Anularea sentinței arbitrale pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei după cesiunea creanței prin factoring

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (C.N.A.D.N.R. - SA), a formulat, în temeiul, art. 608 alin. (1) lit. a)-b), g), h), noul C. proc. civ., acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 74/10.06.2014, pronunţată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr. x, solicitând admiterea cererii şi desfiinţarea sentinţei arbitrale. De asemenea, în temeiul art. 612 din noul C. proc. civ., reclamanta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale nr. 74/10.06.2014 până la soluţionarea cauzei, motivat de faptul că, în prezent, Compania se află executată de două persoane juridice diferite, respectiv S.C. A. şi B. S.A., având aceiaşi pretenţie ce decurge din Contractul de execuţie lucrări şi, în aceste condiţii, sunt afectate conturile Companiei în ceea ce priveşte veniturile proprii din care se achită salariile.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2055 din 16 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de petenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. şi D., ca neîntemeiată şi a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale contestată, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (în prezent, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii şi desfiinţarea Sentinţei arbitrale nr. 74/10.06.2014 pronunţată în Dosarul arbitral nr. 22/2014 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În mod greşit, prima instanţă a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de creanţă al S.C. "A." S.R.L. a fost transferat către B. S.A., în baza Contractului de factoring nr. x/24.07.2013. În aceasta situaţie juridică nou intervenită, nu mai era operaţională clauza arbitrală care permitea investirea instanţei arbitrale cu soluţionarea litigiului în pretenţii declanşat de S.C. "A." S.R.L.

* În mod eronat, judecătorul fondului a reţinut că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., deşi instanţa arbitrală a soluţionat excepţiile invocate cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, precum şi a principiului motivării hotărârii arbitrale.

* În mod greşit, curtea de apel nu a considerat că sunt incidente în cauză prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., cu toate că hotărârea arbitrală aflată în discuţie nesocoteşte dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., deoarece petenta S.C. "A." S.R.L. nu avea calitate procesuală activă în cererea arbitrală, ea nemaifiind titulara dreptului de creanţă invocat.

* În litigiul de faţă, nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pentru sumele solicitate, întrucât existenţa, sub aspect juridic, a acestora este discutabilă, ţinând cont de modalitatea de plată a sumelor înscrise în Contract şi modalitatea lor de acceptare la plată în urma verificării contractuale şi a sumelor alocate de la bugetul de stat ce face obiectul prezentei cereri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat, în esenţă, următoarele aspecte:

* niciunul dintre potenţialele motive de anulare, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 608 C. proc. civ., nu îşi găsesc incidenţa în speţă;

* invocarea chestiunilor de fond este inadmisibilă în recurs, temeinicia hotărârii pe fondul ei neputând face obiectul analizei în recurs;

* litigiul era susceptibil de a fi soluţionat pe calea arbitrajului, întrucât exista o convenţie arbitrală validă şi operantă; tribunalul s-a constituit în conformitate cu prevederile clauzei arbitrale şi ale Regulamentului Curţii de Arbitraj şi nu se pune problema unei eventuale caducităţi; părţile au fost reprezentate în mod legal la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile;

* Tribunalul Arbitral a pronunţat o soluţie în limitele determinate prin cererea de iniţiere a procedurii arbitrale, respectând principiul disponibilităţii părţilor şi soluţionând integral cererile acestora;

* sentinţa arbitrală cuprinde dispozitivul şi, de asemenea, este fundamentată pe motive dezvoltate în mod organizat-, sintetic şi uşor de urmărit;

* nu exista incidente privind forma sentinţei, ea fiind însuşită prin semnătură de către toţi arbitrii;

* nu pot fi identificate norme de ordine publică, norme imperative care să fi fost încălcate prin pronunţarea acestei sentinţe arbitrale.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28.09.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.01.2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea sentinţei arbitrale nr. 74/10.06.2014 pronunţată în Dosarul arbitral nr. 22/2014 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 608 alin. (1) lit. a), b), g) şi h) C. proc. civ., invocate de parte.

Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia pronunţată de Curtea de Apel.

