Pre-maturity of administrative litigation vs. completion of prior objection: filing lawsuit before administrative authority decides objection satisfies admissibility requirement.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.09.2015, sub nr. x/2015, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 827/16.06.2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, a solicitat:

- obligarea pârâtului Ia plata sumei de 280.762,36 RON reprezentând datorii restante din cadrul proiectelor europene;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 20.179 RON reprezentând penalităţi şi dobânzi achitate nejustificat de către reclamantă la bugetul de stat ca urmare a întârzierilor la plată rezultate din culpa pârâtului;

- obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 419.412,013 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, conform algoritmului de calcul aplicat de ANAF pentru creanţele bugetare din care direct la bugetul de stat 150.115 RON pentru OPJ Iaşi şi 289.476,013 RON către reclamantă.

La termenul din 26.10.2015, reclamantul a depus o cerere completatoare a acţiunii introductive formulate în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic.

Prin încheierea din 26 octombrie 2015, Curtea de Apel, Iaşi, secţia contencios administrativ şi Fiscal a constatat că are calitatea de pârâtă în cauză şi A., întrucât prin răspunsul la întâmpinare depus de către reclamanta Oficiul Patronal Judeţean Iaşi în faţa Tribunalului Iaşi, aceasta a înţeles să îşi modifice cererea de chemare în judecată în termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., în sensul că înţelege să cheme în judecată şi această parte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 29 februarie 2016, Curtea de Apel Iaşi - secţia contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Judeţean Iaşi cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, vizând proiectul ID POSDRU/80/2.5/55896 şi, în consecinţă, a respins pentru lipsă calitate procesuală activă cererea formulată de reclamantul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi, reprezentat prin preşedinte B., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic vizând pretenţii aferente proiectului 1D POSDRU/80/2.5/55896;

- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, vizând proiectele ID POSDRU/108/2.3/G/80850 şi ID POSDRU/60/2.1/S/41286 şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, vizând pretenţii aferente proiectelor ID POSDRU/108/2.3/G/80850 şi ID POSDRU/60/2.1/S/41286;

- a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi în ceea ce priveşte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Oficiul Patronal Judeţean laşi în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul-reclamant susţine că instanţa în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în cauză nu a fost citată şi ANAF, deşi prin precizările la acţiune, depuse încă din 16.02.2015 în cadrul dosarului nr. x al Tribunalului Iaşi, a arătat că înţelege să cheme în judecată şi această autoritate care a calculat accesorii pentru întârzierile la plată şi refuză aplicarea O.U.G. nr. 50/2013 privind modul de abordare al acestei situaţii şi pe de altă parte intimatul OICNDIPT nu emite documentele necesare pentru ca ANAF să poată debloca conturile.

Se mai precizează că OICNDIPT a avut cunoştinţă de faptul că A. nu a achitat Oficiului Patronal Judeţean Iaşi cererile de rambursare corect, deoarece OPJ Iaşi a solicitat acestuia intervenţia, şi obligarea acestuia să respecte manualul beneficiarului, ghidul etc.

Beneficiind de înţelegerea auditorilor OICNDIPT, A. finalizează proiectul, încheie contractul de finanţare încasând toţi banii proiectului, inclusiv suma alocată OPJ Iaşi.

La momentul în care A. a primit banii de prefinanţare de la bugetul alocat pentru proiect, estimat la 6.000.000 RON, nu a achitat nici o sumă OPJ Iaşi.

Astfel, OICNDIPT a permis ca A. să încalce manualul beneficiarului, ghidul solicitantului pentru cererea de propunere de proiecte nr. 80, a permis ca A. să aibă restanţă la cererea de prefinanţare, situaţie nepermisă pentru un proiect care a fost finanţat din fonduri comunitare.

