Jurisdictional conflict: Accessory damages claims against central ministry do not override county court competence for annulment of local forestry authority act

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată, la data de 02.05.2017, pe rolul Tribunalului Harghita - secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Composesorală A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la plata sumei de 522.734,92 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.611,40 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc, pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, şi la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, începând cu data de 10.03.2017, data la care a fost depusă Cererea nr. x/28.02.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 2436 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că sumele solicitate de reclamant sunt venituri publice, criteriul care operează fiind cel al autorităţii publice chemate în judecată, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, din moment ce unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competenţa revine curţii de apel.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 79 din 16 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

A apreciat instanţa că reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov, act interpretat de reclamant ca fiind refuz nejustificat de acordare a compensaţiilor aferente anului 2015. Astfel, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor nu schimbă competenţa, atâta timp cât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie celei privind nelegalitatea actului administrativ, relevant, pentru stabilirea competenţei, fiind rangul autorităţii emitente a actului căreia i s-a adresat cererea.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta Composesoratul Suseni a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul, apreciat de reclamantă a fi nejustificat, de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din acţiunea dedusă judecăţii, rezultă că reclamanta a înţeles să atace actul administrativ reprezentant de adresa nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Braşov, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei nr. x/2017.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte faptul că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 6 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plăţile (de altfel, tot prin intermediul acestor structuri se transmite documentaţia şi se calculează efectiv cuantumul despăgubirilor).

Având în vedere modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2018.