Apărătorul desemnat di oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Aţi semnat vreun document în cadrul contractului de colaborare? Răspuns: Da am semnat documentele pe care le introduceam, respectiv avizele. Prin faptul că le semnam înţeleg că puneam ştampilele celor două firme, SC P. SRL şi SC O. SRL Nu mai ţin minte dacă semnam acolo unde puneam ştampilele. Apărătorul desemnat di oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Aţi avut un contract pentru ambele firme? Răspuns: Cred că aveam un singur contract la SC O. SRL. Apărătorul desemnat din oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Dacă pe parcursul activităţii în Nicolae Bălcescu au fost controale ale autorităţilor? Cine a reprezentat firmele în cadrul controalelor? Răspuns: Nu îmi mai aduc aminte acest lucru.

De asemenea, a fost audiată apelanta intimată inculpată C., care a declarat următoarele: După cum am menţionat şi la Curtea de Apel Bucureşti mă consider nevinovată pentru acuzaţiile aduse. în ceea ce priveşte hotărârea de condamnare lucrurile menţionate, nu ştiu cum să le interpretez sau dacă le pot interpreta într-un anume fel. Nu am participat în nici un fel la nicio activitate de la societăţile comerciale menţionate în rechizitoriu. Am deţinut acţiuni la SC O. SRL până în anul 2011 tară a mă implica în nici un fel în activitatea acestei societăţi.

AM locuit întotdeauna în Bacău, acolo mi-am desfăşurat propria mea activitatea profesională până când a intervenit acest dosar.şi am plecat cu copiii şi nu m-am mai putut întoarce. Această activitatea profesională era legată de activităţi de întreţinere corporală, era o sală de sport, TTTTTTTTTTT., am administrat acea activitate. Modul în care trăiam, stilul de viaţă, era întreţinut şi de veniturile provenit de la sala de fitness, după cum am declarat şi la Curtea de Apel, fostul meu soţ ştiu să se ocupa cu afaceri, ne întâlneam periodic, în vizetele pe care acesta le făcea pentru a vedea copiii, iar discuţiile erau legate de casă şi de administrarea casei.

Eram despărţiţi în fapt din anul 2005 sau 2006. Când copiii au terminat Şcoala, în iunie 2012, a fost o perioadă destul de lungă când ei nu au mai avut ocazia să-I vadă pe tatăl lor, aveau vârsta de 8 ani şi respectiv 5 ani. Când au terminat Şcoala, am plecat în SUA, pentru a se întâlni cu tatăl lor, B. PPPPPPPPPPPPPPP. Aveam viză din SUA luată din anul 2010, pe 1 precum şi copiii, am aplicat întâi eu şi apoi şi copiii. Ştiam că B. se ocupă cu afaceri şi de asemenea, în anul 2 venit şi mi-a propus, mi-a spus că doreşte să înfiinţeze o societatea care să lucreze, să fie în beneficiul copiilor, aşa s-a constituit SC O.

SRL, aşa am devenit acţionar. Nu m-am implicat în activităţile SC O. SRL Dintre persoanele din acest dosar, cunosc pe F., M. şi HH. Niciodată nu am primit bani de la F., M. sau HH. Am primit bani doar de la fostul meu şot. Acesta îmi dădea bani în numerar, venea aproximativ la 2 săptămâni şi discutam despre facturile casei şi nevoile copiilor, eventuale deplasări pe care voiam să le fac cu copiii, de regulă în vacanţele copiilor şi de regulă pentru două săptămâni. Nu pot să spun exact despre ce sumă de bani era vorba.

Erau uneori sume de 5000 RON, 6000 RON, s-a întâmplat să-mi lase şi mai mult, atunci când copiii erau bolnavi sau erau deplasări de făcut, ori când era ziua copiilor se întâmpla să-mi lase o sumă mai mare decât cea pe care am precizat-o. Aducea haine copiilor, jucării. Am făcut deplasări şi împreună cu B. şi cu copiii. îmi amintesc că am fost şi în Dubai şi în SUA. Când am fost în Dubai, ţin minte odată, m-a însoţit şi persoana care mă ajuta şi cu copiii. în deplasările făcute nu m-am întâlnit cu persoanele din acest dosar şi nici cu persoane care fac parte din autorităţi.

Eu nu am cerut niciodată lui B. informaţii despre SC O. SRL Cred că în anul 2009 a fost o anchetă în legătură cu SC O. SRL, atunci am discutat cu B. despre acest lucru şi mi-a spus că este vorba de o anchetă şi că este în legătură că activitatea societăţii. Pe mine nu m-a căutat nimeni în acest sens. Despre acest lucru i-am spus că aş intenţiona să mă retrag din societate, dar am înţeles de la el că s-a blocat societatea şi nu se mai pot face acte, ori la camera de comerţ, dacă am înţeles bine şi că nu se mai pot face acte de nici un fel în societate.

După această discuţie despre SC O. SRL eu l-am întrebat periodic când crede că putem face actele pentru a mă retrage din societate? În momentul în care mi-a spus că se pot face aceste acte le-am şi făcut. B. a fost de faţa atunci când s-au întocmit actele prin care am ieşti din societate. Am semnat la notar împreună cu B. HH. era şi el prezent. M-am întâlnit cu domnul GGGGGGGGGGGGGGG. în 2008 când s-a constituit SC O. SRL şi când l-am şi cunoscut. După acest moment nu m-am-mai întâlnit cu GGGGGGGGGGGGGGG. până când am ieşti din societate.

Despre GGGGGGGGGGGGGGG., în 2008, B. mi-a spus că urma să fie administrator şi acţionar cu mai puţine acţiuni la această societate şi mi-a spus că-l cunoaşte pe domnul GGGGGGGGGGGGGGG. Am înţeles de la B. că SC O. SRL urma să fie o societate ca să se ocupe cu mai multe activităţi, B. mi-a precizat atunci, investiţii, construirea unei locaţii, un spaţiu de producţie. Nu am întrebat ce urma să producem şi nici el nu mi-a spus. Competenţele lui GGGGGGGGGGGGGGG. ţineau, din ce mi-a spus B., de domeniul combustibililor. Tot de la B. am înţeles că GGGGGGGGGGGGGGG. lucra de ceva timp în acest domeniu.

Pe domnul XXXXXXXXXXXXXX. îl cunoşteam de multă vreme, mama acestuia m-a ajutat cu copiii. Mama lui XXXXXXXXXXXXXX. este cea care m-a însoţit în Dubai. Pe aceasta eu o plăteam şi uneori şi părinţii mei, de la care primeam bani pentru plata acesteia şi de asemenea fostul meu soţ.

Când vorbeam cu soţul meu, B., foloseam acelaşi număr de telefon. Atunci când mă suna B. mă suna de pe numere de telefon diferite. Când mă suna din SUA de multe ori apărea număr necunoscut, iar când îl întrebăm dacă sună din SUA răspundea că da. Din SUA mă suna de două ori pe săptămână, dacă se întâmpla să fie bolnavi copiii se întâmpla să sune mai des. îmi spunea să merge în SUA în interes personal, la nişte cursuri, la o şcoală de spiritualitate, cursuri de dezvoltarea personală. De asemenea, îmi spunea că se deplasează în interes de afaceri. Era o formulare generală a acestuia pe care o folosea, spunându-mi că este la curs sau cu treabă. Ştiu că mai mergea şi în Dubai, tot aşa cu treburi, cu afaceri. Nu ştiu dacă în aceste deplasări îl însoţeau domnul GGGGGGGGGGGGGGG. sau XXXXXXXXXXXXXX. Mama domnului XXXXXXXXXXXXXX. nu mi-a povestit că acesta să-l fi însoţit pe B. în străinătate, dar îmi spunea că îl însoţea la aeroport în SUA sau în Dubai mergea o dată la două luni sau la o lună, datele sunt trecute în paşaport. în anul 2012 B. n-a mai venit deloc acasă.

Doamna M. era angajata societăţii cu carte de muncă, în funcţia contabil la sala de fitness. Ştiam că ţine contabilitatea la mai multe societăţi, mi-a vorbit despre SC O. SRL. Când venea aceasta la sală dădeam documentele contabile, facturi, bonuri fiscale. Venea destul des, dar veniturile de la sală erau mult mai mici decât ceea ce dădea lunar fostul soţ. Am desfăşurat această activitatea de foarte multă vreme, a fost profesia care mi-a plăcut chiar dacă ponderea veniturilor nu era aceeaşi. Eu am cunoscut-o pe M. înainte ca aceasta să-l cunoască B. I-am recomandat-o lui B. în calitatea de contabilă, deoarece era o persoană cu care se colabora uşor, în sensul că nu venea des şi au fost niciodată probleme în ceea ce priveşte contabilitatea, toate documentele erau depuse lunar, fără întârzieri. Dacă aveam probleme legate de activitatea de zi cu zi, aceasta le rezolva prompt. Când i-am recomandat-o lui B. nu i-am recomandat-o pentru o firmă anume. Ştiu că B. mai avea o firmă în Piteşti HHHHHHHHHHHHH., dar de multă vreme. În perioada în care eram căsătorită cu B. ştiam că se ocupa de afaceri, câte firme exact nu ştiu să spun, despre această HHHHHHHHHHHHH. mi-am amintit pentru că era firma lui. Nu îmi amintesc să fi fost vreodată la Sibiu, cu B., în c călătoriilor prin ţară. Nu am primit niciodată acte contabile de la SC O. SRL Nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată B. că M. este contabila firmei SC O. SRL Cu mama lui XXXXXXXXXXXXXX. am discutat întotdeauna de pe aceleaşi numere de telefon.

Reprezentantul Ministerului Public: în perioada 2011 - 2012 aţi deţinut bunuri în Dubai şi în SUA şi dacă da cum le-aţi dobândit? Răspuns: Nu am deţinut bunuri în Dubai. Am avut bunuri în Dubai în 2008 - 2009, era vorba despre un apartament. L-am cumpărat acolo împreună cu B. Nu am participat decât la semnarea actelor de cumpărare, nu ştiu cum s-a făcut plata şi nici nu am contribuit cu nicio sumă de bani. Nu aveam cum să contribui cu sume de bani de la sală. B. mi-a spus că se ocupă de cumpărarea apartamentului din Dubai, nu am întrebat de unde are bani.

Cumpăram apartamentul ca investiţie pentru mine şi pentru copii. Ulterior acest apartament a fost vândut, iar de vânzare s-a ocupat o firmă de avocatura. B. mi-a propus să vând apartamentul din Dubai, probabil că ulterior evenimentelor din 2012. Nu am avut nici un motiv să nu fiu de acord cu propunerea lui. Această propunere, a acestuia, a venit ulterior începerii acestui dosar. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu preţul obţinut. Am semnat o delegare către firma de avocatură care s-a ocupat cu vânzarea apartamentului. Tot firma de avocatură avea cont în care intrau banii din vânzarea apartamentului.

Cred că banii au rămas în contul firmei întrucât eu nu am mai ştiut nimic despre ei. Firma de avocatură era din SUA. Care la rândul ei a contactat o firmă de avocatură din Dubai. Actul de delegare l-am semnat în SUA.Referitor la bunurile dobândite în SUA arăt că era vorba despre o investiţie într-o societatea care producea vin. Am fost coacţionar la acea societate în demersurile făcute pentru obţinerea vizei de afaceri? Investiţia a avut loc în anul 2013. Nu ştiu despre ce sumă era vorba, trebuia să fie o anumită sumă minimă pentru a fi acceptată viza de afaceri.

Suma respectivă am avut-o de la societatea de avocatură care s-a ocupat de această viză. Banii erau investiţi de către mine acolo. Banii proveneau de la fostul meu soţ, B. B. mi-a spus că banii sunt în contul unei societăţi de avocatură şi că societatea de avocatură se ocupă de viza de afaceri. Această investiţie nu s-a finalizat întrucât în 2014 am fost arestată. Toate documentele au fost depuse de către firma de avocatură la departamentul de emigrări. Trebuia să demonstrez că această sumă există, iar dacă departamentul de emigrări era de acord cu planul de afaceri atunci se foloseau banii pentru planul de afaceri depus acolo.

Ştiam că în această perioadă există o acţiune penală în România. Am vorbit cu soţul meu despre faptul că exista un dosar penal în România. încă de la începutul lunii iulie 2012, am stat de vorbă şi mi-a spus că nu ştie exact despre ce este vorba, cu siguranţă este vorba de o nelămurire, de o neclaritate, mi-a spus că nu ştie de ce eu am un mandat de arestare, că nu-şi explică acest lucru şi eu şi PPPPPPPPPPPPPPP. am luat legătura cu o firmă de avocatură din SUA pentru a ne putea sfătui ce putem face în acel moment, întrucât eram cu copiii în SUA.

Firma de avocatură ne-a spus că dacă era deja un mandat de arestare emis, dacă ne-am fi predat, în următorul moment copiii au fost fi daţi în custodia autorităţilor americane. Dacă m-aş fi întors în ţară atunci, m-aş fi întors fără copiii, pentru ei ar fi intrat în această procedură prin care erau daţi în custodia autorităţilor americane. Avocatul ne-a sfătuit să facem demersuri pentru o viză de afaceri în vederea prelungirii perioadei legale de şedere în SUA. Am fost speriată de faptul că m-aş fi putut separa de copii.

După ce am fost arestată, la câteva zile în centrul de detenţie din SUA, am primit c hârtie prin care am fost anunţată că minorii au intrat în procedura din faţa tribunalului din SUA. Copiii s-au întors în ţară odată cu mine, ca urmare, faptului că am consfinţit la extrădare.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce puteţi spune în legătură cu sursa banilor transferaţi de către OOOOO. la ordinul dvs. către mai multe: firme? Răspuns: Nu îmi amintesc. A fost perioada imediat după iulie 2012 şi mi-a fost teamă că îmi voi pierde copiii. Am deţinut acţiuni la OOOOO., o firmă care funcţiona în Dubai. La rugămintea lui B. am deţinut aceste acţiuni în numele lui. B. era reprezentantul OOOOO. şi eu deţineam aceste acţiuni în numele lui. OOOOO. era o firmă de investiţii, după cum mi-a spus B. Nu am discutat despre activitatea societăţii cu B. Deţineam acesta acţiuni întrucât B. mi-a spus că este o persoana foarte ocupată şi dacă este nevoie să semnez ceva sau să-l reprezint aş putea să fac acest lucru în numele lui. Toate cele menţionate anterior s-au petrecut în 2008 - 2009. Până în 2012 nu am mai semnat acte pentru OOOOO. Nu mai ţin minte despre ce sume era vorba în 2012. Nu mi-a spus că trebuie să transfer sume de bani, dar mi-a spus că au fost nişte schimbări în legislaţia societăţilor comerciale şi că nu se mai putea deţine acţiuni în nume personal, ca persoană fizică, în Dubai. Acţiunile a fost cedate către o societate comercială. Nu ştiu sigur dacă societatea avocatură mi-a trimis documentele să le semnez sau le-am semnat acolo. Nu îmi amintesc nimic despre actele prezentate de către Ministerul Public. Sunt acte ulterioare lunii iulie 2012, perioadă în care starea de stres pe care am avut-o mă face să nu pot da detalii despre documentele respective.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce a avut în vedere VVVVVVVVVVV. atunci când în convorbirea telefonică de la data de 14 iunie 2012 vă spune că v-a trimis ceva într-o valiză roşie, într-un plic? Răspuns: Cunosc toate convorbirile de la dosar? În legătură cu plicul despre care vorbeşte VVVVVVVVVVV. nu pot da detalii, pentru că nu ştiu, nu-mi amintesc. în legătură cu valiza s-a mai întâmplat, atunci când PPPPPPPPPPPPPPP. nu ajungea acasă să vadă copiii, le trimitea lucruri cumpărate de el.

Reprezentantul Ministerului Public: Dacă primea sume de bani în numerar de la VVVVVVVVVVV.? Răspuns: Nu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Po parcursul convieţuirii cu B., v-a creat impresia că este un om de afaceri de succes? Răspuns: Da, întrucât pe tot parcursul convieţuirii a avut grijă de mine şi de copii la un standard de viaţă bun, iar eu am considerat că acest lucru se datorează faptului că este un om de afaceri de succes.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Atât în ţar;i cât şi în afara ţării după ce aţi plecat, va informat B. vreodată, în amănunt, natura afacerilor pe care le desfăşura prin diversele societăţi comerciale pe care le-a avut? Răspuns: Nu am discutat pe tot parcursul convieţuirii mele cu PPPPPPPPPPPPPPP. despre afacerile iui.în amănunt şi nici măcar în mare? Insistenţele mele îi convorbirile cu acesta erau legate de prezenţa sa în viaţa copiilor. Discutări despre cum poate face să petreacă timp cu copiii. Nu a fost un timp îndelung cu copiii motivând-mi că este o persoană ocupată care are afaceri.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Toace acestea v-au determinat să executaţi întocmai tot ceea ce va cerut B., fără să aveţi vreo îndoială cu privire la vreo nelegalitate a faptelor respective? Răspuns: nu am avut nici un motiv sa mă îndoiesc de buna sa credinţă, ca tată şi ca susţinător de familie, ţinând cont de faptul că până în iulie 2012 nu am avut nicio problemă de natură juridică. Nici în anul 2009 când au fost probleme la societatea SC O. SRL nu m-a întrebat nimeni nimic. Exact ce s-a întâmplat în 2009 nu ştiu, a fost o investigaţie de la parchet, de la un procuror. Aşa mi-a spus B.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În legătură cu contractul de cesiune de părţi sociale de la SC O. SRL, din anul 2011, dacă îşi aminteşte dacă ar fi semnat de mai multe ori un asemenea act juridic, respectiv în martie, mai, octombrie şi ultimul din iunie 2012? Răspuns: îmi amintesc cu precizie că am semnat în mai, pe 5 mai, la biroul notarial QQQQQ. din Bacău. Referitor la actul din octombrie 2011, 14 octombrie 2012, nu este un act semnat de mine, este actul pe care eu l-am cerut să fie expertizat iar instanţa a încuviinţat acest lucru? În 2012 nu am semnat nimic. Este posibil ca în mai 2011, după ce am semnat contratul de la QQQQQ., să-mi fi spus B. că s-ar putea să mai fie nişte acte de semnat pentru Camera de Comerţ. Nu mi-a mai pomenit despre aceste acte ulterior, dar în vara lui 2011, B. mi-a adus un extras de la Monitorul Oficial despre care mi-a spus că are legătură cu actul semnat la notarul QQQQQ. Nu îl cunosc pe notarul XXXX. Actul din 14 octombrie 2011 l-am văzut prima dată când s-a permis să studiez dosarul de urmărire penală ca urmare a arestării mele. Este posibil ca HH. să-mi fi adus acte legate de Camera de Comerţ, în mai 2011, dar nu-mi amintesc exact. Nu a luat niciodată acte de la mine. F. nu mi-a adus niciodată acte legate de SC O. SRL sa de notar. Nu-mi amintesc ca HH. să-mi fi adus acte de la notar.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: Au foit încercări de reluare a convieţuirii cu B.? Răspuns: Nu am nici un motiv să nu răspund la această întrebare. Am declarat în faţa Curţii de Apel au fost încercări din partea mea de a reuni familia după anul 2005, din păcate nu au fost reuşite.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat F.: Aveţi cunoştinţă despre activitatea pe care o desfăşura F. pentru B.? Răspuns: Ştiu că F. era şoferul lui B. Era băiatul doamnei care mă ajuta pe mine cu copiii şi aşa l-am cunoscut. Eu am cunoscut-o pe mama lui F. A fost clientă la mine la sală chiar la începutul activităţii mele în anul 2002. O perioadă de timp B. a avut permisul suspendat şi i-am spus că eu am mai mers cu JJJJJJJJJJJJJJJ. cu maşina când am avut nevoie de ajutor şi că poate să conducă JJJJJJJJJJJJJJJ. maşina pentru că acesta conducea bine.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat F.: Cine era proprietarul autoturismelor conduse de F.? Răspuns: Nu ştiu cu ce maşini mergea F., dar când mergea cu PPPPPPPPPPPPPPP. bănuiesc că eram maşinile lui PPPPPPPPPPPPPPP. Atunci când B. venea acasă, venea cu maşinile de la firmă. Una dintre ele ştiu sigur că era de la SC O. SRL Ştiu acest lucră pentru că B. m-a rugat să fac asigurarea obligatorie care expirase şi atunci am văzut talonul şi certificatul de înmatriculare pe care era înscris proprietarul. Nu l-am întrebat niciodată pe B. dacă maşinile erau personale sau înmatriculate pe firma. Nu am ştiut niciodată unde a locuit B., îmi spunea că are treabă şi că circulă foarte mult. Am fost căsătoriţi un an şi jumătate. Când veneam să-1 vizitez în Bucureşti nu am stat niciodată peste seară. O dată de exemplu ne-am. întâlnit în parcarea de la Biblioteca Naţională, pe Magheru undeva în dreapta.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat F.: Mama lui F. v-a spus vreodată că acesta a dus o viaţă de lux? Cum aţi perceput dvs. viaţa dusă de acesta?

Răspuns: Mama lui JJJJJJJJJJJJJJJ. n-a făcut niciodată referire la standardul de viaţă al băiatului ie, nu l-am perceput pe F. ca ducând o viaţă de lux. Singurul lucru pe care mama lui JJJJJJJJJJJJJJJ. mi 1-a spus a fost că JJJJJJJJJJJJJJJ. este fericit că poate să conducă o maşină frumoasă şi să facă ceea ce-i place, respectiv să conducă o maşină frumoasă. Maşina frumoasă la care se referea era maşina domnului NNNNNNNNNNNNNNN.

Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi SC O. SRL: Ce calitate aveaţi în cadrul SC O. SRL? Răspuns: Am fost acţionar în SC O. SRL din 2008 până în 2011 cu 95% din acţiuni. Nu am avut niciodată calitatea de administrator în SC O. SRL.

Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi SC O. SRL: Câtă vreme a fost angajată M. la firma dvs. de fitness, cu carnet de munca? Răspuns: Nu-mi amintesc exact când s-a angajat M. la firma pe care eu administram, probabil în 2008, aş putea să spun cu precizie dacă aş consulta programul REVISAL. Cu siguranţă şi în 2012 M. era angajată, până am plecat eu în 2012 la firma mea din Bacău, sala de fitness.

Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi SC O. SRL? În calitatea de acţionar al firmei SC O. SRL, aţi semnat contabilitatea depusă lunar de doamna M.? Răspuns: Nu am semnat nici un document de la înfiinţarea societăţii în 2008 şi până la ieşirea din societatea în 2011. Nu am dat nicio procură sa semneze cineva în locul meu. Nu am avut niciodată calitatea de administratori doar de acţionar. Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi S.C; O. SRL: La momentul cesiunii societăţilor comerciale din SC O. SRL aţi primit vreo sumă de bani? Răspuns: Nu. Poate o sumă modică referitoare la acţiuni. Nu-mi amintesc să fi primit vreo sumă de bani.

Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi SC O. SRL: Dacă ştiaţi la momentul cesiunii părţilor sociale este limitată Răspuns: Am semnat un singur act, actul de la QQQQQ.

Apărătorul desemnat din oficiu al lui M. şi SC O. SRL: Aţi primit dividende pentru părţile sociale deţinute la SC O. SRL. Răspuns: Nu.

Reprezentantul Ministerului Public: Ce cunoaşteţi despre SC FF. SRL. Răspuns: Nu cunosc detalii despre activitatea acestei societăţi, ştiu că era un restaurant în Eforie Nord. Nu cunosc detalii despre activitatea FF. Toate aceste lucruri le-am aflat din dosarul de faţă, anterior nu am ştiut nimic.

Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

A prorogat discutarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de către apărătorul desemnat din oficiu al apelantului intimat inculpat A. şi a stabilit termen de judecată în acest scop la data de 26 septembrie 2017, ora 09:00, Completul 7, sala secţiei Penale.

A emis adresă către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti pentru a se aduce la cunoştinţă că actul asupra căruia trebuia efectuată expertiza era contractul notarial de cesiune părţi sociale încheiat la 14 octombrie 2011, intitulat "Act adiţional la SC O. SRL", aşa cum s-a menţionat în încheierea instanţei, şi pentru a se solicita efectuarea expertizei asupra acestui act.

A prorogat audierea apelanţilor intimaţi inculpaţi A., M. şi I. pentru termenul următor.

S-au citat, în vederea audierii, martorii LLLL., EEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGG. şi HHHHHHHHHHHH.

A fost amânată cauza şi a fost fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2017, ora 11:00, Completul 7, sala secţiei penale.

Prin Încheierea din data de 26 septembrie 2017, Înalta Curte a admis cererea formulată de apelantul intimat inculpat A. privind modificarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 23 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

A dispus ca poprirea asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deschise pe numele A. să fie menţinută în limita a 1/3 în ceea ce priveşte sumele provenite din salarii, în conformitate cu art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 10 octombrie 2017, Înalta Curte, potrivit art. 420 alin. (5) şi 11 raportat la art. 381 C. proc. pen., a procedat la audierea separată a martorilor EEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGG. şi HHHHHHHHHHHH.

A prorogat discutarea cererilor formulate de apelantul intimat inculpat D. şi de numita IIIIIIIIIIIII., punându-le în vedere să depună înscrisurile la care fac referire în cereri.

A emite adresă către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti pentru a comunica că documentele care trebuie expertizate constau în Actul adiţional al SC O. SRL înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 6 martie 2012, precum şi Actul adiţional al SC O. SRL, depus în şedinţă publică de către parte şi vizat de preşedintele completului pentru neschimbare. S-au înaintat cele două acte a căror expertizare se solicită şi scriptele de comparaţie ale apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi C.

S-a prorogat audierea apelanţilor intimaţi inculpaţi A., M. şi I. pentru termenul următor.

S-au citat, în vederea audierii, martorii LLLL., IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ. şi KKKKKKKKKKKK.

De asemenea, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

Martorul EEEEEEEEEEEE. declarat următoarele: sunt inspector vamal superior la Biroul Vamal Sibiu. L-am cunoscut pe domnul I., cu ocazia controalelor efectuate la societatea deţinută de acesta. Au fost mai multe rezultate, am luat măsuri contravenţionale. Nu-mi mai aduc aminte exact ceea ce am făcut. Din unele controale au rezultat contravenţii, din altele pentru că nu am găsit nimic, nu a fost nicio abatere.

Ştiu că am fost propus ca martor de I. deoarece acesta mi-a transmis acest lucru în clădirea vămii, cu ocazia unui control de la antifraudă. Altceva nu mi-a mai spus.

Apărător inculpat I.: aveţi cunoştinţă care este procedura prin care se stabileau societăţile la care urmau să se desfăşoare controale? Martor: depinde de control, întrucât eu eram încadrat în perioada 2007 - 2013 în cadrul biroului vamal, în echipa mobilă. La momentul respectiv era Direcţia Judeţeană pentru Operaţiuni Vamale şi Accize Sibiu. Eram trimişi la control pe baza ordinului de misiune al directorului DJAOV Sibiu, care avea la bază controale tematice şi sesizări. Noi primeam ordin de la director, ne făcea ordinul de misiune şi ne spunea să verificăm. În ceea ce priveşte produsele accizabile verificam stocul de marfă, calitatea produselor, documente de provenienţă.

Apărător inculpat I.: tot în baza acelui ordin se stabileau şi persoanele care urmau să facă parte din echipa de control? Martor: da. Eram doar trei persoane în echipa mobilă. Eram doar trei desemnaţi pentru controale operative. Eram doar trei încadraţi pe această funcţie. În momentul în care se dispunea un control, în ceea ce priveşte controlul operativ şi pe echipe mobile putea fi făcut doar de către mine şi de încă alţi doi colegi. O echipă de control era formată din 3 persoane.

Apărător inculpat I.: v-a sugerat cineva vreodată sau aţi fost trimis să faceţi un control formal? Martor: nu. În niciun caz nu am fost trimis să fac un control formal sau scriptic.

Apărător inculpat I.: aţi avut impresia că Q. face obiectul protecţiei autorităţilor vamale? Martor: nu.

Reprezentantul Ministerului Public: în cazul controlului pe care îl efectuaţi cu privire la documente, aţi efectuat vreodată şi control încrucişat? Inculpat: nu, pentru că nu era de competenţa echipei mobile.

Martorul FFFFFFFFFFFF. a declarat următoarele: sunt inspector vamal la Biroul Vamal de Interior Sibiu şi, ulterior am aflat când am primit citaţia, că am fost citată din partea domnului LLLLLLLLLLLLLLL. Îl cunosc pentru că a avut două societăţi şi acesta a venit cu dosarele pentru autorizare. Eu lucrez în domeniul autorizării la biroul vamal. Nu am fost contactată de I. înainte de audiere.

Apărător inculpat I.: aţi participat la controale la Q., societatea inculpatului I.? Martor: am participat la solicitările dânsului prin aducerea dosarelor sau la alte solicitări ale altor instituţii, când a fost cazul. Am fost o perioadă angajată la compartimentul inspecţie fiscală.

Apărător inculpat I.: care era procedura prin care se stabileau controalele şi persoanele care participau la controale? Martor: atunci când se primeau solicitări de la alte birouri vamale din ţară, se numeau controale încrucişate, iar eu mergeam şi verificam efectiv cererile colegilor de la birourile vamale din ţară. Era dat un ordin de control, de misiune, emis de către şeful Biroului Vamal Sibiu şi echipa era formată din 2 persoane care mergeau să efectueze controlul încrucişat la solicitările altor birouri vamale. Erau mai multe echipe de control pentru inspecţie fiscală, dar pentru fiecare societate erau desemnate două persoane. Din câte îmi amintesc, erau desemnate la începutul inspecţii. Doar trei luni am făcut parte din Departamentul de inspecţie fiscală. Din câte ştiu exista un plan de control anual. Nu ştiu dacă în acest plan de control erau cuprinse şi echipele. S-a întâmplat să se schimbe persoanele care făceau controlul la aceeaşi persoană juridică, cu ocazii diferite. Nu era aceeaşi echipă în toate controalele.

Apărător inculpat I.: cum se efectuau acele controale încrucişate? Martor: Q. a făcut obiectul unui control încrucişat. Nu-mi aduc aminte cum s-a efectuat controlul. Procedura generală a controlului încrucişat am descris-o anterior.

Apărător inculpat I.: aţi efectuat vreodată un control al Q. formal sau dacă v-a cerut cineva să faceţi un control formal? Martor: nu. Nu mi-a cerut nimeni să fac un control formal. Verificările la Q. au vizat doar controale încrucişate. Nu ştiu cum anume stabilea şeful biroului vamal obiectivele controalelor încrucişate. Controalele nu erau superficiale, aceasta era procedura folosită în toate controalele încrucişate.

Apărător inculpat I.: Q. a făcut obiectul protecţiei din partea autorităţilor vamale sau fiscale? Martor: nu.

Reprezentantul Ministerului Public: în cadrul controalelor pe care le efectuau inspectorii vamali, ce anume verificaţi? Martor: tranzacţiile comerciale pe care le-a avut Q. cu alte societăţi comerciale. Nu-mi aduc aminte ce anume verificam.

Reprezentantul Ministerului Public: care este obligaţia unui inspector vamal în cadrul acestor controale? Ce verifică? Martor: în cazul acesta, ce tranzacţii comerciale au fost cu alte societăţi pe baza facturilor. Alte detalii nu pot da întrucât am fost o perioadă foarte scurtă.

Reprezentantul Ministerului Public: verificaţi dacă au fost plătite datoria vamală şi accizele la momentul importului? Verificaţi dacă produsul era importat în regim suspensiv de accize sau nu? Martor: depinde de ce se cerea. Nu-mi aduc aminte care a fost obiectul controlului.

Reprezentantul Ministerului Public: inspectorii vamali aveau în atribuţii, eventual la sesizare, efectuarea de controale în trafic cu privire la documentele de provenienţă ale mărfii transportate, în speţă motorină? Martor: din ce îmi aduc aminte au fost astfel de atribuţii.

Reprezentantul Ministerului Public: cu privire la marfa achiziţionată de Q., marfa transportată către Q. au existat astfel de controale în trafic? Martor: nu ştiu, nu am făcut parte din echipa de control.

Martorul GGGGGGGGGGGG. a declarat următoarele: sunt controlor vamal la Biroul Vamal de Interior Sibiu. Cunosc firmele Q. şi R. întrucât am efectuat controale la acestea în perioada 2007 - 2013. În 2013 s-au desfiinţat echipele mobile. Am făcut parte din echipa mobilă

Apărător inculpat I.: care era procedura prin care se stabileau obiectul controalelor şi persoanele care erau desemnate în cadrul echipelor de control? Martor: că echipă de control exista o singură echipă mobilă pe raza municipiului Sibiu şi se mergea în control pe baza ordinului de misiune întocmit de şeful Vămii, când existau reclamaţii, sesizări sau controale în care se verificau diverse, condiţii de autorizare, prelevări de probe, după caz.

Apărător inculpat I.: cum se desfăşurau controalele şi ce documente se solicitau? Martor: se mergea în control, în funcţie de specificul acţiunii. Specificul acţiunii se stabilea la plecarea în misiune prin ordinul de misiune. La Q. şi R. s-au prelevat probe, s-au verificat condiţii de autorizare şi documentele de provenienţă ale mărfii, facturi pentru marfa din stoc la momentul controlului.

Apărător inculpat I.: aţi efectuat vreodată un control formal la Q.? V-a solicitat cineva acest lucru? Martor: nu s-a făcut control formal şi nici nu s-a solicitat acest lucru. Nu pot cuantifica de câte ori s-au făcut controale la Q. şi nici câte firme erau verificate într-un an în Sibiu. Nu exista în planul tematic un număr minim de controale şi nici un interval de timp la care să fie făcute. Controalele se făceau periodic la autorizări. Periodic însemna atunci când şeful nostru ne spunea să mergem în control. Cu acea ocazie luam toate benzinăriile de pe raza judeţului Sibiu. Nu exceptam nicio benzinărie şi nici nu mi-a cerut cineva să facem o excepţie. Pe I. l-am cunoscut doar în timpul controlului şi nu ştiam cu ce se ocupase înainte.

Apărător inculpat I.: ce măsuri se luau în situaţia în care se constatau nereguli? Martor: se aplicau sancţiuni contravenţionale principale şi complementare. Când legea prevedea se aplicau amenzi şi se confisca marfa, respectiv se oprea activitatea.

Apărător inculpat I.: cunoaşteţi dacă Q. a făcut obiectul protecţiei din partea autorităţilor fiscale sau vamale? Martor: nu. La Q. erau contracte normale.

Reprezentantul Ministerului Public: verificaţi dacă a fost plătită acciza la Q.? Martor: Q. nu era plătitor de acciză. Marfa circula cu acciza plătită în factura de achiziţie. Au fost cazuri în care s-au făcut controale încrucişate şi s-au luat măsurile legale. În cadrul controalelor încrucişate s-a verificat şi dacă acciza la Q. era plătită.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit vreo sesizare de la Biroul Vamal Intern Constanţa cu privire la potenţiale transporturi de motorină către Q. direct de la platforma CCCCC. din Portul Constanţa? Martor: nu-mi amintesc.

Martorul HHHHHHHHHHHH. a declarat următoarele: eram inspector vamal la Direcţia Judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale Sibiu. Doar după nume cunosc pe L. şi K. pentru că au fost şefi ierarhici. Am fost în controale le firma lui I.

L-am cunoscut în timpul controlului, atât.

Apărător inculpat I.: cum se desfăşurau aceste controale la Q.? Martor: nu există o procedură specială pentru această firmă, mergeam şi făceam stocuri, am luat probe de combustibil.

Apărător inculpat I.: cine desemna membrii echipei de control? Martor: era o singură echipă de control mobilă în cadrul Direcţiei judeţene.

Apărător inculpat I.: cine stabilea la ce societăţi urma să se efectueze controalele? Martor: şeful Direcţiei judeţene, domnul IIIIIIIIIIII. sau domnul VVVV. Nu pot aprecia dacă la Q. sau R. controalele erau mai rare în raport de alte societăţi.

Apărător inculpat I.: aţi efectuat vreodată un control superficial la Q.? V-a solicitat cineva acest lucru? Martor: nu, niciodată.

Apărător inculpat I.: cum procedaţi când constataţi nereguli? Martor: nu procedam diferit faţă de alte societăţi. Luam măsurile prevăzute de lege.

Apărător inculpat I.: cunoaşteţi dacă Q. a făcut vreodată obiectul protecţiei autorităţilor vamale sau fiscale? Martor: nu. Obiectivele controalelor nu lăsau să se înţeleagă că la Q. controlul era mai puţin amănunţit faţă de alte societăţi.

Reprezentantul Ministerului Public: puteţi evalua importanţa activităţii comerciale desfăşurate de Q. şi R. în judeţul Sibiu? Martor: nu pot spune. Ştiu că deţineau staţii de distribuţie, dar nu ştiu numărul. Nu pot aprecia dacă erau multe sau puţine.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2017, Înalta Curte Potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., a procedat la audierea separată a martorilor IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ. şi KKKKKKKKKKKK.

A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de martora NN. privind ridicarea sechestrului asigurător.

A obligat martora NN. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A acordat termen intermediar în vederea verificării măsurii preventive a controlului judiciar a apelantului intimat inculpat B., a măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a inculpatei persoane juridice SC CC. SRL, precum şi pentru discutarea cererilor formulate de apelantul intimat inculpat D. (prin care solicită ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra conturilor bancare ale societăţii la RRRRRRR.) şi de numita IIIIIIIIIIIII. (prin care solicită restituirea sumei de bani ridicate de la locuinţa sa, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare) la data de 5 decembrie 2017, ora 10:00, Sala secţiei Penale, Completul 7, cu citarea inculpatului B.

A prorogat audierea apelanţilor intimaţi inculpaţi A., M. şi I. pentru finalul cercetării judecătoreşti.

A pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D. şi IIIIIIIIIIIII., avocat JJJJJJJJJJJJJ., să depună la dosar completările solicitate.

S-au citat în vederea audierii, martorii LLLLLLLLLLLL., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.

Martorul IIIIIIIIIIII. a declarat următoarele: cunosc doar pe dl K. şi L., care mi-au fost şefi direcţi, dar pe restul îi cunosc doar din auzite.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: ce funcţie aţi deţinut în perioada mai 2011 - iulie 2012? Răspuns: în acea perioadă, am fost director executiv a Direcţiei regionale vamale Braşov. În subordine, aveam direcţiile judeţele Braşov, Mureş, Sibiu, Alba, Covasna şi Harghita. Competenţă legală pentru a dispune efectuarea controlului operativ în direcţiile judeţele din subordine nu era în competenţa Direcţiei Regionale, erau nişte planuri bilunare, întocmite de fiecare direcţie judeţeană, în baza cărora se efectuau controale în trafic sau inopinate în raza teritorială. Pentru efectuarea acestor controale, nu era nevoie de semnătura sau aprobarea Direcţiei Generale a vămilor, în speţă a dl L. nu l-am informat pe L. despre rezultatele vreunui control pentru că nu mi s-a solicitat. Fiecare echipă de control îşi finaliza prin acte de penalitate sau contravenţii la propunerea echipei de control. Fiecare echipă de control, în urma controlului efectuat în teritoriu, întocmea un act de control, menţionau ceea ce trebuie întreprins pentru a înlătura încălcarea legislaţiei fiscale şi vamale.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: a intervenit L. în vreun mod pentru a proteja interesele vreunei societăţi comerciale? Răspuns: nu. Nu am primit asemenea dispoziţii sau telefoane sau intervenţii privind anumite societăţi comerciale. Nu am avut cazuri în care să intervină un subaltern de al meu, să îmi spună că a primit un telefon să nu efectueze un control.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: vă amintiţi în legătură cu R. şi EEEEEEEEE. au fost formulate plângeri penale la DNA? Răspuns: din câte îmi aduc aminte, au fost. Ştiu că au fost inspecţii întocmite la acea vreme şi cred că au fost şi sesizări. Au trecut câţiva ani.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: în legătură cu aceste plângeri penale, L. a intervenit în vreun fel? Răspuns: nu.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit de la şefii ierarhici K. sau L. o dispoziţie să efectuaţi controale pe raza teritorială cu privire la presupuse fapte de evaziune comise de o societate O., inclusiv de a dispune controale din perspectivă vamală? Răspuns: nici nu îmi aduc aminte de asemenea firmă O. Nu mi s-a cerut să efectuez controale nici cu privire la această firmă şi nici cu privire la alte firme. Anterior celor doi şefi ai ANAF, L. şi K., nu am avut astfel de solicitări nici de la şefii anteriori. Chiar dacă mi s-ar fi cerut, nu eram omul care să accepte aşa ceva pentru că sunt o persoană cinstită. Nu era în competenţa şefului ANAF să facă o asemenea solicitare. Competenţa şi răspunderea aparţin organului de control, care răspunde pentru orice act pe care îl constată în teritoriu.

Nu am primit dispoziţii legale de la nici un şef ANAF să efectuez acte de control cu privire la vreo firmă.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi primit vreo intervenţie, direct sau prin subordonaţi, de la K., pentru a favoriza vreo firmă dintre cele aflate în raza sa de competenţă? Răspuns: nu am primit, categoric nu.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: cine se ocupa, din cadrul Regionalei, de plată, încasarea, recuperarea şi control a produselor accizabile? Răspuns: în cadrul Direcţiei regionale a vămilor exista un serviciu juridic, iar în cadrul serviciului juridic un compartiment de executări silite.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: aceste controale referitoare la produsele accizabile se făceau la sediul firmelor controlate? Răspuns: erau controale care se efectuau la sediu şi altele în trafic.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: au fost găsite în trafic maşini care aveau aceste produse transportate pe raza judeţului? Răspuns: nu îmi aduc aminte aşa ceva este imposibil.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: ştiţi dacă au fost făcute controale la distribuitorii de produse accizabile de pe raza judeţului Braşov? Răspuns: nu îmi cereţi aşa ceva, nu am cum să îmi aduc aminte.

Martorul JJJJJJJJJJJJ. a declarat următoarele: cunosc pe cei doi foşti şefi din cadrul serviciului, respectiv pe dl K. şi L.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: ce funcţie aţi deţinut în perioada mai 2011 - iulie 2012? Răspuns: am fost director executiv al Direcţiei Regionale pentru accize şi operaţiuni vamale Craiova. Aveam în subordine direcţiile judeţene Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Argeş şi Teleorman. Un control operativ în raza direcţiei vamale Craiova se făcea în baza unui plan operativ bilunar sau la cererea direcţiilor de specialitate (poliţie, procuratură, justiţie) sau a altor instituţii.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aveaţi nevoie de semnătura lui L. pentru aceste controale sau de aprobare? Răspuns: planurile bilunare erau trimise la Bucureşti înainte de a fi efectuate controalele. Planurile bilunare erau întocmite de către şeful de serviciu şi biroul respectiv, după care erau înaintate pentru aprobare la Direcţia de supraveghere a accizei şi operaţiuni vamale de la Bucureşti. Şeful acestei direcţii cred că era UUUU. L., în timpul în care a fost director, era şeful lui UUUU. Nu am de unde să ştiu dacă dl L. vedea aceste planuri. Nu am cunoştinţă dacă Dl L. intervenea în vreun fel asupra acestor planuri. Nu se întorceau modificate de la Bucureşti. În nicio situaţie nu am primit altă propunere de la Bucureşti, doar dacă primeam solicitări de la alte instituţii, acele controale se adăugau planurilor bilunare deja aprobate. Aceste solicitări ale altor instituţii nu le trimiteam la Bucureşti pentru aprobare, dar existau informări pe care le transmiteam la Direcţia de supraveghere a accizei şi operaţiuni vamale de la Bucureşti. Şeful serviciului de supraveghere şi control vamal de la Direcţia regională vamală Craiova trimitea aceste informări scrise, pe care le semna.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aţi discutat sau l-aţi informat vreodată pe L. despre rezultatul unui control operativ? Răspuns: nu, dar existau raportări, în funcţie de încasări, rezultate şi dacă exista vreo constatare deosebită (o confiscare mai mare, o reţinere de băuturi alcoolice, de tutun la frontieră) anunţam Bucureştiul.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: L. a intervenit vreodată la dvs sau la persoanele din subordine pentru a proteja interesele vreunei societăţi comerciale? Răspuns: nu am cunoştinţă de aşa ceva.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit dispoziţie de la L. pentru a efectua controale inopinate în trafic cu privire la transporturile de motorină ale SC O. SRL? Răspuns:nu. Se efectuau controale în trafic în baza planurilor bilunare, dar nu pentru vreo firmă anume. Nici cu cunosc SC O. SRL

Reprezentantul Ministerului Public: au fost cuprinse în planurile de control fapte de evaziune fiscală pretins a fi fost comise de SC O. SRL? Răspuns: nu îmi amintesc? Inspecţii fiscale erau făcute în fiecare lună foarte multe, la fel şi controale.

Reprezentantul Ministerului Public: în planurile de control au fost cuprinse inspecţii fiscale cu privire la transport de motorină către Q. şi R.? Răspuns: firmele nici nu cred că erau în raza de acţiune a Regionalei Craiova. Au fost efectuate controale, dar nu ştiu să spun la care firme. La firmele care erau în raza de acţiune s-au făcut foarte multe controale, dar nu la cele menţionate în întrebare, pentru că nu erau în raza noastră de acţiune. În cazul controalelor în trafic, nu era menţionată firma controlată, dar existau şi în planurile de acţiune bilunare controale efectuate la anumite firme. Controlul ulterior se efectua la toate firmele care făceau operaţiuni vamale de export-import cel puţin o dată la 3 sau la 5 ani, conform legislaţiei în vigoare. În fiecare judeţ, se alegeau nişte firme în funcţie de valoarea tranzacţiilor, de tipul mărfurilor. Şeful de serviciu şi şeful de birou propuneau firmele la care să se efectueze aceste controale. În propunerea şefului de serviciul sau de birou nu intervenea nimeni.

Reprezentantul Ministerului Public: în ce modalitate se hotăra efectuarea unui control în trafic, respectiv se analizau anumite elemente, şefii superiori vă comunicau că într-o anumită perioadă s-au intensificat transporturile de motorină din spre Constanţa înspre Sibiu şi atunci trebuie să faceţi mai multe controale? Exista o analiză de risc înainte de întocmirea planurilor? Cine furniza datele?

Răspuns: la nivelul fiecărei Direcţii judeţene de accize şi operaţiuni vamale există Birou de analiză de risc, care, pe baza rapoartelor primite electronic de la autoritatea Naţională a Vămilor şi de la alte autorităţi, prin intermediul Autorităţii Naţionale a Vămilor, precum şi a operaţiunilor vamale efectuate, făcea analiza de risc, iar Biroul de analiză de risc făcea propuneri. De la nivel central primeam nişte informări MMMMMMMMMMMM. de activitatea comercială şi vamală. Aceste informări erau prelucrate de Biroul de analize de risc şi, dacă puteau fi adaptate pe specificul Societăţilor comerciale din raza de competenţă a direcţiei judeţene, propunea biroul respectiv un control pe acel domeniu de activitate. Biroul de analize de risc discuta cu biroul de echipe mobile, cu compartimentul de control ulterior din cadrul serviciului de supraveghere şi control vamal şi împreună se propuneau societăţile şi controalele care urmau a fi efectuate. De la nivel central, primeam doar direcţii generale de orientare pentru controalele efectuate: de exemplu, acţiuni în domeniul combaterii traficului cu ţigări, dar nu erau indicate firme care să fie controlate.

Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit în perioada 2009 - 2012, indicaţii de la nivel central cu privire la direcţii de acţiune în domeniul combaterii evaziunii fiscale şi cu privire la motorină? Răspuns: nu, cu privire la motorină în mod special, dar am primit direcţii de acţiune cu privire la produsele energetice, care includ şi motorina. Acesta era obiectul de activitate al direcţiei regionale şi al direcţiei judeţene.

Reprezentantul Ministerului Public: a existat vreo perioadă în care să se fi dispus intensificarea controalelor în trafic, care vizau transport de motorină? Răspuns: nu îmi aduc aminte în mod expres să fi fost astfel de controale. În timpul sărbătorilor legale au existat, nu tot timpul, dar în anumită perioadă, o intensificare a controalelor. Era o propunere de intensificare a acestor controale de la nivel central pentru toată ţara.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi avut din partea dl K. vreo intervenţie pentru a favoriza o anumită firmă? Răspuns: nu.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: cum se finalizau aceste controale în cazul în care societăţile controlate nu aveau sediul pe raza teritorială a direcţiei regionale Craiova? Răspuns: în urma controalelor efectuate, se efectuează un raport de activitate. În cazul în care existau constatări deosebite, se aplica litera legii. De exemplu, dacă se constata un transport ilicit, măsurile legale se dispuneau şi executau în raza teritorială a direcţiei car ele constata. Ulterior, se solicita la direcţia regională în care îşi avea sediul firma efectuarea unui control.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: în cazul solicitării de control ulterior făcute pentru firmele care aveau sedii în alte judeţe se făceau direct către Direcţia Regională de supraveghere sau prin intermediul direcţiei centrale de la Bucureşti? Răspuns: direct direcţiei regionale competente cu informarea, spre ştiinţă, a autorităţii naţionale a vămilor.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: aţi făcut solicitări de control ulterior pe raza direcţiei regionale Constanţa? Răspuns: nu îmi aduc aminte.

Martorul KKKKKKKKKKKK. a declarat următoarele: cunosc pe cei care mi-au fost colegi: dl L. şi K.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: ce funcţie aţi deţinut în perioada mai 2011 - iulie 2012? Răspuns: director coordonator al Direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale Bucureşti. În subordinea acestei direcţii erau 5 direcţii judeţene: Bucureşti, Ilfov, Prahova, Dâmboviţa şi Giurgiu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: cine avea competenţa legală de a dispune un control operativ în cadrul direcţiei Bucureşti? Răspuns: erau propuse de către serviciul de supraveghere şi control vamal pe baza analizei de risc proprie şi a probată de către direcţia regională Bucureşti.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aveaţi nevoie de aprobarea sau de semnătura inculpatului L. pentru un astfel de control? Răspuns: nu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aţi discutat vreodată cu L. despre controalele operative sau despre rezultatul acestora? Răspuns: nu am discutat, rezultatul controalelor era transmis în scris către direcţiile de specialitate din cadrul ANV.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: a intervenit vreodată L. la dvs sau la persoanele din subordine pentru a proteja vreo societate comercială? Răspuns: nu, niciodată.

Reprezentantul Ministerului Public: L. a dat dispoziţie să se efectueze controale cu privire la activitatea societăţii SC O. SRL? Răspuns: nu.

Reprezentantul Ministerului Public: au fost perioade în care au fost intensificate, urmare a dispoziţiei conducerii ANV, controalele în trafic privind transportul de motorină? Răspuns: controalele în trafic se dispunea în baza unui plan bilunar, propus de către structura de supraveghere şi control vamal a direcţiei regionale vamale, pe baza propriei analize de risc pentru societăţile din raza de competenţă. Nu au fost dispuse controale ca urmare a dispoziţiei ANV, doar prin structurile de specialitate. În cadrul ANV, există o structură Direcţia de supraveghere şi control vamal, care coordonează metodologic activitatea de control la nivelul întregii ţări.

La această structură, se transmit planurile bilunare şi de acolo venea planul pentru inspecţia fiscală, care era separată de planul operativ inopinat. Planul de inspecţie fiscală era elaborat pentru societăţile din raza de competenţa Direcţiei Regionale Bucureşti şi erau indicate societăţile care urmau să fie inspectate fiscal, cu datele de identificare. În ceea ce priveşte planul operativ, nu existau asemenea indicaţii. Existau însă situaţii în care veneau solicitări legate de anumite persoane juridice de la alte instituţii ale statului (poliţie, parchet).

Se făcea o analiză de risc, inspecţia fiscală se făcea o dată la 3 ani cel puţin pentru fiecare dintre firmele din raza de competenţă în ceea ce priveşte produsele accizabile, care erau în competenţa direcţiei respective. Acest plan de inspecţie fiscală era întocmit de direcţia de supraveghere şi control vamal din cadrul ANV şi vicepreşedintele ANV, care aviza planul de inspecţie fiscală pentru fiecare direcţie regională vamală. În cazul controlului operativ, se făcea o analiză de risc la nivel local, regional şi se propunea un plan bilunar referitor la opriri în trafic, se întocmea de către serviciul de supraveghere şi control vamal al direcţiei regionale şi se aproba de către directorul coordonator al direcţiei regionale.

Pe propria analiză de risc se evalua există în subordinea direcţiei regionale, ca mişcare a produselor accizabile. În funcţie de vulnerabilităţi, raza de competenţă, pe baza mişcărilor produselor accizabile, să făcea o analiză de risc şi se propuneau controale inopinate. Nu vizau anumite firme propuse în planul bilunar. De exemplu, din sistem informatic se alegeau domeniile de vulnerabilitate, taxe, produse accizabile. Datele în sistemul informatic erau introduse de fiecare regională. Accesul la acest sistem era verificabil, în sensul că inspectorii care îl accesau aveau o parolă proprie.

Rămâne o amprentă digitală a fiecărei accesări şi se putea scoate un raport în acest sens. Sistemul informatic era gestionat de direcţia de supraveghere şi control vamal din cadrul ANV. Nu putea fi accesat din afara acestei direcţii pentru că nu existau parole, existau inspectori vamali desemnaţi anume, care aveau parolă şi acces la sistem. Diferenţa între o inspecţie fiscală şi un control operativ este următoarea: inspecţia fiscală viza activitatea unei societăţi pe o perioadă de 3 ani, iar controlul operativ este doar o singură dată, se verifica un aspect anume, găsit în analiza de risc, respectiv o neprezentare la vamă, o întârziere.

În cadrul inspecţiei fiscale, se verifica activitatea întregii societăţi şi se făcea un raport în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public: care este modalitatea în care se dispuneau şi se efectuau controalele inopinate în trafic? Au existat situaţii în care să se fi dat dispoziţie pentru intensificarea controalelor operative în trafic? Răspuns: nu.

Reprezentantul Ministerului Public: cunoaşteţi nota Curţii de Conturi din iunie 2009 cu privire la activitatea evazionistă săvârşită de SC O. SRL, constând în tranzacţii cu produse energetice desfăşurate în vederea eludării taxelor? Răspuns: nu în cazul societăţii respective. Îmi aduc aminte de notă pentru că era prima în activitatea mea, nu se mai întâmplase ca cei de la Curtea de Conturi să dea o notă. Nu îmi aduc aminte care dintre acele societăţi din notă erau în raza de competenţă a direcţiei Bucureşti, dar s-au făcut inspecţii fiscale, sesizări penale şi am răspuns ANAF-ului pentru aducerea la îndeplinire a notei. Această notă am primit-o prin direcţia de specialitate din cadrul ANV, care o primise de la ANAF. Nota a fost lăsată de Cur4tea de conturi la ANAF. Direcţia de specialitate din cadrul ANV, DSAOV a identificat societăţile din raza de competenţă a direcţiilor regionale şi le-a inclus în planul de inspecţie fiscală, pentru fiecare direcţie regională vamală.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi avut vreo intervenţie din partea dl K. pentru vreo societate comercială? Răspuns: nu, niciodată.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantelor intimate inculpate SC Q. SRL, SC CC. SRL şi SC O. SRL, SC P. SRL: sediul direcţiei regionale Bucureşti este acelaşi cu sediul ANV? Răspuns:nu.

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2017, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

A respins, ca nefondată cererea formulată de numita IIIIIIIIIIIII., de ridicare a sechestrului asigurător.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2018, Înalta Curte, potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., a procedat la audierea separată a martorilor CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAA. şi BBBBBBBBBBB.

De asemenea, a luat act de cererea de renunţare la audierea martorului WWWWWWWWWW. formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.

A luat act de faptul că apelantul intimat inculpat G. doreşte să fie audiat.

A prorogat discutarea cererii formulate de apelanta intimată inculpată SC O. SRL de punere la dispoziţie a balanţelor de verificare aferente lunilor ianuarie - mai 2012 pentru termenul din 6 martie 2018, pentru a se primi răspuns din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

A menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

Prin încheierea din data de 06 februarie 2018, Înalta Curte a respins, ca nefondate cererile formulate de apelantul intimat inculpat D. şi de intimata inculpată SC P. SRL de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 23 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

Prin încheierea din data de 06 martie 2018, potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea separată a martorilor LLLLLLLLLLLL. şi XXXX. şi a apelantului intimat inculpat I.

A stabilit pronunţarea asupra cererilor de probe solicitate de apelanţii intimaţi inculpaţi K., J., SC R. SRL şi B. la data de 17 aprilie 2018.

A încuviinţat cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi prorogă discutarea cererii formulate de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B., privind completarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză pentru termenul din 17 aprilie 2018.

A pus în vedere apărătorului ales al apelantului intimat inculpat B. ca până la data de 13 martie 2018 să depună la dosar cererea de probe, cu completările şi modificările ce se impun.

A pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să indice volumele şi filele din dosar la care se află balanţele de verificare aferente lunilor ianuarie - mai 2012, care au făcut obiectul adresei către Direcţia Naţională Anticorupţie. De asemenea, îi pune în vedere să depună la dosar, în scris, anterior următorului termen de judecată, eventuale cereri de probe.

De asemenea, a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL Inculpatul I. a declarat următoarele: Doresc să comunic instanţei mai multe aspecte în apărarea mea. Sunt asociat unic şi administrator al SC Q. SRL din 1998. Societatea şi-a desfăşurat activitatea în 9 puncte de lucru, toate cu program non stop. Am avut peste 80 de angajaţi ai societăţii. Timp de 16 ani această societate a funcţionat achitându-şi toate datoriile faţă de stat. Nu am avut alte firme, nu am înfiinţat alte firme pe numele meu sau al altor persoane implicate în cauza de faţă. Am avut relaţii comerciale cu AA. Nu am comercializat alte produse în afară de motorină şi benzină. Domeniul principal al societăţii mele era comerţul en gros şi en detail cu motorină şi benzină. Relaţii cu AA. erau relaţii comerciale normale şi constau în achiziţionarea de motorină.

Doresc să arăt că în faza de urmărire penală, care a durat cam 2 ani şi 6 luni, parchetul nu m-a audiat niciodată, cu toate că am fost trimis în judecată. Consider că era imperios necesar pentru că nu se poate dispune trimiterea în judecată fără a fi audiat.

Pe dl J. îl cunoşteam.

Legat de complicitatea la evaziune fiscală, arăt că în 7 februarie 2012, în urma unui control efectuat de către vama Sibiu, mi-a fost aplicată o amendă de 100.000 ron şi retragerea atestatului de funcţionare a societăţii pe timp de 30 zile. Acest proces-verbal îl am în original. Practic parchetul susţine că această afacere a fost protejată şi constituită pe anumite paliere de protecţie şi comandă şi că sunt complice la grup infracţional organizat. Nu recunosc această acuzaţie. Nu pot fi complice la un grup infracţional organizat dacă cei care, conform acuzaţiei, protejau acest grup. Mie mi-au dat o amendă de 100.000 RON şi mi-au oprit activitatea pentru 30 zile. În 2010, la 10 septembrie am decis divizarea societăţii, respectiv împărţirea activităţii en gros pe o firmă şi cea en detail pe o altă firmă. La momentul la care am depus această documentaţie, mi-a fost respinsă autorizarea celei de-a doua societăţi. Mai mult, Direcţia Judeţeană de Accize şi operaţiuni vamale Sibiu mi-au transmis o adresă pentru a indica lista de inventar a bunurilor mobile, pentru a mi se institui sechestru. Când am văzut acest lucru, am făcut o altă adresă prin care am arătat că renunţ la cea de-a doua societate, iar la 23 septembrie 2009 am primit o adresă în sensul că nu mi se mai dă avizul pentru această firmă. Am renunţat pentru că nu am înţeles de ce mi se cer actele pentru a mi se pune sechestre. Consider că nu puteam fi membru al unui grup infracţional pentru că tot ce făceam îmi era respins de către autorităţi.

Înainte de a înfiinţa această societate, am avut o altă societate comercială, făceam comerţ cu produse alimentare şi nealimentare, în ambalaj original, respectiv zahăr, orez, făină, ţigări, cafea. Am făcut firma Q. ca urmare a faptului că am un naş la Bucureşti şi călătoream între Mediaş şi Bucureşti. Naşului meu îi plăcea o benzinărie de lângă Comarnic şi el m-a îndemnat să fac o benzinărie. Am înfiinţat benzinăria în 1998. Aveam deja vechime de 14 pe piaţă. Am fost contactat telefonic de către dl G., pe care îl cunoşteam pentru că acesta avusese o firmă înainte. G. mi-a propus motorină spre cumpărare.

Îl cunoşteam foarte bine pe dl J. Îl cunoşteam pentru că suntem din aceeaşi zonă. Nici nu ştiam de existenţa SC O. SRL cu dl J. am discutat strict profesional, despre cum merg vânzările. Eu eram la alt nivel financiar şi de vârstă faţă de acesta şi nu ne permiteam alte discuţii. Poate discutam cu acesta o dată pe an, din întâmplare.

Referitor la achiziţiile fictive de motorină Euro 5, arăt că nu ştiu de ce se susţine că am achiziţionat motorină de la SC O. SRL Am cumpărat de la AA. şi de la celelalte firme. AA. deţinea atestat emis de către vamă.

Doresc să invoc în apărarea mea o hotărâre a Curţii de la Luxemburg din 19 octombrie 2017 nr. x (KKKKKKKKKKKKK. SRL şi Statul Român), prin care se condamnă statul român, care este obligat să restituie tuturor contribuabililor cărora nu le-a fost recunoscut dreptul de deducere.

Achiziţia de motorină se făcea în felul următor: venea cisterna de la AA. cu motorină la punctele de lucru ale societăţii mele, o recepţionam, o descărcam, o vindeam. Motorina avea facturi şi certificate de calitate. Fiecare cisternă avea factură şi certificat de calitate. Făceam recepţia mărfii, înregistram toate facturile în contabilitate. Pe factură era trecută o cantitate şi o verificam. Era trecută şi o calitate, pe care o verificam după certificatul de calitate, ataşat facturii. Existau rapoarte de încercare ataşate facturii şi la 2-3 luni făceam o analiză a motorinei. Întotdeauna a corespuns normelor. Şi parchetul susţine că motorina era Euro 5. Eu nu am cumpărat altceva în afară de motorină de la AA.

Eu nu ştiu despre ce declaraţii olografe vorbeşte acuzaţia formulată împotriva mea. Era normal să existe mesaje între mine şi dl G., este posibil ca mărfurile să fi sosit însoţite de un aviz şi să nu existe factura la momentul respectiv? Instanţa de fond a reţinut greşit existenţa unor declaraţii olografe, nu ştiu la ce se referă acuzaţiile respective.

Nu am avut cunoştinţă niciodată de faptul că acel combustibil provenea din evaziune fiscală. Argumentez acest lucru în sensul că această relaţie comercială cu AA. nu a durat o lună, ci o perioadă îndelungată. Nu înţeleg dacă cineva avea cunoştinţă de caracterul ilicit, de ce nu a fost oprită. În această perioadă am avut controale şi niciodată nu mi s-a spus că ceva nu ar fi în regulă.

Legat de acuzaţiile penale privind complicitatea la evaziune fiscală, consider că tratamentul aplicat furnizorilor trebuia aplicat şi mie. Am fost mulţumit de relaţia comercială cu AA. Convorbirile din 29 februarie 2012, avute cu J. şi citite în instanţă, erau normale. Arăt că era vorba despre convorbiri normale, în care arătam că nu am la cine să vând marfa şi că nu am la cine să o depozitez. Am discutat la telefon, nu văd nicio problemă.

Referitor la discuţia din 25 aprilie 2012, arăt că nu era nicio problemă legată de numerele de maşini, ci pur şi simplu administratorii altor societăţi comerciale nu doreau să ia marfa, cred că aceştia găseau motive. Cu dl J. nu aveam o relaţie de afaceri. Discutam cu acesta despre vânzarea de motorină, chiar dacă nu aveam o relaţie de afaceri cu acesta şi nu neapărat ne aprovizionam de la aceeaşi firmă, pentru că practic aveam acelaşi obiect de activitate. Nu mă puteam consulta cu cineva care vinde morcovi.

AA. nu era singura firmă de la care achiziţionam motorină, mai erau PPPPPP. şi QQQQQQQQQQQQQQQ., ZZZZZZZZ. Nu aveam aceeaşi procedură referitoare la documentele solicitate de PPPPPP. şi AA. pentru că nu este o practică unitară, nici între PPPPPP. şi QQQQQQQQQQQQQQQ. nu sunt aceleaşi acte. Fiecare are alte tipizate, alte hârtii, sub alte forme.

Între PPPPPP. şi AA. diferenţele erau foarte mari. Astfel, PPPPPP. trimitea un set complet de documente, iar de la AA. primeam factură şi certificat de calitate. Având în vedere hotărârea Curţii de la Luxemburg nu lipsea nimic din punct de vedere legal, deoarece unicul document care trebuia să fie prezent era factura.

În concret, în momentul la care se făceau livrările, PPPPPP. dădea în plus nota de greutate, care ieşea pe o foaie imprimată la calculator, factura, aviz, nota de greutate, certificat de calitate. Era vorba despre avizul ataşat facturii, de însoţire a mărfii. De multe ori, nu se dădea factură. La AA., mi se dădea factură şi certificat de calitate. QQQQQQQQQQQQQQQ. dădea aceleaşi acte ca şi PPPPPP., doar că erau în alt format din punct de vedere al tipizatului. Şi ZZZZZZZZ. dădea acelaşi set de documente ca şi PPPPPP.

Nu am avut nici un fel de suspiciune referitoare la mărfurile achiziţionate de la AA., pe considerentul diferenţei de documente care însoţeau combustibilul, deoarece eu la rândul meu, ca revânzător, în momentul în care vindeam la clientul meu, tot privat, nu emiteam decât factură şi certificat de calitate, timp de 16 ani. Era o diferenţă mare între mine şi PPPPPP. Eu vindeam tot en gros. Vreau să scot în evidenţă că acele note de greutate nu sunt acte justificative, nu se înregistrează în contabilitate, unde se înregistrează facturile. Notele de greutate, ca şi avizul, sunt doar nişte acte care însoţesc transportul.

Când revindeam en gros, nu întotdeauna întocmeam aviz de expediţie, ci doar în momentul în care aveam clienţi care îmi plăteau la termen. Clientului care achita ulterior nu îi emiteam aviz de expediţie, ci doar factură. Se cumulau avizele şi se întocmea o singură factură.

Actele veneau cu şoferii, de cele mai multe ori. Dacă nu, erau trimise ulterior, a doua zi. instanţa de fond spune că la 18 iunie 2012, în urma unui control al Vămii Sibiu, s-au prezentat agenţii de la vamă, la punctul meu de lucru se aflau 3 cisterne care urmau să descarce marfa. Am fost sunat la telefon să mă întorc, pentru că am un control. Cred că discuţia cu TTTTTTTT. este redată real. Le-au fost solicitate actele la şoferi de către cei de la Vamă. Au fost prezentate toate actele: factură, aviz, note de greutate. Deţineam toate actele. Le-au luat cei de la vamă, le-au verificat, nu au constatat nimic pentru că totul era în regulă, deşi acuzaţia formulată împotriva mea reţine contrariul.

Pe H. îl cunoşteam pentru că a avut o firmă mai demult. Discutam cu acesta, pentru că se ocupa cu transporturi. Discutam şi despre motorină cu acesta. Discutam cu acesta despre descărcarea greoaie, despre autocisterne. Nu aveam nicio relaţie comercială cu OOOOOOOOOOOOOOO.

Referitor la discuţia din 25 aprilie 2012, arăt că se referă strict la maşinile lui H., care urmau să vină la descărcat la mine. Veneau să descarce la mine, pentru că eu nu plăteam transportul, de aceea am spus că nu aveam nicio relaţie comercială cu OOOOOOOOOOOOOOO. Transportul era plătit de către vânzător. Nu ştiu pentru cine asigura transportul H. dintre firmele cu care aveam relaţii comerciale de achiziţie de combustibil.

Privind comunicările de tip SMS cu dl G. din 13 martie 2012, arăt că probabil este vorba despre faptul că avusesem o discuţie anterioară şi urmau să trimită rapoartele.

Nu aveam nevoie de aceste rapoarte, dar le ceream pentru că eu nu primeam notă de greutate. Am primit marfa, chiar dacă nu avea rapoartele, pentru că au venit ulterior. Riscul nu era al meu. Dacă maşina era oprită în trafic şi nu avea toate documentele, era confiscată marfa, eu nu riscam nimic, era problema furnizorului. Le-am cerut ulterior, trebuia să le am pentru că voiam să am toate actele în regulă. S-a întâmplat poate 1 sau de 2 ori să nu le am la timp în atâţia ani. Ştiam că AA. se aprovizionează de la o firmă din RRRRRR. şi de la PPPPPP.

Referitor la agenda cu menţiunea "PPPPPPPP.", identificată în acuzaţie ca fiind dedicată relaţiei comerciale având ca obiect livrarea de motorină achiziţionată iniţial de la SC O. SRL, arăt că era un caiet care conţinea înscrisuri olografe şi neoficiale, puteam să scriu ce vreau eu acolo.

Referitor la faptul că exista o corespondenţă perfectă între contabilitatea paralelă din agenda PPPPPPPP. şi SMS -urile primite de la OOOOOOOOOOOOOOO., susţinute de acuzare, arăt că expertiza DNA nu stabileşte nici un prejudiciu în ce mă priveşte, toată expertiza a fost făcută după actele contabile ale societăţii mele. Mai mult, DNA spune că SC Q. deţine baza materială şi logistică pentru desfăşurarea activităţii.

Înţeleg acuzaţia formulată împotriva mea, dar dacă expertiza spune că eu nu am prejudiciu. Nu ştiu despre ce era vorba în Agenda PPPPPPPP., nu îmi amintesc nimic de acolo. Nu înţeleg de ce am fost trimis în judecată dacă nu am prejudiciu. Referitor la faptul că i-aş fi ajutat pe alţii să facă evaziune fiscală prin achiziţionarea acestei motorine, nu este adevărat.

Având în vedere toate cele arătate, că nu mi-a fost luată declaraţie, precum şi de hotărârea Curţii de la Luxemburg, consideră că nici măcar nu ar fi trebuit să fiu trimis în judecată.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat I.: în relaţia cu furnizorii mari, se întâmpla să primească o singură factură pentru mai multe transporturi? Răspuns: nu primeam o singură factură pentru mai multe transporturi. Cred că dl avocat ar fi vrut să mă întrebe altceva, respectiv despre certificate, nu despre factură.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat I.: exista un contract de aprovizionare cu PPPPPP.? Răspuns: nu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat I.: aţi verificat sau aţi avut cunoştinţă, în relaţia cu AA., despre documentele necesare autorizării vânzării de combustibil pe piaţă de către AA.? Răspuns: da, avea toate documentele legale. Trebuia să aibă un atestat, un aviz emis de către vamă, iar acest atestat se emitea în anumite condiţii. Ştiam că ele există, aveam atestatul în copie.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat I.: Q. avea un asemenea atestat? Răspuns: da, l-am obţinut în 15 - 20 zile lucrătoare. Trebuia depus un dosar la vamă, cu solicitarea pe care urma să o faci şi era cerut un set de documente, foarte multe documente, iar la momentul depunerii acestora în integralitate o echipă de la vamă venea la sediul social al societăţii care solicitase şi verifica existenţa serviciului de contabilitate, precum şi toate condiţiile pentru emiterea atestatului de desfăşurare a activităţii. Abia ulterior se emitea atestatul. Este o procedură anevoioasă, prevăzută de codul de procedură fiscală.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G.: ce relaţii comerciale aveaţi cu G.? Răspuns: ştiam doar că este administratorul AA.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G.: cum se comanda marfa zilnic? arătaţi procedura. R: am răspuns deja în declaraţia de astăzi. Consider că fiecare om are dreptul să se exprime cum vrea, referitor la SMS-ul din 27 iunie 2012, conform pregătirii pe care o are. Cu siguranţă era vorba de plăţi. Mie îmi era comunicat de către transportatorul OOOOOOOOOOOOOOO. câte maşini sunt încărcate şi câte vin. Îmi erau emis facturile de către societatea care livra motorina şi o trimitea. Eram întrebat înainte dacă vreau maşinile respective încărcate cu motorină, în felul acesta îşi dădeau seama dacă am sau nu nevoie de motorină. În acest sens erau discuţiile cu J., referitor la faptul că nu am loc de depozitare.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G.: cunoaşteţi adresa de email: relaţii@gmail.com? R: cred că era adresa lui G. şi pe care erau se făceau confruntările cu evidenţele, de la biroul meu.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G.: recunoaşteţi că trimiteaţi pe acest email lista cu facturi, aşa cum trebuiau să fie emise de AA. sau era vorba de facturi reale? Se dădeau dispoziţii referitoare la emiterea facturilor de către AA. într-o formă diferită de cea reală de către dvs? R: nici nu am accesat vreodată acel email. De la contabilitatea mea se verificau aceste date. Era vorba de facturile reale, nici nu mă ocupam de această problemă. Nu mai reţin dacă dădeam indicaţii la contabilitate pentru emiterea facturilor. Normal că spuneam cum să se emită facturile, nu le emitea fata de la contabilitatea firmei mele. Nu dădeam nici un fel de indicaţie cu privire la modalitatea în care urma să se emită facturile de către AA.

Apelantul intimat inculpat G.: dacă relaţia comercială cu AA. era una normală, de ce nu se achitau facturile normal şi se achita în baza indicaţiilor mele şi anume câţi bani solicitam eu, fără legătură cu nimic din ceea ce livram? R: nu este real faptul că aş fi plătit o sumă de bani fără corespondent în realitate. Eu aveam un sold de achitat. Sumele de bani pe care le achitam decurgeau din facturile emise de AA. Acestea aveau legătură cu livrările efective.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: la-ţi cunoscut pe L.? Răspuns: nu.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului intimat inculpat A.: cunoaşteţi alte tranzacţii în relaţia cu Q. ale firmelor citate în prezenta cauză ca inculpaţi? R: în afară de cele la care am făcut referire, nu. Doar cele din dosarul de la Călăraşi.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului intimat inculpat A.: dl A. a descoperit tranzacţii făcute între Q. şi DD. în expertiza din prezenta cauză. R: nu îmi aduc aminte de aceste relaţii, dar nu am semnat nici un document şi nici un contract. Nu exclud o relaţie comercială, dar nu îmi amintesc.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului intimat inculpat A.: cine semna şi ştampila foile de transport în relaţia Q. şi AA.? R: nu semna nimeni foile de transport pentru că nu erau prezentate.

Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului intimat inculpat A.: cum se făcea plăţile contractuale, conform facturile prezentate? Cash sau online? R: toate plăţile se făceau prin ordine de plată, conform expertizei.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: adaosul comercial practicat pentru livrările en gros era egal cu cel pentru vânzările la pompă? Răspuns: nici nu se pot compara. La en gros e poate de 1% iar la pompă de 10 %.

Martorul LLLLLLLLLLLL. a declarat următoarele: cunosc pe câţiva dintre inculpaţi, din prisma atribuţiilor de serviciu. Sunt ofiţer de poliţie şi am fost delegat în urmă cu mai mulţi ani să efectuez acte de cercetare penală la parchetul din Constanţa. Cunosc pe dl LLLLLLLLLLLLLLL., K., pe dl L. cred că l-am văzut o dată, pe dl NNNNNNNNNNNNNNN., pe dl N., pe D. s-ar putea să îl cunosc, pe dl J. cred că îl cunosc, pe dl GGGGGGGGGGGGGGG.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat K.:Î:cu prilejul activităţii de cercetare penală desfăşurată vizând activitatea SC O. SRL, aţi fost influenţat de vreo persoană din cadru? Inspectoratului de Poliţie în care lucraţi sau din cadrul Parchetului? R: nu. nu am discut cu dl K. despre dosarele SC O. SRL l-am cunoscut o singură dată, personal pe K. Am participat la audierea sa, în 2010 sau 2011, desfăşurată în conformitate cu vechiul C. proc. pen.Î: în afară de activitatea de cercetare penală despre care aţi vorbit deja, aţi participat în aprilie 2012, împreună cu 2 inspectori de la DRAUV Constanţa, la o verificare a antrepozitului SC O. SRL? R: nu aş şti să încadrez exact în timp momentul. Cert este că am participat la mai multe activităţi privind această persoană juridică. la acele activităţi, pornind cronologic, într-un dosar penal cercetat de către parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, au fost cercetări legate de funcţionarea societăţii comerciale. Prima dată când ne-am deplasat acolo am constatat că societatea nu funcţiona, s-au identificat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală, iar cercetările au continuat sub supravegherea procurorilor timp de câţiva ani. Î: în demersurile despre care aţi vorbit, aţi fost influenţat de vreo persoană şi în special de către K., pentru a favoriza SC O. SRL? R: nu. repet, l-am cunoscut pentru K. o singură dată, în calitate oficială, din prisma atribuţiilor de serviciu. Î: aţi avut discuţii cu inspectorii din cadrul DRAV din care să rezulte că SC O. SRL era protejată de către K.? R: am avut discuţii cu inspectori vamali, dar nu în acest sens. Erau discuţii cu privire la persoana juridică, cel mai probabil acelea erau scopurile pentru care ne întâlneam. Bănuiala că K. ar proteja SC O. SRL nu a făcut obiectul cercetărilor în cauzele în care eu am fost delegat.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: aveţi cunoştinţă despre modul în ca re s-a soluţionat dosarul de către parchetul Constanţa în ceea ce îl priveşte pe B.? Răspuns: din câte ştiu, s-a soluţionat cu trimiterea în judecată. nu ştiu exact soluţia faţă de toate persoanele cercetate.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat L.: Î: când l-aţi cunoscut pe acest inculpat şi în ce context? R: din câte îmi amintesc, l-am cunoscut pe L. în anul 2009, l-am văzut o dată sau maxim de 2 ori personal, dar mai mult ca sigur în decursul aceluiaşi an. Acesta avea o funcţie de conducere în Direcţia Vămilor. Cred că era Direcţia centrală. M-am deplasat cu o echipă la sediul instituţiei de unde am ridicat, conform dispoziţiilor legale, documente referitoare la constituirea unor antrepozite pe raza judeţului Constanţa. Î: în perioada 2011 - 2012, v-aţi mai întâlnit cu L.? R:nu. Î: în cercetările efectuate, s-a discutat despre o eventuală favorizare a SC O. SRL de către L.? R: nu în sensul în care este formulată întrebarea, ci în sensul că se discutau despre persoanele implicate în activităţile de cercetare penală. Nu au fost identificate indicii care să aibă impact asupra cercetărilor. Am fost mai mulţi ofiţeri de poliţie delegaţi de procurori să efectuăm, împreună sau separat, diverse acte de cercetare penală. Unul dintre obiective era acela de a verifica legalitatea constituirii anumitor antrepozite. Obiectul cercetărilor noastre erau infracţiuni de evaziune fiscală sau abuz în serviciu, iar nu infracţiuni de corupţie, faţă de care nici nu eram competenţi din punct de vedere material.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N.: în ce context l-aţi cunoscut pe N.? Răspuns: l-am cunoscut în calitate de poliţist. Acesta era poliţist în cadrul Serviciului de Informare şi Protecţie internă, care îşi avea sediul în aceeaşi clădire unde funcţionam şi noi, poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie. Î: cu prilejul acelor activităţi de cercetare penală, au existat informaţii cu privire la N., de orice fel? R: nu. Este posibil ca structura din care acesta făcea parte să fi furnizat informaţii referitoare la evaziune fiscală.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public: cine controla activitatea SC O. SRL la acel moment, al efectuării controalelor? R: la momentul demarării cercetărilor penale, nu a existat o persoană care să reprezinte societatea, în sensul că la momentul primei percheziţii domiciliare nu a existat o persoană care să reprezinte societatea, asociat sau administrator. Ulterior, am identificat o astfel de persoană şi am participat la audierea acestora, cu privire la activitatea economică desfăşurată de SC O. SRL aceste persoane au fost identificate prin citaţii. Am participat la audierea dl NNNNNNNNNNNNNNN. şi a dl GGGGGGGGGGGGGGG. Î: ce cunoaşteţi despre activitatea dl B., cu privire la activitatea SC O. SRL? R: pe B. l-am cunoscut la sediul parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, cu ocazia unei audieri, undeva între 2009 - 2011, nu aş putea încadra exact momentul. Audierea era legată de SC O. SRL, cu siguranţă. Î: cine a dispus controlul din 9 aprilie 2012 şi de ce erau prezenţi şi inspectorii fiscali şi vamali? R: nu îmi dau seama despre ce control este vorba. Ulterior analizării procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, arăt că este posibil ca procesul-verbal să fie subsecvent unui control, făcut într-un dosar penal constituit ulterior anului 2009. Este foarte posibil, având în vedere o menţiune a unui dosar penal, ca acel control să fi fost dispus de către procurorul care făcea urmărirea penală. Dacă nu mă înşel, rezultatul acelui control a fost consemnat într-un proces-verbal ataşat unui dosar care ulterior a fost declinat către DNA. Î: în conţinutul procesului-verbal se menţionează că s-a realizat un control faptic al mărfurilor aflate în depozitele SC O. SRL şi s-au constatat neconcordanţe între situaţia faptică şi cea scriptică şi s-a constatat lipsa cantităţii de ţiţei necesară pentru prelevarea de probe de către inspectorii vamali? R: îmi amintesc vag. Dacă aşa s-a consemnat, înseamnă că aşa a fost. Nu doresc restituirea cheltuielilor determinate de prezenţa la instanţă.

Martorul XXXX. a declarat următoarele: îl cunosc pe HH., pe D. şi pe E. L-am cunoscut prin natura profesiei pe care o am pe domnul F. şi pe B. Sunt notar. Pe dna NNNNNNNNNNNNNNN. nu pot spune că o cunosc, am văzut-o o singură dată cu ocazia exercitării profesiei. Nu mai ştiu exact în ce context, dar cred că am făcut o procură pentru copii. Au trecut mulţi ani de atunci. Pot să precizez că pe primii trei menţionaţi îi cunosc din copilărie.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C.: vă aduceţi aminte circumstanţele în care a fost încheiat actul adiţional al SC O. SRL din 14 octombrie 2011, respectiv dacă C. s-a prezentat la cabinetul acestuia de notar pentru a semna sau s-a prezentat altă persoană?

Răspuns: îmi menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond. Este un act care a fost încheiat prin procedura dării de dată certă, care potrivit legii 36 nu necesită prezenţa părţilor în faţa notarului. Am declarat în faţa instanţei de fond că în faţa mea s-a prezentat dl HH., care mi-a prezentat un document făcut la Bacău şi mi-a solicitat să întocmesc unul exact ca acela. L-am redactat, l-am înmânat şi a plecat cu acesta. Era vorba despre acest act adiţional aflat la dosarul cauzei. S-a întors peste câteva zile cu el semnat, nu puteam să fac o încheiere de autentificare pentru că nu s-a semnat în prezenţa mea, dar am făcut o încheiere de dare de dată certă. La cea din urmă, persoana se prezintă cu un document în faţa mea, iar eu atest că în ziua respectivă acel document există în acea formă, în acea zi şi la acea oră. Documentul pentru care am dat dată certă era un document copiat de biroul meu, respectiv de o funcţionară de la biroul meu după documentul întocmit la Bacău.

Documentul de la Bacău necesita dată certă pentru a putea fi folosit la Camera de Comerţ. Nu ştiu de ce nu putea fi folosit cel de la Bacău. Dl GGGGGGGGGGGGGGG. mi-a spus că trebuie să i se dea dată certă, cererea de acordare a datei certe a fost scrisă de către HH.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C.: vă aduceţi aminte ca HH. să vă fi spus că C. a solicitat data certă pentru acel act?

Răspuns: eu nu am purtat niciodată discuţii cu GGGGGGGGGGGGGGG. despre soţii NNNNNNNNNNNNNNN. Mi-a spus că are nevoie de dată certă pentru problemele societăţii. Nu ştiam cine sunt acţionarii SC O. SRL Dacă mi-ar fi cerut să autentific un act, ar fi trebuit să vină cu actele societăţii şi să se prezinte persoana care va semna. Procedura acordării de dată certă nu presupunea aceste cerinţe. HH. nu mi-a spus că are consimţământul C. pentru procedura de dare de dată certă, iar eu nu l-am întrebat.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public: acel document era semnat în momentul dării de dată certă? Răspuns: aşa cum am declarat şi la curtea de apel, după copierea documentului de la Bacău i l-am dat lui HH. pentru că el mi-a solicitat doar să îi transcriu iniţial acel document de la Bacău. Ulterior, HH. a plecat cu documentul transcris şi s-a întors după câteva zile cu el semnat şi în acea zi a făcut cererea de dată certă.

În procedura dării de dată certă, puteam atesta că un document are o anumită formă, la acea dată, chiar dacă părţile nu se prezintă în faţa mea, prezenţa părţilor este necesară doar în procedura autentificării şi alte proceduri notariale. Nu ştiu de ce era nevoie să transcriu eu acel document, probabil pentru că ne cunoşteam. Ulterior, când mi s-a solicitat de la parchet documentul, am scos mapa şi am văzut că exista şi copia documentului de la Bacău la mapa rămasă în arhiva biroului meu. întotdeauna oprim la mapă toate documentele avute la bază.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public: în încheierea de dată certă, se menţionată că procedura a fost derulată la cererea lui HH. şi C., cu privire la aceasta din urmă, fiind menţionate şi datele de stare civilă. În ce modalitate aţi constatat solicitarea numitei C. de dare de dată certă? R: nu îmi explic. Ştiu că C. nu a fost la mine, cu certitudine. La mine a venit HH. Oricum, actul a mai avut o eroare, constatată anterior, şi anume că se menţionase că s-a cerut autentificarea actului. Această eroare a fost îndreptată, cea referitoare la autentificarea actului, pe care am remarcat-o când mi s-a cerut actul de către parchet. În ceea ce priveşte solicitarea de către C. a procedurii dării de dată certă, nu există o constatare a unei erori sau a unei rectificări. Datele de stare civilă le-am avut din documentul de la Bacău.

Nu solicit cheltuielile determinate de deplasarea mea la sediul instanţei.

Prin încheierea din data de 17 aprilie 2018, potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) C. proc. pen. raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorei KKKK. şi a apelantului intimat inculpat G.

A stabilit la data de 18 aprilie 2018 pronunţarea cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar faţă de apelantul intimat inculpat B., precum şi a măsurii preventive a suspendării procedurii de lichidare a inculpatei persoane juridice SC CC. SRL.

A stabilit la data de 20 aprilie 2018 pronunţarea asupra cererilor de probe solicitate de Ministerul Public, apelanţii intimaţi inculpaţi K., J., SC R. SRL, I., G. şi B? Inculpatul G. a declarat următoarele:ş vrea să detaliez cum decurgea o zi obişnuită din activitatea mea.

Ziua începea de cu seară, când trimiteam mail către P. cu maşinile şi şoferii, nr. de înmatriculare, seriile şi nr. de buletin ce urmau să încarce a doua zi. Una dintre reguli era că cine a încărcat astăzi nu mai încărca mâine. Eu primeam numele şoferilor şi nr. de maşini de la LLLLLLLLLLLLL. Cert este că într-o erau unii dintre şoferi şi în altă zi alţi şoferi.

Prin 2008 am cunoscut o persoană care se ocupa cu comerţul produselor petroliere şi mi-a propus înfiinţarea unei societăţi, ca re să intermedieze tranzacţiile cu produse petroliere în schimbul unor sume de bani cu titlu de comision pentru fiecare maşină încărcată. Era unu arab MMMMMMMMMMMMM., am lucrat prin acea societate, pe care o înfiinţasem eu, prin care îşi desfăşura şi el activitatea. Prin 2008 sau 2009 l-am cunoscut pe H., prin intermediul lui MMMMMMMMMMMMM. şi practic lucram cu MMMMMMMMMMMMM. sau mai bine zis MMMMMMMMMMMMM. lucra cu OOOOOOOOOOOOOOO. prin firma pe care eu o deţineam. MMMMMMMMMMMMM. avea rolul de cumpărător, clienţii pentru ca re eu facturam erau clienţii lui. După o perioadă de timp, am aflat că MMMMMMMMMMMMM. fura de la mine, de la clienţi, de la OOOOOOOOOOOOOOO., moment în care am rămas alături de OOOOOOOOOOOOOOO., încetând relaţia cu MMMMMMMMMMMMM. În 2009 am înfiinţat BB. În 2009 a început să fie înscrise maşini pe firmă, care într-o primă fază proveneau dintr-o firmă mai veche a lui OOOOOOOOOOOOOOO. Cred că acea firmă se numea NNNNNNNNNNNNN. Ulterior, rămânând în discuţie achiziţia maşinilor, au fost depuşi bani în numerar în BB. cu titlu de creditare societate. Eu am depus aceşti bani pentru achiziţia de autovehicule, se făceau plăţi externe şi se achiziţionau autovehicule din Germania.

Pe măsură ce societatea a începută să factureze, banii care erau încasaţi în baza facturilor emise erau retraşi pentru a se închide în contabilitate datoria societăţii către mine.

Societatea pe care am lucrat iniţial am înfiinţat-o la iniţiativa lui MMMMMMMMMMMMM., iar BB. am înfiinţat-o la iniţiativa lui OOOOOOOOOOOOOOO., care avea încredere în mine să îmi dea maşinile pe mână. Nu eu am plătit pentru maşinile care s-au cumpărat ulterior.

Legat de modul în care decurgea o zi obişnuită, seara trimiteam datele de identificare ale maşinilor şi şoferilor, a doua zi dimineaţă A. mă lua de acasă, mergeam la birou. Până când ajungeam la birou, în jur de ora 9 dimineaţa, primeam din partea lui LLLLLLLLLLLLL. mesaj cu maşinile care descărcaseră în noaptea dinainte, fiecare maşină era trecută capacitatea în litri, minus cantitatea alimentată de către şofer, minus eventuale pierderi, furturi etc. şi unde ajunseseră fiecare dintre acele maşini. Ulterior, ne ocupam de plăţi, ştiam ce sumă trebuie plătită în fiecare zi, îmi era comunicat acest aspect şi se plătea marfa care a fost livrată anterior, atât din partea dl J. cât şi din partea dl LLLLLLLLLLLLLLL. Regula era că ceea ce ajungea la dl J. trebuia să se achite cât mai repede şi diferenţa de bani care trebuia plătită mai departe o ceream de la dl LLLLLLLLLLLLLLL.

Plăţile se efectuau de cele mai multe ori prin internet Banking, aveam internet Banking de la majoritatea firmelor implicate. Suma ce trebuia plătită îmi era comunicată în primă fază de către OOOOOOOOOOOOOOO., sumele ce trebuiau plătite către O. Sumele ce trebuiau plătite de J. erau contravaloarea mărfii livrate, iar sumele pe care le plătea LLLLLLLLLLLLLLL. erau practic completarea sumei ce trebuia plătită mai departe către O. Dl J. îşi plătea ceea ce primise, iar eu ştiind de la OOOOOOOOOOOOOOO. ce anume trebuia plătit O. scădeam practic acea sumă şi trimiteam mesaj lui LLLLLLLLLLLLLLL. Nu am coordonat, nu am decis, planificat, eu doar am executat. Firmele respective nu îmi aparţineau, nu eu am plătit pentru înfiinţarea lor. Acestea aparţineau lui OOOOOOOOOOOOOOO., dacă înţelegem prin aceasta cine a plătit pentru înfiinţarea lor. Era vorba despre BB., X., AA., Z., KKKKK.

