Validity of anticipatory loan maturity declaration and guarantee payment based on 60-day principal payment default

Asupra cauzei de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.11.2014, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor Pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. şi C. S.A.:

1.anularea actului administrativ reprezentat de decizia de plată nr. x/28.07.2014;

2.suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de decizia de plată nr. x/28.07.2014 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei;

3.obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2648 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins în tot acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor Pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. şi C. S.A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

1. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă arată:

- instanţa nu a fost compusă potrivit legii, neregularitate ce atrage casarea hotărârii dacă hotărârea a fost pronunţata de alt judecător decât (...) cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

- au fost încălcate dispoziţiile art. 214 C. proc. civ., care instituie principiul continuităţii completului de judecata, precum şi dispoziţiile art. 99 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară ("ROI") a instanţelor de judecată, care reglementează soluţionarea incidentelor procedurale cu respectarea continuităţii completului de judecată, precum şi cu respectarea normelor privind repartizarea aleatorie în cazul în care nu se poate aplica principiul continuităţii.

- în concret, menţinerea denumiri completului - C23-fond, nu echivalează cu respectarea principiului continuităţii completului de judecată, întrucât continuitatea se referă la membrii completului de judecată şi nu la denumirea acestuia. Consideră că acest înţeles al principiului continuităţii rezultă din conţinutul art. 214, care în alin. (1) are în vedere componenţa acestuia, adică judecătorii care îl compun şi nu numărul completului.

- în condiţiile în care continuitatea completului de judecată nu putea fi realizată soluţia legală era cea a repartizării aleatorii, conform art. 95 din ROI al instanţelor aprobat prin Hotarea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Instanţa de fond in mod eronat a reţinut că in speţă nu are importanţă cuantumul sumei cu care reclamanţii au întârziat la plată.

- instanţa practic refuză judecata, motivând ca nu poate analiza clauzele contractuale, astfel incat nu va analiza susţinerile invocate, reţinând doar ca există un debit, fara a analiza şi textul contractual.

- dispoziţiile art. 7.1. - ipoteza a treia - nerambursarea ratelor de principal pe o perioada de 60 de zile calendaristice consecutive inseamna ca cel puţin o rata de principal sa nu fi fost plătită de cel puţin 60 de zile, nu ca trebuie să existe 2 rate neplatite la zi, astfel cum incearcă cu rea voinţă să explice pârâta.

- instanţa trebuia sa analizeze daca la data de 14.07.2014, atunci când pretine banca ca a declarat debitul scadent, sa fi existat o rata principala scadenta de 60 de zile.

- instanţa se mulţumeşte a constata o situaţie de fapt recunoscuta de reclamanţi, - că exista debit, şi din aceasta situaţie, fara a analiza textul contractului, stabileşte că exista şi posibilitatea declarării scadentei anticipate, ceea ce este fals, întrucât conform condiţiilor contractuale nu orice debit se putea declara scadent.

- scadenţarea anticipata era condiţionată de doua aspecte: Termenul de 60 de zile; Debitul trebuie sa fie de peste 60 de zile la "ratele de principal".

Astfel, instanta avea obligaţia de a analiza daca debitul era scadent cu peste 60 de zile la ratele de principal, nu sa constate ca exista debit.

Or din documentele depuse ataşat cererii de plata adresate FNGCIMM, nu reiese ca la data respectiva ar fi existat o rata de principal scadenta de peste 60 de zile.

