Contractual succession alone insufficient to establish passive standing; reimbursement dispute remanded for proper party determination.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale -Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, plângere împotriva refuzului pârâtului de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x şi înregistrată la OPOSDRUM sub nr. X/23.12.2014 împotriva deciziei de respingere a Cererii de rambursare nr. 4, solicitând obligarea acesteia să soluţioneze contestaţie formulată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 435/2015 din 2 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii invocate de pârât, ca fiind nefondate, şi a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., astfel cum a fost modificată şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia înregistrată sub nr. x la OIPOSDRU.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 435/2015 din 2 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, criticând ca netemeinică şi nelegală hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, în principal, admiterea excepţiilor invocate, iar, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se arată că s-a solicitat instanţei să oblige pârâta să procedeze la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze contestaţia formulată de aceasta împotriva modalităţii de soluţionare a Cererii de rambursare nr. 4, înregistrată la Ol POSDRU-MEN sub nr. x/27.06.2014.

De asemenea, recurentul arată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite, iar din cererea de chemare în judecată, precum şi din documentele anexate acesteia, rezultă că reclamanta invocă nesoluţionarea unei contestaţii adresate Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice .

Recurentul mai arată că s- a susţinut în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că a formulat contestaţie introdusă la Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, astfel că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că aceasta ar putea fi soluţionată de către Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de ordonator de credite.

În opinia recurentului, în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Fondurilor Europene, apreciind că acesta are calitate procesuală, motivat de faptul că împreună cu intimata-reclamantă au semnat contractul de finanţare nr. x şi datorită faptului că pârâtul s-a subrogat în drepturile Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii, arată că, în cuprinsul apărărilor formulate în prima fază procesuală, a susţinut această excepţie faţă de lipsa procedurii prealabile cu apelantul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.

Recurentul arată că instanţa a apreciat că, având în vedere că nu s-a răspuns la contestaţia formulată de reclamantă împotriva Cererii de rambursare nr. 4, în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, aceasta în mod legal s-a adresat instanţei de judecată, fapt pentru care a respins excepţia ca fiind nefondată.

Instanţa a motivat respingerea acestei excepţii prin raportare la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, interpretând în mod corect prevederile acestui text legal în sensul că, lipsa răspunsului la contestaţia formulată de reclamantă, îi este conferit acesteia dreptul de a se adresa instanţei de judecată.

Se mai susţine că, deşi instanţa a reţinut în cuprinsul hotărârii pronunţate că intimata-reclamantă a depus şi înregistrat contestaţia împotriva modalităţii de soluţionare a cererii de rambursare nr. 4 la Organismul Intermediar, aceasta în mod greşit a obligat Ministerul Fondurilor Europene să soluţioneze contestaţia depusă la altă instituţie.

În completarea criticilor aduse cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de judecată la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurenta mai susţine faptul că, apelantul-pârât nu a fost învestit niciun moment cu soluţionarea contestaţiei depusă la Organismul Intermediar, fapt pentru care acesta nici nu avea cum să procedeze la analiza criticilor aduse de intimata-reclamantă cu privire la modalitatea de procesare a Cererii de rambursare nr. 4.

Mai arată că, deşi intimata-reclamantă a depus în susţinerea cererii de chemare în judecată documente din care rezultă în mod evident faptul că Scrisoarea Standard de Informare a fost emisă de către Organismul Intermediar, cât şi faptul că Organismul Intermediar a înregistrat contestaţia formulată, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că apelantul-pârât Ministerul Fondurilor Europene este instituţia abilitată să soluţioneze contestaţia înregistrată sub nr. x

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în principal, ca inadmisibil, întrucât motivele indicate în cererea de recurs nu sunt nelegale aşa cum prevăd dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat şi nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2018, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de recurs a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei recurente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat instanţei de judecată să oblige pârâta să procedeze la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze contestaţia formulată de aceasta împotriva Deciziei Ol POSDRU-MEN de respingere a Cererii de rambursare nr. 4, înregistrată la Ol POSDRU-MEN sub nr. x/27.06.2014.

Conform art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice s-au creat între reclamantă şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial,,Dezvoltarea Resurselor Umane" MEN(actual MECS).

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale «începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene preia activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" de la Ministerul Economiei şi pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" de la Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit art. 3 din acelaşi act normativ prevede că, «începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie in drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele in care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice", şi, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", sunt părţi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora».

Potrivit art. V din O.U.G. nr. 107/11.12.2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrate din România, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaţionali şi în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, se realizează prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice.

