Judicial promotion quotas: Discrimination challenge to limited on-site career advancement versus assimilated legal staff

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317/19.12.2017 s-a dispus validarea rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor. Printre rezultatele validate nu s-a regăsit şi rezultatul obţinut de contestator.

Având în vedere nota obţinută, contestatorului i s-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel.

2. Contestaţia formulată

Împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19.12.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, A. a formulat contestaţie.

În motivarea contestaţiei se solicită anularea parţială a hotărârii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel (punctul 4 pe ordinea de zi din 19.12.2017), recunoaşterea gradului profesional de curte de apel, obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obţinute de reclamant la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat- la data de 26.11.2017 şi, implicit, recunoaşterea gradului profesional de curte de apel şi promovarea reclamantului pe loc. în gradul profesional de curte de apel, începând cu data de 01.01.2018 (în acord cu Hotărârea pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, pct. 4.10 pe ordinea de zi din 19.12.2017).

Contestatorul arată că a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, pentru obţinerea gradului profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina dreptul muncii, având nota finală de 7.100.

Ulterior, a formulat cerere de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, cerere respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea din data de 19.12.2017.

Se arată că, deşi îndeplinea cerinţele prevăzute de art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, nota obţinută la concurs nu i-a permis promovarea în gradul de judecător de curte de apel, datorită numărului de locuri limitat.

Se învederează că modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite - Ministerul Justiţiei, condiţionat de asigurarea finanţării corespunzătoare, este discriminatoriu întrucât această categorie profesională este dezavantajată sub acest aspect în raport de alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. Se face trimitere expresă la situaţia personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul Justiţiei. Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii care au posibilitatea de a promova în funcţii de execuţie, în cadrul instituţiilor unde îşi desfăşoară activitatea, prin participarea la examen, fără a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Modul restrictiv de promovare impus magistraţilor reiese şi din faptul că promovarea pe loc nu se face în limita unui număr de locuri pentru nicio altă categorie socio-profesională ( funcţionarii publici, cadrele didactice şi cele medicale) care pot promova în funcţii de execuţie fără a avea locurile limitate, promovarea acestora depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

De asemenea, contestatorul susţine că este relevant şi faptul că prin Hotărârea nr. 892 din 14.07.2016 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios, prin care se propune reglementarea a două proceduri distincte de concurs-examen de promovare a judecătorilor şi procurorilor, una pentru obţinerea gradului ierarhic superior, iar cealaltă pentru promovarea efectivă la instanţele sau parchetele superioare, în sensul că procedura de examen pentru promovarea în grad să prevadă posibilitatea judecătorilor şi procurorilor de a promova în grad (până la gradul de judecător de curte de apel, inclusiv), condiţionată de o notă minimă prevăzută de lege, fără stabilirea unui număr limitat de locuri, prin susţinerea unei probe scrise cu caracter teoretic şi practic, la care să se obţină o notă minimă.

În opinia contestatorului, există o discriminare în ceea ce priveşte obţinerea gradului profesional superior între cele două categorii profesionale, urmând să fie eliminată condiţionarea obţinerii gradului profesional de un număr limitat de locuri.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a textelor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 43 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat- la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete, iar concursul se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.

Potrivit art. 45 din lege, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Conform art. 1 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006. cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulament, promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel se face numai prin' concurs, organizat- la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcţii de execuţie, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

În baza art. 4 alin. (2) din Regulament, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv locurile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.

Potrivit art. 4 alin. (22) din acelaşi act normativ, la promovarea pe loc. locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabileşte cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ţinând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicţie pentru care se scot locurile la concurs şi de necesităţile sistemului.

În ceea ce priveşte modalitatea de promovare a judecătorilor şi procurorilor la instanţele şi parchetele superioare, reglementarea primară şi cea secundară în materie stabilesc două forme de promovare şi anume efectivă şi pe loc, ambele în limita unui număr de locuri, respectiv în limita posturilor vacante existente pentru promovarea efectivă şi a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.

