Sufficiency of reasonable suspicion to suspend execution of administrative recovery order under Article 14 of Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.05.2016, reclamanta UAT Judeţul Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea temporară, până la soluţionarea pe fond a acţiunii, a efectuării plăţii menţionate în Adresa nr. x/27.04.2016 înregistrată la Consiliul Judeţean Brăila sub nr. x/28.04.2016.

Prin sentinţa nr. 3727 din 8 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că pârâta este organ al administraţiei publice centrale.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.08.2016.

În şedinţa de judecată din 25 septembrie 2016, reclamanta a precizat că înţelege să modifice cererea de chemare în judecată în sensul că temeiul legal al cererii de suspendare a Adresei nr. x/27.04.2016 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu este art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 3331 din 1 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată, şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 27.570,92 RON achitate de reclamantă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta UAT Judeţul Brăila a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

A susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A arătat că, prin Adresa nr. x/11.04.2016, înregistrată la Consiliul Judeţean Brăila sub nr. x/11.04.2016, Administraţia Fondului pentru Mediu a comunicat faptul că, în şedinţa Comitetului Director din 23.03.2016, s-a aprobat rezilierea contractului de finanţare cu recuperarea sumelor virate, în conformitate cu art. 7.3 din Contractul de finanţare nr. x/31.12.2009.

În conţinutul adresei nu se regăseşte o motivare temeinică privind obligarea sa la plata sumei de 2.757.092,31 RON, sumă ce nu este constatată printr-un act ca fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aspect care poartă o îndoială serioasă asupra legalităţii Adresei nr. x/27.04.2016 emise de AFM. Astfel, există suspiciuni rezonabile cu privire la legalitatea şi temeinicia actului administrativ, ceea ce evidenţiază cazul bine justificat.

De asemenea, suma este însemnată, motiv pentru care, în cazul punerii în executare, se creează grave perturbări în funcţionarea instituţiei, în situaţia în care bugetul judeţului a fost deja aprobat, existând numeroase proiecte în derulare.

3. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, apreciind că recurenta nu indică motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. S-a reţinut că susţinerile recurentei se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, apreciindu-se a fi nefondată excepţia nulităţii recursului.

Prin încheierea din 8 februarie 2018, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând în acest sens, în acord cu instanţa de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul a cărui suspendare s-a solicitat în cauză nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură respectivul act, în cazul particular supus evaluării.

În ceea ce priveşte motivul de recurs indicat de recurentă, pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, după cum s-a constatat şi în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, recurenta nu susţine că sentinţa de fond este nemotivată, ci că instanţa în mod eronat nu a reţinut a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aprecieri care se circumscriu pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca nefiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, din analiza sumară a actului administrativ contestat, nu s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

Cum recurenta, atât prin cererea de suspendare, cât şi prin cererea de recurs, nu a argumentat existenţa cazului bine justificat, limitându-se la a susţine că adresa emisă de intimata-pârâtă nu este motivată, în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu poate reţine îndeplinirea, în cauză, a condiţiei cazului bine justificat.

Recurenta-reclamantă nu a prezentat alte indicii aparente, care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului contestat.

De asemenea, Înalta Curte constată, că, prin sentinţa nr. 2720 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016 - având ca obiect acţiunea reclamantei UAT Judeţul Brăila de anulare a deciziei Comitetului Director al AFM din data de 23.03.2016 şi a actelor subsecvente acesteia -, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagubei iminente, nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Brăila împotriva sentinţei nr. 3331 din 1 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2018.