Mediation Council appeal dismissed; disciplinary fine for mediator's informational outreach to party annulled

Asupra cauzei de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii M nr. 94/28.05.2015 emisă de Consiliul de Mediere, hotărâre ce are ca obiect aplicarea unei amenzi disciplinare în sumă de 500 RON.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 173/CA/2015 - PI din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea M nr. 94/28.05.2015 emisă de Consiliul de Mediere şi a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 500 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 173/CA/2015 - PI din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând casarea acesteia şi menţinerea Hotărârii M nr. 94/28.05.2015, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut ca nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, referitoare la săvârşirea de către dl. mediator A. a faptelor ce au adus atingere probităţii profesionale. Apreciază ca opinia instanţei este eronata întrucât, prin demersurile pe care acesta le-a făcut, asa cum se poate observa din probatoriul administrat in prezenta cauza, dl. mediator A. a încalcat în totalitate cele mai importante principii ale medierii, având o atitudine opusă profesionalismului de care ar trebui sa dea dovada un membru al Corpului Profesional al Mediatorilor din România.

În mod greşit s-a făcut aplicarea prevederile art. 3.3. din Codul de etica şi deontologie profesionala a profesiei de mediator întrucât Dl. mediator A. a incalcat cu buna ştiinţa principiul imparţialităţii, neutralităţii şi autodeterminării părtilor.

Instanţa de fond in mod greşit a apreciat ca acest principiu a fost respectat de către dl. A., date fiind demersurile acestuia de contactare in repetate rânduri a unei singure parti implicate in conflict, nefiind vorba de o promovare a serviciilor de mediere, asa cum este prevăzuta in regulile de publicitate ce trebuie respectate de către mediatori, ci fiind vorba exclusiv de o incercare de obţinere cu orice preţ a unei şedinţe de mediere, in scopul obţinerii unui onorariu.

Dl. A. nu este la prima abatere disciplinara, acesta figurând cu cercetări discplinare anterioare în evidentele Consiliului de mediere. Mai mult decât atât, la data formulării prezentului recurs, Consiliul de mediere a fost sesizat referitor la conduita necorespunzatoare pe care dl. A. a avut-o şi încă o are în relaţia cu Judecătoria Satu-Mare.

Solicită casarea hotărârii nr. 173/23.11.2015 pronunţata de Curtea de Apel Oradea şi menţinerea Hotărârii M nr. 94/28.05.2015 emisa de Consiliul de mediere, referitoare la sancţionarea mediatorului autorizat A. ca temeinica şi legala.

1.4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul a formulat întâmpinare în care a apreciat că motivele de nelegalitate invocate de cealaltă parte sunt neîntemeiate, acestea neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, instanţa de fond dând o corectă dezlegare pricinii deduse judecăţii.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 martie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de partea pârâtă, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul nu sunt fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Starea de fapt dedusă judecăţii vizează următoarele:

Prin plângerea formulată de către petenta S.C. B. S.R.L. prin administrator C., împotriva mediatorului A., înregistrată la Consiliul de mediere sub nr. x/2015, a fost sesizat Consiliul de mediere cu privire la faptul că mediatorul a avut iniţiativa demarării unei proceduri de mediere contactând reprezentanţii societăţii, urmare a identificării existenţei unui litigiu în programul instanţelor - ECRIS.

Comisia de cercetare disciplinară a reţinut că, în pofida comunicării refuzului SC. B. S.R.L. de a încerca soluţionarea litigiului prin mediere, comunicat de către avocatul societăţii, aspect confirmat şi de către mediatorul A., acesta l-a recontactat pe administratorul SC. B. S.R.L., mediatorul având o atitudine considerată de comisie ca fiind necorespunzătoare din punct de vedere profesional, prin insistenţa în a-şi oferi serviciile, închiderea telefonului avocatei.

Astfel, prin Hotărârea M nr. 94/28.05.2015 emisă de pârâtul Consiliul de Mediere, reclamantul A. a fost sancţionat disciplinar cu amenda de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, coroborat cu art. 5217 alin. (2) lit. n) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului de mediere, constatându-se faptul că acesta a adus atingere probităţii şi imaginii profesiei de mediator, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, ale art. 5217 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului de mediere şi dispoziţiile art. 3 din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor.

Problema ce se impune a fi lămurită în cauză este legată de calificarea, din punct de vedere al eticii şi deontologiei profesionale, a conduitei reclamantului intimat, în exercitarea statutului de mediator, sub aspectul respectării principiilor neutralităţii, imparţialităţii şi autodeterminării.

Textele de lege incidente în cauză, aşa cum au fost reţinute şi de către instanţa de fond, sunt:

- art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006: "medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitatea de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor"

- art. 2 pct. 2.1 din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor:

"mediatorul are obligaţia de a se asigura că părţile au recurs la procedura de mediere în mod voluntar, în cunoştinţă de cauză şi fără a fi constrânse".

