Conditionality of state compensation payment titles under Law 165/2013 upon restitution of sums recovered through annulled forced execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat instanţei să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona favorabil Notificarea formulată de reclamant la data de 10.02.2015, cu privire la emiterea "titlului de plată" conform art. 41 din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata corespunzătoare creanţei stabilite prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123/14.10.2008, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2843/3.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins cererea vizând obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător întregii creanţe şi a admis cererea formulată în subsidiar, pârâta fiind obligată la emiterea titlului de plată aferent tranşelor anuale scadente la data pronunţării în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2843/3.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, au formulat recurs atât reclamantul A. cât şi pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

1. Recursul formulat de reclamantul A.

Prin recursul formulat, reclamantul a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii cererii principale şi obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată pentru suma de 433.114 RON.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul arată că hotărârea recurată este pronunţată, parţial, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, reclamantul arată că în mod corect prima instanţă a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea formulată la data de 10.02.2015 privind emiterea titlului de plată aferent creanţei stabilite prin Decizia nr. 3123/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor iar faptul că reclamantul nu a returnat suma poprită, ca efect al executării silite anulate anterior tot la cererea ANRP, nu poate justifica refuzul acestei autorităţi de a aplica dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, întrucât obligaţia pârâtei de a emite titlul de plată în discuţie este imperativă şi nu se poate confunda cu obligaţia de punere în plată efectivă a aceluiaşi titlu, care revine Ministerului Finanţelor Publice.

Este eronată soluţia instanţei de admitere doar a cererii subsidiare şi obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente la data pronunţării, în loc să admită cererea principală şi obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător întregii creanţe de 433.114 RON.

Astfel, instanţa a reţinut apărarea ANRP, conform căreia plata creanţelor stabilite prin titlurile de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se face în termen de 5 ani, în 5 tranşe anuale egale.

Aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât creanţa stabilită prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123 din 14.10.2008 a devenit în totalitate exigibilă.

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se află în situaţia debitorului pus în întârziere cu privire la suma de 433.114 RON, conform dispoziţiilor art. 1523 din noul C. civ. şi art. 663 alin. (4) noul C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin Notificarea din 10.02.2015 reclamantul a solicitat, ca o consecinţă firească a emiterii titlurilor de plată corespunzătoare, şi compensarea datoriilor reciproce, lucru refuzat de către pârâtă.

În aceste condiţii, erau incidente şi dispoziţiile art. 1.619 noul C. civ. - "Termenul de graţie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realizarea compensaţiei", normă din care rezultă că "termenele de graţie" stabilite prin Legea nr. 165/2013 nu pot afecta incidenţa compensaţiei invocată prin Notificarea din 10.02.2015 pentru întreaga sumă de 433.114 RON, creanţa reclamantului urmând a fi considerată exigibilă în integralitatea sa.

Din moment ce ANRP nu a respectat termenele stabilite de Legea nr. 165/2013 privind emiterea titlurilor de plată pe numele reclamantului, rezultă că această autoritate se afla în situaţia debitorului pus de drept în întârziere şi nu mai poate invoca beneficiul termenului de plată, mai precis plata în 5 tranşe anuale, în contextul în care, după ce i s-a invocat compensarea, a refuzat să emită titlul de plată tocmai în scopul nelegitim de a "bloca" incidenţa acesteia.

În consideraţia excesului de putere demonstrat de ANRP şi prin raportare la textele citate din noul C. civ., pârâta nu mai poate invoca "dreptul" de a achita creanţa de 433.114 RON în 5 tranşe anuale, întrucât obligaţia de plată a devenit scadentă pentru întreaga sumă de 433.114 RON.

2. Recursul exercitat de pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor

Prin recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea în tot cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond nu a avut în vedere că reclamantul a formulat cerere de executare silită a sumei stabilite prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123/14.10.2008 în cuantum de 433.114 RON, suma de 529.732,95 RON reprezentând creanţa actualizată şi cheltuielile de executare fiind încasată de recurentul-reclamant în dosarul de executare nr. x/2012 la data de 10.12.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 2093/20.02.2015, irevocabilă prin Decizia nr. 1909/02.11.203 pronunţată în dosarul nr. x, având ca obiect întoarcerea executării, instanţa de judecată a admis acţiunea formulată de reclamanta ANRP în contradictoriu cu reclamantul, obligând pe acesta să restituie subscrisei suma de 529.732,95 RON.

