Annulment application against ruling in annulment proceedings rejected as inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as inadmissible an application to annul its own Decision No. 4085 of 14 December 2017, which had previously dismissed as inadmissible an earlier annulment application against Decision No. 2291 of 16 June 2017; the court thus upheld the dismissal of the earlier challenge. The applicant, who had invoked procedural irregularities (failure to rule on an adjournment request, defective service, and improper form of the decision) under Article 503(1) and (2)(2) of the Civil Procedure Code, sought to annul a ruling made in the course of another annulment proceeding. The court held that annulment applications are extraordinary remedies available only against final decisions in the exhaustively listed cases under Article 503, and a decision issued while resolving a prior annulment application is not among the decisions that can be challenged through this remedy; therefore, the application failed to meet the minimum admissibility requirements and was dismissed as inadmissible under Article 508.
Legislator headnote
AI generatedart. 424 alin. (5) C. proc. civ, art. 397 C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Annulment application against ruling in annulment proceedings rejected as inadmissible: 4085 of 14 December 2017, which had previously dismissed as inadmissible an earlier annulment application against Decision No. 2291 of 16 June 2017; the court thus upheld the dismissal of the earlier challenge. The applicant, who had invoked procedural irregularities (failure to rule on an adjournment request, defective service, and improper form of the decision) under Article 503(1) and (2)(2) of the Civil Procedure Code, sought to annul a ruling made in the course of another annulment proceeding. The court held that annulment applications are extraordinary remedies available only against final decisions in the exhaustively listed cases under Article 503, and a decision issued while resolving a prior annulment application is not among the decisions that can be challenged through this remedy; therefore, the application failed to meet the minimum admissibility requirements and was dismissed as inadmissible under Article 508.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the contestation in annulment inadmissible in the dispositive.
Full text
Asupra contestaţiei în anulare ce face obiectul prezentei cauze;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin decizia nr. 4085 din 14 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2291 din 16 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 4085 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal
A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată la data de 2 martie 2018, fondată pe prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.
În susţinerea cererii astfel formulate, contestatorul a apreciat că instanţa de recurs a încălcat următoarele dispoziţii legale:
- art. 248 alin. (5) şi art. 424 alin. (5) C. proc. civ., întrucât a emis o "decizie", deşi trebuia să pronunţe o "încheiere"
- art. 397 C. proc. civ., întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de amânare a judecăţii cauzei
- art. 157 alin. (1) lit. g C. proc. civ., procedura de citare nefiind legal îndeplinită, citaţia necuprinzând obiectul dosarului, iar recurentul nefiind prezent la judecată;
- art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.
II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A., ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede: (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
În cauza de faţă, prin decizia nr. 4085 din 14 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2291 din 16 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum, în speţă, hotărârea atacată este dată în cadrul soluţionării unei contestaţii în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce poate fi supusă, prin urmare, căii de atac a contestaţiei în anulare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor în temeiul cărora a fost pronunţată, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare fiind pronunţată tot într-o contestaţie în anulare, motiv pentru care prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză nu face parte din hotărârile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare astfel cum permit dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4085 din 14 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4085 din 14 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.