Direct procurement of similar scientific equipment for distinct research objectives does not constitute artificial splitting of public contracts

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ TIMIŞOARA a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVARE - DIRECŢIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PENTRU CERCETARE DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, solicitând anularea Notei de constatare nr. x, a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 8936/18.06.2015, şi a Deciziei nr. 9910/04.08.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 568 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara, a dispus anularea Notei de constatare nr. x şi a Deciziei nr. 910/4.08.2015 emise de pârâtă, şi a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea scrisorii de notificare a debitului, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (continuat de Ministerul Cercetării şi Inovării), solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare, cu obligaţia de efectuare a unei expertize tehnice, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A invocat recurenta nelegalitatea sentinţei, arătând că, pentru a se pronunţa, instanţa a preluat susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, conform cărora achiziţiile ce fac obiectul contractelor 96/20.01.2014 încheiat cu societatea comercială S.C. A. SRL şi contractului nr. x/17.01.2014 incheiat cu S.C. B. S.R.L. nu servesc pentru aceeaşi necesitate, ci dotării unor laboratoare de cercetare diferite.

Or, în situaţia în care este vorba de echipamente specializate, era absolut nevoie de părerea unui expert tehnic în specialitatea respectivă, iar instanţa, în baza rolului activ era obligată, în lipsa unei solicitări în acest sens de către intimată, să dispună din oficiu o astfel de expertiză.

Soluţia instanţei de fond este nelegală şi din punctul de vedere ar reţinerii eronate potrivit căreia cele două camere ar răspunde unor necesităţi diferite.

Astfel, conform opiniei expertului C., care a întocmit Raportul de misiune în urma vizitei de verificare la faţa locului din perioada 05.05.2014-09.05.2014: "Echipamentele achiziţionate prin contractul 96/20.01.2014 încheiat cu societatea comercială SC A. S.R.L. - High-speed camera (model E. cu obiectiv F. 20mm Fl/8 EX DG Aspherical şi software G.) şi contractul nr. 68/17.01.2014 incheiat cu S.C. B. S.R.L. - Camera de termoviziune in infraroşu, Model FLIR T640 cu Lentila cu deschiderea de 7 grade, Acumulatori, încărcător, software H. au fost cumpărate in achiziţie directa. Produsele au uz similar (camera de mare viteza măsoară obiectele ce se deplasează cu viteza mare, iar camera de termoviziune in infrarosu măsoară temperatura obiectelor), cele două acoperind necesităţi similare în cadrul proiectului (instrumente de măsură pe bază de captare de imagini), iar valoarea lor de achiziţie totala depăşeşte echivalentul în RON a 30.000 euro."

Prin urmare necesitatea similară a celor două contracte a fost constatată de un expert IT, fiind înlăturată fără temei de către instanţa de judecată.

In speţă, obiectele celor două contracte - respectiv achziţia unei camere de termoviziune în infrarosu (contract nr. x/20.01.2014 încheiat cu SC A. SRL) şi achiziţia unei high-speed camera (cameră ultra rapidă) (contract de furnizare nr. x/17.01.2014 încheiat cu B. SRL) servesc aceleiaşi necesităţi, respectiv dotarea laboratoarelor de cercetare.

Analiza situaţiei celor două contracte nu a plecat de la obiectul similar al acestora, ci de la necesitatea pe care urmau să o acopere cele două contracte.

Astfel, necesitatea care trebuia avută în vedere de către intimată la întocmirea planului de achiziţii era dotarea laboratoarelor de cercetare. La acel moment, estimând valoarea achiziţiilor necesare dotării acestor laboratoare, reclamanta trebuia să aleagă o procedură de atribuire competitivă, având în vedere depăşirea pragului valoric stabilit de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 pe contractele având ca obiect achiziţii în vederea dotării laboratoarelor de cercetare.

Din cele expuse, rezultă că beneficiara contractului de finanţare a utilizat în mod abuziv o procedură necompetitivă, invocând fără temei lipsa necesităţii aplicării unei proceduri de licitaţie.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurentul pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a depus răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susţineri din cererea de recurs.

Prin încheierea din 2 aprilie 2018, pronunţată de Completul de filtru în temeiul art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a admis în principiu recursul.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Nota de constatare nr. x şi Decizia nr. 9910/4.08.2015, emise de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, prin care i s-a imputat săvârşirea unei nereguli la încheierea Contractului de furnizare nr. x/17.01.2014 cu S.C. B. S.R.L. .

Criticile aduse de recurent sentinţei nu sunt fondate, acesta urmărind să substituie considerentele instanţei de fond cu propriul raţionament care însă nu are temei în vreo normă legală sau clauză contractuală incidentă.

Astfel, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că bunurile achiziţionate nu răspund aceleiaşi necesităţi şi că au destinaţii diferite.

Astfel, camera de termoviziune în infraroşu se utilizează pentru măsurători de temperaturi de suprafaţă şi de profunzime în diverse structuri de materiale metalice, nemetalice etc. la nivelul reţelelor atomice, în timp ce High-Speed Camera se utilizează pentru măsurarea parametrilor dinamici specifici generatoarelor eoliene precum viteza de deplasare a corpurilor în mişcare sub acţiunea vântului, amplitudinea şi frecvenţa de vibraţie a subansamblelor mecanice supuse la eforturi aleatorii ca durată şi intensitate etc.

În cererea de finanţare a proiectului, intimata reclamantă a precizat că acesta are trei obiective principale:

- Cercetare - dezvoltare în domeniul nanomaterialelor.

- Cercetare - dezvoltare în domeniul energiei eoliene

- Cercetare - dezvoltare în domeniul energiei solare.

Or, câtă vreme cererea de finanţare a fost aprobată în această formă şi este necontestat faptul că bunurile achiziţionate au funcţionalităţi diferite, ţinând seama şi de faptul că ele au fost destinate dotării unor laboratoare de cercetare specifice unor obiective diferite din cadrul celor aprobate conform cererii de finanţare, susţinerea recurentului în sensul că necesitatea care trebuia avută în vedere la întocmirea planului de achiziţii era necesitatea generală privind dotarea laboratoarelor de cercetare este lipsită de orice temei.

Cât priveşte Raportul de misiune în urma vizitei de verificare la faţa locului din perioada 05.05.2014-09.05.2014, se constată că nu există elemente din care să rezulte că numitul D. are calitatea declarată de "expert IT" şi competenţele necesare pentru a emite concluzii valabile cu privire la aspectele care interesează în cauză.

Se reţine, de asemenea, cu privire la invocarea de către recurentul pârât a necesităţii unei expertize tehnice de specialitate, faptul că instanţa de judecata are - potrivit art. 22 din C. proc. civ. - posibilitatea, iar nu obligaţia de a ordona administrarea unei probe pe care niciuna dintre părţile litigante nu a înţeles să o solicite şi doar în măsura în care o apreciază indispensabilă, ceea ce nu este cazul.

În sfârşit, Înalta Curte consideră că nu poate fi ignorat în analizarea unei situaţii de divizare artificială a achiziţiei nici faptul că cele două contracte au fost încheiate cu furnizori diferiţi, nefiind relevate de către recurentul pârât care ar fi acele elemente concrete de legătură între cele două achiziţii care să conducă la concluzia pertinentă a existenţei unei astfel de situaţii.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că Nota de constatare nr. x şi Decizia nr. 9910/4.08.2015 sunt lipsite de temei legal, iar prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva Sentinţei civile nr. 568 din 23 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.