Challenge to administrative refusal of re-examination for professional technical attestation: scope of re-examination rights under Art. 21 Ord. 777/2003 and inadmissibility of unconstitutionality exception against executive orders

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov la data de 06.10.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene să dispună anularea adreselor nr. x şi nr. y/7.09.2016 şi să oblige pârâtul să îi respecte dreptul la contestaţie permiţându-i reexaminarea în condiţii corecte, similare cu cele prevăzute în Anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 777/2003 şi a Procedurii Operaţionale pentru atestarea tehnico - profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii pentru competenţele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuţia.

Totodată, reclamantul a solicitat aplicarea prevederilor art. 291 din C. proc. pen. cu privire la infracţiunile prevăzute la art. 320-323 comise de B. şi C. precum şi cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 267 şi art. 269 din C. pen. comise de B., D., C. şi E..

Prin sentinţa civilă nr. 445/CA/22.03.2017 Tribunalul Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Braşov, reţinându-se că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere că în cauză actele contestate sunt emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, respectiv de o autoritate publică centrală, instanţa a constatat că această împrejurare atrage competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

1.2. Hotărârea curţii de apel

Învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 101 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată şi completată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 101 din 14 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A..

Aşa cum s-a reţinut şi în raportul întocmit în cauză, completul de filtru a constat că, deşi recurentul-reclamant A. nu a procedat la indicarea expresă a tezelor de nelegalitate de care se prevalează pentru susţinerea recursului, dezvoltarea susţinerilor din cererea de recurs fac posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, reinterând susţinerile făcute şi în faţa instanţei de fond, recurentul precizând că nu poate indica motivele de nelegaliate pentru care a solicitat anularea tuturor atestatelor tehnico -profesionale emise de instituţia pârâtă, în esenţă, arată că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentineţi atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de fond, recurentul susţine că în mod nelegal a fost respină excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 777/2003 şi a Procedurii Operaţionale pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii pentru competenţele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuţia (ediţia III, revizia 2 din 10.03.2015).

Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant precizează că intimatul MDRAPFE a organizat- din 2003 până în prezent examene de atestare tehnico-profesională a specialiştilor în construcţii fără a avea o bază legală, aspect menţionat chiar în referatul de aprobare a proiectului de Ordin pentru aprobarea procedurii privind atestarea verificărilor de proiecte şi a experţilor tehnici în construcţii.

Mai susţine recurentul-reclamant că numărul verificărilor de proiecte a experţilor tehnici atestaţi în ultimii doi ani (şi nu numai) este extrem de relevant, având în vedere modalitatea subiectivă şi discreţionară de atestare a specialiştilor în construcţii de către un grup organizat- la nivelul departamentului de atestări din cadrul instituţiei pârâte.

În fine, arată că solicită şi acordarea de daune morale în cuantum de 15000 RON l care se mai adaugă suma de 1000000 RON reprezentând daune morale pentru starea de stres creată recurentului de către instituţia pârâtă timp de un an.

1.4. Apărările formulate in cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare la data de 05.10.2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

A arătat că în considerarea prevederilor art. 3, art. 7 şi art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/2003, s-a avut în vedere că solicitarea reclamantului de reexaminare pentru examenul susţinut excede prevedeilor legale incidente, posibilitatea reexaminării fiind prevăzută doar în condiţiile art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/2003.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare la data de 23.10.2017, prin care susţinut că soluţia instanţei de fond este netemeinică întrucât instanţa nu a luat În considerare toate probele prezentate în cauză, fiind superficială şi nedreaptă.

1.5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat şi comunicat părţilor în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol, conform încheierii din data de 2 februarie 2018.

Prin încheierea din data de 2 aprilie 2018, având în vedere propunerea formulată prin raportul asupra admisibilităţii recursului, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare, a răspunsului la întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea adreselor nr. x, nr. y/7.09.2016 şi nr. z/28.09.2016 precum şi obligarea pârâtului la respectarea dreptului la contestaţie permiţându-i reexaminarea în condiţii corecte, similare cu cele prevăzute în Anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996. În acest sens a arătat că modalitatea de organizare a examenului este nelegală, având în vedere că anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996 este abrogată iar, în Procedura Operaţională pentru atestarea tehnico profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii pentru competenţele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuţia (ediţia III, revizia 2 din 10.03.2015) nu este prevăzută metodologia de examen.

La judecata în primă instanţă, recurentul-reclamant a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 777/2003 şi a Procedurii Operaţionale pentru atestarea tehnico- profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii pentru competenţele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuţia.

În recursul promovat, s-a reiterat argumentaţia aferentă greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor privind procedura opearţională de atestare tehnico -profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii susţinând modalitatea subiectivă şi discreţionară de atestare a specialiştilor în construcţii de către un grup organizat- la nivelul departamentului de atestări din cadrul instituţiei pârâte.

În această privinţă, curtea de apel a reţinut că potrivit art. 3 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003 "examinarea în vederea atestării tehnico-profesionale a specialiştilor cu activitate în construcţii se va face de către comisii tehnice distincte în funcţie de obiectul atestării, înfiinţate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei" iar potrivit art. 7 "atestarea tehnico-profesională a specialiştilor verificatori de proiecte se face în urma examinării acestora de către o comisie de specialişti, conform prevederilor art. 5 din Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor" pe baza unui dosar care trebuie să cuprindă obligatoriu documentele enumerate în alin. (2) al articolului 7 din Ordin.

