Annulling cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty after denial of public legal aid

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 17.11.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne,

- obligarea pârâtului la declasificarea OMAI nr. S/107/2013 privind constituirea şi dimensionarea unor compartimente organizatorice specifice unităţilor MAI, în temeiul art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare,

- obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuială proprie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului menţionat,

- obligarea pârâtului să-i comunice răspuns la plângerea prealabilă formulată la data de 23.09.2015,

- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 100 RON,

- obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare în trei ziare centrale şi pe pagina de internet a pârâtului, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea drepturilor sale la informaţie.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia netimbrării acţiunii.

Pe fondul acţiunii, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 1143 din 23 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul MAI, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 în ceea ce priveşte capătul principal de cerere.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22 martie 2016.

Prin cererea depusă la data de 06.10.2016, reclamantul a invocat nulitatea întâmpinării formulate de pârât, solicitând, în susţinerea nulităţii întâmpinării, suspendarea aplicabilităţii OMAI nr. 100/2011 până la soluţionarea definitivă a cauzei, suspendarea aplicabilităţi OMAI nr. 200/2011 şi IMAI nr. 1111/2005. A invocat şi excepţia de nelegalitate a actelor de numire în funcţie a numiţilor B., C. şi D.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2016, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003.

Prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a OMAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anularea a OMAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anulare a IMAI nr. 1111/2005, ca neîntemeiată, a respins excepţia de nelegalitate a actelor de numire în funcţie a numiţilor B., C. şi D., ca inadmisibilă.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţională, ca inadmisibilă.

A respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a declarat recurs, nemotivat, la data de 23.02.2017.

Ulterior, la data de 20.03.2017, reclamantul a depus motivarea recursului privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care a formulat critici inclusiv asupra fondului acţiunii soluţionat prin aceeaşi sentinţă.

În drept, recurentul a invocat art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Sesizată cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluţionării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1544 din 27 aprilie 2017, Înalta Curte a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de recurentul A. şi a anulat recursul declarat de A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3.1. Examinarea recursului vizând fondul acţiunii în completul filtru, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul prezentei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ., republicat, s-a constatat, sub rezerva depunerii de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 25 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că este fundamentată soluţia de anulare a recursului, apreciindu-se că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 februarie 2017, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă, a dispus comunicarea actului către părţi.

Părţile nu au formulat punct de vedere asupra raportului.

3.2. Analizarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat. Condiţiile de admisibilitate în principiu a recursului.

Completul de filtru, învestit cu soluţionarea cauzei de faţă, constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2017, recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Deşi, prin încheierea din camera de consiliu din 28 septembrie 2017, i-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a timbrat cererea de recurs.

Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (1) lit. d şi alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2018.