Astfel:

- In inscrisul denumit lista conturi client (document inscriptionat cu numărul 91) reiese ca la data de 01.07.2014 exista un debit de 455 euro, din care s-a achitat 200 euro in 02.07, deci nu era îndeplinita condiţia celor 60 de zile scadente a unei rate de principal;

- In conformitate cu art. 4.5. din contract - Condiţiile Generale - comisionul datorat FNGCIMM va fi plătit din contul debitorilor, iar in cazul in care nu exista disponibil in cont, banca va plăti acest comision şi il va înregistra ca debit fata de banca, dar in niciun caz acest comision nu va fi considerat ca facand parte de rata de principal;

Din extrasul de cont (pagina numerotata de Fond cu nr. 82,83) rezulta ca in data de 08.05 s-a depus suma de 350 euro, din aceştia s-a plătit o suma de 17,77 credit şi 6,55 asigurare, astfel incat la data de 08.05.2014 (pagina verso paginii numerotate cu 83) era un disponibil in cont de 325,68 euro. Din aceştia s-au oprit 175,5 euro credit, 101,40 dobânda, 48,11 comision şi 0,67 dobânda. Astfel - din propriul extras de cont depus de banca in fata FNGCIMM - la data de 08.05.2014 reclamanţii nu aveau datorii, iar intrucat următoarele operaţiuni in cont apar in 02.06.2014 (atât de creditare cat şi de debitare cont), inseamna ca la data de 14.07.2014 când s-a declarat scadenta anticipata nu aveau un debit restant de 60 de zile, intrucat pana la data de 01.06.2014 nu aveau debite.

- Ulterior s-a depus (aceeaşi pagina verso la pagina numerotata 83) suma de 200 euro (02.06.2014), dar şi suma de 200 euro la data de 02.07.2014, sume cu care s-a achitat credit in valoare de 200+12,28+14,42=226,70 euro şi dobânzi şi comisioane;

- Balanţa finală a contului la data de 17.07.2014 - data generării extrasului, astfel după data de 14.07.2014 când se pretinde ca s-a declarat scadent anticipat creditul, indică următoarea situaţia debit - credit: 6273,18 euro debitarea contului, din care achitaţi - creditarea contului - 6224,77 euro, adică existau în cont la 17.07.2014 o lipsa de 48,41 euro, deci nici pe departe o datorie de rata principala de peste 60 de zile - pagina numerotata 82; - Tot documentele depuse de banca către FNGCIMM, arata (pagina numerotata 66) ca la data de 15.07.2014 - data generării - exista un disponibil in cont de 227,23 euro, astfel nici urma de debit.

Se poate remarca inconsistenta informaţiilor financiare remise de banca către FNGCIMM, însă, in orice situaţie se poate observa ca la data de 14.07.2014 nu exista un debit restant de peste 60 de zile şi ca declararea scadentei anticipate a fost abuziva.

3. Instanţa de fond retine in mod eronat ca s-a respectat termenul de 75 de zile pentru transmiterea cererii de plata, dimpotrivă acest termen nu putea sa curgă decât in condiţiile art. 6.1. din contractul de garantare - adică - "in cazul in care debitorul obligaţiei de plata nu achita ratele principale pe o durata de 60 de zile, Finanţatorul poate transmite Fondului cererea de plată", astfel trebuia sa existe o întârziere de plata a ratelor principale de peste 60 de zile, or in speţa la data transmiterii cererii de plata nu exista o astfel de restanţă.

Instanţa analizează selectiv textele contractuale aplicabile, fara a observa condiţiile menite sa protejeze debitorul de măsura drastica a scadentei anticipate a contractului. Astfel, calculează termenul de 75 de zile fara a observa ca data de la care pretinde ca incepe acest termen este la rândul ei condiţionata de o situaţie de fapt - anume debit de peste 60 de zile, condiţie neindeplinita la data de 07.05.2014.

De altfel, lipsa analizei efective a contractului şi a situaţiei de fapt şi de drept reiese şi din reţinerea instanţei privitoare la faptul ca retine o garantare in proportie de 95% a creditului de către Fond, ceea ce este eronat.

4. In ceea ce priveşte notificarea şi legalitatea notificării - instanţa în mod greşit a apreciat legalitatea raportat la situaţia de fapt, reţinând numai o situaţie de fapt fara a corela şi cu textul contractual.

Astfel, textul contractual impunea anumite condiţii pentru notificarea declarării scadentei anticipate.

