Artificial fragmentation of investment to evade EU minimum aid ceiling for micro-enterprise support

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.05.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, AFIR) anularea Procesului-verbal de constatarea a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.09.2013 precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 37514/19.11.2013.

2. Prin sentinţa nr. 134/07.11.2014, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat ambele acte administrative.

Motivul de casare invocat în cauză

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) pentru considerente ce au fost încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată în primul rând că instanţa de fond, reţinând că S.C. A. S.R.L. nu are asociaţi/administrator/reprezentanţi în S.C. B. S.R.L., a tras greşit concluzia că sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate din punct de vedere al beneficiarului. Procedând astfel, nu a observat că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, art. 7 alin. (2) din Regulamentul nr. 29/2008, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi art. 17 alin. (4) din Anexa I la contractul de finanţare.

În al doilea rând, se arată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece a omis să ia în considerare totalitatea legăturilor existente între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., aşa cum au fost acestea detaliate în actul de control.

În al treilea rând, se susţine că în mod nelegal a fost înlăturată apărarea bazată pe faptul că procesul-verbal de constatare nr. x/06.08.2013 a avut ca obiect alte nereguli decât cele care au făcut obiectul verificării finalizate prin procesul-verbal nr. x, anulat de către instanţa de fond.

4. Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.R.L. s-a apărat arătând că niciuna din criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se arată că, de fapt, echipa de control nu a reţinut că societatea ar fi încălcat vreun text legal sau vreo dispoziţie contractuală şi nici nu rezultă cu claritate dacă i se impută vreo neregulp în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) sau o fraudă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011.

Consideră relevant că să arate că în mod corect instanţa fondului a reţinut că proiectele derulate de cele două societăţi comerciale sunt autonome şi că investiţiile nu fac parte dintr-un proiect mai mare, divizat în mod artificial pentru obţinerea finanţării.

Analiza motivului de casare

5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), luând în considerare argumentele părţilor aşa cum au fost prezentate prin cererea de recurs şi întâmpinare, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

6. Prin procesul-verbal nr. x (numit în continuare Procesul-verbal; dosar fond) emis de Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, numită în continuare AFIR) s-a constatat că între S.C. A. S.R.L. (reclamanta intimată din prezenta cauză), S.C. B. S.R.L. şi SC C. S.R.L. există legături care dovedesc fracţionarea investiţiei în scopul obţinerii unui ajutor public nerambursabil care depăşeşte plafonul de 200.000 euro.

În esenţă, "legăturile" avute în vedere de autoritatea de control sunt următoarele:

- proiectele pentru care S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au obţinut finanţarea sunt amplasate în sat Plopana, comuna Plopana, jud. Bacău în baza unor contracte de comodat pentru teren şi hale încheiate cu acelaşi comodant, S.C. C. S.R.L. iar halele sunt învecinate;

- activităţile desfăşurate în baza celor două proiecte sunt parţial identice, utilajele sunt aceleaşi (cf. enumerării de la pagina 21 din Procesul-verbal, fila 45 dos. fond) iar produsele sunt de acelaşi tip;

- între asociaţii unici ai celor trei societăţi comerciale există legături de familie, dl. D. (asociat la S.C. C. SRL) fiind soţul dnei. E. (asociat la S.C. B. SRL) iar dna. E. şi dna. F. sunt "soţii de veri"

- furnizorul de cherestea pentru S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. este comun, respectiv S.C. C. S.R.L.;

- există complementaritate parţială între procesele tehnologice ale S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.

Drept urmare, s-a dispus retragerea finanţării acordate reclamantei prin stabilirea în sarcina reclamantei recurente a unei creanţe bugetare de 793.179 RON. De asemenea, a fost retrasă şi finanţarea acordată S.C. B. S.R.L. (cf. mai jos, pct. 9).

7. Contestaţia administrativă exercitată de reclamanta intimată împotriva Procesului-verbal a fost respinsă prin decizia nr. 37514/19.11.2013 emisă de pârâta recurentă (numită în continuare Decizia).

8. Instanţa de fond a anulat ambele acte administrative, atât Procesul-verbal cât şi Decizia, în esenţă pentru următoarele considerente:

În primul rând, actele administrative conţin elemente contradictorii deoarece, deşi se referă la reclamanta S.C. A. S.R.L., menţionează că examinează apărările beneficiarului S.C. B. SRL (contradicţie care apare la pagina 6 şi se repetă la pagina 20 din Procesul verbal).

În al doilea rând, se arată că în Procesul-verbal se menţionează că proiectele întocmite în vederea obţinerii finanţării de către SC A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. sunt întocmite de către proiectanţi diferiţi, fapt de natură să conducă la concluzia lipsei legăturilor dintre societăţi.

De asemenea, este considerat semnificativ că anterior datei de 13.09.2013 când a fost întocmit Procesul-verbal, aceiaşi echipă de control a întocmit procesul-verbal nr. x care analizează aceleaşi elemente şi ajunge la concluzia opusă, respectiv că societăţile comerciale nu sunt legate; or, arată instanţa de fond, acest prim proces-verbal beneficiază de prezumţia de legalitate şi nu poate fi contrazis de Procesul verbal întocmit ulterior;

În sfârşit, bazându-se pe aceiaşi stare de fapt, instanţa a făcut aprecieri contrare autorităţii arătând că legăturile de familie nu pot fi imputate reclamantei şi că, în fapt, societăţile sunt distincte şi autonome.

