Defect of judicial reasoning for failure to address opposing party's arguments in administrative fiscal dispute over rural investment funding

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Constanţa, a solicitat:

- anularea Adresei nr. x/17.04.2015 reprezentând răspunsul la contestaţia formulată împotriva Notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. x/16.02.2015 şi a Notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. x/16.02.2015 reprezentând răspunsul la Cererea de plată nr. 1/10.12.2014;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. x/16.02.2015, cu consecinţa prelungirii duratei Contractului de finanţare cu perioada de timp scursă între data depunerii Cererii de plată, respectiv data de 10.12.2014, şi data expirării Contractului de finanţare potrivit termenilor acestuia, respectiv data de 05.04.2015;

- a se constata că toate cheltuielile indicate în cererea de plată şi efectuate în cadrul proiectului finanţat prin Programul FEADR pe măsura 121 "Modernizarea SC A. S.R.L. - Creşterea şi îngrijirea puilor de carne" reprezintă cheltuieli eligibile;

- obligarea pârâtei AFIR la plata sumei de 1.744.838,71 RON, reprezentând cheltuieli eligibile solicitate prin Cererea de plata nr. 1 şi aferente transei 1 conform Contractului de Finanţare x/06.07.2011;

- în subsidiar, în măsura în care se va considera că este inadmisibil capătul de cerere privind obligarea AFIR la plata sumei de 1.744.838,71 RON, reprezentând cheltuieli eligibile solicitate prin Cererea de plată nr. 1 şi aferente tranşei 1 conform Contractului de Finanţare x/06.07.2011, a solicitat obligarea AFIR la plata sumei de 1.744.838,71 RON cu titlu de despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a refuzului plăţii în cuantum egal cu valoarea cheltuielilor eligibile solicitate prin cererea de plată;

- obligarea pârâtei AFIR la plata dobânzii legale calculate la valoarea sumei de 1.744.838,71 RON, reprezentând cheltuieli eligibile solicitate prin cererea de plată începând cu data expirării termenului de soluţionare a cererii de plată şi până la plata lor efectivă către reclamantă;

- obligarea AFIR la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1918 din 06.06.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Constanţa.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1918 din 06.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond respingând acţiunea formulată fără a-şi motiva în vreun fel decizia adoptată.

Instanţa de fond se limitează doar la argumentele aduse de către reclamantă şi de pârâtă în cadrul litigiului de fond, fără a conferi o interpretare proprie a faptelor prezentate şi a probelor propuse.

Conform susţinerilor instanţei de fond, în mod legal autoritatea a solicitat reclamantei clarificări în vederea aprobării cererii de plată care are ca obiect sume de bani obţinute din fonduri comunitare.

Instanţa de fond a fost investită cu o cerere de chemare în judecată care să constate îndreptăţirea la plata tranşei l, şi nu cu o cerere de verificare a conformităţii documentelor depuse cu regulamentele interne ale pârâtei privind evaluarea eligibilităţii cheltuielilor.

Instanţa de fond se limitează în a susţine că au fost încălcate prevederile art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, însă nu detaliază care anume sunt acele prevederi care au fost încălcate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 8.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Din această perspectivă, în cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Şi aceasta întrucât, prin considerentele hotărârii, instanţa de fond, în mod preponderent, a analizat numai susţinerile intimatei-pârâte, fără a înlătura argumentat şi raportat la toate înscrisurile depuse, susţinerile şi apărările recurentei-reclamante.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va analiza toate susţinerile şi apărările părţilor, administrând toate probele pe care le va considera necesare soluţionării cauzei, precum şi înscrisurile noi depuse în recurs.

Faţă de soluţia adoptată, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1918 din 06.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.