Cu titlul prealabil, instanţa de control judiciar reţine că situaţia de fapt care a generat litigiul de faţă este următoarea:

* Între S.C. "A." S.R.L., în insolvenţă, în calitate de antreprenor, şi CNADNR, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la data de 15.01.2010, pe baza procedurii de achiziţie publică, Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 privind construirea "Variantei de ocolire a Municipiului Sibiu la standard de autostradă - Secţiunea 2, km. 14+860 - km. 17+500 şi Reabilitare DJ 106 B, km. 3+600."

Contractul a fost finanţat din fonduri ISPA şi de la bugetul de stat, aşa cum rezultă din Memorandumul încheiat între Comisia Europeană - care a alocat 75% - şi Guvernul României, care a alocat 25%.

Lucrările au fost executate şi recepţionate, după cum urmează:

- procesul-verbal de predare-primire din 01.12.2010, în vederea deschiderii traficului, în care se consemnează lucrările rămase de executat, printre care, în principal, sistemul de iluminat public;

- procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/7556 din 11.02.2011, prin care se recomandă promovarea procedurilor pentru realizarea iluminării intersecţiilor giratorii;

- procesul-verbal de recepţie din 29.09.2011, încheiat între Antreprenor şi Inginer - persoană desemnată de beneficiar, care acţionează în numele acestuia, conform Condiţiilor generale ale Contractului, pct. 1.1.2.4;

- procesul-verbal de recepţie finală nr. x/47385/12.07.2013.

Toate lucrările executate în cadrul contractului au fost certificate de către inginer şi de CNADNR, din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Lucrările de iluminat din data de 15.01.2010, ce nu au făcut parte din contractul iniţial, au fost proiectate ulterior, prin grija beneficiarei CNADNR şi au fost predate Antreprenorului, prin inginer, cu nr. 92/15507/23.03.2011. Aceste lucrări au fost executate şi recepţionate, conform Procesului-verbal de recepţie din data de 29.09.2011.

Din valoarea contractului de 9.852.910,04 euro, fără TVA, pe baza situaţiilor de lucrări acceptate, CNADNR a plătit suma de 8.957.415,11 euro, fără TVA.

Pentru lucrările rămase neachitate, la data de 05.10.2011, reclamanta a emis factura nr. x, în valoare de 595.941,59 euro, la care se adaugă TVA în sumă de 617.078,67 RON, reprezentând lucrări executate în perioada 09.05.2011 - 01.10.2011, aceste valori fiind cuprinse în valoarea totală a contractului.

În vederea plăţii facturii, CNADNR a solicitat acordul prealabil de la Ministerul Transporturilor, însă, acesta din urmă, prin adresa din 23.06.2013, a respins solicitarea.

Ministerul Transporturilor - DMF, prin Nota mai sus menţionată, a precizat faptul că, după consultarea Ministerului Fondurilor Europene - DGCIPIM, s-a acceptat, conform adresei nr. x/2013, plata lucrărilor aferente sistemului de iluminat, dar diminuate cu 25%, întrucât au fost încălcate prevederile legale privind achiziţiile publice. Prin aplicarea reducerii cu 25%, la suma de 534.699,66 euro - valoarea lucrărilor de iluminat -, a rezultat suma de 401.024.74 euro, care a fost acceptată la plată. La această sumă s-a adăugat şi suma de 14.314,03 euro, lucrări din contractul iniţial, executate şi acceptate, astfel că avizul de oportunitate de plată a fost dat de Ministerul Transporturilor pentru suma de 415.338,77 euro.

Nu s-a acceptat nici suma de 46.727,90 euro din cuprinsul facturii nr. x/2011, reprezentând cheltuieli pentru actualizarea preţurilor, Ministerul Transporturilor considerând că CNADNR nu a clarificat situaţia acestor cheltuieli.

Drept urmare, CNADNR a înştiinţat S.C. "A." S.R.L., prin adresa nr. x/2014, că Ministerul Transporturilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport a comunicat la 28.03.2014, avizul de oportunitate pentru plata sumei de 2.299.239,04 RON, inclusiv TVA, care reprezintă 415.338,77 euro, plus 430.214,57 RON cu titlu de TVA, din factura nr. x/2011, sumă achitată la 10.04.2014.