- în conformitate cu art. 7.5. din Condiţiile Generale ale Contractului de Credit:

"declararea scadentei anticipate a creditului se va face printr-o notificare scrisa transmisa de banca împrumutatului".

- rezulta astfel că forma notificării este una speciala, nu o simpla notificare de plată, ci o notificare care să prevadă în conţinutul său faptul că s-a declarat scadent anticipat creditul. Notificarea emisa de banca (nereceptionată de reclamanţi) nu conţine menţiunea ca s-a declarat scadent creditul (la trecut astfel), ci conţine o simpla avertizare pentru viitor şi comunicarea unui termen limita de plata. Abia daca reclamanţii nu şi-ar fi indeplinit obligaţia impusa in termenul limita de plata acordat, banca ar fi putut emite o notificare de declarare scadenta, aşadar altă notificare care i-a act de un fapt trecut sau actual - am declarat debitul scadent, nu potenţial şi viitor - daca nu plătiţi vom declara.

- notificarea descrisă de art. 7.5 are caracter necondiţionat, în schimb, notificarea emisa la 26.06 - era una condiţionata - daca nu plătiţi - vom declara in viitor, aşadar nu se poate admite că se declarase la data emiterii notificării creditul scadent, ci doar se avertiza pentru viitor sub condiţie;

- sensul notificării descrise in art. 7.5. este unul de rezultat, nu unul de diligentă, pentru a fi adusă efectiv la cunoştinţa debitorului declararea scadentei anticipate, in condiţiile in care banca insasi nu a apreciat contractul ca fiind declarat scadent anticipat atât timp cat a incasat şi acceptat plaţi ulterioare ale ratelor - plata din 30.07, ulterioară datei la care pretind ca s-ar fi declarat scadenta.

- instanţa nu are in vedere de susţinerile ale băncii din notificare - prin care reclamanţii sunt avertizaţi sub condiţie viitoare - ca daca nu plătesc se va declara scadent anticipat creditul, or reclamanţii au dispus plata unei sume de 200 euro in 02.07.2014, ulterior emiterii notificării (26.06.2014), dar inainte de declararea scadentei anticipate, astfel incat au achitat debitul care era scadent cu mai mult de 30 de zile, rămânând debit numai ultima rată.

- faptul ca a intervenit o noua rata la scadenta in 03.07.2014 nu are importanţă deoarece reclamanţii au fost din nou notificaţi şi cu scadenta acestei rate, notificarea anterioara privind şi sume mai vechi care au fost astfel acoperite; Rata din 03.07.2014 nu influenta condiţia întrucât nu era scadenta de peste 60 de zile (in 14.07.2014 data la care se susţine ca au declarat scadenta, nu era scadenta decât de 11 zile), or reclamanţii nu aveau scadente mai vechi de 60 de zile la rata de principal.

- instanţa observă ca existau notificări de plată - notificări prin care li se solicita sa plătească nu li se aducea la cunoştinţa scadenta, şi transforma aceste notificări in notificări de declarare anticipata a creditului. Simplul fapt ca instanţa nu a analizat conţinutul notificărilor şi le tratează ca identice prin enumerarea lor, arată ca a apreciat eronat textul contractual - care impunea o notificare prin care se declare scadent creditul.

Având în vedere aspectele învederate,solicită admiterea, casarea in tot a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.

4. Apărările intimatei

Pârâta FNGCIMM SA IFN, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând următoarele apărări de fond:

1. In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia instanţa de fond a reţinut in mod eronat ca nu are importanta cuantumul cu care reclamanţii întârziaseră la plată, arată că instanţa explica aceste susţineri, considerând ca este irelevanta apărarea reclamanţilor in sensul ca nu au datorat doua rate integrale consecutive, prin raportare la clauzele contractuale existente. In consecinţă, susţinerile recurenţilor sunt neintemeiate, instanţa nu a reţinut doar ca exista debit (asa cum in mod greşit susţin recurenţii), iar reţinerile instanţei de fond au fost prezentate trunchiat.

