Compulsory intervention admissibility and erroneous joinder of new defendants in administrative fiscal proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 28.02.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii (DGCAI),

- anularea Deciziei nr. 11/05.10.2016 de respingere a contestaţiei administrative;

- anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrate la DGCAI sub nr. x şi la ANPA sub nr. x/2016;

- anularea măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare menţionată şi exonerarea societăţii de măsura administrativă de excludere de la finanţare a sumei de 822.021,41 RON;

- suspendarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a actelor contestate.

Pentru termenul din 20.11.2017, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a altor persoane, prin care a solicitat introducerea în cauză a Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii şi a Direcţiei Generale de Pescuit-Autoritatea de Management POPAM.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 68 alin. (2) şi urm. C. proc. civ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 5 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, ca inadmisibilă.

A reţinut instanţa că, făcând aplicarea art. 68 C. proc. civ., cererea reclamantei este inadmisibilă, avându-se în vedere că instituţiile menţionate nu sunt persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, în sensul C. proc. civ., reclamanta încercând, în realitate, să introducă noi pârâţi în cauză.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea cererii.

A susţinut recurenta-reclamantă că a solicitat introducerea în cauză a direcţiei pentru a se stabili că actele procedurale emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 sunt nule, datorită neconformităţilor arătate în cererea introductivă de instanţă şi, în subsidiar, anularea lor in integrum.

Emiterea actelor de control de către DGCAI privind aplicarea corecţiei financiare s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 554, respectiv a lipsei motivării actelor şi a unui reclamat conflict de interese al celor ce au semnat decizia de respingere a contestaţiei din data de 05.10.2016.

A înţeles să cheme în judecată cele două direcţii întrucât acestea au capacitate de drept public şi, totodată, sunt autorităţi intermediare şi de management în cadrul unor proiecte europene-POP 2007-2013 numite prin ordinul intern al MADR.

Mai mult, deşi au rol de a îndrepta abateri şi de a corija autorităţile care beneficiază de derularea fondurilor europene, conform Regulamentului european 1303/2013, conduita acestora în aplicarea de corecţii în derularea proiectului "Bursa de peşte" a fost abuzivă.

Astfel, sub auspiciile Deciziei ICCJ nr. 64/2011 şi raportat la art. 192 C. proc. civ., cererea trebuia să fie corect calificată şi în concordanţă cu motivele invocate. De asemenea, prin sentinţa curţii de Apel Bucureşti nr. 2610/26.06.2017, a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă invocată de Direcţia Generală de Control Antifraudă şi Inspecţii.

A mai apreciat recurenta că cele două direcţii au calitate procesuală pasivă în raport cu O.U.G. nr. 66/2011, fiind vorba despre un proces-verbal de sancţionare ce i-a fost aplicat din fondurile derulate în cadrul legal instituit de Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/2013.

3. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., intervenind sancţiunea nemotivării recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de control judiciar asupra recursului

Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluţionării acestui recurs, conform art. 68 şi art. 69 alin. (3) coroborat cu art. 64 şi art. 65 C. proc. civ., a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 5 martie 2018, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Pentru a decide astfel Înalta Curte constată că prin cererea depusă la 20.11.2017 recurenta -reclamantă a formulat o cerere de chemare în judecată a Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii şi a Direcţiei Generale de Pescuit-Autoritatea de Management POPAM, prevalându-se de dispoziţiile art. 68 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Prin urmare, pentru a atrage în proces alte persoane pe calea intervenţiei forţate, în condiţiile art. 68 C. proc. civ., este necesar ca partea ce formulează o astfel de cerere să justifice îndeplinirea condiţiei premisă în persoana celui chemat în judecată pe această cale, aceea ca terţii să poată pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. Numai în atare ipoteze este admisibilă şi justificată formularea cererii de intervenţie forţată, legiuitorul configurând o astfel de procedură pentru a se asigura soluţionarea unitară a tuturor pretenţiilor ce pot fi formulate de mai multe persoane cu privire la un anumit drept.

Departe de finalitatea prevăzută de art. 68 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a intenţionat să introducă în cauză două subiecte de drept public în calitate de pârâte, astfel că în mod legal a procedat prima instanţă, respingând ca inadmisibilă cererea de intervenţie forţată.

De altfel, nici în prezenta cale de atac recurenta-reclamantă nu arată motivele de fapt şi de drept care atestă îndeplinirea condiţiilor legale pentru încuviinţarea în principiu a cererii sale de intervenţie forţată, argumentarea recursului tinzând la justificarea demersului său procesual raportat la o posibilă calitate de pârâte a celor două autorităţi la care face referire în cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Or, modificarea cererii de chemare în judecată, prin introducerea în cauză a unor noi pârâţi, poate fi realizată numai în condiţiile prevăzute de art. 204 C. proc. civ. şi nicidecum pe calea intervenţiei forţate, prevăzute de art. 68 C. proc. civ., context în care criticile recurentei-reclamante, referitor la justificarea calităţii procesuale pasive a celor doi terţi şi la necesitatea de a sta în judecată în calitate de pârâţi nu pot conduce la desfiinţarea încheierii atacate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului de faţă ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva încheierii din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2018.