Drug trafficking appeal fails: revocation of pardon upheld, total sentence affirmed at 13.5 years plus 5 years’ rights deprivation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendant’s appeal against the Bucharest Court of Appeal decision, which — on the prosecution’s appeal — had revoked the pardon benefit for a prior 1.5-year sentence and ordered its remaining term to run consecutively with the 12-year sentence imposed for drug trafficking, resulting in a total of 13.5 years’ imprisonment plus 5 years’ deprivation of rights. The case involved the defendant’s sale of five doses of heroin to an undercover denouncer in February 2004, with evidence including marked banknotes and fluorescent dust traces on his hands; he was convicted of trafficking under Article 2(1) and (2) of Law No. 143/2000, with aggravating recidivism under Article 37(a) Criminal Code. The Court held that the lower courts correctly applied the sentencing criteria of Article 72 Criminal Code — considering the high social danger of the offense and the defendant’s recidivist status, unemployment, and drug use — and that the sentence served the preventive and rehabilitative purposes of Article 52 Criminal Code. The Court also deducted pretrial detention (24 hours on 3 February 2003 and preventive arrest from 19 February 2004 to 25 October 2004) and ordered the defendant to pay judicial costs, with the final conviction remaining in force as affirmed.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) C. pen, art. 39 C. pen, art. 64 C. pen, art. 72 C. pen, art. 52 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen; Drug trafficking appeal fails: revocation of pardon upheld, total sentence affirmed at 13.5 years plus 5 years’ rights deprivation: The case involved the defendant’s sale of five doses of heroin to an undercover denouncer in February 2004, with evidence including marked banknotes and fluorescent dust traces on his hands; he was convicted of trafficking under Article 2(1) and (2) of Law No. 143/2000, with aggravating recidivism under Article 37(a) Criminal Code. The Court held that the lower courts correctly applied the sentencing criteria of Article 72 Criminal Code — considering the high social danger of the offense and the defendant’s recidivist status, unemployment, and drug use — and that the sentence served the preventive and rehabilitative purposes of Article 52 Criminal Code. The Court also deducted pretrial detention (24 hours on 3 February 2003 and preventive arrest from 19 February 2004 to 25 October 2004) and ordered the defendant to pay judicial costs, with the final conviction remaining in force as affirmed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 804 din 15 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.V. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 39 C. pen., s-a contopit în pedeapsa aplicată și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 607/2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și s-a dedus prevenția de la 19 februarie 2004.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 18 februarie 2004, I.V. din București a fost contactat pentru a-i vinde droguri, de denunțătorul acoperit sub numele de G.
Inculpatul a fost surprins, după ce a schimbat o serie de bancnote însemnate că a aruncat pe fereastră numitului G. 5 doze de heroină.
La percheziție, organele de poliție au găsit printre bancnotele predate de inculpat, 2 bancnote înseriate, iar pe mâinile sale s-au depistat urme de praf galben fluorescent.
Prin decizia penală nr. 551/ A din 23 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, revocând beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 607 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, a dispus ca, restul rămas neexecutat din aceasta, să se execute pe lângă pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, în total 13 ani și 6 luni. S-a computat prevenția de la 19 februarie 2004 și reținerea de 24 ore de la 3 februarie 2003.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, personal și prin apărător, a cerut reducerea pedepsei aplicate avându-se în vedere faptul că a avut o atitudine sinceră, la urmărirea penală și în instanța de judecată.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului, se constată că prima instanță și cea de control judiciar au reținut corect situația de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport de care au stabilit corect încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat.
Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.V. de către instanța de apel, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social deosebit al faptei comise și la circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, fără ocupație, consumator de droguri.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară scopului prevăzut de art. 52 C. pen., pentru prevenirea săvârșirii unor alte asemenea fapte antisociale și educarea sa.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinită cerința motivului de recurs invocat de inculpat, iar din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din 23 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii preventive de 24 de ore din data de 3 februarie 2003 și al arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.