S.C. "A." S.R.L., prin adresa nr. x mai 2014, a confirmat încasarea parţială a creanţei din factura nr. x/2011.

* S.C. "A." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special, E., a formulat cerere înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x, ulterior precizată, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNADNR, obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

- 180.402,82 euro, reprezentând lucrări executate din sistemul de iluminat şi actualizarea pretenţiilor (reducerea de 25% aplicată de F.);

- 186.864,10 RON, reprezentând TVA neachitat din factura x/2011:

- 373.687,31 RON, penalităţi de întârziere (cheltuieli de finanţare) calculate până la data de 31.12.2013.

- cheltuieli de arbitrare: taxă administrativă şi taxa arbitrală în sumă de 103.048,82 RON.

* Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin Sentinţa arbitrală nr. 74/10.06.2014, a admis, în parte, acţiunea reclamantei S.C. "A." S.R.L., astfel cum a fost restrânsă, şi, în consecinţă, a obligat pârâta CNADNR să îi plătească sumele de:

- 180.402.82 euro, în echivalent în RON, la cursul de schimb de la data plăţii, reprezentând rest neachitat din preţul lucrărilor executate;

- 186.864,10 RON, reprezentând rest neachitat (TVA) din preţul lucrărilor executate;

- 373.687,31 RON, reprezentând cheltuieli de finanţare pentru întârzierea plăţii;

- 97.936,23 RON, cheltuieli arbitrare.

De asemenea, instanţa arbitrală a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâta CNADNR, respectiv: excepţia netimbrării acţiunii arbitrale, excepţia prematurităţii acţiunii arbitrale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

6.1. Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile recurentei referitoare la incidenţa în cauză a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) şi h) C. proc. civ., conform cărora:

"Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante. (…)

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii."

Verificându-şi competenţa, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a apreciat că litigiul cu care a fost investită "este arbitrabil, în considerarea caracterului patrimonial al acestuia şi a faptului că priveşte drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacţie, astfel că acesta intră sub incidenţa dispoziţiilor Noului C. proc. civ. - Cartea a IV-a - art. 541 şi urm."

La fundamentarea acestei concluzii, instanţa arbitrală a avut în vedere clauza compromisorie 20.6 din Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 privind construirea "Variantei de ocolire a Municipiului Sibiu la standard de autostradă - Secţiunea 2, km. 14+860 - km. 17+500 şi Reabilitare DJ 106 B, km. 3+600" în care s-a prevăzut: "cu excepţia disputelor soluţionate pe cale amiabilă sau printr-o decizie a CAD care a devenit definitivă şi obligatorie, orice dispută decurgând din sau în legătură cu contractul care va apărea, incluzând fără rezerve orice dispută privind încălcări ale angajamentului, reziliere sau invaliditate, va fi soluţionată în final prin Arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României."

* Înalta Curte apreciază că este corectă susţinerea recurentei în sensul că această clauză a devenit inoperantă în cauza de faţă, în raport de următoarea situaţie juridică nou intervenită:

Între B. S.A., în calitate de factor şi S.C. "A." S.R.L., în calitate de aderent, s-a încheiat Contractul de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, modificat ulterior prin 3 acte adiţionale, prin care B. S.A. a acordat către S.C. "A." S.R.L. o facilitate de factoring cu recurs, prin cumpărarea creanţelor, cu respectarea limitei de factoring (6.120.056 RON), astfel cum acestea sunt menţionate în Condiţiile speciale ale Contractul de factoring.

Potrivit Condiţiilor speciale ale Contractul de factoring, din totalul de 6.120.056 RON, suma de 3.317.634,87 RON a fost utilizată pentru finanţarea în întregime a soldului facturii nr. x/2011 emisă de aderentul S.C. "A." S.R.L. către debitorul cedat Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în baza Contractul ISPA 2001/RO/16/P/PT/005/08 semnat între S.C. "A." S.R.L. şi CNADNR.

