Jurisdictional competence for suspending personal data processing under Article 25(9) of Law No. 677/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal,sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Biroul de Credit S.A., a solicitat, în baza art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ., pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluirea acestora participanţilor, în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., inclusiv prelucrarea datelor de identificare, datelor pozitive prin evaluare individuală automată de tip SCORING FICO până la soluţionarea definitivă a plângerii administrative înregistrată la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P.) sub nr. x şi x/13.09.2017, cu termen soluţionare efectivă la din data de 13.10.2017; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, datele sale cu caracter personal au fost prelucrate în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., fără respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de lege.

A menţionat că, prin procedura prealabilă s-a adresat operatorului, exercitându-şi dreptul de intervenţie şi opoziţie. A precizat că, potrivit învestirii sale prin Directiva 95/46/CE, ANSPDCP este titulara dreptului de constatarea şi sancţionare a nerespectării drepturilor cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, iar pe cale de consecinţă este şi titulara dreptului de a aplica dispoziţiile art. 25 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 677/2001.

Prin nesoluţionarea în termen legal a plângerii cu care a fost învestită de "persoana vizată", ANSPDCP s-a dezînvestit, prin nesocotirea legii, urmând ca instanţa de judecată să intervină cu efectivitate în aplicarea legii.

În drept, a invocat Legea nr. 677/2001, Decizia ANSPDCP nr. 105/2007, Directiva 95/46/CE, art. 996 noul C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 3775 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamantul A., cu domiciliul ales la Serviciul de Asistenţă pentru Drepturile Omului, în Timişoara, str. x judeţul Timiş în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională De Supraveghere A Prelucrării Datelor Cu Caracter Personal şi Biroul de Credit S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentele prezente în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că din cuprinsul dispoziţiile legale art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 reiese că legiuitorul a instituit competenţa materială a Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea litigiilor ivite anterior emiterii unei decizii de către autoritatea de supraveghere, în procedura de soluţionare a plângerii.

Conform art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Cererea reclamantului nu priveşte o decizie emisă de autoritatea de supraveghere, ci procedura de soluţionare a plângerii, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru determinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Învestit cu soluţionarea cauzei,Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 513/2018 din 31 ianuarie 2018, a admis excepţia de necompetenta materială şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., şi pe pârâtele Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, şi Biroul de Credit S.A., către Curtea de Apel Bucureşti, secţia CAF., a constatat ivit conflictul negativ de competenta.

Totodată, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenta.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, în primul rând constatat că în cauză nu sunt aplicabile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 677/2001 deoarece in speţa nu exista nicio decizie a pârâtei ANSPDCP aşa cum prevede art. 26 alin. (1) şi nici in ipoteza art. 25 alin. (8) din legea nr. 677/2001 deoarece acţiunea nu este formulata de autoritatea de supraveghere aşa cum indica teza alin. (8), ci acţiunea este formulata de o persoană fizică care a formulat o plângere pentru prelucrarea nelegala sau incorecta a datelor sale către pârâta ANSPDCP iar aceasta nu a soluţionat in nici un fel cererea reclamantului.

Pe de alta parte, arată instanţa, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conchide instanţa, în sensul că acţiunea de fond, obligarea pârâtei ANSPDCP - autoritate centrala de soluţionare a cererilor sale şi de a lua masuri pentru prelucrarea datelor personale ale reclamantului sunt de competenta de fond a instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că în baza art. 997 C. proc. civ. a admis excepţia de necompetentă materiala şi a declina competenta de soluţionare a prezentei acţiuni către Curtea de Apel Bucureşti, secţia CAF in baza art. 997 C. proc. civ. raportat la art. 18 din legea nr. 677/2001 şi art. 1 şi 18 din legea nr. 554/2004.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În cauza dedusă soluţionării, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Biroul de Credit S.A., în temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ., pe cale de ordonanţă preşedinţială, a solicitat suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluirea acestora participanţilor, în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., inclusiv prelucrarea datelor de identificare, datelor pozitive prin evaluare individuală automată de tip SCORING FICO până la soluţionarea definitivă a plângerii administrative înregistrată la A.N.S.P.D.C.P. sub nr. x şi 20349/13.09.2017, cu termen soluţionare efectivă la din data de 13.10.2017; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Aşadar, este de menţionat contrar celor reţinute de Tribunalul Bucureşti că, pe de parte, cererea reclamantului priveşte procedura de soluţionare a plângerii, iar pe de altă parte, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe disopoziţiile art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ.

Or, conform principiului disponibilităţii reclamantul este cel dintâi care recurge la acest principiu şi îşi materializează intenţia de a deduce judecăţii o anumită cauză, instanţa fiind obligată să se pronunţe doar asupra a ceea ce i s-a cerut şi în limitele a ceea ce i s-a cerut de către părţi.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere şi prevederile art. 22 alin. (5) Cod procedură civilă care prevăd că:"cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora".

Aşadar, conform art. 25 din Legea nr. 677/2001:

"(1) În vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidenţa prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociaţie sau o fundaţie să îi reprezinte interesele. (2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost introdusă anterior. (3) În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent şi ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operator. (4) În vederea soluţionării plângerii, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul şi, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociaţia ori fundaţia care reprezintă interesele persoanei vizate.

Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente şi memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize. (5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii. (7) Autoritatea de supraveghere poate ordona, dacă apreciază necesar, suspendarea unora sau tuturor operaţiunilor de prelucrare până la soluţionarea plângerii în condiţiile alin. (5). (8) Autoritatea de supraveghere se poate adresa justiţiei pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate.

Instanţa competentă este Tribunalul Municipiului Bucureşti. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru. (9) La cererea persoanelor vizate, pentru motive întemeiate, instanţa poate dispune suspendarea prelucrării până la soluţionarea plângerii de către autoritatea de supraveghere. (10) Prevederile alin. (4) - (9) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care autoritatea de supraveghere află pe orice altă cale despre săvârşirea unei încălcări a drepturilor recunoscute de prezenta lege persoanelor vizate."

Din cuprinsul dispoziţiile legale sus-menţionate reiese că legiuitorul a instituit competenţa materială a Tribunalului Bucureşti pentru soluţionarea litigiilor ivite anterior emiterii unei decizii de către autoritatea de supraveghere, în procedura de soluţionare a plângerii.

Înalta Curte, cu referire art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Biroul de Credit S.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.