Financial supervisory authority’s power to compel expansion of shareholders’ meeting agenda beyond statutory amendment limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea art. 3 al Avizului nr. x/16.09.2014, emis de autoritatea pârâtă, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 12 ianuarie 2015, reclamanta A. S.A. a formulat cererea de completare a acţiunii, prin care a solicitat şi anularea Deciziei nr. 1738/17.11.2014.

Prin Decizia nr. 2773 din 16 septembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La 18 decembrie 2015 reclamanta a depus note de şedinţă prin care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost completată şi anularea art. 3 al Avizului nr. x/16.09.2014, apreciat ca fiind nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 2 februarie 2016 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, (i) a admis excepţia tardivităţii completării acţiunii prin nota de şedinţă depusă la dosar la data de 08.12.2015, (ii) a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a completa cererea introductivă, cu consecinţa neluării în seamă a argumentelor suplimentare expuse, (iii) a respins cererea formulată şi completată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară privind anularea art. 3 al Avizului nr. x/16.09.2014 precum şi a Deciziei nr. 1738/17.11.2014, emise de pârâtă şi (iv) a respins cererea reclamantei având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 13 din 2 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, invocând ca temei în drept al demersului său procesual prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, următoarele critici vizând sentinţa primei instanţe au fost înfăţişate:

- hotărârea conţine motive contradictorii astfel că, deşi instanţa de fond a reţinut, în general, în mod adecvat starea de fapt şi succesiunea actelor şi a operaţiunilor iniţiate şi derulate de către societatea reclamantă în scopul organizării şi desfăşurării AGA din 20.10.2014, la cererea unui grup de acţionari, adunarea generală având pe ordinea de zi numai alegerea unui membru în Consiliul de Supraveghere, a reţinut fără temei un motiv care este în vădită contradicţie cu starea de fapt şi cu legea, respectiv contrar probelor existente la dosar, că în speţă convocarea AGA s-a făcut din iniţiativa directoratului astfel încât prin punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Avizul nr. x din 16.09.2014, înregistrat la recurenta în data de 17.09.2014, era posibila respectarea termenului de 30 de zile de la data publicării convocării în Monitorul Oficial, termenul prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990;

- în mod vădit şi nejustificat prima instanţă a ignorat semnificaţia specifică a datei de referinţă cât priveşte regimul juridic al convocărilor AGA la societăţile tranzacţionate; în plus, a fost nesocotită împrejurarea că intimatul ASF, de lege lata, nu figurează printre subiecţii de drept care au recunoscută calitatea de a interveni în operaţiunile şi actele cerute de lege pentru organizarea şi derularea unei AGA a unei societăţi pe acţiuni care sunt tranzacţionate pe pieţele reglementate şi de a solicita completarea ordinii de zi cu alte probleme decât cele avute în vedere în convocarea iniţială; raţionamentele de interpretare logică a prevederilor legale menţionate, de tipul cine poate mai mult poate şi mai puţin nu au niciun suport de ordin constituţional, legal, doctrinar ori jurisprudenţial;

- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită şi cu încălcarea legii, fiind astfel incident şi motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, un prim motiv vizând încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât argumentul invocat în completarea motivelor care au stat la baza cererii iniţiale este unul de ordine publică care ţine de regimul juridic de drept public al actelor administrative individuale pe care le poate emite ASF; chiar dacă completarea motivelor acţiunii s-a făcut după primul termen la care părţile au fost legal citate şi pârâta nu a fost de acord cu această completare, depăşirea acelui termen nu a produs şi nu a putut produce nicio vătămare drepturilor procesuale ale pârâtei şi nici nu a determinat vreo întârziere în derularea procesului;

- apare aşadar ca fiind nelegală neluarea în considerare de către instanţa de fond a motivelor suplimentare de nelegalitate ale actului administrativ atacat, fiind în mod evident încălcate prevederile art. 22 C. proc. civ. privitoare la rolul activ pe care trebuie să-l aibă judecătorul în procesul civil;

- hotărârea este nelegală întrucât intimatul ASF nu are dreptul să ceară, nici chiar printr-o decizie emisă în condiţiile legii, completarea ordinii de zi a unei AGA care nu a fost convocată din dispoziţia ei, iar art. 3 din Avizul nr. x/2014 a fost emis cu încălcarea art. 1171 din Legea nr. 31/1990; pe de altă parte, chiar dacă prin reducere la absurd, intimata ar fi avut un astfel de drept, cererea de completare a ordinii de zi, către directoratul societăţii reclamante, trebuia formulată şi înregistrată în termen de maximum 15 zile de la data publicării convocatorului AGA, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv;

- netemeinică şi nelegală este hotărârea recurată şi pentru că instanţa a reţinut fără temei că societatea reclamanta nu a făcut dovada niciunei vătămări a unui drept subiectiv ori a unui interes legitim prin emiterea actului administrativ atacat; prin dispoziţia inserată în aviz ASF a vătămat dreptul subiectiv al reclamantei de a organiza AGA cu stricta respectare a legii actului constitutiv şi a altor reglementări secundare şi de a pretinde tuturor subiecţilor de drept să se conformeze dispoziţiilor legale şi statutare.