Din coroborarea dispoziţiilor legale redate anterior rezultă că, Ministerul Fondurilor Europene va fi reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în baza mandatului legal stabilit prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 şi, respectiv, prin O.U.G. nr. 107/2013.

Înalta Curte constată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite în prezenta cauză, iar din cererea de chemare în judecată, precum şi din documentele anexate acesteia, rezultă că reclamanta invocă nesoluţionarea unei contestaţii adresate Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice .

Prima instanţă, pentru a respinge excepţia invocată de Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, privind lipsa propriei calităţi procesuale pasive, a reţinut că acesta, având în vedere şi succesiunea legilor, era parte în contractul de finanţare nr. x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile, observând totodată că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie Scrisoarea Standard de informare prin care reclamanta a fost informată că cererea sa de rambursare nr. 4 din data de 27.06.2014 a fost respinsă.

În drept, prima instanţă a reţinut incidenţa art. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 9/2014, începând cu data de 01.03.2014, Ministerul Fondurilor Europene se substituie în drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoale în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de Management pentru Programul operaţional sectorial " Creşterea competitivităţii economice şi, respectiv, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru programul Operaţional sectorial " Dezvoltarea resurselor umane", sunt părţi, inclusiv în litigiile eferente activităţii acestora.

Examinând criticile recurente pârâte, Înalta Curte constată că justificarea calităţii procesuale a Ministerului Fondurilor Europene prin prisma calităţii de parte contractantă în finanţare nr. x şi faţă de subrogarea în drepturile Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru programul Operaţional sectorial " Dezvoltarea resurselor umane" ce decurg din contractul încheiat nu este fundamentată pe o analiză temeinică a circumstanţelor de fapt şi de drept incidente în cauză.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau datorită refuzului nejustificat de a i se răspunde, şi autoritatea publică în cauză, nefiind necesar ca autoritatea să aibă personalitate juridică pentru a beneficia de capacitate sau calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit Contractului X în pag. 2 a acestuia în Capitolul "Delegare de funcţii " la pct. 1 se menţionează că, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 " cu modificările şi completările ulterioare, AMPOSDRU (care este o direcţie în cadrul ministerului pârât) a delegat o parte dintre competentele, atribuţiile, angajamentele, obligaţiile şi/sau drepturile sale prevăzute de acest contract către Organismul Intermediar pentru Programul Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane", denumit OIPOSDRU- delegat.

De asemenea, în finalul acestui capitol (pag. 3 contract), se prevede c: " în considerarea acestei delegări de funcţii dintre AMPOSDRU şi OIPOSDRU delegat, OPOSDRU delegat va exercita o parte din atribuţiile, competentele, drepturile şi obligaţiile sau angajamentele prevăzute în prezentul contract, care au legătura cu modificarea contractului, rezilierea contractului, monitorizarea şi derularea Contractului".

În acest context Înalta Curte observă că reclamanta a transmis către OIPOSDRU atât Cererea de Rambursare nr. 4 cât şi Contestaţia împotriva deciziei de respingere a cererii de rambursare comunicată de OIPOSDRU prin Scrisoarea Standard de Informare din 18.12.2014 (anexata la dosarul cauzei), acest organism fiind abilitat prin delegarea de funcţii să se ocupe de monitorizarea şi derularea contractului, aceste cereri vizând tocmai derularea contractului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod greşit a stabilit prima instanţă că Ministerul Fondurilor Europene are calitate procesuală pasivă fără a analiza în acest sens părţile şi obiectul raportului administrativ litigios. Astfel, se impunea să stabilească dacă pârâta are calitate de autoritate publică emitentă în virtutea subrogaţiei legale care a avut loc în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 9/201, având în vedere şi partajarea atribuţiilor între autorităţile de management şi organismele intermediare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 60 şi 61 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, art. 125 din Regulamentul nr. 1303/2013, sau dimpotrivă, această calitate îi revine organismul intermediar, în virtutea funcţiilor delegate în temeiul Ordinului nr. 600/2008 a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, respectiv a acordurile de delegare emise în temeiul acestuia, în ipoteza în care aceste acorduri îşi produc în continuare efectele.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 496 Cod procedură civilă, recursul se va admite, sentinţa atacată se va casa şi se va trimite spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere toate susţinerile şi apărările părţilor, urmând să analizeze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin prisma consideratelor avute în vedere de instanţa de recurs.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 435 din 02 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.