Unconstitutionality of public procurement procedure law: lack of relevance to case merits defeats exception of unconstitutionality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by a private consortium, ruling that the lower court’s decision to reject the exception of unconstitutionality was unfounded to overturn and thereby allowing the first-instance ruling, which declared the consortium’s unilateral termination of a public waste management contract invalid and ordered the payment of judicial costs. The dispute centered on a challenge to the constitutional validity of Article 55(5) of Law No. 101/2016, where the appellant argued that the provision violated constitutional rights to access to court and fair trial by preventing a remand for retrial in procurement litigation. The Court held that the exception was inadmissible under Article 29(1) of Law No. 47/1992 because the contested legal provision lacked a necessary link to the resolution of the specific case, as the proceedings were governed by derogatory procedural norms specific to public acquisitions that precluded the application of the general civil procedure rules invoked by the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 496 C. proc. civ; Unconstitutionality of public procurement procedure law: lack of relevance to case merits defeats exception of unconstitutionality: The dispute centered on a challenge to the constitutional validity of Article 55(5) of Law No. 101/2016, where the appellant argued that the provision violated constitutional rights to access to court and fair trial by preventing a remand for retrial in procurement litigation. The Court held that the exception was inadmissible under Article 29(1) of Law No. 47/1992 because the contested legal provision lacked a necessary link to the resolution of the specific case, as the proceedings were governed by derogatory procedural norms specific to public acquisitions that precluded the application of the general civil procedure rules invoked by the appellant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud la data de 09.09.2016 sub nr. x/2016 reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale din Judeţul Bistriţa-Năsăud în contradictoriu cu pârâţii Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. a solicitat să se constate faptul că declaraţia unilaterală de reziliere emisă de către Asocierea "A. S.A., B. S.A. şi C. SRL" sub numărul 282 din data de 08.08.2016 nu produce efecte juridice faţă de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3323 din data de 25.05.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi Fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active. A admis acţiunea, privind pe reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale din Judeţul Bistriţa-Năsăud, în contradictoriu cu pârâţii Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A., astfel cum a fost modificată. A dispus anularea declaraţiei de reziliere unilaterală a contractului nr. x/2014 cuprinsă în adresa nr. x/2016, emisă de pârâta Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin lider al Asocierii A. S.A. . A obligat pârâta la plata către reclamanta Asociatia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale din Judeţul Bistriţa Năsăud a sumei de 26.740,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta ASOCIEREA A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin lider al asocierii A. S.A. solicitând admiterea recursului şi: în principal, casarea cu trimitere la prima instanţă pentru rejudecarea fondului; în subsidiar, casarea cu reţinere, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondata.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, iar prin cererea depusă la data de 26.02.2018, recurenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 faţă de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 şi art. 20 din Constituţia României republicată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 26 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionala a României, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin lider al asocierii A. Sa, solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
În susţinerea motivelor recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, recurentele, după prezentarea situaţiei de fapt, au arătat că în mod greşit a respins prima instanţă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 faţă de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 şi art. 20 din Constituţia României.
În opinia recurentelor, în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere că excepţia este invocată într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată, priveşte o normă dintr-o lege în vigoare, prevederile criticate nu au fost declare neconstituţionale şi au legătură cu soluţionarea cauzei.
Legătură dispoziţiilor criticate cu soluţionarea cauzei este evidentă în opinia recurentelor, cătă vreme dispoziţiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 nu permit casarea cu trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, părţile fiind private de o cale de atac eficientă, prin inexistenţa dreptului la un recurs efectiv.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că prin reclamanta a solicitat să se constate faptul că declaraţia unilaterală de reziliere emisă de către Asocierea "A. S.A., B. S.A. şi C. SRL" sub numărul 282 din data de 08.08.2016 nu produce efecte juridice faţă de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea depusă la data de 26.02.2018, recurenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 faţă de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 şi art. 20 din Constituţia României republicată.
Conform art. 29 alin. (5) tezele I şi II din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Instanţa de control judiciar constată că într-adevăr, excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, vizează prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, fiind astfel respectată cerinţa ca excepţia de neconstituţionalitate să fie invocată cu privire la o lege sau o ordonanţă, iar actul normativ să fie în vigoare.
Însă, Înalta Curte constată, în acord cu soluţia pronunţată de instanţa de recurs, că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o lege care nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prima instanţă a răspuns motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, expunând pe larg argumentele de fapt şi de drept pentru care a reţinut că sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, este inadmisibilă.
Astfel, Înalta Curte împărtăşeşte opinia Curţii de apel, potrivit căreia, deşi excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect anumite dispoziţii ale Legii nr. 101/2016, totuşi faţă de petitul acţiunii, pricina de faţă urmează a fi analizată prin prisma cadrului procesual deja stabilit conform legislaţiei aplicabile în materia achiziţiilor publice şi faţă de cererile de probatorii fixate în conformitate cu normele specifice edictate în această materie. În mod evident în materia achiziţiilor publice se aplică prioritar normele de procedură derogatorii stabilite de legiuitor, context în care asimilarea pe care recurenta încearcă să o facă cu cadrul de drept comun nu poate fi primită.
Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiţia legăturii dintre textul criticat pentru neconstituţionalitate şi obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.
În mod neîntemeiat încearcă recurentele să se prevaleze de dispoziţiile legale dispersate, întrucât dacă norma legală criticată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, sesizarea Curţii Constituţionale ar fi de prisos întrucât aceasta ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi ar respinge excepţia ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul declarat de Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate dispusă prin încheierea din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal 13 februarie 2018 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asocierea A. S.A. - B. S.A. şi C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. împotriva încheierii din data de 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.