Securitate collaborator status for reporting listeners of banned Western radio broadcasts as attitude hostile to the totalitarian regime

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3134 din 24.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 3134 din 24.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că notele furnizate Securităţii de intimat "nu au nicio legătură cu regimul totalitar comunist din epoca respectivă, deoarece vizează fie abateri de la regulamentul şcolar ori de la morală, fie eventuale contravenţii sau infracţiuni de drept comun, care nu vizează niciunul din drepturile fundamentale ale omului"

De asemenea, în mod eronat s-a reţinut că "programele muzicale, indiferent de postul de radio la care erau ascultate, nu pot avea prin ele însele conţinut subversiv şi prin urmare nu se poate aprecia că persoanele care ascultă muzică manifestă o atitudine contrară vreunui regim politic".

Din perspectiva autorităţilor comuniste, toate emisiunile difuzate de Radio B. erau în mod egal interzise, iar bruiajul la care era supus postul anticomunist nu înceta pe parcursul emisiunilor muzicale.

Mai mult, emisiunile muzicale ("C." şi "D.") ale postului B. erau urmărite de români tocmai pentru că acestea difuzau piese care nu erau difuzate la posturile oficiale din ţară, întrucât respectivele piese purtau un mesaj antitotalitar sau - în alte cazuri - pentru că artiştii care le interpretau părăsiseră definitiv România.

Este evident că dacă muzica difuzată la postul B. ar fi putut fi ascultată şi la posturile oficiale din ţară, nimeni nu ar mai fi audiat o emisiune puternic bruiată de autorităţile din România, ci s-ar fi orientat către emisiunile posturilor agreate de regim.

Cel mai important este că, dacă informaţia furnizată de intimat nu ar fi reprezentat denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, nu s-ar fi justificat faptul că elevii denunţaţi ca ascultători ai postului de radio B., au intrat în atenţia ofiţerilor de Securitate, care au dispus exploatarea informaţiilor primite de la intimat "la problema tineret'.

În plus, dacă faptele denunţate de intimat ar fi fost lipsite de conotaţii politice, nu s-ar putea explica de ce ofiţerul care a primit informaţiile de la intimat a consemnat că elevii denunţaţi "au recunoscut faptele lor", ceea ce dovedeşte, pe de o parte, că securitatea a considerat că faptele denunţate nu puteau fi trecute cu vederea şi, pe de altă parte, că elevii denunţaţi fuseseră anchetaţi.

Mai mult, ascultarea postului de radio B. nu poate fi inclusă în niciuna dintre categoriile la care a făcut referire judecătorul fondului, respectiv:

"fie abateri de la regulamentul şcolar ori de la morală, fie eventuale contravenţii sau infracţiuni de drept comun".

În opinia recurentului eroarea primei instanţe constă în faptul că aceasta nu a avut în vedere faptul că sfera atitudinilor şi activităţilor potrivnice regimului comunist era determinată de autorităţile regimului totalitar comunist, care stabileau în mod discreţionar ceea ce era permis şi ceea ce era interzis în societate, încercând să controleze toate detaliile vieţii cetăţenilor.

Este adevărat că, într-o societate democratică, împrejurarea că un grup de elevi ascultă muzica difuzată de un post de radio nu poate intra în preocupările autorităţilor şi nu poate determina sancţionarea acelor tineri.

În schimb, în timpul regimului totalitar comunist, ascultarea unui post de radio interzis determina reacţii din partea poliţiei politice şi verificări suplimentare, în urma cărora s-a stabilit că elevii denunţaţi "au recunoscut faptele lor", ceea ce dovedeşte că securitatea a dispus o anchetă asupra acelor elevi.

Chiar dacă, ipotetic, în speţă nu ar fi existat menţiuni exprese cu privire la urmările denunţului, este notoriu că, în epocă, aceste informaţii puteau genera repercusiuni asupra celor denunţaţi, astfel că vizarea îngrădirii dreptului la viaţă privată putea fi demonstrată chiar şi în lipsa acestor menţiuni exprese.

Recurentul precizează că, în cauza de faţă, intimatul a furnizat două astfel de note informative, care se refereau la unsprezece colegi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), defineşte colaboratorul Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Astfel, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin nota informativă scrisă de intimat în data de 05.03.1972 (dosarul cu cota arhivistică R 369693, voi. 2, f. 2) Securitatea era informată că elevul M.I. (prescurtarea CNSAS) "ascultă emisiunea C. şi D. la B., când merge acasă".

Prin nota informativă scrisă de intimat în data de 27.01.1972 (dosarul cu cota arhivistică R 369693, voi. 2, f. 4) Securitatea era informată că nu mai puţin de 10 colegi, alţii decât colegul denunţat în nota din 05.03.1972, expres nominalizaţi (cu indicarea numelui de familie, a prenumelui şi a clasei din care făceau parte) "audiază programele muzicale la posturile B. atât acasă cât şi la aparatele altor colegi".

Ofiţerul care a primit informaţiile de la intimat a consemnat că elevii denunţaţi "au recunoscut faptele lor", ceea ce dovedeşte, pe de o parte, că Securitatea a considerat că faptele denunţate nu puteau fi trecute cu vederea şi, pe de altă parte, că elevii denunţaţi fuseseră anchetaţi.

Instanţa de control judiciar apreciază că este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

Este de notorietate că, înainte de 1989, ascultarea emisiunilor posturilor de radio interzise, în primul rând ale B., constituia un act de sfidare a regimului.

De asemenea, este notoriu şi faptul că emisiunile acestui post de radio erau bruiate de autorităţile comuniste datorită faptului că B., încă de la înfiinţare, a reprezentat pentru români, dacă nu singura, atunci principala sursă obiectivă de informaţii. Mai mult, B. a criticat constant abuzurile exercitate de dictatura comunistă, militând pentru reinstaurarea în România şi în celelalte state est-europene a valorilor democratice şi a statului de drept.

Deoarece intimatul furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în delaţiunile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Aceasta presupunea încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cel urmărit, fără acordul acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, consecinţele denunţurilor nu sunt doar potenţiale, ci efective, câtă vreme elevii denunţaţi de intimat ca ascultători ai postului de radio B., au intrat în atenţia ofiţerilor de Securitate, care au dispus exploatarea informaţiilor primite de la intimat,,la problema tineret".

În sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist se înscriu şi opiniile unor persoane care considerau că alte state - în special cele occidentale - asigurau cetăţenilor lor condiţii de viaţă superioare celor oferite în acea perioadă de Statul Român.

A contrazice aceste susţineri ale reprezentanţilor puterii comuniste reprezenta, din perspectiva autorităţilor, un afront evident la adresa guvernanţilor şi, prin urmare, o atitudine potrivnică regimului comunist.

Practica judecătorească a reţinut existenta calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa persoanelor care îi denunţau pe ascultătorii postului de radio B..

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi va constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3134 din 24.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. şi constată calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.