Suspension of EU financial correction notice: verification of well-justified case and imminence of damage under Law No. 554/2004

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acţiunii s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendare, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, existând indicii serioase cu privire la nelegalitatea actului, prejudiciul suferit în ipoteza punerii în executare a actului fiind foarte mare, imposibil de suportat.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 252/2015 din 23 octombrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi Fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, având ca obiect suspendare executare act administrativ şi a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate sub nr. x, până la pronunţarea instanţei de fond.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 252/2015 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi Fiscal a promovat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, (potrivit art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013) în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurentul şi-a întemeiat în drept calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii formulată de reclamată ca neîntemeiată.

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut faptul că Ministerul Finanţelor Publice, pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare însă menţionează în mod eronat că apărările au fost formulate şi de Ministerul Finanţelor Publice, în nume propriu.

În continuare, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

În motivarea căii de atac, recurenta reluând practic susţinerile formulate in faţa instanţei de fond, a arătat, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" şi "iminenţa producerii unei pagube".

Referitor

În acest context, arată recurenta, instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea în cauză a condiţiei pagubei iminente, având în vedere că orice debitor este pus într-o situaţie de dificultate în condiţiile în care este executată silit.

De asemenea, recurentul concluzionează în sensul că ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt neîndeplinite, iar cererea de suspendare formulată de reclamantă este neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile, de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

În dezvoltarea apărărilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta nu este decât o reluare a susţinerilor şi apărărilor în legătură cu starea de fapt supusă evaluării instanţei de fond.

Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că motivarea hotărârii reflectă analiza punctelor de vedere ale părţilor şi are o întindere considerabilă, astfel că nu se poate reţine "superficialitatea acesteia" în analizarea apărărilor formulate prin întâmpinare sau prin notele scsrise.

Esenţial este conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca instanţa să realizeze un examen efectiv al susţinerilor părţilor, iar considerentele să cuprindă "atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor", exigenţă satisfăcută de sentinţa atacată în prezenta cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamantă, +îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea în sensul că nota de constatare atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat faţă de lipsa unei justificări în fapt şi în drept a imputării sumei, în contextul demonstrării, prima facie, a împrejurării că în situaţia în care demersul egal ar reclamantei nu va avea succes, acesta va suporta consecinţele impuse, în sumă totală de 85.348.30 RON.

Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod just a stabilit că şi cerinţa pagubei iminente este întrunită în situaţia concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul constatat prin actul atacat fiind unul material, viitor şi previzibil.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, la care de altfel a făcut referire şi instanţa de fond, astfel de măsuri de protecţie provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu îşi regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt capabile să determine instanţa de control judiciar a aprecia că în speţă nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că prin hotărârea atacată, prima instanţă, identificând problema de drept ce se impunea a fi rezolvată, în contextul factual în mod coerent înfăţişat, a prezentat cu claritate raţionamentul său în susţinerea soluţiei adoptate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 252 din 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.