De menţionat faptul că, în literatura de specialitate s-a arătat că factoringul este o modalitate de mobilizare a creanţelor comerciale, prin care comerciantul îşi asigură încasarea acestor creanţe, punându-se la adăpost de riscul de neplată din partea debitorului. Este vorba despre o operaţiune de credit, prin care factorul îl creditează pe aderent cu suma reprezentând valoarea creanţelor transferate (din care se scad comisioanele), preluând riscul neîncasării creanţei (insolvabilităţii debitorului), inclusiv riscul monetar.

În Contractul de factoring cu recurs anterior nominalizat a fost inserată clauza 2.7 în care se precizează faptul că: "prin cesionarea Creanţelor, Factorul devine titularul tuturor drepturilor, acţiunilor, privilegiilor sau a oricăror alte garanţii deţinute de Aderent asupra Debitului cedat, precum şi al tuturor celorlalte accesorii ale Creanţelor."

Potrivit art. 2.8 din Contract, debitorii cedaţi sunt menţionaţi în Condiţiile speciale şi Anexa 1 la Contractul de factoring.

Ca atare, dreptul de creanţă al S.C. "A." S.R.L. a fost transferat către B. S.A., în baza Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013.

În speţa de faţă, sunt aplicabile prevederile art. 1568 alin. (1) din Noul C. civ., conform cărora:

"Cesiunea de creanţă transferă cesionarului:

a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată;

b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate."

* Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin hotărârea arbitrală contestată, a reţinut faptul că reclamanta S.C. "A." S.R.L. are calitate procesuală activă în acţiunea întemeiată pe raporturile contractuale de antrepriză încheiate cu pârâta CNADNR, pentru stabilirea temeiniciei pretenţiilor rezultate din factura nr. x/2011.

Conform art. 36 C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii (…)."

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii formulate, iar instanţa are rolul de a verifica identitatea dintre cel chemat în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum şi a identităţii dintre cel care promovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

În speţa de faţă, CNADNR a fost notificată în sensul că drepturile de creanţă deţinute de S.C. "A." S.R.L. în baza facturii nr. x/2011 au fost cesionate către B. S.A., în temeiul Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013 (notificare înregistrată sub nr. x din 31.07.2013), iar aceasta a fost de acord cu cesiunea de creanţă, declarând că a acceptat la plată factura aflată în discuţie. Cu toate acestea, debitoarea nu a efectuat plata facturii la data scadentă, motiv pentru care B. S.A. a procedat la comunicarea somaţiei nr. 512/04.03.2014 către aceasta, în conformitate cu prevederile art. 1014 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2825 din 02.06.2014, pronunţată în dosarul nr. x, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea reclamantei B. S.A., formulată în baza art. 1021 C. proc. civ., şi a obligat pârâta CNADNR să-i plătească acesteia, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 945.715,35 RON, reprezentând debit principal şi 62.516,17 RON, cu titlu de dobândă legală.

În raport de cele anterior prezentate, instanţa de control judiciar reţine faptul că S.C. "A." S.R.L. nu avea calitate procesuală activă în cererea arbitrală, în condiţiile în care aceasta şi-a cesionat creanţa, prin intermediul Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, iar B. S.A. a procedat la valorificarea acesteia, prin promovarea acţiunii în faţa Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care i-a admis pretenţiile derivând din factura nr. x/2011.

* În fine, Înalta Curte reţine că, în raport de intervenţia Contractului de factoring cu recurs nr. x/24.07.2013, hotărârea arbitrală încalcă dispoziţiile art. 1566 - 1592 C. civ., precum şi pe cele ale art. 1270 din acelaşi act normativ.

* Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea incidenţei în cauză a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte consideră că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea şi va anula Sentinţa arbitrală nr. 74/10.06.2014 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul arbitral nr. 22/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (în prezent, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) împotriva sentinţei nr. 2055 din 16 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea reclamantei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (în prezent, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere).

Anulează sentinţa arbitrală nr. 74/10.06.2014, pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României nr. 22/2014.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.