Se mai arată că în mod eronat instanţa a reţinut că A. era îndreptăţită să subcontracteze în temeiul art. 10 din contract, deoarece Oficiul Patronal Judeţean laşi, partener al beneficiarului nu are calitate procesuală activă în cereri vizând obligarea OI . . . . . . . . . .CNDIPT şi a Autorităţii de management POSDRU la efectuarea de plăţi, cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului.

Obligaţiile CNDIPT OIPOSDRU vizează doar certificarea operaţiunilor efectuate de beneficiar prin implementarea proiectului, a cererilor de prefinanţare, rambursare intermediară ori rambursare finală şi a rapoartelor tehnico- financiare formulate de beneficiar .

Decizie eronată, deoarece, la momentul validării cererilor de rambursare şi/sau de plată analiza se efectuează pentru fiecare partener în parte şi OPJ Iaşi nu era subcontractant al A., proiectul a fost aprobat pe baza acordului de parteneriat încheiat înaintea depunerii cererii de finanţare, pe baza expertizei OPJ Iaşi, care a co-participat cu cota de finanţare.

Se mai susţine că partenerii nu sunt echivalenţi cu subantreprizele, aceştia sunt nominalizaţi şi aprobaţi odată cu cererea de finanţare şi au drepturi egale cu aplicatul beneficiar, după cum rezultă din toate directivele europene, din manualul beneficiarului şi din ghidul programului.

În ceea ce priveşte proiectele ID 80850 şi ID 41286, recurentul consideră că eronat instanţa a decis că este beneficiarul "Proiectului ID POSDRU/108/2.3/G/80850 Calificări moderne pe o piaţă transnaţională a muncii", contractul de finanţare semnat având nr. 14012/14.12.2011 şi că pretenţiile sale decurgând din pretinsul refuz al pârâtului de a-i rezolva favorabil, în cadrul proiectului, cererea de plată nr. 4, nu pot fi valorificate prin acţiune directă în contencios administrativ.

De asemenea, se mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că recurentul a uzitat de calea contestaţiei, ca procedură prealabilă instituită atât de O.U.G. nr. 66/2011, dar şi de art. 7 din legea nr. 554/2004, dar nu a aşteptat soluţionarea acesteia-intervenită la data de 10.02.2015, promovând acţiunea în contencios administrativ la data de 22.01.2015.

Recurentul mai arată că în mod greşit instanţa, prin încheierea de şedinţă din 15.02.2016, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a constatat decăderea din dreptul de a îşi modifica acţiunea, în privinţa chemării în judecată în calitate de pârât şi a ANAF, deşi a înţeles să cheme în judecată şi ANAF-ul încă din data de 16.02.2015 în cadrul dosarului nr. x de la Tribunalul Iaşi.

Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate cu privire la lipsa calităţii procesuale active a CNDIPT şi a A., întrucât, cu privire la proiectul ID 55890, intimata este parte în raportul juridic de drept material dedus judecăţii, iar pe de altă parte acţiunea formulată are mai multe petite, urmărindu-se acele proiecte în care reclamanta are calitate de beneficiar-partener.

Pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât, în calitate de beneficiar, şi-a îndeplinit toate obligaţiile faţă de partener. Or, nerespectarea de către partener a regulilor şi condiţiilor pentru validarea cheltuielilor şi rambursarea acestora nu poate fi argument pertinent pentru susţinerea acţiunii.

De asemenea, Intimatul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2018, recursul a fost admis în principiu.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, doar în ceea ce priveşte respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia necompetenţei

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Judeţean Iaşi şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, opinie neîmpărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Oficiul Patronal Judeţean Iaşi în privinţa cererii formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

În mod temeinic s-a constatat că în cadrul proiectului ID POSDRU/80/2.5/55896, acesta nu a avut calitatea de beneficiar, ci doar de partener la beneficiarului A. de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor Timişoara.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în urma semnării contractului de finanţare nr. x între CNDIPT - OIPOSDRU şi A., plăţile cu titlu de finanţare nerambursabilă fiind efectuate către beneficiar, iar nu către partenerii cu care aceasta din urmă era îndreptăţită să subcontracteze în temeiul art. 10 din contract, recurentul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi, partener al beneficiarului proiectului, nu are calitate procesuală activă în cereri vizând obligarea Organismului Intermediar POSDRU şi a Autorităţii de management POSDRU la efectuarea de plăţi, cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului.

