Retrocession claim barred by prior restitution under land law despite missing title

Asupra cauzei de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2015, reclamanta Parohia Măneciu Pământeni a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 3383/27.05.2015, emisă de pârâtă şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă Cererea sa de retrocedare nr. x cu privire la imobilul-teren în suprafaţă de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Silişte", din comuna Măneciu, judeţul Prahova.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 261 din 02.12.2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 261 din 02.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Măneciu Pământeni, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3383/27.05.2015 şi emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de retrocedare nr. x formulată cu privire la imobilul - teren în suprafaţă de 9310 m.p. situat în satul Mâneciu Pământeni, punctul "în Silişte" comuna Mâneciu, judeţul Prahova invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 3383/27.05.2015, Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare formulată de Parohia Mâneciu Pământeni ca rămasă fără obiect, reţinând că prin Hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei Judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere a fost validată reconstituire dreptului de proprietate Parohiei Adormirea Maicii Domnului Mâneciu Pământeni pentru suprafaţa de 2,87 ha teren agricol.

A mai constatat că pentru terenul în suprafaţă de 9310 m.p. situat în satul Mâneciu Pământeni, punctul "în Silişte"comuna Mâneciu, judeţul Prahova, Comisia Locală a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul Valea Mare, sat Mâneciu comuna Mâneciu, jud. Prahova, propunere ce a fost acceptată de Parohia Adormirea Maicii Domnului Mâneciu Pământeni.

Faţă de această situaţie, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat că se impune respingerea cererii de retrocedare.

Consideră că argumentele reţinute sunt criticabile, pentru următoarele motive:

Validarea reconstituirii dreptului de proprietate a Parohiei Adormirea Maicii, Domnului Mâneciu Pământeni, dispusă prin Hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei Judeţean Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricol şi a celor forestiere, nu constituie titlu de proprietate, astfel cum ar fi decizia emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Această validare conferă parohiei un drept virtual nematerializat, cât timp această validare presupune ulterior şi acceptarea sau nu unui anumit amplasament.

Numai un titlu de proprietate sau o decizie (emisă de Comisia Specială a Retrocedare) sunt constitutive de drepturi şi permit unităţii de cult să dispună de bunul său cu drepturi depline şi să se angajeze în acte juridice (de exemplu un act translativ de proprietate, care în baza unei simple validări nu s-ar putea realiza).

Aşadar, întrucât în realitate nu există un titlu de proprietate, nu se poate aprecia că cererea de retrocedare a parohiei a rămas fără obiect. Este de reţinut faptul că prin Decizia nr. 3383/27.05.2015, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, nu se contestă existenţa dreptului la retrocedare, ci se apreciază că imobilul teren a fost retrocedat printr-o altă prevedere legală, ceea ce nu este adevărat.

Argumentele instanţei de fond în sensul că, deşi titlul de proprietate nu a fost emis reclamantei, acest fapt a fost determinat de faptul că activitatea de eliberare titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, iar procedura de eliberare a titlurilor de proprietate este reglementată de acest act normativ nu susţine legalitatea deciziei atacate.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea înregistrată, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, arătând în apărare că înţelege să-şi menţină poziţia exprimată în întâmpinarea depusă la dosar în primă instanţă, reiterând în acest sens următoarele aspecte:

La data de 23 ianuarie 2006, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Parohia Măneciu Pământeni a depus, prin intermediul Arhiepiscopiei Bucureştilor, cererea de retrocedare nr. x, prin care a solicitat retrocedarea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni -punctul "în Silişte", comuna Măneciu, judeţul Prahova.

În urma corespondeţei purtate între reclamantă şi Primăria comunei Măneciu, prin adresa nr. x/2014 Primăria comunei Măneciu a comunicat reclamantei faptul că, pentru terenul situat în punctul în Silişte, Comisia locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate Parohiei Adormirii Maicii Domnului pe un alt amplasament, respectiv în punctul Valea Mare, propunere acceptată de către solicitantă.

Mai mult, prin respectiva adresă Primăria comunei Măneciu a comunicat faptul că: datorită suspendării activităţii comisiilor locale de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar şi a comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, cu modificările şi completările ulterioare, nu au fost definitivate procedurile de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite.

Astfel, s-a observat faptul că unicul motiv pentru care Parohiei Adormirea Maicii Domnului Măneciu nu i s-a emis Titlul de proprietate de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost suspendarea activităţii comisiilor locale de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar şi a comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate.

