Self-appointment to public office and conflict of interest under Law 161/2003 integrity requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2015, emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 201 din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Dintr-un început trebuie subliniat că din cuprinsul recursului au fost selectate doar motivele vizând conflictul de interese.

Astfel recurentul nu neagă organizarea la nivelul comunei al cărei Primar era a unei proceduri pentru ocuparea funcţiei de secretar al comunei, concurs la care a participat şi, prin câştigarea lui, prin Dispoziţia sa nr. 202/12.04.2012 s-a numit pe sine în funcţia de secretar al comunei Puieşti judeţului Vaslui.

Apărările sale constând în aceea că după data de 20.06.2012 exercitarea atribuţiilor acestei funcţii au fost delegate unei peroane din cadrul Primăriei, funcţia de secretar fiind vacantată nefiind deţinuta de către acesta. Chiar daca a fost admis pe acel post la concurs, nu a deţinut, indeplinit sau exercitat funcţia publica de Secretar niciun moment, precum şi aceea că în conformitate cu dispoziţiile imperative prevăzute în art. 70 din Legea nr. 161/2003, nu sunt intrunite in ceea ce priveşte strict situaţia de fapt descrisa şi motivata mai sus, cum de asemenea, nici indiciile de incalcare a disp. art. 301 din C. pen. expuse de intimata pe pag. 7 din 9 a raportului nu sunt incidente pentru motivul neindeplinirii in mod imperativ a existentei, in primul rând pe latura administrativa "unui interes personal de natura patrimoniala", şi nici pe latura penala " a unui folos patrimonial obţinut, sunt fundamentate pe neobţinerea uni fals de natură patrimonială întrucât nu a exercitat cumulativ cele două funcţii.

În realitate interesul personal de natură patrimonială la care fac referire dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 nu pot fi privite doar din perspectiva îngustă dorită de recurent, în fapt solicitarea sa, în calitate de primar pentru demararea procedurilor de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar al Comunei, participarea la concurs, pentru a nu mai vorbi despre autonumirea sa în această funcţie prin Dispoziţia nr. 202/12.04.2012 adică cu foarte puţin timp înainte de expirarea mandatului de Primar, vădesc de necontestat un interes patrimonial direct.

Astfel, folosul material, rezultă fără dubiu din însăşi intenţia sa recunoscută de altfel încă din începutul cererii introductive "urma să exercite această funcţie începând cu 11.06.2012, în cazul în care, în urma alegerilor din 6.06.2012 nu mai obţinea validarea unui alt mandat de Primar".

Din perspectiva acestor argumente motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, însă nu doar semnarea Dispoziţiei nr. 202/12.03.2012 de numire a sa în funcţia publică se circumscrie acestor prevederi ci şi semnarea adresei nr. x/11.01.2012 transmisă Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici Bucureşti solicitând avizarea pentru demararea procedurilor de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar al comunei Puieşti, premeditând astfel participarea sa la concursul pentru ocuparea funcţiei de secretar al comunei Puieşti.

Totodată, are a se reţine şi susţinerea ANI, necontestată de recurent conform căreia în conformitate cu dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, Instituţia Prefectului - Judeţul Vaslui, prin adresa nr. x/08.10.2013 a pus în vedere Primăriei comunei Puieşti să dispună vacantarea postului de secretar al unităţii administrativ-teritoriale Puieşti şi demararea procedurii de ocupare a funcţiei publice de secretar al comunei Primăria comunei Puieşti reprezentată prin Primarul comunei A. până la întocmirea prezentului raport de evaluare, nu a dispus vacantarea postului de secretar şi nici nu a demarat procedura de ocupare a funcţiei publice de conducere.

Rezultă fără tăgadă urmărirea unui interes concret de natură patrimonială de către recurent, astfel că soluţia instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că, în raport de analiza mai sus realizată motivelor de recurs exprese nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 201 din 10 decembrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2018.