Principala formă de promovare a magistraţilor este cea efectivă, întrucât noţiunea de "promovare" implică o avansare într-o funcţie sau într-un rang superior şi desfăşurarea propriu zisă a atribuţiilor ce revin funcţiei în care s-a promovat, în timp ce promovarea pe loc trebuie privită ca o formă de avansare subsidiară, aceasta presupunând doar obţinerea gradului superior, cel promovat într-o asemenea modalitate desfăşurându-şi în continuare activitatea la aceeaşi instanţă sau parchet.

Potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, numărul de locuri alocat pentru promovarea pe loc se stabileşte la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor şi parchetelor, distinct de cele stabilite pentru promovarea efectivă, cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite.

Stabilirea distinctă a numărului de locuri pentru promovarea efectivă şi respectiv promovarea pe loc are la bază şi raţiuni de ordin bugetar, întrucât în ceea ce priveşte promovarea efectivă, locurile scoase la concurs sunt deja finanţate, prin evidenţierea lor pe schemele instanţelor, în timp ce scoaterea la concurs a unor posturi pentru promovarea pe loc, separat de posturile vacante efectiv în sistem la nivelele superioare, implică un efort bugetar suplimentar, astfel că pentru organizarea concursului de promovare pe loc este necesară asigurarea în prealabil a finanţării necesare de către ordonatorii principali de credite, respectiv Ministerul Justiţiei.

Înalta Curte constată că, în cauză, criticile privesc aplicarea unui tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte forma de promovare pe loc a judecătorilor şi procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraţilor, contestatorul făcând trimitere tangenţială şi la alte categorii socio profesionale, cum ar fi medicii, profesorii, funcţionarii publici.

Noţiunea de "discriminare" este definită de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării. în condiţii de egalitate. a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice a/te domenii ale vieţii publice ".

Alin. (3) al aceluiaşi articol exclude din conceptul de discriminare, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite la alin. (1), faţă de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

În lumina dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.

Contrar susţinerilor contestatorului, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie.

Deşi personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora, există deosebiri esenţiale prin raportare la natura activităţii efectiv desfăşurate.

În acelaşi timp, deşi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

"Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător".

Această asimilare nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speţă, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii.

În cazul judecătorilor şi procurorilor, finanţarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcţii de execuţie este atributul ordonatorilor principali de credite, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, care pot comunica Consiliului Superior al Magistraturii un număr limitat de locuri pentru concurs, din raţiuni bugetare.

Potrivit art. 4 alin. (22) din Regulament, Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte numărului de locuri scoase la concursul de promovare pe loc numai după consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite - Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public.

În ceea ce priveşte promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, trebuie observat că ordonatorii de credite sunt distincţi, fiecare apreciind în funcţie de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.

Totodată, dacă pentru magistraţi, art. 43 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, impune ca un concurs de promovare să fie organizat- cel puţin anual, în cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, art. 2 din Hotărârea Plenului nr. 1260/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului de promovare în funcţii de execuţie a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii stabileşte că respectivul examen se organizează anual, numai dacă este cazul.

În cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată. În plus, faţă de finanţarea locurilor, şi de faptul că judecătorii şi procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură.

În acelaşi timp, numărul de locuri scoase la concursul de promovare pe loc este influenţat şi de schemele de personal de la instanţe şi parchete, deoarece în situaţia în care magistraţii care au promovat concursul formulează cereri de transfer, este necesar ca la instanţele şi parchetele la care li se acordă transferul să existe posturi vacante şi susceptibile de a fi ocupate în această modalitate.

Prin urmare, numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanţării corespunzătoare, şi de eventuala posibilitate a magistratului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

Stabilirea de către legiuitor a unor cerinţe distincte de promovare pentru diverse categorii socio profesionale este determinată în primul rând de statutul diferit al acestor categorii şi atribuţiile specifice fiecăreia dintre acestea.

4. Soluţia pronunţată în cauză

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.