De altfel, Primăria comunei Măneciu, prin adresa menţionată mai sus, a comunicat reclamantei faptul că, după începerea activităţii, Comisia locală de fond funciar Măneciu va relua procedura de reconstituire a dreptului de proprietate Parohiei Adormirii Maicii Domnului Măneciu Pământeni în vederea emiterii titlului de proprietate.

În consecinţă, având în vedere faptul că pentru imobilul, teren în suprafaţă de 9.310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni punctul "în Silişte", comuna Măneciu, judeţul Prahova, Comisia Locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", propunere ce a fost acceptată de către Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni, prin Decizia nr. 3383/27.05.2015 Comisia specială de retrocedare a respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de către Parohia Măneciu Pământeni în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Faţă de criticile formulate prin cererea de recurs, reiterând temeiurile de drept care au fundamentat respingerea cererii de restituire, arată următoarele:

Pentru restituirea imobilului în cauza, în natură sau prin echivalent, reclamanta a formulat solicitări atât în temeiul legilor fondului funciar cât şi în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte cererea de retrocedare formulată în temeiul legilor fondului funciar, acesta a fost analizată de comisia competentă care a apreciat că solicitarea reclamantei este justificată. Singurul element care lipseşte este titlul de proprietate, iar acest titlu de proprietate nu poate fi emis decât de comisia competentă potrivit legilor fondului funciar, iar nu de către Comisia specială de retrocedare.

De altfel, Comisia specială de retrocedare nici nu are posibilitatea de a emite o decizie de reconstituire a unui drept pe un alt amplasament pentru simplul fapt că această Comisie este constituită la nivel central şi nu are teren la dispoziţie.

Astfel, conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

Aşadar, legiuitorul nu a prevăzut în atribuţiile Comisiei speciale de retrocedare posibilitatea reconstituirii unui drept de proprietate pe un alt amplasament, această comisie putând, prin decizie motivată, să retrocedeze imobilele solicitate de cultele religioase, să respingă cererile de retrocedare sau să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

Totodată, solicitarea reclamantei de restituire a imobilului în cauză poate fi soluţionată o singură dată, de o singură comisie. Aşa fiind, prin Sentinţa civilă nr. 260/02.12.2015, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod corect că terenul în cauză a făcut obiectul validării reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul unei alte legi speciale;

Potrivit prevederilor pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator (...);

Chiar în situaţia refuzului Parohiei Măneciu de acceptare a amplasamentului propus de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în sarcina acesteia subzistă obligaţia de depunere a declaraţiei pe propria răspundere, dată în forma autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii speciale anterioare, dispoziţiile legale fiind imperative; din ansamblul sistematic al dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 şi al Normelor metodologice de aplicare reiese faptul că nu se pot desfăşura în paralel două proceduri reparatorii; susţinerile Parohiei Măneciu Pământeni care privesc procedura administrativă reglementată de Legea nr. 165/2013, de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 165/2013, nu pot forma obiectul judecăţii în prezenta cauză.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului promovat de către recurenta-reclamanta.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 martie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta Parohia Măneciu Pământeni a solicitat anularea deciziei nr. 3383/27.05.2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi emiterea unei noi decizii prin care să îi fie admisă cererea de retrocedare nr. x, formulată cu privire la retrocedarea imobilului - teren în suprafaţă de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Siliste", din comuna Măneciu, judeţul Prahova.

Prin decizia nr. 3383/27.05.2015 pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare formulată de Parohia Măneciu Pământeni pentru acest teren ca rămasă fără obiect.

Comisia a reţinut că prin hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni pentru suprafaţa de 2,87 ha teren agricol.

De asemenea, a reţinut că pentru imobilul teren în suprafaţă de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Silişte", din comuna Măneciu, judeţul Prahova, Comisia locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu, judeţul Prahova, a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", din satul Măneciu, comuna Măneciu, judeţul Prahova, propunere ce a fost acceptată de Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni.

Pentru a respinge acţiunea reclamantei, prima instanţa a împărtăşit întru-totul concluzia Comisiei de retrocedare, în sensul că cererea de retrocedare nr. x formulată de Parohia Măneciu Pământeni prin Arhiepiscopia Bucureştilor, prin care a solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Silişte", din comuna Măneciu, judeţul Prahova este lipsită de obiect întrucât Comisia Locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", propunere ce a fost acceptată de către Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni, constatând astfel că terenul ce formează obiectul deciziei contestate în prezenta cauză reclamanta a formulat şi cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2015; împreună cu alte terenuri, suprafaţa totală fiind de 2,87 ha, Comisia judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea nr. 8850/2012.

Prima instanţă a reţinut că, deşi titlul de proprietate nu a fost emis reclamantei, acest fapt a fost determinat de faptul că activitatea de eliberare a titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, iar procedura de eliberare a titlurilor de proprietate este reglementată de acest act normativ.

