Expiration of the three-year deadline for converting a compensation title into a payment title despite inheritance proceedings and death of heirs.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I.Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând pârâtei la emiterea titlului de plată aferent deciziei cuprinzând titlul de despăgubire nr. 9730/FF/l 08.11.2009.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 263 din data de 12.10.2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., toţi cu domiciliul procesual ales în comuna Vrani, sat Vrani jud. Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu sediul în Bucureşti, Calea x, sector1.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanţii A., B. şi C., au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului declarat s-a argumentat, în esenţă, că în mod greşit s-a respins acţiunea ca tardiv formulată, întrucât la data de 04.10.2009 a decedat D., iar dezbaterea succesiuni sale a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 al Judecătoriei Oraviţa, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 434/18.05.2011, rămasă irevocabilă prin decizia 433/21.09.2011 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin.

Urmare a valorificării pe calea acestui proces a testamentului autentificat sub nr. x/2009, s-a constatat că E. şi F. sunt moştenitori testamentari ai lui D., având instituit un legat special prin care defunctul a înţeles să le transmită acestora cota sa de proprietate din suma ce îi revine prin valorificarea titlului de despăgubire emis în baza cererii defunctei sale mame G..

Având în vedere faptul că la data de 04.10.2009 decedase D., cursul prescripţiei de 3 ani, care începuse să curgă de la comunicarea actului, respectiv de la 01.03.2010, a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a procesului prin care s-a dezbătut succesiunea acestuia, respectiv până la 21.09.2011 (data pronunţării deciziei 433/R/2011). Abia de Ia data de 21.09.2011 a început de fapt să curgă termenul de 3 ani.

Mai mult decât atât la data de 24.08.2013 a decedat şi H., astfel că din nou termenul de prescripţie a fost suspendat în cauză. După H., au rămas moştenitorii legali soţul A. şi fiii B. şi I..

Prin urmare, cererea formulată în vederea emiterii titlului de plată a fost depusă în termenul legal şi se impunea a fi soluţionată prin emiterea titlului de plată.

Referitor la pretinsa depăşire a termenului de 3 ani prevăzut de art. 181 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, subliniază faptul că termenul de prescripţie a fost suspendat în cauză, datorită faptului că doi dintre titularii drepturilor la despăgubire au decedat.

Ori, potrivit art. 2533 noul C. civ., (1) Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. (2) Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.

Recurenţii critică soluţia instanţei de fond deoarece, în opinia lor, interpretând şi aplicând greşit normele legale privitoare la prescripţia dreptului la acţiune, a admis excepţia tardivităţii, deşi au dovedit şi argumentat suspendarea prescripţiei.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2018 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea reclamantei ca tardivă, opinie împărtăşita şi de Înalta Curte .

Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel, se reţine din probatoriul administrat, că prin Decizia nr. 9730/FF/02.12.2009 s-a emis titlul de despăgubire în favoarea numiţilor F., J., D., K., H., L., M., în calitate de moştenitori ai defunctei G., pentru suma de 52.800 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 " Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima şedinţă de tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul "Proprietatea." De asemenea, conform dispoziţiilor art. 182 coroborat cu art. 181 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru valorificarea titlului de despăgubire, titularul titlului de despăgubire avea dreptul şi obligaţia de a proceda la manifestarea expresă a opţiunii sale în sensul emiterii unui titlu de plată ori de conversie, in condiţiile art. 141 şi cu respectarea termenelor şi a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, constată că moştenitorii numitei H. nu au făcut dovada că, anterior introducerii acţiunii, vreunul din moştenitorii în favoarea căruia s-a emis decizia susmenţionată, ar fi parcurs procedura administrativă stabilită în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în sensul de a solicita Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 181 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, emiterea unui titlu de plată sau a unui titlu de conversie

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate susţinerile recurenţilor referitoare la suspendarea termenului de prescripţie, întrucît nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 incidente în cauză, potrivit cărora "cursul prescripţiei se suspendă:

a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forţele Armate ale Republicii Populare Române, iar acestea sunt puse pe picior de război;

c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcută de cel îndreptăţit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în în condiţiile în care titlul de despăgubire a fost emis la data de 02.12.2009, iar cererea reclamanţilor a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 30.06.2015, dreptul recurenţilor de a solicita obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată era prescris la data introducerii acţiunii.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 263 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 263 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara - secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.