Civil character of EU-funded partnership agreement; jurisdictional conflict between civil and administrative courts.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 13.07.2016 sub nr. x/2016 reclamantele A. S.R.L., CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE PRAHOVA, CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ TIMIŞ, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat:

- obligarea B. la plata cheltuielilor efectuate de reclamante în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168, declarate eligibile conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, respectiv:

- suma de 836.261,87 RON reprezentând cheltuielile efectuate de A. în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- suma de 171.473,29 RON reprezentând cheltuielile efectuate de CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE PRAHOVA în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- suma de 221.8.51,46-RON reprezentând cheltuielile efectuate de CAMERA DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ TIMIŞOARA în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- obligarea B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, având în vedere următoarele:

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1350 C. civ. şi cu restul dispoziţiilor la care se face referire în cuprinsul cererii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 484 din 26.04.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei instanţa a reţinut că acordul de parteneriat dintre părţi (în baza căruia se solicită pretenţiile din cauza de faţă) face parte integrantă din contractul de finanţare cu nr. de identificare POSDRU/92/3.1/S/63168, iar potrivit textului expres anterior menţionat, "toate cererile…care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel". În acest context, se impune analiza de către instanţa competentă a soluţiei date cererii de rambursare (prin care au fost compensate sume de bani considerate a fi datorate de pârâtă) şi a modalităţii de executare a contractului de finanţare.

Având în vedere cele mai sus reţinute instzanţa a reţinut că prezenta cauza intră în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel, în condiţiile în care competenţa privind plata sumelor incluse în cererile de rambursare aparţine AMPOSDRU, autoritate publică centrală conform art. 116 Constituţia României.

Mai reţine instanţa că nu poate fi considerat criteriul valoric în cauză, ca fiind cel determinant pentru fixarea competenţei materiale, având în vedere că nu se urmăreşte recuperarea unor creanţe fiscale, în sensul art. 21 C. proc. civ. fiscală rap la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu soluţionarea cauzei la data de 15.01.2018 sub nr. de dosar x/2016

Prin sentinţa nr. 8951 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu în cauza formulată de reclamanţii A. S.R.L., Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, Camera de Comerţ şi Industrie şi Agricultură Timiş în Contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Totodată, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat cauza şi a inaintat-o Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în baza acordului de parteneriat încheiat între pârâtă şi reclamante.

Acordul nu reprezintă un contract administrativ în contextul în care nu este încheiat de o autoritate publică şi nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziţii publice, în sensul art. 2 lit. c) teza a II-a din legea nr. 554/2004.

Chiar şi în situaţia în care se apreciază că pârâta ar fi autoritate publică asimilată, având în vedere dispoziţiile art. 1 din legea nr. 335/2007, raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în litigiul de faţă acesta nu a intrat într-un raport juridic de drept administrativ, în regim de putere publică.

Acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilităţile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificării oportunităţilor de afaceri", din ansamblul clauzelor contractuale nereieşind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Prin urmare, conchide instanţa, întrucât pretenţiile deduse judecăţii au drept cauză juridică neîndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi prin acordul menţionat, care reprezintă un contract civil (între profesionişti), şi nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, litigiul de faţă trebuie calificat ca fiind civil.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin prezenta acţiune, reclamantele tind la recuperarea unei creanţe pretins a fi datorată de către pârâtă, ca urmare a cheltuielilor efectuate de subscrisele în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168.

Este adevărat că acordul de parteneriat dintre părţi (în baza căruia se solicită pretenţiile din cauza de faţă) face parte din contractul de finanţare cu n umărul de identificare POSDRU/92/3.1/S/63168 (dosar tribunal), în senul exprimat la art. 2 pct. 2.2. din Acordul de asociere."

Însă, raportul juridic dedus judecăţii nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în baza acordului de parteneriat încheiat între pârâtă şi reclamante.

Părţile îsi asumă drepturi şi obligatii reciproce, echivalentul prestatiei este un folos patrimonial, iar rambursarea cheltuielilor facute de catre fiecare parte implicate se recupereaza pe baza de documente justificative trimise de la Parteneri la Solicitant/Beneficiar, iar acesta prin transmiterea de cereri de rambursare catre AM.

Aşa cum reiese din lecturarea Acordului de parteneriat acesta inglobeaza două acte juridice: o conventie privind cooperarea partilor in atingerea scopului comun şi o conventie de prestari servicii, necesara pentru atingerea scopului comun.

Analizând contractul, în ansamblul lui, se constată ca intentia de colaborare a părtilor are o mai mare pondere faţa de convenţia de prestari servicii.

Mai mult decât atât, ar fi o nedreptate să nu luam in considerare tocmai aspectul cel mai important în calificarea unui act juridic şi anume intentia părtilor.

Or, în cauza de faţă acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilităţile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificării oportunităţilor de afaceri", din ansamblul clauzelor contractuale nereieşind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Întrucât pretenţiile deduse judecăţii au drept cauză juridică neîndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi prin acordul menţionat, care reprezintă un contract civil (între profesionişti), şi nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, pricina dedusă judecătii este de natură civilă.

Această soluţie se impune şi prin prisma dispoziţiilor art. 95 pct. 1 şi art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) C. proc. civ., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect pretenţii cu o valoare mai mare de 200.000 de RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţia civilă ce judecă litigii cu profesionişti,

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă .

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. S.R.L., CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE PRAHOVA, CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE ŞI AGRICULTURĂ TIMIŞ în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI în Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.