4. Apărările formulate în cauză

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), intimată-pârâtă în cauză, emitentă a Avizului nr. x/16.09.2014, a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 09 noiembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 08 martie 2018, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru data de 18 mai 2018.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat, faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul de faţă este nefondat, iar hotărârea primei instanţe nu se impune a fi reformată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând punctual motivele de recurs cu care a fost investită, Înalta Curte constată că, printr-un prim set de critici întemeiate pe prevederile art. 488 pct. (6) Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă, astfel cum a dezvoltat şi prin răspunsul la întâmpinarea intimatei ASF, a susţinut că instanţa de fond a înfăţişat motive contradictorii în cuprinsul sentinţei atacate, în sensul că, deşi a reţinut corect starea de fapt, a pronunţat o hotărâre contrară acestor reglementări, consecinţă a unei abordări fundamental greşite a drepturilor speciale societare instituite de lege în favoarea acţionarilor.

Întrucât instanţa de control judiciar apreciază că aceste critici ale recurentei-reclamante, în realitate se subsumează motivului de nelegalitate ce vizează greşita aplicare şi interpretare a legii, relevantă fiind împrejurarea că, chiar recurenta a susţinut că instanţa de judecată a atribuit un sens distorsionat prevederilor legale incidente, comparativ cu cel vizat de către legiuitor, urmează a le analiza şi a le avea în vedere în contextul examinării legalităţii sentinţei atacate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., împreună cu cele invocate de recurentă în acest temei.

În aceste coordonate, Înalta Curte retine astfel că, recurenta reclamanta a susţinut încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., motivat de împrejurarea că prima instanţă a apreciat că cererea sa, depusă în completarea motivelor care au stat la baza cererii iniţiale, peste termenul prevăzut în art. 204 C. proc. civ. nu poate fi primită, reclamanta fiind decăzută din dreptul de modificare a cererii sale, fără a prezenta relevanţă că unele dintre argumentele prezentate suplimentar ar fi de ordine publică, vizând regimul juridic de drept public al actelor administrative individuale pe care le poate emite ASF.

Nu sunt întemeiate aceste critici, instanţa de control judiciar apreciind că judecătorul fondului a realizat în cauză o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 204 C. proc. civ., direct incidente, întrucât reglementează, în cadrul procedurii de sesizare şi de judecată în primă instanţă, în mod expres, condiţiile în care poate fi modificată o cerere de chemare în judecată.

Nu se poate susţine că prin aplicarea şi respectarea cerinţelor impuse de acest text de lege instanţa ar fi nesocotit unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, reglementat în Capitolul II- art. 22 al C. proc. civ., respectiv Rolul judecătorului în aflarea adevărului, ce conţine numai prevederi cu caracter general.

Astfel cum bine s-a reţinut şi în cuprinsul hotărârii, nota de şedinţă prin care reclamanta a invocat argumente suplimentare în completarea celor menţionate în cererea introductivă a fost depusă ulterior termenului prevăzut de art. 204 Cod procedură civilă iar pârâta nu a fost de acord cu această completare.

Nu au nicio relevanţă juridică împrejurările învederate de reclamanta-recurentă în sensul că depăşirea acelui termen nu a produs şi nu a putut produce nicio vătămare a drepturilor procesuale ale pârâtei şi nici nu a determinat vreo întârziere în derularea procesului, dată fiind reglementarea fără echivoc cuprinsă în textul de lege sus arătat, potrivit cu care modificarea cererii se poate face numai până la primul termen la care partea este legal citată, sub sancţiunea decăderii, şi respectiv că modificarea cererii de chemare judecată peste termenul prevăzut poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

Rezultă aşadar ca instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţia legală menţionată, după cum în mod judicios a răspuns şi susţinerilor vizând pretinsa natură de ordine publică a motivelor noi invocate, criticile şi susţinerile recurentei reclamante fiind, în mod evident, nefondate.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi criticile recurentei vizând modalitatea în care instanţa de fond a interpretat prevederile art. 2 alin. (5) lit. b din Legea nr. 297/2004, referitoare la prerogativele intimatei ASF, cu referire specială la dreptul de a cere chiar printr-o decizie emisă în condiţiile legii, completarea ordinii de zi a unei AGA care nu a fost convocată din dispoziţia ei. În acest context s-a arătat că raţionamentele de interpretare logică a prevederilor legii menţionate, de tipul cine poate mai mult poate şi mai puţin nu au niciun suport de ordin constituţional, legal, doctrinar ori jurisprudenţial.

Înalta Curte arată că problema de drept ce s-a impus a fi dezlegată de către prima instanţa şi care urmează a fi analizată şi în recurs vizează a se stabili în ce măsură intimatul ASF are sau nu, în mod legal, dreptul de a cere, chiar printr-o decizie emisă în condiţiile legii, completarea ordinii de zi a unei AGA care nu a fost convocată din dispoziţia ei, şi dacă o atare solicitare este supusă prevederilor art. 1171 din Legea nr. 31/1990.