In Contractul de credit nr. x (Condiţiile Generale) se prevede in mod expres la art. 7.4. cum se acoperă obligaţiile de plata ale împrumutatului D. din sumele achitate de catre acesta: ..La data contractului, obligaţiile de plata ale împrumutatului fata de Banca aferente aceleiaşi date de scadenta se achita după cum urmează: comisoane, dobânda penalizatoare, dobânda, capitalul, prima de asigurare/viata/imobil (daca este cazul) ţinând cont de faptul ca sumele restante au prioritate."

In condiţiile in care clauzele contractului de credit nu au fost anulate sau declarate nule de o instanţa de judecata, contractul de credit incheiat intre recurenţi şi C. S.A. se impune instanţei de contencios administrativ.

Fondul şi-a indeplinit obligaţiile legale şi convenţionale şi a verificat indeplinirea condiţiei de fond a cererii de plata făcute de C. S.A., referitoare la declararea scadentei anticipate a creditului. Art. 7.1. liniuta a 3- a din Condiţiile Generale ale Contractului de credit nr. x prevede ca Banca este in drept sa solicite rambursarea imediata a creditului aprobat in cazuri justificate, determinate de: ..nerambursarea ratelor de principal (chiar şi parţiala) care deriva din Contract pe o perioada de 60 de zile calendaristice consecutive".

In aceste condiţii, Fondul a procedat la analiza îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 8.1. alin. (1) lit. e) din Protocolul - cadru. Banca a transmis documentul Interogare stare credit aferent perioadei 21.03.2011 - 17.07.2014 din care rezulta trecerea la restanta a soldului finanţării garantate nerambursate (principal) in data de 16.07.2014, precum şi Raportul sintetic inregistrari cartoteca pentru intervalul 07.05.2014 - 17.07.2014 şi extrasul de cont curent aferent perioadei 07.03.2011 -17.07.2014. Din toate documentele anterior menţionate a reieşit ca la data de 16.07.2014 împrumutatul D. avea întârzieri la plata ratelor de principal mai mari de 60 de zile. La data menţionata. capitalul neplatit era in cuantum de 451,91 euro, asa cum reiese din Raportul sintetic înregistrări cartoteca care a fost ataşat la întâmpinarea depusa de intimata pârâtă in dosarul de la fond.

2. In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia instanţa a reţinut in mod eronat ca s-a respectat termenul de 75 de zile pentru transmiterea cererii de plata se arată că Fondul a verificat îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 8.1. alin. (1) din Protocolul-cadru, conform căreia Cererea de plata se transmite de către Finanţator in intervalul cuprins intre 60 de zile şi maximum 75 de zile calendaristice de restanta la plata a beneficiarului", aşa cum rezulta din documentele transmise de către Bancă. Cererea de plata a fost transmisa de către Finanţator in termen de 71 de zile calendaristice de restanta la plata ratelor de principal (calculat începând cu data de 07.05.2014 când împrumutatul înregistra o întârziere de 75,66 euro a ratelor de principal - pana Ia data transmiterii cererii de plata de către Banca - 18.07.2014).