Aceste firme erau folosite de către mine, făceam tranzacţii. Firmele erau utilizat pentru transferul banilor dintr-o parte în alta, mi-au fost puse la dispoziţie şi le foloseam pe cele deja înfiinţate. În momentul în care vreuna dintre firme urma să aibă un control sau primea vreo hârtie sau notificare, se schimba societatea. În momentul în care existau suspiciuni, sau dovezi că firma respectivă urma să fie supusă unui control, pentru a se putea derula activitatea uşor, pentru a nu se bloca sume de bani în contul respectivelor firme, ca urmare a controalelor, eu spuneam lui OOOOOOOOOOOOOOO., se introducea altă firmă şi lucram pe aceea.

Eu aşa am fost învăţat. Modalitatea de lucru era aceeaşi dintotdeauna, am văzut-o la MMMMMMMMMMMMM., am perfecţionat-o în timp.

Toate firmele aveau sediul social la un avocat, activitatea se desfăşura la terţi. Eram notificaţi prin email sau prin telefon în momentul în care ajungea la adresa respectivă un plic, indiferent de expeditor (ANAF, Garda financiară), iar de cele mai multe ori eu ridicam corespondenţa. De cele mai multe ori, simpla primire a unei corespondenţe de tipul celei menţionate anterior determina schimbarea firmei prin care se derulau activităţile. Îl înştiinţam pe OOOOOOOOOOOOOOO. despre tot ce se întâmpla pe parcursul unei zile. Din partea dl LLLLLLLLLLLLLLL., plăţile nu se făceau niciodată conform cu factura.

Acesta, LLLLLLLLLLLLLLL., a acţionat ca un fel de bancă, la acesta se ţineau banii. Ce se vindea în alte părţi se încasa cât se putea de repede. Tot ce se vindea către dl J., către restul clienţilor care erau şi din Bragadiru şi pe unde mai factura AA., Z. etc. se încasa cât se putea de repede. Dacă se putea, a doua zi. Pe facturi se scria Motorină Euro 5. Nu se cunoştea provenienţa motorinei de către cei către care se vindea. Dintre clienţi, singura persoană care cunoştea provenienţa motorinei era LLLLLLLLLLLLLLL., faţă de restul nu existau relaţii de prietenie sau de încredere.

Ştiu că LLLLLLLLLLLLLLL. cunoştea acest aspect pentru că era singura persoană la care se lăsau banii şi nu se cerea plata banilor a doua zi, singura cu care am făcut concedii şi singura persoană apropiată. S-a discutat de faţă cu acesta despre provenienţa motorinei respective. Cred că de 1 mai 2011 sau 2012 la Covasna, ocazie cu care am fost interceptaţi sau filaţi, am avut o discuţie cu OOOOOOOOOOOOOOO. de faţă cu LLLLLLLLLLLLLLL. referitor la O., în sensul că dl LLLLLLLLLLLLLLL. dorea un preţ mai mic, iar dl OOOOOOOOOOOOOOO. a spus că nu se poate pentru că nici lui nu i s-a scăzut preţul. Acest tip de discuţii erau uzuale, normale şi destul de frecvente.

Aveam o relaţie diferită cu dl LLLLLLLLLLLLLLL., faţă de ceilalţi clienţi. Dacă 30 de maşini se încărcau ipotetic şi 20 de maşini mergeau la dl LLLLLLLLLLLLLLL., iar 10 la dl J., dl J. i se cereau banii cât mai repede, iar la dl LLLLLLLLLLLLLLL. rămâneau banii pentru marfă. Se cereau banii de la acesta doar în momentul în care nu erau suficienţi bani în cont pentru a plăti suma datorată către O. Dacă erau suficienţi bani în cont, nu mai ceream banii.

Către O., era calculat preţul motorinei ori 1000 tone, rezulta o sumă de bani care se achita în 2 sau 3 zile? Iniţial mi-au fost comunicate aceste sume, dar ulterior au devenit un clişeu, ştiam că într-o zi se plăteşte o parte, a doua zi altă parte, iar a treia zi se ia de la capăt.

De principiu, plăteam tot ce încasam, nu ţineam banii în cont. Acesta este şi motivul pentru care de la LLLLLLLLLLLLLLL. ceream doar diferenţa. La acesta rămâneau majoritatea banilor. Banii era ţinuţi la el pentru că altă variantă ar fi fost să plătească către firme ca EE. sau celelalte, fie să plătească către O., ceea ce ar fi fost contrar cu dorinţa lui OOOOOOOOOOOOOOO. Acest lucru se făcea pentru a nu ajunge banii la O., care era furnizorul şi putea să nu mai livreze marfă ulterior sau să nu rămână blocaţi în conturile diverselor firme. Banii folosiţi în prima zi pentru a achiziţiona marfă de la O. erau banii dl OOOOOOOOOOOOOOO., care stăteau tot la dl LLLLLLLLLLLLLLL. OOOOOOOOOOOOOOO. a plătit către O., care a livrat către Q., Q. a valorificat marfa, a plătit doar o parte din bani către AA. sau Z. şi a păstrat diferenţa. În momentul în care se schimbau firmele, primul lucru LLLLLLLLLLLLLLL. plătea către firma care urma să îi factureze un avans. Cu acest avans se achita marfa la O., ce urma să fie livrată ulterior.

Zi de zi mă ocupam de plăţi către furnizorii de piese, service-uri autor, persoane de la garaj în vederea reparării maşinilor, plăţi de roviniete. Cam aceasta era activitatea, după ce trecea dimineaţa, când mă ocupam de plăţi.

Am ţinut evidenţa atât a fiecărui litru de motorină plătit şi ridicat de la O., cât şi a fiecărui litru de motorină livrat şi achitat de la R., Q. şi restul clienţilor, pentru că de obicei livrările erau către cele două firme.

Am ţinut evidenţa banilor rulaţi prin aceste firme, a banilor retraşi din toate aceste firme (firmelor care au fost folosite între furnizor şi beneficiarul final), direcţia banilor retraşi numerar şi la ce erau utilizaţi (plata reparaţiilor, şoferilor, a unui apartament achiziţionat de OOOOOOOOOOOOOOO.). Diferenţa între preţul de achiziţie şi cel de vânzare nu era vorba de preţul pieţei, dar oscila în raport de preţul stabilit de ZZZZZZZZ., în raport de cum fluctua acolo. Referinţa fluctuaţiilor era preţul de la ZZZZZZZZ. În rest, preţul de revânzare era mai scăzut decât preţul pieţei, dar nu cu foarte mult. Nu aş putea spune exact, dar preţul de achiziţie era undeva la 4,76, iar preţul de vânzare 5,20 - 5,23. Preţul de la ZZZZZZZZ. era mai mare de 5,23, probabil 5,30-5,33.

Cu privire la coordonarea, înfiinţarea de firme, arăt că nu am coordonat nicio firmă, am coordonat felul în care se întâmpla activitatea. Directivele mele erau în sensul de a se plăti o sumă de bani către O. Singurul lucru pe care îl alegeam eu era modul în care era împărţită acea sumă şi în câte ordine de plată. În documente apărea că achiziţionez de la O. combustibil, în fapt era motorină Euro 5. Diferenţa consta în accize şi în faptul că la pompă nu se poate vinde combustibil. Către R. şi Q. vindeam motorină. Exista o diferenţă între intrare şi ieşire a produsului, în sensul că se achiziţiona combustibil şi se vindea motorină, însă aici interveneau acele firme despre care am vorbit anterior: EE., X. etc. aceste firme transformau combustibilul în motorină, O. factura către X., X. factura către altă firmă combustibil, cealaltă firmă nu mai factura. o altă firmă factura către Z. motorină şi Z. factura mai departe motorină către altă firmă/clientul- utilizatorul final.

Era o diferenţă între LLLLLLLLLLLLLLL. şi restul clienţilor, ceilalţi erau stricţi clienţi, LLLLLLLLLLLLLLL. era de-al casei.

Relaţia comercială cu dl J. se desfăşura astfel: îl contactam, în întrebam câte maşini doreşte, le livram, le plătea. Facturile erau trimise a doua zi pe mail, ulterior prin poştă. Cantitatea facturată corespundea cu cea livrată pentru că altfel nu s-ar fi putut încasa toată suma de bani datorată. Noi nu puteam încasa toată suma de bani dacă nu era cantitatea reală. Cu dl J. nu am avut discuţii legate de provenienţa motorinei şi nici nu am asistat la astfel de discuţii.

Eu nu am ales nici un client. De principiu, doar către aceste două firme livram (R. şi Q.), cu excepţia situaţiilor în care livram către Bragadiru sau Adunaţii Copăceni. Se livra puţin către aceste două firme deoarece puterea de cumpărare era mică. Dl OOOOOOOOOOOOOOO. îi cunoştea pe ambii clienţi R. şi Q. înaintea mea. Cu dl J. am mers eu la Sibiu şi i-am propus achiziţionarea de motorină, la îndemnul dl OOOOOOOOOOOOOOO., iar cu dl LLLLLLLLLLLLLLL. a discutat dl OOOOOOOOOOOOOOO. direct.

Dl J. nu a lăsat să se înţeleagă că ştie despre acest circuit al motorinei, nici nu cred că l-a interesat în mod direct dacă eu vând marfa sau altcineva, l-a interesat preţul şi condiţiile de livrare.

Nu ştiu cum anume l-a selectat OOOOOOOOOOOOOOO. pe J. Dacă mi-aş exprima părerea, probabil pe baza puterii de cumpărare a firmei dl J. Preţul nu era foarte mic, nu m-a întrebat despre acest aspect, iar comparativ cu preţul pieţei, având în vedere că marfa era livrată la dumnealui şi adăugându-se cantitatea mare, era justificat un discount, pe care l-ar fi făcut oricine.

Din dosar, nu îl cunoşteam pe dl K., L., N., KK., MM., M., NN.

Pe toţi ceilalţi din dosar i-am cunoscut prin intermediul dl OOOOOOOOOOOOOOO., atât pe cei din rechizitoriu, menţionaţi ca inculpaţi, cât şi pe cei menţionaţi ca martori.

În declaraţia dl RR., acesta a menţionat că ne-am cunoscut prin intermediul dl OOOOOOOOOOOOOOO. şi că la propunerea mea i-a fost înfiinţată societatea X. Resping această afirmaţie şi o consider mincinoasă, pentru că nu mi-a aparţinut ideea înfiinţării X. şi nu eu i-am prezentat această idee dl ZZZZZZZZZZZZZZ., ci dl OOOOOOOOOOOOOOO., care era vărul lui ZZZZZZZZZZZZZZ. Aceeaşi este situaţia şi cu privire la dl ZZ., administratorul KKKKK. Într-adevăr eu m-am ocupat de achiziţia de motorină de la RRRRRR., eu am negociat preţurile, nu eu hotăram cantitatea pe care o va cumpăra KKKKK., nu eu efectuam plăţile, nu eu aveam beneficii. În KKKKK., diferenţa de preţ care reprezenta profitul era în întregime a dl ZZ. Motivul pentru care se factura de către BB. era legat de diminuarea profitului.

Există în încheierea instanţei de fond o afirmaţie cum că X., Z., AA. au fost controlate de către G. şi OOOOOOOOOOOOOOO. Arăt că nu am controlat aceste firme, ci doar le-am utilizat în maniera descrisă anterior. Tot instanţa de fond menţionează şi că am controlat GG. SRL, dar nu am auzit de această societate până la citirea rechizitoriului.

În acelaşi document se menţionează că aş fi controlat KKKKK., GGGGG., FFFFF. Aşa cum arătat anterior, KKKKK. a fost dirijată în cea mai mare parte de dl ZZ., iar celelalte două firme aparţineau dl TT. Acesta din urmă se cunoştea cu dl OOOOOOOOOOOOOOO., cu RR., A.

În acelaşi document, respectiv hotărârea instanţei de fond, la pagina 75 se face referire la plata sumelor de bani către oamenii de paie. Eu am plătit acele sume de bani, însă sumele pe care le înaintam nu îmi aparţineau, la fel cum nu eu am plătit înfiinţarea societăţilor, ci dl OOOOOOOOOOOOOOO.

Privind aspectul în care OO. a preluat conducerea societăţilor de transport, fiind acuzat că eu am interpus-o pe aceasta pentru a mă sustrage răspunderii penale, arăt că nu eu am decis acest lucru, ci dl OOOOOOOOOOOOOOO. Nu ştiu motivele pentru care s-a decis această schimbare, dar mă gândesc că poate OO. era mai uşor de controlat decât aş fi fost eu sau poate aş fi putut periclita în vreun fel bună starea societăţii de transport. Nu eu am ales-o pe OO., am cunoscut-o când am venit prima dată la Bucureşti cu acest scop şi am făcut alături de ea formalităţile necesare preluării societăţii.

Pe dl B. l-am întâlnit de câteva ori la Constanţa, la restaurant. Nu am discutat cu acesta, am discutat cu dl GGGGGGGGGGGGGGG. sau MMMMMMMMMMMMMMM. Dl NNNNNNNNNNNNNNN. nu era prezent la aceste discuţii, era la o altă masă, în incinta restaurantului. Ştiu că era în cadrul O. partenerul dl GGGGGGGGGGGGGGG. Cu dl GGGGGGGGGGGGGGG. discutam despre plăţi, firmele unde se fac plăţile, conturile noi deschise sau utilizarea celor vechi. Cu D. discutam mai multe, legat de administratorii firmelor respective (Z., AA., EE., firmele fantomă), plăţile către ei. Nu mai ţin minte cum ne-am prezentat, dar am schimbat cuvinte cu dl NNNNNNNNNNNNNNN., nu legat de afacere.

Pe C. nu am văzut-o în viaţa mea.

Pe dl GGGGGGGGGGGGGGG. discutam tot ce ţine unde să facem plăţile, factura de transport, cum să o emitem, contractul de transport, lui îi spuneam ce sume de bani urma să plătesc în fiecare dimineaţă.

Cu D. discutam legat de administratorii societăţilor fantomă, când era nevoie de o nouă societate, către acesta plăteam banii destinaţi administratorilor acestor societăţi fantomă. L-am cunoscut prin intermediul dl OOOOOOOOOOOOOOO. Ceea ce a fost transcris din interceptări reflectă în proporţie de 99,9% cele discutate cu acesta.

Pe dl XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc cam în acelaşi circumstanţe în care l-am cunoscut şi pe NNNNNNNNNNNNNNN. Ne-am întâlnit de câteva ori la hotel la constanţa. Ţin minte că de câteva ori dl NNNNNNNNNNNNNNN. era într-o discuţie şi eu cu dl XXXXXXXXXXXXXX. eram afară, nu stăteam cu dumnealor la masă. Ştiu că era dl NNNNNNNNNNNNNNN., dl GGGGGGGGGGGGGGG. Am dezvoltat o relaţie de prietenie cu dl XXXXXXXXXXXXXX.

Pe dl E. îl cunosc ca fiind o persoană bună la toate, de la cumpărarea telefoanelor la retragerea sumelor de bani. Dumnealui, în declaraţia dată la instanţa de fond, a susţinut că a cumpărat telefoane mobile pentru mine, în scopul de a comunica conspirat cu ceilalţi membri. Este un aspect eronat, nu a cumpărat niciodată un telefon pentru mine, mi l-am cumpărat singur. Cu E. mă întâlneam de fiecare dată când era nevoie de bani numerar, în sume mai mari. Banii în numerar erau necesari cam tot timpul pentru că zilnic se plăteau diverse cheltuieli, săptămânal se plăteau şoferii. A existat acea perioadă cu apartamentul dl OOOOOOOOOOOOOOO., când plătea nişte sume destul de mari săptămânal. Se plăteau firme, salariile dl ZZZZZZZZZZZZZZ., A. Banii în numerar erau folosiţi pentru plăţile indicate anterior. am un caiet care conţine tranzacţiile din perioada respectivă, atât în cont cât şi numerar, pe care îl pot depune ca probă în instanţă, în susţinerea declaraţiei mele.

Pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. îl cunosc, fiind naşul meu, persoana care îmi oferea indicaţii.

Despre domnii LLLLLLLLLLLLLLL. şi J. am menţionat anterior în declaraţia prezentă.

Pe dna M. am cunoscut-o cu ocazia dosarului. Am discutat cu aceasta la telefon şi a spus că ar dori să vorbească cu contabila tuturor firmelor despre o factură, spunând că exista o eroare.

Pe dl A. îl cunosc, este fost coleg de facultate, teoretic şoferul meu. acesta se ocupa de înfiinţarea societăţilor pentru persoanele pe care le trimitea D. sau dl E., efectua tranzacţii bancare, retrageri de numerar, depuneri. Pentru extragerile de numerar nu dădeam explicaţii la bancă, nu erau sume foarte mari, erau în limita stabilită de către bancă. De principiu, retragerile de numerar se făceau din BB. ca urmare a contractelor de creditare legate de cumpărarea maşinilor, la care am făcut anterior referire. Dacă erau sume mai mari, de 30-40-50 mii RON, erau trimise către O. sau alte societăţi şi retrase de către dl E.

Doresc de asemenea să ofer explicaţii pentru fiecare dintre declaraţiile date împotriva mea. Ştiu exact ce s-a întâmplat în detaliu, conform celor declarate anterior, am făcut o bună parte dintre lucrurile imputate, o parte dintre acestea nu le-am făcut, iar o altă parte nu le-am făcut sub forma descrisă. Ştiu rolul pe care l-a avut acest mecanism, respectiv obţinerea de foloase materiale, împărţite cred că între fiecare persoană implicată. Consider că cei mai mulţi bani s-au făcut de către O., fiind furnizor.

Reprezentantul Ministerului Public: în perioada 2011 - 2012 aveţi cunoştinţă ca această activitate să fi fost protejată de către funcţionari publici cu funcţii importante în cadrul ANAf sau ANV sau şefi ai structurilor regionale fiscale ori vamale? Răspuns: 100 % nu ştiu, nu pot fi sigur, este doar o bănuială, tind să cred că exista o asemenea posibilitate, dar nu ştiu mai mult. Mă bazez pe faptul că la un moment a existat o adresă către BB. de la Garda financiară, dacă nu mă înşel, prin care ne-au fost solicitate toate documentele. Atitudinea persoanei care coordona controlul era destul de ostilă, iar după ce s-a aflat şi am spus dl OOOOOOOOOOOOOOO. de control, mi s-au cerut doar câteva hârtii şi lucrurile s-au liniştit. Nu mi-a oferit o explicaţie, ci doar că sunt suficiente acele hârtii.

Reprezentantul Ministerului Public: au mai existat alte controale asupra BB.? Răspuns: cu siguranţă au existat controale în trafic, asupra cisternelor, sigur s-au luat şi probe. Probabil au existat şi alte controale.

Reprezentantul Ministerului Public: care era frecvenţa transporturilor de motorină către Q. şi R. şi puteţi preciza de câte ori au fost controlate în trafic cisternele BB. care transportau acest produs de către autorităţile vamale? Răspuns: nu aş putea preciza frecvenţa, nu era ceva constant, se putea întâmpla şi de 2 ori pe săptămână şi de 2 ori pe lună, dar se putea întâmpla şi ca în 6 luni să nu fie efectuate controale.

Reprezentantul Ministerului Public: au fost depistate nereguli cu prilejul acestor controale, vizând diferenţa din documente şi transportul real? Răspuns: nu au existat diferenţe de produs între ceea ce scria pe factură şi ce exista în maşină. Acesta era motivul pentru care se cumpărau cele 2-3 maşini de către KKKKK. săptămânal, pentru existenţa setului de acte oferit de către rafinărie, care era multiplicat, pentru restul maşinilor schimbându-se doar avizul. Teoretic, toţi şoferii transportau motorină către Q. de la RRRRRR.

Reprezentantul Ministerului Public: în acte, aţi transportat şi alt fel de produse decât motorină? Ceea ce ridicaţi de la O., ce apărea în acte că se transporta? Răspuns: nu ştiu dacă în acele cisterne s-au transportat şi alte produse. Se pleca cu acte de combustibil şi se transformau în acte de motorină pe traseu. Actele de schimbau la ieşirea de pe poartă de la CCCCC.

Reprezentantul Ministerului Public: indicaţi sensul convorbirilor telefonice din data de 23 mai 2012, menţionate în hotărârea instanţei de fond. Răspuns: am fost contactat de către unul dintre şoferi, nu mai ştiu exact cine, că a fost oprit către vamă pe centura Bucureştiului. Ulterior, aceeaşi persoană a fost oprită de către vamă pe Autostrada A1, moment în care am decis să merg să văd despre ce este vorba. Am plecat spre autostrada A1 Bucureşti Piteşti, am sunat-o pe contabilă pentru a-mi confirma dacă a înregistrat contractul meu la BB. cu funcţia respectivă. Contabila mi-a confirmat, am ajuns pe Autostrada A1 unde era oprită maşina. Am asistat la luarea de probe, am fost rugaţi de către comisionarii vamali să facem copii de pe actele pe care şoferul le avea asupra sa, după care şoferul a plecat mai departe iar eu m-am întors acasă. Am prezentat setul de acte de la RRRRRR.

Reprezentantul Ministerului Public: care este motivul pentru care vă temeaţi de faptul că urmau să fie luate probe din acea autocisternă? Răspuns: nu eram preocupat de faptul că se luau probe.

Reprezentantul Ministerului Public: ce cunoaşteţi despre relaţia inculpaţilor OOOOOOOOOOOOOOO. şi B.? Răspuns: ştiu că se cunoşteau. I-am văzut împreună. Nu cunosc alte detalii. Dl OOOOOOOOOOOOOOO. nu a avut nicio treabă cu O., din câte cunosc eu. Eu nu am participat la discuţii sau întâlniri între dl NNNNNNNNNNNNNNN. şi OOOOOOOOOOOOOOO. Nu ţin minte ca dl OOOOOOOOOOOOOOO. să îmi fi spus că se întâlnea cu dl NNNNNNNNNNNNNNN. Nu a apărut niciodată exprimarea "Mi-a spus NNNNNNNNNNNNNNN.". Când mergeam la hotelul din Constanţa, de cele mai multe ori mergeam să vorbesc cu dl OOOOOOOOOOOOOOO. faţă în faţă afaceri şi socoteli, mă opream la CCCCCCC. pentru că era şi o benzinărie unde puteam alimenta fără să plătesc, în sensul că alimentam în contul dl HH. şi mâncam înainte de plecare la restaurant. Nu a stabilit nimeni că acela e locul de întâlnire. Pur şi simplu acolo m-am întâlnit cu GGGGGGGGGGGGGGG. şi MMMMMMMMMMMMMMM. şi era ca un fel de obicei, ritual, să mă opresc să îi salut. Ceea ce conta însă era că mă opream să mănânc. GGGGGGGGGGGGGGG. şi MMMMMMMMMMMMMMM. nu erau mereu acolo. Când aveam ceva de discutat cu aceştia alegeam restaurantul pentru că era în drumul meu de plecare.

Reprezentantul Ministerului Public: cine era în realitate destinatarul sumelor de bani transferate către O.? Răspuns: la acel moment nu cunoşteam, nu conta acest aspect pentru mine. nu pot să spun că eram sigur că ar fi fost dl GGGGGGGGGGGGGGG. sau NNNNNNNNNNNNNNN.

Prima dată când am cumpărat a fost direct de la OOOOOOOOOOOOO. A fost dosarul de la Călăraşi (care se referea cam la acelaşi lucru ca şi prezenta cauză, doar că erau alte societăţi implicate) în care nu ştiam la fel de multe despre ceea ce se întâmplă, fiind relativ nou în domeniu şi grup. După încheierea lucrului la Călăraşi, ştiu că a existat o perioadă de pauză a activităţii tuturor, după care cred că a fost exact când a început şi perioada de referinţă din acest dosar când s-a reluat activitatea. Pentru mine personal, cel care mi-a spus ce urmează să facem şi când, care a hotărât reluarea activităţii, a fost OOOOOOOOOOOOOOO.

Reprezentantul Ministerului Public: care a fost câştigul dvs material concret? Răspuns: sunt două aspecte: unul teoretic şi unul real. Cel real a fost la nivelul supravieţuirii, iar cel teoretic, pe caiet, era foarte mare. Câştigul teoretic foarte mare nu mi-a fost niciodată înmânat mie, banii rămânând în conturi, controlate însă de către mine. Eu am avut şi controlul practic şi cel teoretic, dar nu am mi-am luat banii pentru că nu aveam acceptul celorlalţi oameni din dosar, al lui OOOOOOOOOOOOOOO., LLLLLLLLLLLLLLL. (în relaţia comercială cu acesta, banii mei trebuiau să fie plătiţi de către acesta, iar ceilalţi de către dl OOOOOOOOOOOOOOO.). Banii de care vorbesc, cei teoretici, au rămas în conturi.

Reprezentantul Ministerului Public: despre ce sume de bani este vorba? Răspuns: cred că de aproximativ 100 RON pe litru, în RON vechi şi în forma teoretică. Eu ştiu că în vinerea dinainte de lunea anterioară arestării noastre, nu mai existau bani în alte firme la care eu aş fi avut acces, decât în firma de transport. Banii care ar fi trebuit teoretic plătiţi de către dl LLLLLLLLLLLLLLL. au rămas probabil la dumnealui în cont.

Apărător inculpat B.: aţi mai avut şi alţi furnizori pentru KKKKK. în afară de RRRRRR., pentru motorină care să meargă la Q. ale căror acte să se folosească pe drum? Răspuns: au existat şi alţi furnizori, unul de care îmi aduc aminte cu certitudine este QQQQQQ. de la Ploieşti, dar cu siguranţă au mai existat, nu mulţi, dar au mai existat.

Apărător inculpat J.: au fost situaţii pe parcursul colaborării cu dl J. în care să fie convocat J. la Bucureşti? Răspuns: au existat întâlniri. Eu n u am solicitat niciodată prezenţa dl J. la Bucureşti, pentru că nu îmi permit. Cred că întâlnirile cu dl J. au fost ori de câte ori acesta se afla în zonă sau la Bucureşti, când am discutat despre preţul de achiziţie.

Apărător inculpat I.: detaliaţi cum anume ar fi trebuit LLLLLLLLLLLLLLL. să vă plătească beneficiile dvs? Răspuns: la termenul anterior, la audierea dl LLLLLLLLLLLLLLL. am întrebat dacă este cunoscută adresa de email x@x.com. acesta a confirmat că ştia această adresă de mail. Spre deosebire de ceilalţi clienţi cărora li se factura în realitate marfa livrată, dl LLLLLLLLLLLLLLL. avea solicitarea ca facturile să îi fie emise în anumite cantităţi, cu anumite preţuri, în anumite zile. Eu sau dl A. eram cei care întocmeam realmente aceste facturi, în baza listelor pe care dl LLLLLLLLLLLLLLL. mi le trimitea pe mail şi care conţineau ziua, luna, cantitatea, preţul pe care îl dorea pentru intrarea motorinei, iar pentru acest circuit înţelegerea dintre dl OOOOOOOOOOOOOOO. şi LLLLLLLLLLLLLLL. a fost ca banii mei să fie remişi de către LLLLLLLLLLLLLLL. pentru ca OOOOOOOOOOOOOOO. să nu aibă bătăi de cap. Era vorba despre cei 100 RON vechi pe litru de motorină. Pot să pun la dispoziţia instanţei această corespondenţă electronică purtată cu dl LLLLLLLLLLLLLLL. De exemplu, pe data de 19 august 2011 am primit un mail de la adresa x@x.com cu lista de facturi pentru luna iulie. La 24 august 2011, am primit partea a doua a respectivei liste de facturi, tot pentru luna iulie. Mereu exista un decalaj între emiterea facturilor şi luna facturată efectiv, în sensul că facturarea se efectua la circa 1 - 2 după. Probabil se proceda astfel pentru că preţurile cerute de dl LLLLLLLLLLLLLLL. pe factură erau apropiate de preţurile de ieşire, astfel încât profitul să fie mic. Este doar părerea mea, deoarece mi s-au cerut facturi şi pentru benzină deşi nu au existat livrări de benzină. Dintre celelalte persoane din acest circuit, dl LLLLLLLLLLLLLLL. nu mai plătea aceste beneficii reale pentru nimeni altcineva.

Apărător inculpat I.: în afară de faptul că dl LLLLLLLLLLLLLLL. plătea mai târziu marfa şi că preţul era cel de ieşire, acesta mai avea alt beneficiu? Răspuns: da, în sensul că i se livra atât de multă marfă cât dorea. Spre exemplu, dacă se încărcau 15 maşini şi dl LLLLLLLLLLLLLLL. avea posibilitatea să le achiziţioneze pe toate, dar şi dl J. ar fi dorit 5, cel mai probabil ar fi fost livrate ori toate ori o bună parte dintre ele dl LLLLLLLLLLLLLLL., iar dl J. ar fi primit mai puţin sau nimic.

Apărător inculpat I.: când se făceau livrări către alte firme, cum se proceda cu actele de transport? Răspuns: actele vizau provenienţa mărfii, avizul era cel diferit.

KKKKK. cumpăra marfă de la RRRRRR., devenind astfel proprietarul mărfii. Ulterior, se realizau avize către Q. şi R., având în spate aceleaşi documente de provenienţă şi justificative. La destinaţie, aceste acte erau arse, făcute pierdute, nu ştiu de către cine. Nu cred că cei care primeau marfa ar fi ajuns să vadă acele documente, aşa încât cred că erau arse de către şoferi. Marfa era facturată a doua zi dimineaţă.

Apărător inculpat I.: la debutul cercetărilor în dosarul de urmărire penală, AA. şi Z. mai aveau de încasat alte sume de la Q.? Răspuns: nu ştiu cifre exacte, însă având în vedere felul în care decurgeau lucrurile este imposibil ca Q. să se fi închis cu aceste societăţi, având în vedere că primea zeci de maşini şi achita un sfert din marfă.

Apărător inculpat B.: o marfă din partea de la O. a mers şi la alţi beneficiari decât Q. şi R.? Răspuns: dacă nu mă înşel, au fost livrări de motorină şi către Adunaţii Copăceni şi Bragadiru.

Apărător inculpat H.: precizaţi dacă cu ocazia constituirii societăţilor comerciale menţionate în declaraţie, aţi adus aport de capital sau creditări pentru achiziţie marfă? Răspuns: cu excepţia BB., creditările cele mai valoroase au fost de câteva sute de RON pentru achitarea comisionului bancar şi nu le-am achitat eu, ci persoanele care se ocupau de tranzacţii la Constanţa, respectiv OO., TTTTTTTTTTTTTT. etc.

Apărător inculpat H.: din conturile pe care eraţi împuternicit, aţi retras sume numerar? Răspuns: singurele conturi în care eram împuternicit erau ale BB., cum am detaliat anterior. În celelalte conturi pe care le controlam, nu aveam drept de semnătură, puteam efectua plăţi prin Internet Banking.

Apărător inculpat H.: ce beneficii concrete aţi avut în cadrul grupului infracţional? Răspuns: nu a existat o sumă concretă pe care să o primesc. A existat următoarea situaţie: de exemplu, se adunaseră circa 3 - 400.000 RON, ipotetic, iar din aceştia am primit 15 - 20.000 RON. Dl OOOOOOOOOOOOOOO. stabilea cât anume primeam, la nivelul în care ceream permisiunea ca din banii numerar pe care îi retrăgeam pentru plăţile zilnice să îmi opresc 5.000 - 10.000 RON, la diferite intervale. Aceştia erau banii care proveneau din relaţia cu OOOOOOOOOOOOOOO. Banii din partea dl LLLLLLLLLLLLLLL. nu i-am primit vreodată, au rămas acolo.

Apărător inculpat H.: Se făceau plăţi de la X. către O.? Răspuns: da, dar nu se plătea combustibil, ci se plăteau 1000 tone de motorină ori preţul de achiziţie. Mie îmi transmitea acest preţ dl OOOOOOOOOOOOOOO., pentru că era preţul la care cumpăra marfa, inclusiv fluctuaţiile.

Apărător inculpat H.: deţineţi dovezi în sensul că banii pentru constituirea societăţilor de tipul Z. etc proveneau de la OOOOOOOOOOOOOOO.? Răspuns: deţin dovezi cu privire la faptul că banii înaintaţi către oamenii de paie proveneau de la OOOOOOOOOOOOOOO., pentru că există şi interceptări cu privire la acest aspect. Oamenii de paie erau administratorii societăţilor Z., EE., AA. etc. Pe lângă interceptările deja existente, pot indica cu certitudine datele la care am efectuat plăţile către MMMMMMMMMMMMMMM., pentru acele persoane. Mi-am notat toate acest lucruri pe caietul la care am făcut trimitere anterior. la momentul la care ofiţerii DGA au descins la hotelul din Mamaia în care eram cazat aveam acest caiet şi încă unul, aceştia nu au avut mandat să intre în camera de hotel, ci doar să mă ia pe mine de acolo. Aceste două caiete au rămas în camera de hotel. Restul agendelor, notiţelor au fost ridicate cu ocazia percheziţiilor. Nu le-am folosit anterior pentru că nu m-am aşteptat să fiu condamnat la 7 ani închisoare şi nu mă refer neapărat la acest dosar pentru că în acest dosar am făcut destul de multe tâmpenii. Mă refer şi la dosarul de la Călăraşi în care în decembrie 2017 am primit la fel o condamnare de 7 ani.

Apărător inculpat H.: însemnările din caiet sunt scrise doar de către dvs? Răspuns: 99 % sunt sigur că da. Eu am completat în acest caiet, nu a mai avut altcineva acces la caiet.

Martora KKKK. a declarat următoarele:

Apărător inculpată C.: cum aţi caracteriza-o pe C. în activitatea pe ca re o desfăşura la sala de fitness?

Răspuns: întotdeauna a fost o persoană modestă şi perfecţionistă în acelaşi timp. am comunicat din priviri, întotdeauna ne arăta ce avem de făcut fără să ne spună, ne dădeam mereu seama ce vrea să ne spună. A fost şi este un coleg foarte bun şi respectă programul din toate punctele de vedere.

Apărător inculpată C.: cât de des venea C. la sala de fitness, care erau preocupările acesteia? Aţi auzit să se fi îngrijit de copii? Răspuns: avea un program de lucru ca şi noi, însă din când în când trebuia să lipsească pentru a-şi lua copiii de la şcoală, după care se întorcea să îşi reia activitatea.

Apărător inculpată C.: cum aţi perceput stilul de viaţă al acesteia, avea un stil de viaţă mai ridicat faţă de media normală? Răspuns: stilul ei de viaţă era apropiat cu cel pe care îl aveam şi îl am eu, deoarece ştiu cum este să ai copii şi întotdeauna vorbea despre copii, despre activităţile extraşcolare ale acestora şi nu mi s-a părut nimic ieşit din comun în ceea ce făcea, în timpul serviciului fie în afara serviciului.

Apărător inculpată C.: care erau atribuţiile profesionale ale acesteia? Răspuns: de-a lungul timpului a avut tot felul de preferinţe în această zonă legată de prevenţie, a făcut tot felul de cursuri, de Yoga, face facultatea de Kinetoterapie, a fost atrasă de această zonă şi a investit în pregătirea profesională.

Apărător inculpată C.: aţi auzit vreodată din discuţii sau vorbind cu C. despre SC O. SRL? Răspuns: nu, a fost un şoc când am aflat la ştiri despre această informaţie.

Apărător inculpată C.: cunoaşteţi din discuţiile purtate cu C. despre implicarea acesteia în afaceri cu petrol? Răspuns: nu, deoarece activitatea sa principală era cea pe care o am şi eu şi pe care o are şi astăzi. Probabil că în timpul liber era cu copiii, nu ştiu dacă mai făcea şi altceva.

Apărător inculpată C.: cunoaşteţi dacă C. a menţionat vreodată plecări de interes în Dubai? Răspuns: nu am auzit-o vorbind despre acest lucru niciodată.

Apărător inculpată C.: activitatea doamnei C. se rezuma la administrarea sălii sau se preocupa şi de activitatea concretă? Răspuns: era prezentă şi în activitatea de zi cu zi, practic munceam cot la cot şi se ocupa şi de administrarea sălii.

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2018, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, Înalta Curte a admis proba solicitată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv audierea martorului MM. şi a dispus administrarea acestei probe la data de 12 iunie 2018, ora 09:30.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul K. constând în:

- adresa Societăţii Civile Profesionale de Avocaţi PPPPPPPPPPPPP. nr. x din 17 octombrie 2017 către ANAF, înregistrată sub nr. x din 17 octombrie 2017, prin care se solicită precizări în legătură cu dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. în perioada 2009-2012, precum şi precizări privind activitatea desfăşurată de preşedintele A.N.A.F. în acea perioada;

- Adresa de răspuns a A.N.A.F., Direcţia Generală de Organizare şi Resurse Umane, nr. x din 17 noiembrie 2017 cu anexa adresa A-RFC nr. x din 7 noiembrie 2017 a Direcţiei Generale de Coordonare a Inspecţiei Fiscale din cadrul ANAF referitoare la atribuţiile şi responsabilităţile preşedintelui ANAF în coordonarea inspecţiilor fiscale;

- Adresa de răspuns a ANAF, Direcţia Generală de Organizare şi Resurse Umane, nr. x din 8 decembrie 2017, în completarea Adresei nr. x din 17 noiembrie 2017, la care este anexată Adresa nr. x din 4 decembrie 2017 a Direcţiei Generale a Vămilor privind precizări referitoare la atribuţiile preşedintelui ANAF în coordonarea activităţilor de inspecţie fiscală;

- Adresa nr. x din 2 martie 2012 a Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Cabinet Preşedinte, transmisă către Secretarul de Stat din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, coordonator al Departamentului de Legislaţie, prin care s-au formulat propuneri de modificare a legislaţiei fiscale şi/sau procedural fiscale în vederea combaterii evaziunii fiscale;

- Adresa nr. x din 9 martie 2012 a Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Cabinet Preşedinte, transmisă către Secretarul de Stat din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, coordonator al Departamentului de Legislaţie, prin care au fost retransmise propuneri formulate prin Adresa nr. x din 02 martie 2012;

- Adresa nr. x din 6 septembrie 2010 a Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Cabinet Preşedinte, transmisă către I.G.P.R., prin care sunt comunicate anumite aspecte şi modalităţi de acţiune comune instituţiilor cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale;

- răspunsul Ministerului Finanţelor Publice, A.N.A.F., Cabinet Preşedinte, înregistrat sub nr. x din 5 aprilie 2012, referitor la Adresa nr. x din 3 aprilie 2012 a Guvernului României, prin care sunt solicitate unele situaţii spre a fi avute în vedere la evaluarea activităţii instituţiei;

Ia act de depunerea de către inculpatul K. a următoarelor acte normative în susţinerea înscrisurilor depuse ca probă:

- Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANAF;

- Ordinul Ministerului Finanţelor Publice, A.N.A.F., nr. 1722 din 4 decembrie 2009, prin care este aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al ANAF şi extras din acest Regulament în care sunt precizate atribuţiile preşedintelui ANAF;

- Ordinul Ministerului Finanţelor Publice, ANAF, nr. 3834 din 29 decembrie 2011 prin care este aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al ANAF şi extras din acest Regulament în care sunt precizate atribuţiile preşedintelui ANAF;

- Regulament de organizare şi funcţionare al A.N.A.F. aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 3834 din 29 decembrie 2011.

A constatat proba administrată prin depunerea înscrisurilor menţionate la dosarul cauzei.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul J. şi inculpata SC R. SRL şi constată proba administrată prin depunerea înscrisurilor la filele x al dosarului de apel.

A admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul G. constând în corespondenţa electronică şi notări personale ale inculpatului într-un caiet culoare albastru, cu spiră, liniatură matematică, cu privire la modul de efectuare a plăţilor (19 pagini de adnotări numerotate; 3 pagini de adnotări, nenumerotate, la finalul caietului) şi a constatat proba administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

A admis cererea formulată de inculpatul B. şi dispune audierea expertului, conform art. 179 C. proc. pen., cu privire la: lămurirea constatărilor sau concluziilor expertizei cu privire la influenţa Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3389/2011 pentru stabilirea prin estimare a bazei de impunere;modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la stocul de motorină;influenţa tranzacţiilor nereale, respectiv achiziţia de ţiţei şi vânzarea de CLG şi CLN asupra calcului pe TVA colectat aferent vânzării de motorină în cuantum de 73.832.231,64 RON;modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la acciză;influenţa facturilor de transport pe ruta Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal SC O.) - Sibiu/Mediaş (locul de vânzare a motorinei) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA;influenţa facturilor de transport pe ruta CCCCC. (loc de încărcare) - Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal - loc de descărcare) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA;influenţa cantităţilor de motorină livrate en gros către SC Q. SRL şi SC R. SRL de la QQQQQQQQQQQQQQQ., PPPPPP. asupra concluziilor expertizei.

A dispus audierea expertului la termenul de judecată din data de 12 iunie 2018, ora 09:30.

A dispus transmiterea către expert a cererii privind lămurirea expertizei formulată de inculpatul B.

A admis cererea formulată de inculpatul B. şi a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin care să se comunice în ce a constat sprijinul ofiţerilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii în desfăşurarea urmăririi penale în prezenta cauză (menţionat în comunicatul de presă nr. 545/VIII/3 din 10 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie), după caz, să se indice care au fost actele de urmărire penală efectuate în acest mod.

A fixat termen pentru comunicarea răspunsului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, la data de 7 iunie 2018.

A respins cererea formulată de inculpatul B. cu privire la efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a se comunica modul de efectuare al interceptărilor, având în vedere răspunsul aflat la dosarul cauzei, transmis prin Adresa nr. x din 2012 din data de 04 mai 2016, comunicată la solicitarea instanţei de fond de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

A respins cererea de probe solicitată de inculpatul I. cu privire la înscrisurile referitoare la încercarea de autorizare a unei alte societăţi comerciale.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2018, potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) C. proc. pen. raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorului MM., a martorei JJJJ., precum şi la audierea expertei BBBBB.

A încuviinţat proba constând în obţinerea datelor de la Oficiul Registrului Comerţului referitoare la sediul firmei "La Reclama", solicitată de către Reprezentantul Ministerului Public şi a pus în vedere parchetului să facă demersurile necesare pentru administrarea acestei probe.

A respins cererea de probe cu înscrisuri formulată de către Reprezentantul Ministerului Public, constând în ordonanţa de instituire a măsurii controlului judiciar din data de 19 decembrie 2017 dată în Dosarul nr. x din 2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei faţă de MM.

A prorogat discutarea cererii cu privire la înscrisurile în circumstanţiere solicitate de către apelanta inculpată C. până la momentul la care apărarea se va afla în posesia acestora.

A prorogat discutarea cererii vizând efectuarea unei completări sau supliment la expertiză, formulată de către apărătorul apelantului intimat inculpat B., pentru termenul din data de 26 iunie 2018 şi pune în vedere apărării acestui inculpat ca obiectivele formulate să fie depuse la dosar până la data de 20 iunie 2018.

A pus în vedere părţilor şi Reprezentantului Ministerului Public ca până la data de 20 iunie 2018 să depună la dosar eventuale cereri de probe, termenul din data de 26 iunie 2018 fiind termenul la care se vor discuta ultimele cereri de probe în raport de toate actele efectuate în prezenta cauză.

A pus în vedere părţilor, apărării şi Reprezentantului Ministerului Public ca până la data de 26 iunie 2018 să verifice dacă mai sunt alte precizări de făcut la adresele solicitate anterior, referitoare la modalitatea în care s-au desfăşurat cercetările în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

Martorul MM. a declarat următoarele: Din prezenta cauză, cunosc pe K., QQQQQQQQQQQQQ., B., dl XXXXXXXXXXXXXX.

I-am cunoscut pe aceştia în contextul relaţiei cu KK., din cercul lor de prieteni în perioada 2009-2010, nu mai ştiu exact, până în anul 2011.

Cu privire la relaţia dintre dl KK. cu K.: ştiu că erau colegi de cabinet la ANAF şi prieteni din copilărie. Cu B. bănuiesc că dl KK. era prieten fiindcă se cunoşteau, vorbeau. Mi-a fost prezentat dl NNNNNNNNNNNNNNN. de către dl KK. ca prieten, cunoştinţă. Dl K. şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. cred că se cunoşteau prin dl KK. Pe dl XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc prin transmiterea banilor pe care mi-i aducea. Lucram la societatea comercială La reclama. SRL, care avea un punct de lucru în Bucureşti. Dl XXXXXXXXXXXXXX. imi transmitea sume de bani pe care trebuia să i le dau dl KK.

Sunt cercetat în legătură cu aceste sume de bani. Doresc să dau declaraţie în continuare, după ce mi s-a adus la cunoştinţă faptul că ceea ce spun poate fi folosit împotriva mea, dar şi faptul că pot solicita că pot fi audiat în prezenţa unui avocat, precum şi că nu sunt obligat să dau declaraţii care să mă autoincrimineze.

Nu mi se spunea nimic, ci dl KK. îmi spunea la început că voi fi căutat şi după o anumită perioadă de timp mă suna dl XXXXXXXXXXXXXX. pe telefon, că ajunge în Bucureşti şi să ne vedem. Când ne vedeam, îmi lăsa geanta cu bani şi eu o lăsam dl KK. S-a întâmplat odată să îmi lase dl KK. o geantă, nu mi s-a spus ce e în ea, ci doar că o lasă pentru o anumită perioadă de timp. M-am uitat în geantă din curiozitate şi am văzut că erau bani, respectiv bancnote de 50 - 100 euro. Era o geantă de laptop neagră. Dl KK. a venit şi a luat acea geantă ulterior. Dl XXXXXXXXXXXXXX. venea cu geanta respectivă la 2-3 săptămâni în fiecare lună. Geanta lăsată de dl KK. nu ştiu dacă era geanta lăsată de XXXXXXXXXXXXXX.

Am făcut această legătură pentru că am constatat ulterior că de acolo provenea, când mi s-a spus că voi fi sunat de către XXXXXXXXXXXXXX. să iau geanta şi să o las la firmă până vine dânsul. Ştiu că exista o relaţie între XXXXXXXXXXXXXX., K. şi NNNNNNNNNNNNNNN. de la KK. Acesta mi-a povestit că sunt prieteni, au afaceri împreună, nu îmi povestea cu detalii, ci doar m-a rugat să îi ţin acei bani la birou până vine dânsul. Mi-a spus că o parte din bani şi-o oprea dânsul şi o parte ajungea la QQQQQQQQQQQQQ. Aceasta era soţia dl K. Nu mi-a povestit de ce ajungeau banii la aceasta. La început geanta era dusă de KK., iar după aceea m-a rugat pe mine, dacă pot să mă duc să îi las geanta doamnei QQQQQQQQQQQQQ. Ştiu că avea biroul pe o străduţă din Vitan, un birou de avocatură, nu ştiu exact adresa. Ajungeam acolo cu maşina. Biroul era MMMMMMMMMMMM. de benzinăria PPPPPP., intersecţia JJJJJJJJJJJJJJJ. Bravu cu Vitan. Biroul era într-un bloc cu 3 - 4 etaje, era la parter. Dl KK. mi-a indicat adresa la care să las geanta. Mergeam la dna K. de câte ori îmi indica dl KK., dânsul mă anunţa. Nu mai ştiu exact, dar cred că am fost de 4 - 5 ori în perioada 2009 - 2010 - 2011, nu mai ştiu exact. Când ajungeam la birou, mă întâlneam cu dna QQQQQQQQQQQQQ., i-o lăsam dânsei şi plecam. Sunam la interfon, mi se deschidea de către secretariat şi aşteptam în biroul dânsei dacă nu era la birou. Lăsam geanta cu totul acolo.

Arăt că dl F. este cel aşezat în sală, în rândul din spate.

Pe XXXXXXXXXXXXXX., K. şi NNNNNNNNNNNNNNN. nu i-am văzut împreună toţi 3, dar separat i-am văzut pe dl K., atunci când eram la masă cu KK. şi B. K. a intrat în acea locaţie şi a salutat, trecând mai departe. Nu a existat nicio discuţie referitoare la K. între cei care erau la masă.

Dl XXXXXXXXXXXXXX. îmi lăsa geanta, ştiam că sunt pentru dl KK., pentru că mă suna înainte să mă anunţe. Cu dl XXXXXXXXXXXXXX. nu discutam nimic, doar îmi lăsa geanta.

Pe L. îl ştiu din vedere. Ştiu că era prieten cu dl KK. şi am fost odată chemat prin şoferul domnului KK. - HHHH., care m-a dus şi m-a prezentat domnului L., care dorea să ia legătura cu dl KK., care era plecat din ţară la acel moment. Şoferul dl KK. m-a dus pe o stradă de lângă Sala palatului, pe unde este sediul RRRRRRRRRRRRR., pentru a vorbi cu L. Ne-am întâlnit pe stradă cu L. Cel din urmă dorea să vorbească cu KK., avea nişte hârtii. I-am spus că o să îi transmit să îl caute. Cred că dl KK. i-a precizat că sunt acolo la firmă şi dacă vreodată va fi nevoie, să mă contacteze, pentru că eu vorbesc mai des cu dl KK. Bănuiesc acest lucru. Firma La Reclama aparţinea domnului KK. Ştiu că persoana cu care am vorbit era L. pentru că şoferul lui KK. mi-a spus acest lucru, însă este posibil să îl fi cunoscut pe L. şi din vedere. În sală, arăt că L. este cel îmbrăcat în cămaşă albă. Avea nişte hârtii în care L. era anchetat, cercetat, nu am înţeles foarte bine pentru că vorbea foarte repede. Ştiu că era seara, dar nu ştiu exact data. I-am transmis dl KK. că L. doreşte să vorbească cu dânsul, că are nişte probleme. Dl KK. mi-a spus că o să-l contacteze. Nu pot preciza anul.

Cred că L. a venit la noi la firmă, se întâlnea cu dl KK. Cred că a venit de 2 ori, nu mai ştiu exact. Nu îmi aduc aminte când au avut loc aceste întâlniri, ştiu că se întâlneau la birou şi discutau. Firma La reclama a avut mai multe sedii. A avut sediu o perioadă pe strada x de foc, apoi pe strada x (în spatele la Piaţa x, la curte), apoi la Piaţa x, pe strada x, unde s-a aflat ultima oară sediul. Întâlnirile dintre L. şi K., de care vorbeam, au avut loc la x, pe bd x. Când mă întâlneam cu dl XXXXXXXXXXXXXX., nu ne vedeam la sediul firmei, ci în afara acestuia. Dl K. mai venea la noi la firmă, se vedea cu dl KK., dar şi cu L. Îi vedeam din biroul în care stăteam, prin geam, cum veneau, stăteau, ieşeau, dar nu am participat. Nu mai ştiu ce funcţii avea K., L. sau KK. la momentul acelor întâlniri la sediul firmei La Reclama. Ştiu că dl K. cu dl KK. aveau funcţii, lucrau la ANAF. L. ştiam că e cunoştinţa dl KK. şi K., dar nu ştiam ce funcţie are.

Reprezentantul Ministerului Public: aveţi cunoştinţă de existenţa unor situaţii în care o parte dintre sumele de bani transmise în această modalitate de către XXXXXXXXXXXXXX., să fi ajuns şi la inculpatul L.? Răspuns: ştiu de la dl KK. că au ajuns din acele sume de bani şi la L. Nu mi-a explicat de ce ajungeau banii la aceste persoane, ci doar că îi trebuiesc banii pentru L. la început nu am ştiut că în genţi sunt bani, dar apoi a devenit clar. L-am întrebat pe dl KK., după ce mi-a lăsat acea geantă şi m-am uitat ce era în ea, am văzut că era plină cu bani şi când a venit i-am spus că sper să nu îmi creeze probleme. Acesta mi-a spus să stau liniştit, că nu e treaba mea.

Î: KK. v-a dat vreodată instrucţiuni cu privire la modalitatea de împărţire a banilor şi eventual destinatarii? R: dl KK. împărţea banii. Temporar eram de faţă, stăteam 2-3 minute, plecam, iar reveneam. Mă chema să mă întrebe câte ceva, dar nu stăteam să văd ce face. Nu îmi spunea despre ce sume era vorba, doar îmi spunea că XXXXXXXXXXXXXX. îmi va lăsa bani şi să îi ţin la birou. Nu mi-a explicat de ce ţinea sume atât de mari de bani. Nu ştiu dacă exista o relaţie de afaceri prin firma La reclama care să justifice plata unor sume de bani între KK., K., L., XXXXXXXXXXXXXX. şi NNNNNNNNNNNNNNN. Dl KK. nu mi-a povestit cu ce se ocupă dl NNNNNNNNNNNNNNN. şi XXXXXXXXXXXXXX. Când am stat la masă cu NNNNNNNNNNNNNNN. şi XXXXXXXXXXXXXX., m-a chemat KK. 5 minute să mi-l prezinte pe dl NNNNNNNNNNNNNNN. şi că este posibil în câteva zile să mă sune să îmi lase o geantă cu bani. Dl KK. urma să plece din ţară în ziua următoare sau chiar în aceeaşi zi. eram la masă, la un hotel cu restaurant jos, pe o stradă pe Bulevardul 1 Mai, de pe calea Victoriei pe 1 Mai, actualul bulevard x-a zis să facem cunoştinţă şi că e posibil să mă sune, să mă caute pentru că el va fi plecat. S-a referit expres la o geantă cu bani pe care urma să mi-o lase dl NNNNNNNNNNNNNNN. Nu mai ţin minte dacă am fost sunat de dl B. Ştiu că era iarnă, era zăpadă, era luna decembrie cred. Înainte de această întâlnire, primeam genţi pe care mi le lăsa dl KK., în sensul că spunea că lasă o geantă la firmă pentru o oră sau două.

Î: geanta de la XXXXXXXXXXXXXX. o duceaţi direct la biroul doamnei QQQQQQQQQQQQQ. sau trecea şi pe la firma dvs? R: trecea întâi pe la firma La reclama, dl KK. împărţea banii. Ştiu că îşi oprea şi el bani. Îmi zicea că ce rămânea lăsa în firmă şi ne ajuta şi pe noi să plătim taxe şi salarii. Vedeam că în geantă sunt bani. Dl KK. deschidea geanta şi se vedea că sunt bani în ea. Dl KK. oprea o parte din bani, care rămâneau în aceeaşi geantă şi spunea că o să î mi spună el să îi duc la QQQQQQQQQQQQQ., dar după ce vorbeşte el cu K. Dl KK. vorbea direct cu dl K. Au fost situaţii înainte când îmi spunea să duc o parte din bani doamnei K., dar să o sun a doua zi şi au fost situaţii în care îmi spunea că trebuie să vorbească mai întâi cu K. şi apoi să mă duc. În firmă exista un seif. Aceşti bani stăteau mai tot timpul în numerar la sediul firmei. Se împărţeau şi ce rămânea, stătea în seif şi dl KK. îşi lua pentru el sau pentru firmă.

Î: cunoaşteţi care era procentul destinat doamnei QQQQQQQQQQQQQ. sau K.? Care era regula de împărţire a banilor? R: s-a întâmplat o dată să fiu chemat în biroul dl KK., dar nu ştiu din ce motiv mi-a spus să ştiu eu că 40% sunt pentru el şi 40% pt K. şi 20% pentru L. Mi-a spus că să ştiu eu şi am întrebat de ce e nevoie să ştiu eu, dar nu mi-a dat un răspuns.

Î: au fost situaţii când în lipsa dl KK. aţi împărţit personal aceste sume de bani? R: nu mai ţin minte exact.

Î: ce îi spuneaţi doamnei QQQQQQQQQQQQQ. când ajungeaţi acolo? R: mă duceam la firmă, la biroul dânsei, o aşteptam în birou sau dacă era a acolo, eram invitat în birou, îi lăsam geanta şi plecam. Atât. Au fost situaţii când a scos banii şi i-a băgat în seif. Anterior nu am povestit aceste lucruri pentru că nu am înţeles întrebarea instanţei.

Î: aţi dus sume de bani şi la locuinţa inculpatului K.? R: da. Acesta locuia într-un apartament MMMMMMMMMMMM. de secţia 11 Poliţie. Nu i-am dus bani personal lui K., ci tot doamnei QQQQQQQQQQQQQ., care era acasă şi îi primea. Nu pot să explic de ce anterior nu am spus că duceam bani şi acasă la K., nu numai la cabinetul soţiei sale. Ştiam unde locuieşte K. pentru că dl KK. mi-a dat o adresă scrisă pe o hârtie. Era un apartament într-un bloc cu 8 etaje, cel de la stradă, nu ştiu exact. Stătea la etajul 6. Nu mai ştiu exact, dar cred că am fost de 2 sau3 ori acolo. O dată am intrat în apartament şi am aşteptat pe hol la intrare. Era o uşă de metal la apartament, era un hol cu gresie pe jos, nu mai ţin minte culoarea. Nu îmi aduc aminte alte detalii cu privire la hol, e posibil să fi fost şi un cuier la intrare. Nu mai ştiu.

Î: ce anume aţi aşteptat pe holul apartamentului? Pe cine şi cui i-aţi dat banii? R: pe dna QQQQQQQQQQQQQ. Au fost situaţii când uşa mi-a fost deschisă de nişte persoane în vârstă, posibil părinţi, nu ştiu cine sunt. Nu îmi aduc aminte detalii, ştiu că sunam la uşă, ori îmi răspundea dna QQQQQQQQQQQQQ. ori acele persoane.

Î: cunoaşteţi estimativ ce sumă de bani a primit dna QQQQQQQQQQQQQ. în această modalitate? R: nu erau sume exacte, fixe. Erau situaţii când era vorba de 50.000 euro, din ce ţin eu minte. De exemplu, îmi lăsa geanta şi vedeam estimativ când duceam geanta. Erau puşi într-o geantă, îi vedeam pur şi simplu, nu pot să explic cum arată 50.000 euro într-o geantă, nu pot să explic de ce anterior la întrebarea instanţei nu am dat aceste detalii. Erau în bancnote de 50 euro, suma estimată anterior de 50.000 euro. Geanta era una de laptop, subţire, cu fermoar. Cred că avea 50 cm pe 30-40 cm.

Î: QQQQQQQQQQQQQ. era mulţumită de dimensiunea bancnotelor? R: a fost o situaţie când mi-a atras atenţia să îi transmit dl KK. să îi trimită şi bancnote mai mari, nu doar de 50 euro. I-am transmis dl KK. Nu am povestit anterior aceste detalii pentru că anterior am crezut că sunt întrebat cu privire la conversaţii cu dna K., nu cu privire la aceste aspecte.

Î: aţi avut vreo calitate în prezentul proces penal şi cine v-a angajat apărător în faza iniţială a cercetărilor? R: ştiu că dl avocat a fost plătit de către dl K. şi SSSSSSSSSSSSS. Dl SSSSSSSSSSSSS. mi-a transmis acest lucru, că a fost plătit avocatul de către dânsul şi dl K. şi să le mulţumesc pentru acest lucru. Dl SSSSSSSSSSSSS. era prieten de-al domnului KK. şi K. În prezentul dosar am avut calitatea de inculpat. Eram acuzat de aderare la grup infracţional şi evaziune fiscală.

Apărător inculpat B.: până la a vi se face cunoştinţă cu B., aţi afirmat că vi se lăsau genţi de către dl KK. De la cine proveneau aceste genţi ? Răspuns: dl KK. a lăsat genţi la birou. Nu ştiam la acel moment de unde proveneau genţile. Î: aveţi vreo relaţie de rudenie cu KK.? R:da, suntem veri de gradul 2 sau 3.

Apărător inculpatul K.: la momentul la care l-aţi observat pe K. la sediul societăţii La reclama, în împrejurările descrise anterior, unde avea societatea sediul? Pe bl. x? Răspuns: da. Î: societăţile lui KK. aveau contracte de asistenţă juridică încheiate cu societatea PPPPPPPPPPPPP., unde dna K. avea calitatea de avocat? R: nu cunosc, dar bănuiesc că dacă aveau nevoie apelau, pentru că se cunoşteau. Nu ştiu dacă la firma La reclama aveau contract cu această firmă de avocatură. Î: care era scopul remiterii sumelor de bani despre care aţi vorbit? R: nu ştiu.

Apărător inculpatul K.: aţi fost numit în calitate de colaborator de către procurorul din cadrul DNA? Răspuns: nu. Î: aţi semnat vreodată un contract de asistenţă juridică între la Reclama şi societatea PPPPPPPPPPPPP.? R: nu, nu îmi aduc aminte. Î: ce puteţi spune despre eventuale sume de bani primite de XX.? R: da, am fost de 2 ori la dl XX., trimis fiind de către dl KK. Dl XX. ştiu că lucra la Garda financiară, undeva la rond Alba Iulia.: puteţi vorbi despre un procent pe care dl XX. îl primea? R: nu ştiu de procente, ştiu că am fost trimis la dânsul de către dl KK. şi că locuia acolo. Dl KK. nu mi-a explicat procentul despre care am vorbit anterior, în cuantum de 40-40-20 şi nici ce reprezenta el, în ceea ce îi priveşte pe K. şi L.

Apărător inculpat F.: în ce an l-aţi cunoscut pe XXXXXXXXXXXXXX. şi în ce context? Răspuns: nu mai ţin minte exact. Ştiu că venea cu dl B., era şoferul dânsului. Veneau la firma La reclama. Î: a discutat dl XXXXXXXXXXXXXX. cu dvs despre K., NNNNNNNNNNNNNNN., L., dna K.? R: nu îmi aduc aminte. Î: cum explicaţi afirmaţia potrivit căreia banii aduşi de XXXXXXXXXXXXXX. erau special pentru dl K.? R: dl KK. îi împărţea şi îmi spunea cui este destinată fiecare parte din banii împărţiţi. Î: aţi discutat vreodată cu dl XXXXXXXXXXXXXX. despre conţinutul genţii? R: nu, nu îmi aduc aminte. Reprezentantul Ministerului Public: XXXXXXXXXXXXXX. a adus sume de bani la sediul firmei lui KK. şi în perioada în care acest sediu se afla în zona Piaţa Iancului, respectiv în zona Zambaccian? Răspuns: nu am văzut să fi adus sume de bani la sediul din Zambaccian, odată m-a sunat şi mi-a adus un tort în zona Pieţei Dorobanţi, într-o parcare. În Piaţa Iancului nu mi-a adus bani, noi ne vedeam în altă parte, la rond Alba Iulia. În această perioadă aveam sediul la punctul de lucru din Piaţa Iancului. Î: i-aţi dus bani lui XX.? R: da, i-am dus bani lui XX. Î: v-a cerut dl KK. să prezentaţi o anume versiune nereală în ipoteza în care cineva vă întreabă dacă v-aţi întâlnit cu XX.? R:da, o dată când am fost la XX., acesta m-a întrebat de ce mă trimite pe mine KK., iar eu i-am transmis lui KK. să nu mă mai trimită pe mine, iar dl KK. mi-a spus să transmit, dacă voi fi întrebat, că vreau să aranjez o vânătoare, să meargă ei la vânătoare, respectiv XX. şi KK.

Martorul JJJJ. a declarat următoarele: nu cunosc niciunul dintre cei al căror nume mi-a fost citit de pe lista de şedinţă a părţilor din prezenta cauză. Îi cunosc doar pe C. şi B. cred că din anul 2007 sau 2008, respectiv sfârşitul anului 2007 - începutul anului 2008. Cu C. am o relaţie de prieteni, dezvoltată pe baza copilului. Copiii noştri sunt de aceeaşi vârstă şi au mers la aceeaşi grădiniţă, ulterior la aceeaşi şcoală.

Apărător inculpată C.: în perioada 2011 - 2012, care erau preocupările doamnei C.? Răspuns: aceasta avea o viaţă normală de mamă, serviciu, copii, bazin, loc de joacă, serviciu, mâncare.

Î: din punct de vedere profesional, cu ce se ocupa? R: ştiu că mergea la sala pe care o deţinea aceasta, unde se ocupa de diferiţi clienţi care veneau acolo. Era o sală de recuperare, nu una de sport obişnuită. Î: de creşterea copiilor se ocupa ea în exclusivitate? R: din câte ştiu eu, da.

Î: cât de des vă întâlneaţi cu dna NNNNNNNNNNNNNNN. în perioada 2010 - 2011? R: ne întâlneam la grădiniţă, de obicei dimineaţa şi după amiaza, în week-end când ne întâlneam în parc sau la locul de joacă, cu copiii.

Î: aţi auzit vreodată de la dânsa sau din alte părţi să se ocupe de vreo afacere cu petrol? R: nu.

Expertul BBBBB. a declarat următoarele:

Cu privire la lămurirea constatărilor sau concluziilor expertizei cu privire la influenţa Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3389/2011 pentru stabilirea prin estimare a bazei de impunere, arăt următoarele: prin ordinul nr. 3389/2011 se prevăd mai multe metode. Avem metoda sursei şi cheltuirii fondurilor.

Din punctul meu de vedere, acest ordin nu se aplică în speţa de faţă, întrucât în cazul metodei fluxurilor de trezorerie, prin care se iau în calcul disponibilităţile băneşti, în speţa de faţă avem următoarea situaţie: între O. şi P. în data de 15 mai 2011 se încheie acord de plată pentru a scurta circuitul bancar şi se stabileşte ca X. să vireze banii în contul P. în numele O. Urmare a acestui acord de plată, există 5 contracte de cesiune de creanţă, prezentate în detaliu în raportul de expertiză, suma finală a contractelor fiind de 67.327.780,27 RON. Din analiza conturilor bancare, rezultă că X. a plătit către P. în perioada mai 2011- iulie 2012 suma cumulată de 273.501.700 RON. Deci practic fiind interpuse aceste societăţi fantomă nu se poate aplica această metodă.

În ceea ce priveşte metoda marjei, expertiza contabilă consideră, şi eu în calitate de expert consider că nu se poate aplica, întrucât nu avem în cazul de faţă nevoie de estimarea bazei de impunere în condiţiile în care intrările de motorină, cantitativ şi valoric, la O. sunt certe? Intrările de motorină, cantitativ şi valoric, la R. şi Q. sunt certe. Preţurile unitare înscrise în facturile emise de societăţile fantomă către R. şi Q., iar în baza acestora s-au determinat valorile de bază înscrise în facturi şi în contabilitatea celor doi benzinari (cele două societăţi R. şi Q.) sunt certe. Preţul mediu determinat de expertiză are la bază cantităţi şi valori certe înregistrate în contabilitatea celor două societăţi R. şi Q., rezultând astfel că şi acesta, preţul mediu, este un preţ cert.

Cu privire la modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la stocul de motorină, arăt următoarele: calculul s-a făcut plecându-se de la preţurile medii. La paginile 2 - 3 din cerere se susţine că expertiza efectuată în cauză la stabilirea preţului de vânzare al motorinei a avut în vedere preţul de desfacere cu amănuntul, iar nu preţul de vânzare angro către cele două societăţi inculpate. Referitor la această afirmaţie, vreau să arăt că la pagina 91 din raportul de expertiză arăt foarte clar, în partea de jos, că expertiza contabilă judiciară a considerat că nu poate fi utilizat preţul mediu din relaţia dintre R. şi Q. cu clienţii lor, întrucât cele două persoane juridice deţin baza materială normală pentru desfăşurarea activităţii de desfacere de produse petroliere. Este normală vânzarea produselor petroliere, în speţa de faţă motorină, de R. şi Q. către diverşi clienţi. Este anormal din punct de vedere legal utilizarea societăţilor fantomă cu rol de trambulină pe segmentul dintre vânzătorul O. şi clienţii Q. şi R.

Deci am arătat foarte clar că preţul mediu nu a avut în vedere vânzările de la Q. şi R. către clienţii lor, ci s-a determinat pe baza intrărilor de motorină de la societăţile fantomă către R. şi Q. Acest lucru rezultă din anexele 135 (în care se desfăşoară facturile emise de Z. către R.), anexa 136 (facturile emise de AA. către R.), anexa 137 (mai mulţi furnizori care emit, printre care şi societăţi fantomă, către Q.). În anexa nr. 139, fac calculul preţului mediu adunând lunar cantităţile şi valorile emise de Z. plus AA. către R. şi facturile emise de HHHHH., GGGGG., Z. şi AA. către Q. În cadrul preţului mediu nu a fost luată în considerare, nu este inclusă nicio cantitate sau valoare din relaţia KKKKK. şi FFFFF. cu Q.

Cu privire la influenţa tranzacţiilor nereale, respectiv achiziţia de ţiţei şi vânzarea de CLG şi CLN asupra calcului pe TVA colectat aferent vânzării de motorină în cuantum de 73.832.231,64 RON, arăt: conform Codul fiscal, art. 20621 alin. (1), producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal, iar la alin. (6): antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. De asemenea, la art. 20651 alin. (1) se arată că accizele sunt venituri la bugetul de stat, termenul de plată al accizelor este până la data de 25 inclusiv al lunii următoare celei la care accizele devin exigibile. În cadrul expertizei contabile judiciare, am arătat în mod detaliat că nu a existat proces de producţie real, acesta fiind doar simulat prin înregistrări contabile. Pe cale de consecinţă, soldul de care se face vorbire este un sold scriptic şi nu există nicio dovadă că în depozitele O. la data de 31 iulie exista vreo dovadă cu privire la cantitatea de motorină în stoc. Pe cale de consecinţă, expertiza a calculat în mod corect datoriile către bugetul de stat privind TVA, accize şi impozit pe profit şi asupra cantităţii existente în sold. Mai precizez că din anexa nr. 2 rezultă că în sold ar mai exista în jur de 67.562,43 kg de ţiţei, or ţiţeiul nu a existat. Mai mult, făcând analiza clară pe contul 601, contul de cheltuieli, analiză care se prezintă în mod detaliat în cadrul anexei 2.1 la raportul de expertiză, ar rezulta că acestui sold îi corespunde o valoare negativă de minus 145.052,35. Or, nu poate fi sold cu valoare pe minus.

Paguba privind impozitul pe profit s-a determinat la soldul de motorină, cum s-a determinat pentru întreaga cantitate care s-a dat în consum scriptic. Deci, cantitatea s-a înmulţit cu preţul mediu corectat din relaţia R. şi Q. şi s-a determinat o bază de impunere. Pe total cantitate s-au scăzut veniturile obţinute din înregistrarea în contabilitate a vânzărilor de CLG şi CLN. Pasul 3: s-au reîntregit veniturile cu cheltuiala cu ţiţeiul şi cheltuială transport ţiţei. Pasul 4: s-a eliminat influenţa asupra contului 121 profit şi pierdere al soldului contului 711 (venituri din producţie stocată). Toate aceste venituri reîntregite pe baza paşilor prezentaţi mai sus s-au înmulţit cu 16% - cota de impozit aferentă impozitului pe profit.

Mai precizez că, tot în nota întocmită pe baza căreia dau prezentul răspuns, s-a susţinut că în preţul mediu pe care eu l-am luat în calcul în cadrul expertizei este inclusă acciza şi transportul. Prezint următorul calcul: total motorină intrată la O. 87.258.911 kg cu valoarea de 298.536.726,28 RON rezultând că preţul unitar este de 3,42 RON/kg. Venituri obţinute din vânzarea motorinei calculate pe baza preţului mediu determinat la R. şi Q.: 314.813.708,91 RON rezultând un preţ unitar la vânzare de 3,61 RON/kg. Dacă facem diferenţa între cele două preţuri unitare, 3,61 -3,42 e= 0,19 RON/kg. Practic, adaosul a fost de 19 bani. Total acciză calculată asupra întregii cantităţi de motorină, inclusiv soldul: 137.340.345,55 RON. Preţul unitar fără acciză la vânzare este egal cu 314.813.708,91 - 137.340.345,55 împărţit la 87.258.911 kg rezultă un preţ mediu, dacă ar fi fără acciză şi aş fi greşit eu de 2,03 RON/kg. Preţul unitar de 2,03 este sub preţul de 3,45 RON/kg aferent achiziţiei de motorină de la P. şi nu poate fi real şi nici nu este legal pentru că în cadrul raportului de expertiză am invocat normele legale care interzic vânzarea sub preţ.

Accizele se calculează astfel: cantitatea înmulţită cu euro/tonă stabilit prin lege înmulţit cu curs de schimb RON/euro şi am determinat acciza. Cantitatea este prezentată în anexa 2. Determinarea pagubei adusă bugetului de stat privind accizele s-a făcut astfel: din total acciză determinată ca fiind datorată s-a scăzut acciza deja plătită pentru CLG,şi CLN.

Impozitul pe profit: s-au înmulţit cantităţile de motorină cu preţul mediu la motorină euro/kg. Din total venituri obţinute prin această formulă, au fost scăzute veniturile înregistrate în conturile 701 şi 707 aferente CLG şi CLN.

Aceste venituri au fost reîntregite cu valoarea ţiţeiului şi valoarea transportului la ţiţei, înregistrate în conturile de cheltuieli. Apoi s-au corectat cu influenţele asupra contului 121, al soldului contului 711 şi a rezultat total venituri reîntregite, iar aceste venituri reîntregite s-au înmulţit cu cota impozit pe profit.

Cu privire la modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la acciză, arăt următoarele: veniturile obţinute din vânzarea motorinei euro 5 de O., rulajul lunar plus veniturile obţinute aferente soldului plus veniturile obţinute aferente cantităţii înscrise în 2 avize de expediţie din 19 iunie 2012, care nu au fost înregistrate în contabilitatea O. s-a înmulţit cu procentul de 24%. Pasul 2: acciza pentru motorina vândută lunar plus acciza pentru motorina la sol plus acciza pentru motorina înscrisă în cele două avize de expediţie s-a înmulţit cu 24%. Pasul 3: s-a anulat TVA înregistrat ca deductibil aferent ţiţei brut şi transport ţiţei înregistrat în contabilitate. pasul 4: suma TVA-urilor stabilite la paşii 1 - 3 din care s-a scăzut TVA colectat înregistrat în contabilitate pentru aşa zisele vânzări de CLG. În cadrul facturilor emise de O. sunt 2 poziţii: cantitate ori preţ unitar şi acciza aferentă. Această acciză s-a plătit către bugetul de stat şi atunci din total acciză datorată, determinată de expertiză, am scăzut ceea ce deja era plătit. Acciza viza atât CLG,cât şi CLN.

Preţul la care vindea O. nu includea şi acciza pentru motorină. În facturile respective, acciza la CLG,CLN este de 13 euro. În fapt, nu există CLG. Pentru a fi fabricat CLG,CLN trebuia să existe ţiţei, care însă nu a existat. Se poate amesteca motorina cu orice altceva, tot motorină rezultă.

Cu privire la influenţa facturilor de transport pe ruta Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal SC O.) - Sibiu/Mediaş (locul de vânzare a motorinei) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA, arăt următoarele: la dosarul cauzei au existat mai multe facturi de transport pe care le-am centralizat în cadrul anexei 132 şi am arătat furnizorul şi către cine a fost facturat. BB. a facturat către O. transport motorină în valoarea de 4.378.143,20 şi a facturat pentru transport ţiţei brut 3.255.543,86. O. a plătit către BB. suma de 9.549.982,45 RON. Am arătat clar că transportul de ţiţei nu avea cum să fie realizat atâta vreme cât nu a existat ţiţeiul, rezultând astfel că s-a plătit în plus 5.171.839,25 RON. În cadrul calculelor, am considerat transportul de ţiţei valoare de bază ca şi cheltuială nedeductibilă (pe care am adăugat-o la paguba adusă bugetului privind Tva). Transportul de motorină l-am considerat integral deductibil, pentru că motorina a fost certă, ea s-a deplasat.

Cu privire la influenţa facturilor de transport pe ruta CCCCC. (loc de încărcare) - Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal - loc de descărcare) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA, arăt următoarele: în relaţia BB. - Q. total facturat x RON, iar Q. a plătit 1.746.100 RON. Transportul pe ruta Constanţa - Mediaş putea fi inclus în preţul unitar de vânzare al societăţii Q. către clienţii săi. Nu îmi afectează preţul mediu unitar calculat strict pe baza achiziţiei de motorină de Q. şi R. de la societăţile fantomă. Sunt 2 relaţii total diferite.

Referitor la acciză, dacă a mai fost plătită de către o altă societate fantomă către bugetul de stat, în afară de O., arăt că Z., Y., AA., GGGGG. şi HHHHH. nu au contabilitate sau mai bine zis la dosarul penal nu s-a găsit această contabilitate, iar din conturile bancare ale acestor societăţi a rezultat că nu s-a plătit nici un leu la bugetul de stat sub formă de acciză.

Cu privire la influenţa cantităţilor de motorină livrate en gros către SC Q. SRL şi SC R. SRL de la QQQQQQQQQQQQQQQ., PPPPPP. asupra concluziilor expertizei, arăt următoarele: de la CCCCC. în cadrul avizelor de expediţie se prezintă cantităţile calculate ţinând cont de 3 unităţi de măsură: kg, litri la T grade Celsius, litri la 15 grade Celsius. Cantitatea de motorină intrată în litri la T grade C este în relaţia cu Q. şi R. şi atunci totalul generat cantitate de motorină intrată la O. în litri la T grade C este de 104.694.796,77 litri la T grade C. Total cantitate de motorină în litri la T grade C care ajunge la R. şi Q.: 89.342.267,29. Rezultă o diferenţă de cantitate la T grade C de 15.352.529,48.

Livrările de la PPPPPP. şi QQQQQQQQQQQQQQQ. nu au influenţat concluziile expertizei cu privire la Q. şi R. deoarece nu au fost luate în calcul. Nu au fost desfăşurate în nicio anexă ale acelei lucrări, respectiv expertiză. Fac vorbire în expertiză strict la relaţia dintre R. şi Q., societăţile fantomă şi O. Acestea au fost şi obiectivele expertizei.

Analizând plăţile, raportat la acea cantitate care nu s-a găsit de 15 milioane litri la T grade C, rezultă că Q. a plătit direct sau prin intermediul altor societăţi conturilor fantomă în plus 263.722,82 RON raportat strict la valoarea facturilor de intrare (o plată în plus). De asemenea, a mai plătit direct sau în alte conturi ale societăţilor fantomă dar fără facturi x RON. R. a plătit în plus faţă de facturat x RON, rezultând că cele două societăţi au plătit în plus faţă de facturat x RON. Pe de o parte, avem cantitatea de 15 milioane de litri la T grade C, care nu a putut fi detectată către cine s-a îndreptat, iar pe de altă parte este suma de 20 milioane, care s-a plătit în plus de cele două societăţi R. şi Q. Paguba datorată bugetului de stat privind accize, impozit pe profit şi Tva s-a făcut pentru întreaga cantitate de motorină intrată în patrimoniul O. de la P. Deci în paguba totală este şi paguba pentru cele 15 milioane litri la T grade C.

Apărător inculpat B.: cum calculează Fiscul datoriile la bugetul statului atunci când apar societăţi fantomă pe circuitul presupus evazionist? Răspuns: organul fiscal, conform art. 11 din Codul fiscal, are dreptul şi obligaţia de a recalcula impozitele în condiţiile în care consideră că societatea nu le-a calculat corect. Poate fi estimarea bazei de impunere, în condiţiile în care nu există date certe sau metoda directă aplicată de mine, în condiţiile în care se poate determina paguba pe baza datelor din contabilitate. după câte ştiu, în acest dosar Ministerul de finanţe s-a constituit parte pe paguba determinată în cadrul expertizei contabile.

De asemenea, această pagubă, în cadrul suplimentului de expertiză a fost confirmată şi de către expertul parte EEEEE. Î: dacă de la O. nu s-a întocmit nicio factură de motorină către R. şi Q., cum sunt certe intrările de motorină la cele două societăţi? La fila x din raportul de expertiză faceţi referire la KKKKK., care a cumpărat la rândul ei motorină de la RRRRRR. Cum vă explicaţi faptul că aţi afirmat anterior că nu aţi luat în considerare intrările de la alte firme decât cele fantomă? R: în primul rând, avem facturile emise de societăţile fantomă către R.

şi Q. care descriu cantităţile de combustibil. De asemenea, din anexa nr. 6 întocmit de expertiza contabilă, în care centralizez toate transferurile bancare tip suveică, făcându-se o sinteză, rezultă foarte clar că în conturile bancare au intrat bani de la Q. şi R., iar aceşti bani s-au transferat prin rostogolire dintr-un cont în altul al societăţilor fantomă, până au ajuns la O. şi P. De la P. au plecat mai departe către Dubai 13.212.000 dolari şi s-au ridicat în total în numerar din aceste societăţi fantomă pe tot circuitul şi dincolo de P. (S. şi T.) 121.895.415 RON.

Deci, practic cantitatea de motorină se aprovizionează de la P. şi se scoate din gestiune sub forma unui proces de producţie fictiv (adăugarea ţiţeiului şi transformarea în CLG,CLN) şi ajung la sfârşit ca societăţile fantomă să fac tureze motorină către Q. şi R. Impozitul pe profitul este cel prezentat în detaliu în anexa nr. 2, dar mai devreme eu am arătat cum Q. şi R. au plătit în plus faţă de ce era facturat. De la Q. şi R. au plecat în plus cu 20 milioane faţă de ce este facturat. Toate formulele de calcul sunt prezentate în cadrul anexei 2.

La a doua parte a întrebării, arăt că problema cu FFFFF. şi KKKKK. se prezintă în detaliu între paginile 111 - 119 din raportul de expertiză, unde arăt circuitul motorinei la aceste societăţi, de unde se aprovizionează. Am făcut această prezentare în paralel pentru a se vedea faptul că există şi un circuit corect. De asemenea, concluzia este la paginile 166 - 167, în care arăt că pentru fiecare transport există câte un raport de încercare distinct, cu număr cod eşantion unic - operaţiune corectă. Nu am avut în vedere acest preţ mediul a concluziile expertizei, aspect care rezultă din anexa nr. 139.

Î: cum s-a ajuns la un adaos comercial în 2011 de 13,53%, iar în 2012 adaos comercial de 0,65%? R: nu există adaosurile respective. Eu nu am făcut respectivele calcule în cadrul raportului. Î: cine a întocmit balanţa intermediară pentru lunile iunie - iulie 2012, pe care aţi avut-o în vedere, în condiţiile în care contabilul era sub puterea unei măsuri preventive? R: nu ştiu cine, în nici un caz eu. Documentele referitoare la balanţa intermediară erau la dosarul penal. Î: din punct de vedere contabil, este corect să se ia în calcul pentru lunile iunie- iulie 2012 numai veniturile fără cheltuieli în ceea ce priveşte calculul TVA şi acciză? R: cheltuielile nu influenţează TVA-ul.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, este altceva. Paguba stabilită în cadrul raportului de expertiză a fost agreată şi de expertul parte EEEEE. în cadrul suplimentului de expertiză şi pe baza şi Ministerul de Finanţe s-a constituit parte.

Reprezentantul Ministerului Public: suma de 13 milioane dolari, transferată în Dubai în urma contractului de consultanţă încheiat cu OOOOO. şi P., reprezintă profiturile O. sau veniturile O.? Răspuns: cei 13 milioane dolari reprezentau scoaterea banilor din ţară urmare a unui fenomen ilegal. Am luat în calcul, când am determinat, partea care nu a intrat în calculul impozitului pe profit iniţial. Deci cheltuiala cu motorină a fost dedusă în prima parte, este înregistrată în contabilitate. costul motorinei a fost deja dedus în cadrul contabilităţii în contul 601. Suma de 13 milioane dolari reprezintă mai mult decât profitul la care am făcut referire anterior, deoarece ea include nu numai înregistrările din contabilitate, ci este practic o rezultantă a tranzacţiilor ilegale. Î: cum aţi stabilit impozitul pe profit şi dacă există vreo legătură concretă cu transferul extern al celor 13 milioane dolari? R: atâta vreme cât am determinat paguba adusă bugetului de stat, acestea sunt sume care în loc să fie plătite bugetului de stat pe de o parte s-au transferat în Dubai şi o parte s-au ridicat în numerar. Î: cine plăteşte acciza în concret? R: O., din vânzările făcute.

Apărător inculpat D., A., M., P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL: ce aţi avut în vedere atunci când în cuprinsul declaraţiei aţi făcut referire la societăţi fantomă? Ce înţelegeţi prin societăţi fantomă? R: din punctul meu de vedere sunt societăţile care nu au contabilitate, ca în cazul de faţă, şi au doar conturi bancare prin care se rulează bani. Societăţile nu depun declaraţii, bilanţuri contabile. Î: dacă nu există contabilitate în cadrul societăţilor fantomă, în ce bază aţi făcut expertiza? R: pentru aceste societăţi au existat rulajele de cont, conturile bancare puse la dispoziţie de către băncile unde conturile erau deschise.

Toate documentele probatorii avute în vedere sunt prezentate în detaliu în cadrul anexelor la raportul de expertiză. Î: cum aţi calculat impozitul pe profit şi tva-ul din moment ce veniturile realizate erau de 16 milioane RON, iar calculul accizei era de 137 milioane RON? R: impozitul pe profit s-a calculat astfel: veniturile din vânzarea motorinei de la O. în rulaj lunar plus veniturile aferente sold la 31 iulie 2012 plus veniturile aferente cantităţii neînregistrate în iunie 2012 este egal cu cantitatea de motorină înregistrată în contabilitate ca eliberată pentru consum ori la preţul motorinei ron/kg plus soldul cantitativ la 31 iulie 2012 ori preţul mediu la motorină ron/kg plus cantitatea din avizele neînregistrate în contabilitate în iunie 2012 ori preţul mediu la motorină.

Din tot acest fenomen economic şi simularea procesului de producţie, practic s-au obţinut acciza care nu a fost plătită, respectiv diferenţa de acciză care nu a fost plătită la bugetul de stat, au obţinut impozitul pe profit care nu a fost plătit la bugetul de stat şi diferenţa de TVA. Tot ce au obţinut este diferenţa la impozit pe profit, TVA şi acciză, care nu s-au plătit la bugetul de stat. Asta au încasat şi cu aceste diferenţe s-au ales societăţile. Am dat anterior formulele şi concluzia expusă mai sus rezultă din acele formule.

Sunt sume plătite în plus faţă de ceea ce s-a facturat, sunt cele 20 milioane RON. Mai sunt şi cei 15 milioane de litri, care nu au fost detectaţi unde s-au dus, practic aceştia reprezintă diferenţa dintre cantitatea de motorină în litri la T grade C aprovizionată de O. de la P. şi cantitatea de motorină livrată de la O. de către Q. şi R. Î: ce firmă fantomă trebuie să plătească aceste accize către bugetul de stat? R:niciodată nu mi s-a cerut în cadrul acestei expertize să fac acest lucru, este o chestiune de fapt pe care o stabileşte instanţa în baza probelor.

Eu am stabilit paguba totală pe cele 3 laturi.

Reprezentantul Ministerului Public: din ce este format preţul pe care îl plăteşte cel care achiziţionează motorină de la o benzinărie? Răspuns: persoana fizică plăteşte preţul de achiziţie plus transporturi. Î: preţul de achiziţie include TVA şi acciză? R: include Acciză, Tva-ul se deduce. Preţul final este influenţat de cuantumul accizelor. Preţul total include şi un tva colectat, un preţ de achiziţie care include acciza, un adaos comercial şi un cost de transport.

Apărător inculpat J. şi R.: când devine exigibilă acciza? Răspuns: în speţa de faţă, practic acciza devine exigibilă în momentul în care cantitatea de marfă este vândută, motorina este vândută către clienţi şi nu intră în procesul de producţie. O. s-a aprovizionat în regim suspensiv de acciză în momentul în care motorina nu a fost supusă procesului de producţie, trebuia să calculeze acciza corectă şi să o vireze bugetului de stat. Î: există o diferenţă din punct de vedere al întocmirii facturilor între situaţia în care marfa provine dintr-un antrepozit vamal şi situaţia în care marfa provine de la un intermediar? R: în situaţia de faţă, O. în facturile întocmite pentru CLG şi CLN a calculat în primul rând cantitatea de combustibil cu preţ unitar, iar în al doilea rând era cantitatea ori preţul accizei. Aici este circuitul pe baza accizei cumulate din aceste facturi s-au făcut plăţile către bugetul de stat. În relaţia cu R., Z. şi AA. au introdus în factură numai cantitatea de motorină înmulţită cu preţul unitar. În condiţiile în care O. ar fi facturat motorina direct către R. (ieşea din regimul suspensiv) atunci obligatoriu trebuia să emită facturile cu cele două poziţii, cu acciza calculată corect, cum a făcut în relaţia pentru CLG şi CLN. Î: în acest context, trebuia ca cele două societăţi Z. şi AA. să evidenţieze în factura către R. separat, în mod distinct, acciza? R: consider că da. Revin şi arăt că nu, cele două societăţi Z. şi AA. sunt intermediare, şi atunci se pune preţul total. Normal că preţul total includea şi acciza, pentru că într-un circuit normal AA. trebuia să se aprovizioneze de la O. Î: vă menţineţi concluziile în ceea ce priveşte metoda comparativă folosită în exemplul de circuit în care este societatea NNNNNN.? R: îmi menţin în integralitate raportul de expertiză, inclusiv anexele.

Apărător inculpat B.: fiscul a valorificat o cantitate de peste 700.000 kg motorină, găsite la CCCCC. Cum explicaţi faptul că aţi luat în considerare şi această cantitate la stabilirea prejudiciului? Răspuns: nu am avut cunoştinţă până în acest moment de această situaţie. O cantitate de motorină de 709.156,25 kg reprezintă soldul cantitativ înscris în balanţa de verificare şi în fişa de magazie de la O. Nu am ştiut până la acest moment de această valorificare de către Fisc. Am avut în vedere această cantitate la momentul stabilirii prejudiciului. Mai mult, în cadrul anexei nr. 2, pentru această cantitate, sunt stabilite sumele.

Apărător O.: dacă taxele se constituie şi sunt scadente înainte de termenul de depunere al declaraţiilor ? R: în cadrul raportului de expertiză, nu m-am referit la termenele de depunere ale declaraţiilor. Impozitele se constituie şi sunt scadente odată cu depunerea declaraţiilor. Î: ce curs de schimb a folosit pentru calculul accizei, respectiv dacă este la data tranzacţiei sau lunar? R: la rândul 63 din anexa 2 prezint cursul de schimb leu/euro care este de 4,2655, valabil pe întreg anul 2011, luat în calcul la determinarea accizei şi cursul valabil pentru perioada ianuarie - iulie 2012.

Prin încheierea din data de 26 iunie 2018, cu privire la cererile de probe formulate, a încuviinţat proba constând în obţinerea datelor de la Oficiul Registrului Comerţului referitoare la sediul firmei "La Reclama", solicitată de către Reprezentantul Ministerului Public şi a pus în vedere parchetului să facă demersurile necesare pentru administrarea acestei probe.

A prorogat discutarea cererii cu privire la înscrisurile în circumstanţiere solicitate de către apelanta inculpată C. până la momentul la care apărarea se va afla în posesia acestora.

A prorogat discutarea cererii vizând efectuarea unei completări sau supliment la expertiză, formulată de către apărătorul apelantului intimat inculpat B., pentru termenul din data de 26 iunie 2018 şi a pus în vedere apărării acestui inculpat ca obiectivele formulate să fie depuse la dosar până la data de 20 iunie 2018.

A încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de apelantul intimat inculpat K. constând într-un contract de asistenţă juridică şi un înscris conţinând date de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, şi constată că a fost administrată prin depunerea acestora la dosar.

A încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de apelanta intimată inculpată C., respectiv două autorizaţii de funcţionare (din anul 2009 şi din anul 2011) care atestă existenţa societăţii având ca obiect de activitate întreţinere corporală, contractul individual de muncă încheiat în anul 2017 în baza căruia desfăşoară activităţi lucrative şi în prezent, dovada absolvirii unor cursuri de iniţiere în diverse terapii, precum şi carnetul de student care atestă că în anul 2017 a devenit studentă la Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, şi constată că a fost administrată prin depunerea acestora la dosar.

A încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de apelantul intimat inculpat F., respectiv acte cu privire la cartelele focussat, şi a constatat că a fost administrată prin depunerea acestora la dosar.

A respins proba cu suplimentul de expertiză judiciar-contabilă solicitată de apelantul intimat inculpat B. şi apelanta intimată inculpată SC O. SRL.

A încuviinţat proba solicitată de apelantul intimat inculpat I. constând în audierea acestuia (supliment de declaraţie).

A încuviinţat audierea apelantului intimat inculpat H.

Prin încheierea din data de 7 august 2018, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

Prin încheierea din data de 18 septembrie 2018, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL.

A admis cererea formulată de apelantul intimat inculpat L. şi a constatat administrată proba cu înscrisuri constând în Ordonanţa nr. 106/P/2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, din data de 22 noiembrie 2017 prin depunerea acesteia la dosar.

A admis cererea constând în audierea martorului AAAAAAAAAAAAA., probă solicitată de apelantul intimat inculpat L. şi de Ministerul Public şi a martorului TTTTTTTTTTTTT., cerere formulată de apelantul intimat inculpat L.

A respins cererile formulate de băncile EEEEEE., JJ. şi TTTTTTT., de închidere a conturilor societăţilor SC Q. SRL, WWWWWWWW. SRL şi SC Y., asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător, având în vedere costurile cauzate băncilor, având în vedere stadiul procesual al cauzei şi interesul general determinat de dispunerea măsurilor asigurătorii, care nu a încetat până în momentul de faţă. A emis adrese către băncile EEEEEE., JJ. şi TTTTTTT. pentru a se comunica dispoziţia instanţei.

A pus în vedere reprezentantului Ministerului Public şi părţilor că, în ipoteza în care nu vor fi solicitate şi admise alte probe, termenul din 2 octombrie 2018 va fi şi termenul de dezbateri.

Prin încheierea din data de 02 octombrie 2018, potrivit art. 420 alin. (5) şi (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea separată a martorilor AAAAAAAAAAAAA. şi TTTTTTTTTTTTT. şi a apelantului intimat inculpat I.

AAAAAAAAAAAAA. a declarat: Cu certitudine, îi cunosc pe cei care au fost în conducerea ANAF în momentul în care eram prim-ministru. Nu am auzit toate numele şi nu cunosc toate numele din această cauză. Îi cunosc pe cei care au făcut parte din conducerea ANAF, respectiv pe domnii K. şi L. La momentul la care eu eram prim-ministru cei doi, K. şi L. erau deja în funcţie. La momentul la care am părăsit funcţia, s-a procedat la o înlocuire a conducerii ANAF şi a fost desemnat un alt preşedinte. A fost înlocuit şi preşedintele ANAF şi adjunctul său. Ştiu că au existat chestiuni de ordini managerial, nu am considerat la nivelul Guvernului şi la nivelul Ministerului Finanţelor Publice că ANAF cu această conducere şi-a îndeplinit ţintele fixate la începutul mandatului Guvernului pe care l-am condus. Altfel spus, motivele pentru care conducerea ANAF a fost înlocuită au fost de ordin managerial. Acest lucru înseamnă neîndeplinirea ţintelor care erau fixate. La începutul lunii februarie 2012, la scurtă vreme după ce Guvernul a primit mandatul, a fost organizată o întâlnire a comisiei interdepartamentale privind combaterea evaziunii fiscale. Din acest comitet făceau parte toate instituţiile centrale cu atribuţii în materie, evident Ministerul de Finanţe, ANAF, Ministerul Public, Parchetele specializate. Comitetul acesta avea rolul de a coordona activitatea tuturor instituţiilor reprezentate şi era limpede, în februarie 2012 că problema evaziunii fiscale era foarte serioasă. De altfel, România ajunsese la un procent semnificativ din produsul intern brut pierdut din cauza evaziunii fiscale. La acea întâlnire s-au fixat şi obiective pentru instituţiile reprezentate între care şi ANAF, aceea de a putea recupera un procent din PIB în lunile următoare. Lucrurile nu s-au mişcat aşa cum ne-am dorit şi în urma verificării activităţii ANAF, constatând deficienţe de funcţionare, s-a luat decizia înlocuirii conducerii.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat L.:Întrebare: Dacă în perioada respectivă cineva a intervenit la dumneavoastră pentru menţinerea în funcţie a domnului L.? Răspuns: Nu au existat intervenţii.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat K. Întrebare: dacă au existat intervenţii pentru menţinerea în funcţie a domnului K.? Răspuns: Nu au existat intervenţii

Martorul TTTTTTTTTTTTT. a declarat la acelaşi termen: Dintre cei al căror nume l-am auzit la apelul nominal cunosc două persoane cu care am lucrat în cadru instituţional, respectiv pe domnul K. şi pe domnul L. La momentul respectiv, eu eram secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice şi în perioada februarie-mai 2012 eram ministru de finanţe. Până în perioada martie, aprilie, domnul K. era la conducerea ANAF iar domnul L. la vamă.

La momentul la care eu eram în Guvern ca ministru, domnii K. şi L. erau în funcţie. A fost făcută o evaluare la nivelul prim-ministrului şi în urma evaluării decizia a fost de înlocuire a conducerii ANAF. Nu îmi aduc aminte exact conţinutul raportului dar a fost făcută o analiză cu performanţa ANAF în ceea ce priveşte creşterea colectării veniturilor bugetare, s-a făcut o analiză, iar la momentul respectiv decizia a fost de înlocuire cu o conducere nouă sperând că în acest fel vom creşte gradul de colectare al veniturilor.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat L.: Întrebare: Cunoaşteţi dacă a fost schimbat şi domnul L.? Răspuns: Nu ştiu sigur, ştiu doar că a fost schimbat domnul K. Întrebare: La controlul efectuat în luna martie 2012 la CCCCC., au participat şi reprezentanţi ai ANV sau doar ai Direcţiei Financiare? Răspuns: din câte îmi aduc aminte, ordinul de control a fost dat Gărzii Financiare Constanţa. Întrebare: Domnul L. putea afla despre acest control înainte de a se efectua? Răspuns: Nu am de unde să ştiu dacă a aflat sau nu. Nu îmi aduc aminte ziua în care am dat ordinul dar decizia efectuării controlului la CCCCC. a fost luată împreună cu prim-ministrul, plicul închis a fost semnat de mine cu locaţia unde avea loc controlul şi transmis Gărzii Financiare Constanţa. Nu îmi aduc aminte exact motivul pentru care s-a dispus controlul. În acea perioadă era începutul guvernării AAAAAAAAAAAAA., eu fiind deja în Ministerul Finanţelor Publice de 4 ani de zile ca secretar de stat, cunoşteam mecanismele instituţionale, motiv pentru care în primele luni de guvernare, o mare parte din decizii erau luate de către mine în calitatea de ministru al Finanţelor Publice împreună cu premierul şi ministrul Justiţiei. Nu era singura societate pentru care s-au luat decizii de acest fel, presupun că în cazul CCCCC. a avut la bază o informare. Modul în care s-a luat decizia prin plic închis transmis Gărzii Financiare a fost atipic. Am dorit la acel moment, să fie o informaţie care să fie cunoscută doar de către noi cei prezenţi la acea întâlnire, respectiv eu, premierul şi ministrul de justiţie. Doream ca decizia să fie un element de surpriză şi atunci am ales această modalitate. Nu era o problemă legată de confidenţialitatea acestor controale. La acel moment, în baza unei informări primite, noi am vrut să mergem într-un control la CCCCC. să vedem care este situaţia.

A încuviinţat proba cu înscrisuri formulată de apărătorul ales al apelantei intimate inculpate SC Q. SRL şi al apelantului intimat inculpat I., constatând-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

A încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B. având în vedere că aceasta are legătură cu acuzaţiile formulate în prezenta cauză prin rechizitoriu.

A încuviinţat proba cu înscrisuri formulată de apelantului intimat inculpat N., prin apărător ales, şi a constatat că a fost administrată prin depunerea înscrisului la dosarul cauzei.

A constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat termen pentru dezbateri la data de 17 octombrie 2018, ora 14:00, sala Secţiilor Unite.

Prin încheierea din data de 17 octombrie 2018, Înalta Curte, după deliberare, a dispus reluarea cercetării judecătoreşti în apel pentru audierea apelantului intimat inculpat H., având în vedere, pe de-o parte, că audierea inculpatului reprezintă un drept al acestuia, iar pe de altă parte că au fost invocate motive temeinice pentru care inculpatul nu s-a putut prezenta la termenul anterior de judecată pentru a fi audiat.

A încuviinţat cererea formulată de către apelantul intimat inculpat J. de audiere a acestuia.

A încuviinţat proba cu înscrisuri formulată de către apelantul intimat inculpat J., urmând a fi administrată la următorul termen de judecată.

De asemenea, a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

Apelantul intimat inculpat H. a declarat următoarele:

Doresc să precizez tot ce s-a întâmplat. Totul au fost doar nişte minciuni, inculpaţii din cauză au spus doar minciuni.

Îi cunosc pe toţi inculpaţii, aproape pe toţi. Îl cunosc pe NNNNNNNNNNNNNNN., pe LLLLLLLLLLLLLLL., pe J., pe G., pe MMMMMMMMMMMMMMM., pe şoferii care au fost la G. şi pe şoferul care a fost la NNNNNNNNNNNNNNN., adică pe aproape toţi din dosar.

Se aducea motorină în depozit iar totul era coordonat de către B. Acolo stăteau maşinile 10 ore, 24 de ore, niciodată nu a existat vreun amestec al combustibilului. De acolo pleca motorina. În această afacere, eu am băgat toţi banii. De acolo, se distribuia marfa la J., la LLLLLLLLLLLLLLL. ale căror firme s-au înfiinţat de către G. prin "oameni de paie". Spre exemplu, A. care a fost şoferul lui G. căruia i s-a promis o firmă, s-a făcut firma, s-a făcu? Internet Banking iar când a dat drumul, el nu a ştiut nimic, facturile erau făcute de către G.

Motorina stătea 10,24 de ore pentru a se spune că se face un produs dar nu se făcea nimic. Clienţii erau J. şi I. care ştiau bineînţeles că luau motorină fără acciză şi TVA, dacă i se dădea motorină cu acciză şi TVA o refuzau. I. mai lua 5,8 maşini pe săptămână cu acciză. S-a propus şi lui J. să ia câteva maşini pe săptămână cu acciză dar a refuzat întotdeauna. J. cerea 35 de facturi avans pe lună pentru a nu plăti TVA, mă chema pe mine personal să insist la G. să-i facă surplus de facturi avans, 35,40 de facturi ca să nu plătească TVA. Certificatele de calitate despre care el spune că sunt adevărate, sunt în realitate nişte falsuri, el cunoscând aceste lucruri deoarece se luau de la maşinile pe care le încărca I., cele pentru care se plăteau accize, iar prin spate, G. i le făcea lui J. G. era cel care se ocupa de firme, cel care le autoriza la vamă, care dădea câte 1.000 de euro unui vameş pe care nu îl cunosc pentru fiecare firmă. G. ştia ce face. Eu aveam nişte probleme de sănătate şi am făcut şi tratament în Germania în acea perioadă.

Am afirmat că totul era coordonat de B. deoarece acesta se coordona cu mine personal. Ne întâlneam mai mult decât vorbeam la telefon şi se punea planul în acţiune respectiv ce era de făcut şi ce trebuia să-i comunic lui G. Spre exemplu, să vină banii, să se plătească la timp şi se plătea pentru că eu plăteam marfa, G. vorbea cu J. şi cu LLLLLLLLLLLLLLL. dar cel mai mult cu J. pentru că eu nu puteam să le fac faţă la toţi.

B. ştia faptul că nu există niciun amestec al motorinei care era vândută şi că aceasta era vândută fără TVA şi accize deoarece chiar el mi-a spus acest lucru. B. a afirmat că motorina se vindea fără accize şi fără TVA. Eu,personal, am achitat garanţia de 19 miliarde la cei de la Finanţe pentru antrepozitul fiscal. Eu am avut acei bani pentru că am lucrat timp de 15,16 ani în domeniul petrolier.

B. ştia ce se întâmplă în interiorul antrepozitului, eu discutam mereu cu dânsul despre vânzarea motorinei fără accize şi fără TVA.

B. a avut ideea circuitului despre care am vorbit anterior. B. mi-a povestit mie şi am stabilit împreună că el are relaţii peste tot, în tot sistemul, respectiv la finanţe, poliţie, vamă. Relaţiile pe care le avea B. îi foloseau pentru a face un antrepozit şi pentru a vinde multă motorină şi pentru a face mulţi bani. Nu îi trebuia ceva legal pentru că nu se făceau mulţi bani, îi trebuia ceva ilegal pentru a face mulţi bani.

De domnul K. am auzit în mass-media şi de L. nu am auzit niciodată. Nu am auzit de la B. nimic despre aceştia.

Doamna C. nu a asistat niciodată la discuţiile pe care le aveam cu B., nu am văzut-o niciodată.

Nu vorbeam cu B. despre împărţirea banilor dar B. făcea un preţ care să fie convenabil pe piaţă. Nu mi-a spus cum făcea preţul dar îmi dădea preţul. Câteodată nu îmi convenea preţul respectiv pentru că trebuia p plătit şi transportul şi salariul şoferilor, mai negociam şi mă certam cu B. privind preţul pe care acesta mi-l dădea.

Mai departe, mi se comunica de către B. şi de către GGGGGGGGGGGGGGG. faptul că trebuie daţi bani şi eu le făceam socotelile, le spuneam cât au avans la cantitatea de tone respectivă, de exemplu la 2000 de tone. Nu era o cantitate fixă cele 2000 de tone dar trebuia să fie o cantitate fixă. Nu accepta oricine să dea marfă de exemplu QQQQQQQQQQQQQQQ. nu accepta dar pentru ca afacerea să meargă trebuiau cel puţin 2000 de tone. Banii de avans au venit prima dată de la mine. După aceea, se plătea marfa prin G. la fel ca şi toate operaţiunile bancare. Mai departe se făcea plata şi seara confruntam banii eu cu G. Făceam o balanţă cu câtă marfă a plecat, cu cât s-a achitat. G. încasa banii de la J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. Niciodată aceştia nu plăteau un avans o parte din bani. Se ducea marfa acolo, respectiv la Sibiu iar J. fura o parte din motorină respectiv la cântar scotea lipsă, 300/400 kg pe care le vindea la el. După ce marfa ajungea la Sibiu era distribuită de către J. de exemplu la clienţii săi iar LLLLLLLLLLLLLLL. la clienţii săi. Acest lucru se întâmpla în fiecare zi. Banii se plăteau în fiecare zi pentru că ei aveau avans. La LLLLLLLLLLLLLLL. a venit de sute de miliarde, 200 de miliarde cel puţin. Avansul provenea de la mine iar eu îl aveam din activitatea mea de 15,16 ani în produse petroliere. Banii nu se întorceau toţi la mine, eu ţineam cât aveam nevoie ca un "tampon" ca să pot să plătesc marfa.

Banii ajungeau la NNNNNNNNNNNNNNN. pentru că altfel nu puteam să luăm marfa. Banii ajungeau prin bancă la NNNNNNNNNNNNNNN. Nu mai ştiu care erau conturile în care se plăteau banii. Ştiu că veneau banii la NNNNNNNNNNNNNNN. dar şi la SC P. SRL firma lui MMMMMMMMMMMMMMM. Ulterior, am aflat că de acolo banii plecau în Dubai. Am aflat acest lucru după ce ne-au arestat nu înainte. Dacă aş fi ştiut acest lucru înainte aş fi oprit totul. Plecau bani care mi s-au luat în realitate din banii mei, din avansul acela, mi s-a zis o sumă când vorbeam cu NNNNNNNNNNNNNNN. De exemplu, NNNNNNNNNNNNNNN. îmi spunea că eu am 144 de miliarde avansul şi nu au fost în sensul că banii nu existau, în sensul că banii au fost transferaţi în Dubai de către MMMMMMMMMMMMMMM. căruia îi cerea acest lucru GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN.

Eu nu am beneficiat de nimic în momentul în care s-a terminat totul, respectiv când a intervenit Parchetul. Consider că am fost înşelat. Eu ţineam banii în bancă, respectiv în EEEEEE. SUNT 125 de miliarde, în SC P. SRL sunt 54 de miliarde, la finanţe 19 miliarde, BB. sunt 8 miliarde şi mai este pe firma şoferului lui G. 1 miliard sau 2 miliarde. Aceştia erau şi banii de rulaj. Au rămas şi bani la clienţi care nu au mai plătit marfa primită după ce a început procesul penal. Eu luam 50 de milioane pe săptămână. Precizez că este vorba de RON vechi, eu nu eram disperat după bani. Aveam încredere în toţi dar toţi m-au înşelat. Cu privire la G., nu am certitudinea că m-a înşelat.

Eu îi ziceam lui G. ca să îmi aducă pe săptămână 30,50 de milioane de RON vechi. Nu am spus niciodată ca alţii să îmi dea câte un miliard. De exemplu, GGGGGGGGGGGGGGG., scotea pentru el totul în numerar şi câte un miliard. B. făcea un preţ şi îşi lua banii prin bancă pe baza preţului încasat.

Am făcut această asociere cu B. pentru că el avea nişte bani foarte mulţi din urmă, datorie la mine. El mai avea să-mi dea bani în alte afaceri cu petrol, 26 de miliarde, 36 de miliarde din afaceri mai vechi pe care le avusesem în urmă cu câţiva ani. nu am să mai spun de unde, ce şi cum. Nu am dorit să mă cert cu B. şi atunci continuam să lucrez pentru a-mi scoate şi banii din urmă. Eu am investit foarte mulţi bani în maşini, cisterne, 44 de maşini şi trebuia să ţin oamenii să muncească.

Nu mă întâlneam cu NNNNNNNNNNNNNNN. în fiecare zi, mă întâlneam la o săptămână sau la 3,4 săptămâni. Venea, mă lua şi mergeam cu el cu maşina. Vorbeam în maşină scurt şi la subiect câte era nevoie şi apoi mă lăsa în alt loc. Nu stăteam într-un singur loc la o cafea decât foarte rar. Când mă întâlneam cu NNNNNNNNNNNNNNN. a mai fost G. cu mine, respectiv şoferul lui NNNNNNNNNNNNNNN., JJJJJJJJJJJJJJJ. Întâlnirile cu NNNNNNNNNNNNNNN. aveau loc şi la Constanţa şi în Bucureşti. Mă suna B. şi stabilea întâlnirea. Nu mă suna de pe acelaşi număr de telefon, telefoanele se schimbau la o săptămână, uneori şi la 3 zile. Ideea de a schimba numerele de telefon era a lui GGGGGGGGGGGGGGG. şi a fost de acord şi NNNNNNNNNNNNNNN. şi eu. GGGGGGGGGGGGGGG. trimitea un băiat zis PPPPPPP. care ne dădea telefoane. Îi dădea telefon lui GGGGGGGGGGGGGGG., NNNNNNNNNNNNNNN., mie, din câte ştiu eu. Eram vreo 3, 4 persoane. Schimbam telefoanele la 3 zile pentru a nu ne asculta. Vedeam că eram urmăriţi de la SRI. Am discutat cu GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN. că eram urmăriţi şi discutam că sunt probleme şi în port şi peste tot. Mi-a spus aceste lucruri MMMMMMMMMMMMMMM., care se ocupa de actele maşinilor, de faţă fiind GGGGGGGGGGGGGGG. NNNNNNNNNNNNNNN. ştia şi el aceste lucruri pentru că avea informaţiile lui. Dl. NNNNNNNNNNNNNNN. spunea că ne monitorizează şi într-adevăr aşa era. Eu nu ştiam când vin controale. NNNNNNNNNNNNNNN. şi GGGGGGGGGGGGGGG. vorbeau despre controale. Nu îmi spuneau tot. Se fereau de mine. Eu am asistat la discuţii când se spunea că le vine control de la vamă şi de la finanţe. GGGGGGGGGGGGGGG. avea şi el relaţii pe SRI şi finanţe, poliţie Constanţa. Erau mari şefi şi probabil că mi-a spus cine erau dar nu mai ţin minte dar nu vreau să mint. Niciodată nu au fost întâlniri la care să ne fi întâlnit toţi, MMMMMMMMMMMMMMM., LLLLLLLLLLLLLLL., J. cu NNNNNNNNNNNNNNN. B. ştia de aceste persoane dar nu a vrut să îşi mai bată capul cu ei pentru că dacă faci o afacere nu o faci cu zece persoane. Clienţi găseai 1000 dar nu voiai să afle toţi. Căutai să ţii afacerea închisă. Atunci când afacerea s-a făcut, s-a făcut cu J., LLLLLLLLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNNNN., G.

NNNNNNNNNNNNNNN. ştia despre J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. A mai făcut afaceri cu J. Dl. J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. ştiau de la mine că lucrează cu B. Le-am spus acestora, respectiv lui B. că lucrez cu aceşti clienţi şi că nu îmi mai trebuie alţii.

Li s-a spus lui J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. când au venit la întâlnire că motorina pe care o primesc este fără accize şi tva. Spre exemplu, J. a luat fără accize de când îl ştiu eu de 20 de ani. 80% a lucrat fără accize. La acea întâlnire am fost eu să vorbesc cu J., cu I. care îmi era prieten la acel moment şi le-am spus că este motorină la preţ bun şi să ia cât de multă. Şi J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. se băteau pe motorină. Când ai un preţ sub preţul de la rafinărie cu câteva mii de RON la litru, este evident că preţul este fără accize şi TVA.

Le-am zis lui J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. că urmează să vorbească cu G. care se ocupa cu plăţile şi cu banca. Vorbeau între ei, negociau preţuri. Cel mai mult, G. vorbea cu J. Eu vorbeam şi cu LLLLLLLLLLLLLLL. şi cu J. dar mai mult cu LLLLLLLLLLLLLLL., o dată pe zi sau la două, trei zile. Preţul era dat de NNNNNNNNNNNNNNN. dar la două, trei zile preţurile şi urcă şi coboară şi de aceea trebuia modificat preţul.

Se mai făceau întâlniri la o săptămână două mai mult la Bucureşti. Veneau G., J. şi eu iar J. cerea un preţ bun de tot pentru el şi facturi foarte multe, 40 de facturi cel puţin pe lună se dădeau lui J. pentru că lua o cantitate mare de marfă. G. nu dorea întotdeauna să-i dea facturile lui J. pentru că exista o contabilitate. Nu am cunoscut-o pe cea care ţinea contabilitatea dar ştiu că era contabila lui G. care avea evidenţa tuturor firmelor.

PPPPPPP. era E., cel despre care am spus anterior că distribuia telefoanele şi scotea banii în numerar din bancă. Avea un director acolo la bancă, la un RRRRRRR. în Constanţa cu care se înţelegea şi îl lăsa să scoată sume mari de bani în numerar. Ştiu că toţi banii scoşi în numerar se duceau la HH.

XXXXXXXXXXXXXX. era şoferul lui B., îl vedeam mereu cu acesta. Era de faţă la discuţiile pe care le aveam cu B. referitoare la motorină dar îşi vedea de treabă, îşi vedea de ale lui, nu se băga în discuţii.

Niciodată nu i-am trimis acte lui NNNNNNNNNNNNNNN. şi nici nu mi-a trimis el mie.

Pe A. îl cunosc, este şoferul lui G. I s-a înfiinţat o firmă de către G. El a ştiut pentru ce era făcută firma dar a crezut că este ceva legal. G. spunea că îi făcea facturile pentru firma lui A. iar A. nu ştia circuitul facturilor. Aşa mi-a povestit G.

MMMMMMMMMMMMMMM., din câte ştiu de la şoferii mei cu care acesta vorbea, avea relaţii bune în port, băga maşinile primele, nu stăteau la coadă şi făcea actele.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat J.:

Întrebare: Vă menţineţi declaraţiile date anterior în cauză, de la urmărire penală şi de la Curtea de Apel? Răspuns: Menţin doar declaraţiile date astăzi pentru că aici am spus adevărul. Anterior, am dat declaraţii scurt şi am zis să mă mai gândesc pe viitor. Vedeam câtă minciună a fost în declaraţiile date în faţa instanţei în apel şi am vrut să spun adevărul. Întrebare: Aţi avut legat de prezenta cauză vreo convorbire cu dl. OOOOOOOOOOOOOOO., cu dl. J. în perioada de referinţă 2011 - 2012? Răspuns: Cred că vorbea mai mult G., nu cred că vorbea J.

La început, am avut eu întâlniri cu J., o întâlnire sau două, după care, timp de 8 luni, i-am spus că nu mă mai ocup eu ci se va ocupa doar G. Cu J. vorbeam mai rar, poate şi la 5, 6 luni. G. spunea că se întâlneşte cu el iar J. era disperat după facturi. J. îmi spunea să nu trebuiască să se mai roage pentru facturi pentru ca să deducă TVA. Întrebare: Este reală împrejurarea că, la percheziţia domiciliară au fost ridicate un număr de agende de la domiciliul dvs? Care era rolul acelor agende şi cine făcea însemnările? Răspuns:

Da. Şoferii când descărcau marfa, trimiteau lui G. un sms situaţia cantităţilor de motorină şi a banilor. G. îmi trimitea mie şi eu completam în caiet ca nu cumva să se întâmple ceva rău cu el sau cu mine. Trebuia să am şi eu un control pentru că erau banii mei. Fiecare dintre noi ţineau aceste date şi eu şi J. şi G. Am vrut să le aduc în faţa instanţei dar nu le-am mai găsit. G. avea caietele lui iar eu le aveam pe ale mele. Completam în ele plăţile pentru a avea o dublură. Întrebare: Există în acele agende ridicat cu ocazia percheziţiei menţiuni cu privire la SC R.

SRL şi J.? Răspuns: Da. există. Nu foloseam denumirea de SC R. SRL pentru ca la o percheziţie să nu se descopere cui se livrau combustibilii. Nu pomeneam nume în caiet niciodată. Caietul era împărţit în două pentru doi clienţi, J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. La mijloc era J. La început era LLLLLLLLLLLLLLL. Lucram cu ele zi de zi şi ştiam care, cine era. Nu mai ţin minte nici dacă scriam şi numele lui LLLLLLLLLLLLLLL. Întrebare: Aţi afirmat că preţul era fluctuant. În funcţie de ce se stabilea fluctuaţia? Care era criteriul? Răspuns criteriul de referinţă era preţul pieţei sub care scădeam cu o anumită sumă.

Preţul de referinţă era acela al PPPPPP., foarte rar de la ZZZZZZZZ. Spre exemplu, J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. aflau primii care este preţul. LLLLLLLLLLLLLLL. nu prea comenta dar J. spunea imediat că preţul de la PPPPPP. a scăzut şi cerea să scadă şi preţul pe care îl plătea el, diferenţa dacă era 1000, cu 1000 lăsam mai jos pe litru. Mă refer la RON vechi.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat I.: Întrebare: De înfiinţarea şi administrarea căror firme s-a ocupat G.? Răspuns: Toate firmele prin care se factura motorină. Nu avea treabă cu firma lui LLLLLLLLLLLLLLL. Aceasta era firma înfiinţată anterior. la fel şi SC R. SRL era o firmă veche. Întrebare: Aţi vorbit despre un avans care s-ar fi dat, în ce consta acesta? în bani sau marfă? Răspuns: Marfă dar şi bani pentru că aveam un "tampon" de bani la LLLLLLLLLLLLLLL. Întrebare: A participat vreodată LLLLLLLLLLLLLLL. la vreo întâlnire pe care aţi avut-o cu NNNNNNNNNNNNNNN., GGGGGGGGGGGGGGG.? Răspuns: Nu. Întrebare: Care era diferenţa între preţul de livrare al motorinei către LLLLLLLLLLLLLLL. şi J. şi preţul pieţei? Răspuns: Era vorba de câteva mii de ROL per litru.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat G.:

Întrebare: G. era cel care decidea el singur ce trebuie să facă sau executa ordinele pe care le primea de la dvs.? Răspuns: nu era niciun ordin. Eram împreună într-o afacere şi ştia ce are de făcut. El dorea să preia toate problemele mele şi să se ocupe de absolut tot pentru că aşa câştiga bani. Eu în acea problemă am avut probleme cu capul în sensul că exista o tumoare.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat MMMMMMMMMMMMMMM.:Întrebare: aţi efectuat transportul pentru SC P. SRL între CCCCC. şi SC O. SRL? Răspuns: Nu. SC P. SRL primea banii dar nu avea treabă cu transportul. Primea bani pentru că era autorizat să ia marfă. Am făcut transporturi de la CCCCC. la SC O. SRL pentru SC P. SRL REVIN şi arăt că nu pot să ştiu pentru că nu făceam eu actele şi nu mă ocupam eu de asta.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat M.:Întrebare: Ştiaţi că doamna M. ţinea contabilitatea firmei SC O. SRL? Răspuns: Nu, nu ştiam dacă ţinea sau dacă era angajată acolo. Nu cunosc.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat H.: Întrebare: care erau preţurile despre care aţi vorbit anterior cu referire la PPPPPP. şi ZZZZZZZZ., preţuri de staţie sau de rafinărie? Răspuns: Preţuri de rafinărie Întrebare: Dacă preţul fixat de dl. NNNNNNNNNNNNNNN. era un preţ impus de vânzare sau un preţ la care dvs. vă puneaţi un adaos comercial? Răspuns: Da. îmi puneam un adaos comercial. Întrebare: aţi menţionat în declaraţie că puteaţi să găsiţi nenumăraţi clienţi dar v-aţi limitat la J.

şi LLLLLLLLLLLLLLL., care au fost motivele pentru care aţi ales aceste persoane şi firmele lor? Răspuns: Pentru că LLLLLLLLLLLLLLL. îmi era atunci prieten şi aveam bani la el. Pe J. îl ţineam ca pe o roată de rezervă. Când nu făcea faţă LLLLLLLLLLLLLLL. să descarce, să dea banii, trebuia să dau surplusul de marfă unei alte persoane. Anterior cu J. avusesem afaceri tot cu produse petroliere. G. era cel care dirija marfa şi îi dădea combustibilul în raport de cum aveau loc să descarce în bazinele din staţiile lor LLLLLLLLLLLLLLL.

şi J. Întrebare: Înainte de a se începe această afacere cu motorină au fost discuţii prealabile cu domnii J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. relativ la provenienţa mărfii? Răspuns: Nu, nu a fost nicio discuţie. Am spus înainte de faptul că au fost discuţii cu J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. cu privire la cumpărarea mărfii şi la preţul acesteia. Întrebare: Cum l-aţi cunoscut pe GGGGGGGGGGGGGGG.? Răspuns: Pe GGGGGGGGGGGGGGG. l-am cunoscut prin intermediul lui NNNNNNNNNNNNNNN. Ştiu că era şi GGGGGGGGGGGGGGG. asociat pe antrepozitul fiscal. Întrebare:

Precizaţi dacă cunoaşteţi cine se ocupa de documentaţia care însoţea livrările de motorină pentru SC R. SRL şi SC Q. SRL ? Răspuns: G. care se ocupa inclusiv de certificatele de calitate pentru că J. dorea să-i vină "ca la carte" certificatele? Intrau banii la G. şi de acolo, G. trimitea banii la SC P. SRL care cumpăra marfa din port fără acciză şi o parte din banii care veneau de la mine şi din care se forma câştigul plecau în Dubai. Câştigul se forma astfel: se forma un preţ, de exemplu 54.000 RON costa motorina la rafinărie, B. mi-o vindea mie cu 47.000/48.000/litru RON vechi.

În continuare, se făcea preţ pentru J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. Acest preţ se plătea lui NNNNNNNNNNNNNNN. Eu plăteam pentru cel puţin o mie de tone, niciodată mai puţin, poate că a fost şi mai puţin dar foarte rar. Eu calculam transportul, motorina, salariile şi puneam 2.000/3.000 de RON în plus maximum per litru pentru a rămâne un preţ sub piaţă. Motorina când se lua de la rafinărie, se lua la jumătate de preţ de către B. Preţul de pe poarta rafinăriei nu era un preţ în care se includeau accizele şi tva-ul pentru cel care cumpăra în regim de antrepozit.

Nu ştiu care era câştigul lui NNNNNNNNNNNNNNN. Spre exemplu, dacă NNNNNNNNNNNNNNN. ar fi luat motorina la 30.000 de RON de la rafinărie, fără accize şi TVA şi ea se vinde la 60000 în rafinărie iar el mi-o vindea mie la 53.000/litru iar 22.000/23.000 de RON era câştigul lui per litru. La rândul său, mai împărţea şi altora. Preţul la care mi-o vindea mie nu includea accizele şi TVA-ul. Revin şi precizez că atunci când îmi vindea mie era inclusă şi acciza, poate exista o diferenţă la TVA.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat H.: Întrebare: Marfa transportată către SC R. SRL şi SC Q. SRL conţinea acciză plătită către stat? Răspuns: Nu, niciodată. Vreau să mai declara că în această afacere eu am fost cel păgubit. Mie mi-au mai rămas nişte bani la J., respectiv 53 miliarde 400 de milioane de RON vechi iar la I. 292 de miliarde de RON vechi din care scad 97 de miliarde de ROL plus încă vreo 23.400.000.000 ROL care sunt blocaţi. Altfel spus, eu nu am luat niciun leu din toată această afacere.

Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2018, în baza art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea apelantului intimat inculpat H. şi a apelantului intimat inculpat J.

A încuviinţat proba cu înscrisuri formulată de către apelantul intimat inculpat I., constatând-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

A încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere formulată de către apelantul intimat inculpat H., constatând-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

A încuviinţat cererea formulată de către apelantul intimat inculpat E. de audiere a acestuia.

A respins proba solicitată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. constând în audierea martorilor HH. şi M.

A emis adresă la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru apelanta intimată inculpată M? Inculpat H. a declarat următoarele:Doresc să fac anumite completări la declaraţia anterioară. Doresc să precizez ce prejudiciu mi-a adus mie B. Uitasem ce pagubă mi-a pricinuit. B. mi-a adus o sută de miliarde pagubă din afacerea cu motorină şi anterior, a avut să-mi dea 18 miliarde plus 26 de miliarde şi plus 37 de miliarde. Când lucra cu motorină B., de când mă cunosc eu cu acesta din 2006, am fost legat de el pentru că eu am avut mereu afaceri cu el cu motorină şi trebuia să-mi scot banii de la el. Normal că trebuia să stau lângă el pentru a-mi obţine banii pe care îi investisem. Mereu afacerile cu NNNNNNNNNNNNNNN. au fost în pagubă. Sumele la care am făcut referire, reprezintă avansul pe care l-am plătit eu pentru motorina de la B. Acesta îmi oferea motorină de peste tot. Spre exemplu, mi-a dat multă motorină din PPPPPP.

Referitor la J. doresc să mai adaug următoarele: Toată lumea mergea la el să le dea marfă fără acciză. Le mai dădea uleiuri? Inculpatul J. a declarat următoarele: Referitor la acuzaţiile care mi se aduc de H. atât cu privire la mine cât şi cu privire la societatea pe care o administrez, aş dori să fac anumite precizări: Toate afirmaţiile făcute sunt mincinoase şi neadevărate. Nu l-am cunoscut pe H. şi nici nu am făcut afaceri cu acesta cu produse petroliere sau orice fel de afaceri. Aşa cum am arătat în declaraţiile anterioare, în anii 2001 sau 2002, OOOOOOOOOOOOOOO. a făcut transport pentru un furnizor al societăţii SC R. SRL OOOOOOOOOOOOOOO. nu mi-a oferit niciodată motorină spre vânzare. Singura persoană cu care am discutat exclusiv a fost dl. G. În vara anului 2011, G. şi cu şoferul dânsului, cred că dl. A. se numeşte, au venit la sediul societăţii SC R. SRL din Sibiu, fapt recunoscut şi de G. şi de A., ocazie cu care, am stabilit cu G. preţul, modul de livrare şi când spun modul de livrare mă refer la sensul în care transportul este asigurat de firma pe care o reprezintă dumnealui. Tot atunci, respectiv în vara anului 2011, mi-a prezentat şi actele societăţii pe care o reprezenta. Preţul oferit de G. era preţul pieţei, fapt pentru care am şi depus acum la dosar facturi de la alţi furnizori din acea perioadă care aveau preţul la fel sau poate cu câţiva bani mai puţin decât G. Două avantaje am avut pentru faptul că am colaborat cu G., respectiv transportul asigurat de acesta şi plăteam marfa după, la maximum 30 de zile de la livrare. Nu preţul era principalul atu din moment ce exista pe piaţă marfă la fel sau mai ieftină. Preţul era stabilit faţă de ZZZZZZZZ. şi nu de PPPPPP., cum afirma H. şi era cu 4 sau 5 bani mai jos decât preţul de listă al ZZZZZZZZ. Una este preţul de producţie, de cost şi alta este preţul de listă. Preţul de listă este preţul oricărui comerciant fie rafinărie, fie importator care cuprinde şi adaosul său comercial, la care poate face reduceri, în raport de cantitatea cumpărată. Niciun comerciant nu poate vinde sub preţul de cost.

Am depus la dosar contract din aceeaşi perioadă încheiat de SC R. SRL cu producător în care se acordă discount cred că de la 10 la 30 de bani, în funcţie de cantitate.

Referitor la dl. OOOOOOOOOOOOOOO., menţionez că l-am întâlnit o singură dată la restaurantul CCCCCCCCC. din centrul Bucureştiului, chiar lângă Ateneu. La acea întâlnire, dl. G. era însoţit de dl. OOOOOOOOOOOOOOO. şi mi-a spus la întâlnire că dânsul îl ajută cu transporturile pe G.

În legătură cu acuzaţia conform căreia ceream 35 - 40 de facturi în avans pentru a nu plăti TVA, precizez că nu este adevărat. Decontul de TVA se face la sfârşitul lunii, pe baza facturilor de achiziţie şi a facturilor de livrare şi a altor documente justificative care reflectă realitatea operaţiunilor economice. SC R. SRL a avut şi are la depozit un program de gestiune electronică. Orice marfă intrată sau ieşită din depozit se evidenţiază automat în stocul faptic şi scriptic. De exemplu, cu un singur clic din birou puteai vedea litri pe fiecare bazin şi temperatura motorinei pe fiecare bazin.

Nu am cerut nimănui, niciodată de 22 de ani de când deţin SC R. SRL, facturi în avans. Acest lucru ar fi însemnat ca şi contabilii din firmă să introducă acte fictive în contabilitate, ceea ce ar fi cu totul ilegal.

Cu privire la acuzaţia că furam motorină, arăt că în conformitate cu declaraţiile şoferilor, aceştia alimentau din cisternă în rezervoare. După câteva livrări care erau minus marfa din cisternă faţă de factură, i-am comunicat lui G. cu eu nu pot să iau marfa aşa. I-am propus, dacă este de acord şi a fost să fie cântărită marfa la unul dintre cântarele aflate aproape de depozitul SC R. SRL Le cântăream, le dădeam la şoferi bonul de cântar să justifice şi dl. G. îmi factura cantitatea care s-a primit efectiv în depozit. Cu sistemul acela de gestiune nu se putea spune că sunt spre exemplu 1.000.000 de litri în depozit şi în acte să fie 900.000. S-au făcut nenumărate controale la firmă şi s-au verificat stocurile din birou pe baza programului electronic de gestiune.

Referitor la rapoartele de încercare, precizez că aceste rapoarte care se emit de producători, importatori, se emit în baza unor analize de laborator care atestă calitatea produsului, în speţă, motorină EURO 5, fapt necontestat de nimeni. Nu înţeleg cum şi de ce G. ar fi falsificat rapoartele din moment ce marfa era EURO 5. Rapoartele de încercare nu au nicio treabă cu acciza, respectiv dacă este plătită sau nu. Rapoartele se referă strict la calitatea produsului.

Nu am avut relaţii de afaceri cu OOOOOOOOOOOOOOO. sau convorbiri telefonice ci exclusiv cu G. Din păcate, procurorii DNA nu au pus convorbirile mele cu G. pentru că în acest fel erau foarte multe lucruri clarificate. În 10 luni, am vorbit de multe ori cu G. Nu îmi permit să mint că nu aş fi vorbit. Relaţia mea cu dânsul a fost una normală de afaceri, la fel şi cu reprezentanţii altor firme.

Cu privire la B., precizez că nu l-am cunoscut şi nici nu am făcut afaceri cu acesta.

Referitor la afirmaţia potrivită căreia "mă băteam pe motorină cu LLLLLLLLLLLLLLL.", precizez că firma SC R. SRL are un depozit autorizat de peste 1 milion de litri. Am depus la dosar stocurile din perioada respectivă şi se poate observa că cel mai puţin am avut circa 700.000 de litri iar cel mai mult, cred că peste un milion de litri. Nu aveam niciun motiv să fiu îngrijorat sau să mă bat pe motorină pentru că dacă nu venea dânsul să-mi aducă marfă, veneau alţi furnizori. Menţionez faptul că inclusiv şoferii care au transportat motorina, au declarat că stăteau la depozit şi 2, 3 zile până să îi descărcăm pentru că nu aveam unde, fiind plin depozitul.

Firma SC R. SRL am înfiinţat-o în 1996. Datorită cifrei de afaceri, a ajuns pe lista marilor contribuabili şi datorită taxelor şi impozitelor pe care le-am plătit la stat. Menţionez faptul că niciodată nu am rămas dator la stat.

OOOOOOOOOOOOOOO. a mai afirmat că evitam să plătesc TVA-ul. După ce DNA mi-a blocat conturile, SC R. SRL a plătit taxe şi impozite la stat de circa 7,8 milioane de RON din care TVA, circa 3 milioane, 3 milioane jumătate. Chiar şi cu conturile blocate am plătit toate dările la stat. Aveam clienţi care trebuiau să-mi plătească şi le solicitam să plătească către stat pentru SC R. SRL taxele şi impozitele.

Adaosul meu brut, astfel cum s-a văzut şi din expertiza contabilă era de 19 bani la litru dintre care dacă plăteam taxe şi impozite la stat, TVA şi cheltuieli mai rămâneam cu 5 bani profit.

Aş fi curios cum domnul OOOOOOOOOOOOOOO. a pornit o afacere cu aproximativ 430.000 de euro după spusele sale şi după un an, a găsit datornici în urma afacerii cu sume de circa 40 de miliarde de RON, însemnând 9 milioane de euro.

Toată contabilitatea, toate actele celorlalte firme, s-au refăcut după contabilitatea SC R. SRL, ceea ce dovedeşte că am o contabilitate legală şi reală, fiind consemnate stocurile, intrările şi ieşirile reale. Compartimentul contabil era compus din 4 persoane, 3 contabili adjuncţi şi un contabil şef care erau permanent la firmă.

Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat A.: Întrebare: Dacă A. a participat la discuţii privind preţul negociat cu G. verbal sau telefonic? Răspuns: Aşa cum am afirmat în cuprinsul acestei declaraţii, eu nu l-am văzut la momentul 2011 pe A., am aflat abia cu ocazia procesului că G. venise la o întâlnire cu şoferul, respectiv A. A fost vorba de o singură întâlnire la Sibiu, prima întâlnire. Referitor la această întâlnire, dacă aş fi vorbit cu OOOOOOOOOOOOOOO. la începutul afacerii, ce rost ar mai fi avut să îl trimită pe G. la întâlnire cu mine, la Sibiu?

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2018, Înalta Curte a încuviinţat cererea formulată de către apelantul intimat inculpat B. de emitere a unei adrese către Camera Consultanţilor Fiscali în vederea verificării situaţiei expertului BBBBB.

A emis adresă către Camera Consultanţilor Fiscali pentru a comunica data la care doamna expert BBBBB. a dobândit calitatea de consultant fiscal, respectiv dacă anterior acestei date au mai fost perioade în care a avut calitatea de consultant fiscal, precum şi, în această din urmă situaţie, motivul pentru care i-a încetat calitatea.

A încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de către apelantul intimat inculpat D., pe care o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

A încuviinţat cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public de amânare a judecării cauzei pentru a efectua verificări cu privire la calitatea doamnei expert BBBBB.

A încuviinţat cererea formulată de apelantul intimat inculpat E. de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ales.

A menţinut delegaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat E.

A încuviinţat cererea formulată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată M. de amânare a judecării cauzei pentru a pregăti apărarea.

A fost reaudiat inculpatul J., care a declarat următoarele:

Doresc să fac anumite completări la declaraţia anterioară. Doresc să precizez ce prejudiciu mi-a adus mie B. Uitasem ce pagubă mi-a pricinuit. B. mi-a adus o sută de miliarde pagubă din afacerea cu motorina şi anterior, a avut să-mi dea 18 miliarde plus 26 de miliarde şi plus 37 de miliarde. Când lucra cu motorina B., de când mă cunosc eu cu acesta din 2006, am fost legat de el pentru că eu am avut mereu afaceri cu el cu motorină şi trebuia să-mi scot banii de la el. Normal că trebuia să stau lângă el pentru a-mi obţine banii pe care îi investisem. Mereu afacerile cu NNNNNNNNNNNNNNN. au fost în pagubă. Sumele la care am făcut referire, reprezintă avansul pe care l-am plătit eu pentru motorina de la B. Acesta îmi oferea motorină de peste tot. Spre exemplu, mi-a dat multă motorină din PPPPPP.

În ceea ce îl priveşte pe H. acesta a mai declarat la data de 28 noiembrie 2018: Doresc să mai fac unele precizări. Motorina la preţul pieţei nu a existat niciodată şi în primul rând, luam mai ieftin motorina cu 3, 4 mii ROL/litru şi niciodată la 30 de zile nu a fost făcută plata.în primul rând, referitor la faptul că B. şi J. s-au cunoscut înainte şi au avut afaceri, precizez că pe data de 6 iulie 2011, când am fost chemaţi la Parchet, pe data de 6 iulie s-au ridicat 26 de maşini de marfă care a fost dusă la J., în jur de 17, 18 maşini iar acesta nu a primit nicio factură. S-a înregistrat cu facturile avans? Sau şi-a făcut o intrare fictivă? în primul rând, bon de cântar nu a dat niciodată şoferilor. Marfa se descărca şi în depozitul lui şi în maşinile lui J.

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2018, Înalta Curte a admis pentru inculpatul B. Hotărârea nr. 1909/2012 a Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Decizia nr. 916 a Curţii Constituţionale, apreciind că sunt utile, pertinente şi concludente în soluţionarea cauzei.

A respins înscrisul privind răspunsul către o persoană fizică referitoare la calitatea de consultant fiscal a expertului BBBBB., având în vedere că la dosarul cauzei s-a remis un răspuns oficial de la Camera Consultanţilor Fiscali.

A dispus efectuarea unei expertize cu obiectivele stabilite la punctele. 7 şi 8 din Raportul de expertiză contabilă judiciară din faza de urmărire penală, fiind singurele în care predomină aspectul de fiscalitate, celelalte fiind elemente de contabilitate, stabilind aşadar următoarele obiective:

1) Dacă s-a omis înregistrarea în contabilitate a veniturilor din livrările de motorină Euro 5, dacă în această modalitate s-au denaturat veniturile, cheltuielile, rezultatul exerciţiului elementului de activ şi de pasiv, inclusiv contul de accize datorate bugetului de stat şi cuantumul acestor denaturări pentru fiecare element în parte.

2) Valoarea pagubei în dauna bugetului de stat constând în valoarea accizelor la produsul motorină Euro 5 TVA impozit pe profit, ţinându-se cont de toate denaturările constatate prin răspunsurile formulate la întrebările din faza de urmărire penală/cercetarea judecătorească.

A emis adresă către autoritatea competentă pentru a comunica numele şi datele de contact a trei experţi judiciari contabili care au şi calitatea de consultant fiscal, putând efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judiciare.

A pus în vedere inculpaţilor J. şi B. ca, la termenul acordat în cauză în vederea desemnării unui expert, să prezinte numele şi dovada dublei calităţi a persoanelor solicitate ca participanţi la efectuarea expertizei în calitate de expert contabil, care să aibă calitatea de consultant fiscal.

A luat act de faptul că apelantul intimat inculpat E. este de acord să fie asistat în continuare de către apărătorul desemnat din oficiu şi că nu mai doreşte să îşi angajeze un avocat.

De asemenea, a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2018, Înalta Curte a amânat judecarea cauzei şi acordă termen la data de 23 ianuarie 2019, pentru discutarea chestiunilor legate de probă privind efectuarea noii expertize dispusă prin încheierea din data de 11 decembrie 2018.

A desemnat în vederea efectuării expertizei tehnice contabile pe expertul GGGGGGGGGGGGG. şi a transmis acestuia adresă cu obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2018.

A stabilit termen preparatoriu la data de 9 ianuarie 2019, ora 14:30, Sala Secţiilor Unite, pentru ca expertul să comunice dacă există dificultăţi în efectuarea expertizei dispuse.

De asemenea, a stabilit termen limită pentru efectuarea expertizei la data de 20 ianuarie 2019.

A stabilit onorariu provizoriu pentru efectuarea expertizei în cuantum de 1.000 de RON, care este înaintat din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A luat act că inculpaţii J., SC R. SRL şi B., prin apărători aleşi, au adus la cunoştinţa instanţei numele experţilor parte ce vor participa la efectuarea expertizei, respectiv experţii UUUUUUUUUUUUU. - pentru J. şi SC R. SRL, VVVVVVVVVVVVV. - pentru B. şi WWWWWWWWWWWWW. - pentru SC O. SRL

A emis adresă către Baroul Bucureşti pentru a comunica dacă apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată SC U. SRL deţine şi specializarea insolvenţă, iar în caz negativ, s-a solicitat să se desemneze un avocat din oficiu cu această specializare.

Prin încheierea din data de 9 ianuarie 2019, Înalta Curte a constatat că la dosarul cauzei s-a depus o notă de evaluare a onorariului expertizei contabile de către expertul desemnat de instanţă, GGGGGGGGGGGGG. şi a pus în vedere acestuia să transmită un desfăşurător privind descrierea activităţilor realizate şi să precizeze totalul onorariului având în vedere că din conţinutul notei rezultă neconcordanţe între total onorariu şi total onorariu solicitat.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

A amânat judecarea cauzei şi acordă termen la data de 12 februarie 2019, ora 13:00, Sala secţiei penale, pentru discutarea, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, a raportului de expertiză fiscală.

A luat act de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către expertul fiscal GGGGGGGGGGGGG., termenul propus de către acesta pentru finalizarea expertizei, respectiv data de 04 februarie 2019, precum şi de punctul de vedere depus de către apelantul inculpat B., prin apărător ales, cu privire la expertiza fiscală.

A stabilit un nou termen pentru depunerea raportului de expertiză fiscală, dar şi a eventualelor obiecţiuni formulate de către experţii parte, la data de 6 februarie 2019, ora 12:00, constatând că termenul limită pentru efectuarea expertizei stabilit la data de 20 ianuarie 2019

Referitor la onorariul expertului fiscal, a prorogat stabilirea acestuia ulterior depunerii raportului de expertiză.

S-a comunicat tuturor părţilor, în format electronic, raportul de expertiză fiscală şi eventualele obiecţiuni depuse de experţii parte, în măsura în care se vor depune la dosarul cauzei adresele de e-mail.

Prin încheierea din data de 12 februarie 2019, Înalta Curte a amânat judecarea cauzei şi a acordat termen la data de 4 martie 2019, ora 10:00, Sala secţiei penale, pentru soluţionarea eventualelor obiecţiuni depuse la raportul de expertiză fiscală.

A luat act de cerere de recuzare a expertului desemnat de către instanţă formulată de inculpatul B. prin avocat ales, ulterior momentului la care a fost finalizat raportul de expertiză, însă, având în vedere conţinutul acestei cereri, o califică ca fiind obiecţiuni la raportul de expertiză.

A luat act de împrejurarea că experţii - parte nu şi-au depus propriul punct de vedere cu privire la raportul de expertiză, precum şi de faptul că aceştia solicită un nou termen în vederea depunerii punctului de vedere referitor la expertiză precum şi a eventualelor obiecţiuni, şi stabileşte termen pentru depunerea punctului de vedere referitor la raportul de expertiză fiscală precum şi a eventualelor obiecţiuni de către experţii - parte, pentru data de 1 martie 2019. A pus în vedere experţilor parte să depună punctul de vedere referitor la raportul de expertiză fiscală precum şi a eventualelor obiecţiuni până la data de 1 martie 2019.

Prin încheierea din data de 4 martie 2019, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL

A amânat judecarea cauzei şi a acordat termen la data de 19 martie 2019, ora 12:00, Sala M.3-mezanin? Instanţa a luat act că s-a formulat o nouă cerere din partea experţilor parte în vederea amânării cauzei pentru a depune punctul de vedere, motivată de faptul că este necesar să studieze un număr mare de documente, solicitând în acelaşi timp să se efectueze demersuri de către instanţa de judecată pentru administrarea unor declaraţiile fiscale de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Având în vedere faptul că materialul documentar care necesită a fi studiat pentru fundamentarea opiniilor experţilor parte, dar şi intervalul de timp trecut de la încuviinţarea expertizei (3 luni), Înalta Curte a admis cererea experţilor parte privind amânarea cauzei în vederea depunerii concluziilor proprii şi acordă un ultim termen în vederea depunerii acestora, dar a eventualelor obiecţiuni la raportul anterior? Instanţa a adus la cunoştinţă faptul că, în ipoteza în care nu se vor depune până la acest ultim termen concluziile experţilor parte sau obiecţiunile la raportul de expertiză, această omisiune a experţilor parte poată să fie evaluată în coroborare cu celelalte probe administrate şi poate conduce la o concluzie cu privire la motivul pentru care s-a dispus expertiza, şi anume credibilitatea concluziilor în materie de fiscalitate.

A pus în vedere experţilor parte să depună punctul de vedere referitor la raportul de expertiză fiscală precum şi a eventualelor obiecţiuni la expertiza întocmită în cauză până la data de 15 martie 2019.

În ceea ce priveşte cererea formulată de experţii parte privind administrarea unor documente de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte a constatat că în raport de stadiul procesual al cauzei şi de obiectivele expertizei, aşa cum au fost dispune anterior, alte documente, în afara celor deja avute în vedere la efectuarea expertizei, nu sunt necesare a fi solicitate de către instanţă, motiv pentru care respinge cererea experţilor în acest sens.

Prin încheierea din data de 19 martie 2019, Înalta Curte a amânat judecarea cauzei şi a acordat termen la data de 27 martie 2019, ora 09:00, Sala M3.

Pentru a se lua cunoştinţă despre conţinutul opiniilor separate depuse la data de 19 martie 2019 instanţa a încuviinţat cererile de amânare a cauzei formulate de către reprezentantul Ministerului Public, de către apărătorii apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi J.

A pus în vedere părţilor că la termenul acordat în cauză se vor discuta şi aspectele invocate în ceea ce priveşte expertiza şi calificate la un termen anterior de către instanţă ca obiecţiuni la raportul de expertiză.

De asemenea, a adus la cunoştinţa părţilor faptul că procedura prevede două posibilităţi legale în raport de concluziile care se vor formula cu privire la opiniile separate şi obiecţiunile formulate la raportul de expertiză redactat de către expertul desemnat de către instanţă, respectiv administrarea în continuare de probe sau declararea ca terminată a cercetării judecătoreşti. Aşadar, în situaţia în care apărarea apreciază că mai există probe de formulat, instanţa a pus în vedere avocaţilor să formuleze în scris cererile până la data de 22 martie 2019 pentru a da posibilitatea atât celorlalte părţi, reprezentantului Ministerului Public, dar şi instanţei de judecată să ia cunoştinţă despre conţinutul acestora.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 martie 2019, Înalta Curte a menţinut măsurile preventive dispuse în cazul inculpaţilor B. şi SC CC. SRL şi a stabilit pronunţarea la data de 09 aprilie 2019, când, având nevoie pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 15 aprilie 2019, când a pronunţat prezenta hotărâre.

La termenul de judecată din data de 27 martie 2019, Înalta Curte, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepţii de invocat, a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor. Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt cuprinse în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Motivele de apel formulate în prezenta cauză au vizat: omisiunea motivării sentinţei instanţei de fond, nulitatea probelor provenind din supravegherea tehnică şi consecinţele asupra vinovăţiei inculpaţilor; incidenţa principiului ne bis în idem cu privire la cauza prezentă în raport de soluţiile instanţelor care au pronunţat deja condamnarea unor inculpaţi; lipsa de previzibilitate a legii în raport de faptul că unii dintre inculpaţi au avut calitatea de martor în cauze distincte deşi situaţiile de fapt erau similare cu cea care a determinat acuzarea lor în cauza prezentă; nevinovăţia inculpaţilor; individualizarea pedepselor; nulitatea expertizei financiar contabile; modul în care a fost soluţionată acţiunea civilă.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de către CC. referitor la măsura preventivă, Înalta Curte reţine că acesta a fost cenzurat în contestaţiile exercitate împotriva încheierilor prin care măsura a fost dispusă şi, ulterior, menţinută şi nu reprezintă o critică de natură a fi analizată de instanţa de control judiciar a sentinţei.

Analizând criticile formulate, instanţa de apel constată specificul unei căi de atac devolutive, cum este cea de faţă, care permite administrarea de probe noi, de natură să schimbe elementele situaţiei de fapt care a fundamentat trimiterea în judecată şi condamnarea. Totodată, instanţa de apel constată şi că soluţia instanţei de fond a fost în concordanţă cu probele administrate de Curtea de apel, iar măsurile procesuale luate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti cu privire la libertatea persoanelor acuzate au fost consecvente cu materialul probator la care au avut acces judecătorii la momentele procesuale respective. În consecinţă, pronunţarea unor soluţii diferite în calea de atac a apelului faţă de cele din hotărârea instanţei de fond:

- reprezintă consecinţa directă a deciziilor Curţii Constituţionale a României în ceea ce priveşte mijloacele de probă provenind din supravegherea tehnică realizată de Parchet cu sprijinul SRI, precum şi asupra mandatelor de securitate naţională emise în considerarea indiciilor săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală;

- reprezintă consecinţa administrării unor probe noi în apel, la care instanţa de fond nu a avut acces, şi anume declaraţia dată de N. în cursul cercetării judecătoreşti în apel şi expertiza criminalistică privind semnăturile de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, cu referire la semnătura lui C.

În cursul judecăţii, inclusiv în cursul soluţionării apelului, au intervenit mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, care vizează legalitatea probelor administrate şi a actelor efectuate în cursul procesului penal (Deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017, 91/2018, 26/2019). Curtea Constituţională a României a pronunţat deciziile în materia supravegherii tehnice, majoritatea deciziilor fiind pronunţate ulterior sentinţei date de către instanţa de fond.

Deciziile menţionate anterior au determinat în mod esenţial soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la acuzaţiile privindu-i pe K. şi L. Deciziile Curţii Constituţionale au influenţat doar soluţiile referitoare la aceşti inculpaţi, deoarece K. şi L. au fost trimişi în judecată avându-se în vedere un material probator decurgând în principal din comunicările dintre inculpaţi sau dintre inculpaţi şi martori, astfel încât nulitatea acestui tip de probe lasă fără suport probatoriu acuzaţiile. Pronunţarea soluţiei de condamnare în ceea ce îi priveşte pe K. şi L. este motivată de instanţa de fond prin elemente de fapt referitoare la existenţa unei protecţii asigurate de K. şi L. Conform acuzaţiei, în lipsa acestei protecţii, B. şi SC O. SRL nu ar fi putut desfăşura activitatea de evaziune fiscală. Protecţia la care s-a referit instanţa de fond a fost motivată în sentinţa de condamnare prin discuţii telefonice şi mesaje scrise dintre B. şi KK., între L. (discuţie de pe terminalul mobil folosit de B.) şi KK., între K. şi KK., respectiv de probele constând în întâlnirile dintre KK., LL., K. şi L., B. coroborate cu aspectele de ordin cronologic privind măsurile solicitate de Curtea de Conturi a României şi măsurile dispuse de ANAF şi ANV cu privire SC O. SRL, astfel cum se va dezvolta în cele ce urmează.

Spre deosebire de situaţia juridică privindu-i pe K. şi L., indicii privind faptele celorlalţi inculpaţi persoane fizice şi persoane juridice B., HH., D., F., E., G., H., I., J., M., A., SC O. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL,. SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD., SC EE. SRL, SC GG. SRL au fost cunoscute de autorităţi prin mijloace independente şi anterioare interceptării convorbirilor dintre inculpaţi, de exemplu, după cum rezultă din Rechizitoriu, ca urmare a Notei nr. x a Curţii de Conturi a României transmisă inculpatului K. în luna iunie 2009, precum şi ca urmare a notei întocmită de Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific din data de 26 ianuarie 2011, moment la care asociaţi ai SC O. SRL erau HH. şi C., iar administrator B., potrivit căreia "din analiza documentelor existente la dosarul de autorizare, se constată că societatea dispune de o instalaţie de distilare atmosferică iar materia primă care poate fi prelucrată era ţiţeiul. Produsele care se obţin cu această instalaţie din prelucrarea ţiţeiului erau CMO 1, CMO 2, CLG şi altele. Faţă de cele de mai sus, considerăm că operatorul economic nu poate prelucra deşeuri de reziduuri petroliere cu instalaţia de care dispune în plus nu a prezentat un manual de proceduri care să cuprindă fluxurile tehnologice de producţie".

Situaţia de fapt la care se referă acuzarea în rechizitoriu se desfăşoară cronologic între mai 2011 şi iunie 2012. Primul proces-verbal de sesizare din oficiu în cauza prezentă are data de 1 martie 2012, iar mandatele de supraveghere, respectiv mandatele de siguranţă naţională se situează în ultima parte a anului 2011 şi în anul 2012, astfel încât apare ca evident că nota Curţii de Conturi a României din iunie 2009 şi nota Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific din data de 26 ianuarie 2011, care descriu indicii cu privire la activitatea de evaziune fiscală sunt anterioare şi independente de probele provenind din mandate. Analiza dosarului arată că faptele la care se referă cele două note menţionate mai sus au fost probate de acuzare în principal prin expertiza actelor contabile, prin declaraţiile unor inculpaţi care au recunoscut circuitul evazionist, declaraţii susţinute de martorii care au descris existenţa unui grup de persoane:

- care s-a organizat în scopul de a induce în eroare organele statului cu privire la achiziţionarea de motorină euro 5 în regim suspensiv de plată a accizelor în scopul producerii de combustibil slab accizabil, dar care ulterior a fost vândută ca atare fără prelucrare tehnologică către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile);

- care în acelaşi scop menţionat mai sus a înfiinţat societăţi fantomă în numele cărora s-a derulat circuitul evazionist constând în achiziţii şi transport fictive de ţiţei în scopul prelucrării motorinei, proces tehnologic fictiv de prelucrare a motorinei, vânzări fictive şi transport fictiv de combustibil aparent produs în antrepozit, transportul şi vânzarea motorinei la staţiile de benzină (ascunderea sursei impozabile);

- care nu a evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate-vânzarea de motorină Euro 5, dar a evidenţiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale şi operaţiuni fictive (aferente fabricării produselor finite, producţiei de combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip navo 1 şi 2 în cadrul SC O. SRL, producţie care avea un caracter fictiv şi reprezenta un mijloc de punere în executare a actelor de evaziune fiscală), grup care a retras din conturile bancare sume mari de bani primite ca preţ al combustibilului vândut (sume provenite din evaziunea fiscală), în numerar, sub motivul nereal al comerţului cu cereale şi care a folosit aceste sume în interesul membrilor grupării.

Nulitatea probelor decurgând din interceptări (în mod direct sau probe derivate) nu va influenţa, în acest caz, materialul probator, în aceeaşi măsură, ca în cazul inculpaţilor K. şi L., având în vedere probatoriul independent de interceptări şi indiciile săvârşirii faptelor de evaziune fiscală provenind din evaluări ale autorităţilor de audit financiar, probe având date anterioare interceptărilor, după cum se va analiza în secţiunea referitoare la motivele de apel privind nevinovăţia inculpaţilor.

În ceea ce îl priveşte pe N., inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate de curtea de apel, astfel că instanţa de fond nu a cunoscut aspectele de fapt care infirmau interpretarea dată probelor de către acuzare. În cursul cercetării judecătoreşti în apel inculpatul N. a arătat că întâlnirile cu B. aveau scopul de a obţine informaţii privind evaziunea fiscală. Pe baza acestei declaraţii au fost solicitate relaţii DIPI, iar adresa din 13 aprilie 2017 provenind de la Direcţia Generală de Protecţie Internă cu referire la Nota x din 30 mai 2011, desecretizată în apel (întocmită de către N. la momentul faptelor de care este acuzat) a scos în evidenţă, pentru prima dată în apel, faptul că au existat informaţii transmise DNA de către N. cu privire la persoane fizice care aveau relaţii de afaceri în CCCCC., ceea ce a dat o semnificaţie diferită de cea reţinută de instanţa de fond întâlnirilor dintre N. şi B. (recunoscute, de altfel, de ambii inculpaţi).

În ceea ce o priveşte pe C., expertiza criminalistică din cadrul cercetării judecătoreşti în apel (admisă prin încheierea din 10 ianuarie 2017) privind semnăturile de pe Contractul notarial de cesiune părţi sociale din 14 octombrie 2011, a stabilit prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 30 iunie 2017 că C. a semnat, la poziţia "Cedent", Contractul de cesiune de părţi sociale autentificat sub nr. x din 17 mai 2011 la Biroul Notarului Public XXXX. Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 13 noiembrie 2017, supliment la raportul nr. x din 30 iunie 2017, a concluzionat că semnăturile de la rubrica "C." de pe cele două exemplare ale Actului Adiţional al SC "O." SRL, având încheierea de dată certă nr. x din 14 octombrie 2011, nu aparţin lui C. Concluziile expertizei au avut drept consecinţă reevaluarea perioadei în care C. a acţionat în firmă (până la momentul cedării acţiunilor sale, 17 mai 2011) în raport de perioada reţinută în actul de acuzare pentru infracţiunile ca fac obiectul judecăţii (mai 2011 - iunie 2012) şi, implicit, posibilitatea ca aceasta să fi comis faptele pentru care a fost acuzată.

Aspectele ce preced şi care modifică situaţia de fapt reţinută în urma cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond vor fi dezvoltate în secţiunile care analizează motivele de apel, ulterior analizei criticilor care conduc la nulitatea hotărârii, criticilor care vizează probatoriul şi analizei cauzelor care împiedică exercitarea acţiunii penale.

Criticile cu privire la omisiunea motivării hotărârii pronunţate de instanţa de fon? Instanţa de apel constată că această critică, invocată de către apărarea inculpatei M., este neîntemeiată? Instanţa de fond a cuprins în hotărârea sa elemente de fapt şi de drept, aspecte ce ţin de analiza conţinutului infracţiunilor şi de individualizarea sancţiunilor, de soluţionarea acţiunii civile în procesul penal? Instanţa de apel constată îndeplinirea obligaţiei legale de motivare a unei sentinţe penale, în contextul în care instanţa de fond însăşi a administrat un important probatoriu, la solicitarea inculpaţilor ce au contestat acuzaţiile, pentru ca în final, în baza propriei analize şi a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, să reţină ca dovedite baza factuală, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale.

Menţionarea argumentelor acuzării, astfel cum sunt descrise în Rechizitoriu, nu este incompatibilă cu motivarea sentinţei de către instanţă. Dispoziţiile care reglementează materia considerentelor unei hotărâri judecătoreşti presupun evocarea clară a raţionamentului pe baza sumei argumentelor şi nu o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare. Totodată aceleaşi dispoziţii legale nu se opun unei prezentări esenţializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluţia instanţei. O sentinţă penală este motivată atunci când judecătorul a arătat explicit starea de fapt reţinută, a analizat probele şi a ajuns la concluzia că probele analizate, inclusiv cele administrate nemijlocit, nu combat acuzaţiile formulate, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, situaţie faţă de care se impune angajarea răspunderii penale, precizând şi limitele individualizării judiciare? Instanţa de apel mai constată că apărările şi probele tuturor inculpaţilor care nu au recunoscut acuzaţiile au fost evaluate de instanţa de fond ca nefiind în măsură să excludă răspunderea penală ori cel puţin să schimbe situaţia de fapt în raport cu cea menţionată în rechizitoriu.

În ceea ce priveşte situaţia tuturor inculpaţilor care au declarat apel, din expunerea extinsă a criticilor aduse situaţiei de fapt din hotărârea instanţei de fond, este evident că au înţeles acuzaţiile, respectiv baza factuală şi caracterizarea în drept, au cunoscut probatoriul evaluat de judecătorul fondului, respectiv probele ce demonstrează vinovăţia, au beneficiat de oportunităţi reale, eficiente de apărare în cursul judecăţii, au combătut acuzarea prin concluzii orale şi în scris, au depus motive de apel ample cu trimiteri la argumentele judecătorului fondului, combătând concluziile acestuia? Instanţa de apel constată că motivele scrise de apel însumează mai mult de 300 de pagini şi conţin referiri amănunţite la considerentele instanţei de fond şi la argumentele pentru care au fost pronunţate soluţiile de condamnare. Astfel, în cadrul motivelor de apel depuse de către inculpaţi au fost criticate argumentele pentru care instanţa de fond a pronunţat o soluţie de condamnare: 25 de pagini motivele de apel formulate de K., 27 pagini motivele de apel formulate de F., 69 pagini motivele de apel formulate de L., 5 pagini din motivele de apel formulate de A., 10 pagini motivele de apel formulate de G., 11 pagini motivele de apel formulate de I. şi Q., 47 pagini motivele de apel formulate de C., 22 pagini motivele de apel comune formulate de C. şi B., 5 pagini motivele de apel formulate de N., 13 pagini motivele de apel formulate de M., 50 pagini motivele de apel formulate de J. şi R., 3 pagini motivele de apel formulate de CC., 3 pagini motivele de apel formulate de H., 3 pagini motivele de apel formulate de SC O. SRL, 8 pagini motivele de apel formulate de ANAF.

Strict, referitor la motivarea hotărârii, Înalta Curte constată că aceasta s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile art. 403 C. proc. pen., instanţa de fond procedând la analiza acuzaţiilor formulate de Parchet, dar şi a apărărilor invocate de inculpaţi, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, atât soluţiile de condamnare cât şi cele de achitare, după caz, de încetare a procesului penal, fiind justificate prin referiri la dispoziţiile legale incidente, dar şi la mijloacele de probă considerate relevante.

Rezultă aşadar, că hotărârea atacată nu este afectată de vreun viciu de motivare. Motivarea reţinută în hotărârea atacată a fost suficientă pentru a permite părţilor să cunoască motivele pe care s-a întemeiat instanţa de fond pentru a pronunţa hotărârea de condamnare, astfel încât instanţa de apel dispune de elemente suficiente pentru a-şi exercita controlul în cadrul unei căi de atac devolutive (în acelaşi sens al elementelor faţă de care se apreciază calitatea motivării hotărârii şi, Decizia nr. 135/A/2018 din 30 mai 2018, pronunţată de ICCJ, secţia penală în Dosarul nr. x din 2017).

Cu privire la nulitatea probelor provenind din supravegherea tehnică şi consecinţele asupra vinovăţiei inculpaţilor

Analiza legalităţii probelor presupune mai întâi examinarea standardului de constituţionalitate astfel cum decurge din deciziile pronunţate de Curtea Constituţională şi apoi aplicarea criteriilor care menţin textele de lege în limite constituţionale la speţa de faţă. În consecinţă, instanţa de apel, va analiza măsura în care deciziile Curţii Constituţionale a României permit în continuare folosirea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi indicate de instanţa de fond în sentinţa de condamnare, respectiv posibilitatea invocării nulităţii probelor într-o procedură care a depăşit camera preliminară, precum şi consecinţele asupra materialului probator care derivă din mijloace de probă lovite de nulitate.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea textelor de lege care reglementează materia supravegherii tehnice folosite ca probă în dosarele penale, Curtea Constituţională a stabilit reguli cu privire la:

- autorizarea supravegherii şi efectuarea propriu zisă a supravegherii. Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 (paragraful 17) şi-a fundamentat soluţia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică (decizia CCR nr. 51/2016 cu privire la competenţa de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică emis în baza dispoziţiilor C. proc. pen.);

- calitatea de mijloc de probă conferită datelor şi informaţiilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 (decizia CCR nr. 91/2018 exclude interpretarea dată de Hotărârea C.SAT. nr. 69 din 28 iunie 2010, care, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Legea siguranţei naţionale nr. 51/1991, califica evaziunea fiscală drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale şi, pe cale de consecinţă, decizia CCR declară ca fiind contrare legii mandatele de siguranţă naţionale emise pentru investigarea evaziunii fiscale);

- calitatea de mijloc de probă obţinut în mod legal, cu privire la mandatele de supraveghere tehnică (decizia CCR nr. 26/2019, care exclude posibilitatea investigării cauzelor penale în echipe mixte de anchetă formate de Parchet şi SRI respectiv DIPI şi, pe cale de consecinţă, declară ca fiind contrare legii mandatele de supraveghere tehnică emise în baza C. proc. pen. puse în executare în cadrul acestor echipe);

- natura nulităţii încălcării regulilor de competenţă cu privire la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică (Decizia CCR nr. 302/2017 şi Decizia CCR nr. 26/2019, care stabilesc o nulitate absolută atunci când mandatul de supraveghere tehnică este emis cu încălcarea normelor de competenţă, nulitate ce poate fi invocată oricând în procesul penal, chiar şi după finalizarea procedurii de cameră preliminară ori în căile de atac).

Pentru clarificarea concluziilor ce preced, având în vedere influenţa asupra probelor din dosar, instanţa de apel urmează să indice mai jos paragrafele deciziilor Curţii Constituţionale pe care şi-a fundamentat soluţia cu privire la nulităţi relative sau absolute.

Conform Deciziei CCR nr. 51/2016 din 16 februarie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. (publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016) s-a făcut distincţie între două etape ale interceptării convorbirilor telefonice: autorizarea supravegherii şi efectuarea propriu-zisă a supravegherii.

S-a reţinut că pe parcursul primei etape, cea de autorizare a supravegherii, conceptul de securitate naţională, dincolo de înţelesul său obişnuit, trebuie să ofere garanţii substanţiale împotriva supravegherii arbitrare şi discriminatorii. De asemenea, s-a examinat dacă astfel de garanţii există pe parcursul celei de-a doua etape, când supravegherea este realizată efectiv sau a fost deja încheiată.

În examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constatat (Decizia CCR nr. 51/2016, paragraful 47) că nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislaţie infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (în acest sens şi Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 şi 94).

Prin urmare, Curtea Constituţională reţine (Decizia nr. 51/2016, citată anterior, paragraful 49) că nu se justifică includerea, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., a sintagmei "alte organe specializate ale statului", neprecizate în cuprinsul C. proc. pen. sau în cuprinsul altor legi speciale. Curtea a reţinut, prin deciziile nr. 51 din 16 februarie 2016 şi nr. 302 din 4 mai 2017, că soluţiile legislative care reglementau competenţa altor organe specializate ale statului de a pune în executare mandatul de supraveghere tehnică, eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală contraveneau dispoziţiilor art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) în componenta sa de calitate a legilor, respectiv ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Atunci când a examinat apărările vizând lipsa caracterului legal al probelor, Curtea de apel a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 şi a constatat că se referă la măsurile de supraveghere tehnică ce ar putea fi dispuse în baza prevederilor art. 142 din C. proc. pen. intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 (adoptat prin Legea nr. 135/2010), efectele sale neputând fi extinse şi asupra altor dispoziţii legale, astfel că, în condiţiile în care interceptările şi înregistrările convorbirilor sau ale comunicărilor efectuate prin telefon sau prin alte mijloace electronice de comunicare realizate în prezenta cauză au fost dispuse fie în baza Legii siguranţei naţionale nr. 51/1991, fie în temeiul art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, acestea nu intră sub incidenţa efectelor deciziei Curţii Constituţionale. Totodată a fost avut în vedere faptul că fenomenul evaziunii fiscale fusese calificat drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale prin Hotărârea C.SAT. nr. 69 din 28 iunie 2010, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f) din Legea siguranţei naţionale nr. 51/1991.

Ulterior pronunţării sentinţei instanţei de fond, care a menţinut caracterul legal al interceptărilor pe considerentul că acestea erau dispuse în baza unei legi speciale (Legea nr. 51/1991) şi nu în baza dispoziţiilor din C. proc. pen., precum şi pe considerentul că unele interceptări erau dispuse anterior intrării în vigoare a actualului C. proc. pen., Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 91/2018 din 28 februarie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) şi art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (publicată în M.Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018), precum şi Decizia nr. 26/2019 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parlamentul României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti (publicată în M.Of. , nr. 193 din data de 12 martie 2019).

Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr. 91/2018, anterior menţionată, că dispoziţiile Legii nr. 51/1991 se referă la date şi informaţii din domeniul securităţii naţionale instituind posibilitatea transmiterii acestora organului de urmărire penală, dacă sunt indicii referitoare la pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără ca, în cuprinsul actului normativ, să fie reglementată vreo dispoziţie care să confere calitatea de mijloc de probă acestor date şi informaţii. Curtea Constituţională a constatat că obiectul de reglementare al Legii nr. 51/1991 este acela al cunoaşterii, prevenirii şi înlăturării ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securităţii naţionale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui în probe sau mijloace de probă în procesul penal, acestea fiind prevăzute de titlul IV - Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii - din C. proc. pen. (Decizia CCR nr. 91/2018, citată anterior, paragraful 33). Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispoziţiile art. 139 alin. (3) din C. proc. pen. ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispoziţiile art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991 (Decizia CCR nr. 91/2018, citată anterior, paragraful 35).

Curtea Constituţională a constatat că, potrivit art. 13 lit. f) din Legea nr. 51/1991, în situaţiile prevăzute la art. 3 din acelaşi act normativ, organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea acestora, să efectueze activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, inclusiv interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă (Decizia CCR nr. 91/2018, citată anterior, paragraful 61), textul având însă o sferă restrânsă de aplicare şi nu poate fi folosit pentru eludarea regulilor de obţinere a mandatelor de supraveghere din C. proc. pen. (Decizia CCR nr. 91/2018, citată anterior, paragraful 84).

Referitor la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, astfel încât acestea să reprezinte mijloace de probă obţinute în mod legal în procesul penal, Curtea Constituţională s-a pronunţat în Decizia nr. 26/2019 (citată anterior) în sensul că elemente din competenţa constituţională originară a unui organ de stat nu pot fi, în niciun caz, delegate către alte organe ale statului, cu excepţia situaţiilor în care constituantul a prevăzut în mod expres acest aspect (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 172).

În ceea ce priveşte efectele încălcării normelor de competenţă în materia punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 302/2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., publicată în M.Of. al României nr. 566 din 17 iulie 2017, urmată de Decizia nr. 26/2019, citată anterior. În acest context, Curtea reţine că înfiinţarea unor structuri specializate presupune şi o anumită competenţă specializată a acestora, strict determinată de lege, astfel că efectuarea sau supravegherea urmăririi penale în cauze care depăşesc această competenţă determină o deturnare a scopului normelor legale ce au stat la baza înfiinţării acestor structuri specializate (Decizia CCR nr. 302/2017, citată anterior, paragraful nr. 51). Principiul legalităţii se referă în principal la faptul că organele judiciare acţionează în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, la faptul că acestea trebuie să respecte atât dispoziţiile de drept substanţial, cât şi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenţă (Decizia CCR nr. 302/2017, citată anterior, paragraful nr. 55). Având în vedere aceste aspecte, Curtea Constituţională a constatat că, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie (Decizia CCR nr. 302/2017, citată anterior, paragraful nr. 63).

Totodată, Curtea Constituţională stabileşte că potrivit art. 102 alin. (3) din C. proc. pen., nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei. Aceste dispoziţii legale reprezintă garanţii procesuale ale dreptului la un proces echitabil, asigurat prin reglementarea în sarcina organelor judiciare a interdicţiei de a utiliza în soluţionarea cauzelor penale probe declarate nule [Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, paragraful 14]. O probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută sunt/este nelegale/nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Curtea Constituţională subliniază că administrarea probelor de către alte organe decât cele judiciare încalcă competenţa materială a organelor de urmărire penală, ceea ce atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., respectiv nulitatea absolută a actelor prin care s-a administrat aceasta. De asemenea, aceeaşi sancţiune se impune şi în privinţa actelor prin care s-a administrat o probă de către organele de urmărire penală, fără a se ţine cont de calitatea persoanei (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 208).

În acelaşi sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016 s-a pronunţat cu privire la efectele erga omnes în cauzele în curs de judecată, iar Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2019 constată rolul instanţelor de judecată în aplicarea legii în limite constituţionale în cauzele în care nu a intervenit autoritatea de lucru judecat. Curtea Constituţională reiterează faptul că autoritatea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta [a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 52]. De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României şi, de la data publicării, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, având aceleaşi efecte pentru toate autorităţile publice şi toate subiectele individuale de drept (a se vedea Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, paragraful 51, Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 213).

Punerea în executare a activităţilor dispuse prin autorizaţiile emise de instanţele competente este conform legii doar în înţelesul dat acestui concept prin deciziile Curţii Constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că "activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică prevăzută la art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. [Legea nr. 135/2010 ] este realizată prin acte procesuale/procedurale" (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 33), iar reglementarea acestora ţine de domeniul legii şi intră în sfera de competenţă a organelor de urmărire penală. În schimb, prin Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 aprilie 2018, paragrafele 17 - 18, Curtea a statuat că sintagma "alte organe specializate ale statului" din dispoziţiile art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. în vigoare nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere. În acest sens, Curtea a reţinut că, în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, şi-a fundamentat soluţia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 163). Autorităţile publice au obligaţia constituţională de cooperare şi colaborare interinstituţională loială, adică cu bună-credinţă, în spiritul respectării literei şi spiritului legii şi în sensul atingerii scopului protejat de lege (Decizia CCR nr. 26/2019, paragraful 203).

Sintetizând jurisprudenţa analizată mai sus, mijloacele de probă decurgând din mandatele de supraveghere tehnică sunt obţinute în mod legal doar atunci când este respectată interdicţia dispunerii unei măsuri procesuale prin transferul competenţei de către chiar titularul său, Ministerul Public, unui serviciu secret şi anume atunci când:

- efectuarea urmăririi penale s-a făcut cu respectarea separaţiei de competenţe între procurori şi reprezentanţii serviciului secret şi cu respectarea rolului constituţional, respectiv legal al fiecăruia în parte (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 156);

- efectuarea actelor procesuale/de procedură în cursul urmăririi penale s-a făcut de către organele de urmărire penală şi nu de alte organe exterioare acestora (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 156);

- au participat activ şi nemijlocit în cadrul urmăririi penale, doar cei care au avut calitatea de organe de cercetare penală speciale (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 157);

- lipseşte intruziunea unui serviciu secret în modul de desfăşurare a urmăririi penale. Planurile de acţiune, pe baza cărora acţionează echipele operative comune, implică, astfel cum rezultă din denumirea lor, o poziţie concordantă şi decizională a entităţilor, ceea ce înseamnă că Ministerul Public a cedat o competenţă exclusivă a sa ce priveşte activitatea judiciară (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 157);

- lipseşte un plan comun de acţiune care să denote o implicare activă a serviciului secret în activitatea de înfăptuire a justiţiei penale (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 158);

- competenţa unui serviciu secret în efectuarea actelor premergătoare este limitată cu privire la activitatea de strângere a datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale numai la faptele care constituie, potrivit legii, "ameninţări la adresa siguranţei naţionale" (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 159);

- lipseşte o colaborare al cărei scop ar fi lămurirea organului de urmărire penală în sensul art. 62 din C. proc. pen. din 1968 (Decizia CCR nr. 26/2019, citată anterior, paragraful 162).

În ceea ce priveşte efectele acestei încălcări, sancţiunea este nulitatea absolută, (în acelaşi sens ICCJ, Completul de 5 judecători Decizia penală nr. 92 din 30 mai 2018; ICCJ, secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, Încheierea nr. 31/C din 27 septembrie 2018, decizie rezumată), prin încheierea ICCJ, secţia penală din 21 martie 2018 (www.x.ro, decizie rezumată) arătându-se că "punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către "alte organe specializate ale statului", care nu au calitatea de organe judiciare, nu determină numai o încălcare a competenţei materiale sau a competenţei funcţionale a organelor de urmărire penală, ci o încălcare a competenţei generale a organelor statului, care se valorifică prin prisma dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2017".

În aplicarea celor ce preced, instanţa de apel constată că în cauză au fost dispuse în faza de urmărire penală atât mandate de siguranţă naţională cât şi mandate de supraveghere emise în baza C. proc. pen., astfel încât sunt incidente toate aspectele stabilite de Curtea Constituţională în deciziile citate mai sus. În dosarul de urmărire penală au fost administrate ca probe:

- convorbiri şi comunicări telefonice, redate în formă scrisă, interceptate şi înregistrate în baza Mandatelor de siguranţă naţională nr. x din 26 octombrie 2011, x din 29 decembrie 2011, x din 3 februarie 2012, x din 28 februarie 2012, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- convorbiri şi comunicări telefonice, redate în formă scrisă, interceptate şi înregistrate în baza Autorizaţiilor nr. x din 1 martie 2012, y din 8 martie 2012, z din 15 martie 2012, w din 16 martie 2012, t din 22 martie 2012, s din 30 martie 2012, q din 3 aprilie 2012, r din 12 aprilie 2012, 64 din 18 aprilie 2012, 67 din 25 aprilie 2012, 71 din 27 aprilie 2012, 73 din 2 mai 2012, 76 din 10 mai 2012, 79 din 15 mai 2012, 83 din 18 mai 2012, 85 din 21 mai 2012, 91 din 25 mai 2012? Instanţa constată şi că mandatele de siguranţă naţională au o dată anterioară mandatelor de supraveghere tehnică, iar informaţiile pe baza cărora au fost emise mandatele de supraveghere tehnică decurg din mandatele de siguranţă naţională. Nulitatea unora atrage nulitatea altora.

În consecinţă, în examinarea legalităţii probelor, potrivit standardului de constituţionalitate decurgând din deciziile pronunţate mai înainte de finalizarea dezbaterilor, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au solicitat clarificări unităţii de Parchet care a solicitat emiterea mandatelor de supraveghere.

Prin adresa din data de 30 mai 2018 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat că pe parcursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x din 2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, organele judiciare au solicitat Serviciului Român de Informaţii efectuarea următoarelor tipuri de activităţi:

- sprijin în vederea punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (1) C. proc. pen., în forma anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere termică dispuse în procesul penal;

- punerea la dispoziţie a informaţiilor deţinute în legătură cu faptele care făceau obiectul cercetărilor, declasificarea şi transmiterea la dosar a informaţiilor prelucrate, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, ale art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a formaţiilor clasificate în România.

S-a menţionat că solicitările adresate Serviciului Român de Informaţii nu au făcut referire la Protocolul de Cooperare încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii, ci au reprezentat punerea în aplicare a dispoziţiilor legale menţionate anterior.

În acest sens, Parchetul a arătat şi că obligaţia Ministerului Public şi a Serviciului Român de Informaţii de a-şi acorda sprijin reciproc în îndeplinirea atribuţiilor legale este reglementată prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii.

Parchetul a precizat că punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală s-a realizat folosind echipamentele Serviciului Român de Informaţii, în considerarea calităţii acestuia de autoritate naţională în domeniul realizării interceptărilor.

Conform art. 142 alin. (1) C. proc. pen., în forma anterioară O.U.G. nr. 6/2016, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului. Convorbirile interceptate în baza mandatelor de supraveghere tehnică au fost comunicate procurorului pe suporţi optici înseriaţi. Procesele-verbale de redare a convorbirilor care aveau legătură cu obiectul au fost întocmite de ofiţerii de poliţie şi certificate de procuror, în urma ascultării acestora de către organele de urmărire penală.

În ceea ce priveşte punerea la dispoziţie de informaţii deţinute în legătură cu faptele care făceau obiectul cercetărilor, Parchetul a arătat că în baza solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii a declasificat şi a transmis la dosar înregistrări ale unor convorbiri interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 535/2004.

Conform art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, serviciile specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţia procurorului toate datele şi toate informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor, atât în format prelucrat, cât şi în format neprelucrat.

După comunicarea înregistrărilor realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională, acestea au fost ascultate de ofiţeri de poliţie judiciară, care au întocmit procesele-verbale de redare a convorbirilor, certificate de procuror.

În final, Parchetul a menţionat că toate actele de urmărire penală au fost efectuate exclusiv de organul de urmărire penală.

Prin adresa din data de 25 iunie 2018, în completarea adresei nr. x din 2012 din data de 30 mai 2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat faptul că pe parcursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x din 2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, organele judiciare au solicitat Serviciului Român de Informaţii efectuarea următoarelor tipuri de activităţi:

- sprijin în vederea punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, în conformitate cu prevederile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968.

- punerea la dispoziţie a informaţiilor deţinute în legătură cu faptele care făceau obiectul cercetărilor, declasificarea şi transmiterea la dosar a informaţiilor neprelucrate, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, ale art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.

În acest sens, s-a arătat şi că obligaţia Ministerului Public şi a Serviciului Român de Informaţii de a-şi acorda sprijin reciproc în îndeplinirea atribuţiilor legale este reglementată prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii.

Procurorul a comunicat că punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală s-a realizat folosind echipamentele Serviciului Român de Informaţii, în considerarea calităţii acestuia de autoritate naţională în domeniul realizării interceptărilor.

Convorbirile interceptate în baza mandatelor de supraveghere tehnică au fost comunicate procurorului pe suporţi optici înseriaţi. Procesele-verbale de redare a convorbirilor care aveau legătură cu obiectul au fost întocmite de ofiţerii de poliţie şi certificate de procuror, în urma ascultării acestora de către organele de urmărire penală.

Astfel, s-a apreciat de către acuzare că Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale se referă la măsurile de supraveghere tehnică dispuse în baza prevederilor art. 142 din C. proc. pen. intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, efectele sale neputând fi extinse şi asupra altor dispoziţii legale, astfel că, în condiţiile în care interceptările şi înregistrările convorbirilor sau ale comunicărilor efectuate prin telefon sau prin alte mijloace electronice de comunicare realizate în prezenta cauză au fost dispuse fie în baza Legii siguranţei naţionale nr. 51/1991, fie în temeiul art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, acestea nu intră sub incidenţa efectelor deciziei Curţii Constituţionale.