- art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 şi art. 5217 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului de mediere: "răspunderea disciplinară a mediatorilor intervine pentru următoarele abateri: "- săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale."

- art. 3.3 din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor: "Mediatorul este autorizat să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu condiţia ca informaţia să fie fidelă şi veridică, cu respectarea secretului profesional, a altor principii esenţiale ale profesiei şi a regulilor de publicitate stabilite prin norme aplicabile profesiei. Mediatorul va evita să facă menţiuni care sa aducă atingere intereselor altor practicieni în mediere."

- art. 54 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de mediere: "Prin probitate profesională se înţelege respectarea obligaţiilor profesionale din conţinutul Legii, al prezentului regulament, al Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi al hotărârilor Consiliului. "

- pct. 1.1 alin. (3) din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor: "Probitatea profesională reprezintă respectarea tuturor normelor deontologice şi de organizare şi funcţionare ale profesiei stabilite prin lege, regulamentul de organizare şi funcţionare, prezentul cod şi prin hotărâri ale Consiliului de mediere,

Instanţa de fond a reţinut că, faptul că reclamantul mediator a avut iniţiativa de a contacta o parte dintr-un litigiu public, care era deja oficializat şi se preta la mediere şi de a încerca să îi arate, prin informare gratuită, chiar şi telefonică, că există şi alte posibilităţi de soluţionare a litigiului, nu constituie o atingere a probităţii profesiei de mediator, în sensul art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 şi ale art. 5217 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului de mediere, deoarece recurgerea la procedura medierii aparţine exclusiv părţilor aflate în conflict iar, mai mult, reclamantul, în anul 2012, a fost mediator, într-un alt litigiu în care a fost implicată aceeaşi S.C. B. S.R.L., mediere încheiată cu succes, probă depusă la dosarul comisiei de disciplină.

De asemenea, art. 3.3. din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizează mediatorul să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu respectarea unor principii esenţiale ale profesiei, ceea ce reclamantul a făcut, din probele dosarului nerezultând că prin cele 3 discuţii telefonice cu privire la activitatea de mediere (două cu administratorul societăţii şi una cu avocatul acestei societăţi) ar fi săvârşit fapte care ar fi adus atingere probităţii profesionale, neexistând vreo dispoziţie legală care să interzică unui mediator să îşi promoveze serviciile, bineînţeles cu respectarea principiilor de bază ale medierii, respectiv ale neutralităţii şi imparţialităţii.

Înalta Curte achiesează la aceste concluzii, apreciind, la rândul ei, că reclamantul intimat, în calitate de mediator, a dat dovadă de rol activ iar demersurile efectuate vin în sprijinul celor care ar putea avea nevoie de serviciile de mediator.

Principiul autodeterminării părţilor se referă la procedura de mediere efectivă, nu la cea de informare a părţilor cu privire la mediere. Părţile nu au fost obligate în nici un fel urmare a demersurilor întreprinse de către reclamant, ele având libertatea să accepte sau să refuze medierea.

Faptul că reclamantul intimat a avut iniţiativa unui apel telefonic, invitând partea la o discuţie de informare gratuită şi care nu impune nici o obligaţie sau constrângere, iar ulterior persoana invitată nu a dat curs invitaţiei, având completă libertate să decidă în acest fel, nu a avut ca efect încălcarea principiul imparţialităţii. Mai mult, informaţiile deţinute de către mediator erau publice, litigiul era oficializat - dosar fond şi exista un precedent finalizat cu succes, aşa cum rezultă din procesul-verbal de închidere a medierii, încheiat la 24.05.2012 - dosar fond.

Corect sesizează intimatul că, prin demersurile sale, nu a făcut decât să utilizeze instrumentele pe care Codul de etică şi deontologie profesională i le pune la dispoziţie, fără să încalce în nici un fel drepturile părţilor.

Cu privire la alte abateri disciplinare, ele nu fac obiectul prezentei judecăţi şi nu pot fi primite ca elemente de circumstanţiere a conduitei reclamantului intimat. De altfel, sub acest aspect, actele dosarului evidenţiază că, în opinia corpului magistraţilor Judecătoriei Satu-Mare, reclamantul intimat a dat dovadă, în acordurile de mediere întocmite, de mult profesionalism - dosar fond. Aceeaşi probitate profesioanala a reclamantului transpare din caracterizările făcute de membri ai Barourilor Satu-Mare şi Sălaj - dosar fond respectiv de persoane care, apelând la serviciile acestuia, au reuşit să ajungă la înţelegeri asupra unor chestiuni litigioase - dosar fond.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. x, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva Sentinţei nr. 173/CA/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinţei nr. 173/CA/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.