Liability for enforcement fines under Law 554/2004 contingent on culpable non-execution at the time of filing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.06.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pârâtului Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 1.000 RON, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 928 din 9 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2012.

Pentru termenul din 13.07.2016, reclamantul a completat cererea de chemare în judecată, precizând că solicită, în subsidiar, admiterea acţiunii, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pârâtului- Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor-B., începând cu 16.03.2014 şi până la 23.12.2015, obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere, începând cu 16.03.2014 şi până la 23.12.2015.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea nr. 47 din 13 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei încheieri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea încheierii şi, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată sau, în subsidiar, casarea încheierii şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost completată în faţa instanţei de fond.

2.2. În argumentarea recursului său, reclamantul susţine că încheierea criticată este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Susţine recurentul-reclamant că instanţa fondului a considerat eronat faptul că sentinţa civilă nr. 928/09.10.2012 a fost executată prin decizia de invalidare emisă de pârâta CNCI, apreciind recurentul-reclamant că intimata pârâtă avea obligaţia de a emite titlul de despăgubire în favoarea sa, într-un termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În acelaşi sens, recurentul-reclamant arată că şi în cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale nr. 686/26.11.2014 s-a statuat că darea în competenţa CNCI a verificării existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare amăsurilor compensatorii chiar şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească este contrară prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124, art. 126 şi art. 129.

Şi în ipoteza în care se reţine că intimata ar fi pus în executare sentinţa civilă nr. 928/09.10.2012 se impune admiterea prezentului recurs şi aplicarea amenzii pentru perioada 16.03.2014 şi până la 23.12.2015, respectiv obligarea pârâţilor la plata unei enalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere pentru aceeaşi perioadă, pârâţii fiind culpă pentru neexecutarea în termen a sentinţei civile sus amintite.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa criticată, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Astfel, criticile formulate de recurentul-reclamant, grefate pe dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentinţa atacată fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În aces sens, Înalta Curte subliniază că prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie, pe de o parte, un mijloc de constrângere a autorităţii publice pentru executarea obligaţiilor stabilite în sarcina sa, ce nu pot fi executate decât de către autoritatea în discuţie şi, pe de altă parte, reglementează o formă de răspundere juridică drept sancţiune a atitudinii de pasivitate manifestate de autoritatea publică şi de conducătorul acesteia, însă pentru aplicarea acestor dispoziţii trebui să se dovedească vinovăţia celui chemat să răspundă, respectiv acesta să fi avut o culpă în neexecutare.

O atare concluzie răzbate şi din cuprinsul deciziei nr. 1566/2009, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, stabilind că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

In speţa de faţă, prima instanţă a reţinut că intimata pârâtă a adus la îndeplinire obligaţiile stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 928/09.10.2012 la data de 23.12.2015, prin emiterea deciziei de invalidare nr. 6723.

În acest context, afirmaţia recurentului-reclamant, în sensul că intimata nu a îndeplinit obligaţia stabilită în titlul executoriu, nu poate fi reţinută, având în vedere că dispoziţia emisă a făcut obiectul unui litigiu separat, prin care a fost supusă cenzurii instanţei de judecată.

De aceea, în mod corect prima instanţă a constatat că obligaţia menţionată în titlul executoriu a fost executată, motiv pentru care cererea de amendare şi de aplicare a penalităţilor pentru neexecutare este neîntemeiată, dat fiind caracterul reglementat de norma în discuţie, nu acela de sancţiune, ci în principal, un mijloc de presiune, în scopul asigurării executării obligaţiei de a face ce presupune faptul debitorului.

Nemulţumirile recurentului-reclamant în legătură cu emiterea deciziei nr. 6723/23.12.2015 de către intimata pârâta CNCI, nu pot fi valorificate în cadrul acţiunii prevăzute de art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, vizând neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, de vreme ce acesta are la dispoziţie calea acţiunii în justiţie prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, de care de altfel, a uzat.

Critica recurentului reclamant este nefondată şi din perspectiva celei de a doua teze susţinute, prin care justifică solicitarea de amendare şi de aplicare a penalităţilor pentru executarea cu întârziere a sentinţei civile nr. 928/09.10.2012, subliniind Înalta Curte că, dată fiind natura şi scopul sancţiunii şi a penalităţilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, ipoteza aplicării acestora presupune, în primul rând, neexecutarea hotărârii la data sesizării instanţei de contencios administrativ.

Or, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la data învestirii instanţei de executare era deja emisă decizia nr. 6723/23.12.2015 de către intimata pârâta CNCI, context în care nu se mai poate pune în discuţie aplicarea unei amenzi şi stabilirea unor penalităţi în vederea executării hotărârii instanţei de contencios administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului de faţă ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii nr. 47 din 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2018.