Referitor la punerea la dispoziţie de informaţii deţinute în legătură cu faptele care făceau obiectul cercetărilor în baza solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii a declasificat şi a transmis la dosar înregistrări ale unor convorbiri interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 535/2004

S-a menţionat că toate actele de urmărire penală au fost efectuate exclusiv de organul de urmărire penală? Instanţa de fond a solicitat la rândul său informaţii cu privire la mandatele de supraveghere tehnică, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, prin Adresa nr. x din 2012 din data de 4 mai 2016, a comunicat instanţei de fond că mandatele de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de apel Bucureşti au fost puse în executare de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Aplicând cele ce preced la cauza de faţă, instanţa de apel constată că:

- în dosarul de urmărire penală au fost emise mandate de siguranţă naţională în baza Legii nr. 51/1991 în considerarea indiciilor privind săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală;

- în dosarul de urmărire penală au fost emise mandate de supraveghere tehnică în baza C. proc. pen., cu o dată ulterioară mandatelor de siguranţă naţională;

- evaziunea fiscală nu este menţionată expres în art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României care enumeră limitativ ameninţările la adresa securităţii naţionale a României pentru a căror prevenire, descoperire sau contracarare este necesară emiterea mandatului de siguranţă naţională;

- punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică s-a realizat de către Serviciul Român de Informaţii, iar convorbirile interceptate în baza mandatelor de supraveghere tehnică au fost comunicate procurorului pe suporţi optici înseriaţi. Procesele-verbale de redare a convorbirilor care aveau legătură cu obiectul au fost întocmite de ofiţerii de poliţie şi certificate de procuror, în urma ascultării acestora de către organele de urmărire penală? Instanţa constată o colaborare al cărei scop a fost lămurirea organului de urmărire penală în sensul art. 62 din C. proc. pen. din 1968. Rezultă, astfel, implicarea Serviciului Român de Informaţii în punerea în executare a măsurilor de supraveghere dispuse în cauză. Legalitatea punerii în executare de către S.R.I. a mandatelor de interceptare are legătură cu procedeul probatoriu şi calitatea probelor astfel obţinute. (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015). Potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, în vigoare la momentul punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică: "organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest." (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015)

În ceea ce priveşte mandatele de securitate naţională emise în prezenta cauză, instanţa de apel constată că nu au calitatea de mijloc de probă în procesul penal, nefiind emise în condiţiile prevăzute de o lege în vigoare? Infracţiunea de evaziune fiscală poate justifica însă emiterea unui mandat de supraveghere în condiţiile C. proc. pen., care are calitatea de mijloc de probă în procesul penal, dar, în condiţiile în care Serviciul Român de Informaţii nu a fost organ de cercetare penală special, eventualele înregistrări rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii nu pot fi valorizate sub forma mijloacelor de probă. Calitatea de mijloc de probă conferită datelor şi informaţiilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 nu include şi mandatele emise în baza interpretării art. 3 din Legea nr. 51/1991, interpretare conform căreia infracţiunile de evaziune fiscală sunt o ameninţare la adresa securităţii naţionale a României pentru a căror prevenire, descoperire sau contracarare este necesară emiterea mandatului de siguranţă naţională potrivit Legii nr. 51/1991. Curtea Constituţională a decis că emiterea legală a mandatului de siguranţă naţională se face în baza aplicării restrictive a enumerării din art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, care, nici în forma iniţială a legii şi nici în modificările ulterioare ale legii nu au inclus în mod explicit evaziunea fiscală sau corupţia.

În ceea ce priveşte mandatele de supraveghere emise în baza C. proc. pen., organele care pot participa la realizarea acestor acte sunt exclusiv organele de urmărire penală, respectiv procurorul sau organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015), iar actele de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică reprezintă acte de urmărire penală (ICCJ, secţia penală, încheierea din 21 martie 2018, www.x.ro, decizie rezumată).

Drept urmare, în prezenta cauză, Înalta Curte constată o încălcare a dispoziţiilor legale privind punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, aceasta fiind realizate de organe fără atribuţii de cercetare penală, fără competenţa de a efectua acte de urmărire penală.

Aşadar, se constată încălcarea dispoziţiile legale privind executarea măsurilor de supraveghere tehnică, în considerarea realizării de către un organ fără atribuţii de cercetare penală, ceea ce constituie şi o încălcare a normelor de competenţă. Încălcarea normelor cu privire la competenţa de a solicita şi pune în executare mandatele de supraveghere tehnică atrage sancţiunea nulităţii absolute, care poate fi invocată oricând în procesul penal, chiar şi atunci când procedura a depăşit camera preliminară.

Urmare a constatării nulităţii absolute a procedeului probator, se va constata şi nulitatea mijloacelor de probelor astfel obţinute, aşa încât, în temeiul art. 102 alin. (2) C. proc. pen., vor fi excluse din materialul probator toate probele rezultate din mandatele de siguranţă naţională şi din procesele-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică realizate de către Serviciul Român de Informaţii. (în acelaşi sens, ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015)

Înalta Curte, având în vedere actualul stadiu procesual, apreciază că nu se impune pronunţarea unei soluţii distincte în dispozitivul deciziei cu privire la cele anterior constatate, ci toate aceste probe obţinute din valorificarea mandatelor de supraveghere tehnică nu vor fi avute în vedere la evaluarea materialului probator. (în acelaşi sens, ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015)

Analizând, în continuare, excluderea, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (4) C. proc. pen., a declaraţiilor date de inculpaţi, ca probe derivate din cele obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 102 alin. (4) C. proc. pen., probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod. (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015)

În cauză, Înalta Curte reţine că în baza proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică, cu ocazia ascultării inculpaţilor, pe tot parcursul procesului penal, pe lângă relatările libere cu privire la acuzaţiile care le-au fost aduse, li s-au cerut explicaţii asupra conţinutului convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental, solicitându-li-se inclusiv să lămurească anumiţi termeni sau expresii folosite.

Astfel cum s-a arătat anterior, conţinutul convorbirilor telefonice şi al celor în mediu ambiental a rezultat din mijloace de probă obţinute în mod nelegal, respectiv din procesele-verbale de redare lovite de nulitate absolută. Înalta Curte reţine că organul judiciar nu avea posibilitatea de a afla cuprinsul exact al discuţiilor dintre inculpaţi printr-o altă modalitate, probele fiind obţinute doar din aceste mijloace de probă. În continuare, se constată că informaţiile obţinute în mod nelegal (probele) sunt folosite în mod direct pentru a obţine administrarea în mod legal a altui mijloc de probă, respectiv declaraţiile inculpaţilor. Condiţia sine qua non ca organul judiciar să poată să solicite inculpaţilor explicaţii punctuale asupra cuprinsului discuţiilor pe care le-au purtat era că acestea să le fie cunoscute, iar singurul mijloc de probă ce oferea toate aceste date este cel obţinut în mod nelegal (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 330/A din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x din 2015, citată anterior).

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că declaraţiile inculpaţilor în care oferă lămuriri cu privire conţinutul concret al discuţiilor telefonice sau a celor din mediu ambiental, au caracterul unor probe derivate, care au fost obţinute în mod direct din probe nelegale şi care nu puteau fi obţinute într-o altă modalitate, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 102 alin. (4) C. proc. pen.

Având în vedere caracterul divizibil al declaraţiei inculpatului, dar şi împrejurarea că excluderea vizează probele, respectiv faptele şi împrejurările din cuprinsul mijlocului de probă, Înalta Curte constată că vor fi afectate de această sancţiune doar acele părţi din declaraţiile inculpaţilor în care aceştia au oferit explicaţii, justificări cu privire la conţinutul convorbirilor telefonice sau a celor purtate în mediul ambiental. Nulitatea probelor menţionate nu conduce la nulitatea tuturor probelor, având în vedere că indicii privind circuitul evazionist în care era implicată SC O. SRL au existat anterior şi independent de interceptările menţionate şi anume ca urmare a Notei nr. x a Curţii de Conturi a României transmisă inculpatului K. în luna iunie 2009, precum şi ca urmarea a notei întocmită de Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific din data de 26 ianuarie 2011, astfel încât nu toate probele din dosar derivă din respectivele interceptări.

Concluzionând asupra acestui motiv de apel, Înalta Curte îl constată întemeiat, astfel că verificarea materialului probator pe care se întemeiază atât acuzaţiile cât şi soluţia primei instanţe urmează a fi făcută în limitele anterior expuse, prin excluderea probelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică dispuse în baza C. proc. pen. şi mandatelor de siguranţă naţională emise în baza Legii nr. 51/1991 şi, în parte, a declaraţiilor inculpaţilor cu referire elemente de fapt decurgând din aceste măsuri.

Faţă de cele ce preced, instanţa va analiza, în secţiunea motivelor de apel prin care apărarea a susţinut nevinovăţia inculpaţilor, semnificaţia probelor care nu au fost declarate nule asupra situaţiei de fapt care îi priveşte pe inculpaţii vizaţi de prezenta cale de atac.

Cu privire la motivele de apel privind încălcarea principiului ne bis în idem în cazul pronunţării unei soluţii de condamnare

Pentru analiza incidenţei principiului ne bis în idem instanţa reaminteşte faptul că trebuie examinate faptele care fac obiectul prezentei trimiteri în judecată şi faptele pentru care au fost deja pronunţate soluţii sub aspectul:

- datei săvârşirii infracţiunilor;

- participanţilor la săvârşirea infracţiunilor;

- conţinutului infracţiunilor.

În prezentul dosar acuzaţiile au vizat:

- perioada mai 2011 - iulie 2012;

- inculpaţii B. (administrator de fapt al SC O. SRL), C. (asociat în cadrul SC O. SRL), HH. (administrator de drept al SC O. SRL), SC O. SRL, D., F., G., H., I., J., K., L., N., M., E., A. societăţile comerciale SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL

- conţinutul infracţiunilor vizat elementele de tipicitate ale infracţiunilor de evaziune fiscală, grup infracţional organizat, spălare de bani şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării conform cărora unii dintre inculpaţi au fost deja judecaţi şi condamnaţi pentru faptele care fac obiectul prezentului dosar, instanţa de apel constată că dosarele în care inculpaţii sunt acuzaţi, aflate în stadii procesuale diverse, se referă la infracţiuni de evaziune fiscală comise prin acelaşi mod de operare (prin folosirea de societăţi care nu desfăşurau activitate economică licită şi care au emis acte contabile doar în scopul ascunderii circuitului fraudulos al bunurilor şi implicit pentru ascunderea sursei impozabile) ascunzând natura reală a activităţilor comerciale desfăşurate, împiedicând stabilirea sursei impozabile şi fără să fie achitată acciza şi T.V.A. datorate pentru vânzarea de motorină aşa cum prevede legea, ci o sumă net inferioară aferentă operaţiunilor cu combustibil lichid sau motorină Navo, aducând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului. Cu toate acestea, modul de operare similar exprimă doar persistenţa infracţională a unei activităţi de o amploare deosebită, care s-a desfăşurat în zone geografice diferite şi prin intermediul unor grupuri de persoane fizice şi persoane juridice cu membrii comuni, dar nu identici. Modul de punere în practică a intenţiei de a săvârşi infracţiuni nu este suficient pentru a se reţine incidenţa ne bis în idem deoarece faptele au fost comise prin intermediul unor societăţi comerciale diferite de cele din prezenta cauză, în alte perioade de timp diferite, ori prin circuite frauduloase desfăşurate prin intermediul altor complici ori coautori, nefiind astfel întrunite condiţiile pentru a se reţine nici elementul bis şi nici elementul idem.

Astfel, situaţia de fapt invocată de către apărare în motivarea incidenţei ne bis în idem a avut ca elemente esenţiale desfăşurarea actelor de evaziune fiscală:

A. - prin intermediul firmei SC BBBBBBBB. SRL Jegălia în relaţia cu SC V. SRL Călăraşi şi SC S., prin achiziţionarea de motorină de la ZZZZZZZZ. Brazi Prahova, folosind pentru transportarea carburantului cumpărat de BBBBBBBB. firme ca BB. SRL şi vânzându-l ulterior către firme ca R., Q. ş.a, pentru fapte comise în perioada 2010 - martie 2011

Tribunalul Călăraşi, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 137 din 12 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x din 2015, a condamnat inculpaţii trimişi în judecată, prin rechizitoriul x Călăraşi nr. 23/D/P/2011, alături de alţii, pentru fapte comise în perioada 2010 - martie 2011, pe: D. cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălare de bani; HH., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani; G., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani; M., cercetată pentru comiterea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani;

Cauza a fost disjunsă faţă de mai mulţi inculpaţi între care şi A., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani, care a optat să se judece în procedură simplificată, aplicându-i-se dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Prin Sentinţa penală nr. 169 din 29 octombrie 2015 Tribunalul Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460 din 7 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti A. a fost condamnat.

În dosarele judecate de Tribunalul Călăraşi, inculpaţii D., HH., G. ajutaţi de contabila M., au constituit un grup infracţional organizat, punând bazele unui amplu mecanism evazionist, având drept scop sustragerea de la plata accizelor aferente a unor importante cantităţi de motorină comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare? Inculpaţii au creat un circuit financiar fictiv, aparent, format în special din persoane juridice cu comportament de firme fantomă, controlate prin intermediul unor persoane interpuse, de natură a asigura interfaţa şi a executa sarcinile nelegale ale acestora, în această categorie regăsindu-se alături de alţii şi A? Inculpaţii au folosit SC BBBBBBBB. SRL pentru a achiziţiona motorină în regim suspensiv de la plata accizelor datorate statului sub pretextul prelucrării acesteia în produse inferioare sau subproduse, însă în realitate societatea BBBBBBBB. SRL nu a desfăşurat nici o activitate productivă, prelucrativă, ci întreaga cantitate de motorină euro 5 (11.898 tone) achiziţionată în regim suspensiv de la ZZZZZZZZ. Brazi Prahova a fost vândută ca atare. În consecinţă motorina era vândută scriptic către societăţile fantomă cuprinse în circuitul fictiv, astfel încât producătorul să se descarce tot scriptic de stocul de motorină. În realitate motorina ajungea la staţii de distribuţie a carburantului în baza unor documente fictive, iar sumele obţinute erau transferate în conturile bancare ale societăţilor fantomă de unde erau apoi retrase în numerar şi împărţite între membrii grupului.

B - prin intermediul firmei SC EEEEEEEEE. SRL SC XXXXXXXXXXXXX. SRL judeţul Satu Mare în relaţia cu SC YYYYYYYYYYYYY. SRL şi SC ZZZZZZZZZZZZZ. SRL, în perioada aprilie 2010 - iulie 2010, prin achiziţionarea de motorină şi vânzarea acesteia către firme ca SC R. Sibiu, SC WWWWWWWW. SRL Sibiu;

Tribunalul Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x din 2012 (conexat cu dosar penal nr. x din 2014 şi dosar penal nr. x din 2015), prin Sentinţa penală nr. 38/S din 13 martie 2018 (aflată la data pronunţării prezentului dosar în faza de judecată a apelului), a condamnat, între alţii şi pe K. şi J., respectiv inculpata persoană juridică SC R. Sibiu. Prin Rechizitoriul din data de 31 august 2012 întocmit în Dosar penal nr. x din 2010 Parchetul de pe lângă ICCJ DIICOT Serviciul Teritorial Braşov, astfel cum a fost îndreptat prin procesul-verbal întocmit de procuror în data de 25 noiembrie 2013, au fost formulate acuzaţii, alături de alţi inculpaţi, faţă de K., J. şi SC R. SRL Sibiu. Faţă de K. s-a reţinut că a blocat orice control la SC EEEEEEEEE. SRL chiar dacă unii lucrători vamali au sesizat existenţa unor nereguli, a informat membrii grupului prin intermediul lui KK. despre acţiunile de verificare şi control desfăşurate de organele de anchetă înlesnind acţiunile grupului de distrugere a unor probe care demonstrau activitatea lor ilicită, a înlesnit activitatea membrilor grupului infracţional organizat cu privire la modul de depunere a situaţiilor privind mişcările de produse energetice şi/sau încasarea contravalorii accizei aferente livrărilor din antrepozitele fiscale către bugetul de stat. SC YYYYYYYYYYYYY. SRL a evidenţiat, în actele contabile sau în alte documente legale, operaţiuni fictive, care să justifice scriptic livrarea intracomunitară în Polonia a cantităţii de 5.076,426 tone motorină achiziţionată în regim suspensiv de plată a accizei, prejudiciind în această modalitate, bugetul de stat cu suma de 10.503.938 RON reprezentând TVA şi 10.822.480 RON reprezentând accize motorină suma totală a prejudiciului stabilită până în prezent fiind de 21.326.418 RON.

J., conform acuzaţiilor din acest dosar, a aderat la un grup infracţional organizat constituit de inculpaţi persoane fizice diferite de cele din cauza de faţă, grup care avea ca scop comercializarea carburanţilor achiziţionaţi în regim suspensiv, dar scoşi ilicit de sub acest regim şi a înlesnit valorificarea motorinei scoasă ilicit de sub regim suspensiv aflată în antrepozitul SC YYYYYYYYYYYYY. SRL, achiziţionând combustibil prin SC R. SRL, în cadrul unui amplu mecanism evazionist, în vederea săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală. În calitate de administrator al SC R. SRL a evidenţiat în documentele contabile operaţiuni fictive prin care să justifice scriptic achiziţionarea de motorină de la SC ZZZZZZZZZZZZZ. SRL ce provenea în realitate de la SC YYYYYYYYYYYYY. SRL, justificând operaţiuni nereale de achiziţie de motorină în regim suspensiv de plată a accizei.

SC R. SRL Sibiu a evidenţiat în documentele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, fiind înregistrate un număr de 48 facturi de achiziţie şi documente contabile emise de SC ZZZZZZZZZZZZZ. SRL Oradea către SC R. SRL Sibiu, valoarea totală a sumelor de achiziţie fictivă de motorină cu plata accizei fiind de 4.795.014 RON, iar pe baza acestor acte justificative nereale ce atestau operaţiuni fictive, carburanţii achiziţionaţi în regim suspensiv de SC YYYYYYYYYYYYY. SRL au fost scoşi ilicit de sub acest regim.

C. prin intermediul lui HH., administrator la SC O. SRL în intervalul 2008 - 2009, care a înregistrat în actele contabile efectuarea, în mod fictiv, de tranzacţii comerciale cu produse petroliere, pe seama antrepozitului fiscal al persoanei juridice SC O. SRL în cadrul căreia a fost asociat cu B. şi pe care au administrat-o, după caz.

Tribunalul Constanţa, secţia penală, în Dosarul nr. x din 2016, prin Sentinţa penală nr. 5521 din 14 noiembrie 2018, definitivă prin Decizia penală nr. 400/2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a reţinut că HH. a acţionat sub imperiul unei rezoluţii infracţionale unice, pe baza a cinci paliere de tipuri de acte materiale evazioniste, respectiv:

- a introdus în circuitul comercial cantitatea de 116,83 tone de motorină pe care o achiziţionase în regim suspensiv de la plata accizei, iar prin comercializarea acesteia s-a sustras de la plata accizei calculată la valoarea de 336 euro/tonă, la un curs valutar de 3,7364 RON/euro, total valoare acciză 146.672 RON;

- a introdus în circuitul comercial cantitatea de 19,43 tone benzină pe care o achiziţionase în regim suspensiv de la plata accizei, iar prin comercializarea acesteia s-a sustras de la plata accizei calculată la valoarea de 436 euro/tonă, la un curs valutar de 3,7364 RON/euro, total valoare acciză 31.653 RON;

- în acelaşi interval, în justificarea operaţiunilor ilicite derulate, a întocmit acte contabile cu un conţinut economic nereal, în sensul că nu a consemnat valoarea accizei real datorate relative la vinderea de CLG (combustibil lichid greu-produs finit procesat), aceasta fiind 3.368.867 RON, din care a achitat însă prin efectul consemnărilor nereale contabile către bugetul de stat doar valoarea de 1.610.517 RON, diferenţa de 1.758.349 RON constituind un alt element de prejudiciu material;

- a calculat cuantumul accizei aferente cantităţii totale de 62.613,57 tone CLG vândută luând în considerare acciză echivalentă pentru produsul păcură (valoare mult mai mică) utilizat în scop comercial, respectiv 14,40 euro/tonă. Întrucât societatea nu a prezentat documente din care să rezulte scopul utilizării produsului energetic CLG de către consumatorul final, s-a impus aplicarea unei accize pentru păcură utilizată în scop necomercial, diferită ca valoare adică 15 euro/tonă, rezultând prin diferenţă o valoare pe acest palier a unui prejudiciu de 140.370 RON, cauzat de inculpat prin înmulţirea diferenţei între 0,60 euro/tonă cu cantitatea totală de marfă comercializată de 62.613, 57 tone;

- în luna februarie 2009 a fost comercializată cantitatea de 21 tone produs CLG pentru care nu au fost găsite documente justificative de provenienţă, prejudiciul cauzat pe acest palier fiind în valoare de 56.681 RON situaţie în care a cauzat un prejudiciu total cumulat valoric de 2.133.725 RON.

După cum se observă în cele ce preced acuzaţiile sunt diferite din punct de vedere al locului săvârşirii infracţiunilor şi datei săvârşirii infracţiunilor. Cele trei cauze enumerate mai sus infirmă susţinerea apărării referitoare la incidenţa lui ne bis în idem. Legea internă interzice judecarea sau condamnarea aceleiaşi persoane mai mult de o singură dată pentru aceeaşi infracţiune. În scopul aprecierii existenţei aceleiaşi infracţiuni, criteriul pertinent este cel al identităţii faptelor materiale, interpretat drept existenţa unui ansamblu de circumstanţe concrete indisolubil legate între ele care au condus la achitarea sau la condamnarea definitivă a persoanei vizate (a se vedea prin analogie CJUE, Hotărârea din 18 iulie 2007, Kraaijenbrink, C-367/05, EU:C:2007:444, punctul 26 şi jurisprudenţa citată, precum şi Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctele 39şi 40). Astfel, articolul 50 din Cartă interzice aplicarea, pentru fapte identice, a mai multe sancţiuni de natură penală la capătul diferitelor proceduri desfăşurate în aceste scopuri.

În materie de infracţiuni privind TVA-ul, Curtea de justiţie a stabilit că este legitim să se asigure, pe de o parte, descurajarea şi reprimarea oricărei încălcări, indiferent dacă este sau nu este intenţionată, a normelor privind declararea şi perceperea TVA-ului prin aplicarea unor sancţiuni administrative stabilite, dacă este cazul, în mod forfetar şi, pe de altă parte, descurajarea şi reprimarea unor încălcări grave în legătură cu aceste norme, care sunt deosebit de nefaste pentru societate şi care justifică adoptarea unor sancţiuni penale mai severe.

Tot în această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un cumul de proceduri şi de sancţiuni fiscale şi penale prin care se pedepseşte una şi aceeaşi încălcare a legii fiscale nu încalcă principiul ne bis în idem consacrat la articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cazul în care procedurile fiscale şi penale în cauză prezintă o legătură materială şi temporală suficient de strânsă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 15 noiembrie 2016, A şi B împotriva Norvegiei, CE:ECHR:2016:1115JUD002413011, § 132).

Cu referire la cauza de faţă, principiul ne bis în idem nu este incident atunci când împotriva aceloraşi inculpaţi sunt formulate acuzaţii pentru aspecte diferite ale aceluiaşi comportament infracţional vizat, care s-a desfăşurat în timp în perioade diferite, în zone geografice diferite, şi prin intermediul unor membri ai grupării care se regăsesc în toate aceste grupuri infracţionale ca element comun (uneori alături şi de alte persoane), inculpaţi al căror scop a fost comun şi anume evaziunea fiscală şi spălarea de bani, şi care au avut o manieră de operare similară (de exemplu, înfiinţând diferite societăţi comerciale pe care le-au interpus în circuitul evazionist pentru a-şi disimula conduita infracţională).

În consecinţă motivul de apel vizând incidenţa principiului ne bis în idem este nefondat.

Lipsa de previzibilitate a legii în raport de faptul că unii dintre inculpaţi au avut calitatea de martor în cauze distincte, deşi situaţiile de fapt erau similare cu cea care a determinat acuzarea lor în cauza prezentă

Critica a fost formulată de J. şi a avut în vedere poziţia procesuală diferită (de martor şi de inculpat) în cauze aflate pe rolul unor instanţe distincte pentru situaţii juridice similare. Astfel, în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 137 din 12 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x din 2015, prin rechizitoriul x Călăraşi nr. 23/D/P/2011, J. a avut calitatea de martor, iar în cauza prezentă are calitatea de inculpat cu referire la acelaşi tip de conduită şi anume achiziţionarea de motorină? Instanţa constată că apelantul a mai avut calitatea de inculpat într-o acuzaţie vizând comercializarea de motorină în Dosarul nr. x din 2012 Tribunalului Braşov, secţia penală (conexat cu dosarul penal nr. x din 2014 şi Dosarul penal nr. x din 2015), iar prin Sentinţa penală nr. 38/S din 13 martie 2018 (aflată în prezent în faza de judecată a apelului), a fost condamnat, alături de inculpata persoană juridică R. Sibiu? Instanţa constată că simplul fapt al unei calităţi procesuale diferite pentru un subiect procesual sau unei soluţii diferite în procesul penal reprezintă consecinţa cantităţii şi calităţii materialului probator administrat şi analizat de acuzare şi nu conduce la concluzia lipsei de previzibilitate a legii. Mai mult, chiar din declaraţia dată în apel de J., la data de 16 mai 2017, conform căreia: Apărător inculpatul K.: aţi fost amendat de către ANAF? Inculpat: controale am avut, este posibil să fi fost amendat în decursul timpului. În această perioadă din dosar cred că am fost amendat., rezultă că inculpatul cunoştea faptul că practicile pe care le impusese în cadrul R. Sibiu nu erau conforme cu standardul legal care fusese stabilit tocmai pentru a preveni evaziunea fiscală.

Totodată instanţa constată atât că perioadele investigate în dosarele menţionate sunt diferite: aprilie 2010 - iulie 2010 în dosarul Tribunalului Braşov, anul 2010 - martie 2011, în dosarul Tribunalului Călăraşi, mai 2011 - iulie 2012 în prezentul dosar, cât şi că faptele au fost analizate în raport de furnizori diferiţi, şi în raport de conduite comerciale distincte ale lui J. şi R. aşa cum se va analiza mai jos, astfel că nu se poate susţine că în legătură cu aceleaşi fapte au fost interpretări diferite ale normelor legale.

Faţă de cele ce preced, este nefondată critica referitoare la imposibilitatea inculpatului J. de a înţelege care era conduita conformă cu legea: conduita conformă cu legea era aceea în care erau respectate cerinţele de formă pentru procedura de achiziţie a motorinei în relaţia cu toate persoanele juridice de la care era achiziţionat combustibilul.

Tot în acest context, Înalta Curte reaminteşte că dosarul penal de faţă urmează a fi soluţionat numai în limitele sesizării, prin raportare la acuzaţiile formulate şi pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, fără a fi luate în considerare acte efectuate în alte dosare penale, cu excepţia situaţiilor strict reglementate de lege (cum este cazul, în speţă, referitor la contopirea pedepselor).

Cu privire la criticile vizând vinovăţia inculpaţilor instanţa de apel va analiza atât criticile formulate de către inculpaţi cu privire la nevinovăţia acestora, cât şi criticile formulate de către Ministerul Public cu privire la achitarea inc. SC FF. SRL.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond faţă de SC FF. SRL se constată că probele administrate în apel nu au condus la modificarea bazei factuale reţinute de instanţa de fond. În afara acţionariatului acestei persoane juridice, OOOOO. Dubai, acuzarea nu a indicat niciun element de fapt care să conducă la concluzia că persoana juridică a cunoscut faptele de evaziune fiscală. Cele reţinute de instanţa de fond, şi anume faptul că nu s-a constatat existenţa unor probe care să ateste că SC FF. SRL, ca persoană juridică distinctă, ar fi fost în vreun fel implicată în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ce a generat prejudiciul a cărei reparare este solicitată de către partea civilă A.N.A.F, nu au fost infirmate prin probele solicitate şi administrate în calea de atac a apelului, astfel încât critica va fi respinsă ca nefondată.

Modul de formulare a acuzaţiilor nu este doar o chestiune adiacentă, subsidiară, ci reprezintă însuşi obiectul procesului penal. În raport de modul de formulare a acuzaţiilor, apărarea poate să dovedească faptul că cei acuzaţi nu au fost, de exemplu, prezenţi la locul şi în timpul în care se consideră a fi comise faptele (ca de exemplu în cazul lui C.) ori nu s-a dovedit că au beneficiat de folosul pe care acuzarea îl descrie ca fiind obţinut în urma săvârşirii faptelor (ca de exemplu în cazul lui K., L. ori N.).

În prezenta cauză au fost formulate acuzaţii cu privire la infracţiuni de evaziune fiscală, grup infracţional organizat, spălare de bani şi folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii:

a) faptele inculpaţilor B., C., HH., care în perioada mai 2011 - iulie 2012, prin intermediul persoanei juridice inculpate SC O. SRL, şi cu ajutorul inculpaţilor D., F., G., H., I., J., K., L., N., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de M., E., A. şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL, au achiziţionat motorină euro 5 în regim suspensiv, vândută apoi către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), au înfiinţat societăţi fantomă în numele cărora s-a derulat circuitul evazionist (ascunderea sursei impozabile), nu au evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate-vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale;

b) faptele inculpaţilor B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J. care au constituit grupul infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL pe care l-au sprijinit K., L., N., persoane care reprezentau palierul de protecţie, precum şi inculpaţii M., E., A., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit;

c) fapta inculpatului D. care în perioada iunie 2011 - iulie 2012, prin intermediul persoanei juridice inculpate SC P. SRL, a transferat prin tranzacţii repetate suma totală de 13.212.000 USD din sumele obţinute în urma săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală către un cont din Dubai aparţinând OOOOO., societate controlată de inculpaţii B. şi C., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume, (infracţiunea de spălare de bani a fost reţinută în rechizitoriu doar în ceea ce îi priveşte pe D. şi SC P. SRL);

d) fapta inculpatului N., constând în aceea că, în calitate de ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a transmis inculpaţilor B. şi F., informaţii ce nu erau destinate publicităţii privitoare la acţiunile de control organizate de organele fiscale şi cele de urmărire penală, în scopul obţinerii de către aceştia din urmă a unui folos patrimonial ilicit rezultat în urma săvârşirii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL

Faptul că întreg circuitul evazionist nu putea atinge amploarea pe care o descriu inculpaţii care au recunoscut faptele, o confirmă martorii şi o indică expertizele financiar contabile, administrate ca probă, în lipsa implicării autorităţilor, este afirmat nemijlocit de către inculpaţii H., HH. şi G. Cu toate acestea niciunul dintre ei nu a declarat cine erau cei care au acordat protecţie grupului infracţional, ci doar au făcut referiri la instituţiile de unde proveneau cei care acordau protecţia. De exemplu, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, la data de 17 octombrie 2018, H. a afirmat: ( ...) B. mi-a povestit mie şi am stabilit împreună că el are relaţii peste tot, în tot sistemul, respectiv la finanţe, poliţie, vamă. Relaţiile pe care le avea B. îi foloseau pentru a face un antrepozit, şi pentru a vinde multă motorină, şi pentru a face mulţi bani. Nu îi trebuia ceva legal pentru că nu se făceau mulţi bani, îi trebuia ceva ilegal pentru a face mulţi bani. De domnul K. am auzit în mass-media şi de L. nu am auzit niciodată. Nu am auzit de la B. nimic despre aceştia. ( ...) Dl. NNNNNNNNNNNNNNN. spunea că ne monitorizează şi într-adevăr aşa era. Eu nu ştiam când vin controale. NNNNNNNNNNNNNNN. şi GGGGGGGGGGGGGGG. vorbeau despre controale. Nu îmi spuneau tot. Se fereau de mine. Eu am asistat la discuţii când se spunea că le vine control de la vamă şi de la finanţe. GGGGGGGGGGGGGGG. avea şi el relaţii pe SRI şi finanţe, poliţie Constanţa. Erau mari şefi şi probabil că mi-a spus cine erau, dar nu mai ţin minte, dar nu vreau să mint.

În acelaşi sens, inc. G. a susţinut în şedinţa publică din 17 aprilie 2018: Reprezentantul Ministerului Public: în perioada 2011 - 2012 aveţi cunoştinţă ca această activitate să fi fost protejată de către funcţionari publici cu funcţii importante în cadrul ANAf sau ANV sau şefi ai structurilor regionale fiscale ori vamale? Răspuns: 100 % nu ştiu, nu pot fi sigur, este doar o bănuială, tind să cred că exista o asemenea posibilitate, dar nu ştiu mai mult. Mă bazez pe faptul că la un moment a existat o adresă către BB. de la Garda financiară, dacă nu mă înşel, prin care ne-au fost solicitate toate documentele. Atitudinea persoanei care coordona controlul era destul de ostilă, iar după ce s-a aflat şi am spus dl OOOOOOOOOOOOOOO. de control, mi s-au cerut doar câteva hârtii şi lucrurile s-au liniştit. Nu mi-a oferit o explicaţie, ci doar că sunt suficiente acele hârtii. ( ...)

Acelaşi inculpat a susţinut însă şi că modalitatea în care grupul infracţional organizat evita controalele autorităţilor era schimbarea firmei (persoanei juridice) prin care se derulau actele de evaziune fiscală: ( ...) Toate firmele aveau sediul social la un avocat, activitatea se desfăşura la terţi. Eram notificaţi prin email sau prin telefon în momentul în care ajungea la adresa respectivă un plic, indiferent de expeditor (ANAF, Garda financiară), iar de cele mai multe ori eu ridicam corespondenţa. De cele mai multe ori, simpla primire a unei corespondenţe de tipul celei menţionate anterior determina schimbarea firmei prin care se derulau activităţile. ( ...)

În acelaşi sens în declaraţia dată la instanţa de apel, la 16 mai 2017, HH. a arătat: Apărător inculpat B.: în ce consta protecţia de care se bucura SC O. SRL? (..? Inculpat: îmi menţin declaraţia dată, în sensul că dl NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a spus că nu vor fi probleme la societate, cu ocazia controalelor. Nu am nimic de ascuns. Sunt sincer şi arăt lucrurile exact cum s-au întâmplat. Nu ştiu cine asigura protecţia, nu mi-a spus niciodată dl NNNNNNNNNNNNNNN. În cursul controalelor, se controla pe hârtii activitatea reală. Nu îmi aduc aminte dacă se verifica şi fizic realitatea stocului sau a prelucrărilor? Inculpatul HH. a mai arătat însă în aceeaşi declaraţie şi că modalitatea în care societatea SC O. SRL menţinea aparenţa unei producţii de combustibil consta în menţinerea unui stoc permanent de CLG, de natură să inducă în eroare organele de control cu privire la activitatea antrepozitului: ( ...) Aveam un stoc zilnic permanent de CLG. S-a găsit şi atunci, cu ocazia percheziţiei, 100 şi ceva de tone. Dna M. ştie exact la ce nivel era menţinut stocul zilnic ( ...)

În cele ce urmează instanţa de apel va analiza probatoriul referitor la protecţia despre care au declarat inculpaţii HH., G. şi H., pentru a stabili dacă, în conformitate cu probele din dosar, protecţia acordată SC O. SRL a provenit de la cei acuzaţi pentru aceasta, şi anume de la K., L. şi N. Acest element de fapt (protecţia evaziunii fiscale şi actelor grupului infracţional) a fost folosit de către acuzare atât în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală (sprijinul dat actelor de evaziune prin protecţia acordată a fost asimilat participaţiei în forma complicităţii) cât şi pentru conţinutul infracţiunii de grup infracţional organizat (protecţia acordată a sprijinit grupul infracţional), iar în ceea ce îl priveşte pe inc. N. a reprezentat şi conţinutul unei infracţiuni distincte şi anume folosirea de informaţii nedestinate publicităţii sau oferirea accesului la astfel de informaţii. În consecinţă, dovedirea actelor de protecţie, astfel cum sunt descrise de acuzare îşi produce efectele asupra fiecărei infracţiuni din pluralitatea pe care acuzarea a reţinut-o în sarcina inculpaţilor menţionaţi anterior, L., K. şi N.

Cu privire la vinovăţia inculpaţilor K. şi L.

Prin rechizitoriul nr. x din 2012 din 1 iulie 2014, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a reţinut că în perioada 2011 - 2012, grupul infracţional, format din inculpaţii B., C., HH., D., F., G., H., I. şi J., organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare, a fost sprijinit în diferite modalităţi de ( ...), K., L., N., care reprezentau palierul de protecţie. ( ...) K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, L., vicepreşedinte al Agentei Naţionale de Administrare Fiscală ( ...), au sprijinit activitatea grupului, garantându-i protecţia în virtutea funcţiilor pe care le deţineau? Inculpaţii cunoşteau activitatea grupării şi au participat în mod repetat la întâlniri cu liderii acesteia, însă nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, folosind în schimb informaţiile pe care le deţineau şi poziţia pe care o aveau pentru a sprijini funcţionarea mecanismului evazionist".

În motivarea acestei acuzaţii, se menţionează că:

"( ...) K., preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi L., vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, au sprijinit activitatea evazionistă a grupului, garantându-i protecţia prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor care le reveneau în ciuda faptului că inculpaţii K. şi L. primiseră în mod nemijlocit date precise cu privire la modalitatea în care grupul infracţional coordonat de B. frauda bugetul de stat. Operaţiunile cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL fie nu au fost controlate de organele vamale, fie au fost controlate într-o modalitate formală, care nu avea aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală.

Sub aspectul laturii subiective, probele administrate în cauză au demonstrat că ineficienta controalelor nu s-a datorat unei organizări defectuoase a activităţii, ci este rezultatul unei acţiuni intenţionate a inculpaţilor K. şi L., prin care aceştia urmăreau să ajute membrii grupării infracţionale, în baza unor înţelegeri intermediate de KK. şi de LL.

În privinţa complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în Rechizitoriu se mai arată următoarele:

"Fapta inculpaţilor ( ...) K., L., (...) care în perioada mai 2011 - iulie 2012 i-au ajutat, în modalităţile descrise în partea expozitivă (punctul I) a prezentului rechizitoriu, pe inculpaţi ( ...) să achiziţioneze motorină euro 5 în regim suspensiv pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), să înfiinţeze societăţi fantomă în spatele cărora s-a derulat circuitul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate-vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând un prejudiciu de 242,642,205.44 RON, aproximativ 56 milioane euro ( ...)

Având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale a României asupra probelor constând în interceptări, ca şi imposibilitatea audierii lui KK. ori LL., nu se poate susţine existenţa unei relaţionări permanente între inculpaţii K. şi L., pe de o parte, şi KK. şi LL., ca intermediari ai inculpatului B., pe de altă parte.

Chiar dacă probele ar fi condus în mod cert la concluzia că KK. şi LL. primeau de la inculpatul B. o parte din sumele obţinute din evaziunea fiscală cu scopul de a-i determina pe preşedintele şi vicepreşedintele A.N.A.F. să protejeze mecanismul infracţional prin atribuţiile funcţiilor publice deţinute, garantându-le în schimb menţinerea în funcţiile de conducere pe care le ocupau, nu ar fi fost suficient pentru ca, în lipsa probării actelor de conduită proprii imputabile persoanelor trimise în judecată, să se reţină vinovăţia lui K. şi L. Discuţiile dintre doi subiecţi procesuali despre terţi, nu pot fundamenta acuzarea terţilor în lipsa unor probe directe care să demonstrează o conduită proprie a respectivilor terţi sau în lipsa notorietăţii faptelor respective.

În consecinţă, instanţa de apel va analiza în ce măsură declaraţiile şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în apel şi la instanţa de fond pot susţine:

- existenţa datelor concrete privind evaziunea fiscală la SC O. SRL, primite de K. şi L., pe care aceştia ar fi refuzat să le utilizeze în activitatea de control a SC O. SRL;

- modalitatea de punere în practică a controalelor executate de organele vamale şi aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală cu privire la operaţiunile cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL;

- existenţa unei legături între L., K. şi membrii grupării infracţionale din care făcea parte B? Informaţiile concrete primite de către K. şi L. cu privire la activitatea SC O. SRL.

Acuzaţia face vorbire în mod expres la faptul că

- inculpaţii K. şi L. primiseră în mod nemijlocit date precise cu privire la modalitatea în care grupul infracţional coordonat de B. frauda bugetul de stat;

- operaţiunile cu produse accizabile desfăşurate de SC O. SRL fie nu au fost controlate de organele vamale, fie au fost controlate într-o modalitate formală, care nu avea aptitudinea de a identifica faptele de evaziune fiscală.

Din datele aflate în dosarul de urmărire penală, instanţa reţine că:

- aspectele la care se referă nota Curţii de conturi au fost urmate de dispunerea unei inspecţii fiscale de către ANAF, nefinalizată având în vedere că actele contabile ale SC O. SRL fuseseră ridicate de către Parchet în cadrul unei investigaţii penale;

- informaţia primită prin intermediul martorului QQQQ. cu privire la activitatea SC O. SRL a fost urmată de măsuri dispuse de către K.

Probele susţinute de acuzare pot conduce la o hotărâre de condamnare doar dacă sunt relevante cu privire la perioada în care au fost comise faptele. În acest sens, instanţa reţine şi că note ale Curţii de Conturi au fost trimise în anul 2009, cu doi ani înainte de data faptelor stabilită de acuzare în rechizitoriu, şi contrar acuzării, au fost urmate de măsuri dispuse de către cei cărora le erau adresate.

Conform declaraţiei date de K. la data de 2 mai 2017, neinfirmată de alte probe: În ceea ce priveşte SC O., anterior notei Curţii de Conturi, respectiv în luna martie 2009, mi-a fost adusă spre aprobare o listă cu mai multe societăţi comerciale care urmau să facă obiectul controlului inspecţiei. În luna martie 2009, cu trei luni înainte de acea notă a Curţii de Conturi, subsemnatul am aprobat propunerea ANV de a introduce în planul de inspecţie fiscală începând cu luna martie, a firmei SC O. Nu am aprobat doar pentru O., ci era o listă ce conţinea 30-40 de societăţi comerciale propuse de către cei de la vamă spre a fi verificate în perioadă următoare. Această situaţie se întocmea pe fiecare direcţie regională a vămii, vama având 8 direcţii regionale. Din ce am înţeles şi din ce am citit din materialul de urmărire penală, la începutul lunii aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, împreună cu Vama Constanţa, în timp ce deja era începută inspecţia fiscală, au declanşat un control la sediul antrepozitului fiscal al SC O. Cu ocazia acelui control existând nişte suspiciuni de desfăşurare neconformă a activităţii. Au fost ridicate toate documentele societăţii, au fost sigilate spaţiile de depozitare, căile de acces, societatea fiind plasată sub paza sau monitorizarea Jandarmeriei. Din câte am înţeles şi am văzut din înscrisuri, deşi Vama Constanţa a solicitat în mod repetat Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţă să le pună la dispoziţie actele necesare, acestea nu au fost puse la dispoziţie de către parchet, decât în decembrie 2012, la vreo 6 - 7 luni de când nu mai eram preşedintele ANAF şi la o jumătate de an de când începuse acest dosar. Opţiunea celor de la Vama Constanţa a fost să suspende activitatea de inspecţie în baza unui ordin al preşedintelui ANAF din 2007, deci dintr-o perioadă anterioară numirii mele. Nu cunosc în detaliu aceste aspecte, însă ca un specialist în fiscalitate eu nu cred că o inspecţie se poate face în lipsa unor documente. Aşa cum spune Codul de procedură, O.U.G. nr. 92/2003, inspecţiile se fac în baza actelor fiscale.

Actele de control ale ANAF şi ANV la SC O. SRL Instanţa constată că inspecţia fiscală a fost începută la solicitarea inculpatului L. (care le-a aprobat încă din ianuarie 2009) chiar din martie 2009 şi suspendată în luna aprilie 2009, deoarece toate actele contabile şi evidenţa informatică a SC O. SRL au fost ridicate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, se aflau sub paza Jandarmeriei, iar accesul la probe era interzis.

Din înscrisurile respective rezultă numărul mare de controale care au fost efectuate la SC O. SRL în perioada în care aceasta a fost activă, inclusiv în perioada 2008 - 2009:

- copia programului lunar de inspecţie fiscală în domeniul produselor accizabile pentru luna martie 2009 nr. x din 26 februarie 2009, întocmit de inculpatul L., în calitatea sa de la acel moment de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale. În cuprinsul înscrisului respectiv, la poziţia cu numărul de ordine 5, în lista societăţilor supuse inspecţiei fiscale parţiale în domeniul produselor accizabile de către Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, se regăseşte SC O. SRL Constanţa, în dreptul căreia apar menţiunile: "constatările reieşite ca urmare a controlului inopinat/control inopinat 27 ianuarie 2009". Totodată, în cuprinsul programului de inspecţie fiscală aferent lunii martie 2009, apar alte două societăţi comerciale prin intermediul cărora se presupune că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv SC R. SRL şi SC EEEEEEEEE. SRL Programul lunar de inspecţie fiscală a fost întocmit de către inculpatul L., în ianuarie 2009, în calitate de Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale;

- copia Adresei nr. x din 5 ianuarie 2009 către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, semnată de inculpatul L., ca Director al Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, prin care a solicitat demararea procedurii de control inopinat la SC O. SRL Constanţa. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că, urmare a solicitării inculpatului L., a fost efectuat controlul inopinat la SC O. SRL Constanţa, iar, în baza constatărilor acestui control, societatea a fost introdusă în programul de inspecţie fiscală aferent lunii martie 2009;

- copia Ordinului de serviciu nr. x din 16 ianuarie 2009 şi a Procesului-verbal nr. x din 2 martie 2009 emise de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, aferente controlului inopinat efectuat la SC O. SRL Constanţa, ca urmare a solicitării formulate de către inculpatul L. În baza constatărilor controlului demarat la solicitarea inculpatului L., concretizate în Procesul-verbal nr. x din 2 martie 2009, întocmit de către persoanele desemnate prin Ordinul de serviciu nr. x din 16 ianuarie 2009. SC O. SRL a fost introdusă în programul de inspecţie fiscală, aferent lunii martie 2009;

- copie a trei adrese (nr. x din 27 mai 2009, nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 20 noiembrie 2009), emise de către Direcţia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi semnate de către inculpatul L., adresate Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin care s-a solicitat comunicarea de îndată a rezultatelor inspecţiei fiscale parţiale în domeniul accizelor, efectuate la SC O. SRL precum şi a oricăror date sau informaţii care pot fi necesare pentru începerea inspecţiei fiscale generale de către organele competente din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Măsurile efective la care se referă acuzarea erau blocate de faptul că inspectorii vamali şi fiscali nu aveau acces la documentele contabile, care fuseseră ridicate în dosarul de urmărire penală. Cercetarea, în desfăşurare, într-un dosar penal, privind SC O. SRL, împiedica efectuarea concomitentă de demersuri de către ANAF. În acelaşi sens este şi adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la Dosarul penal x/2009, astfel cum a fost aceasta încuviinţată ca probă de instanţa de fond prin încheierea din 12 martie 2015.

Curtea de Conturi a solicitat verificări fiscale (stocuri materii prime şi finite, circuitul sumelor de bani, activitatea agenţilor economici implicaţi pe circuit etc), care nu se puteau efectua în lipsa actelor ridicate de către Parchet (aproximativ 6.000 file) şi fără a avea acces în antrepozitul fiscal? Inspecţia fiscală este definită în Codul de Procedură Fiscală, în art. 94 şi, are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora."

Concluzia faptului că nu se putea realiza inspecţia fiscală fără a avea la dispoziţie toate actele contabile ale societăţii şi fără a avea acces în incinta antrepozitului este susţinută şi prin Adresa nr. x din mai 2014 a Direcţiei Regionale Vamale Galaţi - Biroul Vamal de Frontieră Constanţa, ca răspuns la solicitarea nr. 54/P/2012 din 21 mai 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie. În cuprinsul Raportului şi anexelor însoţitoare se descrie activitatea constând în controale inopinate şi inspecţii fiscale desfăşurate în privinţa SC O. SA, declanşate în anul 2009, precum şi activitatea care a condus la începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. x din 2009 faţă de societatea respectivă şi de reprezentanţii legali ai acesteia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Chiar în acest context au existat acte de control care nu au fost percepute de către cei controlaţi ca având un caracter formal. În acest sens, instanţa de apel reţine declaraţia inculpatului E., dată în apel, la data de 18 iulie 2017, în care se explică motivul pentru care controalele nu au avut rezultate: Reprezentantul Ministerului Public: Dacă are cunoştinţă că la antrepozitul O. s-au efectuat controale? Răspuns: Da au fost făcute controale şi vamale şi financiare. Nu au fost favorizaţi. Adică atunci când eşti favorizat nu se verifică toate hârtiile de la a la z şi nici nu se ia tot antrepozitul de la un capăt la altul să se verifice. La O. controlul a fost serios pentru că s-a găsit şi CLG şi CLU în interiorul fabricii fără însă ca să se prelucreze. Reprezentantul Ministerului Public: Când s-a efectuat acest control, a fost un singur control sau mai multe? Răspuns: Au fost mai multe controale, au fost oprite mai multe maşini şi pe centură şi la Urziceni, li s-au luat copii de pe acte, dar nu ştiu ce s-a găsit în maşină. Nu ştiu datele exacte la care s-au efectuate aceste controale, dacă şoferii când plecau, plecau cu două rânduri de acte. Un rând de acte cu care încărcau din port şi al doilea cu care plecau de la MMMMMMMMMMMMMMM. Cele două rânduri de acte erau diferite. La data controlului s-au găsit CLG şi CLU în interiorul fabricii pentru că trebuiau să fie 2-3-5 tone mereu în depozit pentru a se zice că se prelucrează. De toate controalele se ocupa GGGGGGGGGGGGGGG., iar M. de contabilitate. De NNNNNNNNNNNNNNN. nu ştiu să fi participat la vreun control. Maşinile care transportau motorină din port nu intrau în depozit la Nicolae Bălcescu. Dacă erau oprite pe drum aveau cele două rânduri de acte de care am vorbit mai înainte.

În consecinţă, cele ce preced infirmă, în lipsa altor probe, atât teza blocării controalelor cerute de Curtea de Conturi a României, cât şi teza dispunerii cu intenţie a unor controale ineficiente asupra activităţii SC O. SRL

În ceea ce priveşte informaţia primită prin intermediul martorului QQQQ., cu privire la activitatea SC O. SRL, declaraţia martorului (aflată în dosarul de urmărire penală, volumul 69) infirmă acuzaţiile deoarece:

- se referă succint şi vag la existenţa unor informaţii neverificate privind potenţiala prejudiciere a bugetului de stat prin livrarea de motorină şi benzină, în fapt, în regim suspensiv de către expeditor către staţii, iar scriptic către antrepozit (menţiune citată din conţinutul adresei ce va fi redată integral mai jos);

- K. a dispus ca adresa să fie transmisă pentru a fi verificată de către ANV, deci nu a blocat controlul;

- L. nu a primit personal această adresa, care a fost primită însă de martorul NNNNNNNNNN., conform rezoluţiilor aflate la dosarul de urmărire penală;

- au fost dispuse măsuri de către martorul care a primit adresa, măsurile au fost puse în executare şi controalele au fost efectuate, astfel că măsurile nu au fost blocate de inc K. sau de către L.

Conţinutul corespondenţei referitoare la informaţiile transmise de către martorul QQQQ. este în sensul următor:

- Adresă a Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, către L. - A.N.V., Vicepreşedinte A.N.A.F., referitoare la măsuri de supraveghere şi control în domeniul producerii şi comercializării ilegale de combustibil, de la QQQQ., Director General, D.G.I.F., cu nr. înregistrare x/31 10.2011 au următorul conţinut care:

Stimate domnule vicepreşedinte,

Vă rugăm să analizaţi oportunitatea iniţierii cu celeritate a unor verificări cu privire la legalitatea, realitatea şi conformitatea operaţiunilor derulate de următoarele societăţi comerciale:

- SC O. SRL, CUI - x, cu sediul social în Constanţa, Com. Nicolae Bălcescu, str. x, autorizat ca antrepozit fiscal de producţie x pentru E420 (benzina fără plumb), E430 (motorină nemarcată), E440 (motorină marcată), E490 (uleiuri uşoare şi preparate);

- SC P. SRL, CUI x, cu sediul în jud. Constanţa Mihail Kogălniceanu, str. x, autorizat ca expeditor înregistrat;

- SC Q. SRL, CUI - x, cu sediul social în jud. Sibiu, Mediaş, str. x, staţie de distribuţie a combustibilului;

- SC EEEEEEEEE. SRL, CUI x, Sibiu, loc. Sălişte, str. x, staţie de distribuţie a combustibilului;

având în vedere existenţa unor informaţii neverificate privind potenţiala prejudiciere a bugetului de stat prin livrarea de motorină şi benzină, în fapt, în regim suspensiv de către expeditor către staţii, iar scriptic către antrepozit.

- Adresa Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor către Direcţiile Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi Braşov în atenţia Domnilor Directori, referitor la solicitarea Direcţia Generală de Informaţii Fiscale din data de 29 noiembrie 2011, de la NNNNNNNNNN., director, departament Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale cu nr. înregistrare./dată: 63.421 din 29 noiembrie 2011

Stimate domnule director,

În vederea efectuării verificărilor care se impun, vă transmitem în anexa adresa A.N.A.F, Direcţia Generala de Informaţii Fiscale nr. 846.709 din 31 octombrie 2011, cu privire la livrarea de combustibil către staţiile de distribuţie fără respectarea prevederilor normative în vigoare - urmând ca rezultatele verificărilor să fie transmise operativ către A.N.V. - D.S.A.O.V.

- Adresa Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, către:Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, în atenţia domnului Director NNNNNNNNNN. referitor la solicitarea nr. x, data 29 noiembrie 2011 de la domnul Director Executiv - TTTT. D.R.A.O.V. Constanţa cu nr. înregistrare dată x din 3 februarie 2012

Stimate domnule director,

Urmare a solicitării dvs. susmenţionată, înregistrată la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa cu nr. x din 5 decembrie 2011, privind SC O. SRL, CUI x şi SC P. SRL, CUI x, vă comunicăm faptul că, în urma controalelor inopinate efectuate de Compartimentul Echipe Mobile la staţii de distribuţie carburant din raza de competenţă a DRAOV Constanţa, nu au fost constatate achiziţii de combustibili de la societăţile în cauză.

Totodată, menţionăm faptul că, în urma verificării datelor şi informaţiilor de către DJAOV Constanţa în aplicaţia EMCS-RO, s-a constatat faptul că, nu sunt operaţiuni în regim suspensiv, pentru cele două societăţi, în stare "acceptată" (neînchise) şi nici E-DAI închise cu diferenţe.

Anexat vă înaintăm documentele întocmite de DJAOV Constanţa, urmare a acţiunilor de control desfăşurate la cei doi contribuabili (5 file).

Precizăm că, în perioada următoare, în cadrul controalelor inopinate la staţiile de distribuţie carburant, precum şi cu ocazia verificărilor în trafic a mijloacelor de transport încărcate cu produse petroliere, se vor avea în vedere aspectele sesizate de dvs.

Din cele ce preced rezultă că informaţiile la care face referire acuzarea erau, conform celor menţionate în adrese, informaţii neverificate privind potenţiala prejudiciere a bugetului de stat prin livrarea de motorină şi benzină, în fapt, în regim suspensiv de către expeditor către staţii, iar scriptic către antrepozit.

Cu privire la probele care se referă la acelaşi informaţii, în declaraţia sa de la data de 2 mai 2017, K. a arătat referitor la întrebarea formulată de Ministerul Public: Reprezentantul Ministerului Public: la momentul la care subalternul dvs, QQQQ., v-a prezentat nota în care erau prezentate suspiciuni cu privire la activitatea evazionistă, l-aţi chemat şi pe coinculpatul L. pentru a-i aduce la cunoştinţă conţinutul notei referitoare la SC O.? Aţi discutat cu acesta pe marginea acestei note, în prealabil rezoluţionării şi transmiterii către ANV pentru măsuri? Inculpat: nu am discutat cu inculpatul L. QQQQ. a venit cu acea adresă deja scrisă către ANV, mi-a arătat-o şi m-a informat preţ de un minut cât a durat să citesc acea adresă şi i-am spus să o dea la Vamă să o verifice. Am achiesat la propunerea acestuia de a o transmite spre Vamă. Nici nu putea face o altă propunerea deoarece Vama avea competenţele pe acest caz. Reprezentantul Ministerului Public: aţi urmărit ulterior modul în care au fost duse la îndeplinire cele dispuse, modul în care s-au efectuat verificările de către ANV? Inculpat: nu. Aşa cum am spus anterior în România sunt peste 600.000 de societăţi comerciale active. Dacă o lucrare sau informare trecea şi pe la mine la un moment dat şi o rezoluţionam şi o trimiteam către o instituţie din subordine, ea intra în procedurile interne ale acelei instituţii, care prevedeau foarte clar ce se face cu ea, adică se dispune clasare, procedura de urmat. Singura modalitate prin care preşedintele ANAF putea să vadă sau să urmărească o lucrare, la modul general vorbind, erau acele activităţi de auditare anuală. În general, o dată pe lună, se făceau nişte informări cu cazurile semnificative de evaziune fiscală sau de amenzi contravenţionale identificate de instituţiile din subordine.

Martorul QQQQ., în calitatea sa de semnatar al Notei nr. 846.709 a Direcţiei Generale de Informaţii Fiscale din cadrul ANAF, prezentată inc K. în luna octombrie 2011, a dat o declaraţie care confirmă cele de mai sus. Martorul QQQQ., a precizat că:

"Datele ce mi-au fost prezentate de către funcţionarul public din cadrul Serviciului Monitorizare le-am prezentat la rândul meu inculpatului K. ca preşedinte ANAF printr-o notă în cadrul căreia am făcut propunerea de valorificare a acestora la nivelul ANV, având în vedere competenţa acestei instituţii în materie de accize. inculpatul K. a studiat nota şi a dispus verbal transmiterea acesteia către Autoritatea Naţională a Vămilor, nu a pus nicio rezoluţie pe nota respectivă. Ca atare, nota a fost transmisă către ANV, mai departe nu cunosc ce s-a întâmplat cu nota respectivă în cadrul ANV. Nota respectivă a fost studiată cu atenţie de inculpatul K. şi în acelaşi timp acesta m-a întrebat dacă sunt verificate informaţiile, eu spunând că nu, nu puteam merge pe teren pentru a face astfel de verificări. (...) Sesizarea pe care am adresat-o preşedintelui ANAF a fost consemnată în condica Direcţiei Generale de Informaţii fiscale cu nr. de înregistrare, iar competenţa noastră era de a trimite informaţiile obţinute către direcţiile specializate. Ulterior nu m-am mai interesat cum a fost rezolvată sesizarea pe care am formulat-o, întrucât nu aveam competenţe în ceea ce priveşte monitorizarea activităţii vamale. (...) Nu am avut nicio discuţie cu inc. L. despre această adresă de sesizare ".

Totodată, TTTT. a arătat că a primit adresa respectivă de la directorul NNNNNNNNNN., dar şi prin Ordinele nr. 4119 şi 4120 din 2 martie 2011 emise de inculpatul L. (prin care au fost împuterniciţi doi funcţionari publici pentru primirea şi repartizarea corespondenţei Autorităţii Naţionale a Vămilor). Martorul TTTT. a precizat că:

"în anul 2011 au existat două solicitări din partea Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, respectiv din partea domnului NNNNNNNNNN. cu privire la efectuarea unor controale inopinate la SC O. SRL Nu au existat însă rezultate în urma acestor controale".

În legătură cu această notă, inculpatul K. a precizat că: "O altă împrejurare pe care mi-am amintit ca reţinând numele acestei societăţi este ca în anul 2011, octombrie sau noiembrie când directorul Direcţiei de Informaţie Fiscală din cadrul ANAF, domnul QQQQ., mi-a prezentat o lucrare cuprinzând mai multe societăţi comerciale, ce viza comerţul cu produse petroliere cu privire la care exista riscul de evaziune fiscală. Am dispus atunci directorului QQQQ. să disemineze informaţia, să facă verificări şi să transmită solicitarea celor din subordine care aveau ca obiect de activitate efectuarea de verificări în acest sens. Nu mi-am adus aminte atunci de SC O."

În apel, inculpatul K. a declarat, cu privire la această notă, la termenul de la 2 mai 2017, astfel: În anul 2010 am înfiinţat un serviciu în cadrul Direcţiei generale de informaţii fiscale, prin semnătura mea, numit Serviciul de monitorizare activităţi fiscale. Rolul acestui serviciu era de a aduna din surse deschise, adică nu era un serviciu care să facă analiză de risc în cadrul instituţiei. Adunau mai mult informaţii din surse deschise. În acest sens pot să spun că am avut, cel puţin şeful acestui serviciu era o persoană detaşată pe ştatul de funcţii M, de la o instituţie cu atribuţii în culegerea de informaţii ( ...) La un moment dat a venit la mine directorul QQQQ., al Direcţiei fiscale, care anterior fusese ofiţer SRI. Rolul acestui Serviciu era acela de a culege informaţii din bârfe, zvonuri, surse deschise. Acesta, cum proceda de fiecare dată când avea informaţii culese din surse deschise, QQQQ. a venit la mine în birou, mi-a prezentat o adresă pe care o întocmise către ANV, în atenţia domnului vicepreşedinte de la vamă, şi mi-a spus că este o informaţie pe care o are. L-am întrebat dacă e verificată sau verificabilă. Mi-a răspuns că după cum scrie şi în adresă este o informaţie neverificată. Nu erau chestiuni similare cu ceea ce ne sesizase anterior Curtea de Conturi. Singurul aspect similar era numele SC O. care apărea atât în lucrarea Curţii de Conturi, cât şi în nota Direcţiei generale de informaţii fiscale. Nu mi-am amintit şi nu am făcut nicio legătură între cele două firme sau între cele două adrese la momentul respectiv. ( ...) Domnul QQQQ. mi-a spus în acea zi că intenţionează să transmită acea lucrare către Vamă şi mi-a cerut sfatul, dacă poate să o transmită către Vamă în vederea declanşării controlului, iar eu i-am spus că da, să se facă verificări cu privire la aspectele verificate. Vama era autoritatea din statul român care monitoriza accizeze, din anul 2007, după intrarea în UE, Vama a fost desemnată ca autoritate de legătură pentru urmărirea produselor accizate.

Faţă de cele ce preced, nu se poate reţine teza probatorie a acuzării, în sensul că nota întocmită de către martorul QQQQ. conţinea elemente concrete care nu au fost valorificate de către K. şi L.

În ceea ce priveşte o altă teză probatorie şi anume relaţiile dintre K., L. şi B., acuzarea a solicitat şi a fost admisă ca probă audierea martorului MM. Declaraţia din şedinţa de la 12 iunie 2018 scoate în evidenţă faptul că martorul MM. cunoştea nemijlocit relaţia patrimonială dintre B., KK. şi F., respectiv relaţia dintre KK. şi L. În ceea ce priveşte relaţia dintre B. şi K. martorul a cunoscut doar ceea ce i s-a povestit de către KK.

Astfel, martorul MM. declară: Din prezenta cauză, cunosc pe K., QQQQQQQQQQQQQ., B., dl XXXXXXXXXXXXXX. I-am cunoscut pe aceştia în contextul relaţiei cu KK., din cercul lor de prieteni în perioada 2009 - 2010, nu mai ştiu exact, până în anul 2011. Cu privire la relaţia dintre dl KK. cu K.: ştiu că erau colegi de cabinet la ANAF şi prieteni din copilărie. Cu B. bănuiesc că dl KK. era prieten fiindcă se cunoşteau, vorbeau. (...) Dl K. şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. cred că se cunoşteau prin dl KK. Pe dl XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc prin transmiterea banilor pe care mi-i aducea. Lucram la societatea comercială La reclama. SRL, care avea un punct de lucru în Bucureşti. Dl XXXXXXXXXXXXXX. îmi transmitea sume de bani pe care trebuia să i le dau dl KK. ( ...) Nu mi se spunea nimic, ci dl KK. îmi spunea la început că voi fi căutat şi după o anumită perioadă de timp mă suna dl XXXXXXXXXXXXXX. pe telefon, că ajunge în Bucureşti şi să ne vedem. Când ne vedeam, îmi lăsa geanta cu bani şi eu o lăsam dl KK. ( ...) Ştiu că exista o relaţie între XXXXXXXXXXXXXX., K. şi NNNNNNNNNNNNNNN. de la KK. Acesta mi-a povestit că sunt prieteni, au afaceri împreună, nu îmi povestea cu detalii, ci doar m-a rugat să îi ţin acei bani la birou până vine dânsul. Mi-a spus că o parte din bani şi-o oprea dânsul şi o parte ajungea la QQQQQQQQQQQQQ. Aceasta era soţia dl K. Nu mi-a povestit de ce ajungeau banii la aceasta. ( ...) Pe XXXXXXXXXXXXXX., K. şi NNNNNNNNNNNNNNN. nu i-am văzut împreună toţi trei, dar separat i-am văzut pe dl K., atunci când eram la masă cu KK. şi B. K. a intrat în acea locaţie şi a salutat, trecând mai departe. Nu a existat nicio discuţie referitoare la K. între cei care erau la masă.

Pe L. îl ştiu din vedere. Ştiu că era prieten cu dl KK. şi am fost odată chemat prin şoferul domnului KK. - HHHH., care m-a dus şi m-a prezentat domnului L., care dorea să ia legătura cu dl KK., care era plecat din ţară la acel moment( ...) Cred că L. a venit la noi la firmă, se întâlnea cu dl KK. Cred că a venit de două ori, nu mai ştiu exact. ( ...)

În ceea ce priveşte declaraţia martorului AAAAAAAAAAAAAA. cu privire la plata unor sume de bani, dintre cele primite de la F., de către KK. lui L. şi K., instanţa constată:

- martorul nu a plasat în timp în mod cert plata acestor sume în perioada pentru care s-au făcut acuzaţii în prezentul dosar;

- în ceea ce îl priveşte pe L. declaraţia martorului AAAAAAAAAAAAAA. este singulară şi nu este confirmată de nicio altă probă;

- în ceea ce priveşte plata unor sume de bani către soţia lui K., apărarea a administrat proba cu acte care demonstrau faptul că între firma La reclama SRL şi societatea de avocatură la care era angajată avocat soţia lui K. erau relaţii contractuale. Acuzarea nu a mai solicitat alte probe care să susţină declaraţia martorului sau să infirme susţinerile apărării.

Astfel, martorul MM. a declarat la întrebările reprezentantului Ministerului Public: aveţi cunoştinţă de existenţa unor situaţii în care o parte dintre sumele de bani transmise în această modalitate de către XXXXXXXXXXXXXX., să fi ajuns şi la inculpatul L.? Răspuns: ştiu de la dl KK. că au ajuns din acele sume de bani şi la L. Nu mi-a explicat de ce ajungeau banii la aceste persoane, ci doar că îi trebuiesc banii pentru L. ( ...) dl KK. împărţea banii. ( ...) Mă chema să mă întrebe câte ceva, dar nu stăteam să văd ce face. Nu îmi spunea despre ce sume era vorba, doar îmi spunea că XXXXXXXXXXXXXX. îmi va lăsa bani şi să îi ţin la birou. Nu mi-a explicat de ce ţinea sume atât de mari de bani. ( ...) Dl KK. oprea o parte din bani, care rămâneau în aceeaşi geantă şi spunea că o să îmi spună el să îi duc la QQQQQQQQQQQQQ., dar după ce vorbeşte el cu K. Dl KK. vorbea direct cu dl K. Au fost situaţii înainte când îmi spunea să duc o parte din bani doamnei K., dar să o sun a doua zi şi au fost situaţii în care îmi spunea că trebuie să vorbească mai întâi cu K. şi apoi să mă duc. ( ...) R: s-a întâmplat o dată să fiu chemat în biroul dl KK., dar nu ştiu din ce motiv mi-a spus să ştiu eu că 40% sunt pentru el şi 40% pentru K. şi 20% pentru L. Mi-a spus că să ştiu eu şi am întrebat de ce e nevoie să ştiu eu, dar nu mi-a dat un răspuns. (...) Nu i-am dus bani personal lui K., ci tot doamnei QQQQQQQQQQQQQ., care era acasă şi îi primea. Nu pot să explic de ce anterior nu am spus că duceam bani şi acasă la K., nu numai la cabinetul soţiei sale. Î: societăţile lui KK. aveau contracte de asistenţă juridică încheiate cu societatea PPPPPPPPPPPPP., unde dna K. avea calitatea de avocat? R: nu cunosc, dar bănuiesc că dacă aveau nevoie apelau, pentru că se cunoşteau. Nu ştiu dacă la firma aveau contract cu această firmă de avocatură. Î: care era scopul remiterii sumelor de bani despre care aţi vorbit? R: nu ştiu? Inculpaţii acuzaţi în cauză au negat faptul că ar fi solicitat sau beneficiat de protecţia lui L. şi K. cu privire la derularea activităţii SC O. SRL

Probele administrate de instanţă în cursul cercetării judecătoreşti în apel nu au infirmat susţinerile inculpaţilor (H., G., B.) şi martorilor (cu atribuţii de control în ceea ce priveşte taxele şi impozitele) în sensul că nu i-au cunoscut şi nu au auzit numele lui L. sau K. în contextul acordării unei protecţii către SC O. SRL, astfel încât întâlnirea lui KK. cu B. acasă la L. nu poate, prin ea însăşi, în lipsa cunoaşterii conţinutului discuţiilor, să conducă la condamnarea inculpaţilor K. şi L? Inculpatul L. a declarat, la termenul de judecată din 09 februarie 2015, că "Pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inc. K., nu i-am cunoscut decât cu ocazia acestui dosar. Pe KK. îl cunoşteam, eram într-o relaţie de prietenie, îl cunoşteam din anul 2007 sau 2008, când acesta era comisar la Garda Financiară.. ( ...). Despre NNNNNNNNNNNNNNN. am aflat în iulie 2012, cu prilejul acestui dosar, iar acesta a avut o întâlnire cu KK. în curte la mine la cererea lui KK., acesta nespunându-mi numele persoanei cu care mi-a cerut permisiunea să se întâlnească. Eu mă aflam în casă cu alte persoane care au şi confirmat această împrejurare, că nu ştiam cu cine s-a întâlnit KK. NNNNNNNNNNNNNNN. nu a fost prezent la mine în casă. Nu l-am întrebat ulterior pe KK. cu cine s-a întâlnit. S-a mai întâmplat în două rânduri ca KK. să mă roage să se întâlnească la mine acasă cu alte persoane şi am fost de acord. Aceste persoane le-am văzut, ca şi pe NNNNNNNNNNNNNNN., anterior, în curte, persoanele acestea nu sunt din prezenta cauză. Nu ştiu dacă KK. practica acest sistem de întâlniri în casele private ale prietenilor lui şi cu alte persoane. ( ...) Întâlnirea la care m-am referit a durat un sfert de oră sau 20 de minute, nu m-am uitat ce făceau aceştia în curte."

Susţinerile inculpatului L. se coroborează cu:

- declaraţia inculpatului K. (termenul de judecată din 9 februarie 2015) care a arătat că:

"Dintre inculpaţii din prezenta cauză îl cunosc doar pe L. ( ...) KK. a fost director de cabinet în perioada februarie 2009 - aprilie 2010. Până în septembrie 2010 a fost consilier la mine la cabinet cu jumătate de normă. După acest moment, a plecat în privat. Relaţiile mele cu acesta erau de prietenie. La desemnarea lui am avut în vedere relaţia de prietenie pe care o aveam. După ce acesta a plecat în privat, relaţiile s-au răcit pentru că nu mai aveam aceleaşi cercuri şi ne întâlneam mult mai rar. Îl cunosc pe L., era vicepreşedinte ANAF, era o relaţie de amiciţie dincolo de relaţiile de serviciu şi cu acesta. Ştiu că KK. era prieten cu TTTTTTTTT. Numele lui B. nu l-am auzit niciodată de la KK."

Declaraţia a fost menţinută la termenul de la 2 mai 2017, când inculpatul K. a afirmat: Nu am vorbit niciodată cu KK. sau LL. despre B., or firmele sale.

- declaraţia inculpatului B., care, la termenul de judecată din 4 aprilie 2017, a arătat că " pe dl K. şi L. nu i-am cunoscut decât din presă, singura persoană pe care am cunoscut-o şi am fost prieten este KK., dar cu Dl K. şi L. nu am avut interacţiuni în mod direct şi nu i-am cunoscut în mod direct? Indirect a existat un singur aspect, când eu m-am întâlnit cu KK., iar întâlnirea s-a desfăşurat la L. acasă, însă eu nu ştiam la acel moment cine este L. sau că respectiv curte aparţine L. KK. obişnuia să mă cheme în locuri în care trebuia să discut doar cu el, iar eu nu ştiam cui aparţin acestea, uneori erau imobile, alteori ( ...) restaurante. Mă întâlneam destul de des cu KK., practic de fiecare dată când veneam în Bucureşti, ne vedeam. Îmi este foarte greu să spun despre ce anume am vorbit atunci. Nu îmi amintesc. Pot să spun doar că am vorbit exclusiv cu KK., nu a mai fost nimeni altcineva prezent. Am aflat după, când am fost pus în faţa dosarului, că întâlnirea a avut loc în curtea lui L. Discuţiile cu KK. nu erau neapărat discuţii de afaceri, îi ceream părerea pe anumite aspecte de legalitate pentru că era un om de finanţe. Îi ceream sfaturi privind anumite probleme care ţin de legislaţia fiscală, nu pot preciza cu exactitate. KK. era om de afaceri la acel moment, avea firma lui. Probabil acorda şi consultanţă financiară. Era un prieten, îi ceream părerea întrucât a lucrat mulţi ani în Ministerul de Finanţe.

Teza probatorie din declaraţiile inculpaţilor redate mai sus, şi anume lipsa unei implicări în modul în care se desfăşurau controalele dispuse, a fost confirmată prin declaraţiile martorilor.

Martorul LLLLLLLLLLLL. a declarat în şedinţa publică din 6 martie 2018: cunosc pe câţiva dintre inculpaţi, din prisma atribuţiilor de serviciu. Sunt ofiţer de poliţie şi am fost delegat în urmă cu mai mulţi ani să efectuez acte de cercetare penală la Parchetul din Constanţa. Cunosc pe dl LLLLLLLLLLLLLLL., K., pe dl L. cred că l-am văzut o dată, pe dl NNNNNNNNNNNNNNN., pe dl N., pe D. s-ar putea să îl cunosc, pe dl J. cred că îl cunosc, pe dl GGGGGGGGGGGGGGG. Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat K.: cu prilejul activităţii de cercetare penală desfăşurată vizând activitatea SC O. SRL, aţi fost influenţat de vreo persoană din cadru? Inspectoratului de Poliţie în care lucraţi sau din cadrul Parchetului? R: nu. nu am discut cu dl K. despre Dosarele SC O. SRL l-am cunoscut o singură dată, personal pe K. ( ...) Î: în demersurile despre care aţi vorbit, aţi fost influenţat de vreo persoană şi în special de către K., pentru a favoriza SC O. SRL? R: nu. repet, l-am cunoscut pentru K. o singură dată, în calitate oficială, di prisma atribuţiilor de serviciu. ( ...) ( ...) Î: în cercetările efectuate, s-a discutat despre o eventuală favorizare a SC O. SRL de către L.? R: nu în sensul în care este formulată întrebarea, ci în sensul că se discutau despre persoanele implicate în activităţile de cercetare penală. Nu au fost identificate indicii care să aibă impact asupra cercetărilor.

Martorul JJJJJJJJJJJJ., director executiv al Direcţiei Regionale pentru accize şi operaţiuni vamale Craiova, a declarat în şedinţa publică din 21 noiembrie 2017: cunosc pe cei doi foşti şefi din cadrul serviciului, respectiv pe dl K. şi L. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aveaţi nevoie de semnătura lui L. pentru aceste controale sau de aprobare? Răspuns: planurile bilunare erau trimise la Bucureşti înainte de a fi efectuate controalele. Planurile bilunare erau întocmite de către şeful de serviciu şi biroul respectiv, după care erau înaintate pentru aprobare la Direcţia de supraveghere a accizei şi operaţiuni vamale de la Bucureşti. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aţi discutat sau l-aţi informat vreodată pe L. despre rezultatul unui control operativ? Răspuns: nu, ( ...) Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit în perioada 2009 - 2012, indicaţii de la nivel central cu privire la direcţii de acţiune în domeniul combaterii evaziunii fiscale şi cu privire la motorină? Răspuns: nu cu privire la motorină în mod special, dar am primit direcţii de acţiune cu privire la produsele energetice, care includ şi motorina. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi avut din partea dl K. vreo intervenţie pentru a favoriza o anumită firmă? Răspuns: nu. (...)

Martorul GGGGGGGGGGGG. a declarat în şedinţa publică din 10 octombrie 2017: sunt controlor vamal la Biroul Vamal de Interior Sibiu. Cunosc firmele Q. şi R. întrucât am efectuat controale la acestea în perioada 2007 - 2013. În 2013 s-au desfiinţat echipele mobile. Am făcut parte din echipa mobilă. Apărător inculpat I.: aţi efectuat vreodată un control formal la Q.? V-a solicitat cineva acest lucru? Martor: nu s-a făcut control formal şi nici nu s-a solicitat acest lucru. Nu pot cuantifica de câte ori s-au făcut controale la Q. şi nici câte firme erau verificate într-un an în Sibiu. Nu exista în planul tematic un număr minim de controale şi nici un interval de timp la care să fie făcute. Controalele se făceau periodic la autorizări. Periodic însemna atunci când şeful nostru ne spunea să mergem în control. Cu acea ocazie luam toate benzinăriile de pe raza judeţului Sibiu. Nu exceptam nicio benzinărie şi nici nu mi-a cerut cineva să facem o excepţie.

Martorul HHHHHHHHHHHH. a declarat în şedinţa publică din 10 octombrie 2017: eram inspector vamal la Direcţia Judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale Sibiu. Doar după nume cunosc pe L. şi K. pentru că au fost şefi ierarhici. Am fost în controale le firma lui I. L-am cunoscut în timpul controlului, atât. ( ...) Apărător inculpat I.: aţi efectuat vreodată un control superficial la Q.? V-a solicitat cineva acest lucru? Martor: nu, niciodată. Apărător inculpat I.: cum procedaţi când constataţi nereguli? Martor: nu procedam diferit faţă de alte societăţi. Luam măsurile prevăzute de lege. Apărător inculpat I.: cunoaşteţi dacă Q. a făcut vreodată obiectul protecţiei autorităţilor vamale sau fiscale? Martor: nu. Obiectivele controalelor nu lăsau să se înţeleagă că la Q. controlul era mai puţin amănunţit faţă de alte societăţi. Reprezentantul Ministerului Public: puteţi evalua importanţa activităţii comerciale desfăşurate de Q. şi R. în judeţul Sibiu? Martor: nu pot spune. Ştiu că deţineau staţii de distribuţie, dar nu ştiu numărul. Nu pot aprecia dacă erau multe sau puţine.

Martorul EEEEEEEEEEEE. a declarat în şedinţa de la data de 10 octombrie 2017: sunt inspector vamal superior la Biroul Vamal Sibiu. ( ...) În momentul în care se dispunea un control, în ceea ce priveşte controlul operativ şi pe echipe mobile putea fi făcut doar de către mine şi de încă alţi doi colegi. O echipă de control era formată din 3 persoane. Apărător inculpat I.: v-a sugerat cineva vreodată sau aţi fost trimis să faceţi un control formal? Martor: nu. În niciun caz nu am fost trimis să fac un control formal sau scriptic. Apărător inculpat I.: aţi avut impresia că Q. face obiectul protecţiei autorităţilor vamale? Martor: nu. ( ...)

Martorul IIIIIIIIIIII. a declarat în şedinţa publică din 21 noiembrie 2017: cunosc doar pe dl K. şi L., care mi-au fost şefi direcţi, dar pe restul îi cunosc doar din auzite. (...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: a intervenit L. în vreun mod pentru a proteja interesele vreunei societăţi comerciale? Răspuns: nu. Nu am primit asemenea dispoziţii sau telefoane sau intervenţii privind anumite societăţi comerciale. Nu am avut cazuri în care să intervină un subaltern de al meu, să îmi spună că a primit un telefon să nu efectueze un control. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: vă amintiţi în legătură cu R. şi EEEEEEEEE. au fost formulate plângeri penale la DNA? Răspuns: din câte îmi aduc aminte, au fost. Ştiu că au fost inspecţii întocmite la acea vreme şi cred că au fost şi sesizări. Au trecut câţiva ani. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: în legătură cu aceste plângeri penale, L. a intervenit în vreun fel? Răspuns: nu. (...) Nu am primit dispoziţii legale de la nici un şef ANAF să efectuez acte de control cu privire la vreo firmă. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi primit vreo intervenţie, direct sau prin subordonaţi, de la K., pentru a favoriza vreo firmă dintre cele aflate în raza sa de competenţă? Răspuns: nu am primit, categoric nu.

Declaraţia martorului KKKKKKKKKKKK. din data de 21 noiembrie 2017, dată în calitate de director coordonator al Direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale Bucureşti, în subordinea căruia erau 5 direcţii judeţene, Bucureşti, Ilfov, Prahova, Dâmboviţa şi Giurgiu: Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: a intervenit vreodată L. la dvs sau la persoanele din subordine pentru a proteja vreo societate comercială? Răspuns: nu, niciodată. ( ...) În cadrul ANV, există o structură Direcţia de supraveghere şi control vamal, care coordonează metodologic activitatea de control la nivelul întregii ţări. La această structură, se transmit planurile bilunare şi de acolo venea planul pentru inspecţia fiscală, care era separată de planul operativ inopinat. Planul de inspecţie fiscală era elaborat pentru societăţile din raza de competenţa Direcţiei Regionale Bucureşti şi erau indicate societăţile care urmau să fie inspectate fiscal, cu datele de identificare. în ceea ce priveşte planul operativ, nu existau asemenea indicaţii. ( ...) Datele în sistemul informatic erau introduse de fiecare regională. Accesul la acest sistem era verificabil, în sensul că inspectorii care îl accesau aveau o parolă proprie. Rămâne o amprentă digitală a fiecărei accesări şi se putea scoate un raport în acest sens. ( ...) Reprezentantul Ministerului Public: cunoaşteţi nota Curţii de Conturi din iunie 2009 cu privire la activitatea evazionistă săvârşită de SC O. SRL, constând în tranzacţii cu produse energetice desfăşurate în vederea eludării taxelor? Răspuns: ( ...) îmi aduc aminte de notă pentru că era prima în activitatea mea, nu se mai întâmplase ca cei de la Curtea de Conturi să dea o notă. Nu îmi aduc aminte care dintre acele societăţi din notă erau în raza de competenţă a direcţiei Bucureşti, dar s-au făcut inspecţii fiscale, sesizări penale şi am răspuns ANAF-ului pentru aducerea la îndeplinire a notei. Această notă am primit-o prin direcţia de specialitate din cadrul ANV, care o primise de la ANAF. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi avut vreo intervenţie din partea dl K. pentru vreo societate comercială? Răspuns: nu, niciodată.

Declaraţia martorului JJJJJJJJJJJJ. din data de 21 noiembrie 2017 este în acelaşi sens: am fost director executiv al Direcţiei Regionale pentru accize şi operaţiuni vamale Craiova. Aveam în subordine direcţiile judeţene Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Argeş şi Teleorman. Un control operativ în raza direcţiei vamale Craiova se făcea în baza unui plan operativ bilunar sau la cererea direcţiilor de specialitate (poliţie, procuratură, justiţie) sau a altor instituţii. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: aveaţi nevoie de semnătura lui L. pentru aceste controale sau de aprobare? Răspuns: planurile bilunare erau trimise la Bucureşti înainte de a fi efectuate controalele. Planurile bilunare erau întocmite de către şeful de serviciu şi biroul respectiv, după care erau înaintate pentru aprobare la Direcţia de supraveghere a accizei şi operaţiuni vamale de la Bucureşti. Şeful acestei direcţii cred că era UUUU. L., în timpul în care a fost director, era şeful lui UUUU. Nu am de unde să ştiu dacă dl L. vedea aceste planuri. Nu am cunoştinţă dacă DI L. intervenea în vreun fel asupra acestor planuri. Nu se întorceau modificate de la Bucureşti. În nicio situaţie nu am primit altă propunere de la Bucureşti, doar dacă primeam solicitări de la alte instituţii, acele controale se adăugau planurilor bilunare deja aprobate. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat L.: L. a intervenit vreodată la dvs sau la persoanele din subordine pentru a proteja interesele vreunei societăţi comerciale? Răspuns: nu am cunoştinţă de aşa ceva. Reprezentantul Ministerului Public: aţi primit dispoziţie de la L. pentru a efectua controale inopinate în trafic cu privire la transporturile de motorină ale SC O. SRL? Răspuns:nu. Se efectuau controale în trafic în baza planurilor bilunare, dar nu pentru vreo firmă anume. Nici cu cunosc SC O. SRL ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat K.: aţi avut din partea dl K. vreo intervenţie pentru a favoriza o anumită firmă? Răspuns: nu.

În acelaşi sens, declaraţiile martorilor AAAAAAAAAAAAA. şi TTTTTTTTTTTTT. audiaţi de instanţa de apel, infirmă susţinerile acuzării:

- declaraţia martorului AAAAAAAAAAAAA. de la data de 02 octombrie 2018: La momentul la care eu eram prim-ministru cei doi, K. şi L. erau deja în funcţie. La momentul la care am părăsit funcţia, s-a procedat la o înlocuire a conducerii ANAF şi a fost desemnat un alt preşedinte. A fost înlocuit şi preşedintele ANAF şi adjunctul său. Ştiu că au existat chestiuni de ordini managerial, nu am considerat la nivelul Guvernului şi la nivelul Ministerului Finanţelor Publice că ANAF cu această conducere şi-a îndeplinit ţintele fixate la începutul mandatului Guvernului pe care l-am condus. Altfel spus, motivele pentru care conducerea ANAF a fost înlocuită au fost de ordin managerial. (...) Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat L.:Dacă în perioada respectivă cineva a intervenit la dumneavoastră pentru menţinerea în funcţie a domnului L.? Răspuns: Nu au existat intervenţii. Întrebări formulate de apărătorul apelantului intimat inculpat K.: dacă au existat intervenţii pentru menţinerea în funcţie a domnului K.? Răspuns: Nu au existat intervenţii ( ...)

- declaraţia martorului TTTTTTTTTTTTT. de la data de 2 octombrie 2018: Întrebare: La controlul efectuat în luna martie 2012 la CCCCC., au participat şi reprezentanţi ai ANV sau doar ai Direcţiei Financiare? Răspuns: din câte îmi aduc aminte, ordinul de control a fost dat Gărzii Financiare Constanţa. Întrebare: Domnul L. putea afla despre acest control înainte de a se efectua? Răspuns: Nu am de unde să ştiu dacă a aflat sau nu. Nu îmi aduc aminte ziua în care am dat ordinul, dar decizia efectuării controlului la CCCCC. a fost luată împreună cu prim-ministrul, plicul închis a fost semnat de mine cu locaţia unde avea loc controlul şi transmis Gărzii Financiare Constanţa. Modul în care s-a luat decizia prin plic închis transmis Gărzii Financiare a fost atipic. Am dorit la acel moment, să fie o informaţie care să fie cunoscută doar de către noi cei prezenţi la acea întâlnire, respectiv eu, premierul şi ministrul de justiţie. Doream ca decizia să fie un element de surpriză şi atunci am ales această modalitate. Nu era o problemă legată de confidenţialitatea acestor controale. La acel moment, în baza unei informări primite, noi am vrut să mergem într-un control la CCCCC. să vedem care este situaţia. ( ...)

În concluzie nici declaraţiile inculpaţilor, nici declaraţiile martorilor nu au susţinut acuzaţia în sensul că inculpaţii L. şi K. au ajutat persoana juridică SC O. SRL, să ascundă sursa taxabilă, să ascundă sursa impozabilă, să nu evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale şi venituri ori să evidenţieze operaţiuni şi venituri fictive. De asemenea, probele constând în înscrisuri din prezentul dosar susţin faptul că inc L. a propus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru SC O. SRL, un act contrar ca finalitate susţinerilor acuzaţiei referitoare la protecţia acordată SC O. SRL şi căruia Ministerul Public nu i-a explicat coerenţa cu acuzaţia formulată. Deşi în conţinutul rechizitoriului se descrie faptul că acţiunile în justiţie promovate de O. în legătură cu revocarea autorizaţiei de antrepozit au avut ca scop evitarea plăţii unei garanţii substanţial mărită (reţinem că acţiunile repetate în instanţă formulate de reprezentanţii O. au avut rolul de a evita achitarea sumelor de 4.000.000 RON respectiv 2.000.000 euro, respectiv să poată desfăşura activităţile ilicite în baza garanţiei de 66.820 euro, lucru care s-a şi realizat) chestiunea este relatată strict în legătură cu reprezentanţii SC O. SRL, astfel încât instanţa de judecată nu o poate nici imputa altor inculpaţi şi nici reţine ca o probă în conţinutul acuzaţiei altor persoane de sprijinire a grupului infracţional organizat? Instanţa de judecată se pronunţă strict în limitele acuzaţiilor formulate de procuror, fără să poată, odată depăşită procedura camerei preliminare, să ia în considerare elemente noi în conţinutul acuzaţiilor (în speţa de faţă acuzaţia se referă la faptul că inculpaţii L. şi K. au ajutat SC O. SRL să ascundă sursa taxabilă, să ascundă sursa impozabilă, să nu evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale şi venituri ori să evidenţieze operaţiuni şi venituri fictive, că nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a stopa fraudarea bugetului, folosind în schimb informaţiile pe care le deţineau şi poziţia pe care o aveau pentru a sprijini funcţionarea mecanismului evazionist).

În ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor pentru a stopa fraudarea bugetului de stat, instanţa reţine şi faptul că SC O. SRL a fost autorizată ca antrepozit fiscal la data de 12 noiembrie 2008 şi a început activitatea la data de 1 decembrie 2008. La data de 2 aprilie 2009, societatea a făcut obiectul unei anchete a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a început urmărirea penală în Dosarul nr. x din 2009. În acest dosar, tot în luna aprilie 2009, s-a dispus ridicarea tuturor documentelor contabile ale societăţii, a tuturor calculatoarelor şi a fost sigilat şi pus sub paza jandarmeriei antrepozitul fiscal, autorizaţia de antrepozit fiscal a SC O. SRL fiind revocată. Societatea şi-a reluat activitatea la data de 25 iulie 2011, când, prin Decizia nr. 243 din 21 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul x/2011, s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. x din 3 martie 2011 privind revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.

În perioada iulie 2011 - iulie 2012 în care, conform acuzării, O. SRL a desfăşurat activitatea evazionistă, antrepozitul a funcţionat în baza unei hotărâri a instanţei prin care erau suspendate efectele deciziei Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal. După începerea urmăririi penale şi după punerea în mişcare a acţiunii penale (iulie 2012), societatea a avut autorizaţia validă până la data de 06 decembrie 2012, când i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal.

Prin adresa nr. x din 23 martie 2012, L. a declanşat o inspecţie fiscală generală la SC O. SRL, vizând, conform prevederilor legale (art. 94 din C. proc. fisc. ), întreaga activitate a societăţii de la înfiinţare şi până la data finalizării acestei inspecţii? Inculpatul L. a fost numit preşedinte al Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate la data de 20 mai 2011 printr-un ordin al Ministrului Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial. În cursul lunilor martie şi aprilie 2012, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Adresele nr. x din 16 martie 2012 şi nr. y din 6 aprilie 2012, a comunicat către secretariatul comisiei de autorizare listele cu antrepozitarii care nu s-au conformat prevederilor legale şi cărora urma să le fie revocată autorizaţia de antrepozit fiscal. Secretariatul, prin Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, a întocmit Nota nr. 723.326 din 24 aprilie 2012 şi Ordinea de zi aprobată de preşedintele comisiei, L., prin care se stabilea ca şedinţa comisiei în vederea revocării autorizaţiilor antrepozitarilor (inclusiv SC O. SRL) să aibă loc la data de 27 aprilie 2012. Întrucât documentaţia prezentată (cu privire la toate societăţile propuse pentru revocarea autorizaţiei) a fost considerată de cei şapte membri ai comisiei de autorizare ca fiind incompletă, s-a solicitat ANV să întocmească o nouă adresă cu propuneri clare şi care să aibă anexate toate documentele justificative. Ca urmare, Autoritatea Naţională a Vămilor a revenit cu Adresele nr. x din 2 mai 2012 şi nr. y din 3 mai 2012, cu referire la propunerile de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru SC O. SRL.