9. După cum s-a arătat, în urma aceloraşi verificări, AFIR a retras şi finanţarea acordată S.C. B. S.R.L., întocmind procesul-verbal nr. x, bazat pe aceiaşi stare de fapt şi pe aceleaşi legături între cele trei societăţi comerciale.

SC B. S.R.L. a contestat procesul-verbal precum şi decizia prin care autoritatea a respins plângerea administrativă iar prin decizia nr. x pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16.06.2016 a fost respinsă definitiv acţiunea îndreptată împotriva acestor acte administrative (dosar nr. x).

10. Raportat la cele ce preced, la criticile formulate prin cererea de recurs şi la apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

11. Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamantul (CE, Euratom) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia." (subl. instanţei, ICCJ).

În acelaşi sens, potrivit art. 4 pct. 8 din Regulamantul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" (subl. instanţei, ICCJ).

Interdicţia referitoare la crearea de condiţii artificiale a fost încorporată şi în Gidul solicitantului (pentru măsura 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi).

De asemenea, acelaşi Ghid conţine prevederi privind ajutorul de stat, arătând că sprijinul acordat prin această măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 al Tratatului privind ajutorul de minimis şi conform prevederilor Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural" şi Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis.

Ghidul menţionează că valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu poate depăşi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 euro/beneficiar.

Sintetizând, crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile (ajutor de stat) care depăşeşte valoarea de 200.000 euro/beneficiar, în cazul măsurii 312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi este contrară dispoziţiilor legale de mai sus pe care reclamanta intimată s-a obligat contractual să le respecte.

12. Aşa cum s-a arătat, autoritatea de control a apreciat că reclamanta împreună cu S.C. B. S.R.L. au creat condiţii artificiale prin fracţionarea investiţiei în vederea depăşirii plafonului de 200.000 euro/beneficiar şi au întemeiat aprecierea pe fapte expres arătate în cuprinsul Procesului-verbal (cf. pct. 6 din prezentele considerente).

Aprecierea este parţial de natură tehnică deoarece analizează conţinutul proiectelor, a procesele tehnologice şi utilajele necesare desfăşurării producţiei.

Procesul-verbal este act administrativ şi, deci, beneficiază de prezumţia de veridicitate ceea ce înseamnă că partea care contestă aspectele de mai sus are obligaţia să facă dovada contrară.

Se observă că sentinţa face o apreciere contrară Procesului-verbal în lipsa oricărei probe care să încorporeze părerea unui specialist referitoare la legăturile de natură tehnică între procesele tehnologice desfăşurate de cele două societăţi comerciale. Este adevărat că instanţa indică un proces-verbal de control anterior care în baza aceloraşi fapte face aprecieri contrare, dar simpla variaţie de opinie a autorităţii nu reprezintă prin ea însăşi motiv de nelegalitate.

Aşa fiind, contrar aprecierii instanţei de fond, Înalta Curte va reţine că procesele tehnologice urmate de S.C. A. şi SC B. S.R.L. sunt parţial complementare, aşa cum se arată în Procesul verbal.

În acest context, celelalte aspecte reţinute de autoritatea de control (aceiaşi locaţie, legături de familie între acţionari, furnizor comun de cherestea) converg spre concluzia creerii de condiţii artificiale, prin fracţionarea investiţiei, în scopul obţinerii unei finanţări care depăţeşeşte plafonul de minimis.

13. Referitor la celelalte considerente reţinute de instanţa de fond în cuprinsul sentinţei recurate, Înalta Curte constată următoarele:

Erorile materiale din cuprinsul Procesului-verbal privind denumirea societăţii (respectiv referirea eronată la S.C. B. S.R.L. în loc de S.C. A. SRL) nu reprezintă contradicţie şi nu sunt de natură să conducă la anularea actului administrativ.

De asemenea, faptul că proiectele celor două societăţi au fost întocmite de proiectanţi diferiţi, deşi reprezintă un argument în favoarea reclamantei intimate luat în considerarea şi de autoritatea recurentă prin chiar Procesul-verbal de control, nu este suficient să schimbe convingerea instanţei referitoare la crearea de condiţii artificiale.

14. În sfârşit, este semnificativ că prin decizia nr. 1995/16.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x, a fost confirmată legalitatea controlului şi a aprecierilor autorităţii referitoare la S.C. B. S.R.L.

Decizia este definitivă şi se întemeiază în esenţă pe aceiaşi stare de fapt, împrejurarea ce întăreşte concluzia desprinsă din actele şi lucrările prezentului dosar.

15. Aşa fiind, Înalta Curte reţine aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material arătate la pct. 11 din prezentele considerente, împrejurare ce atrage casarea sentinţei în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa recurată.

În rejudecare, pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 134/2014 din 7 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2017.