3. In ceea ce priveşte transmiterea de către Banca a notificărilor şi legalitatea notificării cu privire la declararea exigibilităţii anticipate a creditului (art. 8.1. alin. (1) lit. f) din Protocolul - cadru), se arată că Banca a transmis impreuna cu cererea de plata, copiile Notificărilor pentru beneficiarul A. şi pentru garantul B. cu nr. x/26.06.2014, insotite de copiile recipiselor reprezentând expedierea prin firma de curierat E. din data de 26.06.2014. Art. 8.1. alin. (1) lit. f) din Protocolul - cadru prevede obligaţia transmiterii notificării impreuna cu dovada transmiterii (şi nicidecum a primirii), cu cel puţin 15 zile inainte de declararea exigibilităţii anticipate a creditului (condiţie de asemenea indeplinita - conform recipiselor Notificările au fost transmise in data de -26.06.2014, iar exigibilitatea anticipata a creditului a fost declarata in data de 16.07.2014. împrumutatul are cunoştinţa din clauzele contractuale ce obligaţii are şi care sunt riscurile nerespectarii acestora, mai ales ca A. a recunoscut in acţiunea sa ca a inregistrat intarzieri la plata inca din luna ianuarie, atunci fiind pasuit de către Bancă. Ulterior punerii în intarziere a împrumutaţilor, exigibilitatea anticipata a creditului se putea face oricând de către Banca, astfel incât nu este necesara precizarea unei date exacte in notificare. In ceea ce priveşte acceptarea de către Bancă a plăţilor ulterioare declarării scadentei anticipate a creditului, consideră că acceptarea nu avea niciun impdiment in condiţiile in care aceştia aveau calitatea de debitori ai C. S.A..

4. In ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor din prezentarea situaţiei de fapt, conform cărora creditul a fost acordat pe o perioada de 20 de ani, deşi conform prevederilor legale aveau dreptul la acordarea finanţării pe o perioada maxima de 30 de ani arată că într-adevăr art. 7. I. lit. k) din Protocolul - cadru nr. 60/2011 prevede ca finanţările in cadrul Programului se acorda pe o perioada de maxim 30 de ani, nu este insa obligatoriu ca finanţarea sa se intinda pe perioada maxima prevăzuta.

Perioada de creditare a fost stabilita de comun acord de către Banca şi beneficiar la data solicitării şi acordării creditului, in funcţie de dorinţa beneficiarului (in speţa a d-lui D.), de veniturile acestuia, de gradul sau de indatorare, de alte criterii prevăzute de Normele de creditare ale Băncii (şi notificate la BNR).

Mai mult, prin semnarea Contractului de credit, împrumutatul şi Garantul declara (având in vedere prevederile art. 17.1. din Condiţiile Generale), ca "au fost informaţi de Banca, înainte de semnarea Contractului, despre contractele de credit oferite de Banca, despre toata documentaţia necesară acordării creditului şi considera ca tipul şi suma Creditului din Contract sunt adecvate situaţiei lor financiare ".

Perioada de creditare a fost de asemenea menţionata in contractul de garantare nr. PC31805/14.03.2011 emis de către Fond, iar in situaţia in care soţii D. nu erau de acord cu perioada contractuală, puteau să refuze semnarea acestuia.

Banca nu avea obligaţia să accepte solicitarea (daca aceasta a existat) de restructurare a creditului prin extinderea perioadei contractuale, această decizie rămânând la latitudinea Băncii.

In concluzie, având in vedere susţinerile de mai sus, prevederile legale şi convenţionale invocate, susţine ca FNGCIMM S.A. IFN a emis în mod corect Decizia de aprobare a cererii de plată nr. x/28.07.2014 şi, in consecinţă, solicită respingere recursului formulat.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii A. şi B. au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ decizia de plată nr. x/28.07.2014, prin care pârâta FNGCIMM a constat îndeplinite condiţiile contractuale de solicitare a plăţii garanţiei, conform Contractului de garantare nr. x/14.03.2011 încheiat cu Finanţatorul C. S.A. şi prin care s-a aprobat cererea de plată pentru suma de 23.896,64 Euro, reprezentând 50% din soldul finanţării garantate la data trecerii integrale la restanţă.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat nulitatea deciziei de plată, ca act administrativ emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 60/2011, H.G. nr. 717/2009, a Protocolului Cadru nr. 60/2011 de implementare a Programului Prima Casă.

Pentru a respinge acţiunea reclamantei, instanţa de fond a reţinut că în raport de criticile formulate de reclamanţi decizia de plată, ca act administrativ, este legală, subliniind că în cadrul controlului de legalitate exercitat de acţiunea în contencios administrativ nu pot fi invocate nelegalităţile unor acte civile, neconstatate ca atare, anterior, în cadrul unor litigii civile.