Din această perspectivă, contrar celor susţinute prin cererea de recurs şi în acord cu raţionamentul înfăţişat de judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că în cauză au fost corect aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. b din Legea nr. 297/2004, potrivit cu care, în scopul exercitării activităţii de supraveghere, CNVM (în prezent ASF) poate să solicite Consiliului de Administraţie al entităţilor reglementate sau supravegheate întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor stabilind totodată problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.

Conţinutul normei legale trimite în mod expres la prerogativa autorităţii pieţei de capital de a solicita convocarea adunării generale a acţionarilor unui emitent, şi de a stabili totodată întreaga ordine de zi a şedinţei, prerogativă în raport de care, solicitarea de completare a ordinii de zi a unei Adunări Generale, deja convocate, apare ca fiind nu doar legal posibilă ci, chiar firească întrucât, raportat la conţinutul reglementării apare a fi chiar mai mult decât o măsură dedusă pe calea raţionamentului de tipul cine poate mai mult poate şi mai puţin, solicitarea de completare a ordinii de zi fiind subsumată prerogativei generale, cuprinzătoare, de stabilire a ordinii de zi.

Drept urmare, instanţa de control judiciar achiesează la interpretarea şi respectiv la întreg raţionamentul primei instanţe, expus in dezlegarea acestei chestiuni de drept, apreciind în sensul validităţii argumentelor prezentate, incluzându-le pe cele referitoare la necesitatea de a se da eficienţa dispoziţiilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi a celor de ordin pragmatic prezentate de intimata ASF, urmând a respinge, aşadar, criticile recurentei reclamante pe aceste aspecte, ca nefondate.

Cu referire la susţinerea recurentei potrivit cu care prevederile art. 3 al Avizului ASF nr. 154/16.09.2014 sunt nelegale întrucât încalcă prevederile art. 1171 din Legea nr. 31/1990 şi a fost emis după expirarea termenului de 15 zile în care putea fi completată ordinea de zi a adunării generale convocată pentru data de 20/21.10.2014, instanţa de fond, primind argumentaţia intimatei ASF, a reţinut că norma legală arătată se adresează doar acţionarilor care solicită introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, menţionând totodată că în situaţia în care convocarea se face de către Consiliul de Administraţie, cum este cazul în speţă, devin incidente prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care, termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

O atare interpretare este împărtăşită şi de către instanţa de control judiciar, în condiţiile în care prerogativa intimatei ASF de a solicita şi obţine completarea ordinii de zi decurge din dispoziţia legală sus arătată, cu caracter special în raport cu Legea nr. 31/1990, şi prin urmare prevederile acestei din urmă legi, apreciată a fi legea generală referitoare la condiţiile în care acţionarii îşi pot realiza acest drept, nu pot fi aplicate întocmai şi autorităţii pârâte.

Relevant este însă că, în cauză, intimatul ASF, astfel cum a susţinut şi dovedit, a luat măsurile necesare asigurării informării complete şi corecte a acţionarilor cu privire la problema a cărei introducere pe ordinea de zi a solicitat-o prin actul individual contestat, prin publicarea acestuia şi transmiterea către societatea reclamantă cu mai mult de 30 de zile înainte de data tinerii AGA.

Tocmai în considerarea acestui element de fapt instanţa de fond a reţinut şi împrejurarea că recurenta reclamată nu a făcut dovada niciunei vătămări în legătură cu prevederea din actul a cărei anulare a fost solicitată.

Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că intimata ASF, prin dispoziţia inserată în aviz, i-a vătămat dreptul subiectiv de a organiza AGA cu stricta respectare a legii, a actului constitutiv şi a altor reglementări secundare şi de a pretinde tuturor subiecţilor de drept să se conformeze dispoziţiilor legale şi statutare, dincolo de formularea atât de generală şi de imprecisă, este neîntemeiată întrucât, astfel cum s-a arătat deja, ASF în exercitarea atribuţiunilor de supraveghere conferite în temeiul legii şi cu respectarea prevederilor legale aplicabile a apreciat asupra necesităţii şi oportunităţii de completare a ordinii de zi a AGA convocată pentru data de 20/21.10.2014 cu o rezoluţie având ca obiect alegerea unui membru permanent al Consiliului de Supraveghere, în vederea restabilirii situaţiei juridice ce reprezintă regula - provizoratul fiind doar o excepţie - în accepţiunea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi în considerarea asigurării bunului mers şi a continuităţii activităţii societare.

Concluzionând, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea recurată este rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a tuturor prevederilor legale incidente la situaţia de fapt, concretă, din cauză, argumentaţia judecătorului fondului în susţinerea soluţiei adoptate fiind coerentă şi cuprinzător expusă, astfel că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă şi nu se impune reformarea sentinţei.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva sentinţei civile nr. 13/2016 din 02 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2018.