Appeal over suspension of EU-funded recovery order rejected for lack of well-founded case and imminent damage.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.10.2015 sub nr. x/2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisa de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale prin care a fost respinsa contestaţia înregistrata la AFIR sub nr. x/10.04.2015, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale şi înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziţii de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, judeţul Bihor" ce face obiectul contractului de finanţare nr. x/21.09.2010, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în suma de 624.642,90 RON şi a penalităţilor de întârziere.

Reclamanta a solicitat şi suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale şi înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziţii de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, judeţul Bihor" şi a Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisă de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale prin care a fost respinsă contestaţia înregistrata la AFIR sub nr. 13496/10.04.2015.

Prin încheierea din 22.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. x/11.03.2015 şi a deciziei nr. 16695/07.05.2015 emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate, arătându-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş şi t din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând susţinerile din faţa instanţei de fond, recurenta a arătat că:

In opinia recurentei, in mod greşit instanţa de judecata a apreciat ca motivele de drept şi de fapt invocate în susţinerea cererii noastre ar echivala cu a pronunţare pe fond a cauzei, deoarece sunt aspecte care necesita verificări amănunţite.

Asupra acestor aspecte învederate, instanţa de fond nu trebuia sa se pronunţe efectiv, ci sa le aibă in vedere ca fiind elemente care creează premise serioase asupra nelegalităţii actului administrativ atacat.

Aspectele invocate cu privire la neretroactivitatea legii sunt aspecte care nu au nevoie de verificări de fond şi in amănunţime

În opinia recurentei, concluziile din actul administrativ atacat încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constituţie, conform căruia legea dispune numai pentru viitor. Aceste susţineri trebuie avuta in vedere de către instanţa de fond in ceea ce priveşte aspectul vădit netemeinic al actului administrativ atacat, instanţa netrebuind sa se pronunţe in ce măsura a fost încălcat principiul neretroactivitatii.

In mod greşit, instanţa de judecata a considerat ca, cele invocate cu privire la noţiunea de "condiţii artificiale" nu pot fi cercetate decât cu ocazia fondului cauzei, având nevoie de cercetare amănunţita.

In opinia sa, aparenta de drept este in favoarea sa: a încheiat un contract de finanţare in condiţii clar stabilite, in contextul legislaţiei existente la acel moment, contractul a fost executat integral, utilajele au fost cumpărate şi achitate, finanţarea acordata.

Ulterior, la aproape 4 ani de la încheierea contractului, împrejurări de fapt care existau la data încheierii contractului ai acordării finanţării, sunt considerate nereguli, respectiv condiţii artificiale şi n baza acestora ni se solicita restituirea finanţării.

Din aceasta perspectiva solicită pipăirea fondului in ceea ce priveşte noţiunea de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte vădita nelegalitatea a actelor administrative atacate, solicitam instanţei de judecata sa aibă in vedere in primul rând interpretarea literara a textului art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 rezulta ca necesitatea verificării condiţiilor artificiale trebuie făcuta ANTERIOR, iar acest aspect rezulta in primul rând din expresia folosita de legiuitorul european " nu se efectuează nici o plata " şi nu "se vor restitui plăţile deja efectuate,

Ceea ce intimata-pirita a constatat ca fiind condiţii artificiale după încheierea contractului de finanţare, au existat de la început, din momentul depunerii erorii de finanţare, deci anterior încheierii contractului.

Autoritatea contractanta a lacul un veritabil abuz de putere, deoarece normele legale trebuie sa fie clare, previzibile şi sa determine o conduita administrativa previzibila. Modificarea radicala a poziţiei autorităţii contractante nu este altceva decât manifestarea abuzului de putere al acesteia, cu consecinţe dezastruoase efective in ceea ce ne priveşte pe noi, şi consecinţe grave in ceea ce priveşte - la modul general - principiul securităţii raporturilor juridice.

In mod greşit, stanţa de judecata a considerat ca nu se pune problema existenta unei pagube iminente atâta vreme cât actul administrative este legal, iar punerea lui in executare nu produce nici o paguba.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25.09.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2018 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data 15 mai 2018, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greşită a normelor de drept material, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale şi înregistrat sub nr. 8928/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziţii de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, judeţul Bihor" şi a Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisă de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale prin care a fost respinsă contestaţia înregistrata la AFIR sub nr. 13496/10.04.2015.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie împărtăşită de Înalta Curte.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă, cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Or, în cauză, recurenta - reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Astfel, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei referitoare la faptul că actul administrativ atacat încalcă principiul neretroactivitatii legii, nedefinirea de către legislaţia interna a noţiunii de condiţii artificiale, necreearea de către reclamanta a condiţiilor artificiale pentru a obţine plata aferenta proiectului şi inexistenta unei coordonări deliberate intre reclamanta şi societăţile comerciale invocate de către pirita in scopul obţinerii unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor, etc., nu pot fi circumscrise cazului bine justificat care să poată fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Prin urmare, contrar celor afirmate de recurentă, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că prima instanţă a reţinut în mod judicios faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

În consecinţă, se constată că în mod corect, prima instanţă, prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistenţa acestui argument, constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinţei, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că în cauză, este probat că prin sentinţa nr. 533 din 19 februarie 2016, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. 16695/07.05.2015 emisa de către pirita Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale prin care a fost respinsa Contestaţia înregistrata la AFIR sub nr. x/10.04.2015, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 11.03.2015 întocmit de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale şi înregistrat sub nr. x/11.03.2015, privind proiectul cu titlul "Achiziţii de utilaje la S.C. A. S.R.L. din localitatea Biharia, judeţul Bihor" ce face obiectul contractului de finanţare nr. x/21.09.2010, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei in suma de 624.642,90 RON şi a penalităţilor de întârziere.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa legalităţii actelor a căror suspendare s-a solicitat, nefiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.