Astfel, prima instanţă a observat, potrivit înscrisurilor comunicate de bancă, că reclamanţii au înregistrat întârzieri în plata creditului contractat prin contractul nr. x/07.03.2011 mai mari de 60 de zile calendaristice, data de la care înregistra restanţe în raport de care s-a calculat acest termen fiind 07.05.2014, în condiţiile în care reclamanţii aveau întârzieri la plată începând cu luna ianuarie 2014, potrivit propriilor susţineri.

Fără a analiza modalitatea de derulare a raporturilor contractuale, de imputare a sumelor şi de apreciere a acordurilor amiabile încheiate între client şi bancă, prima instanţă a statuat că, la emiterea deciziei contestate, Fondul a constatat existenţa unei întârzieri mai mari de 60 de zile, iar susţinerile reclamanţilor, în sensul că nu se poate aprecia întârzierea înregistrată ca o întârziere mai mare de 60 de zile aptă să ducă la scadenţa întregului credit, nu pot fi primite, întrucât prin contractul încheiat între părţi s-a stabilit că şi o neachitare parţială poate determina declararea scadenţei.

Cu referire la cuantumul sumei datorate cu titlu de debit principal care putea determina declararea scadenţei anticipate, prima instanţă a reţinut că este suficient ca restanţa la acest capitol să depăşească durata neîntreruptă de 60 de zile, fiind neconcludentă apărarea reclamanţilor în sensul că nu au datorat două rate integrale consecutive.

În ceea ce priveşte susţinerea relativă la nerespectarea termenului de 75 de zile pentru transmiterea cererii de plată, de către C. către Fond, prima instanţă a constat că aceasta este neîntemeiată, întrucât banca avea obligaţia de a transmite solicitarea în cel mult 75 de zile de la data înregistrării restanţelor la capital, respectiv în termen de 75 de zile de la 07.05.2014, condiţie îndeplinită având în vedere transmiterea cererii la data de 18.07.2014.

De asemenea, susţinerea reclamanţilor în sensul că nu au fost notificaţi nu poate fi primită în condiţiile existenţei notificărilor nr. x/20.06.2014 x/20.06.2014, x/26.06.2014, x/26.06.2014 - dosar. Prin acestea reclamanţilor li se pune în vedere că în situaţia în care nu achită întreaga sumă restantă de 627.55 euro până la data de 14.07.2014, creditul va fi declarat scadent anticipat, fiind îndeplinită cerinţa celor 15 zile.

Notificarea, ca formă suficientă în acest sens a fost convenită de părţi prin punctul 7.5 din Condiţiile Generale ale contractului de credit, astfel încât orice altă formalitate pretinsă de către reclamanţi apare în afara cadrului contractual stabilit.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a constatat că au fost îndeplinite toate formalităţile impuse de articolul 8.1 din Protocolul cadru nr. 60/06.06.2011, încheiat între Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi C. S.A., decizia atacată fiind emisă în condiţiile acestui articol.

3. Analiza recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat.

Într-o primă critică, formulată în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s- a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 214 Cod de procedură civilă, precum şi ale art. 95 şi 99 din ROIIJ, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât menţinerea denumiri completului - C23-fond, nu echivalează cu respectarea principiului continuităţii completului de judecată, continuitatea vizând membrii completului de judecată şi nu la denumirea acestuia. Consideră că acest înţeles al principiului continuităţii rezultă din conţinutul art. 214, care în alin. (1) are în vedere componenţa completului, adică judecătorii care îl compun şi nu numărul completului.

Cu referire la această critică, Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 488 ain. 1 pct. 2 teza a doua C. proc. civ., invocate de recurenţii reclamanţi, prevăd două ipoteze, şi anume cea în care are lor înlocuirea completului căruia s-a repartizat cauza, care vizează numărul completului şi cea privind schimbarea compunerii completului, care vizează judecătorul care era desemnat în respectivul complet. În această ordine de idei, instanţa de recurs subliniază că motivul de recurs invocat de recurenţi nu este absolut, astfel încât, în condiţiile legii, poate interveni schimbarea completului de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza sau componenţa acestuia, fără a atrage casarea hotărârii de fond astfel pronunţate.

