Suspension of administrative decision: failure to prove well-justified case via merits analysis

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.11.2015, reclamanta Asociaţia Română Pentru Drepturi de Autor din Audiovizual (A.R.D.A.A.) a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român Pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A), solicitând suspendarea executării Deciziei O.R.D.A. nr. 104 din 27.10.2015 până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 23 din 12.01.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare executare formulată de reclamanta Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român Pentru Drepturi De Autor, ca neîntemeiată.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, arătându-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond, recurenta a arătat că:

1. Termenul de intrare în legalitate stabilit la 90 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor Deciziei ORDA nr. 73/2014 privind avizarea şi constituirea organismelor de gestiune colectivă, este insuficient din punct de vedere obiectiv astfel încât să se depună spre avizare proiectul de modificare a statutului către ORDA, urmând a se elibera avizul în termenul de 10 zile prevăzut de lege, urmând ca la două luni după ce a fost depus spre avizare proiectul să aibă loc adunarea generală în vederea aprobării modificărilor la statut şi obţinerea totodată a hotărârii judecătoreşti de la instanţa competentă prin care sunt înscrise modificările în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în vederea depunerii la ORDA a acestei hotărâri. Este, deci, un termen de intrare în legalitate nerezonabil stabilit în mod arbitrar.

Arată că a depus proiectul de statut prin Adresa nr. 70 din 16.04.2015, înregistrată la ORDA sub nr. RGII/3155/16.04.2015, prin care se clarifică drepturile patrimoniale pe care le gestionează în conformitate cu Decizia ORDA nr. 13 din 13.02.2012 prin care se avizează constituirea şi funcţionarea subscrisei ARDAA şi prin care sunt stabilite categoriile de drepturi pe care le gestionează.

Categoriile de drepturi pe care ARDAA le gestionează au fost stabilite în justiţie cu putere de lucru judecat şi autoritate de lucru judecat în ceea ce o priveşte pe ORDA, aceasta fiind parte în dosarul nr. x/2012 soluţionat în mod definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 3605 din 3 octombrie 2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin care s-a menţinut sentinţa nr. 6606 din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi Fiscal.

Prin Decizia nr. 104 din 27.10.2015, ORDA ignoră în mod nejustificat şi cu rea - credinţă acţiunea reclamantei înregistrată la secţia a VIII - a a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. de dosar x/2015, prin care se solicită obligarea ORDA la emiterea avizului proiectului de modificare a statutului şi anularea Deciziei ORDA nr. 8 din 29.01.2015 prin care s-a acordat un termen similar de 90 de zile de intrare în legalitate.

Referitor la Decizia ORDA nr. 73/2014 privind avizarea şi constituirea organismelor de gestiune care se solicită în mod nejustificat a fi respectată de către ARDAA prin Decizia nr. 104 din 27.10.2015, arătă nu îi este opozabilă şi nu produce efecte în ceea ce o priveşte, deoarece a fost înfiinţată anterior emiterii acestei decizii, mai exact în anul 2012 prin Decizia nr. 13 din 13.02.2012. Decizia nr. 73/2014 reglementează avizarea şi constituirea organismelor de gestiune colectivă şi produce efecte numai pentru viitor şi numai pentru organismele de gestiune colectivă care se înfiinţează după emiterea acestei decizii, neputând produce efecte în mod retroactiv.

2. In ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 90 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor art. 124 din Legea nr. 8/1996, arată că această solicitare este formulată cu o vădită rea-credinţă. Astfel, ARDAA a primit avizul de constituire şi funcţionare de către ORDA prin Decizia nr. 13 din 13.02.2012, iar acest aspect esenţial privind libera asociere a titularilor de drepturi a fost analizat şi considerat ca fiind îndeplinit, atât de către ORDA, cât şi de către instanţele judecătoreşti care au confirmat ulterior legalitatea Deciziei ORDA nr. 13 din 13.02.2012 privind constituirea şi funcţionarea ARDAA.

În prezentul statut al ARDAA, la art. 2.2., se stabileşte că poate deveni membru al ARDAA orice persoană fizică autor de opere audiovizuale/videograme precum şi orice persoană fizică ce are calitatea de titular de drepturi patrimoniale de autor de opere audiovizuale/videograme, această prevedere fiind inclusă şi în proiectul de statut al cărui aviz se refuză a fi eliberat în mod nejustificat de către ORDA.

In ceea ce priveşte libera asociere a titularilor de drepturi, apreciază că o atingere adusă acestui drept rezultă din interpretarea restrictivă şi aplicarea eronată de către ORDA a dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 şi a Deciziei nr. 73/2014. Acest aspect a fost confirmat in justiţie prin Sentinţa civilă nr. 1341 din 29.04.2014 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nelegalitatea Deciziei ORDA nr. 218/05.07.2011.

3. In ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 30 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor art. 126 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 8/1996, mai exact referitor la depunerea de către ARDAA a repertoriului aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate cu organisme străine pentru gestionarea de drepturi similare, arată faptul că toate documentele au fost depuse la ORDA odată cu celelalte acte pentru obţinerea avizului de constituire şi funcţionare, şi în primul trimestru al fiecărui an după desfăşurarea adunării generale, în condiţiile prevăzute de art. 135 din Legea nr. 8/1996. Astfel, pentru anul 2015, toate documentele prevăzute de art. 135 din Legea nr. 8/1996 au fost depuse la ORDA prin Adresa ARDAA nr. 60 din 30.03.2014.