În urma acestor adrese, Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific a întocmit Nota nr. x din 10 mai 2012 şi Ordinea de zi aprobată de preşedintele comisiei L., prin care se stabilea data comisiei speciale în vederea revocării autorizaţiilor antrepozitarilor pentru data de 14 mai 2012, dar a doua zi, inculpatul L. a fost revocat din funcţia de Vicepreşedinte ANAF şi implicit din cea de preşedinte al Comisiei de Autorizare. Ulterior, autorizaţia de Antrepozit Fiscal a SC O. SRL a fost revocată la data de 06 decembrie 2012.

Nici acuzaţia referitoare la cumpărarea de către B. a unui un bilet de avion pentru deplasare în Las Vegas, în intervalul 25-27 noiembrie 2013, la scurt timp după ce măsura preventivă aplicată acestui inculpat expirase, pentru inculpatul L., nu se susţine. Potrivit declaraţiei inculpatului L., confirmată de copia paşaportului depusă la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti, călătoria pe care a efectuat-o în S.U.A. nu a avut loc în perioada menţionată, ci în cursul lunii decembrie 2013. De asemenea L. nu a fost în oraşele din ruta de călătorie: Amsterdam - Detroit - Las Vegas - Atlanta - Amsterdam, iar în perioada 21 noiembrie - 24/25 noiembrie inculpatul L. a fost la Chişinău.

Argumentele apărării sunt confirmate şi de copia actelor încheiate şi a rezultatelor controalelor efectuate de către Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale şi Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa la SC O. SRL în perioada decembrie 2008 - mai 2012, din care reiese numărul de controale care au fost efectuate la societatea respectivă, în perioada mai 2011 - iunie 2012, în care s-au petrecut faptele pentru care au fost formulate acuzaţii în cauza de faţă:

- Notă Unilaterală nr. 899 din 27 iunie 2011 întocmită de QQQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRRR. în urma unui control efectuat de către DJAOV Constanţa la sediul antrepozitului fiscal al SC O. SRL în baza solicitării Biroului Supraveghere Produse Accizabile nr. x din 20 mai 2011;

- Notă Internă nr. 943 din 7 iulie 2011 a Biroului Autorizări din cadrul DJAOV Constanţa (QQQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRRR.) înregistrată la Biroul Supraveghere Produse Accizate sub nr. x din 8 iulie 2011 prin care se solicita ca în acţiunile de control specifice biroului BSPA să aibă în vedere cele prezentate - faptul că SC O. SRL are autorizaţia nevalidă;

- Notă Unilaterală nr. 6517 din 11 iulie 2011 întocmită de DJAOV Constanţa - Biroul Supraveghere Produse Accizate (SSSSSSSSSS., TTTTTTTTTT. şi UUUUUUUUUU.); prin care se arăta că s-au deplasat în baza ordinului de misiune nr. x din 11 iulie 2011 la sediul antrepozitului SC O. SRL în vederea sigilării instalaţiilor de producţie şi efectuării inventarului faptic al stocurilor de produse accizabile;

- Raport privind îndeplinirea acţiunilor conform Ordinului de misiune nr. x din 11 iulie 2011; comunicare către SC O. SRL pentru sigilarea instalaţiei şi verificarea stocurilor de produse (SSSSSSSSSS., VVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWW.);

- Raport Control nr. x din 20 octombrie 2011 încheiat în baza Ordinului de misiune nr. x din 18 octombrie 2011, prin care DRAOV Constanţa (XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY. şi ZZZZZZZZZZ.) a prelevat de la o cisternă din trafic încărcată de la SC O. SRL şi ulterior din rezervoare de la sediul societăţii probe în vederea stabilirii tipului mărfii transportate;

- Proces-verbal de Control nr. 198/1 din 5 decembrie 2011 încheiat de către DRAOV Constanţa (AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.) în baza ordinului de misiune nr. x din 21 noiembrie 2011. Controlul a fost iniţiat în urma solicitării ANV - DSAOV atât la SC O. SRL, cât şi la P., Q. şi EEEEEEEEE.;

- Ordin de serviciu nr. x din 30 ianuarie 2012 prin care s-a dispus de către DRAOV Constanţa efectuarea unui control inopinat la SC O. SRL;

- Proces-verbal de control şi prelevare de probe încheiat de către IPJ Constanţa-Serviciul de Investigare a Fraudelor în comun cu DRAOV Constanţa (CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. şi EEEEEEEEEEE.) în baza Ordinului de misiune nr. x din 6 aprilie 2012 la antrepozitul fiscal al SC O. SRL;

- Proces-verbal de control nr. x din 20 aprilie 2012 încheiat de către o echipă de control din cadrul DRAOV Constanţa (FFFFFFFFFFF. şi GGGGGGGGGGG.) la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa;

- Nota de Constatare nr. x din 13 iunie 2012 şi PVCSC nr. 144 din 13 iunie 2012 încheiate de către DJAOV Constanţa (AAAAAAAAAAA., WWWWWWWWWW. şi BBBBBBBBBBB.) în urma unui control efectuat la sediul SC O. SRL în baza Ordinului de misiune nr. 106 din 13 iunie 2012;

- copia Procesului-verbal nr. x din 20 aprilie 2012 încheiat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, ca urmare a adresei nr. x din 23 martie 2012 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale care atestă faptul că a fost comunicată către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa aprobarea de către inculpatul L. (în calitate de Vicepreşedinte al Agenţiei de Administrare Fiscală - Conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor) a propunerii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a SC O. SRL, menţionându-se şi faptul că "la organizarea acţiunii de inspecţie fiscală trebuie avută în vedere perioada deţinerii autorizaţiilor de antrepozit fiscal corelată cu perioada de la ultima inspecţie fiscală"

- copia Adreselor nr. x din 2 martie 2012 şi y din 12 martie 2012 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Sibiu, prin care se aduce la cunoştinţa SC Q. SRL faptul că aceasta este supusă inspecţiei fiscale pe o perioadă de 5 ani, precum şi componenţa echipei de control care efectuează inspecţia fiscală, începând cu data de 12 martie 2012. Din cuprinsul înscrisului rezultă atitudinea inculpatului L., contrară susţinerilor acuzării, în sensul aprobării de către acesta, în calitate de Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor, a includerii în planul de inspecţie fiscală a SC Q. SRL

Astfel cum se preciza anterior, soluţiile în procesul penal depind de cantitatea şi calitatea probelor administrate. Protejarea activităţii evazioniste de către L. şi K. este infirmată de înscrisurile de mai sus, probe a căror realitate nu a fost negată de către acuzare. Nicio probă nu a demonstrat că s-a solicitat celor care au efectuat controalele de către L. sau de către K., direct sau indirect, ca respectivele controale să fie lipsite de eficienţă. Acuzarea a demonstrat însă că B. a fost prezent o singură dată la domiciliul lui L. la invitaţia lui KK., că o firmă în care era acţionar KK. a dat sume de bani soţiei lui K., dar şi că în înscrisurile găsite la percheziţie, B. avea date cu privire la planificarea unei călătorii a lui L., în SUA. Doar aceste probe nu pot conduce la pronunţarea unei soluţii de condamnare deoarece:

- deşi B. a fost prezent în casa lui L. şi de faţă au fost mai multe persoane nu sunt probe cu privire la ceea ce s-a discutat, iar prezenţa a fost determinată de invitaţia unui terţ, care nu a putut fi interogat de către instanţă cu privire la ceea ce a determinat invitaţia;

- deşi un martor a susţinut că au fost date sume de bani soţiei lui K. de către KK., apărarea a probat existenţa unei relaţii contractuale între firma la care lucra martorul şi firma de avocatură la care lucra soţia lui K., de natură să ofere o altă posibilă explicaţie a sumelor plătite. Acuzarea nu a investigat sumele plătite firmei de avocatura, astfel încât teza apărării nu a fost combătută.

- deşi au fost găsite date referitoare la planificarea unei excursii pentru L. în SUA şi cumpărarea unui bilet de avion pentru acesta cu ştiinţa şi la iniţiativa lui B., excursia nu a avut loc la datele ori pe traseul menţionate în documentele găsite la B., iar biletul de avion a fost cumpărat de L., ceea ce infirmă ideea unei conivenţe între cei doi;

- deşi un martor afirmă că s-au dat bani de către KK. lui L. nu au fost precizate nici perioada nici legătura cu cauza de faţă.

Regula în dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, judecătorii nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine cu privire la imputabilitatea faptei.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula în dubio pro reo este o problemă de fapt. În speţa de faţă, activitatea SC O. SRL şi a firmelor din prezenta cauză a făcut obiectul controalelor din partea autorităţilor competente în materie fiscală, şi a investigaţiilor în materie penală, în perioada 2009 - 2012: control al organelor abilitate aflate în subordinea ANAF; investigaţia penală derulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la SC O. SRL, în perioada 2009 - 2012 cu consecinţa prevăzută de lege a suspendării verificărilor fiscale; un proces-verbal din care rezultă închiderea, în cursul anului 2012, a patru din cele cinci puncte de lucru (benzinării) ale societăţii administrate de I., precum şi o copie a registrului unic de control al societăţii în care sunt enumerate controalele din perioada mai 2011 - iunie 2012. Nota Curţii de Conturi nr. x, privind SC O. SRL, a făcut obiectul unor verificări din partea structurilor ANAF conform răspunsului ANV adresat inc. K. şi recepţionat la cabinetul Preşedintelui ANAF la data de 23 septembrie 2009 sub nr. x, a primit din partea acestuia din urmă rezoluţia:

"Dl JJJJJJJJJJ. rog urmăriţi finalizarea în termen a lucrărilor". Rezoluţia inculpatului K. pe nota primită de la Curtea de Conturi este "1. Dl. JJJJJJJJJJ. rog prelucrarea cu personalul din subordine pentru a se evita în viitor asemenea fenomene. 2. Rog măsuri legale."

În cuprinsul adresei ANV şi în răspunsul pe care inculpatul K., Preşedinte ANAF, l-a adresat Curţii de Conturi a României în data de 30 septembrie 2009 sub nr. x, este indicat în concret stadiul controalelor efectuate la cele 12 societăţi comerciale precum şi măsurile dispuse.

Comisia desemnată prin Deciziile x din 3 martie 2011 şi y din 31 martie 2011 a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a SC O. SRL Activitatea SC O. SRL a continuat drept consecinţă a deciziilor pronunţate de instanţele de judecată, care au suspendat măsura fiscală de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.

Faţă de cele ce preced, nu există probe în sensul că K. şi L. sunt cei care au intervenit în sprijinirea continuării activităţii de autorizare ca antrepozitar fiscal a SC O. SRL, chestiune soluţionată de instanţele de judecată sau că au dispus cu intenţie controale cu un caracter ineficient în scopul sprijinirii SC O. şi firmele din circuitul evazionist. În timpul mandatelor celor doi inculpaţi în cadrul ANAF şi ANV, autorizaţia de antrepozit fiscal a SC O. SRL a fost revocată de două ori, respectiv în anul 2009 şi 2011, iar o a treia propunere de revocare a autorizaţiei a fost făcută în timpul mandatelor acestora, dar finalizată prin revocarea autorizaţiei în 2012, după încetarea mandatelor de conducere a ANAF şi respectiv ANV.

În consecinţă, deşi este certă amploarea la care a ajuns circuitul evazionist care a făcut obiectul investigaţiilor din dosarul de faţă, nu se poate dovedi că acest rezultat este consecinţa protecţiei acordate de către K. sau L. firmelor implicate în circuitul evazionist. Având în vedere că acest aspect reprezintă elementul comun al acuzaţiile formulate împotriva celor doi inculpaţi, faţă de lipsa dovezilor referitoare la protecţia acordată, instanţa va pronunţa în ceea ce îi priveşte pe K. şi L. câte o soluţie de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru fiecare dintre infracţiunile ce au făcut obiectul judecăţii.

Cu privire la criticile referitoare la vinovăţia inc. N., instanţa de apel reţine că una dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, şi anume folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, este considerată de acuzare ca fiind atât mijlocul prin care a fost sprijinit grupul infracţional organizat, cât şi mijlocul prin care a fost ajutat grupul în vederea comiterii infracţiunii de evaziune fiscală. În consecinţă, evaluarea probelor privind comiterea acestei infracţiuni are consecinţe asupra întregului concurs de infracţiuni.

Pentru a se reţine existenţa unei conduite reproşabile, instanţa de apel are în vedere mai întâi cerinţele de tipicitate ale art. 12 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, care prevede că sunt pedepsite următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (...) b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Conţinutul infracţiunii din textul de lege anterior citat cuprinde şi o situaţie premisă, existenţa unor informaţii care nu sunt destinate publicităţii. În consecinţă, acuzarea ar fi trebuit să dovedească:

- ce informaţii nu erau destinate publicităţii/care era natura acestora (ce date concrete conţineau);

- care era locul în care erau stocate informaţiile (pentru a se dovedi că nu erau destinate publicităţii);

- cum a accesat informaţiile respective persoana acuzată (pentru a se dovedi că a cunoscut faptul că nu erau destinate publicităţii şi pentru a exclude eroarea cu privire la acest aspect).

Acuzarea descrie natura informaţiilor într-o manieră generală, astfel încât nu se poate verifica în primul rând caracterul real al acestora (pentru a se înlătura apărarea inculpatului din declaraţia dată în apel în sensul că a furnizat informaţii legendate). Acuzarea nu a precizat nici locul în care erau stocate informaţiile şi nici modul în care inculpatul le-a accesat, ceea ce face să nu existe suficiente elemente în acuzaţie pentru a permite să se stabilească faptul că inculpatul N. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată şi pe cale de consecinţă sunt insuficiente pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Potrivit Rechizitoriului, acuzaţia are în vedere fapta inculpatului N., ofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă şi fost şef al Serviciului Constanţa din cadrul acestei structuri, care a sprijinit grupul organizat prin divulgarea permanentă de informaţii, fie lui B., fie lui F., cu scopul de a evita deconspirarea activităţii infracţionale.

Cu privire la natura informaţiilor, Rechizitoriul precizează că acestea priveau acţiunile de control organizate de organele fiscale şi cele de urmărire penală, în scopul obţinerii de către aceştia din urmă a unui folos patrimonial ilicit rezultat în urma săvârşirii de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL, iniţierea unei acţiuni de control de gradul 0 în cursul aceleiaşi zile pe tematica evaziunii fiscale, efectuate de către echipe mixte formate din procurori, poliţişti şi lucrători din cadrul ANAF, un control ce urma să se desfăşoare la CCCCC. în cursul zilei următoare, cei doi având o nouă întâlnire în cursul zilei următoare, faptul că se solicitau persoane pentru percheziţii de către Garda de Coastă, orice acţiune întreprinsă de instituţia în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea (D.G.I.P.I.) îi va fi comunicată cu celeritate. Acuzarea nu a demonstrat însă dacă informaţiile aveau caracter real, care locul în care erau stocate informaţiile şi nici modul în care inculpatul putea să le acceseze.

În plus faţă de cele ce preced, în faţa instanţei de apel inculpatul N. a dat o declaraţie (anterior, în faţa instanţei de fond se prevalase de dreptul la tăcere, astfel că aceste aspecte au fost cunoscute pentru prima dată în apel) din care rezultă că îşi lua informaţiile din ziare cu scopul de câştiga încrederea lui B. pentru a obţine de la acesta date referitoare la evaziunea fiscală pe care să le transmită instituţiilor cu atribuţii de investigare a faptelor respective. Declaraţia inculpatului a fost confirmată atât de declaraţia martorului LLLLLLLLLLLL., care a susţinut că N. nu a intervenit în anchetele ce îl priveau pe B., de declaraţia inculpatului F., care a susţinut teza probatorie conform căreia întâlnirile lui N. cu B., la care inculpatul fusese prezent, au avut ca subiect activitatea unor firme din CCCCC., dar şi de o notă, admisă ca probă de instanţa de apel, în urma declaraţiei inculpatului N., trimisă instanţei de către Direcţia Generală de Protecţie Internă, la data de 13 aprilie 2017.

Nota DIPI are următorul conţinut: Ca urmare a adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Compartimentul Documente Clasificate nr. x din 10 aprilie 2017, prin care s-a solicitat (în contextul încheierii de şedinţă din data de 4 aprilie 2017 privind cauza penală nr. 4365/2014, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală I, pronunţată în Dosarul nr. x din 2014) declasificarea notei de informare nr. x din 30 mai 2011, precum şi a materialului brut care a stat la baza întocmirii acesteia - nota nr. x din 26 mai 2011, vă comunicăm următoarele:

Ca urmare a evaluării, la nivelul Direcţiei Generale de Protecţie Internă, a oportunităţii declasificării informaţiilor conţinute de cele două materiale informative, în urma raportului nr. x din 13 aprilie 2017, s-a stabilit că divulgarea acestora nu mai este de natură a aduce prejudicii intereselor Ministerului Afacerilor Interne şi direcţiei generale, informaţiile fiind declasificate.

În consecinţă, vă restituim alăturat, în format declasificat, documentele transmise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin Adresa nr. x din 22 februarie 2017 şi vă adresăm solicitarea de a efectua, în aplicarea prevederilor art. 22 din Anexa la H.G. nr. 585/2002 consemnările necesare în formele de evidenţă şi de a-i informa pe ceilalţi eventuali gestionari ai informaţiilor în legătură cu declasificarea.

În ceea ce priveşte informaţiile conţinute de Adresa nr. x din 31 mai 2011, documentul fiind neclasificat, nu sunt necesare demersuri în sensul declasificării informaţiilor conţinute, iar acestea pot fi utilizate ca atare în scop probatoriu.

Anexate:

1. Fotocopia Adresei nr. x din 31 mai 2011, exemplar multiplicat nr. 1, neclasificată, 1 pagină, 1 filă;

2. Fotocopia Notei de informare nr. x din 30 mai 2011, declasificată, exemplar multiplicat nr. 1, 1 pagină, 1 filă, precum şi a materialului brut care a stat la baza întocmirii acesteia, respectiv nota nr. x din 26 mai 2011, declasificată, exemplar multiplicat nr. 1, 3 file, 3 pagini.

Nota cu numărul x a fost trimisă DNA pentru a fi verificată şi exploatată conform competenţelor, şi are următorul conţinut: datele obţinute relevă concentrarea eforturilor unor exponenţi ai companiei CCCCCCCCCC. SA, din cadrul grupului PPPPPP., de a atrage în cercul relaţional de afaceri pe ( ...), directorul general al CCCCC., în scopul închirierii serviciilor acestei companii la preţuri avantajoase. ( ...)

Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă Diviziunea Informaţii Securitate Publică Sectorul 4 a întocmit o notă având ca sursa: BBBBBBBBBBBBBB., grad veridicitate: B/l/l, notă întocmită. N., verificată de Cms. CCCCCCCCCCCCCC., cu propunerea iniţiatorului de informarea D.N.A. Nota cu numărul x a fost transmisă, conform propunerii inc N. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, pentru a fi verificată şi exploatată conform competenţelor.

Ca urmare a adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Compartimentul Documente Clasificate nr. x din 10 aprilie 2017, prin care s-a solicitat (în contextul încheierii de şedinţă din data de 4 aprilie 2017 privind cauza penală nr. 4365/2014, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală I, pronunţată în Dosarul nr. x din 2014) declasificarea Notei de informare nr. x din 30 mai 2011, precum şi a materialului brut care a stat la baza întocmirii acesteia - Nota nr. x din 26 mai 2011, au fost comunicate următoarele:

Ca urmare a evaluării, la nivelul Direcţiei Generale de Protecţie Internă, a oportunităţii declasificării informaţiilor conţinute de cele două materiale informative, în urma Raportului nr. x din 13 aprilie 2017, s-a stabilit că divulgarea acestora nu mai este de natură a aduce prejudicii intereselor Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţiei generale, informaţiile fiind declasificate.

În consecinţă, au fost restituite instanţei, în format declasificat, documentele transmise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin Adresa nr. x din 22 februarie 2017.

În ceea ce priveşte informaţiile conţinute de Adresa nr. x din 31 mai 2011, documentul fiind neclasificat, nu au fost necesare demersuri în sensul declasificării informaţiilor conţinute, iar acestea au putut fi utilizate ca atare în scop probatoriu.

Cele ce preced susţin declaraţia lui N. în sensul că întâlnirile cu B. şi F. au avut ca scop obţinerea de informaţii referitoare la firmele care acţionau în CCCCC. şi că cele discutate în cadrul întâlnirilor au avut drept consecinţă sesizarea DNA.

În şedinţa publică de la data de 27 iunie 2017, inculpatul N. a declarat: Cu privire la sprijinirea unui grup infracţional, precizez că îi cunosc pe B. şi F., în contextul exercitării atribuţiilor de serviciu. Pe F. nu l-am cunoscut direct, l-am cunoscut indirect solicitările mele de întâlniri îl vizau pe B. Numărul de telefon a lui F. l-am avut în urma întâlnirilor avute cu acesta. Numărul de telefon a lui B. l-am avut de la o sursă operativă, în contextul în care lucram la o informare către o instituţie a statului, sursa respectivă mi-a precizat potenţialul informativ al domnului B. motiv pentru care l-am contactat direct.

Nota la care lucram era referitoare la firma CCCCCCCCCC. Eu îi solicitam întâlniri lui B. şi de cele mai multe ori se prezenta F. B. s-a prezentat o singura dată împreună cu F. după aceea se prezenta F. în locul acestuia. ( ...) Aveam nevoie de date despre firma CCCCCCCCCC. SA întâlnirile s-au concretizat prin nota pe care am dat-o la DNA, la sfârşitul lui aprilie 2011, începutul lui mai 2011. ( ...) Am obţinut informaţii dar nu de valoare operativă, cunoscând potenţialul lui B., tot am insistat. Una dintre tacticile folosite era aceea de a insufla încredere sursei? Insuflarea de încredere putea să meargă până la producerea unui efect juridic, în sensul că "vând scump, cumpăr ieftin".

Trunchiam anumite informaţii din mediile deschide care aveau o anumite abordare în realitate, insuflându-i posibilului candidat o stare de încredere. ( ...) Informaţiile în 90% din cazuri nu erau reale, erau legende. Motiv pentru care nici acum după 5 ani de zile în dosar nu există nici un act din care să rezulte că am comunicat informaţii secrete de serviciu. Mai mult decât atât în urma unei adrese a Curţii de Apel Bucureşti către Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă din care rezultă că nu am accesat nicio baza date cu privire la vreunul dintre inculpaţii sau firmele din acest dosar. ( ...) În ceea ce priveşte nota referitoare la CCCCCCCCCC. cerută de două ori de Curtea de Apel Bucureşti, DIPI a comunicat de două ori, în mod inexplicabil, că nu ar exista. ( ...) Referitor la acuzaţia de divulgare de informaţii clasificate, precizez că sunt surprins că agentul de poliţie EEEEEEEEEEEEE. din cadrul IPJ Constanţa, care a pus la dispoziţia unui inculpat din dosar, în afară de verificări reale în baza de date cu privire la evidenţa populaţiei, baza auto, paşapoarte, informaţii consemnate în cadrul convorbirilor din acest dosar, a pus la dispoziţie şi o staţie cu acces la toate bazele de date ale MAI, inclusiv parola cu ajutorul căreia se puteau verifica, persoane, maşini, paşapoarte, tot ce ţine de MAI Acest poliţist EEEEEEEEEEEEE., care a şi recunoscut acest lucru, a rămas martor în dosar, iar eu sunt trimis în judecată. ( ...) Informaţia pe care o doream cu privire la CCCCCCCCCC., NNNNNNNNNNNNNNN. mi-a dat-o şi am şi comunicat-o către DNA, am făcut notă de comunicare.

Aveam nevoie doar de datele de identificare, adresa de mail de la firma CCCCCCCCCC. Nu puteam să le iau de pe internet fiind vorba de numere persoanele ale asociaţilor de la CCCCCCCCCC.

Martorul LLLLLLLLLLLL. a susţinut la rândul său teza neimplicării lui N. în anchetele privindu-l pe B. Martorul LLLLLLLLLLLL. a declarat, în şedinţa publică din 6 martie 2018, cu privire la N.: Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat N.: în ce context l-aţi cunoscut pe N.? Răspuns: l-am cunoscut în calitate de poliţist. Acesta era poliţist în cadrul Serviciului de Informare şi Protecţie internă, care îşi avea sediul în aceeaşi clădire unde funcţionam şi noi, poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie. Î: cu prilejul acelor activităţi de cercetare penală, au existat informaţii cu privire la N., de orice fel? R: nu. Este posibil ca structura din care acesta făcea parte să fi furnizat informaţii referitoare la evaziune fiscală.

În acelaşi sens, declaraţia dată de F. la data de 4 aprilie 2017 susţine cele indicate în declaraţia inc. N.: ( ...) Cu dl N. m-am văzut la piaţa Alba Iulia, vroia să se întâlnească cu dl NNNNNNNNNNNNNNN., dar acesta era plecat din ţară şi m-am dus eu să văd despre ce e vorba. ( ...) mi -a spus că a crezut că vine B. şi că vrea să vorbească cu acesta. I-am spus că este plecat din oraş sau din ţară, nu îmi aduc aminte exact. ( ...) dl N. mi-a mai pus nişte întrebări atunci, respectiv dacă aş cunoaşte anumite persoane din Constanţa. Probabil de aceea nu a vrut dl NNNNNNNNNNNNNNN. să se ducă. Nu îmi aduc aminte numele, erau nişte nume de turci. ( ...) Avocatul inculpatului N.: de ce NNNNNNNNNNNNNNN. evita să se întâlnească cu N. uneori? Inculpat: că e poliţist şi nu vroia să aibă de a face cu el, a spus că nu are chef. S-au văzut o dată tot la piaţa Alba Iulia, când l-am dus pe NNNNNNNNNNNNNNN. A coborât din maşină NNNNNNNNNNNNNNN. şi au vorbit lângă maşină. Nu am auzit ce au vorbit. Era iarnă, am stat cu geamurile închise.

Faptul că existau relaţii comerciale între firma despre care, conform declaraţiei lui N., acesta dorea să afle informaţii şi persoanele juridice cu care avea relaţii comerciale B., este confirmat de D., în declaraţia dată la instanţa de apel: Societatea P. importa motorina de la societatea CCCCCCCCCC. prin intermediul firmei VVVVV. cu care avea un statement, dar nu ştiu exact ce înseamnă acest lucru, practic era o înţelegere din câte am înţeles eu.

Faţă de cele ce preced, instanţa de apel constată că nu s-a dovedit că informaţiile furnizate erau reale, că au avut caracter nepublic şi că erau de natură să sprijine grupul infracţional prin protejarea celor care au comis evaziunea fiscală. Acuzarea a omis să probeze aspectele care caracterizau caracterul nepublic: locul de unde proveneau acele informaţii sau modul în care inc. N. a accesat informaţiile. Totodată acuzarea nu a dovedit nici că informaţiile erau oferite de N. lui B. sau F. în scopul de a ajuta grupul infracţional organizat şi nu în scopul indicat de inculpatul N. şi anume acela de a obţine la rândul său datele care au făcut obiectul Notei nr. x din 26 mai 2011 transmise Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În consecinţă, ca şi în cele ce preced, deşi amploarea la care a ajuns circuitul evazionist nu putea fi atinsă în lipsa unor informaţii care să anuleze eficienţa controalelor şi investigaţiilor autorităţilor, instanţa de apel constată că nu a fost dovedit de către acuzare că acest rezultat este urmarea conduitei inculpatului, astfel încât instanţa va pronunţa faţă de N. o soluţie de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Deoarece transmiterea informaţiilor a fost considerată de acuzare ca fiind mijloc de comitere a încă două infracţiuni, soluţia de achitare în ceea ce priveşte folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, influenţează soluţia privind sprijinirea grupului organizat prin ajutorul dat în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, care va fi cea prevăzută conform art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la vinovăţia inculpatei C.

Pentru a reţine vinovăţia inculpatei, acuzarea a avut în vedere faptul că:

"în perioada mai 2011 - iulie 2012 inculpaţii B., C., HH., D., F. au constituit un grup infracţional organizat, al cărui scop, realizat de altfel, l-a reprezentat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala prin sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat [ ...]".

Acuzaţia este infirmată prin:

- expertiza scrisului care ajunge la concluzia că nu au mai fost semnate actele ale firmei SC O. SRL, prin intermediul căreia se realiza evaziunea fiscală, ulterioare lunii mai 2011, de către inculpata C. Evaziunea fiscală, conform acuzaţiei, se producea prin intermediul SC O. SRL şi nu în nume personal de către C. Separarea lui C., în sens juridic, de SC O. SRL, la începutul lunii mai 2011 şi publicitatea făcută acestei situaţii juridice în luna iunie 2011, conduce la lipsa probelor privind activitatea de evaziune fiscală pentru perioada ce a urmat şi pentru care au fost formulate acuzaţii în cauză şi anume perioada mai 2011 - iunie 2012.

- declaraţiile martorilor şi inculpaţilor care nu susţin implicarea inculpatei C. în activitatea SC O. SRL, astfel încât s-a dovedit lipsa actelor de conduită proprii care să probeze capacitatea de a lua decizii în numele persoanei juridice sau de a orienta actele SC O. SRL spre orice scop, licit sau ilicit.

Acuzaţia formulată împotriva inc. C. are în vedere poziţia acesteia ca acţionar în cadrul SC O. SRL şi posibilitatea ca în această calitate să cunoască actele societăţii comerciale şi să le orienteze destinaţia sau să accepte o asemenea orientare a actelor societăţii comerciale către evaziune fiscală, prin documentele semnate în nume personal. Perioada scurtă în care inc C. a avut calitatea de acţionar din totalul perioadei descrisă de acuzaţie, mai- iunie 2011, induce însă un dubiu cu privire la contribuţia inculpatei la activitatea infracţională.

Astfel, în ceea ce priveşte actele semnate de către C., martorul XXXX. a dat o declaraţie, în şedinţa publică din 06 martie 2018, prin care se susţine teza probatorie a implicării altor persoane decât C. în activitatea SC O.: Îl cunosc pe HH., pe D. şi pe E. L-am cunoscut prin natura profesiei pe care o am pe domnul F. şi pe B. Sunt notar. Pe dna NNNNNNNNNNNNNNN. nu pot spune că o cunosc, am văzut-o o singură dată cu ocazia exercitării profesiei. Nu mai ştiu exact în ce context, dar cred că am făcut o procură pentru copii. Au trecut mulţi ani de atunci. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C.: vă aduceţi aminte circumstanţele în care a fost încheiat actul adiţional al SC O. SRL din 14 octombrie 2011, respectiv dacă C. s-a prezentat la cabinetul acestuia de notar pentru a semna sau s-a prezentat altă persoană? Răspuns: îmi menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond. Este un act care a fost încheiat prin procedura dării de dată certă, care potrivit legii 36 nu necesită prezenţa părţilor în faţa notarului. Am declarat în faţa instanţei de fond că în faţa mea s-a prezentat dl HH., care mi-a prezentat un document făcut la Bacău şi mi-a solicitat să întocmesc unul exact ca acela. L-am redactat, l-am înmânat şi a plecat cu acesta. Era vorba despre acest act adiţional aflat la dosarul cauzei. S-a întors peste câteva zile cu el semnat, nu puteam să fac o încheiere de autentificare pentru că nu s-a semnat în prezenţa mea, dar am făcut o încheiere de dare de dată certă. ( ...) Dl GGGGGGGGGGGGGGG. mi-a spus că trebuie să i se dea dată certă, cererea de acordare a datei certe a fost scrisă de către HH. ( ...) Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public: acel document era semnat în momentul dării de dată certă? Răspuns: aşa cum am declarat şi la curtea de apel, după copierea documentului de la Bacău i l-am dat lui HH. pentru că el mi-a solicitat doar să îi transcriu iniţial acel document de la Bacău. ( ...)

Martora LLLL. a declarat în şedinţa publică din 21 noiembrie 2017, susţinând aceeaşi teză probatorie a neimplicării inc. C. în activitatea firmelor, chiar atunci când se derulau proceduri oficiale: cunosc pe dna C., pe dl NNNNNNNNNNNNNNN., ca şi pe F. Reprezentantul Ministerului Public: care sunt împrejurările înfiinţării societăţii comerciale SC FF. SRL? Răspuns: s-au depus actele constitutive, la Registrul comerţului, după ce le-am întocmit. Sunt avocat. S-a prezentat la mine dl NNNNNNNNNNNNNNN., din câte ţin minte. M-am uitat pe actul constitutiv pentru că în profesia de avocat nu înfiinţez doar o singură societate şi nu este un eveniment deosebit înfiinţarea unei societăţi comerciale. Din câte am văzut pe actul constitutiv pe care îl mai am în format electronic, asociat unic era OOOOO. şi reprezentantul era dl NNNNNNNNNNNNNNN. Reprezentantul Ministerului Public: eraţi prietenă cu C.? Ce cunoaşteţi despre această societate, ce activitate desfăşura în concret SC FF. SRL, ce puncte de lucru avea? Răspuns: da, am fost prietenă cu C. din 2005.

Pentru a clarifica situaţia decurgând din posibilitatea ca C. să semneze acte ale SC O. SRL, cu privire la firme implicate în circuitul evazionist, în perioada mai - iunie 2011, în care se reţine în Rechizitoriu a fi fost comise faptele, instanţa de apel a dispus prin încheierea de şedinţă din 10 ianuarie 2017, efectuarea unei expertizei criminalistice, cu următoarele obiective: În ceea ce îl priveşte pe apelantul intimat inculpat B., să se stabilească dacă îi aparţin semnăturile de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 01 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012;

În ceea ce o priveşte pe apelanta intimată inculpată C., să se stabilească dacă îi aparţin semnăturile de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 1 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012."

Pentru efectuarea lucrării, au fost puse la dispoziţie următoarele înscrisuri:

- înscrisuri aflate în original în Dosarul nr. x din 2014 (Anexă): contract de cesiune de părţi sociale autentificat sub nr. x din 17 mai 2011 la Biroul Notarului Public XXXX.; act constitutiv al SC O. SRL, datat 23 februarie 2012; chitanţa de depunere numerar, nr. x din 01 iunie 2012.

- materiale de comparaţie, în original;

- pentru B.: probe grafice date în şedinţa din 21 februarie 2017; înscrisuri aflate în vol. 5 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 la filele x; înscrisuri aflate în vol. 84 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 la filele x; înscrisuri aflate în vol. 79 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 la filele x;

- pentru C.: probe grafice date în şedinţa din 7 martie 2017; înscrisuri aflate în vol. 5 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 la filele x; înscrisuri aflate în vol. 84 al Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 la fila x. Instanţa de apel constată, astfel cum s-a dovedit în cursul cercetării judecătoreşti în apel, că raportul de expertiză a ajuns la concluzia că înscrisul reţinut ca element de fapt în susţinerea implicării inculpatei C. în grupul infracţional organizat nu a fost semnat de către inculpată. Expertiza criminalistică din cadrul cercetării judecătoreşti în apel (admisă prin Încheierea din 10 ianuarie 2017) privind semnăturile de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, cu referire la semnătura lui C. a avut ca obiective să se stabilească dacă îi aparţin semnăturile de pe contractul notarial de cesiune părţi-sociale din 14 octombrie 2011, Actul constitutiv pentru SC O. SRL semnat la data de 23 februarie 2012 de către inculpatul B. şi chitanţa din 1 iunie 2012 folosită pentru dovada capitalului social care a stat la baza modificării Actului constitutiv semnat la data de 23 februarie 2012.

Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 30 iunie 2017 a ajuns la concluzia că respectivul contractul de cesiune de părţi sociale, autentificat sub nr. x din 17 mai 2011 la Biroul Notarului Public XXXX., a fost semnat la poziţia "Cesionar" de către B.

S-a concluzionat că din motivele indicate în cuprinsul raportului, nu se poate stabili dacă aceste două semnături au fost sau nu realizate de către numita C.

De asemenea, contractul de cesiune de părţi sociale autentificat sub nr. x din 17 mai 2011 la Biroul Notarului Public XXXX. a fost semnat la poziţia "Cedent" de către C.

Prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2017, s-a dispus revenirea cu adresă către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti prin care s-a comunicat că "actul asupra căruia trebuie efectuată expertiza este contractul notarial de cesiune părţi sociale încheiat la 14 octombrie 2011, intitulat "Act adiţional la SC O. SRL", urmând să se stabilească dacă semnăturile date pentru numiţii B. şi C. pe acest înscris aparţin titularilor.

S-au transmis către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti documentele care trebuiau expertizate şi care constau în Actul adiţional al SC O. SRL înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 6 martie 2012, precum şi Actul adiţional al SC O. SRL, depus în şedinţă publică de către parte şi vizat de preşedintele completului pentru neschimbare şi scriptele de comparaţie ale apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi C.

Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 13 noiembrie 2017, supliment la Raportul nr. x din 30 iunie 2017, a concluzionat că semnăturile de la rubrica "C." de pe cele două exemplare ale Actului Adiţional al SC "O." SRL, având încheierea de dată certă nr. x din 14 octombrie 2011, nu aparţin numitei C.

Concluzia raportului de expertiză, în sensul că actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL din 14 octombrie 2011 de transmitere a părţilor sociale nu a fost semnat de către C., schimbă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond în pronunţarea soluţiei de condamnare faţă de C.

La înfiinţarea societăţii SC O. SRL, 1 iulie 2008, capitalul social al societăţii era de 100 RON şi era deţinut de C. (95% din părţile sociale) şi HH. (5% din părţile sociale). La data de 6 mai 2011, între inculpata C. şi inculpatul B., în nume personal şi ca reprezentant al inculpatului HH. (în baza Procurii nr. 1335 din data de 5 mai 2011 autentificată de notarul public XXXX.) a fost încheiat actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL prin care, C. cesiona către B. 95 % din părţile sociale deţinute în cadrul societăţii. Actul adiţional al SC O. SRL menţionat mai sus a fost autentificat prin Încheierea nr. x din 6 mai 2011, emisă de notarul public QQQQQ. şi RRRRR.. Actul şi-a produs efectele depline odată cu publicarea acestuia în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011, astfel cum prevedeau dispoziţiile Legii nr. 31/1990 aplicabile la acel moment.

Aşadar, rezultă din cele ce preced că, la data de 10 iunie 2011, odată cu publicarea actului adiţional în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr. 2141/2011, a devenit opozabilă şi terţilor decizia asociaţilor de transferare a părţilor sociale ale SC O. SRL, moment de la care faţă de C. a încetat orice legătura formală cu persoana juridică şi, implicit posibilitatea de a săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală prin intermediul SC O. SRL

Aspectele administrative ulterioare acestui moment nu au mai fost rezultatul voinţei inculpatului C. şi nu pot susţine faptul că inculpata a comis infracţiunea de evaziune fiscală. Astfel, prin rezoluţia nr. x din data de 27 septembrie 2011, având pe rol soluţionarea cererii nr. x din 22 august 2011, s-a dispus respingerea cererii, aşa cum a fost formulată, întrucât nu a fost depusă la dosar procura autentificată nr. x, nefăcându-se astfel dovada mandatării lui B. de a semna actul adiţional şi actul constitutiv actualizat în numele lui HH.. Totodată s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial a rezoluţiei sus-menţionate. Urmare a respingerii de către judecătorul delegat a înregistrării menţiunilor privind transmitere părţi sociale de la inculpata C. către inculpatul B., au fost reluate demersurile pentru realizarea formalităţilor legale de înregistrare şi opozabilitate a voinţei asociaţilor.

Având în vedere însă că Actul adiţional la actul constitutiv al SC O. SRL, căruia i s-a dat dată certă la data de 14 octombrie 2011 de către Birou Notarial Public XXXX., nu s-a dovedit că a fost semnat de C., transferarea părţilor sociale a intervenit la data de 6 mai 2011, producând efecte şi faţă de terţi de la publicarea în Monitorul Oficial al României. În raport de perioada săvârşirii faptelor cu care este sesizată instanţa în acest dosar, şi anume mai 2011 - iunie 2012, faptul că C. nu a mai deţinut calitatea de acţionar încă de la începutul lunii mai 2011 (conform voinţei acesteia concretizată în actul de la 6 mai 2011), exclude posibilitatea unei condamnări a inculpatei pentru fapte de evaziune fiscală, comise în calitate de acţionar al SC O. SRL În susţinerea acestei soluţii este şi materialul probator care confirmă că, de la înfiinţarea societăţii (1 iulie 2008) şi până la încetarea calităţii de acţionar al SC O., prin cesionarea părţilor sociale, C. nu a avut o contribuţie la realizarea obiectului de activitate al SC O. SRL: nu a semnat niciun contract de prestări-servicii, nu a participat la negocieri, în vederea stabilirii unor relaţii comerciale, nu a fost prezenta pe platforma societăţii din comuna Nicolae Bălcescu.

Declaraţiile martorilor nu susţin implicarea inculpatei în activitatea firmei şi în consecinţă, fără o implicare în fapt în administrarea şi conducerea firmei, nu poate exista nici participaţia la infracţiunea de evaziune fiscală.

- declaraţia martorei JJJJ. din data de 12 iunie 2018: Apărător inculpată C.: în perioada 2011 - 2012, care erau preocupările doamnei C.? Răspuns: aceasta avea o viaţă normală de mamă, serviciu, copii, bazin, loc de joacă, serviciu, mâncare. Î: din punct de vedere profesional, cu ce se ocupa? R: ştiu că mergea la sala pe care o deţinea aceasta, unde se ocupa de diferiţi clienţi care veneau acolo. Era o sală de recuperare, nu una de sport obişnuită. Î: de creşterea copiilor se ocupa ea în exclusivitate? R: din câte ştiu eu, da. Î: cât de des vă întâlneaţi cu dna NNNNNNNNNNNNNNN. în perioada 2010 - 2011? R: ne întâlneam la grădiniţă, de obicei dimineaţa şi după amiaza, în week-end când ne întâlneam în parc sau la locul de joacă, cu copiii. Î: aţi auzit vreodată de la dânsa sau din alte părţi să se ocupe de vreo afacere cu petrol? R: nu.

- declaraţia martorei KKKK. din şedinţa publică din 17 aprilie 2018:

Din cauză cunosc pe C., pe fostul său soţ - B. Am cunoscut-o pe C. întrucât aceasta a lucrat şi lucrează în prezent împreună cu mine. O ştiu din 2004, când m-am dus în urma unui interviu să lucrez. ( ...) de-a lungul timpului a avut tot felul de preferinţe în această zonă legată de prevenţie, a făcut tot felul de cursuri, de Yoga, face facultatea de Kinetoterapie, a fost atrasă de această zonă şi a investit în pregătirea profesională. Apărător inculpată C.: aţi auzit vreodată din discuţii sau vorbind cu C. despre SC O. SRL? Răspuns: nu, a fost un şoc când am aflat la ştiri despre această informaţie. Apărător inculpată C.: cunoaşteţi din discuţiile purtate cu C. despre implicarea acesteia în afaceri cu petrol? Răspuns: nu, deoarece activitatea sa principală era cea pe care o am şi eu şi pe care o are şi astăzi. Probabil că în timpul liber era cu copiii, nu ştiu dacă mai făcea şi altceva.

În acelaşi sens este şi declaraţia contabilei SC O. anterioară cercetării judecătoreşti în apel. M. a declarat la data de 2 noiembrie 2015: "În anul 2008, în contextul în care o cunoşteam pe inculpata C., a cărei angajată eram ţinându-i contabilitatea la sala de fitness pe care o avea deschisa în Bacău, l-am cunoscut pe soţul acesteia, B., care mi-a propus încă de la înfiinţarea SC O. SRL să ţin contabilitatea acestei firme ( ...) În perioada 2011 - 2012 inculpata C. se ocupa exclusiv de sala de fitness din Bacău."

Aceeaşi teză probatorie este susţinută prin declaraţia dată de inculpatul HH. din data de 11 ianuarie 2016:"După respingerea cererii de către O.R.C. de înregistrare a menţiunilor privind schimbarea asociaţilor, au fost reluate demersurile în sensul schimbării componentei asociaţilor, atât de către mine ca administrator, cât şi de către B., mie fiindu-mi absolut egal cine este asociat dintre inculpaţi. Precizez ca C. nu s-a ocupat de activitatea SC O. şi nici de întocmirea unor acte şi ca atare, nici de demersurile privind încheierea vreunui contract de cesiune. În acelaşi sens, inculpatul HH. a declarat în apel la data de 16 mai 2017: Referitor la C., arăt că aceasta nu a avut nicio implicare în toată această afacere, nici nu ştia unde este sediul firmei, nu mi-a dat niciodată indicaţii şi nu mi-a trasat niciodată sarcini. Cu alte cuvinte, nu avea nicio implicare în această afacere.

Declaraţiile date de ceilalţi inculpaţi, în cursul cercetării judecătoreşti la fond şi în apel, susţin aceeaşi teză probatorie:

- declaraţie dată de E. la data de 8 februarie 2016: ( ...) "Am cunoscut-o o singură dată pe inc. C., dar nu ştiu şi nu cred că aceasta să fi avut vreo implicare în activitatea SC O. SRL De activitatea acestei societăţi s-a ocupat în concret inculpatul B. şi HH. şi inculpata M. în calitate de contabil."

- declaraţie dată de F. la data de 9 februarie 2015:

"Ştiu despre SC O. că se ocupa B. şi HH. Ştiu că B. era acţionar, iar HH. era administrator, despre C. nu ştiu sa fi fost acţionar la aceasta firma."

- declaraţie dată de A. la data de 9 martie 2015:

"Pe C. nu o cunosc. "

- declaraţie dată de B. la data de 11 iulie 2012:? În ceea ce o priveşte pe C., fosta mea soţie, precizez că până în martie 2011 aceasta a fost acţionarul majoritar cu 95% în cadrul SC O., deşi în fapt persoana care s-a ocupat tot timpul de acţionariatul firmei am fost eu. ( ...) În anul 2006 am divorţat de C., iar în anul 2011 am considerat necesar că trebuie să preiau şi cele 95% din procentele societăţii de care eu m-am ocupat dat fiind că la controalele efectuate eram întrebat cine este C., iar aceasta nu ştia ce să răspundă pentru că nu cunoştea ce se întâmpla în societate."

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile date în cadrul cercetării judecătoreşti în apel:

- declaraţia lui E., dată la termenul de la 18 iulie 2017: Pe C. o ştiu doar din vedere, nu am văzut-o niciodată semnând acte, participând la activităţile societăţii, din punctul meu de vedere nu am văzut-o niciodată în incinta societăţii sau dând ordine pentru societate, doar avea rolul de mamă şi soţie.

- declaraţia dată de HH., la termenul de la 16 mai 2017: Referitor la C., arăt că aceasta nu a avut nicio implicare în toată această afacere, nici nu ştia unde este sediul firmei, nu mi-a dat niciodată indicaţii şi nu mi-a trasat niciodată sarcini. Cu alte cuvinte, nu avea nicio implicare în această afacere. Nu a venit niciodată la firmă. ( ...) aşa cum am declarat şi la Curtea de Apel Bucureşti, dna C. a semnat acel act de cesiune. Nu îmi mai aduc aminte dacă am văzut-o eu semnând. Sunt sigur că a semnat5 actul pentru că au ieşit actele de la notariat, nu cred că îşi permite un notar să falsifice semnături. Nu îmi aduc aminte cum s-a întâmplat. Îmi aduc aminte că aceleaşi documente au mai fost făcute o dată pe la Bacău. Îmi aduc aminte că la Bacău au fost făcute actele, nu ştiu ce nu corespundea şi a fost nevoie să le refacem la Constanţa. Nu ştiu exact ce nu corespundea.

- declaraţia dată de H. la termenul de la 18 octombrie 2018: ( ...) Doamna C. nu a asistat niciodată la discuţiile pe care le aveam cu B., nu am văzut-o niciodată.

Este de menţionat şi faptul că, deşi se reţine de către acuzare faptul că inculpaţii D. şi SC P. SRL au transferat, prin tranzacţii repetate, suma totală de 13.212.000 dolari din sumele obţinute din evaziune fiscală către un cont din Dubai controlat de inculpaţii B. şi C., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume, infracţiunea de spălare a banilor nu a fost reţinută în rechizitoriu şi în ceea ce îi priveşte pe B. şi C. În consecinţă, instanţa nu poate reţine că C. a beneficiat de sume atât de mari ori a avut un stil de viaţă atât de extravagant, încât să infirme eroarea asupra infracţiunii de evaziune fiscală comise de alte persoane.

Cele ce preced conduc la concluzia că nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţia şi nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că în cele 6 zile de la începutul perioadei care face obiectul sesizării instanţei (mai 2011- iunie 2012), în care C. a avut calitatea de acţionar al SC O. SRL ar fi avut capacitatea de a lua hotărâri şi ar fi putut influenţa iniţierea ori continuarea actelor de evaziune fiscală comise de persoana juridică, şi nici că, în aceeaşi perioadă sau în perioada următoare, a contribuit la actele grupului infracţional organizat. Deşi C. fusese soţia lui B., acuzarea nu a administrat nicio probă în sensul că până la pronunţarea divorţului dintre cei doi, ori după pronunţarea divorţului, C. a luat împreună cu B. hotărâri cu privire la actele persoanei juridice sau că a cunoscut şi a acceptat actele de evaziune fiscală comise de persoana juridică. De asemenea nici nu au fost administrate probe în faza de urmărire penală de către acuzare şi nici nu au fost propuse probe în faza de cercetare judecătorească în sensul că C. ar fi beneficiat de sume atât de mari de la soţul său ori ar fi avut un stil de viaţă atât de extravagant, încât să fi făcut imposibilă susţinerea erorii asupra evaziunii fiscale comise de B. şi SC O. SRL În lipsa acestui probatoriu, instanţa constată că nu are probe suficiente pentru a dispune condamnarea pentru niciuna dintre infracţiunile care au făcut obiectul acuzaţiilor, astfel încât va dispune o soluţie conform art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru fiecare dintre acuzaţiile formulate împotriva acesteia.

În ceea ce priveşte soluţiile cu privire la vinovăţia inculpaţilor B., D., F., E., I., J., M., A., Sc. O. SRL, Sc. Q. SRL, Sc. R. SRL, Sc. CC. SRL, motivele de apel care susţin nevinovăţia acestora sunt nefondate.

Analiza de faţă va avea în vedere rolul fiecăruia dintre apelanţii inculpaţi B., G., H., HH., D., F., E., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL în săvârşirea faptelor şi nu numai faptele apelanţilor care au solicitat în mod expres soluţii de achitare? Instanţa constată existenţa mai multor circuite ale mecanismului de evaziune fiscală care fac necesară clarificarea rolului şi contribuţiei fiecărui participant pentru a se înţelege modul în care au acţionat apelanţii. Totodată, instanţa va proceda astfel având în vedere că modul în care acuzaţii au contribuit la săvârşirea infracţiunilor reprezintă un criteriu de individualizare a pedepselor, iar cuantumul sancţiunilor aplicate a fost criticat de către toţi apelanţii. În egală măsură soluţionarea acţiunii civile în procesul penal depinde de stabilirea unei legături între faptă şi prejudiciul produs astfel încât este necesară examinarea contribuţiei fiecărui apelant? Infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa de fond şi care au făcut obiectul cercetării judecătoreşti în fond şi apel au avut loc în perioada mai 2011 - iulie 2012 şi au constat în organizarea unui grup de persoane pentru a profita de venituri ilicite rezultate din ascunderea sursei taxabile, ascunderea sursei impozabile, evidenţierea în contabilitate a unor cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, evidenţierea unor operaţiuni fictive şi omisiunea înregistrării unor operaţiuni reale, toate acestea în scopul comercializării de motorină euro 5 achiziţionată în regim suspensiv de la plata accizelor în scopul producerii de combustibil slab accizabil, dar vândută ca atare cu titlul de combustibil susceptibil de plata accizelor şi taxelor.

Activitatea infracţională a fost concentrată în jurul antrepozitului fiscal SC O. SRL, care putea achiziţiona în regim suspensiv de la plata accizelor motorină euro 5. Antrepozitul a fost condus în fapt şi în drept de către B. şi HH. Pentru a-şi atinge scopurile şi a ascunde activitatea infracţională de vânzare a motorinei euro 5 fără plata către stat de accize şi TVA, inculpaţii B., HH. şi SC O. SRL au fost sprijiniţi:

- de D., SC P. SRL, care au achiziţionat motorină euro 5 în regim suspensiv de accize pentru scopul nereal al utilizării sale de SC O. SRL în procesul de producere de combustibil slab accizabil;

- de D., E., G., H. care au înfiinţat mai multe societăţi comerciale prin care, în mod fictiv, au achiziţionat ţiţeiul necesar procesului tehnologic de producere a combustibilului slab accizabil de către SC O. SRL, şi care au înregistrat în contabilitate societăţilor SC CC. şi SC BB. SRL facturi de transport a ţiţeiului până la antrepozitul SC O. SRL (fără ca serviciul să fi fost prestat), unde ar fi urmat să se desfăşoare procesul tehnologic;

- de M. care a făcut în contabilitatea SC O. SRL înregistrări contabile, fără corespondent în realitate, cu privire la producţia şi vânzarea de combustibil slab accizabil;

- de F. care a asigurat legătura între diverşi membrii ai grupului infracţional (D., E., HH., M., fostă M., IIIIIIIIIIIIIII.) sau între aceştia şi B.:

- de D., E., G., H., A. care au înfiinţat şi administrat societăţi comerciale care au achiziţionat în mod fictiv combustibilul aparent produs de SC O. SRL, dar au transportat prin SC BB. SRL şi SC CC. SRL şi vândut prin J. şi R., I. şi Q., motorina euro 5 de la SC O. SRL către staţii de benzină, fără ca aceasta să fi fost supusă vreunui proces tehnologic, pentru a obţine profit din faptul că motorina achiziţionată în regim suspensiv de accize a fost vândută prin staţiile de benzină la un preţ care includea accizele şi taxele aferente.

Asigurarea profitului infracţiunilor s-a realizat şi prin încheierea de contracte între firmele din circuitul evazionist SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL prin care acestea îşi plăteau reciproc servicii care nu fuseseră prestate, prin retrageri de sume mari în numerar din unităţile bancare în folosul membrilor grupării (A., G.), ori prin operaţiuni bancare de achiziţionare fictivă de cereale care au permis retragerea unor sume mari în numerar (D., E.), ori prin încheierea unor contracte pentru pretinse servicii de consultanţă care nu fuseseră prestate, dar care permiteau transferul unor importante sume de bani în afara ţării (D. şi SC P. SRL).

Astfel, prin Adresa din 17 ianuarie 2011 SC O. SRL a solicitat completarea autorizaţiei de antrepozit fiscal cu materiile prime accizabile ţiţei, păcură, benzină şi motorină. Conform art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data faptei, este interzisă folosirea antrepozitului fiscal pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. Încălcând această interdicţie, în perioada mai 2011 - iulie 2012, B., sub pretextul achiziţionării de motorină în vederea producerii şi vânzării de combustibili de calitate inferioară CLG şi CLN în antrepozitul SC O.

SRL, a controlat un circuit de evaziune fiscală, format din persoane fizice şi juridice [între care şi apelanţii G., H., HH., D., F., E., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC.] care a avut ca finalitate vânzarea de 87.258,911 tone motorină în forma sa reală, fără să se plătească statului român accize şi TVA pentru combustibil, vânzare ce a avut loc prin folosirea de documente fără corespondent în realitatea relaţiilor comerciale şi prin societăţi comerciale care nu furnizau produsele înregistrate în contabilitate.

Conform actelor contabile, pentru a crea aparenţa unui proces tehnologic de transformare a motorinei în combustibil slab accizabil s-a creat un circuit fictiv, prin societăţi comerciale controlate de membrii grupării, de cumpărare de ţiţei de către O. şi vânzare a produsului fictiv rezultat din aşa-zisa combinare a motorinei cu ţiţeiul, precum şi un alt circuit prin care motorina era transferată către alte societăţi comerciale controlate de membrii grupului infracţional, ai căror administratori fie nu ştiau ce activitate au desfăşurat, fie au semnat documente ale societăţilor comerciale respective fără să le cunoască înţelesul, fiind analfabeţi sau neavând pregătirea necesară înţelegerii acestora, pentru sume primite lunar de la membrii grupului evazionist.

În realitate, motorina achiziţionată din CCCCC. de o societate controlată de D., SC P. SRL, era transportată în antrepozitul SC O. SRL, iar de aici, fără a fi procesată tehnologic, era transportată cu autocisternele firmei lui G. şi H. direct către societăţile comerciale administrate de I. şi J., respectiv R. şi Q., unde motorina era vândută ca atare. Folosul material, care provenea din diferenţa de acciză şi taxe, obţinut din vânzarea motorinei de către I. şi J., prin Q. şi R., se întorcea la membrii grupului evazionist printr-un alt circuit financiar în care erau implicaţi G., H., HH., D., F., E., A., M., SC BB.

SRL, SC CC. SRL.

Întrucât între furnizorii fictivi de motorină ai R. şi Q. şi cumpărătorii fictivi de combustibil lichid de la SC O. SRL nu existau legături directe, pentru transferul ulterior al sumelor au fost folosite societăţi comerciale al căror unic rol era să realizeze legătura între cele două circuite: DD. (controlată de A.), EE. (controlată de către G.). Prin intermediul DD., EE. sumele erau transferate către societăţile care achiziţionaseră fictiv combustibil lichid şi anume Y. şi X. (controlate în fapt de G. şi H.), care le foloseau la rândul lor pentru a plăti produsele fie direct către O., fie în conturile P., societate controlată de către D. De exemplu, înregistrările contabile au scos în evidenţă că:

- plăţile realizate de SC AA. SRL (societate controlată de către D.) către SC DD. SRL (societate controlată de A.) au ca justificare "plata la ordin EE."(societate controlată de către G.), deşi această societate nu avusese activitate, capitalul social de 200 RON fiind depus în luna decembrie 2011; a înregistrat o pierdere de 1,291.46 RON din redevenţe şi chirii; a avut în contul la banca doar suma reprezentând capital social, iar în contul de casa suma de 8.54 RON.

- plăţile realizate de SC DD. SRL (controlată de A.) către SC O. SRL au ca justificare "avans marfa", în condiţiile în care între cele două societăţi nu au existat relaţii comerciale, iar SC O. SRL a facturat CLG şi CLN doar către SC X. SRL şi SC BBBBBB. SRL.

O altă modalitate în care banii se întorceau la membrii grupului infracţional presupunea ca din sumele plătite de SC O. şi SC P. SRL pentru furnizarea fictivă de ţiţei către SC S. SRL şi SC T. SRL (societăţi comerciale controlate de E.) aceste persoane juridice să retragă din unităţile bancare sume mari în numerar, prin folosirea unor borderouri fictive de achiziţii de cereale. Sumele obţinute în numerar, sub pretextul unor achiziţii de cereale, erau predate de administratorii celor două persoane juridice inculpatului E., persoană aflată în ierarhia grupului în subordinea lui HH. şi B.

Astfel au fost retrase sume în numerar de către: SC S. SRL - societate controlată de către E. (65.337.470 RON), SC T. SRL - societate controlată de către E. (54.238.460 RON) SC O. SRL (179.000 RON); SC P. SRL - societate controlată de către D. (149.200 RON); SC BB. SRL - societate controlată de către G. (4.698.150 RON); DD. -societate controlată de către A. (1.493.470 RON); GGGGG. societate controlată de H. şi G. (20.000 RON); Y. -societate controlată de către G. (524.615 RON); U.- societate controlată de către D. (271.400 RON).

De asemenea SC P. SRL, societate controlată de D., achita motorina achiziţionată în mod real de la partenerii externi, dar făcea şi plăţi către furnizorii fictivi de ţiţei şi anume SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL, transferând totodată sume importante inculpatului B., mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultanţă.

Din sumele primite, SC O. SRL achita accizele corespunzătoare operaţiunilor fictive cu produse petroliere inferioare şi plătea transportatorul SC BB. SRL, care retrăgea sumele în numerar. Astfel, veniturile rezultate din vânzarea de motorină fără plata adecvată a accizelor şi taxelor erau spălate printr-o serie de companii controlate de membrii grupului infracţional.

Înregistrările oficiale furnizate de CCCCC. au indicat cantităţile de motorină achiziţionate din luna mai 2011 până în luna iulie 2012 de către SC P. SRL pentru SC O. SRL Motorina destinată fabricării CLG circula în regim suspensiv de acciză şi TVA. În consecinţă, prin acoperirea vânzării de motorină şi raportarea acesteia în mod fals ca vânzare de combustibil de calitate inferioară, membrii grupului infracţional s-au sustras de la o datorie fiscală calculată în baza achiziţiei şi vânzării a 87.258,911 tone de motorină distribuită entităţilor implicate în schemă.

Modul în care s-au înregistrat în contabilitatea SC O. SRL vânzările de CLG şi CLN a avut ca scop neutralizarea efectului fiscal al tranzacţiilor. Astfel, în contabilitatea SC O. SRL s-a înregistrat o valoare de vânzare a CLG sub preţul de producţie, cu încălcarea art. 17 din O.G. nr. 99/2000, precum şi o valoare de vânzare a CLN peste preţul de producţie. Întrucât produsul CLN nu este purtător de TVA la vânzare, dacă societatea ar fi înregistrat numai tranzacţii de acest tip, atunci societatea ar fi avut de recuperat TVA, ceea ce ar fi atras controale din partea organelor fiscale. Totodată, aceste tranzacţii ar fi dat naştere unor obligaţii semnificative de plată a impozitului pe profit. În schimb, dacă în contabilitate s-ar fi înregistrat numai vânzare CLG, societatea ar fi înregistrat niveluri semnificative de TVA colectat, care ar fi trebuit virat la buget, iar societatea ar fi înregistrat pierdere fiscală. Prin combinarea celor două tipuri de tranzacţii, TVA-ul deductibil de la achiziţiile fictive de ţiţei brut şi transport s-a echilibrat cu TVA-ul colectat de la vânzările de CLG, iar pierderea corespunzătoare tranzacţiilor cu CLG s-a compensat cu profitul înregistrat din vânzările de CLN, astfel încât SC O. SRL să achite sume modice cu titlu de taxe şi impozite. Modul în care aceste tranzacţii au influenţat nivelul taxei pe valoare adăugată înregistrate în contabilitate atestă cum valoarea TVA-ului colectat în fiecare an este aproape egală cu cea a TVA-ului deductibil.

Caracterul nereal al transformării motorinei în combustibil slab accizabil este probat de faptul că societăţile comerciale care, conform înregistrărilor contabile false, au furnizat petrol (ţiţei) societăţii comerciale SC O. SRL, pentru a fi utilizat în procesul de fabricare, erau de fapt companii care nu au avut activitate comercială (nu au depus bilanţ contabil). Prin înregistrări de plată şi facturi false, companii care nu au furnizat niciodată vreun produs, deschise de persoane fără adăpost sau nevoiaşe (care, aşa cum se va arăta mai jos, nu erau alfabetizate sau nu aveau nivelul de pregătire necesar înţelegerii activităţii comerciale) au fost înfiinţate şi utilizate pentru achiziţionarea şi distribuţia de combustibil de calitate inferioară CLG şi CLN, presupus a fi furnizat de SC O.

Cea mai explicită declaraţie a mecanismului evazionist provine de la inculpatul H. la data de 17 octombrie 2018 în faţa instanţei de apel ( ...) Câştigul se forma astfel: se forma un preţ, de exemplu 54000 RON costa motorina la rafinărie, B. mi-o vindea mie cu 47.000/48.000/litru RON vechi. În continuare, se făcea preţ pentru J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. Acest preţ se plătea lui NNNNNNNNNNNNNNN. Eu plăteam pentru cel puţin o mie de tone, niciodată mai puţin, poate că a fost şi mai puţin dar foarte rar. Eu calculam transportul, motorina, salariile şi puneam 2000/3000 de RON în plus maximum per litru pentru a rămâne un preţ sub piaţă. Motorina când se lua de la rafinărie, se lua la jumătate de preţ de către B. Preţul de pe poarta rafinăriei nu era un preţ în care se includeau accizele şi tva-ul pentru cel care cumpăra în regim de antrepozit. Nu ştiu care era câştigul lui NNNNNNNNNNNNNNN. Spre exemplu, dacă NNNNNNNNNNNNNNN. ar fi luat motorina la 30000 de RON de la rafinărie, fără accize şi TVA şi ea se vinde la 60.000 în rafinărie iar el mi-o vindea mie la 53.000/litru iar 22.000/23.000 de RON era câştigul lui per litru. La rândul său, mai împărţea şi altora. ( ...)

În modul descris anterior, în perioada mai 2011- iulie 2012, inculpaţii B., G., H., HH., D., F., E., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină (87.258,911 tone), comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Probele ce urmează vor arăta faptul că B., HH., D. şi E. au iniţiat sau au sprijinit importul de motorină prin societatea CCCCC. din Constanţa, România, folosind o societate comercială pe care aceştia o controlau, P., şi au transportat motorină la depozitul unei fabrici aparţinând unei a doua societăţi comerciale pe care aceştia o controlau, O., susţinând că motorina va fi prelucrată tehnologic prin amestecarea cu petrol pentru fabricarea de combustibil inferior, şi anume CLN, un combustibil marin şi CLG, un combustibil industrial.

Mecanismul evazionist presupunea importul de motorină în regim de antrepozit fiscal, fără plata accizelor, de către SC P. SRL, care o revindea imediat către SC O. SRL În paralel, SC O. SRL a achiziţionat în mod fictiv ţiţei de la mai multe societăţi fantomă şi a întocmit înscrisuri care atestau un proces industrial ce nu avea loc în realitate, în care motorina era amestecată cu ţiţei, obţinându-se produse petroliere inferioare slab accizate. Aceste produse (combustibil lichid greu şi combustibil lichid navo) erau vândute în mod fictiv către alte societăţi fantomă, astfel încât producătorul SC O. SRL se descărca scriptic, în contabilitate, de stocul de motorină. În realitate, motorina transportată BB. şi Crivas Logistics (G. şi H.) era vândută direct din antrepozitul SC O. SRL către SC Q. SRL şi SC R. SRL în baza unor documente fictive care atestau ca furnizori un alt grup de societăţi fantomă, astfel încât cumpărătorii să aibă o justificare scriptică a stocului de motorină.

Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de contabila M., E., A., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit.

Astfel, grupul infracţional creat de B., HH., D., F., G., H., I. şi J. a angajat un contabil, M. care superviza activitatea societăţilor comerciale cu scopul de a efectua o serie de înregistrări contabile false, inclusiv înregistrări privind plăţi şi facturi, pentru a crea aparenţa că petrolul a fost achiziţionat şi transportat către societatea comercială SC O. SRL pentru a fi supus procesului de fabricaţie şi a produce combustibili de calitate inferioară CLN şi CLG. În realitate, motorina a fost transportată cu autocisternele societăţilor comerciale controlate de H. şi G. (BB. şi CC.), către depozitul fabricii societăţii comerciale O., unde autocisternele au rămas inactive şi sigilate, mai multe ore, încărcate complet cu motorină, iar apoi s-au deplasat, transportând motorina, către locaţii, unde combustibilul a fost transferat în depozitul sau autocisternele aparţinând SC Q. SRL şi SC R. SRL Inculpaţii B. şi HH., precum şi O. au ascuns, cu sprijinul lui M., sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale? Inculpaţii D., F., G., H., I., J., M., A., precum şi persoanele juridice societăţi comerciale: P., S., T., U., V., X., Y., Z., AA., Q., R., BB., CC., DD., EE., GG., W. au ajutat la săvârşirea faptelor descrise anterior, punând la dispoziţia autorilor înscrisurile de care aveau nevoie sau realizând nemijlocit operaţiunile care urmau să fie ascunse (sursa taxabilă ori sursa impozabilă), ori omiţând să evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale şi venituri ori, dimpotrivă, evidenţiind operaţiuni şi venituri fictive.

De exemplu:

- SC O. SRL a încheiat trei contracte de custodie, prin care SC W. SRL (controlată de D.) se obliga să păstreze în depozitele sale ţiţeiul brut folosit în procesul de producţie. Contractele aveau rolul de a justifica absenţa fizică a produselor din posesia SC O. SRL, în eventualitatea unui control;

- SC Q. SRL şi SC R. SRL cumpărau motorină de la societăţile fantomă SC Z. SRL şi SC AA. SRL (controlate de către D.), combustibil transportat prin intermediul altor societăţi fantomă SC BB. SRL şi SC CC. SRL (controlate de către G. şi H.);

- SC DD. SRL (controlată de A.) şi SC EE. SRL (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive şi prin retrageri de sume în numerar (în ceea ce îi priveşte atât pe A. cât şi pe G.).

Grupul infracţional conducea şi supraveghea retrageri din unităţile bancare de sume mari de numerar obţinute în modul descris anterior în principal prin SC S. SRL şi SC T. SRL în încercarea de a ascunde veniturile în exces rezultate din diferenţa de accize şi taxe rezultate din reală vânzarea motorinei de calitate superioară şi vânzarea fictivă de combustibil slab accizabil. Veniturile ilegale erau spălate în continuare de D. şi SC P. SRL prin conturile bancare deţinute în numele companiilor controlate de B. în Dubai, Emiratele Arabe Unite. D. şi SC P. SRL au transferat, prin tranzacţii repetate, suma totală de 13.212.000 dolari din sumele obţinute din evaziune fiscală către un cont din Dubai controlat de inculpatul B., înregistrând ca justificare operaţiuni fictive de consultanţă, pentru a disimula originea ilicită a acestor sume. Respectiva sumă provenind din evaziunea fiscală a fost confiscată de către instanţa de fond, şi urmează a face obiectul unui alt motiv de apel, vizând imposibilitatea de a dispune trecerea în patrimoniul statului a aceleiaşi sume cu un titlu dublu atât ca urmare a obligării la plata despăgubirilor cât şi ca urmare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Probele din dosar, astfel cum vor fi detaliate în cele ce urmează, au condus la reţinerea unei situaţii de fapt concordantă stabilită de instanţa de fond? Inculpaţii B., HH., D., F., G., H. şi E. se ocupau de operaţiunile de import de motorină, transportul acesteia, controlul societăţilor comerciale implicate în operaţiunile fictive şi transferul sumelor de bani, înregistrările în contabilitate fiind realizate sau supravegheate de către contabila M? Inculpatul D. (administratorul SC P. SRL), este autorul infracţiunii prin care o parte a produsului infracţional a fost mascat sub forma unor plăţi pentru operaţiuni de consultanţă şi transferat către B.

în Dubai? Inculpatul I. (administratorul SC Q. SRL) şi inculpatul J. (administratorul SC R. SRL), au participat la activitatea grupului şi au contribuit la fraudarea bugetului, achiziţionând de la SC O. SRL (administrată de HH.) motorina pentru care nu se plătiseră taxe, ascunzând aceste operaţiuni prin folosirea unor documente care atestau o provenienţă fictivă, vânzând motorina pentru care nu se plătiseră taxe, transferând către furnizorii de motorină sumele şi contribuind la profitul grupului infracţional organizat? Inculpata SC P. SRL a contribuit la operaţiunile efectuate de SC O.

SRL, livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai lui B. sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor? Inculpata SC S. SRL şi inculpata SC T. SRL (controlate în fapt de inculpatul E.), precum şi inculpata SC U. SRL (controlată în fapt de D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care SC O. SRL se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând contabilei M. documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni fictive.

SRL şi inculpata SC AA. SRL (controlate în fapt de D.), împreună cu alte societăţi care nu desfăşurau o activitate comercială reală, controlate în fapt de inculpaţii H. şi G. (SC X. SRL, SC Y. SRL, SC EE. SRL, SC GGGGG. SRL), au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care SC O. SRL vindea motorină către SC Q. SRL şi SC R. SRL, furnizând documentele necesare pentru a crea aparenţa unor alţi furnizori ai carburantului? Inculpata SC Q. SRL şi inculpata SC R. SRL au achiziţionat de la SC O. SRL motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor de către grupul infracţional organizat? Inculpata SC BB.

SRL (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive şi retragerea unor sume de bani din unităţile bancare, în numerar (în ceea ce îl priveşte pe A.) ? Infracţiunile de grup infracţional organizat, evaziune fiscală, şi spălare de bani sunt dovedite prin:

- declaraţiile a patru inculpaţi care au recunoscut săvârşirea faptelor în faza de apel şi anume: HH., D., H. şi G., precum şi una dintre declaraţiile din faza de urmărire penală dată de M., în care au fost descrise, în prezenţa avocatului ales, o parte a infracţiunilor din cauza de faţă;

- declaraţiile martorilor care indică faptul că SC O. SRL nu producea combustibilul pentru care obţinuse autorizaţia de antrepozit şi care justifica scutirea de la plata TVA şi accize (maşinile încărcate cu motorină de la CCCCC. doar staţionau în curtea antrepozitului şi plecau mai departe spre staţiile de benzină care comercializau motorina, cei care lucrau la SC O. nu au avut activitate de producere a combustibilului CLG şi CLO, Navo, stocul de combustibil CLG era menţinut ca aparenţă a activităţii de producere de combustibil;

- probele care indică faptul că SC ZZZZ. SRL, furnizorul de ţiţei pentru SC O. SRL, în perioada pentru care au fost formulate acuzaţii în cauza de faţă, nu a avut niciodată activitate comercială şi deci livrarea ţiţeiului, necesar transformării întregii cantităţi de motorină achiziţionată de SC O. SRL, a fost fictivă, iar stocarea unei cantităţi de combustibil slab accizabil în antrepozit avea rolul de a induce în eroare organele de control în legătură cu lipsa procesului tehnologic pentru care fusese autorizat antrepozitul;

- declaraţiile martorilor care administrau, conform actelor înregistrate la Registrul Comerţului, unele dintre persoanele juridice trimise în judecată şi care au indicat faptul că unii dintre inculpaţi, de exemplu E. (cel care controla SC S. SRL, SC T. SRL, GG. SRL), D. (cel care controla SC U. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, GG. SRL), au constituit aceste societăţi comerciale având ca unic scop disimularea sursei impozabile;

- declaraţiile martorilor care arată faptul că documentele care însoţeau transportul de motorină ieşit din antrepozitul SC O. erau arse atunci când se ajungea la staţiile de benzină care comercializau motorina;

- probele care indică premeditarea şi implicit organizarea activităţii de evaziune fiscală printr-o conduită diferită a Q. şi R. în raport de societăţile comerciale implicate în circuitul descris spre deosebire de alţi furnizori (facturi aveau aceleaşi numere la rapoartele de încercare ale combustibilului achiziţionat).

- modul în care erau ţinute evidenţele contabile precum şi raporturile dintre societăţile comerciale inculpate, astfel cum rezultă din contabilitatea acestora.

Evaziunea fiscală indică organizarea (împărţirea sarcinilor, coerenţa grupului cu scopul urmărit, comunicarea doar în modurile cunoscute de inculpaţi) celor care au desfăşurat cu intenţie, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, actele materiale de ascundere a sursei impozabile şi taxabile, acte prin care s-a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţionarea ţiţeiului, vinderea combustibilului slab accizabil) şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente creării C.L.G, C.L.U. şi C.L. Navo 1 şi 2, pentru a ascunde activitatea evazionistă şi pentru a neutralizarea efectului fiscal al tranzacţiilor cu combustibil slab accizabil.

Situaţia de fapt descrisă anterior va determina respingerea apelurilor declarate de inculpaţi. Vinovăţia acestora decurge din faptul că motorina achiziţionată, în regim suspensiv de acciză, de SC O. SRL prin SC P. SRL, în scopul producerii de combustibil slab accizabil, a fost vândută în starea în care a fost cumpărată fără a fi supusă niciunui proces tehnologic de către SC R. SRL şi SC Q. SRL Vinovăţia inculpaţilor este probată prin:

- lipsa unui proces real de achiziţie şi lipsa unui furnizor real al petrolului(ţiţeiului) înregistrat în contabilitate de către M. şi care ar fi trebuit să fie folosit în antrepozitul fiscal SC O. SRL (administrator HH.), în procesul tehnologic de producere a combustibilului slab accizabil;

- faptul că persoanele juridice care au avut relaţii comerciale în circuitul care a fost declanşat de achiziţionarea motorinei de la CCCCC., transportarea acesteia la SC O. (administrator HH.) şi apoi la Q. (administrator DDDDDDDDDDDDDD.) şi R. (administrator J.) nu au avut o activitate comercială licită, erau controlate de către membrii grupului infracţional organizat, rolul acestora fiind doar acela de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi operaţiunile reale ale grupului infracţional;

- lipsa procesului tehnologic în antrepozitul SC O. SRL (administrator de drept HH.), prin care să se fi transformat motorina în combustibil slab accizabil, ceea ce arată că achiziţia motorinei şi înregistrarea ei în contabilitate de către M. nu a avut rolul de a fi folosită în antrepozit, ci a fost făcută în scop de revânzare, pentru a profita de lipsa accizei la motorina destinată transformării în combustibil slab accizabil(înregistrat nereal ca fiind produs în antrepozit de către M., fostă M.) şi pentru a beneficia de sumele provenind din diferenţa dintre preţul acestui tip de motorină şi preţul de vânzare al motorinei la pompele Q. şi R.;

- transportul motorinei achiziţionată pentru procesarea în scopul obţinerii de combustibil inferior, slab accizabil, fără ca autocisternele să fi fost descărcate sau desigilate prin SC BB. SRL şi SC CC. SRL (firme controlate de G. şi H.), la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului SC O. SRL direct către R. şi Q.;

- neregulile vizând documentele care au însoţit transporturile de motorină de la SC O. SRL către R. şi Q. şi documentele înscrise în contabilitatea R. şi Q. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA. (controlate în fapt de D.), FFFFF., KKKKK., GGGGG. şi HHHHH. (controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G.);

- încălcarea interdicţiei vânzării motorinei de către antrepozitul fiscal (în cauză SC O. SRL);

- retragerile mari de numerar din sumele obţinute ca preţ al motorinei de către SC S. SRL (65.337.470 RON), SC T. SRL (54.238.460 RON) - firme controlate de E., SC O. SRL (179.000 RON); SC P. SRL (149.200 RON); SC BB. SRL - firmă controlată de G. (4.698.150 RON); SC DD. SRL - firmă controlată de A. (1.493.470 RON); SC GGGGG. SRL (20.000 RON); SC Y. SRL (524.615 RON); SC U. SRL - societate controlată de D. (271.400 RON).

- transferul sumelor obţinute din infracţiunea de evaziune fiscală în afara ţării de către SC P. SRL - societate controlată de D.;

- rolul fiecărui inculpat apelant în actele de evaziune fiscală şi în grupul infracţional organizat.

În consecinţă instanţa va examina mai întâi dacă faptele imputate există şi dacă au forma tipică prevăzută de lege, iar ulterior dacă pot fi reproşate inculpaţilor care au declarat apel în cauza de faţă.

Declaraţiile date în cauză de unii dintre inculpaţi şi martori au fost coroborate cu expertiza financiar contabilă administrată ca probă în cursul urmăririi penale, completată cu un supliment de expertiză în cursul cercetării judecătoreşti dispusă de instanţa de fond, cu audierea expertului care a redactat expertiza la urmărirea penală şi suplimentul de expertiză la instanţa de fond pentru a oferi lămuriri suplimentare în cursul cercetării judecătoreşti în apel şi cu o nouă expertiză fiscală în cursul cercetării judecătoreşti în apel. Toate aceste probe au ajuns la concluzii identice în ceea ce priveşte circuitul combustibililor.

Având în vedere că această parte a hotărârii examinează aspectele contabile care au legătură cu situaţia de fapt, respectiv cu caracterul fraudulos al înregistrărilor în contabilitatea societăţilor comerciale, instanţa de apel va analiza criticile apărării inculpaţilor referitoare la aspectele fiscale (accize şi TVA) ce decurg din înregistrările frauduloase şi implicit criticile referitoare la expertiza dispusă în cadrul cercetării judecătoreşti din apel într-o secţiune distinctă referitoare la soluţionarea acţiunii civile.

Astfel, expertiza dispusă în cauză în cursul urmăririi penale şi completată de instanţa de fond a ajuns la următoarele concluzii cu privire la aspectele de ordin contabil:

1) Achiziţia de motorină de către SC O. SRL

În perioada mai 2011 - iulie 2012, societatea achizitoare de motorină neaccizată SC P. SRL cumpăra motorina din CCCCC. şi vindea motorina SC O. SRL

2) Achiziţia de ţiţei

Conform facturilor analizate de expertiza contabilă de la dosarul cauzei, în perioada mai 2011- iulie 2012 SC O. SRL a achiziţionat ţiţei în lipsa căruia nu se putea prelucra tehnologic motorina cumpărată în regim suspensiv de accize în vederea transformării în combustibil slab accizabil, pe următoarele filiere:

a) ZZZZ. - S. - V. - W. - O. (mai - iunie 2011);

b) ZZZZ. - S. - W. - O. (iulie - septembrie 2011);

c) ZZZZ. - S. - U. - P. - O. (octombrie 2011 - februarie 2012);

d) ZZZZ. - T. - U. - P. - O. (martie 2012 - mai 2012);

e) U. - P. - O. (pentru luna iunie 2012, SC T. SRL nu a întocmit facturi astfel că nu s-a putut determina furnizorul iniţial al facturilor de ţiţei).

Conform actelor contabile, transportul ţiţeiului a fost realizat de către SC BB. SRL

3) Vânzarea de combustibil slab accizabil

În aceeaşi perioadă, conform actelor contabile SC O. SRL a vândut combustibilul prelucrat prin procesul tehnologic de amestecare a ţiţeiului cu motorina astfel:

a) O. - BBBBBB. - MMMMM.;

b) O. - X. - Z. - Y.

4) Achiziţia de motorină de către Q. şi R.

SC Q. SRL şi SC R. SRL au înregistrat în contabilitate documente justificative care atestau achiziţionarea de motorină de la

a) Z. - R. (rapoarte de încercare de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti);

b) AA. - R. (rapoarte de încercare de la CCCCC. către PPPPPP. România, precum şi de la producătorul LLLLLL. SA la MMMMMM. Zărneşti);

c) FFFFF. - Q. (origine declarată KKKKKK.);

d) KKKKK. - Q. (declaraţie de conformitate de la VVVVVVVV.)

e) GGGGG. - Q.

f) HHHHH. - Q.

Conform actelor contabile, transportul motorinei a fost realizat de către SC BB. SRL şi SC CC. SRL

Circuitul combustibilului a scos în evidenţă implicarea unor societăţi comerciale care nu au depus bilanţ contabil şi a căror prezenţă în cadrul relaţiilor comerciale a probat, coroborată cu declaraţii ale inculpaţilor şi martorilor, caracterul fictiv al achiziţiei de ţiţei destinat prelucrării motorinei şi transformării acesteia în combustibil slab accizabil, caracterul fictiv al vânzării de combustibil uşor accizabil, vânzarea motorinei de către antrepozitarul fiscal cu încălcarea interdicţiei prevăzute de lege.

Lipsa unui proces real de achiziţie şi lipsa unui furnizor real al petrolului (ţiţeiului) care ar fi trebuit să fie folosit în antrepozitul fiscal SC O. SRL (administrator HH.), în procesul tehnologic de producere a combustibilului slab accizabil, dar care a fost transportat fictiv de către SC BB. SRL (societate controlată de G.) şi înregistrat fictiv în contabilitate de către M.

Din cele ce preced, în ceea ce priveşte circuitul de achiziţie a ţiţeiului brut având ca beneficiar final SC O. SRL, rezultă că SC ZZZZ. SRL a fost, conform facturilor, furnizorul iniţial. Cu privire la această societate comercială, prin adresa din 7.12,2012 înregistrată la SAF-AIF Constanţa sub nr. x din 21 decembrie 2012, IPJ Constanţa a comunicat faptul că din verificările efectuate în teren şi din discuţia cu proprietarul imobilului în care îşi avea sediul ZZZZ. nu se cunoaşte nimic despre existenţa acestei firme şi nici despre administratorul firmei YYYY. De asemenea, SC YYYYY. în calitate de lichidator al SC ZZZZ. SRL a comunicat faptul că nu a fost identificată societatea şi nici foştii reprezentanţi ai acesteia, ultimul bilanţ depus de societate fiind pentru anul 2009 (astfel cum rezultă din baza de date furnizate de Ministerul Finanţelor Publice portal fiscnet.ro.). În consecinţă, pentru perioada mai 2011 - iulie 2012 nu există acte contabile sau bilanţ contabil pentru SC ZZZZ. SRL

În ceea ce priveşte ZZZZ., prin sentinţa nr. 2886 din 12 aprilie 2011, definitivă, pronunţată de tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x din 2011, în soluţionarea cererii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului privind dizolvarea judiciară prin oficiul registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru ZZZZ. s-a dispus dizolvarea judiciară şi publicarea hotărârii pe cheltuiala titularului cererii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Pe cale de consecinţă, contractele încheiate de S. şi T. cu ZZZZ. în perioada mai 2011- iunie 2012 au reprezentat contracte încheiate cu o societate comercială după ce o instanţă de judecată dispusese dizolvarea acesteia.

Dintre celelalte firme care conform actelor contabile se interpuneau între SC ZZZZ. SRL şi SC O. SRL:

- SC S. SRL şi SC T. SRL erau controlate de E. şi au fost folosite ulterior pentru retrageri mari de numerar de la unităţile bancare, folosindu-se borderouri false de achiziţie de cereale;

- SC W. SRL, SC V. SRL, SC U. SRL, SC P. erau controlate în fapt de D.

Probele de mai sus confirmă caracterul fictiv al achiziţie de ţiţei de către SC O. SRL prin circuitul SC ZZZZ. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC W. SRL, SC V. SRL, SC U. SRL şi SC P.

Caracterul fictiv al achiziţiilor de ţiţei a fost recunoscut doi dintre inculpaţi încă din faza de urmărire penală şi confirmat prin declaraţiile date în apel (D. declaraţie din data de 5 iunie 2014: Achiziţiile de ţiţei au fost realizate doar scriptic de la U. SRL, în realitate SC P. SRL nu a cumpărat niciodată ţiţei pe care ulterior să-l revândă la SC O. SRL, D. declaraţia din faţa instanţei de apel din data de 27 iunie 2017: iar importul de ţiţei a fost fictiv mi-am dat seama mult mai târziu. (...) efectiv nu am încărcat nicio maşină cu ţiţei cum ar fi trebuit ( ...) HH. declaraţie din data de 27 mai 2014: SC O. SRL nu producea combustibil lichid greu, aşa cum era menţionat în autorizaţia de funcţionare ... de fapt, cumpăram motorină, vindeam motorină însă declaram la organele statului că vindem CLG), HH. declaraţie din data de 17 mai 2017 dată la instanţa de apel. ( ...) Reprezentantul Ministerului Public: este o schimbare a declaraţiilor, faţă de afirmaţia că SC O. SRL producea CL? Inculpat: nu producea CLG, îmi menţin declaraţia dată anterior. Întrebaţi-i pe ceilalţi inculpaţi care nu şi-au recunoscut faptele ce se făcea cu motorina importată. Nu îmi aduc aminte prea bine din 2012 ce făcea fiecare. Repet că îmi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Achiziţia fictivă de ţiţei a fost reflectată în contabilitate ca o achiziţie reală, inclusiv prin înregistrarea unor facturi de transport. Astfel, circuitul nereal de achiziţie a petrolului (ţiţeiului) a fost susţinut de documente justificative fără corespondent în realitate (rapoarte de producţie, bonuri de consum al materiilor prime) precum şi înregistrări în contabilitate realizate de contabila M. (conform registrelor contabile ale căror consemnări au fost confirmate de administratorul SC O. SRL, inculpatul HH., la data de 16 mai 2017, în faţa instanţei de apel: de toată activitatea contabilă se ocupa dna M., iar de angajări mă ocupam eu. Dna M. se ocupa de toate actele, inclusiv de notele interne şi notele de recepţie. Nu o controla nimeni). Tot în aceeaşi perioadă, 2011 - 2012, SC BB. SRL a emis către O. facturi de transport ţiţei brut în valoare totală de 3.255.543,86 RON, pe care M. le-a înregistrat în contabilitate deşi aceste servicii nu fuseseră în realitate prestate, determinând astfel majorarea masei cheltuielilor cu suma de 2,625,438.61 RON şi diminuarea impozitului pe profit, respectiv micşorarea T.V.A. datorat bugetului de stat.

Societăţile comerciale V., SC GG., EE., Z., AA. care au avut relaţii comerciale în circuitul care a fost declanşat de achiziţionarea motorinei de la CCCCC. transportarea acesteia la SC O. şi apoi la Q. şi R. nu au avut o activitate comercială licită, erau controlate de către membrii grupului infracţional organizat, rolul acestora fiind doar acela de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi pentru a ascunde operaţiunile reale ale grupului infracţional;

Declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească la instanţa de fond coroborate cu declaraţiile inculpaţilor din faza de apel şi cu documentele contabile indică faptul că societăţile nou înfiinţate erau în realitate constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni, ca instrumente de evaziune fiscală, fără o administrare reală în sprijinul scopului licit declarat la înfiinţare în actele constitutive:

Astfel rolul fictiv al activităţii firmelor este susţinut în declaraţia inc G. dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018: ( ...) Toate firmele aveau sediul social la un avocat, activitatea se desfăşura la terţi. Eram notificaţi prin email sau prin telefon în momentul în care ajungea la adresa respectivă un plic, indiferent de expeditor (ANAF, Garda financiară), iar de cele mai multe ori eu ridicam corespondenţa. De cele mai multe ori, simpla primire a unei corespondenţe de tipul celei menţionate anterior determina schimbarea firmei prin care se derulau activităţile(.)

Declaraţia lui H. de la data de 17 octombrie 2018: ( ...) Se aducea motorină în depozit iar totul era coordonat de către B. Acolo stăteau maşinile 10 ore, 24 de ore, niciodată nu a existat vreun amestec al combustibilului. De acolo pleca motorina. ( ...) De acolo, se distribuia marfa la J., la LLLLLLLLLLLLLLL. ale căror firme s-au înfiinţat de către G. prin "oameni de paie". ( ...)

