Territorial jurisdiction for union-led individual labor claims: exclusive competence at plaintiff union's seat over defendant authority's location

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "G., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Vişeu de Sus şi Consiliul Local Vişeu de Sus, au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană a personalului Poliţiei Locale Vişeu de Sus începând cu data de 1 ianuarie 2015 la zi şi în continuare, în coformitate cu prevederile art. 351 din legea Poliţiei Locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 496/2015, actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii precum şi cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 713/07.02.2017 Tribunalul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei (privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "G." în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Vişeu de Sus şi Consiliul Local Vişeu de Sus, ambii cu sediul în Oraşul Vişeu de Sus, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel instanţa de trimitere a reţinut că în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii priveşte un caz de competenţă teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reţinut că instanţa competentă teritorial cu soluţionarea conflictelor de muncă. în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindicale, este cea de la sediul sindicatului pârâtului.

De asemenea, potrivit dispozitivului deciziei nr. 1/2013 s-a stabilit că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, acestea fiind astfel titularele dreptului la acţiune. în cauză, cererea nu este formulată de Sindicat, ci de Sindicat în calitate de reprezentant pentru reclamanţii persoane fizice, aceştia fiind titularii acţiunii. Sindicatul acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în Bucureşti.

Aşadar, s-a apreciat că nu se pot invoca în adoptarea unei soluţii contrare, argumentele cuprinse în decizia 1/21.10.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, situaţia premisă fiind diferită.

Constatând încălcarea unor norme de competenţă de ordine publică, s-a admis excepţia invocată şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Maramureş, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 210 din 5 februarie 2018, astfel cum a fost îndreaptată din oficiu prin încheierea din 22 februarie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Maramureş şi, pe cale d econsecinţă, a declinat competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii formulate de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "G.", cu sediul ales în Bucureşti, str. x, nr. 36-38, în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL ORAŞULUI VIŞEU DE SUS şi CONSILIUL LOCAL VIŞEU DE SUS, cu sediul în loc. Vişeu de Sus, str. x, nr. 9, în favoarea Tribunalului Bucureşti."

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintatat dosarul Î.C.C.J. secţiei contencios administrativ pentru regulator şi a suspendat judecarea cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul Maramureş a apreciat la rândul său că nu este competent să soluţioneze cauza.

A arătat că, şi în situaţia în care nu s-ar da eficienţă Deciziei nr. 1/2013 a ICCJ, competentă rămâne tot instanţa Bucureşteană în condiţiile în care reclamant este Sindicatul şi nu membrii săi, sindicat care îşi are cu adevărat sediul în loc. Bucureşti, str. x, nr. 36-38, sector 1 dincolo de menţiunea - sediul ales - făcută în cuprinsul acţiunii.

În altă ordine de idei, susţine instanţa, potrivit art. 111 C. proc. civ. la care face "trimitere" art. 8 (1) din Legea nr. 554/2004 cererile îndreptate împotriva autorităţilor şi instituţiilor locale pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Prin urmare competenţa teritorială este alternativă (după cum conchide de altfel chiar instanţa de trimitere).

În condiţiile în care reclamantul a ales ca fiind competentă instanţa de la sediul său, instanţa învestită nu poate cenzura această alegere fără a goli de conţinut dreptul legat consacrat de art. 111 respectiv art. 116 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de Contencios Administartiv şi Fiscal.

Aşa cum s-a menţionat în prezenta decizie,obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană a personalului Poliţiei Locale Vişeu de Sus începând cu data de 1 ianuarie 2015 la zi şi în continuare, în coformitate cu prevederile art. 351 din legea Poliţiei Locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 496/2015, actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii.

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "G.", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menţionaţi în tabelul anexat cererii.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanţilor.

Problema calităţii procesuale active a organizaţiilor sindicale a fost dezbătută prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale.

Astfel, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Este corect şi punctul de vedere al Tribunalului Bucureşti, în sensul că dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, republicat, au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale, însă prin decizia invocată s-a constatat că textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind limitele unui simplu drept de reprezentare legala, fiind recunoscută calitatea de reclamant în conflictele colective de muncă, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", şi în cazul conflictelor individuale de muncă, unde poate acţiona chiar şi fără un mandat expres.

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acţiunea a fost promovată de organizaţia sindicală, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "G.", în numele membrilor săi de sindicat, menţionaţi în tabelul anexat acţiunii, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel cum a concluzionat şi Tribunalul Maramureş, prin această interpretare nu se neaga caracterul exclusiv al competentei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii sau a Legii nr. 554/2004, ci este asigurata o protecţie mai eficienta a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.

Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "G.", în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL ORAŞULUI VIŞEU DE SUS şi CONSILIUL LOCAL VIŞEU DE SUS în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.