Territorial jurisdiction of the union’s seat in administrative claims for public servants’ unpaid benefits and damages

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 17.03.2017 reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Al Politiei Romane - sectia Regionala de Politie Transporturi Craiova, recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor ce i se cuvin, conform prevederilor art. 20, alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. II, Secţiunea a III-a la Legea - Cadru nr. 284 din 28.12.2010, art. 127, alin. (5 şi 6), lit. g) din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, şi obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate, respectiv: achitarea in totalitate a ajutoarelor cuvenite in temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, sume ce ar fi trebuit stabilite conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Cap. II, anexa VII la Legea nr. 284/2010, la salariul funcţiei de baza din ultima luna de activitate şi fără a fi supuse impozitului pe venit (16%) şi cotelor de contribuţii obligatorii potrivit Codul fiscal (10,5% CAS şi 5,5% CASS), la care se adaugă dobânzile legale şi indicele de inflaţie aferente sumelor datorate la data pensionării.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 1 şi art. 11 şi art. 28 (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 96 C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 5929 din 12 octombrie 2017 Tribunalul Bucureşti, a a dmis excepţia necompetenţei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, a dipus declinarea cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane - sectia Regionala de Politie Transporturi Craiova în favoarea Tribunalului Dolj.

În argumentele prezentate, instanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A. în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

În acelaşi sens, în conformitate cu prevederile art. 111 C. proc. civ. din 2010, cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul

Conchide, în sensul că, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalului Dolj, prin sentinţa nr. 482 din 16 februarie 2018,a admis din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere şi soluţia de principiu adoptată la nivelul sectiei de contenscios ad-tiv şi fiscal a instanţei supreme prin care s-a decis, în şedinţa din 22.05.2017, că în materia contenciosului administrativ, în actiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de solutionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3 din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de optiune al reclamantului.

Arată instanţa că, Tribunalul Dolj nu devine competent prin prisma sediului pârâtului IGPR - S.R.P.T. Craiova, cu atât mai mult cu cât, secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova, nu are personalitate juridică, fiind una din cele opt structuri din teritoriu, a cărei activitate este coordonată, evaluată şi monitorizată de Direcţia de Poliţie Transporturi, unitate centrală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, tot fără personalitate juridică şi care îşi exercită atribuţiile sub directa coordonare a unui adjunct al Inspectorului General al Poliţiei Române.

Prin urmare, chiar pe coordonatele stabilite de instanţa de trimitere, competenţa ar aparţine Tribunalului Bucureşti prin prisma sediului IGPR.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În cauza dedusă soluţionării, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., având ca temei juridic art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, act normativ care prevede că organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni in justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Prin prezenta cerere de chmare în judecată, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE, secţia REGIONALĂ DE POLIŢIE TRANSPORTURI CRAIOVA, solicitând majorări salariale şi despagubiri.

Prin acest text de lege i se recunoaşte în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, având în vedere şi mandatul de reprezentare depus în dosarul Tribunal Bucureşti, reclamantă în cauză este însăşi organizaţia sindicală şi nu membrul său, în numele cărora a formulat acţiunea.

În privinţa competenţei de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Art. 117 din acelaşi act normativ prevede în mod expres că dispoziţiile acestei legi, se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul." Competenţa astfel reglementată este una teritorială exclusivă, menită să asigure o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor reclamanţilor.

Sindicatul a acţionat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenţei teritoriale, potrivit textului de lege sus-menţionat, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului (din Municipiul Bucureşti) şi nu domiciliul membrilor săi, în numele cărora a formulat acţiunea.

Această soluţie se impune şi prin prisma dezlegării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - Decizia nr. 1/2013, potrivit căreia:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi, Inspectoratul General al Poliţiei Române - secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj, Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului Autoritatea de Supraveghere Financiară Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.