Potrivit art. 21 din Ordin " solicitanţii respinşi de comisia de examinare pot reveni cu o nouă cerere de atestare după o perioadă de minimum 6 luni. În acest scop, solicitanţii vor întocmi un nou dosar în care vor înscrie şi realizările din ultima perioadă de activitate".

Sentinţa curţii de apel este corectă.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, examenul de atestare tehnico-profesională la care a participat recurentul- reclamant a fost organizat- în baza Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 765/2016, Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 286 din 11 decembrie 1995 şi a Ordinului MLPTL nr. 777/26.05.2003, pentru aprobarea "îndrumătorului pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 397 din 09.06.2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentul-reclamant s-a înscris pentru examenul de atestare tehnico-profesională din data de 21 iunie 2016,pentru competenţa de verificator de proiecte/expert tenic (V) -securitate incendiu.

În urma examenului au fost admis 5 candidaţi din cei 18 înscrişi, recurentul reclamant fiind declarat respins.

Prin contestaţia formulată sub nr. x/2016 reclamantul a solicitat reexaminarea pentru cerinţa esenţială C în termen de 30 de zile de la data formulării contestaţiei de către o altă comisie în condiţiile prevăzute de Ordinul MLPAT nr. 77/28.10.1996.

Prin adresele înregistrate sub nr. x din 5 septembrie 2016 şi nr. y din 7 septembrie 2016, intimatul-pârât a răspuns recurentului în sensul că rezultatul examenului de atestare a fost însuşit de acesta, prin semnarea fişei de examinare fără a formula obiecţiuni.

În ceea ce priveşte cererea de reexaminare, din actele dosarului reiese că recurentului i s-a comnicat faptul că legislaţia in vigoare nu cuprinde prevederi referitoare la reexaminarea candidatului declarat respins la examenul de atestare.

Mai mult, s-a menţionat că toţi candidaţii declaraţi respinşi la examanul de testare au dreptul de a-şi depune cererea de participare la reexaminare după o perioadă de 6 luni de la respingere, conform art. 21 din Îndrumătorul pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii oprobat prin Ordinul MLPTL nr. 777/2003.

Soluţia curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt relevată de înscrisurile administrate.

Prevederile art. 3 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003 menţionează "examinarea în vederea atestării tehnico-profesionale a specialiştilor cu activitate în construcţii se va face de către comisii tehnice distincte în funcţie de obiectul atestării, înfiinţate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei" iar potrivit art. 7 "atestarea tehnico-profesională a specialiştilor verificatori de proiecte se face în urma examinării acestora de către o comisie de specialişti, conform prevederilor art. 5 din Regulamentul de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor" pe baza unui dosar care trebuie să cuprindă obligatoriu documentele enumerate în alin. (2) al articolului 7 din Ordin.

Dispoziţiile art. 21 din Ordin prevăd că " solicitanţii respinşi de comisia de examinare pot reveni cu o nouă cerere de atestare după o perioadă de minimum 6 luni. În acest scop, solicitanţii vor întocmi un nou dosar în care vor înscrie şi realizările din ultima perioadă de activitate".

Înalta Curte apreciază, că pârâtul şi-a argumentat în mod corect răspunsul la cererile recurentului, în acord cu legislaţia în vigoare, în sensul că solicitarea recurentului-reclamant excede dispoziţiilor legale incidente anterior enunţate, posibilitatea reexaminării fiind prevăzută doar în condiţiile art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003.

Nici critica recurentului referitoare la anularea tuturor atestatelor tehnico-profesionale emise de MDRAPFE din anul 2003 şi până în prezent pentru competenţele de verificator de proiecte şi expert tehnic, nu poate fi reţinută, atâta timp cât potrivit principiului disponibilităţii părţii.

În conformitate cu principiul disponibilităţii, părţile pot determina conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi al participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge.

În aplicarea acestui principiu, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aşadar, nefiind invocate motive concrete de nelegalitate a respectivelor atestate, în mod corect instanţa de fond a respins această solicitate a recurentului.

Referitor la critica privind respingerea în mod greşit de către instanţa fondului a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 777/2003 şi a Procedurii Operaţionale pentru atestarea tehnico - profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii pentru competenţele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuţia, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, în condiţiile în care nu sunt întrunite stipulate de art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că se invocă dispoziţii cu privire la alte acte normative decât cele cu privire la care se poate invoca o astfel de excepţie, respectiv, lege sau ordonanţă.

Nici cererea formulată de recurent direct în recurs cu privire la acordarea de daune morale în cuantum de 15000 RON şi de 1000000 RON reprezentând daune morale pentru starea de stres creată recurentului de către instituţia pârâtă timp de un an, dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit potrivit art. 294 alin. (1) fraza I-a C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ. care prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Prin urmare, această solicitare privind obligarea intimatului-pârât la plata daunelor morale, reprezintă o cerere nouă în recurs, care este inadmisibilă, întrucât nu a fost formulată procedural.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 101 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.