În acelaşi sens declaraţia lui E. dată la 17 aprilie 2017: ( ...) La bancă nu eram trimis în nicio calitate, băieţii, PP. şi TTT. erau trimişi la bancă şi îmi aduceau banii mie, aceşti băieţi erau acaparaţi de D., adică au fost luaţi ca un fel de soldaţi. D. l-a luat pe tatăl lui PP. şi într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe la Călăraşi. I-a angajat pentru că a văzut că aveau nevoie de bani, oamenii fiind mulţumiţi de salariu nu erau interesaţi ce se întâmplă mai departe. MMMMMMMMMMMMMMM. i-a asigura că nu se va întâmpla niciodată nimic, de exemplu PP. căruia îi veneau notificări ca urmare a unui dosar al tatălui său, PP., i-a cerut ajutorul domnului MMMMMMMMMMMMMMM. care i-a spus să stea liniştit că nu se întâmplă nimic, că îl ajută el, după care n-a mai răspuns la telefon. PP. şi TTT. aveau două societăţi pe numele său, respectiv S. pe numele lui PP. şi T. pe numele lui TTT. Banii pentru constituirea acestor societăţi au fost primiţi de mine de la GGGGGGGGGGGGGGG., iar eu i-am dat celor doi, PP. şi TTT. ( ...) S. şi T. nu au achiziţionat niciodată cereale, scoteau banii din bancă în numerar pentru achiziţia de cereale pentru că doar în acest fel se puteau scoate banii respectivi pe borderou. ( ...) La sediul S. sau Partener nu era nicio persoană care să lucreze. Doar GGGGGGGGGGGGGGG. prin relaţiile sale la Constanţa spune "vezi că este un control" la S. sau T., iar administratorul societăţii se ducea cu sacoşa de documente pe care i le dădeam ori eu, ori MMMMMMMMMMMMMMM. şi pe care le primeam de la M. ( ...) La sediul S. sau T. nu era nimeni, aşa încât este clar că tot cineva din cadrul organelor de control anunţa data la care urmau să se prezinte şi la acea dată GGGGGGGGGGGGGGG. mă trimitea pe mine să-l duc pe PP. la sediul S. împreună cu actele contabile necesare controlului, nu venea nici un contabil cu noi, dar actele contabile le primeam de la doamna M. ( ...) doamna M. a făcut un contract între S. şi U. ca şi cum ar fi cumpărat CLG sau CLU. ( ...) Cu oamenii pe care i-a adus D., respectiv GGG. şi JJJ., îşi lua 5.000 euro pe o persoană. Pentru oamenii pe care îi aducea ca să facă o societate fictivă MMMMMMMMMMMMMMM. îi cerea lui GGGGGGGGGGGGGGG. sau lui G. 5.000 de euro.

Declaraţiile inculpaţilor sunt susţinute de martori şi de documentele contabile care atestă faptul că respectivele societăţi comerciale nu au depus bilanţ contabil.

Astfel, martorul PP. a declarat, la 24 septembrie 2012, în legătură cu modul în care se desfăşura activitatea persoanei juridice SC V. SRL sub controlul strict al inc. D. şi modul în care se scoteau sume mari de bani în numerar din contul acestei societăţi: "( ...) SSSSSSSSSSSSS. m-a întrebat dacă am nevoie de bani, iar eu i-am răspuns că nu am bani şi aş avea nevoie. Atunci mi-a precizat că are o cunoştinţă care ar dori să facă o afacere cu mine. ( ...) De fapt, D. dorea să preiau eu această firmă şi să fiu administrator unic al acesteia. I-am spus că eu nu mă pricep la aşa ceva, însă D. m-a asigurat că se va ocupa el de tot ce era necesar, însemnând acte, bancă, notar, etc. În aceste condiţii am fost de acord ( ...). Ne-am întâlnit a doua zi în punctul amintit, D. fiind însoţit de SSSSSSSSSSSSS. În maşina lui D. mi-a prezentat nişte hârtii, explicându-mi că de fapt era acceptul meu de a-i permite lui D. să se ocupe de formalităţile privind preluarea societăţii. După ce am semnat acele înscrisuri, D. mi-a oferit 500 de RON, urmând să mă sune ulterior când va trebui să mergem la notar, bancă şi alte autorităţi. ( ...) am mers împreună pe la băncile din zona gării şi unde mi-a cerut să mă interesez dacă pot deschide un cont pe societatea pe care ar fi trebuit să o preiau. De la funcţionarii bancari am aflat că nu era posibil acest lucru fără sa ştiu contul SC V. SRL, căci aşa se numea societatea pe care urma să o preiau.

Cu privire la modul în care fiul meu a ajuns şi el să fie administrator, arăt faptul că tot prin acest SSSSSSSSSSSSS. sau prin fiul său, EEEEEEEEEEEEEE. care la rândul său învârtea astfel de societăţi, a început din anul 2010 să administreze o societate care avea ca obiect comerţ cu cereale.

Precizez faptul că fiul meu mergea la bancă, însoţit de AAAAAAAAAAAAAAA., un individ brunet care îşi dăduse numele de JJJJJJJJJJJJJJJ. şi care lua toţi banii pe care îi scotea fiul meu din bănci. La începutul acestei activităţi fiul meu primea 1000 de RON şi, treptat, a ajuns la 3000 de RON. ( ...) Fiindu-mi prezentate fotografiile recunosc pe D. ca fiind D. ( ...)."

Tot în cadrul SC V. SRL, într-o altă perioadă a fost administrator martora KKK., care la data de 31 iulie 2012 a declarat (...) "Prin luna august - septembrie 2010, l-am cunoscut pe numitul D. din comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. ( ...) domnul D. m-a întrebat dacă am un loc de muncă, iar eu i-am răspuns că nu şi că avem o situaţie materială proastă. Apoi s-a angajat că îmi va rezolva el problema legată de serviciu, spunând că o să-mi găsească loc de administrator. Eu nu cunosc semnificaţia funcţiei de administrator, dar am acceptat, gândindu-mă că voi primi un salariu. ( ...) În urmă cu două luni am început să primesc la locuinţa mea tot felul de hârtii de la poliţie şi de la finanţe şi din care rezultă că, în calitate de administrator al SC V. SRL, am datorii faţă de bugetul de stat. ( ...). Fiindu-mi prezentată fotografia numitului D., îl recunosc ca fiind domnul D. care mi-a propus să fiu administrator."

Similar situaţiei prezentate anterior, care indică faptul că administratorii firmelor erau racolaţi dintre persoane cu o situaţie materială precară şi fără cunoştinţele administrative sau experienţa necesară pentru a înţelege activitatea firmei controlată de inc. D. şi HH., martora GGG., explică la 31 iulie 2012, modul în care a fost racolată pentru a înfiinţa societatea comercială GG.: "( ...) În luna iunie 2011, OO., pe care o cunoşteam de mică, a venit şi m-a întrebat dacă nu doresc să câştig nişte bani în plus. Eu am fost de acord, însă i-am atras atenţia să nu fie ceva ilegal. ( ...) A doua zi, după ce mi-am dat acordul, am mers cu OO. în municipiul Constanţa, undeva pe lângă Casa de Cultură şi acolo ne-am întâlnit cu D., care s-a recomandat ca fiind "D.". Apoi, am deschis şi o linie de corespondenţă online cu banca. Eu mărturisesc că nu ştiu ce înseamnă "online". Am mers apoi la un notar, unde am semnat o procură, prin care îl împuterniceam pe HH., să fie partener cu mine, căci aşa mi-a spus D. De la notar i-a emis o hârtie de culoare galbenă care a rămas în posesia lui HH."

Similar, martorul HHH., persoană care a administrat conform actelor societatea comercială EE., dar care avea dificultăţi să citească şi să scrie (dificultăţi consemnate ca atare în declaraţia de la urmărire penală "Întrucât numitul HHH. a precizat că are dificultăţi să citească şi să scrie, la audiere participă doamna FFFFFFFFFFFFFF., în calitate de martor asistent ") a declarat, la data de 31 iulie 2012: " (...) I-am spus că eu nu am acte şi OO. mi-a spus că îl va suna pe un anume D. şi dacă acela va fi de acord să îmi dea o sumă de bani să îmi fac acte, va merge ea cu mine şi mă va ajuta să îmi fac carte de identitate. A doua sau a treia zi, D. i-a dat bani lui OO. şi am mers împreună la Medgidia, unde mi-a fost făcută carte de identitate, emisă la 12 octombrie 2011. În seara aceea am fost cazat la un hotel, iar în ziua următoare ne-am întors la Camera de Comerţ, dar şi în biroul unde am fost întrebat de "firma de ulei". Apoi, DDDDDDDDDDDDDDD. mi-a notat ceva pe o bucăţică de hârtie şi mi-a dat 250 RON, trimiţându-mă să achit ceva la o bancă din apropiere, el spunând că va merge în altă parte. D. mi-a cerut să nu discutăm la telefon despre faptul că el ne-a angajat la firmă ( ...). Arăt că îl recunosc numai pe D."

De asemenea, confirmând acţiunile premeditate şi de natură a proba un program infracţional comun în cadrul grupului organizat, III., administrator SC Z. SRL, persoană care nu ştie să scrie şi să citească (conform menţiunilor din declaraţia dată la urmărire penală Întrucât numita III. a precizat că nu ştie să scrie şi să citească, la audiere participă doamna FFFFFFFFFFFFFF., în calitate de martor asistent), a declarat la data de 31 iulie 2012: "(...) În toamna anului 2011, la mine a venit OO., care mi-a propus să mă angajez la o firmă, să fiu administrator. Eu am spus că nu ştiu ce înseamnă să fiu administrator pentru că nu ştiu carte şi să îmi explice. ( ...) Am mers la un bar din apropiere, unde am intrat în toaleta localului şi m-a pus să semnez vreo 10 sau 20 de file de culoare galbenă. Nu ştiu ce scria pe ele şi nici OO. nu mi-a explicat nimic cu privire la scopul acelor hârtii. De câte ori îi ceream să prezinte acele hârtii cumnatului meu sau surorii mele, care ştiu să citească, OO. îmi spunea că nu este voie să fie văzute acele hârtii. Precizez că primeam lunar sume de bani între 700 şi 1000 RON de la numitul D., cu care mă întâlneam în gara din municipiul Constanţa."

La aceeaşi dată, 31 iulie 2012, sora martorei III., martora JJJ., administratorul societăţii comerciale AA. a declarat: ( ...) "OO. ( ...) mi-a propus şi mie să fiu administrator la o firmă pentru că avea nevoie D. Am acceptat şi în aceeaşi zi m-am întâlnit cu D. în autogara Constanţa ( ...). D. m-a întrebat dacă eu sunt soţia lui HHH. şi după ce i-am confirmat acest lucru, MMMMMMMMMMMMMMM. mi-a dat nişte hârtii în mână şi mi-a spus să le semnez, după care mi-a dat 100 RON. ( ...) MMMMMMMMMMMMMMM. a mers şi a achitat deschiderea unui cont. La notariat, de asemenea, MMMMMMMMMMMMMMM. a achitat taxele. MMMMMMMMMMMMMMM. îl cunoştea pe notar sub numele de EEEEEEEEEEEEEEE. ( ...) "

Cele de mai sus probează faptul că SC V. SRL, SC GG. SRL, Sc. EE. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL nu au avut o activitate comercială licită fiind controlate de către membrii grupului infracţional organizat şi având rolul de a pune la dispoziţie înscrisurile pentru a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, precum şi pentru a ascunde operaţiunile reale ale grupului infracţional.

Caracterul fictiv al activităţii societăţilor comerciale, respectiv faptul că acestea nu au plătit accize şi TVA pentru motorina vândută rezultă şi din datele referitoare la societăţile care au furnizat motorină către R. şi Q. şi care nu au depus bilanţuri contabile. Astfel, suplimentul la raportul de expertiză contabilă a extras de pe site-ul Ministerului de Finanţe datele privind societăţile care au furnizat motorină către R. şi Q. din care rezultă:

- SC Z. SRL nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012;

- SC Y. SRL nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012;

- SC AA. SRL nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012;

- SC GGGGG. SRL nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012;

- SC HHHHH. SRL nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012.

Cele de mai sus, probează faptul că circuitul evazionist a avut o organizare de natură a ascunde sursa taxabilă şi sursa impozabilă, prin înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni nereale.

Lipsa procesului tehnologic real în antrepozitul SC O. SRL (administrată de HH.) prin care să se fi transformat motorina achiziţionată fără accize de SC P. SRL (societate controlată de D.) în combustibil slab accizabil a fost ascunsă prin actele contabile întocmite de M. Transportul motorinei achiziţionată pentru procesarea în scopul obţinerii de combustibil inferior, slab accizabil, fără ca autocisternele să fi fost descărcate sau desigilate prin SC BB. SRL şi SC CC. SRL (firme controlate de G. şi H.), la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului SC O. SRL direct către R. şi Q.

Lipsa unui proces real de producţie a combustibilului slab accizabil de către O. rezultă şi din diferenţa dintre situaţia privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de produse energetice depuse de O. la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa comparativ cu datele înregistrate în contabilitate, rezultând pentru perioada mai 2011 - mai 2012 o diferenţă între situaţia comunicată DJAOV Constanţa (65.322.550) şi situaţia înregistrată în contabilitate (56.939.753) de 8.382.797 kg. De asemenea, instanţa constată că avizele de expediţie de la factura x/25 octombrie 2011 se emite X. către Z. şi Y. în schimb se întocmeşte o singură factură către Z. care se regăseşte înregistrată în jurnalul de vânzări. În luna ianuarie 2012 s-au regăsit avize identice din punct de vedere al numărului, datei, cantităţii, şoferului şi numărului auto, din relaţia X. - Z., cu cele emise în relaţia X.- Y. Diferenţele constau în preţul unitar, fapt ce a determinat diferenţe ale valorilor. De asemenea avizele din relaţia X. - Z. nu se regăsesc înregistrate în contabilitatea X., nu conţin nicio semnătură sau ştampilă.

Faptul că societăţile comerciale, implicate în achiziţionarea ţiţeiului necesar prelucrării motorinei în cadrul SC O. SRL, erau administrate de persoane care nu cunoşteau nimic despre activitatea desfăşurată precum şi lipsa unui circuit real de achiziţie a ţiţeiului provenind de la SC ZZZZ. SRL, se coroborează cu probele care dovedesc faptul că motorina achiziţionată de SC O. SRL prin SC P. SRL nu era supusă niciunui proces tehnologic de natură să justifice activitatea declarată şi anume cea de antrepozit fiscal. Astfel, declaraţiile martorilor şoferi ai autocisternelor SC BB. SRL şi SC CC. SRL probează faptul că încărcau motorină de la CCCCC. şi după o staţionare de câteva ore la SC O. SRL, fără ca cisternele să fie descărcate, plecau mai departe spre R. şi Q.:

- declaraţia martorului VV., angajat SC BB. SRL, de la data de 8 august 2012 care arată faptul că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta SC O. SRL: "( ...) După ce părăseam incinta CCCCC., ne deplasam cu cisternele în curtea SC O. SRL din Nicolae Bălcescu. Parcam maşinile în curte şi aşteptam 10 - 12 ore, până când veneau actele şi puteam pleca către Sibiu sau Mediaş. În acest interval de timp de 10 - 12 ore, la maşini nu se umbla, acestea nu erau descărcate şi încărcate cu altceva. ( ...)

La data de 6 aprilie 2015,în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, acelaşi martor, VV. a adăugat: ( ...) După ce încărcam cisternele la CCCCC. ( ...) la Nicolae Bălcescu eram aşteptaţi. Stăteam efectiv în maşină. Am bănuit că aşteptau comanda ca să plece marfa, dar de fapt ceea ce aşteptam erau actele pe care le primeam de la persoanele care asigurau paza acelui loc. ( ...). Cisternele erau sigilate, nu se umbla la acestea. ( ...) ( ...) La cisterna mea nu se umbla, venea cineva de la Nicolae Bălcescu şi schimba sigiliul în prezenţa mea. ( ...)

- declaraţia martorului DDD. de la data de 8 august 2012 confirmă declaraţia martorului VV. şi arată atât faptul că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta SC O. SRL, " (...) Din toamna anului trecut, sunt angajat al CC., procedura de angajare efectuând-o tot cu inc. G. După ce am semnat contractul, am primit alt cap-tractor, iar cisterna a rămas aceeaşi. ( ...) După ce părăseam incinta CCCCC., ne deplasam cu autocisternele în curtea SC O. SRL din comuna Nicolae Bălcescu. Parcam maşinile în curte ( ...). În continuare, aşteptam între 12 şi 24 de ore. Nu ştiu de ce aşteptam, însă aceasta era regula. în acest interval de timp de 12 - 24 ore, la maşini nu se umbla, acestea nu erau descărcate şi încărcate cu altceva. Niciodată, autocisterna pe care eu am condus-o nu a fost descărcată la sediul SC O. SRL din comuna Nicolae Bălcescu. După ce ne luam actele necesare transportului către destinaţie, de la SC O. SRL de deplasam către Sibiu sau Mediaş ( ...).

La data de 04 mai 2015, acelaşi martor DDD., şofer la SC CC. SRL şi SC BB. SRL, a declarat în faţa instanţei de fond: Ştiu că încărcam motorină de la CCCCC. Constanţa, transportul îl efectuam împreună şi cu alte cisterne, eram nu numai de la CC. ci şi de la BB. ( ...) După ce luam documentele şi se sigilau cisternele, plecam la SC O., în Nicolae Bălcescu. Lăsam actele la paznic, rămânea acolo peste noapte. Ziua stăteam de obicei la încărcat şi aşa se întâmpla că ajungeam noaptea. ( ...) Motorina pe care o luasem din CCCCC., o transportam la R. şi Q., iar menţiunea referitoare la desigilare le-am făcut pentru că le găseam dimineaţa la plecare desigilate şi veneau alte documente împreună cu alte sigilii. ( ...)

Declaraţiile martorilor VV. şi DDD. sunt susţinute şi de declaraţia lui EEE. şofer la SC BB. SRL de la data de 7 septembrie 2015 în care se arată, în mod concordant cu declaraţiile ce preced, atât că motorina nu era supusă niciunui proces tehnologic în incinta SC O. SRL: ( ...) am efectuat transporturi de combustibil din CCCCC. Constanţa. Potrivit documentelor de transport, combustibilul pe care îl încărcam acolo era motorină şi presupun că în autocisternă era încărcată chiar motorină. ( ...) După ce plecam din CCCCC. cu autocisterna încărcată cu motorină, mergeam în com. Nicolae Bălcescu, în curtea firmei SC O. SRL Parcam maşinile în interiorul curţii respectivei societăţi şi aşteptam 12 sau poate chiar 24 de ore. În acest interval de timp, motorina nu era descărcată din autocisternă. După expirarea acestui interval de timp ( ...) Majoritatea transporturilor de motorină când plecam din com. Nicolae Bălcescu, le făceam către R. din Sibiu, respectiv către Q. din Mediaş. ( ...)

Declaraţiile de mai sus se coroborează cu declaraţiile unora dintre inculpaţi descriu circuitul evazionist, inclusiv faptul că motorina de la CCCCC. nu era prelucrată de SC O. SRL, iar cantităţile trecute în contabilitate erau calculate de contabila M. pe baza reţetelor tehnologice primite de la angajaţi ai SC O. SRL şi nu pe baza cantităţilor de la debitmetru:

- declaraţie de inculpat dată de D. din 27 iunie 2017, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, privind caracterul fictiv al unora dintre importuri: Au existat două importuri de motorină şi de ţiţei. Importul de motorină a fost făcut conform legii, iar importul de ţiţei a fost fictiv mi-am dat seama mult mai târziu. (...);

- lipsa producţiei de CLG este menţionată şi în declaraţia lui HH. din data de 16 mai 2017, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, cu privire la activitatea SC O. SRL este în sensul? Inculpat: nu producea CLG, îmi menţin declaraţia dată anterior. Întrebaţi-i pe ceilalţi inculpaţi care nu şi-au recunoscut faptele ce se făcea cu motorina importată. Nu îmi aduc aminte prea bine din 2012 ce făcea fiecare. Repet că îmi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală. Nu ştiu ce făceau ceilalţi inculpaţi cu motorina.

- declaraţie dată de M. la 20 iulie 2012 ( ...) Cu privire la livrarea combustibililor inferior afirmaţi ca fiind produşi de inculpatul HH., precizez că nu am primit niciodată valoarea debitmetrului care să ateste cu exactitate cantitatea livrată către beneficiari ( ...), iar ulterior, 4 septembrie 2012: ( ...) în legătură cu activitatea de producţie a SC O. SRL:, s-a stabilit ( ...), sortimentele ce urmau a se fabrica împreună cu reţelele de fabricaţie. Acestea din urmă mi-au fost puse la dispoziţie de inc. HH., urmând să operez în softul contabil consumurile specifice fiecărui sortiment în parte. Aceste date se regăsesc în evidenţa contabilă a SC O. SRL În baza acestor consumuri specifice întocmeam bonurile de consum şi notele de predare pentru produsele finite, acestea fiind păstrate în arhiva societăţii. ( ...)

- declaraţie dată de H. la 17 octombrie 2018, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, conform căreia în infracţiunea de evaziune fiscală au fost implicaţi toţi cei care cunoşteau că caracterul fictiv al prelucrării combustibilului la SC O.: ( ...) Îl cunosc pe NNNNNNNNNNNNNNN., pe LLLLLLLLLLLLLLL., pe J., pe G., pe MMMMMMMMMMMMMMM., pe şoferii care au fost la G. şi pe şoferul care a fost la NNNNNNNNNNNNNNN., adică pe aproape toţi din dosar. Se aducea motorină în depozit, iar totul era coordonat de către B. Acolo stăteau maşinile 10 ore, 24 de ore, niciodată nu a existat vreun amestec al combustibilului. De acolo pleca motorina. ( ...). Motorina stătea 10,24 de ore pentru a se spune că se face un produs, dar nu se făcea nimic. ( ...).

- acelaşi rol era descris în declaraţia dată de G. la 17 aprilie 2018, în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel: ( ...) Răspuns: nu au existat diferenţe de produs între ceea ce scria pe factură şi ce exista în maşină. ( ...) Teoretic, toţi şoferii transportau motorină către Q. de la RRRRRR. ( ...) Se pleca cu acte de combustibil şi se transformau în acte de motorină pe traseu. Actele de schimbau la ieşirea de pe poartă de la CCCCC. ( ...) În documente apărea că achiziţionez de la O. combustibil, în fapt era motorină Euro 5. ( ...). Către R. şi Q. vindeam motorină. ( ...)

Conform datelor aflate la dosarul de urmărire penală cu referire la normele metodologice, orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură. Factura trebuie să respecte prevederile art. 155 din C. fisc. În cazul antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi sau al expeditorilor înregistraţi, aceştia au obligaţia de a înscrie în facturi codul de accize la rubrica aferentă datelor de identificare. Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale cu excepţia livrărilor în regim suspensiv de accize, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei exceptări scutit, menţiunea "exceptat de accize" (norma metodologică 107). Cu toate că în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 de punere în aplicare a Codul fiscal la pct. 107 sunt prevederile anterior menţionate, în niciuna dintre facturile din cadrul contractual desfăşurat între P. şi SC O. SRL, conform contractului din 12 februarie 2011, nu este trecut codul de accize, tocmai pentru a face dificilă identificarea produsului în circuitul evazionist. Rapoartele de încercare întocmite de CCCCC. au număr unic care se acordă în ordine cronologică începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an şi se încheie la data de 31 decembrie a aceluiaşi an. Codul eşantionului are acelaşi regim ca şi raportul de încercare, în sensul că este un număr unic care se alocă fiecărui eşantion prelevat în laborator, în ordine cronologică, începând cu 1 ianuarie a fiecărui an şi se încheie la 31 decembrie a aceluiaşi an. Pentru un eşantion se emite un singur raport de încercare, deci nu este posibil ca pentru un cod de eşantion să existe mai multe numere de rapoarte de încercare şi nici să se emită un raport de încercare pentru mai multe coduri de eşantioane, aspecte care infirmă apărările inculpaţilor cu privire la caracterul legal al achiziţiilor.

Cele de mai sus demonstrează că atât martorii cât şi unii dintre inculpaţi confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, respectiv achiziţionarea de motorina necesară prelucrării tehnologice şi transformării în combustibil slab accizabil de către P. pentru O., înregistrări nereale în contabilitate privind un proces tehnologic inexistent, transportarea motorinei achiziţionată pentru procesarea în scopul obţinerii de combustibil inferior, slab accizabil, de către SC BB. SRL şi SC CC. SRL (firme controlate de G. şi H.), în curtea antrepozitului, fără ca autocisternele să fie descărcate, iar la câteva ore de la momentul intrării în curtea antrepozitului SC O. SRL expedierea motorinei cu aceleaşi autocisterne direct către R. şi Q.

Nereguli vizând înregistrările realizate de M. în contabilitatea SC O. SRL.

M. a fost, conform propriilor declaraţii contabilul SC O. SRL şi SC P. SRL (declaraţie din data de 20 iulie 2012) şi Sc. S. SRL, urmare a solicitărilor lui D.:Pentru SC T. SRL nu am apucat să realizez contabilitate, doar am primit actele societăţii de la E. (declaraţie din data de 6 iunie 2014).

Declaraţiile inculpatei M., date în cursul urmăririi penale, sunt diferite unele de altele, în sensul că:

- în unele declaraţii recunoaşte faptul că a fost prezentă în antrepozitul SC O. şi a observat că nu există activitate de producţie (la sediul din comuna Nicolae Bălcescu, SCO. SRL ar fi trebuit ca prin combinarea motorinei euro 5 şi ţiţeiului, să obţină produse petroliere inferioare, respectiv CLG şi NAVO. În realitate acest lucru nu se întâmpla. Fac această precizare, întrucât, de fiecare dată când m-am deplasat la sediul din comuna Nicolae Bălcescu, cu excepţia momentelor în care societate se afla în procedurale control din partea ANV, Gardă Financiară. poliţia Economică, nu am observat ca în incinta locaţiei din comuna Nicolae Bălcescu să se desfăşoare activitate de producţie, fila x declaraţia din data de 20 iulie 2012), iar în altele susţine faptul că a introdus datele în contabilitate fără să meargă la antrepozit (10 iulie 2012), respectiv că a aflat că SC O. SRL nu produce CLG la momentul în care i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea în iulie 2012 (6 iunie 2014), dar că avea impresia se urmărea scoaterea din circuitul evazionist a SC S. SRL şi introducerea în locul acesteia a Sc. T. SRL (aceeaşi declaraţie din 6 iunie 2014), dar că nicio societate căreia i-a asigurat servicii de contabilitate nu a desfăşurat alte activităţi decât cele declarate (21 august 2012);

- recunoaşte că faptul că aprovizionarea cu ţiţei era scriptică, iar înregistrările în contabilitate era făcută de ea pe baza calculelor decurgând din formulele tehnologice, stabilind producţia zilnică pe baza reţetelor de fabricaţie, dar că nu a cunoscut faptul că nu există activitate de producţie, şi că în realitate nu există activitate de producţie, că nu a primit niciodată datele de la debitmetru care să ateste cantitatea combustibilului produs, şi că HH. i-a cerut să împartă pe mai multe zile producţia, întrucât avea foarte multă motorină, cantităţi ce depăşeau capacitatea de producţie şi de stocare

- în unele declaraţii afirmă că efectua operaţiunile contabile, reprezentând note de predare a produsului finit către magazie şi bonurile de consum aferente materiilor prime consumate (declaraţie de la data de 20 iulie 2012), în altele că NN. şi GGGGGGGGGGGGGG. se ocupau de baza de date a SC O. (declaraţie de la data de 06 iunie 2014)

- în unele declaraţii afirmă că activitatea de contabil nu-i permite să facă alte verificări la societăţile comerciale decât verificarea acestora pe site-ul Ministerului de Finanţe unde nu se poate afla decât datele publice şi starea societăţii, activ/inactiv (declaraţie de la data de 21 august 2012), dar că HH. i-a recomandat să nu pronunţe în convorbirile telefonice numele societăţilor comerciale, explicaţia acestuia fiind că trebuie respectată confidenţialitatea clienţilor (declaraţie de la data de 4 septembrie 2012) ? Inculpata nu a putut fi audiată în apel, având în vedere că nu s-a prezentat în instanţă şi a solicitat în scris, după înregistrarea dosarului la ICCJ, la termenul de judecată de la 13 septembrie 2016, judecarea cauzei în lipsa sa, deoarece nu mai are posibilităţi financiare de a se deplasa la instanţă în condiţiile în care a rămas fără serviciu şi toate sursele financiare de supravieţuire (cerere semnată la fila x volumul 2 dosar de apel şi fila x plicul de corespondenţă pe care se menţionează ca expeditor M. strada x nr. 24, apt. 7, Bacău judeţul Bacău).

Conform art. 364 alin. (2) - (4) C. proc. pen.: Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului dacă acesta este dispărut, se sustrage de la judecată ori şi-a schimbat adresa fără a o aduce la cunoştinţa organelor judiciare şi, în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaşte noua adresă. Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului dacă, deşi legal citat, acesta lipseşte în mod nejustificat de la judecarea cauzei. Pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu.

Totodată, conform art. 353 C. proc. pen., partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum şi acela căruia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai sunt citaţi pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie? Instanţa de apel a constatat că inculpata a avut cunoştinţă despre cauză, deoarece a declarat apel la 14 iunie 2016 semnând personal declaraţia de apel, a formulat o cerere de judecare a cauzei în lipsă semnată personal, cu indicarea termenului de judecată la care urma să se dezbată cererea sa, respectiv 13 septembrie 2016, au fost depuse motive de apel prin corespondenţă cu un plic având acelaşi expeditor ca şi cel menţionat la cererea de judecare a cauzei în lipsă, însă fără ca motivele de apel să aibă semnătura apelantei. Cu toate că a formulat cerere de judecare a cauzei, pe care este indicat termenul de judecată 13 septembrie 2016 (dovedind cunoaşterea termenului de judecată), inculpata a fost înştiinţată în continuare asupra termenelor acordate, dovezile de primire fiind semnate de membri ai familiei (de exemplu pentru termenul de la 25 octombrie 2016, pe citaţia de la fila x volumul 2 dosar de apel de soţul său identificat cu seria actului de identitate, ulterior familia acesteia a comunicat la primirea citaţiilor că inculpata a plecat în Marea Britanie) ? Inculpata nu a comunicat în tot cursul procesului penal în apel o altă adresă la care să fie citată, nu a revenit asupra cererii sale de a fi judecată în lipsă şi a fost asistată în cursul judecării cauzei în apel de un avocat din oficiu.

În consecinţă, instanţa de apel va avea în vedere declaraţiile date de M. în cursul urmăririi penale, la solicitarea sa, comunicată de avocatul ales HHHHHHHHHHHHHH., organelor de urmărire penală.

M. a declarat în timpul urmăririi penale:

- la data de 10 iulie 2012: ( ...) Mă consider nevinovată. Am încheiat un contract de prestări servicii de contabilitate cu domnul HH. în calitate de administrator al SC O. şi la P. SRL cu domnul D. Pentru activitatea contabilă desfăşurată nu era necesara deplasarea mea la sediul acestor firme întrucât îmi erau transmise documentele şi informaţiile prin internet ( ...).

- la data de 20 iulie 2012: Menţionez că prezenta declaraţie este formulată, urmare a solicitării pe care am adresat-o, prin intermediul apărătorului ales, avocat HHHHHHHHHHHHHH., organelor de urmărire penală. ( ...) în anul 2008, am fost contactată de inculpatul B., care mi-a solicitat să asigur servicii de contabilitate pentru SC O. SRL Nicolae Bălcescu. La acel moment, B. mi-a spus că SC O. SRL este controlată de el, deţinând şi funcţia de director general. ( ...) în paralel cu activitatea desfăşurată pentru SC O. SRL, asiguram contabilitatea şi pentru P. SRL Mihail Kogălniceanu, discuţiile purtându-le cu HH., acesta prezentându-mi-l pe D. acesta fiind directorul general, administrator fiind soţia acestuia, FFFF., pentru SC S. Constanţa, discuţiile purtându-le tot cu HH., acesta neprezentându-mi nici un director al societăţii, pentru T., din martie 2012, discuţiile purtându-le tot cu HH., care, de asemenea, tot nu mi-a prezentat vreun reprezentant al societăţii ci doar actele de înfiinţare a societăţii. ( ...) Pentru a produce combustibilii CLG şi NAVO, SC O. SRL trebuia să se mai aprovizioneze cu ţiţei. Aprovizionarea scriptică cu ţiţei era realizată de SC O. SRL tot de la SC P. SRL, care, la rândul său, se aproviziona scriptic cu ţiţei de la SC U. ( ...) O. SRL ar fi trebuit ca prin combinarea motorinei euro 5 şi ţiţeiului, să obţină produse petroliere inferioare, respectiv CLG şi NAVO. În realitate acest lucru nu se întâmpla. Fac această precizare, întrucât, de fiecare dată când m-am deplasat la sediul din comuna Nicolae Bălcescu, cu excepţia momentelor în care societate se afla în procedurale control din partea ANV, Gardă Financiară. Politia Economică, nu am observat ca în incinta locaţiei din comuna Nicolae Bălcescu să se desfăşoare activitate de producţie.

Cu privire la activitatea de producţie, arăt că inculpatul HH. îmi trimitea prin email cantitatea de motorină şi de ţiţei aprovizionată de la P. În baza reţetelor de fabricaţie, mi se solicita de către inculpatul HH., să stabilesc care este producţia zilnică aferentă cantităţilor intrate în contabilitatea societăţilor şi să efectuez operaţiunile contabile, reprezentând note de predare a produsului finit către magazie şi bonurile de consum aferente materiilor prime consumate. Făceam aceste lucruri, după care, trimiteam prin email raportul de producţie către inculpatul HH. ( ...). Eu nu am văzut niciodată cum se desfăşura procesul de producţie, ci doar am luat de bune afirmaţiile inculpatului HH., potrivit cărora producea combustibili inferiori, conform dosarului de autorizare. ( ...) Cu privire la livrarea combustibililor inferior afirmaţi ca fiind produşi de inculpatul HH., precizez că nu am primit niciodată valoarea debitmetrului care să ateste cu exactitate cantitatea livrată către beneficiari. Au existat mai multe situaţii în care inculpatul HH. m-a sunat şi îmi spunea să împart pe mai multe zile producţia, întrucât avea foarte multă motorină, cantităţi ce depăşeau capacitatea de producţie şi de stocare. ( ...) La finalul fiecărei luni, potrivit solicitării formulate de inculpatul HH., transmiteam pe adresa de email a SC BB., situaţia transporturilor de motorină şi ţiţei efectuate de la P. către SC O. SRL Precizez că NN. avea cunoştinţe contabile de bază, eu îndrumând-o cum sa întocmească documentele primare, aceasta ştiind să folosească softul contabil, respectiv să întocmească note de recepţie, avize de expediţie, facturi. ( ...) Cu privire la activitatea efectivă pe care o desfăşuram la sediul SC O. SRL cu ocazia anumitor controale la care era supusă societatea, arăt că inculpatul HH. îmi punea la dispoziţie un laptop, pe care lucram şi care uneori rămânea la sediul societăţii, alteori îl luam cu mine la Bacău, deoarece trebuia să listez documentele contabile, balanţele etc.

- la data de 21 august 2012: în legătură cu activitatea de producţie a SC O. SRL, la începutul activităţii, s-a stabilit de către conducerea societăţii, respectiv de HH. şi maestrul tehnolog UU., sortimentele ce urmau a se fabrica împreună cu reţelele de fabricaţie. Acestea din urmă mi-au fost puse la dispoziţie de inc. HH., urmând să operez în softul contabil consumurile specifice fiecărui sortiment în parte. Aceste date se regăsesc în evidenţa contabilă a SC O. SRL În baza acestor consumuri specifice întocmeam bonurile de consum şi notele de predare pentru produsele finite, acestea fiind păstrate în arhiva societăţii. ( ...) Din experienţa de până acum, pot afirma că nicio societate căreia i-am asigurat servicii de contabilitate nu a desfăşurat alte activităţi decât cele declarate. Activitatea mea ca şi contabil nu-mi permite să fac alte verificări la societăţile comerciale decât verificarea acestora pe site-ul Ministerului de Finanţe unde nu se poate afla decât datele publice şi starea societăţii, activ/inactiv.

- la data de 4 septembrie 2012: în legătură cu activitatea de producţie a SC O. SRL arăt că la începutul activităţii, s-a stabilit de către conducerea societăţii, respectiv de HH. şi maestrul tehnolog UU. sortimentele ce urmau a se fabrica împreună cu reţelele de fabricaţie. Acestea din urmă mi-au fost puse la dispoziţie de inc. HH., urmând să operez în softul contabil consumurile specifice fiecărui sortiment în parte. Aceste date se regăsesc în evidenţa contabilă a SC O. SRL ( ...) Arăt că inc. HH. mi-a recomandat să nu pronunţ în convorbirile telefonice numele societăţilor comerciale, explicaţia acestuia fiind că trebuie respectată confidenţialitatea clienţilor. ( ...)

- la data de 30 mai 2014: În anul 2011, nu mai reţin exact data, în timp ce mă aflat în comuna N. Bălcescu, judeţ Constanţa, inculpatul D. mi-a prezentat o factură, de servicii de management emise de OOOOO. Dubai. D. mi-a cerut să o înregistrez, însă eu nu am acceptat solicitând un contract. Acesta mi-a prezentat un contract care era şi în limba română şi în limba engleză? Inculpatul D. mi-a spus că trebuie să plătească sumele de bani reprezentând servicii-management, facturile aveau valoare de 600.000 dolari. Întrucât am găsit suma foarte mare, i-am solicitat lui D. anexa la contract, dovezi care să ateste că serviciile de management s-au prestat. I-am spus acestuia că dacă nu-mi aduce astfel de dovezi, sumele nu pot fi trecute în contabilitate pe cheltuieli deductibile. întrucât D. nu mi-a prezentat dovezile cerute, am înregistrat plăţile acestuia într-un cont de sume înregistrate în avans (cont 471). ( ...) D. mi-a spus că are documente justificative, dar nu mi le-a prezentat. ( ...) Uneori inculpatul F. când venea la Bacău îmi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri pe care se afla evidenţa contabilă a SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL.

- la data de 6 iunie 2014: În anul 2011, cam prin lunile aprilie - mai, inculpatul B. mi-a solicitat să mă prezint la sediul SC O. SRL din comuna N. Bălcescu, unde m-am întâlnit cu administratorul societăţii inculpatul HH., pe care-l cunoşteam din vedere. De faţă la întâlnire mai erau angajaţii societăţii, şoferii. Precizez că pe aceştia i-am văzut că erau în curtea societăţii. HH. şi B. mi-au spus că o să înceapă activitatea de producţie şi dacă sunt de acord să organizez compartimentul financiar contabil, lucru pe care l-am acceptat şi realizat. Condiţia pe care am pus-o a fost ca eu să rămân în Bacău şi să-mi desfăşor activitatea în cadrul cabinetului pe care-l aveam din anul 2007, iar contabilitatea pentru SC O. SRL să o realizez prin transfer de baze de date şi să mă prezint când voi fi chemată. La acel moment, cei doi inculpaţi, inculpatul HH. şi inculpatul B., m-au asigurat că vor desfăşura activitatea de producţie aşa cum era scris în actele societăţii şi autorizaţie? Iniţial, am stabilit cu cei doi că voi face activitate doar cu SC O. SRL În perioada aprilie - iulie 2011, am efectuat contabilitate pentru SC O. SRL în baza documentelor pe care le mi le luam din calculatoarele SC O. SRL La sediul SC O. SRL, cu baza de date se ocupa NN. şi SSSSS. pe care ştiu că-l chema RRRRRRRRRRRRRRR., cred că JJJJJJJJJJJJJJJ. Aceştia făceau intrările-ieşirile adică contabilitatea de gestiune, iar eu periodic luam baza de date pe care o transferam în evidenţa financiară, făceam salarii şi alte activităţi contabile.

În august 2011, în timp ce mă aflam la CCCCCCC., din comuna N. Bălcescu, am fost abordată de D. care mi-a solicitat să-i fac şi lui evidenţa contabilă pentru SC P. SRL Precizez că pe D. mi l-a prezentat inculpatul HH. Am acceptat să fac contabilitatea şi pentru SC O. SRL Precizez că aveam încheiat un contract cu SC O. SRL, pentru care facturam suma de 5.000 RON lunar. Cu inculpatul D. am stabilit verbal o sumă de 500 RON, fără a încheia un contract. Am făcut acest lucru cu D., în sensul că nu am încheiat contract, întrucât i-am recomandat să-şi găsească un contabil din zonă, pentru că era foarte mult de muncă, eu mai având şi alte societăţi la care le ţineam contabilitatea. I-am spus şi lui B. de nenumărate ori că îmi este foarte greu, întrucât sunt multe acte care trebuie contabilizate însă acesta m-a mai amânat, a spus să am răbdare că va găsi altă persoană.

Contabilitate am mai realizat pentru SC S. SRL, urmare a solicitărilor lui D. Pentru SC T. SRL nu am apucat să realizez contabilitate, doar am primit actele societăţii de la E. Cred că se urmărea scoaterea din circuitul evazionist a SC S. SRL şi introducerea în locul acesteia a Sc. T. SRL Eu am aflat că SC O. SRL nu produce CLG la momentul în care mi-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea în iulie 2012.

Declaraţiile inculpatei, din care instanţa reţine că aceasta a fost contabilul societăţilor comerciale O., S. şi T. şi că a transmis pe adresa de email a societăţii comerciale. BB., situaţia transporturilor de motorină şi ţiţei efectuate de la P. către SC O. SRL, urmează a fi coroborate cu raportul de expertiză contabilă administrat în cauză, rezultând ca fiind reale afirmaţiile inculpatei conform cărora a cunoscut caracterul fictiv al înregistrărilor privind producţia de combustibil slab accizabil? Instanţa constată că un prim raport de expertiză contabilă a fost depus la Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012 la 25 aprilie 2013, ulterior declaraţiilor inculpatei M. şi confirmă susţinerile acesteia referitoare la lipsa procesului de producţie de combustibil slab accizabil, la achiziţionarea doar în mod scriptic de ţiţei, infirmând susţinerile referitoare la caracterul real al înregistrărilor contabile.

Raportul a fost dispus în faza de urmărire penală şi a fost întocmit de către expertul contabil judiciar BBBBB. la data de 25 aprilie 2013, fiind contrasemnat de către experţii contabili aleşi de către părţile învinuite la acel moment în dosarul de urmărire penală şi anume IIIIIIIIIIIIII. (pentru EEEEEEE.), JJJJJJJJJJJJJJ. (pentru D.), KKKKKKKKKKKKKK. (pentru F.), LLLLLLLLLLLLLL. (pentru C.), EEEEE. (pentru J.), MMMMMMMMMMMMMM. (pentru HH.), NNNNNNNNNNNNNN. (pentru I.).

În ceea ce priveşte înregistrările contabile, instanţa constată că susţin acuzaţia decurgând din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond: lipsa unui proces de prelucrare a motorinei în produse slab accizabile, lipsa unui furnizor real de ţiţei cu referire la SC ZZZZ. SRL şi societăţile comerciale din lanţul furnizorilor care pornea de la SC ZZZZ. SRL, circuit fictiv de vânzare a produselor slab accizabile, vânzarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de accize pentru a fi prelucrată în antrepozitul fiscal la staţiile aparţinând Q. şi R.

Expertiza contabilă administrată în cauză a probat:

a) existenţa de diferenţe între înregistrările în contabilitate privind cantitatea de motorină şi avizele de expediţie referitoare la aceeaşi motorină;

La 12 februarie 2011 a fost încheiat un contract de furnizare între P. SRL şi SC O. prin care P. SRL se obliga să asigure lunar livrarea de 1.000 tone motorină şi 200 tone benzină, în regim suspensiv de accize, iar SC O. accepta să primească aceste cantităţi de materii prime pentru a fi folosite în procesul de producţie în antrepozitul său fiscal. În perioada mai 2011 - iulie 2012 P. SRL a livrat către SC O. motorină în regim suspensiv de accize din depozitul CCCCC. cu certificat de inspecţie al autocisternei după încărcare emis de ZZZZZZ. un raport de încercare emis de CCCCC., document electronic de însoţire

Din evaluarea actelor contabile a rezultat că în luna iunie 2012 s-au emis avize de expediţie pentru cantitatea totală de 8.858.322,00 kg, iar în contabilitate s-a înregistrat cantitatea totală de 8.794.499 kg respectiv nu au fost înregistrate avizele x din 19 iunie 2012, 33.229 kg şi INK 2523 din 19 iunie 2012, 30.594 kg. Diferenţa de 63.823 kg motorină nu a fost înregistrată în contabilitatea O. cu toate că pe avizele de expediţie există semnătura de primire din partea O. şi amprenta ştampilei.

b) crearea unui circuit fictiv având ca punct de plecare SC ZZZZ. SRL;

În completarea celor menţionate anterior referitoare la lipsa înregistrărilor contabile provenind de la SC ZZZZ. SRL, expertiza contabilă reţine caracterul identic al contractelor încheiate de SC O. cu W. la 1 mai 2011, cu U. la 18 mai 2011, cu P. SRL la 1 iulie 2011. În consecinţă, a fost creat un circuit fictiv în vederea aparenţei intrării ţiţeiului brut în procesul de producţie împreună cu motorina Euro 5 livrată din depozitele CCCCC., la SC O. pentru a rezulta produsul intermediar distilat greu şi produsele finale CLG şi CLN, astfel încât SC O. a livrat în realitate motorină Euro 5 fără respectarea prevederilor cu privire la accize, TVA şi implicit impozit pe profit.

c) denaturarea rulajelor;

Înregistrarea în contabilitatea SC O. a intrărilor de ţiţei brut a determinat denaturarea rulajelor conturilor de activ (contul 301, materii prime, cu suma de 110.587.411,64 RON din care suma cumulată de 125.854,87 RON se înregistrează de două ori; contul 442.6, TVA deductibil cu suma de 24.532.484,60 RON) şi conturilor de pasiv (401, furnizori şi 408, furnizori, facturi nesosite).

În activitatea sa, O. a încălcat prevederile art. 6, 10, 43 din Legea contabilităţii şi art. 2 lit. f), art. 9 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 având în vedere că nu există concordanţă între valorile înregistrate în Notele de intrare recepţie şi valorile înregistrate în contabilitate, nu există concordanţă între cantităţile şi valorile înregistrate în avizele de expediţie şi cele înscrise în facturi, au loc înregistrări de cantităţi cu motivaţia mărire stoc fără documente justificative, au loc neconcordanţe între fişele de magazie în ceea ce priveşte preluarea incorectă în luna curentă a soldului final din luna anterioară (s-a operat cu două solduri diferite aferente aceluiaşi sfârşit de zi), au loc dublări de cantităţi şi înregistrări eronate de valori, are loc denaturarea intrărilor şi ieşirilor lunare prin introducerea la secţiunea sold iniţial de cantităţi intrate şi cantităţi ieşite fără documente justificative, nu au fost înregistrate în contabilitate toate facturile emise pentru produsul ţiţei.

d) majorarea masei cheltuielilor şi diminuarea impozitului pe profit;

Având în vedere înregistrarea în contabilitate a facturilor de transport ţiţei brut (contracte între SC O. SRL şi SC BB. SRL) care nu a fost livrat de către SC ZZZZ. SRL expertiza constată că s-a majorat masa cheltuielilor cu suma de 2.625.438,61 RON, fapt care a determinat diminuarea impozitului pe profit, s-a micşorat TVA datorat bugetului de stat cu suma de 630.105,25 RON. În relaţia juridică dintre SC O. şi BB. SRL având în vedere cele ce preced au fost încălcate prevederile art. 6, 10, 43 din Legea contabilităţii şi art. 2 lit. f), art. 9 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005.

e) rapoarte de producţie care conţin date nereale;

Faţă de faptul că ţiţeiul brut nu a intrat în patrimoniul SC O. SRL rapoartele de producţie din dosarele contabile SC O. SRL care nu conţin nicio viză sau amprentă ştampilă cu privire la producţia de CLG, CLU, NAVO 1 şi NAVO 2 prezintă date nereale.

f) bonuri de consum şi note de predare care conţin date nereale;

În ceea ce priveşte bonurile de consum, expertiza constată că acestea nu sunt semnate sau ştampilate nici de gestionar, nici de primitor şi nici de vreun reprezentant din partea societăţii sau a contabilităţii, SC O. SRL încălcând norma specifică de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile din 27 noiembrie 2008 aprobată prin Ordinul nr. 3512/2008. La fel ca şi bonurile de consum, rapoartele de producţie şi respectiv notele de predare nu conţin semnătură sau ştampilă din partea vreunei persoane de la compartimentul tehnic, de la gestionar, de la contabilitate.

g) diferenţe între balanţa de verificare şi notele contabile;

Având în vedere că operaţiunile privind producţia de CLG, CLU, NAVO 1 şi NAVO 2 au fost fictive, expertiza constată că s-au efectuat înregistrări de sume în conturi fără a avea documente justificative, s-a operat cu mai multe balanţe de verificare, iar balanţa existentă în dosarul contabil nu coincide cu notele contabile, sumele evidenţiate în notele contabile şi registrul jurnal întocmite lunar nu coincid în totalitate cu rulajele conturilor înregistrate în balanţele de verificare, s-au efectuat înregistrări contabile prin articole contabile inexistente din punct de vedere legal.

h) vânzarea sub preţul de producţie şi neutralizarea efectului fiscal al tranzacţiilor;

Totodată, expertiza ajunge la concluzia că produsul CLG a fost vândut sub aşa-zisul preţ de producţie, diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea de producţie fiind pentru totalul perioadei de 132.244.838,96 RON. Vânzarea sub preţul de producţie este interzisă conform art. 6 din Legea nr. 21/1996 din Legea concurenţei şi a fost folosită în speţă pentru a neutraliza efectul fiscal al tranzacţiilor fictive cu CLG şi Cl Nano, astfel cum s-a explicat mai sus: TVA-ul deductibil de la achiziţiile fictive de ţiţei brut şi transport s-a echilibrat cu TVA-ul colectat de la vânzările de CLG, iar pierderea corespunzătoare tranzacţiilor cu CLG s-a compensat cu profitul înregistrat din vânzările de CLN astfel încât înregistrările în contabilitate atestă cum valoarea TVA-ului colectat în fiecare an este aproape egală cu cea a TVA-ului deductibil.

Cele ce preced susţin declaraţiile inculpaţilor D., H., G., HH. referitoare la circuitul fictiv al achiziţionării de ţiţei şi vânzării de combustibil slab accizabil, astfel cum au fost redate mai sus.

Nereguli vizând documentele care au însoţit transporturile de motorină de la SC O. SRL către R. şi Q. şi documentele înscrise în contabilitatea R. şi Q. cu privire la achiziţia de motorină de la Z. şi AA. (controlate în fapt de D.), FFFFF., KKKKK., GGGGG. şi HHHHH. (controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G.)

Existenţa circuitului de evaziune fiscală este confirmată şi de neregulile vizând documentele care au însoţit transporturile de motorină care au ieşit din antrepozitul fiscal de la SC O. SRL către R. şi Q. SRL Astfel cum rezultă din probele administrate de instanţa de fond care au fost confirmate de probele administrate de instanţa de apel documentele de transport erau păstrate doar pe parcursul drumului, iar ulterior documentele cu care se pleca din curtea antrepozitului nu erau înmânate reprezentanţilor R. şi Q., ori documentele cu care se transporta motorina erau distruse sau arse la momentul la care autocisternele ajungeau la R. şi Q., lipsa menţiunilor reale cu privire la provenienţa motorinei de la SC O. SRL

Declaraţia martorului VV. de la data de 8 august 2012 arată că: ( ...) Actele pe care le aveam asupra noastră erau avizul de însoţire a mărfii, nota de încărcare, raportul de încercare, certificatul de conformitate. Din câte îmi aduc aminte, pe avizul de însoţire al mărfii, expeditor figura SC KKKKK. Niciodată nu am lăsat vreun document din cele pe care le primisem la sediul SC O. SRL şi pe care le aveam asupra mea pe perioada deplasării, vreunui reprezentant sau angajat al Q. sau R.

În aceeaşi declaraţie se arată şi că: ( ...) După ce părăseam incinta CCCCC., ne deplasam cu cisternele în curtea SC O. SRL din Nicolae Bălcescu. ( ...). Actele pe care anterior le primisem de la "D.", le lăsam unui angajat al SC O. SRL ( ...) După ce ne luam actele necesare transportului către destinaţie de la SC O. SRL plecam către Sibiu sau Mediaş la intervale de 30 de minute sau chiar mai mult. Nu ştiu dacă era o anume persoană care ne împărţea actele pe care le aveam asupra noastră pe traseul Constanţa-Sibiu, respectiv Mediaş.

La data de 6 aprilie 2015,în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, acelaşi martor, VV. a adăugat: ( ...) După ce încărcam cisternele la CCCCC. ( ...) actele pe care le dădeam la R. şi Q., erau cele date în Nicolae Bălcescu. ( ...) de fapt ceea ce aşteptam erau actele pe care le primeam de la persoanele care asigurau paza acelui loc. De asemenea, erau note de cântar, aviz de însoţire a mărfii, avizul acesta era scris de mână. Se consemna că era motorină şi în aceste acte pe care le primeam, nu pot să precizez în ce constau diferenţele, dar documentele erau diferite, avizul în mod sigur era scris altfel, respectiv de mână. ( ...) Pe avizul de însoţire a mărfii era trecut numărul de sigiliu. Numărul de sigiliu era schimbat la SC O. La Nicolae Bălcescu era un reprezentant al SC O., şi acesta era cel care schimba sigiliile. Acesta le tăia şi noi ca şoferi le puneam. ( ...) La cisterna mea nu se umbla, venea cineva de la Nicolae Bălcescu şi schimba sigiliul în prezenţa mea. ( ...)

Declaraţia martorului DDD. de la data de 08 august 2012 confirmă declaraţia martorului VV. şi arată atât faptul că faptul că documentele primite de la SC O. SRL nu erau date reprezentanţilor SC Q. şi SC R., cât şi că actele erau distruse după ce motorina era predată SC Q. şi SC R.: ( ...) Actele pe care le aveam asupra mea durata deplasării către Mediaş sau Sibiu, erau avizul de însoţire a mărfii, nota de încărcare, declaraţie de conformitate, raportul de încercare şi documentul vamal de import. Din câte îmi aduc aminte, pe avizul de însoţire a mărfii, expeditor figura SC KKKKK. SRL şi nu SC O. SRL Niciodată nu am lăsat vreun document din cele pe care le primisem la sediul SC O. SRL şi pe care le aveam asupra mea pe perioada deplasării, vreunui reprezentant sau angajat al Q. sau R. Aceste documente pe care le avusesem asupra mea, fie le aruncam, fie le dădeam foc. Nu îmi aduc aminte să fi predat acest set de documente vreunei persoane de la SC O. SRL Dispoziţia de distrugere a documentelor o primeam de la persoana care mă anunţa că trebuie să plec în cursă de la SC O. SRL la Sibiu, această persoană fiind de regulă un coleg.

La data de 4 mai 2015, acelaşi martor DDD., şofer la SC CC. SRL şi SC BB. SRL, a declarat în faţa instanţei de fond: ( ...) Ştiu că încărcam motorină de la CCCCC. Constanţa, transportul îl efectuam împreună şi cu alte cisterne, eram nu numai de la CC., ci şi de la BB. Primeam la CCCCC. declaraţia de conformitate, avizul de însoţire a mărfii, nu reţin dacă mai erau şi alte documente ( ...) A doua zi, găseam la SC O. alte documente decât acele pe care le aveam anterior, şi plecam spre Sibiu şi spre Mediaş, la R. sau Q. ( ...) Documentele, după ce descărcam motorina la Q., R., le distrugeam, pentru că aşa ne cerea un coleg, LLLLLLLLLLLLL. Acesta era un fel de şef între noi şoferii. Nu ne-a spus explicit de unde veneau indicaţiile, însă aceasta era uzanţa. Nu au fost dăţi când să nu se fi întâmplat aşa. ( ...)

Declaraţia lui martorului EEE. de la data de 08 august 2012 în care se arată, faptul că documentele primite de la SC O. SRL şi care însoţeau transporturile de motorină nu erau date reprezentanţilor SC Q. SRL şi SC R. SRL, faptul că exista un mecanism de evitare a controalelor, Noi, şoferii, ţineam legătura între noi prin intermediul telefoanelor mobile, pentru a evita eventualele controale ale Poliţiei Rutiere sau ale altor autorităţi ale statului. Precizez că, niciodată nu am fost oprit în trafic, atât timp cât am transportat motorină de la SC O. SRL către societăţile menţionate.

Martorul EEE., şofer la SC BB. SRL, a confirmat în declaraţia de la instanţa de fond, la data de 07 septembrie 2015, cele susţinute în faza de urmărire penală: ( ...) am efectuat transporturi de combustibil din CCCCC. Constanţa. Potrivit documentelor de transport, combustibilul pe care îl încărcam acolo era motorină şi presupun că în autocisternă era încărcată chiar motorină. ( ...) Majoritatea transporturilor de motorină când plecam din com. Nicolae Bălcescu, le făceam către R. din Sibiu, respectiv către Q. din Mediaş. ( ...) Când ajungeam în curtea SC O. SRL, predam documentele de transport pe care le primisem în CCCCC. Constanţa, iar la plecare, primeam alte documente de transport, cred că din partea unei persoane pe care o chema EEEEEEEEEEEEEEE. ( ...)

Declaraţiile de mai sus se coroborează că declaraţiile unora dintre inculpaţi, în care este descris circuitul evazionist:

- declaraţie dată de H. la data de 17 octombrie 2018, la instanţa de apel, conform căreia în infracţiunea de evaziune fiscală au fost implicaţi toţi cei care cunoşteau că caracterul fictiv al prelucrării combustibilului la SC O.: ( ...) Îl cunosc pe NNNNNNNNNNNNNNN., pe LLLLLLLLLLLLLLL., pe J., pe G., pe MMMMMMMMMMMMMMM., pe şoferii care au fost la G. şi pe şoferul care a fost la NNNNNNNNNNNNNNN., adică pe aproape toţi din dosar. Se aducea motorină în depozit, iar totul era coordonat de către B. ( ...) De acolo, se distribuia marfa la J., la LLLLLLLLLLLLLLL. ale căror firme s-au înfiinţat de către G. prin "oameni de paie". ( ...) Clienţii erau J. şi I. care ştiau bineînţeles că luau motorină fără acciză şi TVA, dacă i se dădea motorină cu acciză şi TVA o refuzau. ( ...)

Acelaşi mecanism este descris în declaraţia dată de G. la instanţa de apel, adăugându-se şi faptul că pentru crearea unei aparenţe de legalitate a transporturilor provenind din curtea antrepozitului SC O. SRL erau folosite acte ale unor achiziţii legale de motorină de la KKKKK. şi RRRRRR.: Răspuns: nu au existat diferenţe de produs între ceea ce scria pe factură şi ce exista în maşină. Acesta era motivul pentru care se cumpărau cele 2-3 maşini de către KKKKK. săptămânal, pentru existenţa setului de acte oferit de către rafinărie, care era multiplicat, pentru restul maşinilor schimbându-se doar avizul. Teoretic, toţi şoferii transportau motorină către Q. de la RRRRRR. ( ...) Se pleca cu acte de combustibil şi se transformau în acte de motorină pe traseu. Actele de schimbau la ieşirea de pe poartă de la CCCCC. ( ...) În documente apărea că achiziţionez de la O. combustibil, în fapt era motorină Euro 5. Diferenţa consta în accize şi în faptul că la pompă nu se poate vinde combustibil. Către R. şi Q. vindeam motorină. Exista o diferenţă între intrare şi ieşire a produsului, în sensul că se achiziţiona combustibil şi se vindea motorină, însă aici interveneau acele firme despre care am vorbit anterior: EE., X. etc. aceste firme transformau combustibilul în motorină, O. factura către X., X. factura către altă firmă combustibil, cealaltă firmă nu mai factura. o altă firmă factura către Z. motorină şi Z. factura mai departe motorină către altă firmă/clientul- utilizatorul final. ( ...)

În acelaşi sens, modul în care se obţineau certificate de calitate a produselor vândute de Q. şi R. este menţionat H. la data de 17 octombrie 2018: Certificatele de calitate despre care el (J.) spune că sunt adevărate, sunt în realitate nişte falsuri, el cunoscând aceste lucruri deoarece se luau de la maşinile pe care le încărca I., cele pentru care se plăteau accize, iar prin spate, G. i le făcea lui J. ( ...)

De altfel acest aspect care decurge din declaraţia inculpatului G., dar şi din declaraţia lui H. referitor la multiplicarea unor acte reale provenind din transporturi licite şi folosirea lor în relaţia comercială cu Q. şi R. este confirmat de expertiza contabilă şi de înscrisurile provenind de la firmele care comercializau motorină în mod legal, care atestă că în transporturile de motorină către R. şi Q. era folosit fie acelaşi raport de încercare pentru mai multe facturi, fie se foloseau rapoarte de încercare ori declaraţii de conformitate care nu aveau suport în documentele firmei producătoare, nereguli referitoare la codul unic de eşantion în produsele vândute R. şi Q.

Expertiza contabilă a analizat documente justificative din contabilitatea SC Q. SRL şi SC R. SRL cu referire la societăţile comerciale acuzate în cauza de faţă că au livrat motorină achiziţionată fără acciză de SC P. SRL, provenind de la SC O. SRL, pentru a evalua dacă în ceea ce priveşte aceste societăţi, conduita R. şi Q. a fost identică sau diferită de cea din relaţiile cu alţi furnizori. Dintre persoanele juridice din cauza de faţă, în contabilitate au fost găsite la R. şi Q. facturi provenind de la Z. şi AA. (controlate în fapt de D.), FFFFF., KKKKK., GGGGG. şi HHHHH. controlate în fapt de către inculpaţii H. şi G. De asemenea expertiza a evaluat documentele care au însoţit transportul de motorină, în relaţia comercială cu aceste societăţi comerciale, în special rapoartele de încercare, care, conform actelor au provenit de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti (Z.- R.); de la CCCCC. către PPPPPP. România, precum şi de la producătorul LLLLLL. SA la MMMMMM. Zărneşti (AA. - R.); origine declarată KKKKKK. (FFFFF.-Q.); declaraţie de conformitate de la VVVVVVVV. (KKKKK. - Q.)

Expertiza contabilă a ajuns la concluzia că în relaţia Z. - R. se utilizează doar 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 de facturi.

PPPPPP. România SRL a comunicat referitor la codul unic eşantion nr. 290N că acesta a fost emis la 20 ianuarie 2012 şi corespunde raportului de încercare 147N şi declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011, documente anexate la livrarea efectuată către firma ( ...) Galaţi. Codul de eşantion 290 N este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări.

Codul de eşantion 290 N a fost identificat în dosar pe facturi emise de AA. către R. pe un total de 108 facturi însoţite de 19 facturi aceleaşi documente respectiv raport de încercare x din 2 aprilie 2012 cod eşantion 290N, Declaraţie de conformitate 4501 din 2 aprilie 2012, 30 de facturi însoţite de aceleaşi documente respectiv raport de încercare nr. x din 14 aprilie 2012 cod eşantion 290N întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi declaraţia de conformitate nr. x din 14 aprilie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România, 22 de facturi însoţite de aceleaşi documente respectiv raportul de încercare x din 30 aprilie 2012, cod eşantion 290 N întocmit de CCCCC. către PPPPPP. şi Declaraţia de conformitate nr. x din 30 aprilie 2012 emisă de PPPPPP. SA către PPPPPP. România.

Expertiza constată, la fila x, neconcordanţe între actele intervenite între AA. şi R. SRL, fiind vorba de mai multe rapoarte de încercare nerecunoscute de către PPPPPP. În ceea ce priveşte Q., expertiza a constatat facturi emise către EEEEEEEEE. şi neînregistrate în contabilitatea Q.

Cele ce preced au fost confirmate de cea de a doua probă cu privire la înregistrările în contabilitate, administrată în cursul cercetării judecătoreşti a instanţei de fond. Astfel, o a doua probă referitoare la înregistrările în contabilitate a fost administrată în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurată la instanţa de fond, suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară fiind depus pentru termenul din 22 februarie 2016. Alături de expertul BBBBB. a fost încuviinţată participarea experţilor parte DDDDD. pentru C. şi B., OOOOOOOOOOOOOO. pentru H., PPPPPPPPPPPPPP. pentru B., EEEEE. pentru J.

Doi dintre experţi PPPPPPPPPPPPPP. şi OOOOOOOOOOOOOO. nu au mai participat la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză întrucât părţile pe care le reprezentau, nu au încheiat contract cu acestea.

Suplimentul la raportul de expertiză a ajuns la aceleaşi concluzii referitoare la ţiţeiul brut livrat prin intermediul SC ZZZZ. SRL şi anume că această firmă nu a avut niciodată activitatea menţionată în relaţia cu SC O. SRL fiind vorba de un circuit fictiv.

De asemenea s-a ajuns la concluzia că atâta timp cât nu există contabilitatea societăţilor care au furnizat motorină către R. şi Q. nu există nicio dovadă că s-ar fi plătit către bugetul statului accize pentru motorina livrată către R. şi Q. Astfel, suplimentul la raportul de expertiză contabilă a extras de pe site-ul Ministerului de Finanţe datele privind societăţile care au furnizat motorină către R. şi Q. din care rezultă lipsa bilanţului contabil: pentru Z. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru Y. în perioada 2011 şi 2012; pentru AA. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru GGGGG. în perioada 2010, 2011 şi 2012; pentru HHHHH. în perioada 2011 şi 2012.

În ceea ce priveşte unicitatea datelor de identificare, firmele furnizoare au comunicat faptul că în mod legal datele de identificare ale documentelor sunt unice. Normele legale în baza cărora se întocmesc rapoartele de încercare sunt proceduri interne de lucru, Codul fiscal, raportul de încercare întocmit în baza standardului în vigoare: SR EN 228 - pentru benzină şi SR EN 590 pentru motorină.

Expertiza contabilă judiciară a constatat că printre societăţile cărora li s-au eliberat în mod legal rapoartele de încercare nu se regăsesc: X., BBBBBB., Z., Y., AA., DD., GGGGG. şi nici HHHHH.

Suplimentul de expertiza contabilă administrat în cursul cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond a ajuns la aceeaşi concluzie ca şi expertiza contabilă administrată în cursul urmăririi penale:

- în relaţia Z. - R. se utilizează numai 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 facturi. Rapoartele de încercare nu se referă la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto.

- în relaţia AA. - R. se utilizează numai 10 rapoarte de încercare şi 10 declaraţii de conformitate pentru 388 facturi. Rapoartele de încercare nu se referă la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, ci de la:producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto, respectiv de la CCCCC. către PPPPPP. România, în vagoane.

În cazul PPPPPP., rapoartele de încercare se întocmesc de la navă la depozit, în cazul CCCCC. şi de la depozit către beneficiari pentru fiecare mijloc auto. Cele două tipuri de rapoarte de încercare nu se identifică, sunt documente total diferite. Fiecare raport de încercare conţine un număr şi un cod eşantion, care sunt unice şi nu sunt valabile de la o maşină la alta.

Rapoartele de încercare recunoscute din punct de vedere al numărului de către PPPPPP. România, respectiv raportul nr. x, raportul nr. y, raportul nr. z conţin:

a) date de emitere diferite faţă de exemplarele existente în dosarul penal;

b) cod eşantion diferit faţă de cel înscris în documentele existente la dosarul penal, rezultând astfel că exemplarele de rapoarte de încercare existente în cadrul dosarului penal nu prezintă date reale.

- Cod eşantion nr. 290 N a fost emis în data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x şi Declaraţiei de conformitate nr. x din 19 decembrie 2011. Aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma SC ( ...) Galaţi SRL (26,057 tone) cu autocisterna nr. x.

Referitor la codul eşantion nr. 290 N, s-a precizat că acesta este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări aşa cum s-a menţionat în adresă.

Conform expertizei rezultă că rapoartele de încercare care au însoţit facturile de la AA. către R. nu sunt corecte, prezintă date complet nereale.

În cazul QQQQQQQQQQQQQQQ., procedura este următoarea:

"(i): JJJJJJ. emite raport de încercare pe un lot de produse care pleacă şi în depozite; KKKKKK. nu face analize pe carburantul din depozite, o copie a raportului de încercare/produs/lot, emis de JJJJJJ. se anexează şi la documentele cu care pleacă cisterna către client;

(ii): Documentele care se eliberează în relaţia cu clienţii care ridică marfa cu mijloace auto (în afară de factura şi avize de expediţie) sunt:

- nota de livrare, tichet de livrare, raport de aditivare (în cazul în care nu funcţionează instalaţia de aditivare automată din depozit şi aditivarea se face manual), declaraţia de conformitate pentru efix, copia raportului de încercare emis de RC pentru lotul de materie primă din care se produce efix, factura/aviz de însoţire marfă.

(iii): În ceea ce priveşte unicitatea datelor de identificare, s-a comunicat că datele de identificare ale documentelor sunt unice. Referitor la normele legale în baza cărora se întocmesc rapoartele de încercare, s-au amintit: proceduri interne de lucru, Codul fiscal, raportul de încercare se întocmeşte în baza standardului în vigoare: SR EN 228 - pentru benzină şi SR EN 590 pentru motorină."

Printre societăţile cărora JJJJJJ. le-a eliberat în mod legal rapoartele de încercare nu se află: X., BBBBBB., Z., Y., AA., DD., GGGGG. şi nici HHHHH.

Toate facturile care au ajuns la R. şi Q. din partea societăţilor din prezentul dosar şi care sunt însoţite de raportul de încercare emis de JJJJJJ. nu deţin documentele pe care QQQQQQQQQQQQQQQ. susţine că le anexează.

Spre comparaţie, expertiza contabilă judiciară prezintă traseul motorinei euro 5 cuprinsă în factura nr. x din 29 august 2011 emisă de NNNNNN. către R. pentru 28.081.00 kg motorină.

Circuit marfă: KKKKKK. - OOOOOO.- NNNNNN. - R. La dosar există pentru relaţia KKKKKK. - OOOOOO.: aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare. Cantitatea din avizul de însoţire 28,081 litri este identică cu cantitatea înscrisă în factura emisă de NNNNNN. către R. Deci, în relaţia cu NNNNNN. există toate documentele pentru a se arata întregul parcurs al celor 28,081 litri motorină, pe când în relaţia cu Z. şi AA. nu există niciun document din care să rezulte adevăratul furnizor de la care cele 2 societăţi fantomă au preluat marfa.

În susţinerea faptului că motorina livrată SC R. SRL şi SC Q. SRL nu avea accizele plătite este şi lipsa contabilităţii societăţilor comerciale: Z., Y., AA.

La paginile 111 - 122 din raportul de expertiză contabilă judiciară se prezintă în detaliu relaţiile dintre FFFFF. şi Q., KKKKK. şi Q., GGGGG., HHHHH., Z., AA. şi Q., Z. şi LLLLL.

Concluziile de mai sus au fost examinate şi de expertul desemnat de EEEEE., din partea inculpatului J., care a făcut următoarele precizări:

1. Conform prevederilor art. 206, pct. 53 din C. fisc. "Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice".

Normele Metodologice date în aplicarea acestui articol stabilesc:

"Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o factură. Această factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din C. fisc. "

Aşadar, prevederile legale nu fac referire expresă la alte documente obligatorii, în afara facturii, care ar trebui să însoţească tranzacţiile cu produse accizabile, de genul celor menţionate în expertiză cum sunt: declaraţii de conformitate, rapoarte de încercare, etc.

În aceste condiţii fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o maniera proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege.

2. Referitor la Declaraţiile de provenienţă, este de reţinut faptul că acestea erau solicitate de beneficiarul R. SRL potrivit unui model propriu, ele nefiind prevăzute în mod expres în niciun act normativ, tocmai pentru a avea o justificare în plus, dată de însuşi furnizorul de carburanţi, asupra provenienţei mărfii şi a plaţii accizei aferente. Din acest motiv declaraţiile date de cele două societăţi furnizoare au un conţinut identic aşa cum afirma expertul în raport:

"După cum se poate observa, textul dintre declaraţia de conformitate întocmita de Z. şi cea întocmită de AA. nu diferă decât în ceea ce priveşte numele persoanei fizice şi datele de identificare ale acesteia şi numele persoanei juridice şi datele de identificare ale acesteia."

3. Lipsa documentelor financiar-contabile ale SC Z. SRL- referitor la furnizorul de la care a aprovizionat cantităţile de motorină Euro 5 vândute către SC R. SRL - conduce la faptul că nu se poate efectua concilierea documentaţiei primite la aprovizionare (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, alte documente stabilite prin procedura internă a producătorului a SC LLLLLL. SA) cu documentaţia transmisa la vânzare către beneficiar (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, declaraţia de provenienţă).

4. Lipsa documentelor financiar-contabile ale SC AA. SRL - referitor la furnizorul de la care a aprovizionat cantităţile de motorină Euro 5 vândute către SC R. SRL - conduce la faptul că nu se poate efectua concilierea documentaţiei primite la aprovizionare (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, alte documente stabilite prin procedura internă a furnizorului a SC PPPPPP. SA) cu documentaţia transmisă la vânzare către beneficiar (factura, declaraţia de conformitate, raportul de încercare, declaraţia de provenienţă) ? Inexistenţa documentelor financiar contabile ale SC AA. SRL şi ale SC Z. SRL, precum şi nedepunerea Bilanţurilor contabile pentru perioada expertizată nu atrage răspunderea societăţii şi nu are legătură cu activitatea comercială desfăşurată de SC R. SRL cu aceste societăţi.

SC R. SRL a introdus în relaţiile cu furnizori de carburanţi, Declaraţia de provenienţă, din care să rezulte provenienţa mărfii şi plata accizei pentru această marfă.

Din documentele existente la dosarul cauzei, rezultă că nu există documentaţia financiar-contabilă a SC AA. SRL şi a SC Z. SRL, caz în care nu poate afirma dacă a plătit sau nu acciza pentru motorina livrată SC R. SRL, în perioada expertizată.

Expertul parte încuviinţat de instanţa de fond pentru inculpatul B., şi anume DDDDD., răspunzând la acelaşi obiectiv în cuprinsul opiniei sale separate la suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, a arătat că:

Opina separată la Suplimentul al raportul administrat în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond ajunge la concluzia că fiecare achizitor de produse accizabile procedează într-o maniera proprie pentru a se asigura că produsul accizabil provine dintr-un antrepozit fiscal şi îndeplineşte condiţiile de comercializare prevăzute de lege, dar susţine şi că în lipsa documentelor contabile ale firmelor nu se poate stabili dacă acciza a fost sau nu plătită? Instanţa de apel acceptă acest punct de vedere, referitor la conduita achizitorului, dar constată că în ceea ce priveşte R. şi Q., J. şi I. au existat o manieră diferită de a asigura îndeplinirea condiţiilor de comercializare în cazul societăţilor comerciale implicate în evaziunea fiscală faţă de celelalte firme (de exemplu relaţia NNNNNN. - R.) ceea ce susţine declaraţiile lui H. referitoare la faptul că J. şi I. cunoşteau faptul că motorina provine dintr-un antrepozit fiscal ca şi declaraţiile martorilor şoferi ai autocisternelor care transportau motorina din antrepozitul SC O. SRL la R. şi Q. cu privire la documentele de transport.

Cele ce preced confirmă situaţia de fapt şi vinovăţia reţinute de instanţa de fond cu privire la I. şi J., respectiv R. şi Q.

Cu prilejul audierii lor în cursul cercetării judecătoreşti în apel, inculpaţii I., administrator ai SC Q. SRL şi J., administrator al SC R. SRL au declarat aspecte similare celor susţinute la Curtea de Apel şi anume că au avut relaţii comerciale având ca obiect achiziţionarea de motorină de la SC Z. SRL şi SC AA. SRL, fiind contactaţi de G., care s-a prezentat ca reprezentant al acestor societăţi şi, deşi nu au avut nicio întâlnire cu persoanele care aveau calitatea de administrator acest lucru se întâmpla în mod uzual în relaţiile cu partenerii de afaceri, astfel încât nu au avut nicio suspiciune cu privire la legalitatea desfăşurării acestor tranzacţii? Inculpaţii au arătat că G. le-a prezentat atât documentele care atestau autorizarea societăţilor anterior menţionate pentru a comercializa motorină en-gros, fără depozitare, cât şi dovezi cu privire la faptul că motorina vândută de acestea avea acciza plătită, motivul pentru care au consimţit la derularea acestei afaceri constând în aceea că preţul carburantului achiziţionat de la aceste societăţi includea şi preţul transportului care era efectuat cu mijloacele de transport ale furnizorilor, iar plata mărfurilor, cu acordul furnizorilor, urma a fi făcută într-un interval de 30 de zile de la livrare

În apărarea inculpaţilor J. şi I. s-a mai susţinut:

- în contabilitate au fost înregistrate în mod legal documente justificative;

- societăţile pe care le administrau nu au avut niciun fel de relaţii de afaceri cu O.;

- rapoartele de încercare prin care se atestă calitatea motorinei nu se emit niciodată pentru fiecare cisternă în parte, şi chiar în situaţia unei relaţii comerciale pe care acuzarea o consideră drept reală şi legală, aceea cu NNNNNN., un singur raport de încercare a fost ataşat la mai multe facturi de vânzare motorină emise de acest furnizor? Instanţa de apel, similar instanţei de fond, constată că unele dintre neregulile constate de raportul de expertiză contabilă erau evidente pentru o persoană cu experienţa lui J. şi I. în activitatea de comercializare a motorinei. Tolerarea neregulilor şi caracterul constant al acestora probează reprezentarea şi acceptarea caracterului simulat al tranzacţiilor pe care respectivele documente le atestau:

- cu privire la R. şi J., documentele justificative emise de furnizorii SC Z. SRL şi SC AA. SRL nu erau însoţite şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client, însă în situaţia achiziţiilor de motorină realizate de la furnizori legitimi, în contabilitatea R. şi Q. au fost identificate toate documentele pentru a se arăta întregul parcurs al combustibilului de la furnizorul iniţial, respectiv aviz de însoţire; tichet de livrare; nota de livrare; declaraţie de conformitate; raport de încercare, înscrisuri care lipsesc în relaţia cu societăţile fantomă.

- cu privire la Q. şi I., în general facturile de achiziţie motorină provenind de la furnizorii trimişi în judecată în cauza de faţă nu sunt însoţite de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate.

- în ceea ce priveşte documentele doveditoare ale plăţii accizelor pentru motorina pretins achiziţionată de la societăţile comerciale reprezentate în fapt de inculpatul G., inculpaţii I. şi J. au recurs la utilizarea unor declaraţii olografe;

- pentru livrările fictive, în contabilitatea Q. şi R. au fost înregistrate aceleaşi rapoarte de încercare pentru un număr ridicat de facturi. Aceleaşi înscrisuri au fost folosite de mai multe societăţi, fiind modificată data emiterii, codul de eşantion la care se referă sau informaţiile privind beneficiarul;

- rapoartele de încercare corespunzătoare acestor livrări fie nu au fost emise de depozitele de combustibil, fie au fost emise pentru alte livrări către alte societăţi. niciuna dintre societăţile fantomă cu rol de furnizori nu figurează pe lista societăţilor pentru care au fost emise în mod legal rapoarte de încercare.

Analiza facturilor de motorina emise de Z. şi înregistrate de R. indică următoarea situaţie: se utilizează numai 19 rapoarte de încercare şi 19 declaraţii de conformitate pentru 422 facturi. Rapoartele de încercare nu se referă la motorina transportată de la furnizor la beneficiar, ci de la producătorul LLLLLL. SA către MMMMMM. Zărneşti în cazane şi nu în mijloace auto. JJJJJJ. a comunicat în cursul urmăririi penale că rapoartele de încercare sunt emise pentru fiecare lot de produse care pleacă din depozite, iar datele de identificare ale documentelor sunt unice. O copie a raportului de încercare/produs/lot se anexează la documentele cu care pleacă cisterna către client.

Totodată, în afara de factură şi avize de expediţie, clienţilor care ridică marfa cu mijloace auto li se eliberează şi nota de livrare; tichet de livrare; raport de aditivare; declaraţia de conformitate pentru efix; copia raportului de încercare emis pentru lotul de materie prima. Niciunul din aceste documente nu se regăsesc în contabilitatea R. JJJJJJ. a transmis că Z. nu se află printre societăţile cărora li s-au eliberat în mod legal rapoarte de încercare.

Situaţia analitica a facturilor de motorina emise de FFFFF. către Q. indică aceleaşi neconcordanţe între datele cuprinse în facturi şi cele din avizele de expediţie şi rapoartele de încercare: FFFFF. achiziţionează motorina de la QQQQQQ. cu Factura x din 16 mai 11 şi aviz x. În aceste documente sunt trecute: aceeaşi cantitate, acelaşi şofer şi acelaşi număr auto. QQQQQQ. achiziţionează motorina de la SSSSSS. cu Aviz 532 din 16 mai 11. La aceasta factura se ataşează: Raportul de încercare 64/N din 5 mai 11 cu cod eşantion 174 N, emis de CCCCC. către RRRRRR. Acest document nu are legătură cu factura emisă de FFFFF.

FFFFF. achiziţionează motorina de la QQQQQQ. cu Factura x din 16 mai 11 şi aviz x. În aceste documente sunt trecute aceeaşi cantitate, acelaşi şofer şi acelaşi număr auto. QQQQQQ. achiziţionează motorina de la SSSSSS. cu Aviz nr. 535 din 16 mai 11. La aceasta factură se ataşează: Declaraţia de conformitate 5672 din 9 mai 11 emisă de LLLLLL. către KKKKKK. şi Raportul de încercare 605 din 9 mai 11 emis de JJJJJJ. către KKKKKK. pentru Efix diesel. Aceste documente nu au legătură cu factura emisă de FFFFF.

În cazul livrărilor efectuate de GGGGG., HHHHH., Z. şi AA. doar o mică parte a facturilor este însoţită de rapoarte de încercare şi declaraţii de conformitate, iar analiza acestora indică aceleaşi neconcordanţe ca de exemplu raport de încercare şi declaraţie de conformitate emise de furnizori diferiţi pentru aceeaşi livrare (raportul de încercare nr. x cu cod eşantion 174/N, emis de CCCCC. către RRRRRR. a fost utilizat atât în livrările efectuate de FFFFF., cât şi la următoarele livrări efectuate de HHHHH. şi de GGGGG., având menţionate date diferite ale emiterii; raport de încercare nr. x emis de VVVVVV. a fost folosit pentru 44 facturi emise de Z. către Q. în perioada 1 - 9 august 2011, în forme diferite: pe două exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura GGGGG.; pe 4 exemplare cu data emiterii 21 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura Z.; pe 7 exemplare cu data emiterii 8 august 2011 s-a aplicat parafa şi semnătura Z.; un exemplar cu data emiterii 8 august 2011 conţine numai parafa şi semnătura din partea emitentului. În acelaşi sens, raportul de încercare nr. x cu cod eşantion 4330 N emis de CCCCC. către SSSSSS., a fost utilizat pentru 31 facturi emise de Z. către Q. în perioada 7 noiembrie 2011 - 24 decembrie 2011 şi pentru 9 facturi emise de AA. către Q. în perioada 1 februarie 2012 - 25 februarie 2012.

Suplimentar celor de mai sus, unul dintre inculpaţi, H. a recunoscut întâlnirile dintre inculpaţii care livrau efectivă a motorina neaccizată provenind de la SC O. SRL (inculpaţii H. şi G.) şi inculpaţii care valorificau motorina (inculpaţii I. şi J.).

Înalta Curte constată că înregistrarea în contabilitatea SC Q. SRL şi SC R. SRL, a vânzărilor de motorină nu este o dovadă a caracterului licit al achiziţionării acesteia, ci reprezintă modalitatea în care se asigura posibilitatea recuperării într-o manieră aparent legală a beneficiilor rezultate din evaziunea fiscală.

Toate acestea denotă faptul că, inculpaţii I. şi J. au acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră al cărei preţ scăzut era consecinţa faptului că taxele aferente nu fuseseră plătite, ceea ce susţine soluţia dată de instanţa de fond cu privire la aceştia? Interdicţia vânzării motorinei de către antrepozitul fiscal în regim suspensiv de accize

Conform art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data faptei, este interzisă folosirea antrepozitului fiscal pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

În ceea ce priveşte SC O. SRL, conform dispoziţiilor art. 20616 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, produsele energetice pentru care se datorează accize sunt printre altele şi motorina cu codurile NC de la 27101941 până la 27101949, iar la alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede că orice produs destinat a fi pus în vânzare sau utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditivi este accizat la nivelul combustibilului pentru motor aferent.

Totodată conform art. 20616 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal "consumul de produse energetice în incinta locului de producţie nu e considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul consta în produse energetice produse în incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi în special pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize."

Art. 20621 din acelaşi C. fisc. prevede că "producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal".

- "antrepozitul fiscal" este, potrivit actului normativ, locul în care produsele accizabile sunt produse transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale.

- "antrepozitarul autorizat" este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal. Conform art. 20622 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoanele care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă în modul şi forma prevăzută în normele metodologice. Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:amplasarea şi natura locului; tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în cursul unui an; lista produselor accizabile ce urmează a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activităţii de producere de produse accizabile; identitatea şi alte informaţii cu privire la persoanele ce urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat; organizarea administrativă, fluxurile operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi determinarea accizelor prevăzute într-un manual de procedură; capacitatea persoanei de a depune garanţia; capacitatea maximă de producţie a instalaţiilor şi utilajelor în 24 de ore; deţinerea autorizaţiei de mediu sau dovedirea că au fost întreprinse demersuri în acest sens; dovada constituirii capitalului social subscris şi vărsat.

Prin dispoziţiile art. 20623 Codul fiscal a impus, de asemenea, o serie de condiţii de autorizare: a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize; b) locul este amplasat, constituit, echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acel loc fără plata accizelor; c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile; d) în cazul unei persoane fizice ce urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar, aceasta să nu fi fost condamnată definitiv pentru abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, iar în cazul unei persoane juridice, administratorii să nu fi fost condamnaţi pentru asemenea tipuri de infracţiuni.

Totodată, prin acelaşi act normativ au fost instituite o serie de obligaţii pentru antrepozitarul care a obţinut autorizaţia conform art. 206 din Legea nr. 571/2003, respectiv: a) să constituie în favoarea autorităţii competente o garanţie pentru producţia, transformarea şi deţinerea de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o garanţie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de accize; b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii şi instrumente de măsură sau alte instrumente necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente (Vama); d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite şi expediate din antrepozit; e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor, inclusiv de administrare, contabilitate şi de securitate; f) să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul este în exploatare sau e deschis pentru primirea sau expedierea produselor; g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cerere acesteia; h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente; i) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile competente orice lipsă, pierdere sau neregularitate cu privire la produsele accizabile.

Probele ce preced au demonstrat că O., HH., M. şi B. au încălcat art. 178 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data faptei precum şi că nu au fost respectate obligaţiile ce decurg din lege privind ţinerea evidenţelor exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite şi expediate din antrepozit; ţinerea unui sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor, inclusiv de administrare, contabilitate şi de securitate.

Retragerile mari de numerar din sumele obţinute ca preţ al motorinei şi transferul sumelor obţinute din infracţiunea de evaziune fiscală în afara ţării

Circuitul evazionist presupunea existenţa unei legături şi interacţiunea directă între membrii grupării care au acţionat în mod concertat cu scopul de a obţine beneficii materiale în detrimentul bugetului general consolidat al statului, aspecte confirmate şi de faptul că exista o identitate între asociaţi, administratori şi sediile sociale ale societăţilor furnizoare de avantaje fiscale, deşi la adresele respective nu s-au desfăşurat niciun fel de activităţi dintre cele menţionate în acte.

Însă, întrucât între furnizorii fictivi de motorină şi cumpărătorii fictivi de combustibil lichid nu existau legături directe, pentru transferul ulterior al sumelor au fost folosite societăţi comerciale şi anume SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC EE. SRL, al căror unic rol era să realizeze legătura între cele două circuite.

Prin intermediul societăţilor comerciale enumerate mai sus, sumele erau transferate către societăţile care achiziţionaseră fictiv combustibil lichid, şi anume SC Y. SRL şi SC X. SRL, care le foloseau la rândul lor pentru a plăti produsele fie direct către SC O. SRL, fie în conturile SC P. SRL, la ordinul furnizorului SC O. SRL Din sumele primite în modul descris anterior, SC O. SRL achita accizele corespunzătoare operaţiunilor fictive cu produse petroliere inferioare (mai mici decât cele cuvenite vânzării reale de motorină) şi plătea transportatorul SC BB. SRL, care retrăgea sumele în numerar.

SC P. SRL achita motorina achiziţionată de la partenerii externi, făcea plăţi către furnizorii fictivi de ţiţei (SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL) şi transfera sume importante în Dubai, mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultanţă.

Administratorii SC S. SRL şi SC T. SRL retrăgeau sumele astfel obţinute în numerar (în total 119.585.930 RON), sub pretextul unor achiziţii de cereale, după care le predau imediat inculpatului E., persoană aflată în ierarhia grupului în subordinea lui HH. şi a lui B. Este de menţionat şi faptul că la dosar nu există probe în sensul că unităţile bancare, de la care au fost retrase sume mari de bani în numerar cu motivarea nereală a achiziţiei de cereale, ar fi sesizat instituţiile abilitate cu combaterea spălării banilor în legătură cu aceste retrageri şi nici că ar fi fost desfăşurat un audit intern la unităţile bancare respective pentru a se preveni pentru viitor această conduită, care a facilitat evaziunea fiscală. De altfel unul dintre inculpaţi E., în Declaraţia de la data 18 aprilie 2017, afirmă la întrebarea reprezentantului Ministerului Public, dacă a avut vreodată probleme la bancă în legătură cu ridicarea acestor sume de bani ( ...) Da au fost probleme, ori nu avea banca bani, ori se blocau banii la frecvenţa cu care ridicam banii. Cred că directorul băncii ar fi trebuit să sesizeze autorităţile pentru spălarea banilor. Întotdeauna bani au fost deblocaţi după 2 - 3 zile.

Prin realizarea acestor transferuri bancare repetate s-a urmărit să se creeze aparenţa că tranzacţiile fictive au corespondent în realitate şi au fost efectiv achitate, asigurând în acelaşi timp grupării folosul produsului infracţional prin sumele primite în numerar.

Circuitele financiare folosite pentru transferul banilor au inclus SC S. SRL şi SC T. SRL prin intermediul cărora beneficiile infracţionale au ieşit din sistemul bancar în numerar şi au intrat în posesia membrilor grupării.

În acest sens expertiza contabilă efectuată în cauză a evidenţiat sumele au fost folosite de membrii grupului infracţional organizat. SC P. SRL a achitat motorina achiziţionată în mod real de la partenerii externi, dar a făcut plăţi şi către furnizorii fictivi de ţiţei (SC S. SRL, SC T. SRL, SC V. SRL) şi a transferat sume importante inculpatului B. în Dubai, mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultanţă. Sursa fondurilor transferate de SC P. SRL în Dubai o reprezintă o parte din sumele primite de DD., EE. şi EE. de la SC Q. SRL şi SC R. SRL.

O altă sursă de venituri pentru membrii grupului infracţional organizat a reprezentat-o contractul de consultanţă încheiat cu OOOOO., al cărui caracter fictiv este de asemenea subliniat în declaraţia lui D. din 27 iunie 2017: Reprezentantul Ministerului Public: Aţi beneficiat în concret de servicii de consultanţă sau de orice fel de servicii în schimbul comisionului? Răspuns: Firmele erau găsite, dar nu ştiu cine le găsea pentru contractarea mărfii. Eu primeam contractul pe e-mail de la firma cu care urma să încheiem contractul şi nu de la OOOOO.