4. In ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 30 de zile, acordat abuziv de către ORDA, în scopul respectării prevederilor art. 130 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 8/1996, mai exact elaborarea de metodologii pentru domeniul de activitate, arată că este nerezonabil şi insuficient, fiind stabilit în mod discreţionar. Pentru elaborarea unor metodologii corespunzătoare şi în condiţii de legalitate este necesar un termen mai îndelungat de cel puţin 90 de zile.

5. În ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 10 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor art. 1341 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 8/1996, mai exact referitor la publicarea, în format electronic, pe pagina proprie de internet, a informaţiilor actualizate privind lista membrilor consiliului director, arată că pe pagina de internet a ARDAA, la secţiunea Despre noi, se află publicate informaţii actualizate privind lista membrilor consiliului director (http://ardaa.ro/despre-noi).

6. În ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 45 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor art. 1341 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind depunerea la ORDA a Raportului comisiei permanente speciale privind accesul la informaţii aferent anului 2014 semnat de către toţi membrii comisiei şi aprobat de către adunarea generală, menţionează că Raportul comisiei permanente speciale privind accesul la informaţii aferent anului 2014 a fost adoptat în cadrul comisiei cu majoritate de voturi şi, de asemenea, a fost aprobat în cadrul adunării generale din data de 27.03.2014, acesta fiind depus la ORDA cu Adresa nr. 60 din 30.03.2014.

Recurenta precizează că, potrivit tezei finale a alin. (5) a art. 1341 din Legea nr. 8/1996:

"Comisia întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl înaintează adunării generale şi Oficiului Român pentru Drepturi de Autor.", astfel că nu există nicio obligaţie legală ca Raportul să fie semnat de către toţi membrii comisiei, solicitarea ORDA fiind lipsită de fundament juridic. Mai mult decât atât, solicitarea ORDA de a depune în prezent un Raport al comisiei diferit sub aspectul semnăturilor membrilor de cel aprobat de către adunarea generală şi depus anterior la ORDA, reprezintă o instigare la fals.

7. In ceea ce priveşte termenul de intrare în legalitate stabilit la 30 de zile, acordat în scopul respectării prevederilor art. 135 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind depunerea la ORDA a repertoriului gestionat în formatul stabilit prin Decizia ORDA nr. 52/2015, arată faptul că repertoriul gestionat de către ARDAA a fost depus la ORDA în formatul stabilit prin Decizia nr. 52/2015 prin Adresa ARDAA nr. 60 din 30.03.2014.

Recurenta a susţinut că şi condiţia prevenirii pagubei iminente este îndeplinită în cauză, astfel că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23.09.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2018 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data 15 mai 2018, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, dar şi de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei O.R.D.A. nr. 104 din 27.10.2015 emisă în urma controlului general privind activitatea desfăşurată de reclamantă în anul 2014, control efectuat de ORDA în temeiul art. 138 alin. (1) lit. h), art. 1382 alin. (4) şi art. 1383 din Legea nr. 8/1996, finalizat cu încheierea proc. - verbal nr. x în care au fost menţionate încălcări ale dispoziţiilor legale în vigoare, care se regăsesc şi în Referatul nr. x ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin Decizia ORDA nr. 104/27.10.2015 au fost acordate reclamantei termene pentru intrarea în legalitate 90 de zile în scopul respectării prevederilor Deciziei ORDA nr. 73/2014 privind avizarea şi constituirea organismelor de gestiune. În termenul menţionat, ARDAA urmează:să înainteze spre avizare de către ORDA propunerea de modificare a statutului, în sensul clarificării drepturilor patrimoniale pe care urmează să le gestioneze, cu cel puţin două luni înainte de prima adunare generală în cadrul căreia modificarea statutului urmează să fie aprobat;să depună la ORDA hotărârea judecătorească prin care se înscrie modificarea statutului în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. 90 de zile în scopul respectării prevederilor art. 124 din Legea nr. 8/1996. In termenul menţionat, ARDAA urmează să facă dovada îndeplinirii condiţiei referitoare la libera asociere a titularilor de drepturi;30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 126 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menţionat, ARDAA urmează să depună la ORDA repertoriul aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine. 30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 130 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menţionat, ARDAA urmează să elaboreze metodologii pentru domeniul de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi, respectiv pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale; 10 zile în scopul respectării prevederilor art. 1341 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menţionat, ARDAA urmează să publice, în format electronic, pe pagina proprie de Internet, informaţiile actualizate referitoare la lista membrilor consiliului director; 45 de zile în scopul respectării prevederilor art. 1341 alin. (5) din Legea nr. 8/1996. In termenul menţionat, ARDAA urmează să depună la ORDA Raportul comisiei permanente speciale privind accesul la informaţii, aferent anului 2014, semnat de toţi membrii comisiei şi aprobat de adunarea generală; 30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 135 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În termenul menţionat, ARDAA urmează să depună la ORDA repertoriul gestionat, în formatul stabilit prin Decizia ORDA nr. 52/2015 privind aprobarea formatelor repertoriilor de opre, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386/26 mai 2014.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie împărtăşită de Înalta Curte.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă, cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Or, în cauză, recurenta- reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Contrar celor afirmate de recurentă, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că prima instanţă a reţinut în mod judicios faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Prin urmare, se constată că în mod corect, prima instanţă, prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistenţa acestui argument, constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinţei, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual împotriva sentinţei nr. 23 din 12 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.