Obligaţiile CNDIPT-OIPOSDRU vizează doar clarificarea operaţiunilor efectuate de beneficiar pentru implementarea proiectului, a cererilor de prefinanţare, rambursare intermediară ori rambursare finală şi a rapoartelor tehnico-financiare formulate de beneficiar.

În ceea ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta A. de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor Timişoara, Înalta Curte constată că recurentul îşi fundamentează pretenţiile în contradictoriu cu A. de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor Timişoara pe împrejurarea că A., în calitate de beneficiar al proiectului ID POSDRU/80/2.5/55896 şi semnatară a contractului de finanţare nerambursabilă nr. E 5971/20.07.2010 încheiat cu CNDIPT - OIPOSDRU care nu a acţionat cu bună-credinţă faţă de partenerul său.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială revenind tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii

Înalta Curte reţine că soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speţă, erau aplicabile prevederile atât din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte procedura contestaţiei ca procedură prealabilă cât şi dispoziţiile generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, prin art. 7 alin. (1), condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Inadmisibilitatea constatată prin dispozitivul sentinţei a fost justificată/motivată de instanţă cu argumente vizând momentul formulării cererii de chemare în judecată, reţinându-se că aceasta ar fi fost introdusă/promovată în cauză mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia.

Rezultă că prima instanţa nu a făcut distincţie între prematuritatea şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, doctrina şi jurisprudenţa în materie deosebind între cele două tipuri de soluţii, prematuritatea referindu-se la formularea acţiunii înainte de soluţionarea plângerii prealabile, când nu s-a născut încă dreptul material la acţiune, iar inadmisibilitatea intervenind ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii, în situaţia în care nu a avut loc sesizarea autorităţii publice emitente.

În speţă, din întreaga argumentaţie a instanţei rezultă în mod evident că soluţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a fost pronunţată, nu pentru neîndeplinirea/lipsa plângerii prealabile administrative, ci ca urmare a sesizării instanţei mai înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ să fi soluţionat contestaţia formulată care a intervenit ulterior la data de 10.02.2015 (CNDIPT OI/2468).

Spre deosebire de prima instanţa, Înalta Curte arătă că, în accepţiunea textelor de lege enunţate, necesar şi obligatoriu pentru sesizarea instanţei este numai îndeplinirea procedurii prealabile administrative, nicidecum finalizarea acesteia printr-o decizie de admitere sau respingere a contestaţiei/plângerii prealabile, în condiţiile în care ceea ce se supune controlului de legalitate şi cenzurii instanţei de judecata este actul administrativ în sine, nu răspunsul autorităţii emitente în procedura plângerii prealabile.

Înalta Curte constată că în mod greşit s-a procedat la respingerea acţiunii recurentului-reclamant fără o examinare pe fond a litigiului, cererea de chemare în judecată promovată în cauză nefiind inadmisibilă din perspectiva rolului activ al judecătorului care trebuia să analizeze valoarea probatorie a notificărilor, somaţiilor şi expertizei de reevaluare şi semnificaţia demersurilor întreprinse de reclamant.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 496 C. proc. civ.. recursul se va admite, sentinţa atacată se va casa şi se va trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere toate susţinerile şi apărările părţilor, urmând să analizeze acţiunea reclamantului în raport de situaţia factuală existentă în cauză şi în raport de probele ce vor fi administrate.

1. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinând dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte soluţiile date excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Oficiul Patronal Judeţean Iaşi împotriva sentinţei nr. 38 din 29 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte soluţiile date excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.