Prin Hotărârea nr. 135/1.09.2015 a Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bucureşti - aflată la fila 505 a dosarului de fond - s-a aprobat, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) lit. d), art. 95 alin. (5) şi art. 98 alin. (5) şi (5)1 din ROIIJ, modificarea compunerii completului de judecată C 23- Fond din data de 14.09.2015.

Având în vedere că schimbarea membrilor completelor de judecată, în cazurile în care se impune din motive obiective, este atribuţia Colegiului de conducere a instanţei, se apreciază că nu se poate reţine încălcarea principiului continuităţii în forma şi condiţiile invocate de recurenţii reclamanţi.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia i-au fost subsumate, aşa cum rezultă din Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul judecăţii, criticile vizând considerentele reţinute de prima instanţă sub aspectul relevanţei cuantumului sumelor cu care reclamanţii au întârziat la plată, respectarea termenului de 75 de zile pentru transmiterea cererii de plată şi legalitatea notificării privind declararea scadenţei anticipate, Înalta Curte apreciază că este nefondat.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei datorate cu titlu de debit principal care ar fi putut determina declararea scadenţei anticipate, prima instanţă a reţinut în mod corect că este suficient ca restanţa la acest capitol să depăşească durata neîntreruptă de 60 de zile, precum şi că este neconcludentă apărarea reclamanţilor în sensul că nu au datorat două rate integrale consecutive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6.3 din Contractul de garantare nr. x/14.03.2011, Fondul poate respinge cererea de plată a garanţiei în situaţia în care Finanţatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate. Astfel, una dintre condiţiile plăţii garanţiei este stipulată la art. 6.1 din contract şi se referă la situaţia în care "beneficiarul nu achită ratele de principal pe o perioadă mai mare de 60 de zile".

Interpretarea acestei clauze contractuale în sensul reţinut de prima instanţă este conformă cu dispoziţiile art. 7.1 -liniuţa a treia- din Condiţiile generale ale Contractului de credit nr. x, potrivit cărora nerambursarea ratelor de principal, chiar şi parţială, care derivă din Contract pe o perioadă de 60 de zile consecutive îndreptăţeşte banca la declararea scadenţei anticipate a creditului.

În ceea ce priveşte susţinerea relativă la nerespectarea termenului de 75 de zile pentru transmiterea cererii de plată, de către C. către Fond, instanţa de recurs împărtăşeşte opinia primei instanţe în sensul că banca avea obligaţia de a transmite solicitarea în cel mult 75 de zile de la data înregistrării restanţelor la capital, respectiv în termen de 75 de zile de la 07.05.2014, condiţie îndeplinită având în vedere transmiterea cererii la data de 18.07.2014.

Înalta Curte nu poate achiesa nici la susţinerilor recurenţilor reclamanţi în ceea ce priveşte interpretarea art. 7.5 din Condiţiile generale ale contractului de credit în sensul că notificarea emisă ar fi trebuit să conţină menţiunea clară şi nu doar o avertizare că s-a declarat scadenţa anticipată. În temeiul dispoziţiilor contractuale invocate notificarea prin intermediul căreia are loc declararea scadenţei anticipate nu are o formă prestabilită. Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că afirmaţia recurenţilor, în sensul că ar fi trebuit să existe menţiunea clară şi necondiţionată că s-a declarat scadent anticipat creditul, este lipsită temei contractual.

Faţă de cele reţinute, având în vedere că hotărârea primei instanţe respectă dispoziţiile de drept material aplicabile şi nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 60/2011, ale H.G. nr. 717/2009 şi ale Protocolului Cadru nr. 60/2011 de implementare a Programului Prima Casă, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIID E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2648 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.