Reclamantul a ignorat cele dispuse de instanţa de judecată şi nu a restituit instituţiei noastre sumele de bani executate în mod nelegal, situaţie în care Statul Român este pus în situaţia de a suporta o cheltuială dublă în baza aceluiaşi titlu, de a plăti de două ori despăgubirile stabilite în favoarea reclamantului.

La pronunţarea hotărârii judecătoreşti a cărei recurare se solicită, s-a constatat în mod netemeinic şi nelegal refuzul nejustificat al subscrisei cu privire la emiterea titlului de plată.

Câtă vreme instituţia a fost executată silită în mod nelegal iar suma executată nu a fost returnată de reclamant în conturile instituţiei, ANRP nu poate emite un titlu de plată în condiţiile Legii nr. 165/2013 întrucât Statul Român va suporta o cheltuială dublă pentru aceeaşi sumă stabilită prin Decizia Comisiei Centrale.

ANRP a solicitat restituirea sumei executată în mod nelegal aşa cum a dispus instanţa de judecată prin hotărârile judecătoreşti, iar ulterior va emite în favoarea reclamantului titlurile de plată aferente deciziei în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Reclamantul are obligaţia să respecte hotărârile judecătoreşti prin care a fost obligat se restituie suma de bani executată în mod nelegal, să restituie această sumă iar ANRP va emite în favoarea titlurile de plată aşa cum s-a prevăzut în mod expres de către legiuitor prin Legea nr. 165/2013.

În condiţiile în care reclamantul a încasat în mod nelegal despăgubirile cuprinse în decizia Comisiei Centrale, iar ANRP va emite titlurile de plată potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013, Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia legală de a plăti aceste titluri în cel mult 180 de zile de la emiterea acestora.

Prin menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond, Statul Român ar fi obligat la o dublă plată în temeiul aceluiaşi titlu care nu poate fi incumbată decât organelor administrative sau judiciare implicate.

Instanţa de fond la pronunţarea hotărârii judecătoreşti a cărei recurare se solicită, nu a avut în vedere Notele de şedinţă din data de 20.10.2015 cu nr. x/20.10.2015.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul-reclamant prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat reiterând situaţia de fapt şi motivele de recurs formulate.

De asemenea, recurenta-pârâtă arată că recurentul-reclamant este singurul vinovat pentru demararea procedurilor de executare silită context în care despăgubirile solicitate nu pot fi plătite de două ori.

Prin sentinţa civilă nr. 2093/20.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 1905/2015, recurentul-reclamant a fost obligat să restituie suma de 529.732,95 RON, executată în mod nelegal iar până în prezent suma nu a fost restituită. În aceste condiţii, admiterea acţiunii formulate de reclamant echivalează cu o dublă despăgubire, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor urmând a emite titlu de plată în condiţiile art. 1632003, în momentul restituirii sumei executate în mod nelegal.

Şi recurentul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-pârâtă prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că din punct de vedere procedural motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întreaga critică vizând situaţia de fapt.

Suma de bani care a format, anterior, obiectul executării silite şi care, la acest moment, trebuie atestată pur formal prin "titluri de plată", în aplicarea noii proceduri introduse prin Legea nr. 165/2013, reprezintă un drept câştigat al acestuia, o reparaţie minimală pentru suferinţele şi pagubele cauzate de acţiunile statului comunist.

Confuzia juridică în care recurenta-pârâtă se află este evidentă, din moment ce o astfel de dublă plată nu va opera niciodată, întrucât efectul unic, direct şi imediat al emiterii titlurilor de plată va fi compensarea de drept a datoriilor reciproce.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care sunt reluate argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată şi recursul formulat, reiterând situaţia de fapt şi drept.

Şi recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant A. prin care sunt reluate argumentele vizând atât situaţia de fapt cât şi situaţia de drept.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate atât de recurentul-reclamant A., cât şi de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a întâmpinărilor şi a răspunsurilor la întâmpinări, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (2) (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 aprilie 2018 au fost admise în principiu recursurile formulate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţa publică.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de apărările expuse, ţinând cont de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, se costată următoarele:

Cu titlu prealabil, ţinând cont de situaţia de fapt şi drept raportată la criticile formulate de recurenţi, se constată că recursurile formulate în cauză sunt în strânsă interdependenţă, criticile expuse de recurenţi urmând a fi analizate împreună.