Totodată instanţa de apel reţine şi că rolul societăţii comerciale BB. în circuitul evazionist, respectiv motivul pentru care se facturau servicii inexistente era legat de diminuarea profitului şi implicit a taxelor plătite către stat de către SC O. SRL De asemenea, SC Y. SRL a avut un rol similar în circuitul derulat între Q. şi R. şi furnizorul de motorină euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, perioadă în care din banii proveniţi de la benzinari s-a ridicat în numerar suma cumulata de 524.615 RON, SC DD. SRL la rândul său a intervenit în circuitul derulat între benzinari Q./R. şi furnizorul de motorina euro 5, respectiv SC O. SRL şi SC P. SRL, perioada în care, din banii proveniţi de la Q. şi R., s-a ridicat în numerar suma cumulată de 1.493.470 RON. SC S. SRL a ridicat în numerar suma cumulate de 65.347.470 RON sub pretextul achiziţiei cereale, iar SC T. SRL a ridicat în numerar o sumă cumulată de 54,238,460 RON cu acelaşi motiv al achiziţiei de cereale.

În consecinţă, probele au indicat faptul că au fost retrase sume în numerar de către: SC S. SRL (65.337.470 RON), SC T. SRL (54.238.460 RON) SC O. SRL (179.000 RON); SC P. SRL (149.200 RON); SC BB. SRL (4.698.150 RON); DD. (1.493.470 RON); GGGGG. (20.000 RON); Y. (524.615 RON); U. (271.400 RON).

După cum s-a precizat şi anterior, plăţile realizate de AA. către DD. au ca justificare plata la ordin EE., deşi această societate nu avusese activitate, capitalul social de 200 RON fiind depus în luna decembrie 2011; a înregistrat o pierdere de 1.291,46 RON din redevenţe şi chirii; a avut în contul la bancă doar suma reprezentând capital social, iar în contul de casă suma de 8.54 RON.

Totodată plăţile realizate de DD. către O. au ca justificare avans marfa, deşi între cele două societăţi nu au existat relaţii comerciale, iar O. a facturat CLG şi CLN doar către X. şi BBBBBB.

Rolul fiecărui inculpat apelant în actele de evaziune fiscală şi în grupul infracţional organizat? Instanţa de apel reţine rolul pe care l-au avut în cadrul grupului infracţional inculpaţii B., E., J., I., A., M., HH., D., H., G., F., CC., R., Q., O., aşa cum rezultă din declaraţiile date în faţa instanţei de apel de către HH., D., H., G., E. declaraţii care concordă cu probele administrate de instanţa de fond şi susţin soluţia de condamnare a acestora pentru infracţiunile care au făcut obiectul judecăţii.

Astfel, şoferii care au transportat motorina către R. şi Q. au subliniat numele acelora care au fost prezenţi în cadrul antrepozitului la plecarea autocisternelor către R. şi Q. ca şi rolurile avute de aceştia, fapt care demonstrează în opinia instanţei atât ierarhia inculpaţilor cât şi faptul că membrii grupului infracţional au cunoscut natura evazionistă a transportului de motorină

Rolul inculpaţilor este prezentat în declaraţia martorului VV., şoferul uneia dintre autocisternele care plecau din antrepozitul SC O., de la data de 8 august 2012 Arăt că îi recunosc pe numitul D., ca fiind cel pe care îl ştiam sub numele de "D." şi pe G., ca fiind cel cu care am semnat contractul de muncă la BB. şi pe HH., ca fiind cel care era recunoscut de angajaţii BB. ca fiind "Şeful".

Declaraţia martorului DDD. de la data de 8 august 2012, un alt şofer al autocisternelor care plecau din antrepozitul SC O., confirmă declaraţia martorului QQQQQQQQQQQQQQ. şi arată atât faptul că implicarea inc. D., HH., G. cât şi faptul că persoanele juridice SC O., respectiv SC BB. SRL erau constituite în scopul comiterii de infracţiuni de evaziune fiscală ( ...) Pe inculpatul HH. l-am văzut de câteva ori prin curtea SC O. SRL şi despre acesta auzisem că este administratorul societăţii, el fiind "CCCCCCCCCCCC." Arăt că îi recunosc pe numitul D., ca fiind cel pe care îl ştiam sub numele de "D.", pe G., ca fiind cel cu care am semnat contractul de muncă la SC BB. SRL şi pe HH., ca fiind cel care era recunoscut de angajaţii SC O. SRL ca fiind "CCCCCCCCCCCC.".

Declaraţia lui EEE. de la data de 08 august 2012, un alt şofer al autocisternelor care plecau din SC O. SRL, care se arată implicarea inculpaţilor D., G., cât şi faptul că persoanele juridice O., respectiv BB. erau constituite în scopul comiterii de infracţiuni de evaziune fiscală: "(...) După aproximativ 1-2 săptămâni, G. m-a chemat la garaj şi mi-a arătat autocisterna pe care urma să lucrez şi pe care am şi lucrat până la începutul lunii iulie 2012. Discuţia pe care am avut-o cu inc. G. am interpretat-o ca fiind cu patronul SC BB. SRL Cu alte persoane, administratori ori directori ai SC BB. SRL nu am mai discutat. ( ...) Din câte ştiu, unii dintre colegi primeau dispoziţie de la inc. G. să ne schimbăm telefoanele mobile. Arăt că îi recunosc pe numitul D., ca fiind cel de care îl ştiam sub numele de "D." şi pe G., ca fiind cel cu care am discutat despre angajarea mea la SC BB. SRL"

Martorul DDD. şofer la BB. şi CC. a mai afirmat La SC O. în curte, unde erau instalaţii, cazane, centrală termică, l-am cunoscut pe B. L-am văzut o dată sau de 2 ori, dar nu am discutat cu el. Am înţeles că acesta era şef acolo, de la paznici, de la personal. De asemenea şi pe GGGGGGGGGGGGGGG. l-am cunoscut în aceleaşi împrejurări, văzându-l la SC O. ( ...) Angajaţii din curte, despre HH., vorbeau ca fiind "CCCCCCCCCCCC.".

Martorul EEE., şofer la SC BB. SRL, a confirmat în declaraţia de la instanţa de fond, la data de 7 septembrie 2015, cele susţinute în faza de urmărire penală: Îl cunosc şi pe inc. E., pe care l-am văzut la SC O. SRL, dar nu ştiu cu ce se ocupa. Ştiu că inculpatul H. venea printre noi şoferii de la SC BB. SRL, printre colegi se spunea că acesta răspunde de activitatea noastră, dar nu ştiu concret care era domeniul său de responsabilitate. ( ...? Instanţa de apel reţine, de asemenea, ca relevantă declaraţia lui G., din data de 17 aprilie 2018, cu privire la coordonarea firmelor ( ...) Cu privire la coordonarea, înfiinţarea de firme, arăt că nu am coordonat nicio firmă, am coordonat felul în care se întâmpla activitatea. Directivele mele erau în sensul de a se plăti o sumă de bani către O. Singurul lucru pe care îl alegeam eu era modul în care era împărţită acea sumă şi în câte ordine de plată. ( ...)

În ceea ce priveşte rolul lui B., coordonarea activităţii de către acesta a fost cunoscut nemijlocit de către inculpatul H., care a descris şi relaţiile cu G. în declaraţia dată la data de 17 octombrie 2018: ( ...) Am afirmat că totul era coordonat de B. deoarece acesta se coordona cu mine personal. Ne întâlneam mai mult decât vorbeam la telefon şi se punea planul în acţiune respectiv ce era de făcut şi ce trebuia să-i comunic lui G. Spre exemplu, să vină banii, să se plătească la timp şi se plătea pentru că eu plăteam marfa, G. vorbea cu J. şi cu LLLLLLLLLLLLLLL., dar cel mai mult cu J. pentru că eu nu puteam să le fac faţă la toţi. B. ştia faptul că nu există niciun amestec al motorinei care era vândută şi că aceasta era vândută fără TVA şi accize deoarece chiar el mi-a spus acest lucru. B. a afirmat că motorina se vindea fără accize şi fără TVA. ( ...) B. ştia ce se întâmplă în interiorul antrepozitului, eu discutam mereu cu dânsul despre vânzarea motorinei fără accize şi fără TVA.

Faptul că iniţiativa circuitului evazionist i-a aparţinut lui B., rezultă din declaraţia dată de H. în apel, la data de 17 octombrie 2018, în care este descris şi circuitul financiar dintre B., HH., G., H., J. şi I.: ( ...) B. a avut ideea circuitului despre care am vorbit anterior. ( ...) Nu vorbeam cu B. despre împărţirea banilor, dar B. făcea un preţ care să fie convenabil pe piaţă. Nu mi-a spus cum făcea preţul dar îmi dădea preţul. ( ...) Mai departe, mi se comunica de către B. şi de către GGGGGGGGGGGGGGG. faptul că trebuie daţi bani şi eu le făceam socotelile, le spuneam cât au avans la cantitatea de tone respectivă, de exemplu la 2000 de tone.

Nu era o cantitate fixă cele 2000 de tone dar trebuia să fie o cantitate fixă. Nu accepta oricine să dea marfă, de exemplu QQQQQQQQQQQQQQQ. nu accepta, dar pentru ca afacerea să meargă trebuiau cel puţin 2000 de tone. Banii de avans au venit prima dată de la mine. După aceea, se plătea marfa prin G. la fel ca şi toate operaţiunile bancare. Mai departe se făcea plata şi seara confruntam banii eu cu G. Făceam o balanţă cu câtă marfă a plecat, cu cât s-a achitat. G. încasa banii de la J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. Niciodată aceştia nu plăteau un avans o parte din bani.

Se ducea marfa acolo, respectiv la Sibiu, iar J. fura o parte din motorină respectiv la cântar scotea lipsă, 300/400 kg pe care le vindea la el. După ce marfa ajungea la Sibiu era distribuită de către J. de exemplu la clienţii săi, iar LLLLLLLLLLLLLLL. la clienţii săi. Acest lucru se întâmpla în fiecare zi. ( ...) Nu mă întâlneam cu NNNNNNNNNNNNNNN. în fiecare zi, mă întâlneam la o săptămână sau la 3,4 săptămâni. Venea, mă lua şi mergeam cu el cu maşina. Vorbeam în maşină scurt şi la subiect câte era nevoie şi apoi mă lăsa în alt loc.

Nu stăteam într-un singur loc la o cafea decât foarte rar. Când mă întâlneam cu NNNNNNNNNNNNNNN. a mai fost G. cu mine, respectiv şoferul lui NNNNNNNNNNNNNNN., JJJJJJJJJJJJJJJ. Întâlnirile cu NNNNNNNNNNNNNNN. aveau loc şi la Constanţa şi în Bucureşti. Mă suna B. şi stabilea întâlnirea. Nu mă suna de pe acelaşi număr de telefon, telefoanele se schimbau la o săptămână, uneori şi la 3 zile. Ideea de a schimba numerele de telefon era a lui GGGGGGGGGGGGGGG. şi a fost de acord şi NNNNNNNNNNNNNNN. şi eu. GGGGGGGGGGGGGGG. trimitea un băiat zis PPPPPPP. care ne dădea telefoane.

Îi dădea telefon lui GGGGGGGGGGGGGGG., NNNNNNNNNNNNNNN., mie, din câte ştiu eu. Eram vreo 3, 4 persoane. Schimbam telefoanele la 3 zile pentru a nu ne asculta. Vedeam că eram urmăriţi de la SRI. Am discutat cu GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN. că eram urmăriţi şi discutam că sunt probleme şi în port şi peste tot. Mi-a spus aceste lucruri MMMMMMMMMMMMMMM., care se ocupa de actele maşinilor, de faţă fiind GGGGGGGGGGGGGGG. ( ...) XXXXXXXXXXXXXX. era şoferul lui B., îl vedeam mereu cu acesta. Era de faţă la discuţiile pe care le aveam cu B. referitoare la motorină dar îşi vedea de treabă, îşi vedea de ale lui, nu se băga în discuţii.

De asemenea, H. a declarat în faţa instanţei de apel, la data de 18 octombrie 2018, că B. coordona financiar grupul şi coopera pentru transformarea profitului ilicit cu D. şi P., ( ...) Banii ajungeau la NNNNNNNNNNNNNNN. pentru că altfel nu puteam să luăm marfa. Banii ajungeau prin bancă la NNNNNNNNNNNNNNN. Nu mai ştiu care erau conturile în care se plăteau banii. Ştiu că veneau banii la NNNNNNNNNNNNNNN., dar şi la P. firma lui MMMMMMMMMMMMMMM. Ulterior, am aflat că de acolo banii plecau în Dubai. Am aflat acest lucru după ce ne-au arestat nu înainte. Dacă aş fi ştiut acest lucru înainte aş fi oprit totul. ( ...)

În acelaşi sens, declaraţia de inculpat dată de D. din data de 27 iunie 2017 privind rolul lui B., arată implicarea acestuia în indicaţiile date lui HH. şi D., ca şi faptul că i se raporta activitatea desfăşurată ( ...) Pe B. l-am cunoscut prin intermediul lui HH., vărul meu, ne-am întâlnit de vreo trei ori. Cu B. am fost de două ori la cafea şi o dată de Crăciun. Vărul meu EEEEEEEEEEEEEEE. mi-a spus că el este asociatul lui NNNNNNNNNNNNNNN. la O. şi NNNNNNNNNNNNNNN. este şeful mare. B. ştia că eu sunt importatorul de motorină de la EEEEEEEEEEEEEEE. Am discutat de importuri, cum se fac, cum se încarcă, cum merge treaba. Acestea erau singurele discuţii pe care le-am purtat cu dânsul. HH. spunea că primea ordine cu ceea ce trebuia să fac eu de la domnul PPPPPPPPPPPPPPP., B. B. mă întreba cum merge treaba şi dacă mă descurc la încărcare. Eu l-am cunoscut pe B. mult mai târziu, începusem de ceva timp activitatea, aproximativ în anul 2011, înainte de Crăciun, atunci m-am şi întâlnit cu B. în 2012 a fost acţiunea de aceea îmi amintesc că m-am întâlnit în 2011. ( ...) GGGGGGGGGGGGGGG. întotdeauna îl punea pe NNNNNNNNNNNNNNN. în faţă. Noi suntem români macedoneni şi îi spunea întotdeauna, marele mare, în dialect, când se referea la NNNNNNNNNNNNNNN. Acest lucru însemna un fel de şef. ( ...) Prima factură (din declaraţie rezultă că era vorba despre prima factură cu firma OOOOO.) mi-a fost adusă de către HH. şi XXXXXXXXXXXXXX., cu care m-am întâlnit la RRRRRRR. pentru că de acolo făceam plăţile. Următoarele facturi mi-au fost trimise de pe e-mail. Aceste facturi veneau exact pe calculator, cu care ţineam legătura cu doamna M. Vărul meu, HH. mă anunţa, că urma să primesc facturile. îmi spunea la fel cum am precizat anterior, "vezi că a spus B. că urmează să primeşti facturile şi să plăteşti". Le plăteam din bucăţi, în două, trei tranşe, din banii care rămâneau după ce plăteam marfa afară.

În ceea ce priveşte declaraţia lui HH. din data de 16 mai 2017, instanţa reţine rolul inculpatului B. de coordonator ( ...) În SC O. SRL efectiv am lucrat în perioada 2011 - 2012, cât a funcţionat firma. În această firmă, hotărârile le lua dl B. Comunica cu mine telefonic, ne mai întâlneam. Aveam câteva telefoane. ( ...) Dl B. mai pleca din ţară. În perioada în care pleca, tot telefonic luam legătura şi tot acesta hotăra în firmă, dacă avea 95 % din acţiunile firmei. ( ...) În concret, dl B. îmi spunea să fac plăţile acolo unde era nevoie, respectiv plata la motorină. ( ...) Pentru activitatea de la rafinărie îmi dădea dispoziţii dl B. Îmi spunea să organizez activitatea în curte şi restul dirija dânsul. Activitatea în curte însemna să funcţioneze toate instalaţiile şi să fie prezenţi toţi oamenii la ture, iar de restul, respectiv dirijarea mărfii, se ocupa dl B. Dirijarea mărfii însemna către ce firme se vinde marfa. Toate documentele referitoare la producţie le făcea M. ( ...) frecvenţa plăţilor nu îmi mai aduc aminte care era, dar nu se făcea plată fără ordinul lui B., numai cu acordul dânsului se făceau plăţi. Apărător inculpat B.: care era durata în timp în perioada mai 2011- iunie 2012 a vizitelor inculpatului B. la sediul SC O. SRL? Inculpat: nu îmi aduc aminte exact, dar cel puţin o dată pe săptămână. Dl NNNNNNNNNNNNNNN. putea să se ducă şi în lipsa mea acolo. Nu stătea foarte mult. Întreba de activitate, nu ştiu exact, nu puteam să îl controlez. Apărător inculpat B.: şi în perioada în care B. era plecat în străinătate, frecvenţa vizitelor era săptămânală? Inculpat: în perioada în care era plecat afară, bineînţeles că nu avea cum să viziteze SC O. SRL Bineînţeles că se întorcea în ţară pentru a vizita SC O. SRL, dar nu pot să îmi aduc aminte cât de des se întorcea în ţară. Cred că la 2 săptămâni, aproximativ, venea în ţară la SC O. SRL

Referitor la declaraţia lui E. dată în faţa instanţei de apel la data de 18 aprilie 2017, instanţa reţine următoarele aspecte referitoare la rolul lui B., ce se coroborează cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, dar şi ameninţările adresate inculpatului E. pentru ca acesta să nu declare ceea ce ştie: ( ...) Cum am specificat în declaraţie, am lucrat pentru HH. şi pentru B. M-am întâlnit şi cu HH., cu B., D., doamna M. Scoteam banii de la bancă şi îi predam mai departe, de mai multe ori lui HH., F., rare ori B. ( ...) Bani pe care îi scoteam din bancă îi dădeam lui HH., de cele mai multe ori, lui B. rareori şi chiar şi lui F. ( ...) GGGGGGGGGGGGGGG. dădea dispoziţia să schimbăm telefoanele mobile, presupun că la ordinul lui NNNNNNNNNNNNNNN. deoarece şi NNNNNNNNNNNNNNN. la rândul lui schimba telefonul sau la ordinul lui GGGGGGGGGGGGGGG., crezând că dacă se schimbă telefoanele nu putem să fim interceptaţi. ( ...) B.

ştia ce se întâmplă în O. deoarece GGGGGGGGGGGGGGG. fără NNNNNNNNNNNNNNN. nu făcea nimic, iar NNNNNNNNNNNNNNN. fără GGGGGGGGGGGGGGG. nici atât. Nu ştiu dacă GGGGGGGGGGGGGGG. îi dădea toate cifrele exacte sau situaţia corectă, dar atunci când B. îmi cerea mie situaţia, a banilor pe care îi scoteam din bancă, îi dădeam situaţia corectă. Erau vorba de banii despre care am vorbit anterior pe care îi scoteam din bănci pentru achiziţia de cereale. ( ...) Sumele în valută le duceam lui HH., rareori lui B., la GGGGGGGGGGGGGGG. era cap de linie, chiar şi până să fim arestaţi, pe 8 iunie sau iulie îi predasem bani lui GGGGGGGGGGGGGGG., iar F. a venit şi i-a luat banii de acasă de la GGGGGGGGGGGGGGG., am fost de faţă atunci când F. a venit să ia banii, nu ştiu în ce scop îi lua.

Am cumpărat şi telefoane mobile şi cartele pre pay, atunci când XXXXXXXXXXXXXX. nu ajungea să cumpere telefoanele mobile. Cumpăram acele telefoane ca să nu fim interceptaţi. GGGGGGGGGGGGGGG. nu avea timpul necesar să se ducă la magazin să ceară 10-15 telefoane sau câte erau nevoie, la două-trei săptămâni sau o lună se schimbau telefoanele. ( ...) Am fost ameninţat de către B. şi prin intermediul altor oameni mi-a transmis "să-mi ţin gura", dacă nu eram ameninţat poate nu dădeam declaraţii, pentru că nu am făcut altceva până la 8 februarie la data declaraţiei la Curtea de Apel, decât să-mi ţin tăcerea. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.:

Unde s-a întâlnit cu B.? Răspuns: La CCCCCCC. din Mihail Kogălniceanu, la RRRRRRRRRRRR., la Eforie, în port la Eforie era un restaurant, la SSSSSSSSSSSS. la intrare în Mamaia după TTTTTTTTTTTT., restaurantul SSSSSSSSSSSS. nu mai este acolo, la UUUUUUUUUUUU., la VVVVVVVVVVVV. în Constanţa. Iar în Bucureşti la terasă la WWWWWWWWWWWW. Şi la restaurantul XXXXXXXXXXXX. iar dacă era nevoie prin staţii Peco. Dacă trebuia să-i duc ceva spunea unde este şi mă duceam după dânsul. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.:

Unde anume predaţi banii, situaţiile financiare? Răspuns: Banii îi predam şi prin staţiile Peco, iar situaţiile financiare fie la birou, undeva în zona poliţiei înmatriculări, str. x cel Bun în Constanţa, sau la CCCCCCC. la hotel sau la restaurantul SSSSSSSSSSSS. În Bucureşti am dus acte şi bani la restaurantul XXXXXXXXXXXX. şi la staţiile peco. Lui GGGGGGGGGGGGGGG. îi duceam banii acasă iar când se grăbea îi dădeam pe drum s-au la garsoniera pe care o avea închiriată în zona farului din Constanţa. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.:

Perioada în care desfăşura aceste activităţi? Răspuns: 2009 - 2011 vara şi iarna când au fost perioada în care se lucra. Dacă nu se lucra mergem la NNNNNNNNNNNNNNN. şi îmi dădea bani de cheltuială prin staţii peco, la CCCCCCC., la RRRRRRRRRRRR., la Eforie sau în port, sau pe autostradă în staţia peco.

În declaraţia dată la instanţa de apel G. a arătat ( ...) Pe dl XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc cam în acelaşi circumstanţe în care l-am cunoscut şi pe NNNNNNNNNNNNNNN. Ne-am întâlnit de câteva ori la hotel la constanţa. Ţin minte că de câteva ori dl NNNNNNNNNNNNNNN. era într-o discuţie şi eu cu dl XXXXXXXXXXXXXX. eram afară, nu stăteam cu dumnealor la masă. Ştiu că era dl NNNNNNNNNNNNNNN., dl GGGGGGGGGGGGGGG. Am dezvoltat o relaţie de prietenie cu dl XXXXXXXXXXXXXX.

În declaraţia dată de martora NN. la data de 21 septembrie 2017 cu privire la B. şi HH., aceasta a arătat: Cât timp eram eu la birou au venit şi alte persoane dintre cele acuzate, dintre care pot menţiona pe D. şi B. Excursia în Dubai a durat două zile şi am mers cu HH. Acolo m-am întâlnit cu domnul B. Cu HH. am fost în Dubai într-o excursie şi nu în interes de serviciu. Şi deplasările pe care le-am relatat anterior, referitoare la întâlnirile dintre XXXXXXXXXXXXXX., GGGGGGGGGGGGGGG. şi B. erau tot plimbări. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În perioada în care aţi fost în Dubai câte întâlniri au fost cu B. şi ce s-a discutat. Răspuns: Eu nu m-am întâlnit în Dubai cu B., HH. era cel care s-a întâlnit cu el, o dată sau de două ori. Eu în afară de buna ziua lui B., nu am vorbit altceva cu acesta. GGGGGGGGGGGGGGG. mi-a spus doar că plecăm în Dubai. Când am ajuns acolo am văzut că s-a întâlnit cu B., eu nu întrebam, nu ştiam şi nici nu am asistat la discuţiile dintre B. şi GGGGGGGGGGGGGGG.

EEEEEEEEEEEEEEE. ( ...) În Dubai am fost tot prin anul 2011 - 2012. De atunci nu am mai fost. Nu mai ţin minte cine era cu B. în Dubai, era un domn. Era un român care lucra la Garda financiară. Am tras concluzia că lucra la garda financiară din ce auzeam de la HH. Cred că îi spunea GGGGGGGGGGGGG. Nu mai ţin minte dacă aceasta era persoana alături de care am mâncat la prânz. La masă s-a discutat despre mâncare şi despre vreme, în nici,un caz despre afaceri. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.: în afara acestor întâlniri dintre GGGGGGGGGGGGGGG. şi NNNNNNNNNNNNNNN. în Dubai, au mai fost şi alte întâlniri, între aceştia? Răspuns: întâlnirile la care m-am referit anterior erau în Bucureşti şi în Constanţa. ( ...) Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B.? În Dubai de câte ori s-a întâlnit GGGGGGGGGGGGGGG. cu NNNNNNNNNNNNNNN.? Răspuns: Nu am stat nonstop, în Dubai, cu HH., nu am de unde să ştiu de câte ori s-au întâlnit. HH. mi-a spus că are treabă în Dubai şi că mă sună când termină treaba, nu mi-a spus cu cine are treabă. Nu ştiu unde era cazat B. L-am întâlnit pe B. în hotel, cu ocazia celor două prânzuri, dar nu pot să ştiu dacă era cazat acolo. Nici despre GGGGGGGGGGGGG., cel despre care am auzit din discuţii că ar lucra la garda financiară, nu ştiu dacă era cazat la acel hotel.

Declaraţiile anterioare infirmă susţinerile apărării inculpatului B. în care s-a arătat că, de fapt, activitatea în antrepozit era condusă de HH. şi de către rudele acestuia (D., E.) şi că HH. a acumulat o avere impresionată în urma evaziunii fiscale (maşini de lux, terenuri), inducându-l în eroare pe B. cu privire la activitatea din antrepozitul fiscal.

Astfel, în motivele de apel formulate de către B. s-a susţinut inexistenţa calităţii de administrator de fapt a inculpatului B., precum şi faptul că fără ştirea lui B., SC O. SRL ar fi fost condusă doar de HH. Apărarea inc B. a invocat averea consistentă obţinută de HH., referindu-se în mod expres la opulenţa şi bunăstarea, ca şi averea deţinută de acesta, deşi cele 5% din acţiunile O. SRL nu-i asigurau venituri consistente, profitul din actele financiar-contabile fiind nesemnificativ: a dobândit la data de 7 octombrie 2011 prin cumpărare 6 ha de teren (extras CF x), la data de 5 octombrie 2011, tot prin’ cumpărare, încă 5 ha de teren (extras CF x). S-a mai instituit sechestru asigurător şi pe 3 autoturisme: Audi A4 cu nr. x, YYYYYYYYYYY. cu nr. x şi x cu nr. x Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare a reieşit ca acesta este locuieşte (împreună cu soţia, cele 2 fiice şi mama sa) într-un imobil situat în localitatea M Kogălniceanu, nr. 144 compus din demisol, parte, etaj şi mansardă despre care a afirmat însă că ar fi proprietatea inculpatului ZZZZZZZZZZZ. Cu ocazia respectivă au fost găsite sumele de 82.000 RON şi 26.025 euro, 2 pistoale, 5 laptop-uri şi 29 telefoane mobile şi alte 5 autoturisme mărcile: 2 exemplare JJJJJJJ. de culoare negru cu nr. de înmatriculare: x şi x, Mercedes de culoare alb cu nr. de înmatriculare x, Mercedes de culoare negru, cu nr. de înmatriculare x şi un BMW de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x unde a fost găsită şi o ştampilă a BB. SRL, pe lângă alte documente. ( ...) au fost găsite un nr. de două antecontracte de vânzare-cumpărare imobile şi 4 contracte de vânzare-cumpărare imobile pe numele soţiei sale AAAAAAAAAAAA., încheiate în perioada 7 octombrie 2011 - 26 aprilie 2012.

Totodată motivele de apel redactate de B. invocă faptul că inculpatul HH. şi-a atras lângă el, în activitatea desfăşurată în cadrul O. SRL, rude şi afini, oameni de încredere ca: XXX. - operator ghişeu RRRRRRR. M. Kogălniceanu (verişoară); BBBBBBBBBBBB. - responsabil agenţie RRRRRRR. (verişoară primară cu soţia sa); MMM. - angajat O. SRL (nepot); D. - care controla în fapt unele din societăţile fantoma (verişor). De altfel, cu acesta se sfătuia permanent, amândoi căutând oameni predispuşi să înfiinţeze societăţi pe numele lor; NN., contabil O. SRL (concubinaj notoriu cu HH.) ? Instanţa de apel reţine că vinovăţia lui HH. nu exclude vinovăţia lui B. a cărui contribuţie esenţială în crearea grupului infracţional şi în evaziunea fiscală este descrisă şi de persoane care nu făceau parte dintre rudele lui HH. şi anume H. şi G. Declaraţiile ce preced confirmă în mod detaliat vinovăţia lui B. pentru infracţiunile pentru care a fost acuzat, rolul de coordonator al grupării ca şi faptul că a fost cel care a profitat într-o măsură mai mare decât ceilalţi inculpaţi de banii obţinuţi din evaziune fiscală.

În ceea ce îl priveşte pe HH., instanţa reţine, declaraţia dată de inculpatul D. din 27 iunie 2017 privind rolul lui HH. în circuitul evazionist: Cu importul fictiv a venit domnul GGGGGGGGGGGGGGG. (.) şi mi s-a spus că trebuie ţiţei, împreună cu motorină pentru a-şi desfăşura activitatea O. ( ...) În legătură cu modul în care mi-a venit ideea de a face importul de motorină arăt că executasem o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni pentru înşelăciune. Nemaiavând un loc de muncă, după ce m-am eliberat, vărul meu HH. mi-a propus să înfiinţez o societate şi să lucrez în domeniul petrolier.

Aceste aspecte sunt susţinute şi prin declaraţia dată la instanţa de apel, de către G., în legătură cu rolul lui HH.: Cu dl GGGGGGGGGGGGGGG. discutam despre plăţi, firmele unde se fac plăţile, conturile noi deschise sau utilizarea celor vechi. Cu D. discutam mai multe, legat de administratorii firmelor respective (Z., AA., EE., firmele fantomă), plăţile către ei. ( ...) Pe dl GGGGGGGGGGGGGGG. discutam tot ce ţine unde să facem plăţile, factura de transport, cum să o emitem, contractul de transport, lui îi spuneam ce sume de bani urma să plătesc în fiecare dimineaţă.

În aceeaşi declaraţie este subliniat şi rolul lui D. şi legăturile cu H., de către G. arată că: Cu D. discutam legat de administratorii societăţilor fantomă, când era nevoie de o nouă societate, către acesta plăteam banii destinaţi administratorilor acestor societăţi fantomă. L-am cunoscut prin intermediul dl OOOOOOOOOOOOOOO.

În ceea ce priveşte rolul lui H., în declaraţia dată de G. la instanţa de apel se arată că: Pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. îl cunosc, fiind naşul meu, persoana care îmi oferea indicaţii. ( ...) Firmele respective nu îmi aparţineau, nu eu am plătit pentru înfiinţarea lor. Acestea aparţineau lui OOOOOOOOOOOOOOO., dacă înţelegem prin aceasta cine a plătit pentru înfiinţarea lor. Era vorba despre BB., X., AA., Z., KKKKK. Aceste firme erau folosite de către mine, făceam tranzacţii. Firmele erau utilizat pentru transferul banilor dintr-o parte în alta, mi-au fost puse la dispoziţie şi le foloseam pe cele deja înfiinţate. În momentul în care vreuna dintre firme urma să aibă un control sau primea vreo hârtie sau notificare, se schimba societatea. În momentul în care existau suspiciuni, sau dovezi că firma respectivă urma să fie supusă unui control, pentru a se putea derula activitatea uşor, pentru a nu se bloca sume de bani în contul respectivelor firme, ca urmare a controalelor, eu spuneam lui OOOOOOOOOOOOOOO., se introducea altă firmă şi lucram pe aceea.

Aceste aspecte sunt confirmate şi prin declaraţia inculpatului D. din 27 iunie 2017 privind rolul transportatorului ( ...) Maşinile cu care făceam distribuţia erau închiriate de O. de la două firme, respectiv CC. şi încă o firmă. Eu nu aveam maşini. Eu încărcăm maşinile cu motorină din CCCCC. Cu domnul G. aveam o relaţie în sensul că el îmi trimitea tabelele cu maşinile ce urmau a fi încărcate, cu numerele de la maşină şi cu numele şoferilor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E. acesta a recunoscut faptele încă din cadrul procedurii desfăşurate la Curtea de apel, declaraţiile inculpaţilor audiaţi la instanţa de apel, fiind concordante în ceea ce îl priveşte. Probele administrate de instanţa de apel susţin situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond. Astfel, în declaraţia dată la instanţa de apel G. a arătat: Pe dl E. îl cunosc ca fiind o persoană bună la toate, de la cumpărarea telefoanelor la retragerea sumelor de bani. ( ...) Cu E. mă întâlneam de fiecare dată când era nevoie de bani numerar, în sume mai mari. Banii în numerar erau necesari cam tot timpul pentru că zilnic se plăteau diverse cheltuieli, săptămânal se plăteau şoferii. A existat acea perioadă cu apartamentul dl OOOOOOOOOOOOOOO., când plătea nişte sume destul de mari săptămânal. Se plăteau firme, salariile dl ZZZZZZZZZZZZZZ., A. Banii în numerar erau folosiţi pentru plăţile indicate anterior. am un caiet care conţine tranzacţiile din perioada respectivă, atât în cont cât şi numerar, pe care îl pot depune ca probă în instanţă, în susţinerea declaraţiei mele.

Faptul că banii erau scoşi în numerar din bancă este declarat de asemenea de către H.: ( ...) PPPPPPP. era E., cel despre care am spus anterior că distribuia telefoanele şi scotea banii în numerar din bancă. Avea un director acolo la bancă, la un RRRRRRR. în Constanţa cu care se înţelegea şi îl lăsa să scoată sume mari de bani în numerar. Ştiu că toţi banii scoşi în numerar se duceau la HH.

În ceea ce priveşte rolul inculpatei M., instanţa reţine că fiind necesară angajarea unui contabil care să ţină evidenţele societăţii O., membrii grupării au apelat la serviciile inculpatei M. din Bacău, o apropiată a lui B. care a recomandat-o inculpatului HH. În lipsa unui proces real de producţie la antrepozitul O., la indicaţiile lui HH. şi pe baza informaţiilor şi a datelor puse la dispoziţie de acesta (HH. îi comunica telefonic cantităţile de materii prime pe care susţinea că antrepozitul le-a introdus în procesul de fabricaţie), având deja reţetele de fabricaţie precizate în memoriul tehnic, inculpata M. se ocupa de calculul cantităţilor de produse finite care ar fi trebuit să iasă din procesul de producţie.

Declaraţiile inculpatei din faza de urmărire penală au fost inconsecvente, astfel încât, în ceea ce priveşte rolul inculpatei M., instanţa va avea în vedere acele declaraţii care sunt concordante cu raportul de expertiză contabilă şi respectiv declaraţiile inculpaţilor HH., D., F., E., B. care au cunoscut în mod direct activitatea lui M. şi activitatea SC O. SRL. Dintre aceştia, B. a negat implicarea contabilei în activitatea infracţională, iar F. s-a limitat la a spune că aducea documente cu sacoşa contabilei M. la solicitarea celorlalţi inculpaţi, dar că nu a cunoscut alte detalii.

Conform declaraţiei dată de M. la data de 20 iulie 2012, în calitate de contabil, aceasta şi-a asumat calcularea cantităţilor de combustibil ce ar fi trebuit să fie produse de SC O. SRL pe baza documentelor primite de la HH. pentru a trece în contabilitate respectivele cantităţi şi a ascunde faptul că nu există activitate de producţie, motorina fiind vândută ca atare: Cu privire la activitatea de producţie, arăt că inculpatul HH. îmi trimitea prin email cantitatea de motorină şi de ţiţei aprovizionată de la P. În baza reţetelor de fabricaţie, mi se solicita de către inculpatul HH., să stabilesc care este producţia zilnică aferentă cantităţilor intrate în contabilitatea societăţilor şi să efectuez operaţiunile contabile, reprezentând note de predare a produsului finit către magazie şi bonurile de consum aferente materiilor prime consumate. ( ...) Cu privire la livrarea combustibililor inferior afirmaţi ca fiind produşi de inculpatul HH., precizez că nu am primit niciodată valoarea debitmetrului care să ateste cu exactitate cantitatea livrată către beneficiari. Au existat mai multe situaţii în care inculpatul HH. m-a sunat şi îmi spunea să împart pe mai multe zile producţia, întrucât avea foarte multă motorină, cantităţi ce depăşeau capacitatea de producţie şi de stocare. ( ...)

Într-o declaraţie ulterioară de la data de 21 august 2012, M. a declarat: HH. mi-a recomandat să nu pronunţ în convorbirile telefonice numele societăţilor comerciale, explicaţia acestuia fiind că trebuie respectată confidenţialitatea clienţilor. ( ...) HH. mi-a recomandat ca atunci când vorbim la telefon să nu pronunţăm numele PPPPPPPPPPPPPPP., JJJJJJJJJJJJJJJ., ori denumirile societăţilor comerciale. Astfel, lui B. îi spuneam "R", lui F. - "M", iar la societăţile comerciale foloseam prima literă din denumire. Au fost situaţii în care HH. mi-a atras atenţia să nu mai pronunţ numele "PPPPPPPPPPPPPPP." pe telefoane.

Din declaraţiile date de M. au rezultat detalii ale activităţii infracţională care ulterior au fost confirmate de expertiza contabilă şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi: lipsa producţiei reale de combustibil slab accizabil, alimentarea scriptică cu ţiţei, astfel încât instanţa de apel va înlătura ca vădit nesincere susţinerile cu privire la faptul că SC O. SRL a desfăşurat activitatea pentru care promise autorizaţie. Detaliile din declaraţiile date de inculpată conduc la concluzia că aceasta a cunoscut circuitul evazionist şi a contribuit la dezvoltarea sa prin înregistrările contabile, astfel încât soluţia dată de instanţa de fond în ceea ce o priveşte este legală şi temeinică. Apărările inculpatei în sensul că nu a cunoscut modul în care ar fi trebuit să se apere în proces, sunt infirmate de faptul că, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi o perioadă îndelungată la instanţa de fond, a avut angajat un avocat ales, care s-a prezentat efectiv în proces şi a asigurat apărarea. În ceea ce priveşte susţinerile apelantei în sensul că expertiza dispusă la urmărire penală este incompletă din lipsa unor documente, instanţa de apel reţine pe de o parte că inculpata nu a indicat documentele care lipsesc şi nici influenţa acestora asupra concluziilor expertizei. Atât din declaraţiile proprii din faza de urmărire penală, când a putut fi audiată, cât şi din declaraţiile inculpaţilor D., HH. şi E. rezultă că a cunoscut efectiv modul în care se derulau activităţile la O., iar competenţele profesionale au făcut posibilă înţelegerea sensului menţiunilor făcute în documentele contabile (ascunderea sursei impozabilă şi taxabilă, neevidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină Euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţionarea ţiţeiului) şi evidenţierea altor operaţiuni fictive - aferente creării C.L.G, C.L.U. şi C.L. Navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale) ca şi modul în care acestea se reflectau asupra activităţii grupului din care făcea parte.

Conform declaraţiei dată de inculpatul D. din 27 iunie 2017 privind rolul inculpatei M.: ( ...) De contabilitatea firmei se ocupa doamna M. Eu îi duceam toate documentele, îi duceam facturile de import, actele vamale şi de încărcare a cisternelor, toate plăţile pe care le făceam către CCCCC., ( ...), iar doamna M. le contabiliza pe luni, le înregistra, făcea balanţele. Pe doamna M. mi-a recomandat-o domnul GGGGGGGGGGGGGGG., întrucât ştia să opereze în domeniul petrolier. ( ...) Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: Dacă inculpatul ştie unde avea cabinetul inculpata M.? Răspuns: Cabinetul din ce ştiu era la Bacău, nu am fost niciodată acolo, în schimb mă întâlneam la O. unde îi duceam hârtiile şi la CCCCCCC. de la intrare în Mihail Kogălniceanu. Apărătorul desemnat din oficiu al apelantei intimate inculpate M.: Cum erau predate elementele de contabilitatea primară către doamna M.? Răspuns: în momentul în care facturam sau făceam avize de expediţie, doamna M. primea pe calculatorul ei tot ce se expedia. Era un program special de calculator care permitea acest lucru. Documentele de vamă i le duceam personal cu o frecvenţă săptămânală atunci când doamna M. venea la Constanţa. Duceam documentele cu sacoşele întrucât era un volum mare de hârtii. ( ...)

Conform declaraţiei de la 17 aprilie 2017, E. au reieşit atât implicarea contabilei M. în activitatea firmelor S. şi T. cât şi faptul că aceasta era o prezenţă activă care nu numai că făcea înregistrări în contabilitate, dar era solicită cu ocazia controalelor sau la redactarea unor contracte: ( ...) Pe doamna M. o cunosc, făcea contabilitatea societăţii. Nu i-am dus documente pentru o societatea anume, dar am dus documente, acte de la societăţi, ce îmi dădea domnul GGGGGGGGGGGGGGG., duceam doamnei M., nu am dus de multe ori, am dus doar de 2 - 3 ori.

Doamna M. trimitea la rândul ei la finanţe documentele fie online, fie prin poştă. Când era un control al gărzii financiare la S. sau T., la care mai existau doi contabili care făceau contabilitate primară, MMM. şi NN. care lucrau la sediul O., doamna M. comunica prin ei documentele solicitate de organele de control. La sediul S. sau Partener nu era nicio persoană care să lucreze. Doar GGGGGGGGGGGGGGG. prin relaţiile sale la constanţa spune "vezi că este un control" la S. sau T., iar administratorul societăţii se ducea cu sacoşa de documente pe care i le dădeam ori eu, ori MMMMMMMMMMMMMMM.

şi pe care le primeam de la M. ( ...) Doamna M. pregătea actele pentru eventuale controale, GGGGGGGGGGGGGGG. ştia când aveau loc aceste controale. La sediul S. sau T. nu era nimeni, aşa încât este clar că tot cineva din cadrul organelor de control anunţa data la care urmau să se prezinte şi la acea dată GGGGGGGGGGGGGGG. mă trimitea pe mine să-l duc pe PP. la sediul S. împreună cu actele contabile necesare controlului, nu venea nici un contabil cu noi, dar actele contabile le primeam de la doamna M. ( ...) La data controlului s-au găsit CLG şi CLU în interiorul fabricii pentru că trebuiau să fie 2 - 3 - 5 tone mereu în depozit pentru a se zice că se prelucrează.

De toate controalele se ocupa GGGGGGGGGGGGGGG., iar M. de contabilitate. ( ...) Reprezentantul Ministerului Public: Controlul la S. şi T. au vizat doar documentele contabile? Răspuns: A fost un control de la Garda Financiară au fost verificate doar documentele contabile. M. a colaborat cu PP. doar telefonic i-a spus ce să facă şi cum să facă. Pentru că băiatul nu s-a descurcat, pentru că nu avea habar ce să facă a ieşit de la control spunând că va suna contabila pentru explicaţii dar m-a sunat pe mine. I-am dat-o pe doamna M. la telefon care i-a explicat ce trebuia să zică.

Cred că a luat şi amendă la acel control. ( ...) doamna M. a făcut un contract între S. şi U. ca şi cum ar fi cumpărat CLG sau CLU.

Din declaraţia dată de HH. la 16 mai 2017 au reieşit atât legăturile dintre B. şi M., cât şi activitatea acesteia la O., unde era prezentă în mod nemijlocit perioade îndelungate: ( ...) Nu ştiu dacă Dna M. se ocupa de S. şi de T. Eu colaboram cu dânsa doar pentru O. ( ...) Toate documentele referitoare la producţie le făcea M. Nu îmi aduc aminte cine se ocupa de prelucrarea combustibilului. Dl B. cerea informaţii cu privire la prelucrarea combustibilului. B. discuta aceste aspecte cu M. Eu mă ocupam ca motorina să ajungă de la CCCCC. în curte, iar mai departe se ocupa dl B. Dl B. cred că cerea acte doamnei M., care este tot din Bacău. Cred că îi cerea acesteia acte pentru că este tot de la dânsul, din Bacău. Mie nu mi-a cerut niciodată să văd actele firmei. Cu dl NNNNNNNNNNNNNNN. vorbeam zilnic, cu excepţia anumitor zile când era plecat în afară. Dna M. venea la O. şi făcea actele contabile, pe baza documentelor puse la dispoziţie de şoferi de la maşinile care transportau marfa. Dna M. cred că venea de 3 ori pe săptămână şi stătea ore întregi, a stat şi o săptămână, a stat şi 3 zile, nu îmi aduc aminte exact.

În mod similar, în declaraţia dată de NN. la data de 21 septembrie 2017, în apel, s-a arătat că inc. M. venea personal în birourile O.: ( ...) M. mă suna telefonic pentru a mă anunţa când vine, la biroul din Nicolae Bălcescu, care cred că aparţinea SC O. SRL şi ce era de făcut. M. îmi dădea să îndosariez actele ce mi le dădea dânsa şi atât tot. ( ...). Nu duceam actele, le lăsam la birou. Cât timp mă aflam la birou, nu a venit nimeni să aducă acte cu excepţia doamnei M. ( ...) Apărătorul desemnat di oficiu al M., SC P. SRL şi SC O. SRL: Aveaţi drept de semnătură asupra documentelor pe care le înregistra şi pe care le trimitea din calculator la serviciul de contabilitate? Răspuns: eu nu am şcoală pentru aşa ceva, în afară de faptul că introduceam cifrele nu făceam altceva. Doamna M. m-a învăţat cum să folosesc programul, cum să introduc cifrele în calculator. ( ...)

Cele ce preced infirmă susţinerile inculpatei M. din motivele de apel, cu privire la rolul martorei NN. şi la faptul că declaraţia acesteia ar fi de natură să o exonereze de vinovăţia săvârşirii infracţiunilor.

În ceea ce priveşte percheziţia domiciliară la adresa inculpatei M., filele x, instanţa reţine o situaţie similară cu cea a altor membri ai grupului infracţional, de exemplu, F., şi anume, un număr mare de telefoane mobile, respectiv opt telefoane mobile, care, conform declaraţiilor altor inculpaţi, erau schimbate foarte des pentru a nu permite interceptarea acestora.

Din declaraţiile de mai sus rezultă că implicarea inculpatei M. în modul în care erau redactate documentele contabile nu era una superficială, ci dimpotrivă exista o legătură constantă cu membrii importanţi ai grupului organizat şi o cunoaştere în detaliu a activităţii celor trei societăţi comerciale O., S. şi T. Toate acestea coroborate cu raportul de expertiză contabilă justifică vinovăţia inculpatei şi soluţia de condamnare în ceea ce o priveşte.

Referitor la rolul inculpatului F., instanţa reţine că în declaraţia dată la data de 4 aprilie 2017, inculpatul F. a susţinut: ( ...) Nu am transmis vreun ordin lui GGGGGGGGGGGGGGG., MMMMMMMMMMMMMMM., M. şi E. GGGGGGGGGGGGGGG. şi M. au dat declaraţii de recunoaştere, în sensul că m-au perceput tot timpul ca pe un şofer, respectiv şoferul lui NNNNNNNNNNNNNNN. ( ...) Pe dl NNNNNNNNNNNNNNN. îl duceam oriunde avea nevoie. Eu eram angajat la SC FF., cu contract de muncă. Eram asistent manager. Dna M. ştiu că a întocmit contractul. Mai mult, eram şofer sau făceam cumpărături, duceam haine la curăţătorie. Am dus documente contabile de la GGGGGGGGGGGGGGG. şi de la restaurantul din Eforie la dna M. Se spune că aş fi participat la socoteli. Precizez că nu este vorba despre mine cu siguranţă, este vorba despre alt JJJJJJJJJJJJJJJ. Mie GGGGGGGGGGGGGGG. îmi spunea LLLLLLL. Cred că JJJJJJJJJJJJJJJ. era ori E. ori altcineva de la fabrică. ( ...) În cadrul SC O. SRL nu am avut nicio calitate, nu mergeam la fabrică. Pe dl G. l-am cunoscut, se ocupa de transport marfă, cu cisternele, avea o societate de cisterne. Dl GGGGGGGGGGGGGGG. îmi punea într-o sacoşă mai multe documente, CD-uri, stick-uri, dar eu nu deschideam sacoşa pentru că nu aveam cunoştinţe contabile. Am dus şi bonuri de la restaurant tot doamnei M. ( ...) Referitor la procura de administrator, mi-a fost adusă de un prieten de la Piteşti a dl NNNNNNNNNNNNNNN. să o folosesc când aş avea nevoie pentru primărie, ISU. Nu am folosit-o niciodată. ( ...) La percheziţii, s-au găsit în 4 locaţii peste 200.000 euro. cum am declarat şi atunci, banii mi-au fost lăsaţi de dl NNNNNNNNNNNNNNN. pentru construirea restaurantului şi cumpărarea unui apartament în Bucureşti, din str. x, unde locuia, care ulterior a fost vândut. Şi eu stăteam tot în str. x, eu la apart. 8 şi dl NNNNNNNNNNNNNNN. la apart. 5. Eu aveam cheile de la toate apartamentele şi de la cel din Splai, întrucât venea o doamnă să facă curat. ( ...) Cu dl N. m-am văzut la piaţa Alba Iulia, vroia să se întâlnească cu dl NNNNNNNNNNNNNNN., dar acesta era plecat din ţară şi m-am dus eu să văd despre ce e vorba ( ...). Am stat foarte puţin, câteva secunde. ( ...)

Declaraţia sa indică faptul că a cunoscut membri importanţi ai grupării infracţionale şi a făcut legătura dintre aceştia, asigurând transmiterea mesajelor (cum a fost cazul în situaţia întâlnirii cu N. de la care trebuia să preia un mesaj către B.), sau transmiţând documente (cum a fost cazul documentelor contabile transmise de HH. lui M.) având acces la sume mari de bani în numerar (cei 200.000 euro în numerar) şi având procură de pentru SC O. SRL Chiar dacă inculpatul a susţinut că nu a cunoscut nimic despre activitatea de evaziune fiscală fiind un simplu şofer, încrederea de care s-a bucurat între membri ai grupului infracţional ca B. şi HH., sumele mari pe care le avea la dispoziţie şi chiar procura din partea SC O. SRL, exclud posibilitatea ca acesta să nu fi cunoscut activitatea grupului. Declaraţiile a trei dintre inculpaţi E., H. şi G. date în faţa instanţei de apel susţin implicarea lui F.:

- declaraţie dată de E. la data de 18 aprilie 2017 ( ...) Bani pe care îi scoteam din bancă îi dădeam lui HH., de cele mai multe ori, lui B. rareori şi chiar şi lui F. Sumele în valută le duceam lui HH., rareori lui B., la GGGGGGGGGGGGGGG. era cap de linie, chiar şi până să fim arestaţi, pe 8 iunie sau iulie îi predasem bani lui GGGGGGGGGGGGGGG., iar F. a venit şi i-a luat banii de acasă de la GGGGGGGGGGGGGGG., am fost de faţă atunci când F. a venit să ia banii, nu ştiu în ce scop îi lua. ( ...) Am cumpărat şi telefoane mobile şi cartele pre pay, atunci când XXXXXXXXXXXXXX. nu ajungea să cumpere telefoanele mobile. Cumpăram acele telefoane ca să nu fim interceptaţi. GGGGGGGGGGGGGGG. nu avea timpul necesar să se ducă la magazin să ceară 10-15 telefoane sau câte erau nevoie, la două-trei săptămâni sau o lună se schimbau telefoanele. ( ...) Iar de prin decembrie 2011 - ianuarie 2012 nu am mai avut contact direct cu NNNNNNNNNNNNNNN., dacă avea ceva să-mi spună mă chema pe telefonul lui F. sau HH., ori mă suna direct pentru că acesta avea numărul de telefon ale tuturor.

- declaraţia dată de H. în apel, la data de 17 octombrie 2018, ( ...) XXXXXXXXXXXXXX. era şoferul lui B., îl vedeam mereu cu acesta. Era de faţă la discuţiile pe care le aveam cu B. referitoare la motorină dar îşi vedea de treabă, îşi vedea de ale lui, nu se băga în discuţii. ( ...)

- declaraţia dată la instanţa de apel de G.: ( ...) Pe dl XXXXXXXXXXXXXX. îl cunosc cam în acelaşi circumstanţe în care l-am cunoscut şi pe NNNNNNNNNNNNNNN. Ne-am întâlnit de câteva ori la hotel la constanţa. Ţin minte că de câteva ori dl NNNNNNNNNNNNNNN. era într-o discuţie şi eu cu dl XXXXXXXXXXXXXX. eram afară, nu stăteam cu dumnealor la masă. Ştiu că era dl NNNNNNNNNNNNNNN., dl GGGGGGGGGGGGGGG. Am dezvoltat o relaţie de prietenie cu dl XXXXXXXXXXXXXX.

În declaraţia dată la instanţa de apel HH. a menţionat cu privire la F. rolul acestuia de a transmite solicitările lui B.: ( ...) Din punct de vedere ierarhic, XXXXXXXXXXXXXX. nu îmi dădea mie dispoziţii. Mai erau anumite dispoziţii pe care mi le transmitea de la dl B. ( ...) Nu am trimis eu niciodată bani prin F. şi E. lui B., dânşii aveau legătură directă telefonică.

Rolul inculpatului F. în cadrul grupării infracţionale a fost menţionat şi de inculpata M. care l-a indicat ca fiind cel care "când venea la Bacău îmi aducea extrase de cont, CD-uri, stick-uri pe care se afla evidenţa contabilă a SC S. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL"

În ceea ce-l priveşte pe F., încă din faza de urmărire penală, inculpatul D. a arătat în declaraţia din 5 iunie 2014, vol. 2 urmărire penală, fila x, că F. i-a transmis că P. va trebui să achite un comision de 150 dolari/tona de motorină, iar atunci când funcţionarii băncii i-au comunicat că pentru acest lucru are nevoie de contract şi factură, a luat legătura tot cu F. pentru a transmite mesajul lui B. şi pentru a primi contractul solicitat. F. a fost şi cel care i-a adus prima factură, deoarece, după cum afirma în declaraţia sa D., nu ştia să completeze formularul de plată externă.

În acelaşi sens, în declaraţia dată de către D. la 27 iunie 2017, acesta a arătat rolul de pe care îl avea F. de a fi alături de membrii grupului la momentele importante: Cum ajungea în posesia facturilor proforma emise de OOOOO.? Prima factură mi-a fost adusă de F. şi GGGGGGGGGGGGGGG. cu care m-am întâlnit la RRRRRRR. pentru că acolo se făceau plăţile ( ...)

În consecinţă, instanţa constată că susţinerile lui F. în sensul că nu a cunoscut nimic din activitatea firmelor implicate în evaziunea fiscală sunt nereale şi infirmate de probele ce preced.

În acelaşi sens, în ceea ce priveşte rolul lui F., în declaraţia dată la instanţa de apel, martora NN. a arătat ( ...) Îl cunosc pe F. Nu cunosc cu ce se ocupa ştiu doar că era prieten cu domnul B. şi domnul HH. Spun că erau prieteni pentru că se întâlneau şi discutau. Mai mergeam cu HH. când se întâlnea cu dânşii, dar nu participam la discuţii. Aceste întâlniri aveau loc la restaurante, baruri sau pe stradă? În timpul întâlnirilor stăteam în maşină sau mă duceam în altă parte. Erau prieteni, B., HH. şi F., pentru că aşa mi-a spus HH. Nu îmi spuneau de ce se întâlneau. La biroul din Nicolae Bălcescu nu l-am văzut pe domnul F., nu mi-a adus acte şi nici bani. ( ...) Întâlnirile dintre B., HH. şi F. nu au fost dese în prezenta mea. Erau întâlniri care puteau avea loc la trei luni sau la câteva săptămâni. ( ...)

În susţinerea rolului inculpatului F., instanţa reţine şi procesul-verbal de efectuarea percheziţiei domiciliare unde locuia F. (persoana desemnată de F. pentru a deschide imobilul şi a participa la percheziţie, respectiv WWWW., a relatat că la adresa menţionată ştie că locuieşte F., persoană de la care a primit cheile şi a fost solicitat de acesta să vină şi să participe la percheziţia domiciliară), proces-verbal în care se menţionează identificarea la adresa respectivă a ştampilelor SC O. SRL, acte constitutive ale SC O. SRL precum şi împuternicirea dată de către O. lui F. Aceste menţiuni infirmă apărările inculpatului din motivele de apel cu privire la faptul că nu ar fi locuit la adresa respectivă ori că bunurile nu îi aparţineau. Totodată instanţa reţine şi că împuternicirea dată lui F. de către O. arată că rolul acestuia nu era acela al unui simplu şofer care nu cunoştea activitatea angajatorului său? Inidiferent de proprietarul imobilului percheziţionat sau de persoana care locuia efectiv în fiecare dintre apartamentele percheziţionate, procura subliniază puterea de reprezentare a societăţii comerciale care a contribuit decisiv în evaziunea fiscală

Cele ce preced confirmă soluţia instanţei de fond cu privire la vinovăţia inculpatului F., precum şi rolul său de persoană de încredere a lui B., care ţinea legătura între acesta şi D., M., E., HH. ori între aceştia din urmă şi care era prezent la SC O. SRL ori la întâlnirile grupului.

În ceea ce îl priveşte pe A. declaraţia dată de H. în cadrul cercetării judecătoreşti desfăşurate de instanţa de apel, la data de 18 octombrie 2018, îl disculpă, infirmând faptul că A. ar fi cunoscut mecanismul evazionist ( ...) Spre exemplu, A. care a fost şoferul lui G. căruia i s-a promis o firmă, s-a făcut firma, s-a făcu? Internet Banking, iar când a dat drumul, el nu a ştiut nimic, facturile erau făcute de către G. ( ...) Pe A. îl cunosc, este şoferul lui G. I s-a înfiinţat o firmă de către G. El a ştiut pentru ce era făcută firma, dar a crezut că este ceva legal. G. spunea că îi făcea facturile pentru firma lui A., iar A. nu ştia circuitul facturilor. Aşa mi-a povestit G.

Declaraţia de mai sus are însă un caracter singular, fiind contrazisă de celelalte probe din dosar, care indică o poziţie diferită a inc. A. faţă de administratorii Z., S. sau T., care nu au fost trimişi în judecată.

Declaraţia dată de A. la data de 4 aprilie 2017 este în sensul următor: Dl G. mi-a spus că eu urma să fac intermediere de produse petroliere. Nu m-am mai ocupat cu aşa ceva înainte. În concret, am scris ordine de plată, cu sumele dictate de dl G., reprezentând plăţile de achiziţionare a produselor. Eram şi şoferul acesteia, dl G. neavând permis de conducere. În perioada în care a funcţionat DD. SRL, tranzacţionam CLG şi motorină Crişană. De achiziţia lor se ocupa G., care avea şi firma de transport. Conturile bancare deschise pe numele societăţii erau controlate de dl G., care dispunea asupra facturilor, contractelor şi sumelor din aceste conturi.

Pentru a avea un control deplin asupra lor, m-a pus să deschid un cont online la EEEEEE., pe care să-l poată utiliza chiar el. activitatea DD. SRL a început cu sume creditate de societatea deţinută de G., a fost un contract de împrumut. Retragerile de numerar reprezentau comisionul societăţii, pe care mă punea să îl scot, probabil nu avea încredere să ţină banii în contul societăţii. Sumele de bani pe care i le dădeam integral le folosea pentru a plăti şoferi de autocisterne, contabili. Precizez că am făcut retrageri de numerar doar în DD.

SRL şi nu din alte societăţi fantomă, cum se arată în rechizitoriu. Retragerile în numerar le viram integral lui G. Operaţiunile prin firmă le-am considerat legale şi normale, deoarece preţurile din contracte erau identice cu cele de pe piaţă, tranzacţiile erau prin bancă, iar prin declaraţie pe proprie răspundere a furnizorilor accizele erau achitate. ( ...) În relaţia cu SC O. SRL şi AA. doar am semnat anumite contracte, pe care mi le aducea G. ( ...) Nu ştiu de ce G. nu făcea aceste operaţiuni prin intermediul firmei sale.

Mi-a spus că voi lua dividende la sfârşit de an şi de aceea m-a determinat G. să fac operaţiunile pe care mi le dicta, ceea ce nu s-a întâmplat. ( ...) În momentul în care DD. SRL a primit o amendă de 6.000 RON, eu am reprezentant-o în faţa autorităţilor. Eu eram administrator. Asociat eram tot eu. ( ...) Nu cunoşteam dacă plăţile erau pe baza facturilor, sumele erau dictate de dl G. Este reală afirmaţia mea, în sensul că G. mi-a spus că plăţile către Sc. O. SRL se fac ca avans şi nu aveau facturi la bază. ( ...) Avocatul inculpatului H.: aţi declarat la urmărire penală că aţi participat la întâlniri între GGGGGGGGGGGGGGG., OOOOOOOOOOOOOOO.

şi G. pe terasa unui CCCCCCC. Aţi participat la aceste întâlniri sau doar l-aţi condus pe dl G? Inculpat: l-am condus pe dl G. şi am luat masa la acea terasă. Nu am asistat la discuţii. Dacă vorbeau ceva, s-au mutat la altă masă, pentru că vorbeau ceva ce nu trebuia să aud eu. ( ...) Inculpat: nu a existat percheziţie domiciliară, singura percheziţie a fost cea asupra maşinii mele, iar documentele găsite în uşa dreaptă a maşinii aparţineau lui G. Este vorba despre mandatele poştale pe numele DDDDDD., fiind numele său pe care îl folosea pentru a face plăţi. ( ...) Reprezentantul Ministerului Public: ce făceaţi cu combustibilul pe care îl achiziţionaţi? Inculpat: combustibilul nu ajungea la mine practic, era vândut mai departe de către G.

El se ocupa şi cu transportul. În contabilitatea DD. SRL apăreau vânzări şi cumpărări de combustibil pentru anul 2010. În ceea ce priveşte SC O. SRL, plăţile făcute de mine, la ordinul lui G., erau ca avans. Plăteam către SC O. SRL achiziţionare de CLG. Aceste lucruri s-au întâmplat doar în anul 2010.

Declaraţia lui A. scoate în evidenţă diferenţele dintre situaţia sa şi situaţia administratorilor SC Z. SC T., SC S., care nu au fost trimişi în judecată: a reprezentat societatea în faţa autorităţilor, a semnat ordine de plată, a participat la întâlnirilor membrilor grupului infracţional organizat, studiile superioare îl făceau să înţeleagă semnificaţia actelor pe care le semna, deşi lipseau relaţii comerciale reale, a putut înţelege semnificaţia retragerii de numerar în cuantum de 1.493.470 din conturile unei societăţi comerciale care avea un capitalul social de 200 RON (depus în luna decembrie 2011), a înregistrat o pierdere de 1,291.46 RON din redevenţe şi chirii; a avut în contul la banca doar suma reprezentând capital social, iar în contul de casa suma de 8.54 RON.

Cele ce preced susţin concluzia instanţei de fond în sensul că SC DD. SRL şi A. au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive, în cadrul cărora A. a retras numerar din SC DD. şi a predat sumele membrilor grupării.

Declaraţia dată de G. la instanţa de apel cu privire la rolul lui A. concordă cu cele reţinute de instanţa de fond ( ...) Pe dl A. îl cunosc, este fost coleg de facultate, teoretic şoferul meu. Acesta se ocupa de înfiinţarea societăţilor pentru persoanele pe care le trimitea D. sau dl E., efectua tranzacţii bancare, retrageri de numerar, depuneri. ( ...) Dacă erau sume mai mari, de 30 - 40 - 50 mii RON, erau trimise către O. sau alte societăţi şi retrase de către dl E. ( ...) la termenul anterior, la audierea dl LLLLLLLLLLLLLLL. am întrebat dacă este cunoscută adresa de email x@x.com. acesta a confirmat că ştia această adresă de mail. Spre deosebire de ceilalţi clienţi cărora li se factura în realitate marfa livrată, dl LLLLLLLLLLLLLLL. avea solicitarea ca facturile să îi fie emise în anumite cantităţi, cu anumite preţuri, în anumite zile. Eu sau dl A. eram cei care întocmeam realmente aceste facturi, în baza listelor pe care dl LLLLLLLLLLLLLLL. mi le trimitea pe mail şi care conţineau ziua, luna, cantitatea, preţul pe care îl dorea pentru intrarea motorinei ( ...)

În consecinţă instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic vinovăţia inc. A. pentru săvârşirea infracţiunilor de care a fost acuzat.

Referitor la inc J. şi DDDDDDDDDDDDDD. suplimentar faţă de probele anterioare referitoare la neregulile din contabilitatea R. şi Q., instanţa de apel reţine declaraţiile celorlalţi inculpaţi, H. şi G. care descriu relaţiile avute cu J. şi I.

Declaraţia lui G. la instanţa de apel este în sensul că I. a cunoscut circuitul evazionist şi că J. nu se interesa de provenienţa motorinei, arătând că J. era interesat de preţ şi nu de aspectul legalităţii achiziţiei? Instanţa de apel reţine din declaraţia dată de G. faptul că J. a avut o atitudine indiferentă faţă de provenienţa motorinei, iar ceea ce l-a interesat în mod real a fost preţul combustibilului. (Cu dl J. nu am avut discuţii legate de provenienţa motorinei şi nici nu am asistat la astfel de discuţii. Dl J. nu a lăsat să se înţeleagă că ştie despre acest circuit al motorinei, nici nu cred că l-a interesat în mod direct dacă eu vând marfa sau altcineva, l-a interesat preţul şi condiţiile de livrare). În ceea ce îl priveşte pe inculpatul J., Înalta Curte constată şi că o minimă diligenţă a verificării legalităţii achiziţiei de motorină se impunea cu atât mai mult cu cât achiziţiile de motorină din prezenta cauză au fost făcute ulterior controlului operativ efectuat de comisarii Gărzii Financiare Sibiu la R., privind relaţiile comerciale avute R. cu ZZZZZZZZZZZZZ. Oradea. Astfel, controlul finalizat la data de 22 august 2011, prin Nota de Constatare SB nr. x şi a scos în evidenţă nelegalităţi privind achiziţiile de motorină, similare cu cauza de faţă? Instanţa constată că, având în vedere poziţia autorităţilor, exprimată anterior datei faptelor prezente, şi constatarea unor nelegalităţi, perpetuarea nelegalităţilor în perioada imediat următoare infirmă buna-credinţă a inculpatului. Celelalte probe, inclusiv declaraţiile inculpaţilor care aveau o poziţie superioară în ierarhia grupului celei deţinute de inculpatul G. confirmă vinovăţia inc. J.

Astfel, modul în care se lucra cu R. şi Q. este descris de H. la data de 17 octombrie 2018: Clienţii erau J. şi I. care ştiau bineînţeles că luau motorină fără acciză şi TVA, dacă li se dădea motorină cu acciză şi TVA o refuzau. I. mai lua 5,8 maşini pe săptămână cu acciză. S-a propus şi lui J. să ia câteva maşini pe săptămână cu acciză, dar a refuzat întotdeauna. J. cerea 35 de facturi avans pe lună pentru a nu plăti TVA, mă chema pe mine personal să insist la G. să-i facă surplus de facturi avans, 35, 40 de facturi ca să nu plătească TVA. ( ...) Certificatele de calitate despre care el (J.) spune că sunt adevărate, sunt în realitate nişte falsuri, el cunoscând aceste lucruri deoarece se luau de la maşinile pe care le încărca I., cele pentru care se plăteau accize, iar prin spate, G. i le făcea lui J. ( ...)

Declaraţia inc G. dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018 privind relaţia cu J. şi I. ( ...), ne ocupam de plăţi, ştiam ce sumă trebuie plătită în fiecare zi, îmi era comunicat acest aspect şi se plătea marfa care a fost livrată anterior, atât din partea dl J. cât şi din partea dl LLLLLLLLLLLLLLL. Regula era că ceea ce ajungea la dl J. trebuia să se achite cât mai repede şi diferenţa de bani care trebuia plătită mai departe o ceream de la dl LLLLLLLLLLLLLLL. ( ...) Îl înştiinţam pe OOOOOOOOOOOOOOO. despre tot ce se întâmpla pe parcursul unei zile. Din partea dl LLLLLLLLLLLLLLL., plăţile nu se făceau niciodată conform cu factura.

În ceea ce priveşte relaţia privilegiată cu R. şi Q. în declaraţia dată de H. la 18 octombrie 2018 se indică atât pentru J. cât şi pentru I. o situaţie identică în ceea ce priveşte faptul că acceptau să vândă motorină fără accize plătite: Întrebare: Există în acele agende ridicat cu ocazia percheziţiei menţiuni cu privire la SC R. SRL şi J.? Răspuns: Da. există. Nu foloseam denumirea de SC R. SRL pentru ca la o percheziţie să nu se descopere cui se livrau combustibilii. Nu pomeneam nume în caiet niciodată. Caietul era împărţit în două pentru doi clienţi, J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. La mijloc era J. La început era LLLLLLLLLLLLLLL. Lucram cu ele zi de zi şi ştiam care, cine era. Nu mai ţin minte nici dacă scriam şi numele lui LLLLLLLLLLLLLLL.

Legăturile grupului cu J. şi I. sunt descrise de către H. în declaraţia dată la 18 octombrie 2018: ( ...) Niciodată nu au fost întâlniri la care să ne fi întâlnit toţi, MMMMMMMMMMMMMMM., LLLLLLLLLLLLLLL., J. cu NNNNNNNNNNNNNNN. B. ştia de aceste persoane, dar nu a vrut să îşi mai bată capul cu ei pentru că dacă faci o afacere nu o faci cu zece persoane. Clienţi găseai 1000, dar nu voiai să afle toţi. Căutai să ţii afacerea închisă. Atunci când afacerea s-a făcut, s-a făcut cu J., LLLLLLLLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNNNN., G. NNNNNNNNNNNNNNN. ştia despre J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. A mai făcut afaceri cu J. Dl. J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. ştiau de la mine că lucrează cu B. Le-am spus acestora, respectiv lui B. că lucrez cu aceşti clienţi şi că nu îmi mai trebuie alţii. Li s-a spus lui J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. când au venit la întâlnire că motorina pe care o primesc este fără accize şi tva. Spre exemplu, J. a luat fără accize de când îl ştiu eu de 20 de ani. 80% a lucrat fără accize. La acea întâlnire am fost eu să vorbesc cu J., cu I. care îmi era prieten la acel moment şi le-am spus că este motorină la preţ bun şi să ia cât de multă. Şi J., şi LLLLLLLLLLLLLLL. se băteau pe motorină. Când ai un preţ sub preţul de la rafinărie cu câteva mii de RON la litru, este evident că preţul este fără accize şi TVA. Le-am zis lui J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. că urmează să vorbească cu G. care se ocupa cu plăţile şi cu banca. Vorbeau între ei, negociau preţuri. Cel mai mult, G. vorbea cu J. Eu vorbeam şi cu LLLLLLLLLLLLLLL. şi cu J. dar mai mult cu LLLLLLLLLLLLLLL., o dată pe zi sau la două, trei zile. Preţul era dat de NNNNNNNNNNNNNNN. dar la două, trei zile preţurile şi urcă şi coboară şi de aceea trebuia modificat preţul. Se mai făceau întâlniri la o săptămână două mai mult la Bucureşti. Veneau G., J. şi eu, iar J. cerea un preţ bun de tot pentru el şi facturi foarte multe, 40 de facturi cel puţin pe lună se dădeau lui J. pentru că lua o cantitate mare de marfă. G. nu dorea întotdeauna să-i dea facturile lui J. pentru că exista o contabilitate. ( ...)

Relaţia cu I. şi J., ca şi diferenţele dintre situaţia celor doi rezultă de asemenea, din declaraţia lui H. ( ...) LLLLLLLLLLLLLLL. îmi era atunci prieten şi aveam bani la el. Pe J. îl ţineam ca pe o roată de rezervă. Când nu făcea faţă LLLLLLLLLLLLLLL. să descarce, să dea banii, trebuia să dau surplusul de marfă unei alte persoane. Anterior cu J. avusesem afaceri tot cu produse petroliere. G. era cel care dirija marfa şi îi dădea combustibilul în raport de cum aveau loc să descarce în bazinele din staţiile lor LLLLLLLLLLLLLLL. şi J. Întrebare: Înainte de a se începe această afacere cu motorină au fost discuţii prealabile cu domnii J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. relativ la provenienţa mărfii? Răspuns: Nu, nu a fost nicio discuţie. Am spus înainte de faptul că au fost discuţii cu J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. cu privire la cumpărarea mărfii şi la preţul acesteia. Întrebare: Precizaţi dacă cunoaşteţi cine se ocupa de documentaţia care însoţea livrările de motorină pentru SC R. SRL şi SC Q. SRL.? Răspuns: G. care se ocupa inclusiv de certificatele de calitate pentru că J. dorea să-i vină "ca la carte" certificatele. ( ...) Întrebare: Marfa transportată către SC R. SRL şi SC Q. SRL conţinea acciză plătită către stat? Răspuns: Nu, niciodată.

În declaraţia din data de 14 noiembrie 2018, inculpatul H. a confirmat susţinerile anterioare: ( ...) Referitor la J. doresc să mai adaug următoarele: Toată lumea mergea la el să le dea marfă fără acciză. Le mai dădea uleiuri. ( ...)

Declaraţia inc G. dată în şedinţa publică din 17 aprilie 2018:( ...) Dintre clienţi, singura persoană care cunoştea provenienţa motorinei era LLLLLLLLLLLLLLL., faţă de restul nu existau relaţii de prietenie sau de încredere. Ştiu că LLLLLLLLLLLLLLL. cunoştea acest aspect pentru că era singura persoană la care se lăsau banii şi nu se cerea plata banilor a doua zi, singura cu care am făcut concedii şi singura persoană apropiată. S-a discutat de faţă cu acesta despre provenienţa motorinei respective. ( ...) Aveam o relaţie diferită cu dl LLLLLLLLLLLLLLL., faţă de ceilalţi clienţi. Dacă 30 de maşini se încărcau ipotetic şi 20 de maşini mergeau la dl LLLLLLLLLLLLLLL., iar 10 la dl J., dl J. i se cereau banii cât mai repede, iar la dl LLLLLLLLLLLLLLL. rămâneau banii pentru marfă. Se cereau banii de la acesta doar în momentul în care nu erau suficienţi bani în cont pentru a plăti suma datorată către O. Dacă erau suficienţi bani în cont, nu mai ceream banii. ( ...) Dl OOOOOOOOOOOOOOO. îi cunoştea pe ambii clienţi R. şi Q. înaintea mea. Cu dl J. am mers eu la Sibiu şi i-am propus achiziţionarea de motorină, la îndemnul dl OOOOOOOOOOOOOOO., iar cu dl LLLLLLLLLLLLLLL. a discutat dl OOOOOOOOOOOOOOO. direct. Dl J. nu a lăsat să se înţeleagă că ştie despre acest circuit al motorinei, nici nu cred că l-a interesat în mod direct dacă eu vând marfa sau altcineva, l-a interesat preţul şi condiţiile de livrare. Nu ştiu cum anume l-a selectat OOOOOOOOOOOOOOO. pe J. Dacă mi-aş exprima părerea, probabil pe baza puterii de cumpărare a firmei dl J. Preţul nu era foarte mic, nu m-a întrebat despre acest aspect, iar comparativ cu preţul pieţei, având în vedere că marfa era livrată la dumnealui şi adăugându-se cantitatea mare, era justificat un discount, pe care l-ar fi făcut oricine.

Într-adevăr eu m-am ocupat de achiziţia de motorină de la RRRRRR., eu am negociat preţurile, nu eu hotăram cantitatea pe care o va cumpăra KKKKK., nu eu efectuam plăţile, nu eu aveam beneficii. ( ...). Răspuns: actele vizau provenienţa mărfii, avizul era cel diferit. KKKKK. cumpăra marfă de la RRRRRR., devenind astfel proprietarul mărfii. Ulterior, se realizau avize către Q. şi R., având în spate aceleaşi documente de provenienţă şi justificative. La destinaţie, aceste acte erau arse, făcute pierdute, nu ştiu de către cine. Nu cred că cei care primeau marfa ar fi ajuns să vadă acele documente, aşa încât cred că erau arse de către şoferi. Marfa era facturată a doua zi dimineaţă? Instanţa de apel constată, din raportul de expertiză contabilă, că în ceea ce priveşte R. şi Q., respectiv J. şi I. a existat o manieră diferită de verificare a îndeplinirii condiţiilor de comercializare a motorinei faţă de societăţile comerciale Z. şi AA., în evaziunea fiscală faţă de celelalte firme (de exemplu relaţia NNNNNN. - R.) ceea ce susţine declaraţiile lui H. referitoare la faptul că J. şi LLLLLLLLLLLLLLL. cunoşteau faptul că motorina vândută nu are accizele plătite.

Declaraţiile date la instanţa de apel de către I., administrator ai SC Q. SRL şi J., administrator al SC R. SRL au reluat cele susţinute la Curtea de Apel şi anume existenţa unor relaţii comerciale având ca obiect achiziţionarea de motorină, pe baza unor documente legal înregistrate în contabilitate, fără nicio legătură cu SC O. SRL, cu existenţa unor rapoarte de încercare.

După cum s-a precizat şi anterior, în secţiunea ce analizează neregulile din contabilitatea R. şi Q., unele dintre neregulile constate de raportul de expertiză contabilă erau evidente pentru o persoană cu experienţa lui J. şi I., iar tolerarea neregulilor şi caracterul lor constant probează reprezentarea şi acceptarea caracterului simulat al tranzacţiilor:

- cu privire la R. şi J., niciunul dintre documentele justificative emise de furnizorii SC Z. SRL şi SC AA. SRL nu erau însoţite şi de documentele pe care KKKKKK., respectiv PPPPPP. România SRL susţin că le eliberează la momentul livrării combustibilului către client spre deosebire de acest caz în relaţia dintre SC R. SRL şi SC NNNNNN. SRL documentele respective au fost ataşate la factura de achiziţie.

Astfel, codul de încercare nr. xN a fost emis la data de 20 ianuarie 2012 şi corespunde Raportului de încercare nr. x şi declaraţiei de conformitate 4279 din 19 decembrie 2011. aceste documente au fost anexate la livrarea efectuată către firma SC ... Galaţi SRL, 26,057 tone cu autocisterna nr. x din x, iar QQQQQQQQQQQQQQQ. a transmis la dosar faptul că, codul de eşantion 290N este unic pentru fiecare livrare, ceea ce înseamnă că nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări. În cauză, codul eşantion 290N a fost menţionat în legătură cu Raportul de încercare x din 16 februarie 2012 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 15 februarie 20123 emis de PPPPPP., pe Raportul de încercare nr. x din 28 februarie 2012 şi Declaraţia de conformitate nr. x din 28 februarie 2012 emisă de PPPPPP. Sa, pe Raportul de încercare nr. x din 7 martie 2012 şi Declaraţia de conformitate x din 7 martie 2012, pe Raportul de încercare nr. x din 15 martie 2012 şi Declaraţia de conformitate x din 15, martie 2012, pe Raportul de încercare x din 2 aprilie 2012 şi Declaraţia de conformitate x din 2 aprilie 2012, pe raportul de încercare nr. x din 14 aprilie 2012 şi Declaraţia de conformitate x din 14 aprilie 2012, pe Raportul de încercare nr. x din 14 aprilie 2012 şi Declaraţia de conformitate x din 30 aprilie 2012. PPPPPP. România nu a recunoscut rapoartele de încercare nr. x, iar pentru celelalte rapoarte de încercare aveau alte coduri de eşantion şi alte date ale declaraţiei de conformitate conform celor transmise de PPPPPP. România. Codul de eşantion nr. 290N este unic pentru fiecare livrare, astfel încât nu poate fi trecut pe mai multe rapoarte de încercări, astfel cum s-a întâmplat în relaţia dintre AA. şi R.

Expertiza contabilă a prezentat traseul motorinei Euro 5 cuprinsă în factura x din 29,08.2011 emisă de NNNNNN. către R. pentru 28,081.00 kg motorină. Circuitul mărfii a fost: KKKKKK. - OOOOOO. - NNNNNN. - R. La dosar există pentru relaţia KKKKKK. - OOOOOO.: aviz de însoţire, tichet de livrare, notă de livrare, declaraţie de conformitate, raport de încercare. Cantitatea din avizul de însoţire 28,081 este identică cu cantitatea înscrisă în factura emisă de NNNNNN. către R. În consecinţă, în relaţia avută de R. cu NNNNNN. există toate documentele pentru a identifica întregul parcurs al cantităţii de 28.081 motorină, pe când în relaţia R. cu Z. şi AA. nu există nici un document din care să rezulte adevăratul furnizor de la care cele două societăţi au preluat marfa.

Cu privire la acuzaţia adusă inculpaţilor J. şi I. vizând aderarea la grupul infracţional, instanţa constată că, în cauză, există probe din rezulte că, cei doi inculpaţi au cunoscut existenţa grupării criminale, ce a acţionat în sensul comercializării de motorină scoasă ilicit de sub regim suspensiv de plată a accizei, în scopul prejudicierii bugetului consolidat al statului. Probe directe atestă legătura ambilor inculpaţi cu mai mulţi membri ai grupului infracţional, H. şi G.

Faptul că, inculpaţii acceptă să cumpere motorină de pe piaţa neagră, alături de faptul că au cunoscut alţi membri ai grupului infracţional organizat asigură, în opinia instanţei de apel, similar celor constatate de instanţa de fond temei al condamnării pentru apartenenţă la grupul infracţional a cărui activitate este cercetată în prezenta cauză? Inculpaţii au avut un rol bine determinat în gruparea criminală (au asigurat modalitatea în care se obţinea profit din vânzarea motorinei achiziţionată în regim suspensiv de accize), au cunoscut (având în vedere diferenţele dintre actele care însoţeau achiziţia de motorină de la societăţile comerciale implicate în circuitul evazionist spre deosebire de alte societăţi comerciale) faptul că, marfa, pe care au primit-o, provine dintr-o cantitate pentru care nu se achitase acciza şi, au acceptat să o comercializeze în aceste condiţii, obţinând astfel un beneficiu? Instanţa reţine că, pentru a considera îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii incriminată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este necesar ca fiecare membru care aderă sau sprijină să cunoască în detaliu activitatea grupului, dar este necesar ca aceştia să cunoască faptul că există grupul şi să se manifeste conştient, cunoscându-şi poziţia şi îndeplinind diverse acţiuni pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit grupul, situaţie care se regăseşte în prezenta cauză cu privire la I. şi J.

Referitor la apărările pe care le-au făcut inculpatul J. cu privire la acuzaţia adusă vizând săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală instanţa reţine că în esenţă, apărarea vizează faptul că, formal, facturile îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru a fi înscrise în contabilitate.

Apărarea a invocat jurisprudenţa a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia un comerciant nu poate fi făcut responsabil de comportamentul nelegal al partenerului de afaceri. S-a invocat de asemenea faptul că, în numeroase hotărâri pronunţate în materie de drept fiscal, CJUE s-a pronunţat cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de deducere chiar şi în condiţiile în care furnizorii nu au avut un comportament fiscal adecvat (nu erau persoane impozabile, nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA, nu există alte documente în afara facturii, au fost implicaţi în nereguli sau fraude etc).

În sensul apărărilor expuse de inculpaţi cu referire la hotărârile CJUE, instanţa aminteşte că, alături de numeroasele cauze care privesc interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată şi aplicarea principiului neutralităţii fiscale, hotărâri în care se reţine faptul că, nu poate fi refuzat unei persoane impozabile dreptul de deducere aferentă unei livrări de bunuri pentru motivul că, ţinând seama de fraude sau de nereguli săvârşite anterior sau ulterior acestei livrări, se consideră că livrarea ulterioară nu a fost efectiv realizată, fără să se fi stabilit, în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că, operaţiunea invocată, pentru a justifica dreptul de deducere, era rezultatul unei fraude privind taxa pe valoarea adăugată, care a intervenit în amonte sau în aval în lanţul de livrări, Curtea, aminteşte des ideea protecţiei contribuabilului "onest/inocent" căruia nu i se poate limita dreptul de deducere decât dacă, autorităţile demonstrează, printr-o serie de elemente obiective că, şi întreprinderea, din speţă, a participat activ la fraudare sau a cunoscut fraudarea. Acest fapt denotă că, activităţile contribuabilului nu au fost realizate în scopul colectării TVA, în scopul de a eluda legea fiscală. CJUE statuează că, fiecare activitate se analizează individual, fără a se ţine cont de tranzacţiile anterioare/ulterioare, care comportă un concurs fraudulos al participanţilor şi este necesar să se ţină seama de atitudinea contribuabilului în cauză şi să se stabilească dacă acesta ştia de acea complicitate frauduloasă sau dacă a participat activ la frauda arătată.

Apărarea vizând faptul că beneficiarul este de bună-credinţă pentru că a efectuat verificările privind societatea furnizoare în registrele disponibile şi că, în mod excesiv i se impută faptul că a ignorat datele false inserate în facturi, acceptând marfa şi înregistrând în contabilitate documente neconforme, în condiţiile în care, era comerciant vechi pe piaţa produselor petroliere, deţinător de atestate de comercializare cu depozitare, cu staţii proprii de vânzare, va fi înlăturată de instanţă.

Scopul evident al înscrierii în facturi a unor date nereale şi neataşarea documentelor relevante privind conformitatea, a fost acela al îngreunării constatării originii şi chiar calităţii mărfii. Corectitudinea evidenţierilor contabile ţine de un comportament adecvat al contribuabilului care, având drept exemplu propria atitudine, s-ar putea, ulterior, prevala de imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte fraude sau nereguli săvârşite anterior. Or, în cazul celor doi inculpaţi J. şi I. şi a societăţilor pe care le administrează R. şi Q., verificarea conformităţii documentelor era un act de minimă diligenţă? Inculpaţii au afirmat că au recepţionat personal marfa ceea ce presupunea întocmirea unor documente contabile de natură a evidenţia intrarea în patrimoniu a mărfurilor, pornind chiar de la factura care însoţeşte marfa.

Potrivit propriilor declaraţii, inculpaţii au identificat un beneficiu economic, faptul că puteau achiziţiona motorină la un preţ scăzut şi care avea inclusă componenta transportului şi s-au concentrat asupra realităţii cantităţilor şi mai puţin asupra modului în care marfa ajungea la societate şi cu atât mai puţin a calităţii (de exemplu lipsa certificatelor de conformitate şi a rapoartelor de încercare) ? Instanţa de apel constată şi un alt aspect care rezultă din probele administrate în prezenta cauză şi anume dificultatea cu care un comerciant de produse petroliere putea obţine un contract de furnizare, demersurile complicate pe care trebuia să le întreprindă, faptul că se lovea de necesitatea constituirii unor garanţii. Aceste aspecte, cunoscute de persoane cu experienţă în comerţul cu motorină cum erau I. şi J., nu puteau să nu aibă suspiciuni legate de contactarea lor de o persoană necunoscută anterior, ca G. în cazul lui J., ori de o persoană despre care cunoştea activitatea desfăşurată H. în cazul lui I., care afirmau că au de vânzare motorină, dar care nu erau administratori ai firmelor în numele cărora ofereau combustibilul, firme care, de altfel, nu depuseseră bilanţ contabil în ultimii ani (de exemplu Z. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012, Y. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012; AA. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012; GGGGG. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2010, 2011 şi 2012; HHHHH. nu a depus bilanţ contabil pentru perioada 2011 şi 2012), persoană care a transportat motorina prin intermediul unei firme de transport la care unele autocisterne aveau documente care menţionau acelaşi cod de încercare (contrar celor s-a comunicat de către PPPPPP. şi KKKKKK.) şi contrar modalităţii în care a acţionat o altă firmă a cărei activitate este prezentată în volumul 312, fila x (NNNNNN.).

Toate acestea denotă faptul că, inculpaţii I. şi J. au acceptat să cumpere motorină de pe piaţa neagră al cărei preţ scăzut era consecinţa faptului că taxele aferente nu fuseseră plătite. Faptul că I. l-a cunoscut în mod direct şi cu mult anterior infracţiunilor pe inculpatul H., iar J. îi cunoscuse de asemenea anterior datei săvârşirii infracţiunilor atât pe H. cât şi pe I. confirmă, în opinia instanţei de apel, faptul că tolerarea neregulilor documentelor care însoţeau transporturile de motorină era consecinţa reprezentării clare a caracterului simulat al tranzacţiilor efectuate.

Scopul evident al neataşării documentelor relevante privind conformitatea a fost acela al îngreunării constatării originii mărfii. Corectitudinea evidenţierilor contabile ţine de un comportament adecvat al contribuabilului care, având drept exemplu propria atitudine s-ar putea ulterior prevala de imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte fraude sau nereguli săvârşite anterior.

Faţă de cele ce preced, instanţa de apel constată criticile inculpaţilor referitoare la lipsa vinovăţie a acestora ca nefondate.

Referitor la cererile de achitare pentru grup infracţional formulate de inculpaţi, instanţa urmează a le respinge, întrucât grupul infracţional organizat constituit se circumscrie în tipologia perfectă a grupului infracţional reglementat şi sancţionat de legea penală română, beneficiind de toate atributele cerute de lege: organizat piramidal, cu o ierarhie bine precizată în cadrul grupului, cu paliere ierarhice bine delimitate, constituit pe o perioadă de timp îndelungată, în care palierele nu se interferează între ele, decât prin nişte punţi de legătură.

Chiar dacă unii dintre inculpaţi au încercat să se exonereze de răspundere penală, relativ la apartenenţa lor la grupul infracţional, acreditând ideea că nu au cunoscut pe toţi membrii grupului infracţional şi nici nu au avut posibilitatea să realizeze amploarea fenomenului infracţional şi a consecinţelor păgubitoare ale acestuia, asemenea susţineri şi apărări se află în totală contradicţie cu probele.

Pentru apartenenţa la grup, nu este necesară ca fiecare dintre membrii săi să cunoască pe toţi membrii grupării. Faptul că unii dintre inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului faptelor lor, iar alţii cu intenţie indirectă prevăzând rezultatul faptelor-prejudicierea bugetului de stat şi acceptând posibilitatea producerii lui, toţi au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Una dintre modalităţile în care au acţionat membrii grupului infracţional, a fost acela al înfiinţării unor societăţi comerciale sau preluării părţilor sociale ale unora deja înfiinţate şi implicarea acestora în relaţii comerciale fictive pentru a asigura comercializarea de produse petroliere achiziţionate în regim suspensiv de plata accizei şi pentru care societăţile vânzătoare ar fi datorat acciza, sume pe care însă nu le-au virat către bugetul de stat. Membri grupului nu au făcut parte din structura acţionariatului în perioada în care societăţile respective au desfăşurat activităţile infracţionale cercetate, ci, fie au determinat anumite persoane pentru a deveni asociaţi şi administratori contra unor sume de bani, fie, în ipoteza în care au preluat personal, în diferite perioade de timp, procente din părţile sociale, le-au cedat unor astfel de persoane care au acceptat să acţioneze ca interpuşi ai membrilor grupării în schimbul unor sume de bani, fără a avea însă vreo implicare efectivă în activitatea respectivelor societăţi comerciale.

Concluzionând, instanţa reţine că persoanele care au controlat, în realitate, sunt inculpaţii care au coordonat efectiv activitatea firmelor. Prin activitatea efectivă exercitată de conducere, coordonare şi supraveghere a activităţii societăţilor comerciale, pe parcursul întregii perioade infracţionale şi-au asumat rolul de administratori de fapt, calitate care le atrage răspunderea penală pentru faptele şi actele îndeplinite în exercitarea ei, inclusiv din perspectiva legii penale.

Contrar susţinerilor apărării, instanţa de fond a dat o dezlegare corectă în drept situaţie de fapt, confirmată prin Decizia nr. 25/2017 din 3 octombrie 2017, publicată în M.Of. nr. 936 din 28 noiembrie 2017, de câte Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care a stabilit că acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeaşi societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o infracţiune unică de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Din analiza textelor de lege evocate rezultă că atât fapta de a omite evidenţierea corectă în documentele legale, cât şi fapta de a nu evidenţia corect veniturile şi cheltuielile au fost incriminate prin aceeaşi normă, scopul fiind unul comun, respectiv asigurarea stabilirii de situaţii fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a celorlalte obligaţii fiscale ce revin contribuabililor.

