Cassation appeal challenging annulment of administrative liability decision for police personnel material damage

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 21.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. x din 23.02.2015 emisă de pârâtul IGPR.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 311 din 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţi ca nefondate.

A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a anulat Decizia de imputare nr. x emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

A obligat autorităţile pârâte la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române. Pârâtul IGPR a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat ca temei al cererii de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât IGPR a depus la dosar întâmpinare la data de 15.06.2016 la recursul MAI;

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinări la cererile de recurs comunicate la data de 21.06.2016;

Recurenţii nu au înţeles să formuleze răspuns la întâmpinările comunicate.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 2 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

MAI a invocat în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MAI.

A arătat în dezvoltarea argumentelor sale faptul că Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila este unitate cu personalitate juridică potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, al cărei şef are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Se reţine că ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite, acesta stabilind, prin ordin, conducătorii unităţilor şi subunităţilor care au calitatea de ordonator de credite.

Actul administrativ care se presupune că a vătămat drepturile şi interesele intimatei-reclamante, fiind Decizia de imputare a I.G.P.R. nr. x/23.02.2015, la momentul emiterii acesteia între intimata-reclamantă şi Ministerul Afacerilor Interne nu s-a născut vreun raport juridic de drept administrativ întrucât această instituţie nu a emis actul.

În această situaţie, participarea M.A.I. în litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că I.G.P.R. este o unitate din structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne. întrucât, la momentul emiterii actului administrativ contestat, nu a fost necesară aprobarea sau avizarea acestuia de către instituţia recurentă.

De asemenea, în ce priveşte Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca emitent al actului administrativ presupus vătămător, se constată că în raport cu prevederile an. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, "Inspectoratul General al Poliţiei Romane este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală... ".

În realitate cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, tocmai calitatea de ordonator terţiar de credite a IPJ Brăila, de ordonator principal secundar a pârâtului-recurent IGPR şi cea de ordonator principal al M.A.I. astfel că bugetul afectat este cel al MAI, care mai apoi este defalcat ordonatorilor de grade inferioare pe verticală, determină necesitatea ca recurenta să stea în litigiu ca parte procesuală.

De altfel, cercetarea administrativă s-a realizat în baza dispoziţiilor pct. 79 lit. b), alin. (2) pct. 85 din Instrucţiunile MAI nr. 830/1999, cu modificările şi completările ulterioare, cu raportare la prevederile art. 150 din Instrucţiunile nr. 114 din 22.07.2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse MAI, şi mai mult procedura prealabilă administrativă prevede că împotriva Deciziei de imputare, să se formuleze plângere la Comisia de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul MAI şi ulterior plângere împotriva răspunsului acesteia la "Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul MAI", precum în cauza de faţă acesta din urmă soluţionând pe fond plângerea .

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât MAI cât şi IGPR au prezentat susţineri identice în sensul că paguba creată patrimoniului I.P.J. Brăila, prin plata unor drepturi salariale peste cele prevăzute de actele normative in vigoare unui număr de patru poliţişti mutaţi în interesul serviciului, în valoare de 8.920 RON, a fost produsă ca urmare a tardivităţii efectuării cercetării administrative de către comisia numită în baza Dispoziţiei I.P.J. Brăila nr. 415/03.10.2013, în lipsa unei solicitări de aprobare a prelungirii termenului, conform prev. art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998 sau a formulării unei cereri de repunere în termen, conform prev. art. 33 din acelaşi act normativ.

Cercetarea administrativă trebuia să fie finalizată pană cel târziu la data de 27.07.2013. respectiv în 60 de zile, conform prev. art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, fapt care a condus în final la tardivitatea efectuării cercetării administrative de către membrii numiţi prin Dispoziţia zilnică a F.P.J. Brăila nr. 415 din 03.10.2013, situaţie în care au devenit aplicabile dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

S-a pretins că situaţia a fost posibilă urmare a interpretării eronate a prevederilor legale privind constatarea şi recuperarea pagubelor produse patrimoniului M.A.I. de către intimata-reclamantă. care în mod greşit a raportat inspectorului şef al I.P.J. Brăila, comisar-şef de poliţie B., faptul că drepturile salariale acordate necuvenit unui număr de patru poliţişti nu constituie pagubă şi a solicitat "reanalizarea elementelor salariale acordate celor 4 poliţişti ca urmare a mutării în interesul serviciului la Compartimentul Proximitate...", contrar prevederilor art. 2 din O.G. nr. 121/1998 şi pct. 4, 5 alin. (2) lit. a) din MAI nr. 830/1999, cu modificările şi completările ulterioare.

În realitate după cum rezultă din succesiunea înscrisurilor administrate, chiar în condiţiile pretinse de către recurentă în raport de data întocmirii procesului-verbal de control reciproc nr. x/29.05.2013 Raportul recurentei nr. x/3.07.2013 a fost întocmit în interiorul intervalului de 60 de zile pentru realizarea cercetării administrative (după 36 de zile), pentru restul perioadei nepuntându-se imputa vreo tergiversare. Este evidentă, din interpretarea înscrisurilor, existenţa unor prevederi normative interpretabile care au cauzat de altfel şi anularea primei cercetări administrative.

În lipsa unor elemente care să vădească neechivoc culpa reclamantei soluţia instanţei de anulare a Deciziei de imputare apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursurile nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi nici în pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei nr. 311 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2018.