Taxation of assimilated public sector personnel: entitlement to maximum salary equalization under amending law and scope of liability for paying wage differences

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, au solicitat:

- obligarea pârâţilor de a emite pentru fiecare dintre reclamante, începând cu data de 09.04.2015, noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

- obligarea pârâţilor la acordarea, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

- obligarea pârâţilor ca, la emiterea ordinelor de salarizare, să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 18.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, precum şi excepţiile netimbrării şi a lipsei procedurii prealabile, invocate de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie; a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei şi a obligat pârâţii să emită pentru reclamanţi un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 18.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs:

- pârâtul Ministerul Justiţiei, care a invocat dispoziţiile art. 483 şi următoarele din Noul C. proc. civ.

- pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, prin motivele formulate a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că refuzul pârâţilor de a emite un nou ordin de salarizare conform solicitărilor intimatelor - reclamante este un refuz nejustificat, având în vedere că, în calitatea sa de ordonator terţiar de credite, a întreprins toate diligentele pentru lămurirea aspectelor care privesc aplicarea/interpretarea art. 1 alin. (1.1) şi art. 5 alin. (1.1) din O.U.G. nr. 83/2014.

Reclamantele au solicitat aplicarea dispoziţiilor mai sus menţionate în data de 25.09.2015, iar în răspunsul comunicat prin adresa nr. x, li s-au adus la cunoştinţă toate demersurile întreprinse astfel că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie nu a exprimat un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor acestora.

Ministerul Justiţiei, prin recursul formulat, arată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a dispus obligarea şi a acestui pârât la emiterea ordinului de salarizare, deşi această obligaţie incumbă exclusiv Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

De asemenea, soluţia instanţei este greşită şi sub aspectul obligării Ministerului Justiţiei alături de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, la plata diferenţelor salariate rezultate, începând cu data de 09.04.2015, deoarece unitatea angajatoare este Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, iar nu Ministerul Justiţiei.

În opinia recurentului, soluţia primei instanţe este greşită, având în vedere că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie are personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamantelor sunt stabilite cu angajatorul, drepturile salariate ale acestora fiind calculate şi plătite direct tot de către această instituţie angajatoare, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către sta.

În situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului etc.

Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale. Mai mult, precizăm că nici Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudenţa sa că nu este legislator pozitiv şi nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziţii decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 7 aprilie 2006).

În ceea ce priveşte ultimul capăt al cererii de chemare în judecată, referitor la obligarea pârâtei ca la emiterea Ordinului de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date, recurentul consideră că acest lucru este inadmisibil, întrucât intimatele-reclamante la momentul în care vor promova în funcţie/vor fi numite în funcţie de conducere, vor fi încadrate potrivit legii de salarizare existente la acel moment.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A., B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că acţiunea intimatelor, vizează obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin de încadrare salarială, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în instanţă precum şi al obligării pârâţilor la achitarea diferenţelor salariale, rezultate din aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 09.04.2015.

În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

De asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit articolului 1 din O.U.G. nr. 83/2014 în cursul anului 2015 cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Astfel, problema inegalităţii de tratament a fost generată de faptul că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din indemnizaţia de încadrare, procent net inferior celor prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 pentru avansarea în tranşe de vechime.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizaţia de încadrare brută lunară, după cum urmează:

- de la 3 la 5 ani - 10%;

- de la 5 la 10 ani - 15%;

- de la 10 la 15 ani - 20%;

- de la 15 la 20 de ani - 25%;

- peste 20 de ani - 30% .

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din acelaşi act normativ, pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:

- de la 3 la 5 ani - 5%;

- de la 5 la 10 ani - 10%;

- de la 10 la 15 ani - 15%;

- de la 15 la 20 ani - 20%;

- peste 20 ani - 25% .

Rezultă, aşadar, că personalul asimilat judecătorilor care au avansat în gradaţia aferentă vechimii în muncă sau funcţie ulterior datei de 01.01.2011 au beneficiat de o majorare cu 2,5% pentru fiecare gradaţie, pe când magistraţii care au îndeplinit aceste condiţii anterior datei de 01.01.2011 au beneficiat şi beneficiază de drepturi salariale într-un cuantum superior.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea intimatelor-reclamante.

Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului pârât Ministerul Justiţiei, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din O. U. G. nr. 5/2010, respectiv faptul că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, se află în subordinea Ministerului Justiţiei fiind finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie este condusă de un preşedinte care este ordonator terţiar de credite.

Răspunderea Ministerului Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite este necesar să subziste alături de răspunderea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în calitate de ordonator terţiar de credite, pentru ca astfel să fie asigurate resursele financiare necesare aplicării dispoziţiilor privind drepturile salariate ale personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul A.N.C.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 18.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.