Sub cel de-al doilea aspect este necesar a se realiza distincţia între noţiunile de "acţiune" şi "inacţiune", care reprezintă modalităţi sub care se prezintă fapta în sensul legii penale şi infracţiunile comisive (de acţiune), respectiv infracţiunile omisive (de inacţiune). Doctrina a statuat că, prin acţiune, se înţelege o manifestare de voinţă prin care subiectul urmăreşte să producă o schimbare, aceasta din urmă lezând interesul protejat de norma penală. Spre deosebire de acţiune - ca modalitate de săvârşire a unei fapte penale - inacţiunea se circumscrie unui comportament pasiv, o manifestare de voinţă realizată prin abţinerea subiectului de la îndeplinirea unei obligaţii legale.

Omisiunea nu se va analiza niciodată în abstracto, ca o simplă pasivitate, ci va fi evidenţiată, întotdeauna, prin raportare la o anumită acţiune determinată, care îi este cerută subiectului? Inacţiunea a fost definită în doctrină ca nerealizarea unei acţiuni posibile pe care subiectul avea obligaţia juridică de a o realiza sau ca neefectuarea unei acţiuni aşteptate din partea unei persoane? Inacţiunea are un conţinut normativ, determinat de procedura legală, care impune o anumită obligaţie. Acţiunea şi inacţiunea - ca modalităţi de săvârşire a unei fapte penale - nu se exclud şi nu trebuie, aşadar, confundate cu infracţiunile comisive, respectiv cu infracţiunile omisive. (...) Delimitarea dintre infracţiunile cu conţinut unic, infracţiunile cu conţinut alternativ şi infracţiunile cu conţinuturi alternative prezintă importanţă sub aspectul efectelor diferite care apar în cazul realizării mai multor variante alternative de comitere.

Astfel, în cazul infracţiunilor cu conţinut alternativ, modalităţile diferite, prevăzute în norma de incriminare, nu generează un concurs de infracţiuni, nu afectează unitatea infracţiunii. Dimpotrivă, în cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative, dacă se realizează mai multe dintre aceste conţinuturi, ne vom afla în prezenţa unui concurs de infracţiuni. ( ...) Ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni unice de evaziune fiscală, şi nu în prezenţa unui concurs de infracţiuni, neputându-se reţine o infracţiune cu conţinuturi alternative, ci o infracţiune cu conţinut alternativ, variantele alternative de săvârşire a faptei fiind echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin interpretarea literală a textului, care reflectă, în mod neechivoc, intenţia legiuitorului de a stabili mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de evaziune fiscală, şi nu infracţiuni distincte de evaziune fiscală. Omisiunea, respectiv evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operaţiuni nereale, fictive, în aceleaşi împrejurări, cu privire la una sau mai multe societăţi comerciale, existenţa unor intervale scurte de timp şi o rezoluţie infracţională unică ori săvârşirea faptelor la intervale mari de timp şi în baza unor rezoluţii infracţionale distincte fie conferă faptelor caracter continuat, fie determină existenţa unui concurs real de infracţiuni, acest atribut revenind exclusiv autorităţii judiciare chemate să aplice legea.

În ceea ce priveşte spălarea de bani, concluziile teoretice ale instanţei de fond sunt susţinute de situaţia de fapt din dosar.

Pentru motivele în detaliu prezentate în cuprinsul considerentelor de mai sus, instanţa constată că faptele ce au făcut obiectul judecăţii există, fiind probate mai presus de orice îndoială rezonabilă, acestea au fost săvârşite de către inculpaţii trimişi în judecată şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată? Instanţa constată că, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor se circumscriu atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective conţinutului constitutiv al infracţiunilor de evaziune fiscală, grup infracţional organizat şi spălare de bani.

Cele ce preced confirmă soluţia instanţei de fond cu privire la imputabilitatea faptelor faţă de fiecare dintre inculpaţii persoane fizice şi persoane juridice ca şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, evaziune fiscală, grup infracţional organizat şi spălare de bani? Individualizarea pedepselor

În ceea ce priveşte pedepselor în apel au fost formulate două tipuri de cereri:

- cereri de contopire a pedepselor din prezenta cauză cu cele dispuse în alte dosare penale,

- cereri de reanalizare a cuantumului sancţiunilor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte.

Cu privire la cererea de contopire a pedepselor din prezenta cauză cu cele dispuse în alte dosare penale, formuată de apărea inc. A. instanţa constată că regulile procesului echitabil cu referire la existenţa dublului grad de jurisdicţie, astfel cum au fost stabilite anterior prin Decizia nr. LXX(70) din 15 octombrie 2007 (recurs în interesul legii) nu permit contopirea pedepselor pentru prima dată în calea de atac a apelului. Considerentele recursului în interesul legii se menţin şi în aplicarea C. proc. pen. actual. Câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal investită, a omis să se pronunţe în aceasta privinţă.

În ceea ce priveşte cea de a doua categorie de cereri, instanţa constată că sunt fondate doar cererile inculpaţilor care în apel au dat declaraţii ample în care au descris circuitul evaziunii fiscale, rolul propriu şi rolul celorlalţi acuzaţi. Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, scopul său fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui inculpat, raţională şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a se avea în vedere natura faptelor cercetate precum şi contextul în care infracţiunile au fost săvârşite, perioada de timp scursă de la momentul epuizării faptei şi până la momentul sesizării instanţei şi apoi al pronunţării prezentei hotărâri, lipsei antecedentelor penale ale unora dintre inculpaţi, vârstei acestora.

Astfel, faptele inculpaţilor, aşa cum au fost menţionate în cele ce preced, au constat în: achiziţionarea de motorină Euro 5 în regim suspensiv, care ulterior a fost revândută pe piaţa internă cu titlu de carburant auto; înfiinţarea societăţi fantomă în numele cărora să deruleze circuitul evazionist; omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiuni comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea motorinei; evidenţierea în actele contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni legale şi operaţiuni fictive pentru a acoperi activitatea evazionistă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Similar instanţei de fond, instanţa de apel reţine că limitele speciale pedepselor sunt cuprinse între 5 ani (minimul) şi 11 ani (maximul), în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) şi constituirea ori sprijinirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, iar în cazul infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, limitele speciale ale pedepsei închisorii se situează între 3 ani (minimul) şi 12 ani (maximul).

Faţă de cele menţionate, având în vedere persoana inculpaţilor, perseverenţa infracţională dovedită prin derularea activităţii infracţionale pe o perioadă însemnată de timp (2011 - 2012), antecedentele penale existente în cazul unor inculpaţi (inculpatul D. - recidivist), comportamentul negativ al inculpaţilor după comiterea faptelor, valoarea deosebită a prejudiciului produs în cauză, incidenţa stării de agravare a pedepsei prevăzută de art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., dar şi importanţa deosebită a relaţiilor sociale afectate (taxele încasate la bugetul de stat sunt folosite de întreaga societate şi se reflectă în calitatea vieţii fiecărui cetăţean), se impune ca pedepsele aplicate inculpaţilor persoane fizice şi persoane juridice să rămână în limitele stabilite de instanţa de fond pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi de constituire a unui grup infracţional ori după caz pentru infracţiunea de spălare de bani, cu excepţia acelor inculpaţi care au dat declaraţii în faza apelului de recunoaştere a faptelor a căror situaţie juridică va fi stabilită în limitele apreciate de instanţa de fond ca întemeiate pentru acei inculpaţi care au recunoscut faptele în cursul cercetării judecătoreşti de la Curtea de apel? Instanţa de apel ia act şi că pentru unul dintre inculpaţi, şi anume pentru B., DNA a cerut aplicarea unei cauze de reducere a pedepsei, dar, în acelaşi timp, prin motivele de apel, a solicitat şi agravarea sancţiunii în apel.

La individualizarea pedepselor, în limitele anterior precizate, instanţa de apel va avea în vedere potrivit art. 72 din C. pen. anterior, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, persoana inculpaţilor, lipsa, în speţă a vreunei cauze de atenuare a pedepsei (cu excepţia lui B., pentru care DNA a trimis o solicitare de aplicare a art. 19 din Legea nr. 682/2002) şi, respectiv, incidenţa unei cauze de agravare a acelei răspunderi, forma de pluralitate a concursului real de infracţiuni existentă în cazul tuturor inculpaţilor-persoane fizice şi starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului D.

Raportat la criteriile anterior enunţate instanţa constată că, faptele deduse judecăţii, la săvârşirea cărora inculpaţii şi-au adus contribuţia sub diverse forme de participaţie sunt deosebit de grave, întrucât ele au fost comise în cadrul unui grup infracţional organizat, prin acţiunile premeditate, şi atent coordonate ale tuturor membrilor grupului, desfăşurate pe baza unui plan infracţional laborios conceput, care a presupus realizarea unei scheme infracţionale complexe, prin angrenarea în efectuarea tranzacţiilor comerciale şi financiare nelegale a mai multor societăţi comerciale, controlate prin intermediul unor persoane interpuse precum şi a unor societăţi cu activitate economică reală al căror rol era de a asigura apartenenţa de legalitate a operaţiunilor ilicite, precum şi utilizarea unor modalităţi ingenioase de obţinere a produsului infracţional, toate acestea fiind apte a contribui la satisfacerea scopului grupării infracţionale.

În ceea ce priveşte conduita procesuală a inculpaţilor, instanţa constată că o parte dintre inculpaţi au manifestat o atitudine parţial sinceră, în sensul că, deşi au recunoscut activitatea infracţională, au prezentat o stare de fapt de natură a minimaliza contribuţia la infracţiune, în timp ce ceilalţi inculpaţi au dat dovadă de un comportament procesual nesincer care, în pofida evidenţei probelor au negat orice implicare în activitatea infracţională.

Referitor la B., instanţa constată că DNA a transmis o adresa prin care se menţiona că poate fi aplicat art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă. Reţinând solicitarea formulată de DNA, instanţa va proceda mai întâi la evaluarea motivului de apel al aceleiaşi unităţi de Parchet referitor la agravarea pedepselor, pe care îl va aprecia fondat. Criteriile de individualizare avute în vedere de instanţa de apel sunt: gravitatea faptelor şi cuantumul sumelor care nu au fost plătite bugetului de stat, respectiv al sumelor transferate în afara ţării în folosul lui B., amploarea circuitului de evaziune fiscală, limitele sale în timp, numărul societăţilor comerciale implicate, prejudiciul cauzat bugetului de stat, încercarea de a induce ideea că vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, dacă faptele există, sunt HH. şi rudele acestuia, care l-au indus în eroare şi au profitat de cunoştinţele sale în domeniul afacerilor cu petrol (în declaraţia de la data de 4 aprilie 2017, B. a afirmat: Având doar calitatea de acţionar, nu am intervenit şi nu am afectat în nici un fel actul de administrare, care a fost efectuat în totalitate de dl GGGGGGGGGGGGGGG. ( ...) Dl XXXXXXXXXXXXXX. era şofer şi asistent. ( ...) Pe dl G. nu l-am cunoscut. ( ...) Dna M. a fost contabila SC O. SRL şi FF. ( ...) Dl E. era o persoană din anturajul dl GGGGGGGGGGGGGGG., din câte am înţeles, dl GGGGGGGGGGGGGGG. urma să îi devină naş de cununie în 2012, dar eu nu am interacţionat în niciun fel cu acesta. ( ...). Ştiu că dl GGGGGGGGGGGGGGG. i-a propus D. colaborarea cu SC O. SRL, lucru cu care dumnealui a fost de acord ( ...) pe dl OOOOOOOOOOOOOOO. nu l-am cunoscut.).

În consecinţă, faţă de motivele de apel referitoare la individualizarea pedepsei stabilite pentru fiecare infracţiune, va reindividualiza pedeapsa stabilită de instanţa de fond orientând-o la un cuantum egal cu maximul prevăzut de lege şi abia apoi va face aplicarea reducerii limitelor la jumătate prin raportare la maximul prevăzut de lege (de 11 ani închisoare), urmând să stabilească o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat. Având în vedere cuantumul sancţiuni care nu se va executa ca urmare a contopirii (5 ani şi şase luni), precum şi prevederile legale când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani) instanţa apreciază că pedeapsa cea mai grea este neîndestulătoare şi în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 2 (doi) ani, şi va dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Totodată pentru acelaşi considerent va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani pe lângă fiecare pedeapsă principală şi ca urmare a contopirii şi după executarea pedepsei principale rezultante.

În mod similar va interzice în temeiul art. 71 C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

Referitor a G. şi H. care au contribuit prin declaraţiile lor din faza de apel la clarificarea situaţiei de fapt instanţa va reduce pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care au fost acuzaţi, luând în considerare şi faptul că nu au antecedente penale (spre deosebire de D.), dar şi că descrierea rolului fiecărui inculpat a intervenit în faza judecări cauzei în apel (spre deosebire de E.), astfel încât va stabili pedepse de câte 5 ani şi 6 luni, respectiv de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv 5 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, dar, în considerarea descrierii detaliate a circuitului evazionist, nu va aplica un spor de pedeapsă atunci când va proceda contopirea pedepselor.

Va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani alăturat fiecărei pedepse principale şi ca urmare a contopirii după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 va interzice fiecăruia dintre cei doi inculpaţi inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

Referitor la sancţiunile aplicate inculpaţilor E. şi D., ale căror declaraţii au contribuit de asemenea la stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel nu va proceda la reducerea acestora având în vedere că instanţa de fond evaluat deja contribuţia aflarea adevărului şi a reflectat acest criteriu în sancţiunea aplicată prin sentinţă. De asemenea, instanţa de apel va avea în vedere că unul dintre inculpaţii care au recunoscut faptele la instanţa de fond, D., a fost acuzat de o infracţiune de spălare de bani inexistentă în cazul celorlalţi inculpaţi, şi are antecedente penale reprezentate de o pedeapsă anterioară de 10 ani şi 8 luni închisoare, că a încălcat condiţiile liberării condiţionate, dar şi că a încălcat interdicţia de a exercita acte de comerţ decurgând din condamnarea anterioară.

În ceea ce îl priveşte pe E. instanţa de fond a aplicat pedeapsa cea mai scăzută din cauza prezentă, luând în considerare că a recunoscut faptele înainte de pronunţarea sentinţei. Similar concluziilor instanţei de fond, în ceea ce priveşte cererea de reducere a pedepsei ca urmare a incidenţei procedurii recunoaşterii vinovăţiei, aceasta este neîntemeiată, întrucât a fost formulată cu mult după depăşirea stadiului procesual în care o astfel de cerere putea fi în mod legal adresată instanţei de fond.

În ceea ce îi priveşte situaţia sancţiunilor stabilite de instanţa de fond inculpaţilor HH., F., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL, instanţa de apel constată că, în urma administrării probelor în apel, nu au intervenit elemente care să conducă la o reducere a pedepselor.

Ţinând seama de aspectele menţionate anterior, dar în special de contribuţia concretă pe care fiecare dintre membrii grupului infracţional şi-a adus-o la operaţionalizarea acestui mecanism de fraudare a bugetului de stat, în scopul obţinerii unor avantaje pecuniare consistente, instanţa de apel va menţine în ceea ce îi priveşte pe HH., D., F., E., I., J., M., A., O., Q., R., CC. pedepsele stabilite de instanţa de fond pentru infracţiunile deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă din procesul penal:

În cauză au fost formulate două categorii de critici

a) critici referitoare la modul de întocmire a expertizei financiare în apel;

b) critici referitoare la concluziile expertizei contabile şi expertizei financiare.

În ceea ce priveşte criticile de formă

Apărarea a solicitat, după finalizarea expertizei dispusă de instanţa de apel, recuzarea expertului GGGGGGGGGGGGG. şi constatarea nulităţii desemnării acestuia. Anterior acestei cereri de recuzare şi respectiv de constatare a nulităţii desemnării sale, parcursul procesual al expertizei dispuse în cadrul cercetării judecătoreşti în apel a fost următorul:

La termenul de la data de 28 noiembrie 2018 apărarea a solicitat anularea expertizei întocmite în faza de urmărire penală şi înlăturarea probei conţinută de Raportul de expertiză contabilă judiciară înregistrat la data de 25 aprilie 2013 în Dosarul nr. x din 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin încheierea din la data de 11 decembrie 2018 s-a încuviinţat efectuarea unei expertize cu obiectivele stabilite la punctele. 7 şi 8 din Raportul de expertiză contabilă judiciară din faza de urmărire penală, fiind singurele în care predomina aspectul de fiscalitate expertiză.

La termenul de la data de 11 decembrie 2018, referitor la proba contestată de către apărătorul ales al inculpatului B., apărarea a arătat că expertul BBBBB. nu avea calitatea să întocmească expertize în domeniul fiscal deoarece dobândirea calităţii de expert în acest domeniu a avut loc în anul 2017, ulterior datei de întocmire a expertizei. Apărarea a arătat că cererea se circumscrie motivului de apel vizând greşita soluţionare a laturii civile de către instanţa de fond prin sentinţa apelată.

Analizând cererile formulate în cauză, instanţa constată că acestea au în vedere două chestiuni diferite.

a) nulitatea raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x din 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

b) greşita soluţionare a acţiunii civile de către instanţa de fond prin refolosirea raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale în Dosarul nr. x din 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cele două solicitări mai sus menţionate au fost analizate diferit, soluţia instanţei de apel cu privire la acestea fiind influenţată de parcursul procesual al prezentei cauze şi de posibilitatea contestării unor probe după finalizarea procedurii de cameră preliminară.

Astfel, procedura actuală prevede o separare a procesului penal între camera preliminară şi cercetarea judecătorească, anumite cereri sau excepţii putând fi invocate doar în procedura de cameră preliminară. Conform art. 342 C. proc. pen., verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală face parte din obiectul procedurii în camera preliminară. Soluţia judecătorului de cameră preliminară prin care se dispune începerea judecăţii presupune şi că a fost constatată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, astfel cum prevede în mod expres art. 346 C. proc. pen.

În consecinţă, printre cererile care pot fi invocate doar în procedura de cameră preliminară, se află şi cele referitoare la nulitatea unei probe, iar în speţă procedura de cameră preliminară s-a finalizat în faţa instanţei de fond la data de 20 octombrie 2014. Totodată, instanţa de apel constată că raportul de expertiză tehnică judiciară este semnat de expertul contabil BBBBB. şi contrasemnat de alţi şapte experţi contabili judiciari (în calitate de consilieri ai părţilor) fără ca vreunul dintre experţii care au semnat raportul să invoce vreo lipsă a calităţii expertului desemnat de procuror. De asemenea, instanţa a constatat că toţi cei care au semnat expertiza, fie ca reprezentau părţile din dosar sau că reprezentau Ministerul Public, au avut aceeaşi calitate (consemnată în parafa aplicată pe fiecare dintre paginile expertizei, dar şi la final, pe dosar urmărire penală), şi anume aceea de expert contabil.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, dosarul aflându-se în calea de atac a apelului, după judecata în fond şi judecata camerei preliminare inclusiv în contestaţie (finalizată cu trei ani anterior cererii apărării), instanţa de apel constată că aspectele care ţin de nulitatea probelor nu mai pot fi avute în vedere.

În ceea ce priveşte cea de-a doua solicitare, completul de apel ia act de faptul că, în esenţa sa, cererea apărării are în vedere credibilitatea unei probe, constând într-o expertiză efectuată de o persoană faţă de care apărarea susţine că nu avea calitatea profesională de a susţine concluziile referitoare la aspectele de fiscalitate. Chestiunile care ţin de credibilitatea unei probe pot fi analizate în calea de atac a apelului, în cadrul probelor care vizează susţinerea motivului de apel legat de greşita soluţionare a acţiunii civile în procesul penal, invocat de către apărare.

În raport de elementele care ţin de credibilitatea concluziilor experţilor, instanţa de apel constată că unele dintre obiectivele cărora li s-a răspuns în cursul urmării penale prin expertiza înregistrată la dosarul de urmărire penală la data de 25 aprilie 2013, avea un element de fiscalitate, respectiv obiectivele nr. 7 şi 8 din raportul de expertiză.

În acelaşi timp, instanţa constată că, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, expertul a fost chemat pentru a da lămuri cu privire la elementele de fiscalitate, iar părţile au avut posibilitatea să pună concluzii cu privire la aceste lămuriri, să cenzureze concluziile expertului care a redactat expertiza în faza de urmărire penală şi care a redactat şi un supliment de expertiză în cadrul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, prin întrebările formulate în mod direct la audierea expertului, în mod nemijlocit, în şedinţa din data de 12 iunie 2018. În ceea ce priveşte competenţa profesională a expertului audiat la termenul din 12 iunie 2018, instanţa ia act că la acea dată expertul BBBBB., chemat de instanţa de judecată pentru a oferi clarificări în legătură cu concluziile expertizei redactate anterior, avea calitatea de consultant fiscal (expertul este membru activ al Camerei Consultanţilor Fiscali cu numărul de carnet 6418 din 13 ianuarie 2017). Pe cale de consecinţă, acele constatări ale expertului din şedinţa publică de la termenul din data de 12 iunie 2018 rămân câştigate cauzei şi urmează să fie analizate prin coroborarea cu alte probe ce au fost administrate în apel sau în fond în prezenta cauză.

Cu toate acestea, instanţa de apel constată că unele chestiuni invocate de apărarea inculpatului B., în ceea ce priveşte aspectele de la urmărirea penală, rămân a fi clarificate în ceea ce priveşte credibilitatea susţinerilor expertului. Acuzarea a arătat, în concluziile prin care s-a solicitat respingerea excepţiei invocate de către apărare, că expertul contabil poate formula concluzii în materie fiscală, astfel cum prevede nomenclatorul specializărilor experţilor contabili. În cauză, însă, nu este pusă în discuţie posibilitatea generală a unui expert contabil de a formula concluzii în ceea ce priveşte elementele de fiscalitate, ci evaluarea posibilităţii efective, în raport de specializarea de la data întocmirii expertizei, a unui anumit expert, în formularea respectivelor concluzii.

Se constată că acuzarea nu a putut prezenta specializarea existentă în licenţa expertului, pe carnetul acestuia existând înscrisă doar o specializare generală de contabilitate. Astfel, instanţa constată că legea însăşi limita specializarea unui expert contabil la momentul efectuării expertizei, conform Ordonanţei nr. 65 din 19 august 1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, în art. 6 din actul normativ menţionat, abia în anul 2017 fiind modificat textul de lege în sensul de a permite efectuarea unor expertize financiar contabile cu componentă fiscală. Anterior, art. 6, în formele succesive ale Ordonanţei nr. 65 din 19 august 1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi nu prevedea în mod expres competenţa de a face evaluări fiscale, iar art. 7 din Ordonanţa nr. 65 din 19 august 1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi permitea activităţile de consultanţă fiscală şi evaluare în condiţii foarte stricte. Astfel, art. 7 din Ordonanţa nr. 65 din 19 august 1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi în forma în vigoare în anul 2008, persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile de audit financiar şi consultanţă fiscală, cu respectarea reglementărilor specifice acestor activităţi. Textul a fost modificat şi în anul 2013, art. 7 a avut următorul conţinut: persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile de audit financiar, consultanţă fiscală şi evaluare, numai după dobândirea în condiţiile legii a calităţii de auditor financiar, consultant fiscal sau evaluator autorizat, după caz, şi înscrierea ca membrii în organizaţiile care coordonează profesiile liberale respective. Abia în anul 2017, în competenţa expertului contabil au fost trecute, conform art. 6 lit. d), expertize financiar contabile cu componentă fiscală, dispusă de organele judiciare sau solicitată de persoanele fizice sau juridice în condiţiile prevăzute de lege şi de reglementările CECCAR. Ulterior, se constată că legea a fost modificată, iar la acest moment experţii contabili pot face expertize contabile cu o componentă fiscală.

Faţă de faptul că apărarea a criticat credibilitatea expertului cu referire strictă la competenţa acestuia în materie de fiscalitate, instanţa de apel constată că, în probele administrate în apel, elementele de fiscalitate se regăsesc în constatările Raportului de expertiză din faza de urmărire penală depus în vol. 44 dosar urmărire penală la punctele 7 şi 8. Celelalte constatări ale raportului de expertiză se bazează în proporţie covârşitoare pe evaluarea elementelor de contabilitate.

Având în vedere cererea apărării inculpatului B. formulată în cauză cu privire la modul de soluţionare a acţiunii civile, aspect circumscris motivului de apel vizând soluţionarea acţiunii civile de către instanţa de fond, în apel s-a dispus efectuarea unei expertize pentru clarificarea aspectelor de fiscalitate ale căror teze probatorii au fost avute în vedere în obiectivele stabilite la punctele 7 şi 8 din Raportul de expertiză contabilă judiciară din faza de urmărire penală şi care au fost reţinute de instanţa de fond în soluţia dată acţiunii civile, respectiv:

a) dacă s-a omis înregistrarea în contabilitate a veniturilor din livrările de motorină Euro 5, dacă în această modalitate s-au denaturat veniturile, cheltuielile, rezultatul exerciţiului elementului de activ şi de pasiv, inclusiv contul de accize datorate bugetului de stat şi cuantumul acestor denaturări pentru fiecare element în parte.

b) valoarea pagubei în dauna bugetului de stat constând în valoarea accizelor la produsul motorină Euro 5 TVA impozit pe profit, ţinându-se cont de toate denaturările constatate prin răspunsurile formulate la întrebările din faza de urmărire penală/cercetarea judecătorească.

La termenul de la data de 17 decembrie 2018, la întrebarea expresă a Înaltei Curţi, atât părţile, prin apărătorii aleşi, cât şi reprezentantul Ministerului Public, au precizat că nu au de formulat obiecţiuni cu privire la lista experţilor transmisă de către Tribunalul Bucureşti - Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile. Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi J. şi SC R. SRL a solicitat instanţei încuviinţarea unui expert parte, UUUUUUUUUUUUU., sens în care depune la dosarul cauzei o copie de pe legitimaţia de consultant fiscal a acesteia. Apărătorul ales al apelant intimat inculpat B. (avocat RRRRRRRRRRRRRR., în substituirea avocatului XXXXXXXXXXX.) a solicitat încuviinţarea unui expert parte, respectiv VVVVVVVVVVVVV., sens în care a depus la dosarul cauzei o copie de pe legitimaţia de consultant fiscal a expertului. Apărătorul ales al apelatei intimate inculpate SC O. SRL a solicitat, de asemenea, încuviinţarea unui expert parte, respectiv WWWWWWWWWWWWW., identificată cu CNP x şi a arătat că urmează să depună la dosarul cauzei actele doveditoare calităţii de expert a acesteia? Instanţa, în urma consultării listei persoanelor fizice care deţin calitatea de consultant fiscal şi care pot efectua expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală, organelor fiscale şi altor părţi interesate (http://www.x.ro/optiuni-expertize-fiscale), s-a constatat că un număr de patru persoane de pe lista transmisă de Tribunalul Bucureşti - Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile au şi calitatea de consultant fiscal? Instanţa de apel a desemnat expert în cauză pe GGGGGGGGGGGGG., urmând transmite acestuia adresă cu obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2018.

A stabilit termen preparatoriu la data de 9 ianuarie 2019, ora 14:30, Sala Secţiilor Unite, pentru ca expertul să comunice dacă există dificultăţi în efectuarea expertizei dispuse.

De asemenea, a stabilit termen limită pentru efectuarea expertizei la data de 20 ianuarie 2019. Instanţa constată că desemnarea expertului s-a făcut în şedinţă publică, ca au asistat toate părţile prezente şi avocaţii acestora, că avocaţii au fost întrebaţi în mod expres dacă există obiecţiuni şi că apărarea nu a avut obiecţiuni cu privire la desfăşurarea acestui moment procesual şi cu privire la expert. Totodată instanţa constată că la dosar există o listă de experţi care au competenţele solicitate de apărare şi admise de instanţă, din care a fost desemnat cel în cauză şi că numele acestuia a fost anunţat în sala de şedinţă în public, în faţa tuturor celor prezenţi, care nu au avut nimic de obiectat.

La termenul din data de 9 ianuarie 2019, acordat pentru a se verifica aspectele administrative care ţin de efectuarea expertizei, expertul GGGGGGGGGGGGG. a transmis, prin e-mail, o cerere privind onorariul de evaluare, conform unei note de evaluare. S-a luat act că expertul GGGGGGGGGGGGG. s-a prezentat la grefa instanţei şi a studiat actele şi lucrările dosarului, solicitând copierea (conform cererii aflată la dosar apel). De asemenea, într-o notă telefonică expertul a comunicat faptul că singurul impediment în efectuarea expertizei ar putea consta în dificultăţi legate de prezenţa experţilor parte. La interpelarea instanţei, apărătorul ales al inculpatului apelant B. a precizat că expertul parte a fost convocat pentru efectuarea expertizei, iar avocatul ales substituent al apelanţilor intimaţi inculpaţi J. şi SC R. SRL a arătat că va lua legătura cu expertul UUUUUUUUUUUUU. care se va prezenta pentru efectuarea expertizei, întrucât se află în Bucureşti.

Niciuna dintre părţi nu a solicitat recuzarea expertului GGGGGGGGGGGGG. şi nu au fost criticate modul de desemnare ori experienţa acestuia.

La termenul de la data de 23 ianuarie 2019, referitor la expertiza fiscală dispusă în cauză prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2018, cu obiectivele stabilite la punctele. 7 şi 8 din Raportul de expertiză contabilă judiciară din faza de urmărire penală, s-a constatat că la data de 14 ianuarie 2019, prin poşta electronică, expertul fiscal GGGGGGGGGGGGG. a transmis la dosar o notă de evaluare şi activităţile desfăşurate cu privire la întocmirea expertizei. De asemenea, la data de 17 ianuarie 2019, expertul a transmis la dosar nota de evaluare corectată, precum şi documentele finale după convocarea experţilor parte, specificând data la care au fost convocaţi experţii parte şi termenul propus de expertul desemnat de instanţă pentru finalizarea expertizei, respectiv data de 4 februarie 2019.

S-a luat act de punctul de vedere depus la data de 23 ianuarie 2019, prin Serviciul Registratură, de către apelantul inculpat B., prin apărător ales, cu privire la expertiza fiscală dispusă în cauză prin care s-a solicitat acordarea unei noi amânări în privinţa depunerii raportului de expertiză.

Totodată, Înalta Curte a luat act de faptul că expertul fiscal GGGGGGGGGGGGG. s-a prezentat la arhiva instanţei în vederea studierii dosarului, iar la data de 22 ianuarie 2019 s-au pus la dispoziţia acestuia, în copie, suporţii optici denumiţi "54/P/2012 Registre Jurnal O. HDD 05 DNA -SCC" "Fişe contabile - HDD 06 şi HDD 18", "Fişe de magazie şi balanţe de verificare O. - HDD 05 DNA SCC".

Totodată, în raport de aspectele consemnate în adresa expertului fiscal desemnat de instanţă, precum şi în adresa depusă la dosarul cauzei de către apelantul inculpat B., prin apărător ales, potrivit cărora se impune un termen mai îndelungat în vederea efectuării expertizei, Înalta Curte constată faptul că de la momentul dispunerii efectuării expertizei (prin încheierea din data de 11 decembrie 2018), dosarul s-a aflat în permanenţă în arhiva secţiei penale, fiind la dispoziţia oricăruia dintre experţi, atât a celui desemnat de către instanţă, cât şi a experţilor parte, în vederea studierii actelor şi lucrărilor acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că termenul limită, respectiv data de 20 ianuarie 2019, stabilit pentru efectuarea expertizei prin încheierea din data de 11 decembrie 2018, nu a fost respectat.

Înalta Curte a stabilit un nou termen pentru depunerea raportului de expertiză fiscală, dar şi a eventualelor obiecţiuni formulate de către experţii-parte, pentru data de 6 februarie 2019, ora 12:00.

Niciuna dintre părţi nu a solicitat recuzarea expertului GGGGGGGGGGGGG. şi nu au fost criticate modul de desemnare ori experienţa acestuia.

La data de data de 6 februarie 2019, prin Serviciu Registratură al Înaltei Curţi, desemnat de instanţă, GGGGGGGGGGGGG. a depus raportul de expertiză, iar la data de la data de 7 februarie 2019 s-a transmis din partea experţilor-parte VVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWWW. şi UUUUUUUUUUUUU. o cerere de acordare a unui termen rezonabil pentru depunerea opiniilor separate.

De la momentul admiterii expertizei, 11 decembrie 2018, şi până la 04 martie 2019 experţii parte VVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWWW. şi UUUUUUUUUUUUU., dar şi expertul desemnat de instanţă, GGGGGGGGGGGGG. au solicitat acordarea mai multor termene pentru a se întocmi raportul de expertiză şi pentru a se depune punctele de vedere ale experţilor parte.

La termenul de la data de 12 februarie 2019, ulterior momentului la care a fost finalizat raportul de expertiză, s-a luat act de cerere de recuzare a expertului desemnat de către instanţă, formulată de inculpatul B. prin avocat ales. Având în vedere conţinutul cererii, instanţa a calificat-o ca având natura unor obiecţiuni la raportul de expertiză.

De asemenea, s-a luat act că experţii parte nu şi-au depus propriul punct de vedere cu privire la raportul de expertiză, precum şi de faptul că aceştia solicită un nou termen în vederea depunerii punctului de vedere referitor la expertiză precum şi a eventualelor obiecţiuni.

La termenul de la data de 4 martie 2019, referitor la cererea formulată de experţii parte prin care s-a solicitat amânarea cauzei în vederea depunerii punctului de vedere referitor la expertiză şi efectuarea de către instanţă a demersurilor necesare în vederea obţinerii de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a unor declaraţii fiscale, Înalta Curte a luat act că la 4 martie 2019 s-a formulat o nouă cerere din partea experţilor parte în vederea amânării cauzei pentru a depune punctul de vedere, motivată de faptul că este necesar să studieze un număr mare de documente şi că s-a solicitat instanţei de judecată să facă demersuri pentru le obţine declaraţiile fiscale ale părţilor care le-au ales ca expert de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Având în vedere faptul că materialul documentar care necesită a fi studiat pentru fundamentarea opiniilor experţilor parte, dar şi intervalul de timp trecut de la încuviinţarea expertizei (3 luni), Înalta Curte a admis cererea experţilor parte privind amânarea cauzei în vederea depunerii concluziilor proprii şi a acordat un ultim termen în vederea depunerii acestora, dar şi a eventualelor obiecţiuni la raportul anterior? Instanţa a adus la cunoştinţă experţilor parte faptul că, în ipoteza în care nu se vor depune până la acest ultim termen concluziile sau obiecţiunile la raportul de expertiză, această omisiune a experţilor parte poată să fie evaluată în coroborare cu celelalte probe administrate şi poate conduce la o concluzie cu privire la motivul pentru care s-a dispus expertiza, şi anume credibilitatea concluziilor în materie de fiscalitate.

În ceea ce priveşte cererea formulată de experţii parte privind administrarea unor documente de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte a respinge cererea experţilor parte în raport de stadiul procesual al cauzei (expertiză admisă la cererea părţilor, care au contestat în apel concluziile din domeniul fiscal cuprinse în raportul de expertiză dispus în faza de urmărire penală) şi de obiectivele expertizei (aspecte de natură fiscală şi nu contabilă).

La termenul de la data de 19 martie 2019 cauza a fost amânată pentru a se lua cunoştinţă despre conţinutul opiniilor separate de către reprezentantul Ministerului Public şi de către apărătorii apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi J. A pus în vedere părţilor că urmează a fi discutate şi aspectele invocate în ceea ce priveşte expertiza şi calificate la un termen anterior de către instanţă ca obiecţiuni la raportul de expertiză. De asemenea, faţă de multiplele cereri de amânare a cauzei formulate de apărare, s-a adus la cunoştinţa părţilor faptul că procedura prevede două posibilităţi legale în raport de concluziile care se vor formula cu privire la opiniile separate şi obiecţiunile formulate la raportul de expertiză redactat de către expertul desemnat de către instanţă, respectiv administrarea în continuare de probe sau declararea ca terminată a cercetării judecătoreşti. Aşadar, în situaţia în care apărarea apreciază că mai există probe de formulat, instanţa pune în vedere avocaţilor să formuleze în scris cererile până la data de 22 martie 2019 pentru a da posibilitatea atât celorlalte părţi, reprezentantului Ministerului Public, dar şi instanţei de judecată să ia cunoştinţă despre conţinutul acestora.

Din cele ce preced, instanţa constată că

- atât cererea de anulare a expertizei pe motive ce ţin de procedura numirii expertului cât şi cererea de recuzare a expertului, cronologic au intervenit după finalizarea expertizei şi după depunerea raportului de expertiză ale cărui concluzii ajung la acelaşi mod de calcul al prejudiciului şi la aceleaşi sume ca şi expertizele anterioare,

- niciuna dintre aceste cereri nu a mai fost susţinută explicit de apărare la termenul la care s-a acordat cuvântul în dezbaterea apelului.

Examinând modul de efectuare a expertizei în cauză, în cadrul motivului de apel vizând concluziile expertizei financiar-contabile dispuse de instanţa de apel, se constată criticile apărării nefondate.

Conform art. 173 din C. proc. pen. expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei. Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează 2 sau mai mulţi experţi. ( ...) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. Art. 173 din C. proc. pen. transpune conţinutul art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, stabilind că expertul este numit de către organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, respectiv de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, sau de instanţa de judecată, prin încheiere. Prin aceeaşi ordonanţă se fixează obiectivele expertizei, data depunerii raportului, onorariul provizoriu şi avansul pentru cheltuielile de deplasare ale expertului

Articolul 17 din O.G. nr. 2/2000, modificat prin Legea nr. 208/2010 şi prin Legea nr. 255/2013 prevede că Organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare numeşte expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanţă, obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabileşte data depunerii raportului de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, şi comunică biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate să efectueze expertiza. La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei înştiinţează partea despre suma ce trebuie avansată pentru expertiza dispusă în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare şi îi pune în vedere să plătească această sumă în termen de 5 zile de la înştiinţare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile C. proc. civ. (art. 331, numirea expertului) dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Procedura de la fiecare termen de judecată la care au fost discutate chestiuni care ţin de expertiza dispusă în apel, descrisă în cele ce preced, a respectat toate dispoziţiile legale în materie, expertul GGGGGGGGGGGGG. fiind ales dintr-o listă de experţi, în prezenţa părţilor care au fost întrebate expres dacă au obiecţiuni. Niciuna dintre părţi nu a solicitat recuzarea expertului GGGGGGGGGGGGG. şi nu au fost criticate modul de desemnare ori experienţa acestuia, anterior depunerii expertizei la instanţa de apel.

În consecinţă, având în vedere că:

- la dosar a fost transmisă o listă de experţi care aveau competenţele solicitate de apărare şi admise de instanţă;

- desemnarea expertului s-a făcut în şedinţă publică;

- numele expertului a fost anunţat în sala de şedinţă în public, în faţa tuturor celor prezenţi, care nu au avut nimic de obiectat

- la desemnarea expertului au asistat toate părţile prezente (inclusiv apărarea inculpatului B.);

- că persoanele prezente au fost întrebate în mod expres dacă există obiecţiuni;

- că nu au existat obiecţiuni cu privire la desfăşurarea acestui moment procesual şi nici cu privire la expert;

instanţa constată că motivul de apel vizând desemnarea expertului este nefondat.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea expertului, art. 174 C. proc. pen. stabileşte că persoana aflată în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările şi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă. Apărarea nu a invocat niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 C. proc. pen. susţinând însă că au exista dificultăţi de comunicare între experţii părţilor şi expertul desemnat de instanţă, care nu a aşteptat ca la raportul de expertiză să fie depuse şi opiniile separate ale experţilor părţilor şi care astfel a dat dovadă de lipsă de imparţialitate? Instanţa constată însă că de la momentul la care experţii aleşi de părţi şi expertul numit de instanţă au cunoscut obiectivele expertizei şi până la momentul depunerii expertizei de către expertul desemnat de instanţă au trecut două luni timp în care nu au fost invocate obiecţiuni cu privire la imparţialitatea expertului GGGGGGGGGGGGG. Totodată la dosarul cauzei au fost depuse şi opiniile separate ale experţilor aleşi de părţile care au solicitat şi cărora li s-a admis proba în apel, instanţa de apel acordând mai multe termene pentru ca aceştia să îşi finalizeze punctele de vedere.

În ceea ce priveşte modul în care s-a desfăşurat expertiza în cadrul cercetării judecătoreşti în apel, expertul GGGGGGGGGGGGG. a comunicat faptul că lucrările expertizei s-au efectuat în perioada 12 ianuarie 2018 - 5 februarie 2019 la sediul expertului fiscal judiciar desemnat, iar documentele care au stat la baza efectuării expertizei constau în: dosarul cauzei; documente justificative, situaţii financiare, declaraţii fiscale, fişe de magazie, bonuri de consum, jurnale de vânzări, jurnale de cumpărări, registru jurnal, balanţe de verificare analitică, N.R.C.D, bilanţ contabil, precum şi următoarele nr. volume acte contabile aflate la dosarul cauzei, în arhiva ICCJ: x.

La expertiza contabilă fiscală judiciară au participat experţii contabili parte: UUUUUUUUUUUUU. - pentru inculpaţii J. şi SC R. SRL. VVVVVVVVVVVVV. - pentru inculpatul B.; WWWWWWWWWWWWW. - pentru SC O. SRL.

Având în vedere că expertiza judiciară este mijloc de probă,expertul fiscal judiciar a folosit şi date din situaţiile întocmite de expert BBBBB. Datele folosite au fost verificate pentru conformitate şi realitate cu documentele contabile aflate la dosarul cauzei,astfel, expertul fiscal judiciar desemnat şi le însuşeşte. Datele folosite au fost preluate din anexele nr. 2, 135, 136, 137 din expertiza judiciară.

De asemenea expertul a comunicat instanţei de judecată că raportul a fost trimis electronic şi experţilor parte numiţi în prezentul dosar. Conform celor transmise instanţei de judecată, până la ora depunerii dosarului de către expertul desemnat, singurul expert parte care a contactat expertul desemnat de instanţă a fost expertul parte UUUUUUUUUUUUU. - expert desemnat pentru inculpaţii J. şi SC R. SRL, care a solicitat în continuare prelungirea termenului de finalizare? Instanţa a cordat mai multe termene ulterior pentru ca experţii parte să finalizeze propriul punct de vedere.

Cu privire la obiecţiunile aduse modului în care s-a desfăşurat expertiza în apel, expertul GGGGGGGGGGGGG. a comunicat instanţei:

Referitor la afirmaţia conform căreia concluziile privind "paguba adusă bugetului de stat" au fost preluate ca atare din primul raport de expertiză contabilă, deşi normele profesionale în materie fiscală interzic un astfel de demers, invocându-se norma profesională prin care "Consultantul fiscal nu îşi va fundamenta opinia în funcţie de opiniile fundamentate anterior", expertul desemnat a menţionat expres care au fost documentele pe baza cărora şi-a fundamentat concluziile: dosarul cauzei; documente justificative, situaţii financiare, declaraţii fiscale, fişe de magazie, bonuri de consum, jurnale de vânzări, jurnale de cumpărări, registru jurnal, balanţe de verificare analitică, N.R.C.D, bilanţ contabil aflate în următoarele număr volume acte contabile aflate la dosarul cauzei, în arhiva ICCJ: x? Invocarea similitudinii matematice a opiniei expertului desemnat în prezenta cauză cu opinia expertului ce a efectuat expertiza anterioară nu reprezintă o încălcare a normelor profesionale. Astfel norma profesională nu interzice similitudinea matematică de opinii. Norma se referă interdicţia ca fundamentarea opiniei expertului judiciar desemnat în cauză să se facă în funcţie de opinia formulată anterior. Raportului de expertiză, punctul VI, nu a avut în vedere documente, situaţii centralizatoare sau opinii ale expertei ce a întocmit expertiza anterioară respectiv expertul BBBBB. Rezultatele raportului sunt exprimarea rezultatelor Anexelor 1 - 5 întocmite de expertul desemnat şi ataşate la Raportul de expertiză

Referitor la afirmaţiile experţilor parte privitoare la faptul că "sursa de documentare" o reprezintă datele din raportul de expertiză contabilă şi imposibilitatea verificării pentru conformitate de către expertul desemnat a datelor din anexele nr. 2, 135, 136, 137 la raportul de expertiză contabilă întocmit de BBBBB. deoarece nu s-au putut accesa informaţiile de pe hardisk-ul cu contabilitatea societăţii O. SRL şi a lipsei timpului necesar alocat studiului celor peste 8000 de file, expertul desemnat a prezentat sursele de documentare enumerate în introducere la punctul VI, unde se poate observa că respectivele anexe nu fac parte din fundamentarea raportului de expertiză. Având în vedere că expertiza judiciară este mijloc de probă, expertul fiscal judiciar a folosit şi date din situaţiile întocmite de expert BBBBB. Datele folosite au fost verificate pentru conformitate şi realitate cu documentele contabile aflate la dosarul cauzei, astfel, expertul fiscal judiciar desemnat şi le însuşeşte. Datele folosite au fost preluate din anexele nr. 2, 135, 136, 137 din expertiza judiciară."

Atunci când în aceeaşi cauză există expertize fiscale anterioare cu obiective similare, consultantul fiscal va analiza dacă acestea au respectat normele legale în vigoare, dacă au fost efectuate constatări în concordanţă cu prevederile legale în materie sau dacă au fost delimitate just perioadele în care s-au desfăşurat faptele şi răspunderea persoanelor implicate"

Referitor la afirmaţia potrivit cărei expertul desemnat ar fi fost în imposibilitate de a accesa informaţiile financiar-contabile despre O. SRL stocate pe un CD fapt ce ar fi împiedicat în vreun fel activitatea expertului desemnat, este eronată. Astfel expertul desemnat a informat expertele parte despre faptul că documentele financiar-contabile nu se pot accesa electronic, dar ele există la dosarul cauzei sub formă letrică în arhiva ICCJ putând fi consultate (conform mail din 25 ianuarie 2019" ele existând numai în format letric, în număr foarte mare."). Expertul desemnat a avut posibilitatea şi şi-a îndeplinit obligaţia profesională documentându-se pe baza informaţiilor financiar-contabile existente sub format letric în arhiva ICCJ.

Privitor la lipsa timpului necesar alocat studiului, expertul desemnat a comunicat faptul că a rezolvat problema prin evitarea stării de pasivitate în acest dosar şi alocarea unui număr mai mare de ore studiu în arhiva ICCJ. Fotocopiile filelor realizate expertul desemnat sunt sub format electronic în dosarul de lucru al expertului desemnat. Astfel expertul desemnat a reuşit să-şi formuleze opiniile din Raportul de expertiză pe baza documentelor justificative şi evidenţele contabile existente la dosar.

Referitor la participarea experţilor parte în cadrul expertizei, expertul desemnat arată că prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 stabilesc că experţii autorizaţi, numiţi de organele judiciare la cererea părţilor şi recomandaţi de acestea au dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei? În cazul în care aceşti experţi au altă opinie decât cea exprimată de expertul desemnat, vor întocmi rapoarte cu opinii separate. Expertul parte are aceleaşi drepturi pe care le are şi expertul desemnat de către instanţă? În cazul în care pentru efectuarea expertizei fiscale judiciare au fost desemnaţi mai mulţi experţi şi au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă opinia motivată a fiecăruia. Opinia separată poate fi consemnată în cuprinsul aceluiaşi raport sau într-o anexă la acesta? Indiferent de modul de prezentare a opiniei, experţii desemnaţi pentru întocmirea raportului de expertiză fiscală au obligaţia de a o fundamenta temeinic, cu indicarea tuturor motivelor de fapt şi de drept pe baza cărora îşi întemeiază concluziile. Opinia separată a experţilor parte, cuprinsă în raportul de expertiză fiscală sau într-o anexă la acesta, nu va fi comunicată direct părţilor, ci va fi depusă la organul care a dispus efectuarea expertizei.

Cererile experţilor aleşi de părţi privind materialul documentar necesar erau o obligaţie de rezolvare a expertului desemnat numai în cazul în care materialul documentar se afla la sediul expertului. Dar materialul documentar a fost tot timpul la dispoziţia experţilor, permanent la arhiva ICCJ. Astfel expertele nu au avut nici un motiv să nu îşi formuleze în acelaşi timp cu expertul desemnat propriile puncte de vedere? Instanţa constată că atât expertul desemnat de către instanţă cât şi experţii aleşi de părţi şi-au depus punctele de vedere cu privire la obiectivele stabilite de instanţă, astfel încât expertiza fiscală efectuată a respectat în totalitate legislaţia şi normele profesionale în vigoare, incidente obiectivelor stabilite, iar concluziile din raportul de expertiză sunt conforme şi certe, consecvente cu documentele justificative, situaţiilor financiar-contabile, declaraţiilor fiscale aflate la dosarul cauzei,în arhiva ICCJ.

În concluzie instanţa constată că cerinţa ca expertul să exprime observaţii şi constatări sub semnul imparţialităţii a fost îndeplinită în cauză, iar motivul de apel este nefondat.

În ceea ce priveşte criticile de fond

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de către Statul Roman prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi a obligat inculpaţii la plata sumei de 242.642.205,44 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat la care se calculează obligaţii fiscale accesorii aferente prejudiciului cauzat, obligaţii fiscale accesorii ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitului? Instanţa a respins acţiunea civilă în ce priveşte suma de 811.805,26 RON reprezentând impozit suplimentar datorat de SC P. SRL şi suma de 97.362,36 RON reprezentând paguba adusă bugetului de stat aferentă impozitului pe profit aferent comisioanelor bancare plătite de SC GGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC DD. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL şi SC U. SRL, reţinând că aceste sume nu se circumscriu obiectului judecăţii din prezenta cauză.

Apelanta Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat Sentinţa penală nr. 106/2016 din 9 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul neacordării întregii sume reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracţională pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte apelul Statului Roman reprezentat legal prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală s-a solicitat instanţei admiterea apelului astfel cum a fost motivat, desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii civile.

Statul Roman, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a constituit în cauză parte civilă, solicitând instanţei obligarea inculpaţilor la plata sumei de 243.551.373,6 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, prin activitatea infracţională a acestora, sumă la care să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată.

Apelanta a arătat că nu se poate susţine că sumele de 811.805,26 RON reprezentând impozit suplimentar datorat de SC P. SRL şi de 97.362,36 RON reprezentând paguba adusă bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit aferent comisioanelor bancare plătite de SC GGGGG. SRL, SC Y. SRL, SC DD. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL şi SC U. SRL, nu se circumscriu obiectului judecăţii din prezenta cauză având în vedere că acestea sunt în directă şi strânsă legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de toţi inculpaţii.

Apărarea inculpaţilor a susţinut că din cuprinsul Adresei nr. x din data de 5 februarie 2016, ANAF s-a constituit parte civilă în cauza pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul BBBBB., astfel cum acesta a fost calculat prin intermediul raportului de expertiza financiar-contabilă dispus în Dosarul nr. x din 2012, în faza de urmărire penală, ceea ce este contrar legii. Totodată apelanţii inculpaţi au susţinut că modul de calcul al prejudiciului este neîntemeiat.

Susţinerea apărării inculpaţilor urmează a fi respinsă? Instanţa de apel, similar instanţei de fond consideră că pentru a pune în evidenţă lipsa de temeinicie a solicitării anterior menţionate este relevant de subliniat şi faptul că nicio dispoziţie din legea procesual penală în vigoare nu condiţionează exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal de necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile cu caracter administrativ prin care să se constate existenţa prejudiciului rezultat din activitatea de evaziune fiscală de către organele fiscale de control şi emiterea unei decizii de impunere aferente, dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. care reglementează condiţiile constituirii de parte civilă şi care se referă la termenul limită până la care în desfăşurarea procesului penal poate surveni manifestarea acestui act de voinţă, precum şi la forma în care acesta trebuie făcut (în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază), fiind aplicabile fără excepţie oricărei persoane vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni de prejudiciu, fie aceasta chiar şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ori în cazul de faţă aceste cerinţe au fost întru-totul respectate.

În ceea ce priveşte apelul Statului român, contrar instanţei de fond, instanţa de apel consideră că impozitul aferent comisioanelor bancare în urma retragerilor de numerar reprezintă prejudiciu adus bugetului de stat fiind în legătură cu activitatea infracţionala cercetată în cauză.

Expertiza dispusă în cauză a evidenţiat toate sumele care, cumulate, reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat. La calcularea prejudiciului s-a avut în vedere faptul că motorina nu a intrat în antrepozitul fiscal de producţie pentru a fi utilizată ca materie primă la fabricarea altor produse. Probele administrate cu privire la situaţia de fapt au condus la concluzia că nu s-a realizat excepţia la regimul de accizare pentru produsele energetice prevăzută de art. 20629 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. fisc. , şi anume aceea că, nu se datorează accize pentru produsele utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau pentru încălzire. Prin urmare, în condiţiile în care motorina este un produs energetic pentru care se datorează accize conform prevederilor art. 20616 alin. (3) lit. c) Codul fiscal, rezultă că respectivele cantităţi de motorină care au ieşit din antrepozitul O. au devenit purtătoare de accize.

Astfel, P. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 811.805,26 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar activitatea acesteia fiind de a achita motorina achiziţionată de la partenerii externi, de a face plăţi către furnizorii fictivi de ţiţei (S., T., V.) şi de a transfera sume importante inculpaţilor B. şi C. în Dubai (către OOOOO.), mascând tranzacţiile sub forma unor contracte de consultanţă. SC P. SRL a contribuit şi la operaţiunile efectuate de SC O. SRL, livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor. Aceasta operaţiune de transfer a respectivelor sume a dus la rândul său la prejudicierea bugetului de stat, fiind în strânsă legătură cu întreaga activitate infracţională, aspect în expertiza administrată în timpul urmăririi penale şi confirmat de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti la fond şi în apel. În aceste condiţii, având în vedere rolul acestor societăţi în circuitul infracţional, suma de 97.362,36 RON reprezentând impozit pe profit calculat asupra comisioanelor bancare reprezintă un prejudiciu adus bugetului de stat care trebuia acordat de instanţa de fond.

Circuitul financiar în urma căruia s-a produs prejudiciul a inclus toate societăţile implicate în grupul infracţional, după cum urmează:

În perioada mai 2011 - iulie 2012, SC O. SRL achiziţionează fictiv de ţiţei brut de la ZZZZ. SRL, W. SRL, U. SRL, P. cu scopul de a crea aparenţa unui proces tehnologic de producţie alături de motorina euro 5 livrată de P. SRL, rezultând produsul intermediar distilat greu şi produsele finale CLG şi CLN. În acest mod, societatea urma să achite accize corespunzătoare produselor petroliere inferioare şi nu pentru motorină, iar profitul şi taxa pe valoarea adăugată au fost reduse prin înregistrarea cheltuielilor fictive de achiziţie ţiţei şi de transport corespunzătoare. Pentru a justifica livrările fictive, s-au întocmit contracte cu conţinut identic, inclusiv cu aceleaşi neconcordanţe între data semnării (1 mai 2011, 18 mai 2011 şi 1 iulie 2011) şi data încheierii (15 decembrie 2010 în toate situaţiile). Obiectul fiecărui contract era achiziţia a 177.500 tone anual de ţiţei brut folosit în procesul de producţie, în valoare totală aproximativă de 257.700.960 RON, iar pentru a justifica absenţa fizică a produselor din antrepozit, în eventualitatea unui control, O. a încheiat trei contracte de custodie, prin care W. se obliga să păstreze în depozitele sale ţiţeiul brut folosit în procesul de producţie.

Cercetarea judecătorească a scos în evidenţă crearea unor societăţi comerciale care, de fapt, nu funcţionau la sediile declarate, scopul înfiinţării lor fiind acela de a simula circuite comerciale prin emiterea de documente fictive, folosite în scopul prejudicierii bugetului de stat. De asemenea, circuitul în cauză presupunea existenţa unei legături şi interacţiunea directă între anumite persoane cointeresate, care au acţionat în mod concertat cu scopul de a obţine beneficii materiale în detrimentul bugetului general consolidat al statului, aspecte confirmate şi de faptul că exista o identitate între asociaţi, administratori şi sediile sociale ale societăţilor furnizoare de avantaje fiscale, deşi la adresele respective nu s-au desfăşurat niciun fel de activităţi dintre cele menţionate în acte. Astfel, reţeaua infracţională a cuprins societăţi comerciale care nu au depus bilanţuri contabile, folosite fie pentru disimularea desfăşurării unei activităţi licite de către O., fie pentru obţinerea beneficiilor activităţii infracţionale.

Astfel, D. alături de societatea comercială P. a contribuit la operaţiunile efectuate de SC O. SRL, livrându-i motorina necesară şi furnizându-i documente fictive privind livrări de ţiţei. Totodată, a transferat o parte a produsului infracţional în Dubai sub forma unor operaţiuni fictive de consultanţă pentru a ascunde originea banilor? Inculpata S. şi inculpata T. (controlate în fapt de inculpatul E.), precum şi inculpata U. (controlată în fapt de D.) au contribuit la realizarea circuitului fictiv prin care O. se aproviziona aparent cu ţiţei, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni fictive. Totodată, inculpata S. şi inculpata T. au retras în numerar aproximativ 120.000.000 RON din sumele obţinute din evaziune fiscală, folosind ca justificare achiziţii fictive de cereale? Inculpata X. şi inculpata Y. (controlate în fapt de inculpaţii G. şi H.), precum şi inculpata Z. (controlată în fapt de D.) au contribuit la înregistrarea operaţiunilor fictive, prin care O. vindea, aparent, combustibil lichid, furnizând documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni.

Z. şi inculpata AA. (controlate în fapt de D.), împreună cu alte societăţi fantomă controlate în fapt de inculpaţii H. şi G., au ajutat la ascunderea tranzacţiilor prin care O. vindea motorină către Q. şi R., furnizând documentele necesare pentru a crea aparenţa că există alţi furnizori ai carburantului? Inculpata Q. (administrată de I.) şi inculpata R. (administrată de J.) au achiziţionat de la O. motorina pentru care nu se plătiseră taxe şi au transferat către furnizori sumele obţinute, contribuind în acest mod la obţinerea beneficiilor? Inculpata BB. şi inculpata CC. (controlate în fapt de G. şi de H.) au realizat transporturile de motorină direct de la terminalele de import până la beneficiarii finali în baza unor documente de provenienţă fictive, contribuind în acest mod la ascunderea operaţiunilor dintre O. şi distribuitorii Q. şi R. Totodată, au furnizat documentele necesare pentru ca inculpata O. să poată înregistra în contabilitate servicii fictive de transport corespunzătoare achiziţiilor fictive de ţiţei? Inculpata DD. (controlată de A.) şi inculpata EE. SRL (controlată de G.) au contribuit la obţinerea produsului infracţional de către autorii evaziunii fiscale, prin realizarea de operaţiuni bancare cu justificări fictive.

Grupul a fost ajutat în modurile descrise anterior în secţiunile care au analizat vinovăţia inculpaţilor de către contabila M. şi F.

Scopul acestui grup infracţional l-a constituit operaţionalizarea unui amplu mecanism evazionist prin ascunderea sursei impozabile şi taxabile, neevidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din vânzarea de motorină, în acelaşi timp cu evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive aferente rafinării produselor energetice pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Cele ce preced sunt susţinute şi prin declaraţia dată la 12 iunie 2018 în apel, BBBBB., dar şi prin raportul de expertiză financiară redactat de expertul GGGGGGGGGGGGG. Conform art. 179 C. proc. pen. în cursul (...) judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. Declaraţia expertului BBBBB., coroborată cu celelalte probe administrate în procesul penal infirmă susţinerile apărării cu privire la caracterul neîntemeiat al concluziilor expertizei.

Astfel, BBBBB. a arătat

- cu privire la lămurirea constatărilor sau concluziilor expertizei referitoare la influenţa Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3389/2011 pentru stabilirea prin estimare a bazei de impunere

Ordinul nr. 3389/2011 nu se aplică în speţa de faţă, întrucât în cazul metodei fluxurilor de trezorerie, prin care se iau în calcul disponibilităţile băneşti, în speţa de faţă sunt interpuse societăţi fantomă între O. şi P. ceea ce face inaplicabil ordinul respectiv. La data de 15 mai 2011 s-a încheiat acord de plată pentru a scurta circuitul bancar şi s-a stabilit ca X. să vireze banii în contul P. în numele O. Urmare a acestui acord de plată, există 5 contracte de cesiune de creanţă, prezentate în detaliu în raportul de expertiză, suma finală a contractelor fiind de 67.327.780,27 RON. Din analiza conturilor bancare, rezultă că X. a plătit către P. în perioada mai 2011 - iulie 2012 suma cumulată de 273.501.700 RON.

În ceea ce priveşte metoda marjei, expertul a arătat că nu se poate aplica, întrucât nu este nevoie de estimarea bazei de impunere având în vedere că la O. intrările de motorină sunt certe cantitativ şi valoric? Intrările de motorină, cantitativ şi valoric, la R. şi Q. sunt certe. Preţurile unitare înscrise în facturile emise de societăţile fantomă către R. şi Q., iar în baza acestora s-au determinat valorile de bază înscrise în facturi şi în contabilitatea celor doi benzinari (cele două societăţi R. şi Q.) sunt certe. Preţul mediu determinat de expertiză are la bază cantităţi şi valori certe înregistrate în contabilitatea celor două societăţi R. şi Q., rezultând astfel că şi acesta, preţul mediu, este un preţ cert.

- cu privire la modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la stocul de motorină:

Calculul s-a făcut prin raportare la preţurile medii. La pagina 91 din raportul de expertiză se arată că expertiza contabilă judiciară a considerat că nu poate fi utilizat preţul mediu din relaţia dintre R. şi Q. şi clienţii acestora, întrucât cele două persoane juridice deţin baza materială normală pentru desfăşurarea activităţii de desfacere de produse petroliere. Preţul mediu nu a avut în vedere vânzările de la Q. şi R. către clienţii lor, ci s-a determinat pe baza intrărilor de motorină de la societăţile fantomă către R. şi Q., astfel cum rezultă din anexele 135 (în care se desfăşoară facturile emise de Z. către R.), anexa 136 (facturile emise de AA. către R.), anexa 137 (mai mulţi furnizori care emit, printre care şi societăţi fantomă, către Q.). În anexa nr. 139, se face calculul preţului mediu adunând lunar cantităţile şi valorile emise de Z. plus AA. către R. şi facturile emise de HHHHH., GGGGG., Z. şi AA. către Q. În cadrul preţului mediu nu a fost luată în considerare, nu este inclusă nicio cantitate sau valoare din relaţia KKKKK. şi FFFFF. cu Q.

- cu privire la influenţa tranzacţiilor nereale, respectiv achiziţia de ţiţei şi vânzarea de CLG şi CLN asupra calcului pe TVA colectat aferent vânzării de motorină în cuantum de 73.832.231,64 RON:

Conform Codul fiscal, art. 20651 alin. (1), accizele sunt venituri la bugetul de stat, iar termenul de plată al accizelor este până la data de 25 inclusiv al lunii următoare celei la care accizele devin exigibile. În cadrul expertizei contabile judiciare, s-a arătat în mod detaliat lipsa unui proces de producţie real, acesta fiind doar simulat prin înregistrări contabile. Pe cale de consecinţă, soldul de care se face vorbire este un sold scriptic şi nu există nicio dovadă că în depozitele O. la data de 31 iulie exista vreo dovadă cu privire la cantitatea de motorină în stoc. Pe cale de consecinţă, expertiza a calculat în mod corect datoriile către bugetul de stat privind TVA, accize şi impozit pe profit şi asupra cantităţii existente în sold. ( ...)

Paguba privind impozitul pe profit s-a determinat la soldul de motorină, cum s-a determinat pentru întreaga cantitate care s-a dat în consum scriptic:

a) cantitatea s-a înmulţit cu preţul mediu corectat din relaţia R. şi Q. şi s-a determinat o bază de impunere;

b) pe total cantitate s-au scăzut veniturile obţinute din înregistrarea în contabilitate a vânzărilor de CLG şi CLN;

c) s-au reîntregit veniturile cu cheltuiala cu ţiţeiul şi cheltuială transport ţiţei;

d) s-a eliminat influenţa asupra contului 121 profit şi pierdere al soldului contului 711 (venituri din producţie stocată).

e) Toate aceste venituri reîntregite pe baza algoritmului de mai sus s-au înmulţit cu 16%, cota de impozit aferentă impozitului pe profit.

Astfel la totalul motorină intrată la O. 87.258.911 kg cu valoarea de 298.536.726,28 RON a rezultat că preţul unitar este de 3,42 RON/kg. Venituri obţinute din vânzarea motorinei calculate pe baza preţului mediu determinat la R. şi Q.: 314.813.708,91 RON rezultând un preţ unitar la vânzare de 3,61 RON/kg. Diferenţa între cele două preţuri unitare, 3,61 -3,42 e = 0,19 RON/kg. Practic, adaosul a fost de 19 bani. Total acciză calculată asupra întregii cantităţi de motorină, inclusiv soldul a fost de 137.340.345,55 RON. Preţul unitar fără acciză la vânzare este egal cu 314.813.708,91 - 137.340.345,55 împărţit la 87.258.911 kg rezultă un preţ mediu, dacă ar fi fără acciză şi ar fi greşit expertul, de 2,03 RON/kg. Preţul unitar de 2,03 este sub preţul de 3,45 RON/kg aferent achiziţiei de motorină de la P. şi nu poate fi real şi legal pentru că în cadrul raportului de expertiză am invocat normele legale care interzic vânzarea sub preţ.

Accizele s-au calculat astfel: cantitatea înmulţită cu euro/tonă stabilit prin lege înmulţit cu curs de schimb RON/euro şi s-a determinat acciza. Cantitatea este prezentată în anexa 2. Determinarea pagubei adusă bugetului de stat privind accizele s-a făcut astfel: din total acciză determinată ca fiind datorată s-a scăzut acciza deja plătită pentru CLG,şi CLN. În ceea ce priveşte impozitul pe profit: s-au înmulţit cantităţile de motorină cu preţul mediu la motorină euro/kg. Din total venituri obţinute prin această formulă, au fost scăzute veniturile înregistrate în conturile 701 şi 707 aferente CLG şi CLN. Aceste venituri au fost reîntregite cu valoarea ţiţeiului şi valoarea transportului la ţiţei, înregistrate în conturile de cheltuieli. Apoi s-au corectat cu influenţele asupra contului 121, al soldului contului 711 şi a rezultat total venituri reîntregite, iar aceste venituri reîntregite s-au înmulţit cu cota impozit pe profit.

- cu privire la modul de calcul al impozitului pe venit şi TVA cu referire la acciză:

a) veniturile obţinute din vânzarea motorinei euro 5 de O., rulajul lunar plus veniturile obţinute aferente soldului plus veniturile obţinute aferente cantităţii înscrise în două avize de expediţie din 19 iunie 2012, care nu au fost înregistrate în contabilitatea O. s-a înmulţit cu procentul de 24%.

b) acciza pentru motorina vândută lunar plus acciza pentru motorina la sol plus acciza pentru motorina înscrisă în cele două avize de expediţie s-a înmulţit cu 24%.

c) s-a anulat TVA înregistrat ca deductibil aferent ţiţei brut şi transport ţiţei înregistrat în contabilitate. pasul 4: suma TVA-urilor stabilite anterior, din care s-a scăzut TVA colectat înregistrat în contabilitate pentru aşa zisele vânzări de CLG.

Expertul a arătat şi că în cadrul facturilor emise de O. sunt două poziţii: cantitate ori preţ unitar şi acciza aferentă. Această acciză s-a plătit către bugetul de stat şi atunci din total acciză datorată, determinată de expertiză, am scăzut ceea ce deja era plătit. Acciza viza atât CLG, cât şi CLN. Preţul la care vindea O. nu includea şi acciza pentru motorină. În facturile respective, acciza la CLG,CLN este de 13 euro. În fapt, nu există CLG. Pentru a fi fabricat CLG, CLN trebuia să existe ţiţei, care însă nu a existat. Se poate amesteca motorina cu orice altceva, tot motorină rezultă.

- cu privire la influenţa facturilor de transport pe ruta Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal SC O.) - Sibiu/Mediaş (locul de vânzare a motorinei) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA: la dosarul cauzei au existat mai multe facturi de transport centralizate în cadrul anexei 132 (indicarea furnizorului şi către cine a fost facturat). BB. a facturat către O. transport motorină în valoarea de 4.378.143,20 şi a facturat pentru transport ţiţei brut 3.255.543,86. O. a plătit către BB. suma de 9.549.982,45 RON. Transportul de ţiţei nu a fost realizat deoarece nu a existat ţiţeiul achiziţionat, rezultând astfel că s-a plătit în plus 5.171.839,25 RON. În cadrul calculelor, am considerat transportul de ţiţei valoare de bază ca şi cheltuială nedeductibilă (pe care am adăugat-o la paguba adusă bugetului privind Tva). Transportul de motorină a fost considerat integral deductibil, pentru că motorina a fost certă, ea s-a deplasat între CCCCC. şi antrepozit.

- cu privire la influenţa facturilor de transport pe ruta CCCCC. (loc de încărcare) - Nicolae Bălcescu (antrepozit fiscal - loc de descărcare) asupra concluziilor expertizei, cu privire la modul de calcul al TVA:

În relaţia BB. - Q. totalul facturat a fost de 256.680 RON, iar Q. a plătit 1.746.100 RON. Transportul pe ruta Constanţa - Mediaş putea fi inclus în preţul unitar de vânzare al societăţii Q. către clienţii săi. Nu afectează preţul mediu unitar calculat strict pe baza achiziţiei de motorină de Q. şi R. de la societăţile fantomă. Sunt două relaţii total diferite.

Referitor la acciză, şi la întrebarea dacă a mai fost plătită de către o altă societate fantomă către bugetul de stat, în afară de O., expertul BBBBB. a arătat că Z., Y., AA., GGGGG. şi HHHHH. nu au contabilitate ( ...) la dosarul penal nu s-a găsit această contabilitate, iar din conturile bancare ale acestor societăţi a rezultat că nu s-a plătit nimic la bugetul de stat sub formă de acciză.

- cu privire la influenţa cantităţilor de motorină livrate en gros către societăţile comerciale Q. şi R. de la QQQQQQQQQQQQQQQ., PPPPPP. asupra concluziilor expertizei:

De la CCCCC. în cadrul avizelor de expediţie se prezintă cantităţile calculate ţinând cont de trei unităţi de măsură: kg, litri la T grade Celsius, litri la 15 grade Celsius. Cantitatea de motorină intrată în litri la T grade C este în relaţia cu Q. şi R. şi atunci totalul generat cantitate de motorină intrată la O. în litri la T grade C este de 104.694.796,77 litri la T grade C. Total cantitate de motorină în litri la T grade C care ajunge la R. şi Q.: 89.342.267,29. Rezultă o diferenţă de cantitate la T grade C de 15.352.529,48.

Livrările de la PPPPPP. şi QQQQQQQQQQQQQQQ. nu au influenţat concluziile expertizei cu privire la Q. şi R. deoarece nu au fost luate în calcul. Nu au fost desfăşurate în nicio anexă ale acelei lucrări, respectiv expertiză. Expertul a făcut vorbire în expertiză strict despre relaţia dintre R. şi Q., societăţile fantomă şi O. Acestea au fost şi obiectivele expertizei.

Analizând plăţile, raportat la acea cantitate care nu s-a găsit de 15 milioane litri la T grade C, rezultă că Q. a plătit direct sau prin intermediul altor societăţi conturilor fantomă în plus 263.722,82 RON raportat strict la valoarea facturilor de intrare (o plată în plus). De asemenea, a mai plătit direct sau în alte conturi ale societăţilor fantomă, dar fără facturi x RON. R. a plătit în plus faţă de facturat x RON, rezultând că cele două societăţi au plătit în plus faţă de facturat x RON. Pe de o parte, există cantitatea de 15 milioane de litri la T grade C, care nu a putut fi detectată către cine s-a îndreptat, iar pe de altă parte este suma de 20 milioane, care s-a plătit în plus de cele două societăţi R. şi Q. Paguba datorată bugetului de stat privind accize, impozit pe profit şi TVA s-a făcut pentru întreaga cantitate de motorină intrată în patrimoniul O. de la P. Deci în paguba totală este şi paguba pentru cele 15 milioane litri la T grade C.

Ministerul de finanţe s-a constituit parte civilă în procesul penal cu prejudiciul determinată în cadrul expertizei contabile. De asemenea, această pagubă, în cadrul suplimentului de expertiză a fost confirmată şi de către expertul parte EEEEE.

De asemenea expertul BBBBB. arată că facturile emise de societăţile fantomă către R. şi Q. care descriu cantităţile de combustibil. De asemenea, din anexa nr. 6 a expertizei contabile, în care sunt centralizate toate transferurile bancare tip suveică, făcându-se o sinteză, rezultă că în conturile bancare au intrat bani de la Q. şi R., iar aceşti bani s-au transferat prin rostogolire dintr-un cont în altul al societăţilor fantomă, până au ajuns la O. şi P. De la P. sumele au fost transferate în Dubai (13.212.000 dolari) ridicat în total în numerar din aceste societăţi fantomă pe tot circuitul şi dincolo de P. (S. şi T.) 121.895.415 RON. Deci, practic cantitatea de motorină se aprovizionează de la P. şi se scoate din gestiune sub forma unui proces de producţie fictiv (adăugarea ţiţeiului şi transformarea în CLG, CLN) şi ajung la sfârşit ca societăţile fantomă să fac tureze motorină către Q. şi R. Impozitul pe profit este prezentat în detaliu în anexa nr. 2 la raportul de expertiză, alături de formulele de calcul.

Problema societăţilor comerciale FFFFF. şi KKKKK. este prezentată în detaliu între paginile 111 - 119 din raportul de expertiză, la care se arată circuitul motorinei la aceste societăţi, de unde se aprovizionează. [prezentare în paralel pentru a se vedea (...) un circuit corect]. La paginile 166-167, se arată că pentru fiecare operaţiune corectă (transport) există câte un raport de încercare distinct, cu număr cod eşantion unic

Expertul BBBBB. a mai arătat că paguba stabilită în cadrul raportului de expertiză a fost agreată şi de expertul parte EEEEE. în cadrul suplimentului de expertiză.

În ceea ce priveşte suma de 13 milioane dolari, transferată în Dubai în urma contractului de consultanţă încheiat cu OOOOO. şi P., expertul BBBBB. a arătat că reprezenta scoaterea banilor din ţară urmare a unui fenomen ilegal şi că a luat în calcul, l-a determinarea acesteia, partea care nu a intrat în calculul impozitului pe profit iniţial (costul motorinei a fost deja dedus în cadrul contabilităţii în contul 601). Suma de 13 milioane dolari reprezintă mai mult decât profitul la care s-a făcut referire anterior, deoarece include nu numai înregistrările din contabilitate, ci este o rezultantă a tranzacţiilor ilegale. Totodată expertul a arătat că acestea sunt sume care în loc să fie plătite bugetului de stat pe de o parte s-au transferat în Dubai şi o parte s-au ridicat în numerar.

În cadrul audierii expertului BBBBB., avocatul lui M. a solicitat clarificări cu privire la documentele în baza cărora s-a făcut expertiza, iar expertul a arătat că pentru societăţile comerciale care nu au depus bilanţuri contabile au existat rulajele de cont, conturile bancare puse la dispoziţie de către băncile unde conturile erau deschise. Toate documentele probatorii avute în vedere sunt prezentate în detaliu în cadrul anexelor la raportul de expertiză.

Totodată expertul a arătat că din tot acest fenomen economic şi simularea procesului de producţie, practic s-au obţinut acciza care nu a fost plătită, respectiv diferenţa de acciză care nu a fost plătită la bugetul de stat, au obţinut impozitul pe profit care nu a fost plătit la bugetul de stat şi diferenţa de TVA.

Pentru a răspunde apărării inculpatului J. şi R., expertul a arătat că în speţa de faţă, practic acciza devine exigibilă în momentul în care cantitatea de marfă este vândută, motorina este vândută către clienţi şi nu intră în procesul de producţie. O. s-a aprovizionat în regim suspensiv de acciză în momentul în care motorina nu a fost supusă procesului de producţie, trebuia să calculeze acciza corectă şi să o vireze bugetului de stat. În situaţia de faţă, O. în facturile întocmite pentru CLG şi CLN a calculat în primul rând cantitatea de combustibil cu preţ unitar, iar în al doilea rând era cantitatea ori preţul accizei. Aici este circuitul pe baza accizei cumulate din aceste facturi s-au făcut plăţile către bugetul de stat. În relaţia cu R., Z. şi AA. au introdus în factură numai cantitatea de motorină înmulţită cu preţul unitar. În condiţiile în care O. ar fi facturat motorina direct către R. (ieşea din regimul suspensiv) atunci obligatoriu trebuia să emită facturile cu cele două poziţii, cu acciza calculată corect, cum a făcut în relaţia pentru CLG şi CLN. ( ...) Normal că preţul total includea şi acciza, pentru că într-un circuit normal AA. trebuia să se aprovizioneze de la O. Î: vă menţineţi concluziile în ceea ce priveşte metoda comparativă folosită în exemplul de circuit în care este societatea NNNNNN.? R: îmi menţin în integralitate raportul de expertiză, inclusiv anexele.

În ceea ce priveşte criticile şi obiecţiunile formulate de apărarea inc. O. instanţa constată că răspunsul expertului exclude o eroare sau o greşeală în modul de redactare a expertizei: Apărător O.: dacă taxele se constituie şi sunt scadente înainte de termenul de depunere al declaraţiilor? R: în cadrul raportului de expertiză, nu m-am referit la termenele de depunere ale declaraţiilor. Impozitele se constituie şi sunt scadente odată cu depunerea declaraţiilor. Î: ce curs de schimb a folosit pentru calculul accizei, respectiv dacă este la data tranzacţiei sau lunar? R: la rândul 63 din anexa 2 prezint cursul de schimb leu/euro care este de 4,2655, valabil pe întreg anul 2011, luat în calcul la determinarea accizei şi cursul valabil pentru perioada ianuarie - iulie 2012.

În ceea ce priveşte Raportul de expertiză întocmit de expertul GGGGGGGGGGGGG., acesta a ajuns la concluzia că valoarea pagubei în dauna bugetului de stat constând în valoarea accizelor la produsul motorină Euro 5 TVA, impozit pe profit, ţinându-se cont de toate denaturările constatate prin răspunsurile formulate la întrebările din faza de urmărire penală/cercetarea judecătorească? Instanţa constată următoarele aspecte decurgând din raportul de expertiză întocmit de expertul GGGGGGGGGGGGG.:

a) în vederea stabilirii influenţelor respectiv denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatului exerciţiului elementelor de activ şi de pasiv au fost întocmite anexele nr. 1 - 5.

b) valoarea prejudiciilor este sintetizată după cum urmează: prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin infracţiunile din cauza de faţă este de 243.551.373,6 RON şi este format din:

- sumele datorate de O. şi anume 131.360.917,09 RON valoarea accizelor în cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat, 1.908.103,30 RON valoarea impozitului pe profit în cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat, 109.373.185,05 valoarea Tva în cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat;

- sumele datorate de P., şi anume 811.805,26 RON impozit pe profit suplimentar în cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat:

- sumele datorate de GGGGG., Y., DD., S., T. şi U. de 97.362,36 RON.

Expertul a stabilit că în cazul SC O. SRL (anexa 1). inculpaţii au iniţiat un amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente unei importante cantităţi de motorină, comercializate pe piaţa internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăţi comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse. Prin acest mecanism s-a ascuns natura reală a activităţilor comerciale desfăşurate, împiedicând stabilirea sursei impozabile, achitând o sumă mult mai mică pe accize şi TVA. în anexa nr. 1 expertiza a stabilit sumele datorate bugetului de stat sub formă de prejudicii.

În ceea ce priveşte GGGGG.-Y.-DD.-S.-T.-U. (ridicare numerar nelegal şi comisioane bancare aferente numerarului anexa 2 şi 3), expertul a stabilit că prejudiciul adus statului ca urmare a comisioanelor aferente retragerilor de numerar este de 97.362,36 RON

În ceea ce priveşte P., expertul a stabilit că facturi nelegale (anexa 4 şi 5), au fost înregistrate în contabilitate, o parte în contul 471 şi au fost trecute pe cheltuieli în mod treptat în conturile 628 - Cheltuieli cu servicii executate de terţi şi 622 - Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile, iar factura din 6 iunie 2011 s-a înregistrat direct în contul 622. Facturile nu pot fi luate în considerare datorită faptului că ele nu au documente justificative care să dovedească prestarea serviciilor aşa cum prevede art. 21 pct. (4), lit. m) din Codul fiscal coroborat cu pct. 48 din Normele Metodologice conducă la un cuantum de 811,805.26 RON? Instanţa constată că opiniile separate depuse în cauză au ca premisă o altă situaţie de fapt decât cea decurgând din probe, astfel că instanţa va avea în vedere doar concluziile care sunt consecvente probele administrate. Referitor la concluziile consecvente probelor administrate, faptul că două expertize au ajuns la aceleaşi concluzii decurgând din identificarea sumelor datorate ca taxe şi impozite nu este de natură să ridice suspiciuni cu privire la imparţialitatea experţilor. Calculul taxelor şi impozitelor este rezultatul aplicării unor formule matematice astfel încât coerenţa concluziilor a două expertize indică faptul că formulele au fost aplicate corect.

Potrivit raportului de expertiză administrat în cursul cercetării judecătoreşti, ale cărui concluzii instanţa le însuşeşte ca fiind în concordanţă celelalte probe, respectiv cu suplimentul la raportul de expertiză administrat în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond şi audierea expertului în cadrul cercetării judecătoreşti în apel, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin infracţiunile din cauza de faţă este de 243.551.373,6 RON şi este format din:

- sumele datorate de P., şi anume 811.805,26 RON impozit pe profit suplimentar în cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat:

- sumele datorate de GGGGG., Y., DD., S., T. şi U. de 97.362,36 RON.

Totodată instanţa va constata că bunurile sechestrate prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 27 septembrie 2012 - respectiv prin instituirea unui sechestru asigurător asupra cantităţii de 1.887.509 Kg. motorină aparţinând SC P. SRL au fost valorificate conform Ordonanţei de valorificare a bunurilor mobile sechestrate nr. 54/P/2012 din 27 martie 2014, aşa încât sechestrul poartă asupra sumei de bani reprezentând contravaloarea bunurilor, depusă în contul bancar x deţinut de SC P. SRL (CUI x) la RRRRRRR. SA.

Din suma cu care a fost prejudiciat statul 243.551.373,06 RON instanţa constată că o parte a fost trimisă în afara ţării de către D. şi P. pentru a fi folosită de B., astfel încât suma respectivă va fi adusă la bugetul de stat prin confiscare de la cel în folosul căruia a fost dată, respectiv B.

Valoarea în RON a acestei sume pentru a putea fi scăzută din suma totală de 243.551.373,06 RON a fost stabilită de expertiză prin raportare la înregistrările contabile de la data faptelor. În ceea ce priveşte sumele transferate de P. către OOOOO. în anul 2011, conform expertizei întocmite în cauză, dosar urmărire penală, valoarea plătită în dolari în anul 2011 începând cu luna iunie a fost de 4.178.000 dolari, (echivalent a 13.123.670 RON), iar în ceea ce priveşte anul 2012 pentru perioada la care se referă acuzaţia, totalul este 9.034.000, valoare plătită în dolari şi înregistrată în contabilitate în RON, la un cuantum de 21.280.834,10 RON, ceea ce, conform expertizei, presupune un total general în dolari a valorii plătite de P. către OOOOO., şi respectiv transferată în Dubai, 13.212.000 dolari, valoare înregistrată în contabilitate de 34.404.504,10 RON.

În consecinţă prejudiciul va fi de 209.146.958,96 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii, care urmează a fi achitată prin obligarea în solidar a inculpaţilor din prezenta cauză.

Faţă de cele ce preced, de cauzarea acestui prejudiciu, conform răspunderii civile delictuale solidare (art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ.), se fac responsabili toţi inculpaţii persoane fizice şi juridice în sarcina cărora a fost reţinută comiterea infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat şi evaziune fiscală (în forma coautoratului sau a complicităţii).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x din 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de inculpaţii B., C., G., K., L., N., H., HH., D., F., E., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL - prin lichidator judiciar II.

Va extinde efectele apelului cu privire la inculpatele persoane juridice: SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

I. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpata C. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va constata că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv de la 18 martie 2014 până la 6 mai 2014, de la 7 mai 2014 până la 25 iunie 2014, după care s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu, de la 26 iunie 2014 până la 11 iulie 2014.

II. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul K. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul K. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul L. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul L. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul N. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul N. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul N. pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

V. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 2 (doi) ani, şi va dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen., va deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 18 martie 2014 până la 14 mai 2014, de la 15 mai 2014 până la 27 noiembrie 2015, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 28 noiembrie 2015 la 13 septembrie 2016.

VI. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale aplicate inculpatului G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, va deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 9 iulie 2012 până la 3 noiembrie 2012.

VII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul H. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul H. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale aplicate inculpatului H., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

VIII. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 va aplica inculpatului B. măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 13.212.000 USD, în echivalent în RON la data punerii în executare a măsurii.

IX. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligă, în solidar, pe inculpaţii B., HH., F., D., E., G., H., I., J., M. şi A. şi pe inculpatele persoane juridice SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, prin lichidator judiciar II., SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL la plata către partea civilă a sumei de 209.146.958,96 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Va constata că bunurile sechestrate prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 27 septembrie 2012 - respectiv prin instituirea unui sechestru asigurător asupra cantităţii de 1.887.509 Kg. motorină aparţinând SC P. SRL au fost valorificate conform Ordonanţei de valorificare a bunurilor mobile sechestrate nr. 54/P/2012 din 27 martie 2014, aşa încât sechestrul poartă asupra sumei de bani reprezentând contravaloarea bunurilor, depusă în contul bancar x deţinut de SC P. SRL (CUI x) la RRRRRRR. SA.

Va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva inculpaţilor C., K., L. şi N.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale după cum urmează:

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului L.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 31 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 8200 Euro şi 170 RON, bani găsiţi la inculpatul L. - filele x;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatei C.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 17 aprilie 2014 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei C.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului K. - filele x;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului N.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea dosarului de fond cu privire la inculpaţii C., K., L., N., vor rămâne în sarcina statului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

Va admite cererea formulată de expertul GGGGGGGGGGGGG. cu privire la plata onorariului de expert cuvenit pentru expertiza fiscală dispusă. Conform art. 273 C. proc. pen., suma de 11.400 RON - echivalentul onorariului aferent expertizei fiscale - cuvenită expertului GGGGGGGGGGGGG., se suportă din bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii HH., E., M., A., G., SC P. SRL, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC V. SRL Călăraşi, SC W. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL, în cuantum de câte 1253 RON pentru fiecare inculpat, precum şi onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M., D., N., B., C., K., L., J., I., F., H., SC R. SRL, SC FF. SRL Bacău, SC O. SRL judeţul Constanţa şi SC Q. SRL Mediaş, în sumă de câte 313 RON pentru fiecare inculpat, se vor acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiţiei, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din 9 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x din 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de inculpaţii B., C., G., K., L., N., H., HH., D., F., E., I., J., M., A., SC O. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC CC. SRL - prin lichidator judiciar II.

Extinde efectele apelului cu privire la inculpatele persoane juridice: SC P. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC GG. SRL

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

I. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpata C. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Constată că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv de la 18 martie 2014 până la 06 mai 2014, de la 07 mai 2014 până la 25 iunie 2014, după care s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu, de la 26 iunie 2014 până la 11 iulie 2014.

II. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul K. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul K. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul L. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul L. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul N. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul N. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită inculpatul N. pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 09 iulie 2012 până la 03 noiembrie 2012.

V. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, contopeşte cele două pedepse principale aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 2 (doi) ani, şi dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, dispune ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 şi la art. 399 alin. (9) C. proc. pen., deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 18 martie 2014 până la 14 mai 2014, de la 15 mai 2014 până la 27 noiembrie 2015, precum şi perioada petrecută în arest la domiciliu, de la 28 noiembrie 2015 la 13 septembrie 2016.

VI. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prevăzută de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, contopeşte cele două pedepse principale aplicate inculpatului G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 09 iulie 2012 până la 03 noiembrie 2012.

VII. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma constituirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, contopeşte cele două pedepse principale aplicate inculpatului H., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

VIII. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 aplică inculpatului B. măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 13.212.000 USD, în echivalent în RON la data punerii în executare a măsurii.

IX. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 25 C. proc. pen. şi la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 C. civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligă, în solidar, pe inculpaţii B., HH., F., D., E., G., H., I., J., M. şi A. şi pe inculpatele persoane juridice SC O. SRL judeţul Constanţa, SC P. SRL, Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, SC Q. SRL Mediaş, SC R. SRL Sibiu, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, prin lichidator judiciar II., SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL la plata către partea civilă a sumei de 209.146.958,96 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi şi penalităţi) calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Constată că bunurile sechestrate prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 27 septembrie 2012 - respectiv prin instituirea unui sechestru asigurător asupra cantităţii de 1.887.509 Kg. motorină aparţinând SC P. SRL au fost valorificate conform Ordonanţei de valorificare a bunurilor mobile sechestrate nr. 54/P/2012 din 27 martie 2014, aşa încât sechestrul poartă asupra sumei de bani reprezentând contravaloarea bunurilor, depusă în contul bancar x deţinut de SC P. SRL (CUI x) la RRRRRRR. SA.

Respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva inculpaţilor C., K., L. şi N.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale după cum urmează:

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului L.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 31 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra sumelor de 8200 Euro şi 170 RON, bani găsiţi la inculpatul L. - filele x;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatei C.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din data de 17 aprilie 2014 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei C.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului K.;

- prin Ordonanţa nr. 54/P/2012 din 23 iulie 2012 - sechestru asigurător instituit asupra bunurilor de orice natură şi a conturilor bancare aparţinând inculpatului N.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea dosarului de fond cu privire la inculpaţii C., K., L., N., rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Admite cererea formulată de expertul GGGGGGGGGGGGG. cu privire la plata onorariului de expert cuvenit pentru expertiza fiscală dispusă. Conform art. 273 C. proc. pen., suma de 11.400 RON - echivalentul onorariului aferent expertizei fiscale - cuvenită expertului GGGGGGGGGGGGG., se suportă din bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii HH., E., M., A., G., SC P. SRL, SC S. SRL Constanţa, SC T. SRL Constanţa, SC U. SRL Constanţa, SC V. SRL Călăraşi, SC W. SRL Constanţa, SC X. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC Z. SRL Bucureşti, SC AA. SRL Bucureşti, SC BB. SRL Bucureşti, SC CC. SRL Bucureşti, SC DD. SRL Bucureşti, SC EE. SRL Bucureşti şi SC GG. SRL, în cuantum de câte 1253 RON pentru fiecare inculpat, precum şi onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii M., D., N., B., C., K., L., J., I., F., H., SC R. SRL, SC FF. SRL Bacău, SC O. SRL judeţul Constanţa şi SC Q. SRL Mediaş, în sumă de câte 313 RON pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiţiei, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM

Decizia nr. 134/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Cited Case Law

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text