State aid compensation for Natura 2000 timber restrictions contingent on unissued EU-approved methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x, reclamantul A. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură la anularea adresei x/01.04.2014 raportat la anul 2013 ca fiind netemeinică şi nelegală, emisă cu exces de putere, prin care pârâtul le-a comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările sus-menţionate, cu privire la avizarea şi acordarea despăgubirilor şi dobânzilor aferente anului 2013, cu consecinţa obligării pârâtului la:

- plata sumei de 8087,04 RON reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafaţa de pădure de 31,20 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 Trascău în zona/tipul funcţional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Iezerul Trascău, cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamente silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2013,

- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 8087,04 RON, începând cu cel puţin data de 01.04.2014 - data la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care MMSC prin departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensaţiilor cuvenite,

- cu cheltuieli de judecată.

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosar la data de 2 septembrie 2014, reclamanta a precizat că solicită obligarea ambilor pârâţi la plata, în solidar, atât în ceea ce priveşte debitul de 8087,04 RON cât şi în ceea ce priveşte dobânzile, începând cu data de 19.07.2012, dată la care creanţa a devenit exigibilă conform Deciziei Comisiei Europene şi până la plata efectivă a debitului datorat (sau cel puţin de la data de 01.04.2014, data emiterii actului administrativ x).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 269 din 14 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi Fiscal s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei de răspuns x/01.04.2014.

A fost admisă acţiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul de Ape, Păduri şi Piscicultură şi, în consecinţă:

A fost anulată adresa de răspuns x/01.04.2014.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 8087,04 RON contravaloarea produselor de masă lemnoasă cu titlu de compensaţii/despăgubiri aferente anului 2013 cu dobânda legală de la data de 01.04.2014 şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi pârâţii la 2550 RON cheltuieli de judecată reclamantei.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a normelor de drept material.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurent că, în raport cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 861/2009, act normativ incident în speţă, precum şi a art. 3 din Normele metodologice aprobate H.G. nr. 861/2009 care priveşte situaţia proprietarilor de terenuri forestiere cu suprafeţe mai mici sau egale cu 30 ha, având în vedere conţinutul adresei de răspuns şi împrejurarea că reclamantul deţine în proprietate o suprafaţă de 31,20 ha teren forestier, s-a apreciat de către recurent că, în cauză, nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, întrucât, prin adresa în discuţie s-a comunicat acestuia imposibilitatea acordării compensaţiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a compensaţiilor.

Cu privire la acest aspect au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind definiţia refuzului nejustificat, în opinia recurentului, plata sumelor solicitate, în lipsa normelor metodologice, conducând la încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2000 privind finanţele publice.

Astfel, s-a susţinut că faptul că cererea reclamantului nu a fost soluţionată în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în senul Legii nr. 554/2004, răspunsul neputând fi condiţionat de soluţionarea favorabilă a cererii formulată de acesta.

De asemenea, s-a considerat de către recurentul - pârât că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor necesare acordării despăgubirii, în acest sens făcând trimitere la Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5226final/19.07.2012 cu privire la aprobarea la plată a ajutoarelor de stat pentru proprietarii privaţi din zonele sit-urilor Natura 2000, respectiv a art. 10 din această decizie cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite de beneficiarii vizaţi.

Tot cu privire la acest aspect, s-a susţinut că Normele metodologice din 22 iulie 2009 nu conţin dispoziţii referitoare la modul de calcul pentru situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b), ci doar pentru situaţiile reglementate de lit. a), c), d), e) din textul de lege respectiv şi, în raport de împrejurarea că suprafaţa totală din prezenta speţă este de 31,20 ha, în opinia sa, nu se poate aplica modul de calcul prevăzut în cazul proprietarilor de terenuri cu vegetaţie forestieră cu suprafeţe mai mici sau egale cu 30 ha.

În fine, s-a apreciat de către recurentul - pârât că solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata dobânzilor calculate este neîntemeiată, având în vedere că, în raport cu temeiul acţiunii constând în presupusul refuz nejustificat al autorităţii, nu se pot solicita despăgubiri decât cel mult de la data de la care s-a stabilit printr-o sentinţă existenţa despăgubirii şi cuantumul acesteia, până la data pronunţării sentinţei neexistând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii nu au formulat întâmpinări la recurs.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27 februarie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva sentinţei nr. 269 din 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia - secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., verificării, Înalta Curte înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta este proprietara suprafeţei de 476,44 ha, teren forestier, în baza titlului de proprietate nr. x eliberat la data de 29.04.2009; procesului de punere în posesie 33/05.11.2008 şi din această suprafaţă, 31,20 ha a fost cuprinsă în aria protejată a Sitului Natura 2000 Trascău, în zona/tipul funcţional T2, sit care este parte integrantă a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în România, aşa cum rezultă din Ordinul 1964/13.12.2007.

Odată cu constituirea siturilor Natura 2000, ca arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, a fost exclusă posibilitatea reclamantei de a mai exploata sau utiliza resursele naturale sau de a folosi terenul care a fost inclus în acest sit, fiind astfel îndreptăţită să primească compensaţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) Codul Silvic - Legea nr. 46/2008.

Se mai reţine că deşi reclamanta a formulat cerere pentru acordarea compensaţiilor aferente anului 2013, pârâţii au refuzat, pe considerentul că se pot acorda compensaţiile solicitate de reclamantă numai după primirea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012 şi după publicarea H.G. pentru aprobarea normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii.

Refuzul pârâţilor s-a materializat în adresa 15483/EGE/01.04.2014.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 sumele pentru acordarea de compensaţii reprezintă contravaloarea produselor pe care proprietarul nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, acestea se alocă de către stat anual, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Relevante pentru problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anterior menţionate - hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în condiţiile art. 521 C. proc. civ., plata compensaţiilor este condiţionată de adoptarea normelor metodologice.

În concordanţă cu considerentele Deciziei nr. 36/2015, Înalta Curte reţine că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituţiilor publice cu competenţe în domeniu, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referinţă (2013), prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 se menţionează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza celor două dispoziţii normative anterior enunţate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităţilor din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menţionează că ajutorul se aplică suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene, în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport cu cele anterior prezentate se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Ca atare, aşa cum s-a statuat de altfel şi prin Decizia nr. 36/23.09.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimat nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecinţă, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatului-reclamant având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, în raport de perioada de referinţă pentru care sunt solicitate sumele cu titlu de compensaţii, respectiv anul 2013 şi în raport de cadrul legal incident în speţă, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prematur formulată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

În altă ordine de idei, este real faptul că situaţia juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiţii suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuţie, este aptă să lezeze dreptul la compensaţii pe care îl au proprietarii suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, însă pentru aceasta partea are la îndemână un alt remediu judiciar.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

În temeiul prevederilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva sentinţei nr. 269 din 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca prematur formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2017.