Cu privire la susţinerile reclamantei în sensul că nu este de acord cu amplasamentul propus de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, prima instanţă a arătat că acestea nu constituie motive de natură a atrage nelegalitatea deciziei prin care cererea de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 a fost respinsă ca rămasă fără obiect, în condiţiile în care soluţia a fost determinată de faptul că terenul în cauză a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul altei legi speciale cu caracter reparator, reconstituirea fiind supusă dispoziţiilor acesteia.

Totodată, prima instanţă a subliniat că, în sarcina reclamantei exista obligaţia de depunere a declaraţiei pe propria răspundere, dată în formă autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare, dispoziţiile legale fiind imperative tocmai în considerarea caracterului de complinire al prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, nefiind relevante susţinerile reclamantei referitoare la imposibilitatea depunerii unei asemenea declaraţii.

Or, cât timp reclamanta nu a depus o atare declaraţie în mod corect pârâta a respins cererea de retrocedare care i-a fost adresată, neputându-se desfăşura în paralel două proceduri reparatorii, astfel după cum reiese din ansamblul sistematic al dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 şi Normelor metodologice de aplicare.

În final, prima instanţă a conchis că susţinerile reclamantei care privesc procedura administrativă reglementată de Legea nr. 165/2013, de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, prin hotărârea nr. 8850/2012, nu pot forma obiectul judecăţii în prezenta cauză.

3. Analiza recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Într-o primă critică s-a susţinut că, în realitate, cât timp nu există un titlu de proprietate, nu se poate aprecia că cererea de retrocedare a parohiei a rămas fără obiect, ţinându-se cont şi de faptul că prin decizia atacată nu se contestă existenţa dreptului la retrocedare, ci se apreciază că imobilul teren a fost retrocedat printr-o altă prevedere legală, ceea ce nu este adevărat.

Prin cea de-a doua critică s-a arătat că argumentele instanţei de fond, în sensul că neemiterea titlului de proprietatea fost determinată de suspendarea activităţii de eliberare titlurilor de proprietate, în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, act normativ care reglementează procedura de eliberare a titlurilor de proprietate, sunt greşite şi nu susţin legalitatea deciziei atacate.

Înalta Curte, pentru a răspunde acestor critici, împărtăşeşte dezlegarea dată de prima instanţă conform căreia nu intră sub incidenţa acestui act normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, că domeniul de reglementare al ordonanţei are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar. Astfel, normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 prevăd că domeniul de reglementare al acesteia acoperă acele terenuri aflate în intravilanul localităţilor atât la data preluării abuzive, cât şi la data adoptării Legii nr. 247/2005 nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite. În înţelesul acestor dispoziţii normative persoanele solicitante care au beneficiat de o reparaţie potrivit altor acte normative nu mai beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată. Respectarea acestei excluderi este asigurată de obligaţia solicitantului de a depune o declaraţie pe propria răspundere, dată în formă autentică, din care să reiasă că acesta nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare.

În consecinţă, este neconcludentă susţinerea reclamantei referitoare la faptul că validarea reconstituirii dreptului de proprietate prin hotărârea nr. 8850/2012 nu constituie titlu de proprietate, conferind beneficiarului doar un drept virtual, întrucât delimitarea sferei de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aşa cum rezultă din alin. (3) al art. 1, în sensul că cuprinde imobilele, aflate în intravilanul localităţilor, care nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite, trebuie înţeleasă că semnifică totodată caracterul complinitor al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar.

Astfel, chiar dacă titlul de proprietate nu a fost emis, datorită faptului că activitatea de eliberare a titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, act normativ care reglementează procedura de eliberare a titlurilor de proprietate, această situaţie nu conferă reclamantei un nou drept la retrocedare în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000.

Cu privire la nemulţumirile reclamantei referitoare la amplasamentul terenului pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul că nu este de acord cu amplasamentul propus de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Înalta Curte îşi însuşeşte opinia exprimată de prima instanţă, potrivit căreia această apărare nu poate fundamenta nelegalitatea deciziei atacate, având în vedere faptul că terenul în cauză a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul altei legi speciale cu caracter reparator, reconstituirea fiind supusă dispoziţiilor acesteia. Aşa fiind, în mod corect a conchis prima instanţă că susţinerile care privesc procedura administrativă de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, reglementată de Legea nr. 165/2013, nu pot forma obiectul judecăţii în prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că prima instanţă a aplicat în mod corect normele de drept material, nu poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinut în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni împotriva sentinţei nr. 261 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.