Revizuire for conflicting res judicata denied for lack of triple identity in challenge to salary imputation order

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 7472 din 27 octombrie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul recurent Primarul Comunei Brebu, împotriva sentinţei civile nr. 412/12.04.2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în contradictoriu cu reclamantul intimat A., a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Primarul Comunei Brebu pentru anularea Dispoziţiei nr. 151/04.11.2016 emisă de către pârât şi exonerarea de la plata sumei de 21.663 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prima instanţă sesizată cu acţiunea prin care reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, anularea Dispoziţiei nr. 151/04.11.2016 în baza căreia s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a sumei de 21.663 RON reprezentând prejudiciu izvorât din creşterile salariale pentru echipa nominalizată în realizarea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri europene nerambursabile, a stabilit că, în speţă, cu ocazia emiterii Dispoziţiei de imputare au fost încălcate prevederile art. 34 alin. (1)-(13) din Legea nr. 284/2010 privind atribuţiile personalului din cadrul administraţiei publice centrale, precum şi din instituţiile publice locale referitoare la proiectele finanţate din fonduri comunitare nerambursabile.

Totodată, instanţa a analizat incidenţa dispoziţiilor pct. 5 din Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, apreciind că pârâta a efectuat legal plata majorărilor salariale în favoarea reclamantului care a avut calitatea de persoană nominalizată în echipa de implementare a proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile.

Însă, instanţa de recurs a constatat că judecătorul fondului a apreciat nelegalitatea Dispoziţiei nr. 151/04.11.2016 privind imputarea sumei de 21.663 RON, cu încălcarea constatărilor realizate de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Caraş-Severin, cu ocazia auditului financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară la nivelul Unităţii Administrativ Teritoriale a Comunei Brebu - judeţul Caraş-Severin.

Astfel, prin Decizia nr. 30/2016 emisă de către Curtea de Conturi a României, s-a reţinut că au fost acordate, majorări salariale în perioada 2013 - 2015, persoanelor nominalizate în echipa de proiecte cu finanţare din fonduri europene nerambursabile, din care făcea parte şi reclamantul. Conform Dispoziţiei nr. 44/27.06.2011, se vor lua măsuri de recuperare integrală a prejudiciului stabilit după data intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014.

De asemenea, s-a prevăzut că în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea acelei decizii, conducătorul UATC Brebu poate depune contestaţie împotriva unor măsuri din decizie sau împotriva termenelor stabilite pentru realizarea acestora, la Camera de Conturi Caraş-Severin, demers care nu a fost urmat de către UATC Brebu, decizia emisă rămânând astfel definitivă în ceea ce priveşte procedura administrativă.

Totodată, s-a constatat că partea auditată - UATC Brebu, nu a formulat acţiune în instanţă prin care să conteste nelegalitatea Deciziei nr. 30/2016, astfel a reţinut că cele dispuse prin aceasta şi-au produs efectele juridice, iar tribunalul sesizat cu acţiunea în anulare a Dispoziţiei nr. 151/04.11.2016 emisă de Primarul Comunei Brebu nu mai putea analiza legalitatea acordării majorărilor salariale în favoarea reclamantului, câtă vreme a fost auditată UATC Brebu şi cu privire la măsura aplicării dispoziţiilor art. 34 alin. (1)-(13) din Legea nr. 284/2010 raportat la Legea nr. 285/2010.

În consecinţă, Curtea de Apel a constatat că în mod nelegal prin sentinţa recurată s-a procedat la examinarea nelegalităţii unui act administrativ individual atacat de către reclamant, constând în Dispoziţia nr. 151/04.11.2016, prin prisma reanalizării procedurii de acordare a majorărilor salariale în favoarea reclamantului conform Ordinului nr. 77/2011, procedură care a fost verificată şi asupra căreia s-a stabilit în mod definitiv - acordarea în mod nelegal a majorărilor salariale reclamantului.

În temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel a admis recursul, iar potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ. a casat sentinţa recurată pentru motivul de nelegalitate constând în aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 284/2010 în acest demers judiciar, precum şi a dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind repararea pagubelor de către conducătorul instituţiei publice prin emiterea Dispoziţiei de imputare nr. x, care este legală.

Ca efect al casării sentinţei recurate, s-a rejudecat cauza şi s-a respins acţiunea formulată de reclamant, Curtea de Apel reţinând că Dispoziţia nr. 151/04.11.2016 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului plata sumei de 21.663 RON este legală şi nu se impune anularea acesteia şi nici exonerarea reclamantului de la plata acestor sume.

Împotriva deciziei 7472 din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că prin decizia nr. 215 din 31 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7472/27.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei Brebu, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a disjuns cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi a trimis-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

De asemenea, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 7472/27.10.2017 întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Revizuentul arată că înţelege să se prevaleze de efectul pozitiv al autorităţii de-lucru judecat (ca prezumţie pe vechiul cod) prevăzut de art. 431 alin. (2) din noul C. civ., care dispune că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acesteia din urmă.

În opinia revizuentului, nu este necesară a fi întrunită tripla identitate de părţi, obiect, cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă, în legătură cu care s-a soluţionat anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente, această judecată fiind deja făcută, ea nemaiputând fi contrazisă.

De asemenea, revizuentul invocă autoritatea de lucru judecat a deciziilor civile 5294/14.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016 şi decizia civilă nr. 5822/26.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2016, în pricini care au acelaşi obiect, aceeaşi cauză, doar părţile diferă, respectiv sunt salariaţi diferiţi.

Revizuentul mai precizează că împreună cu colegele sale B. şi C. au fost numiţi în aceeaşi comisie, au desfăşurat activitatea de finanţare din fonduri comunitare nerambursabile, pentru care au fost remuneraţi în calitate de funcţionari publici şi nu de personal contractual, cum greşit s-a reţinut în dispozitivul deciziei ce se cere a fi revizuită.

Revizuentul mai arată că acţiunea colegelor sale a fost admisă, iar în recurs s-a anulat recursul, iar revizuentului i s-a admis acţiunea, iar în recurs s-a admis recursul formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală, nefiind parte în proces (comuna Brebu).

Astfel, revizuentul consideră că există autoritate de lucru judecat, fiind vorba de acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, având legătură cu litigiul său.

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forţei lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeaşi "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existenţa acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie. În cazul în care excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanţa ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiţie nu este îndeplinită.

Printr-o definiţie cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenţia pe care o formulează şi o susţine reclamantul prin acţiunea sa.

În cauză, revizuentul arată că la pronunţarea deciziei civile nr. 7472/27.10.2017 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 5294/14.09.2017 şi nr. 5822/26.09.2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Obiectul dosarului nr. x/2016 îl reprezintă recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 436/19.04.2017 a Tribunalului Caraş - Severin prin care s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Brebu şi a dispus anularea Dispoziţiei de imputare nr. x şi exonerarea reclamantei de la plata sumei imputate prin aceasta.

Obiectul dosarului nr. x/2016 îl reprezintă recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 411/12.04.2017 prin care pârâta Comuna Brebu prin Primar a solicitat casarea hotărârii primei instanţe şi menţinerea dispoziţiei de imputare nr. x.

În ambele dosare s-a constatat nulitatea recursurilor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia identităţii cauzei şi obiectului cererilor de chemare în judecată, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, care este diferit în cele două litigii.

Aşa cum s-a menţionat anterior, în cadrul condiţiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire mai impune, pe lângă îndeplinirea elementelor autorităţii de lucru judecat şi condiţia potrivit căreia, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa a omis să se pronunţe asupra ei.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu şi, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe, poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiţia impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 7472 din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.