Astfel, prin Decizia nr. 3123/14.10.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost emis titlu de despăgubiri în favoarea recurentului-reclamant A., în calitate de moştenitor, în cuantum de 433.114 RON, procedura de valorificare a deciziei fiind prevăzută de Capitolul V1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, introduse prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Suma stabilită prin Decizia nr. 3123/2008, actualizată plus cheltuieli de executare, în cuantum total de 529.732,95 RON a fost primită de recurentul-reclamant prin poprire asupra conturilor ANRP în dosarul de executare nr. x/2012 -BEJA "B.".

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 8070/7.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x, irevocabilă prin decizia civilă nr. 279/2014 a Tribunalului Bucureşti, a fost admisă contestaţia la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, fiind anulate actele de executare silită realizate în dosarul de executare silită nr. x/2012.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 2093/20.02.2015, pronunţată în dosarul nr. x, a fost admisă acţiunea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor fiind dispusă întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "B.", pârâtul A. fiind obligat să plătească reclamantei suma de 529.732,95 RON.

Este de necontestat că recurentul-reclamant este titularul titlului de despăgubiri în cuantum de 433.114 RON, conform Deciziei nr. 3123/14.10.2008 dar prin executarea silită dreptul de creanţă stabilit s-a stins.

Dreptul de creanţă a renăscut însă în condiţiile în care executarea silită a fost anulată dispunându-se şi întoarcerea executării dar recunoaşterea dreptului de creanţă este condiţionat de restituirea sumelor încasare în dosarul de executare silită, obligaţia de emitere a titlului de plată în condiţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 devenind exigibilă la data restituirii de către recurentul-reclamant a sumei de despăgubire stabilită prin titlul de despăgubiri, respectiv Decizia nr. 3123/2008.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile C. civ., aşa cum susţine recurentul-reclamant ci dispoziţiile legilor speciale, valorificarea Deciziei privind acordarea de despăgubiri urmând procedura prevăzută de Capitolul V1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 raportat la dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Faptul că recurentul-reclamant nu a urmat procedura de valorificare a titlului de despăgubiri conform art. 4 din Decizia nr. 3123/2008 nu este imputabil recurentei-pârâte dar în situaţia factuală expusă dreptul de creanţă a recurentului-reclamant va renaşte la data restituirii sumelor executate silit, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată aferent tranşelor anuale scadente la data pronunţării în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, obligaţia ANRP de a emite în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente conform art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 fiind născută după restituirea sumei de 529.732,95 RON din Dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "B.", context în care recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va fi obligată la emiterea titlurilor de plată, în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei executate silit.

Compensarea sumelor invocată de recurentul-reclamant, respectiv a sumei încasate ca urmare a executării silite, cu suma ce urmează a fi stabilită prin titlu de plată în condiţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi valorificată în acest cadru procesual, instanţa de contencios administrativ fiind investită cu soluţionarea prezentei cauze în condiţiile art. 2 lit. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu anul 2014 iar conform alin. (4) - Titlul de plată emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile art. 1 şi 2 se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Premisa emiterii titlului de plată în condiţiile art. 41 alin. (1) din actul normativ evocat o constituie existenţa unui drept de creanţă, fundamentat pe titlu de despăgubiri dar în cauza de faţă recurentul-reclamant a încasat suma reprezentând despăgubiri prin executare silită. Este adevărat că formele de executare au fost anulate, dispunându-se întoarcerea executării dar dreptul de creanţă al recurentei-reclamante va renaşte doar după restituirea sumelor executate silit, motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

Pentru aceleaşi considerente, se constată că recursul recurentei-pârâte este întemeiat doar cu privire la obligarea pârâtei de a emite titlurile de plată, după restituirea de către reclamant a sumei executate silit.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1), (6) şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 şi a art. 41 din acelaşi act normativ precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată, în sensul că va obliga pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente, în condiţiile art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 529732,95 RON din Dosarul de Executare Nr. x/2012 al BEJA B. şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată.

Obligă pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranşelor anuale scadente, in condiţiile art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 529732,95 RON din Dosarul de Executare Nr. x/2012 al BEJA B..

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.