Regulatory refusal to adjust water tariffs dismissed for lack of claimant's ownership and service delegation status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.05.2015, reclamanta S.C. A. S.A. Oneşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, să se constate, în baza art. 2 alin. (1) lit. i coroborat cu art. 8 alin. (1) şi alin. (1)2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea sa nr. 1030/02.09.2014 şi să fie obligată pârâta să emită, în baza art. 9 alin. (1) a Metodologiei din 28.02.2007 de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, actul administrativ individual de avizare a preţurilor şi tarifelor pe raza administrativă a Municipiului Oneşti.

Prin sentinţa nr. 676 din data de 01.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile invocate şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. ONEŞTI, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi a tuturor încheierilor pronunţate în dosar, reclamanta a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În raport de dispoziţiile art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă două aspecte de nelegalitate.

Primul vizează faptul că prima instanţă nu a analizat în concret conţinutul adresei nr. x/9.03.2015 contestată de reclamantă ca fiind refuz nejustificat de soluţionare a cauzei în sensul dispoziţiilor art. 2(2) din legea nr. 554/2004.

Al doilea aspect de nelegalitate priveşte faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 400 C. proc. civ. în sensul că instanţa pentru data de 1.03.2016 a dispus repunerea pe rol a cauzei, soluţie asupra căreia nu mai putea reveni fără încălcarea dispoziţiilor art. 429 C. proc. civ. fiind incidente dispoziţiile art. 176 C. proc. civ.

Se arată că prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii deoarece nu a pus în discuţia părţilor partea de lucru judecat a Deciziei nr. 3515/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Al doilea motiv de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. invocându-se faptul că soluţia de respingere dispusă de prima instanţă nemotivată, iar considerentele expuse sunt contradictorii şi nu au legătură cu obiectul cauzei.

Reclamanta-recurentă arată că a investit instanţa cu cenzurarea unui refuz nejustificat al autorităţii intimate de a aviza conform legii pentru reclamantă prin cererea pentru modificarea preţurilor şi tarifelor pentru distribuţia şi transportul apei potabile în Municipiul Oneşti respectiv pentru analizarea şi epurarea apei reziduale. Această cerere principală a fost completată ulterior.

Reclamanta-recurentă invocă încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. în sensul că prima instanţă a respins pe de-o parte probele prin care se încerca să se demonstreze dreptul de proprietate asupra reţelelor de canalizare şi pe de altă parte a motivat pe faptul că reclamanta nu este proprietara reţelelor de apă, considerentele fiind contradictorii şi străine de natura cauzei.

În raport de dispoziţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare a legii de către instanţa de fond în sensul că instanţa nu a analizat existenţa în cauză a unui refuz nejustificat de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 9 din metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare aprobate prin Ordinul ANRSC nr. 65/28.02.2007.

Recurenta-reclamantă arată că îndepliniea pe fond condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Metodologie, în cauză fiind nejustificat, abuziv şi arbitrar refuzul de a se emite avizul solicitat necesar pentru modificarea preţurilor şi tarifelor propuse.

Acesta deoarece reclamanta - recurentă a devenit proprietatea reţelelor de apă în baza privatizării SC "B." S.A. deoarece prin privatizare reclamanta a preluat şi păstrat patrimoniul fostei societăţi B. S.A. - autoarea sa patrimoniu care cuprindea, prin efectul privatizării şi reţelele de apă şi canalizare din Municipiul Oneşti.

Se arată că prima instanţă a înlăturat nelegal această susţinere pe motiv că reclamantei nu i s-a delegat gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare în condiţiile în care această delegare nu putea fi efectuată de Consiliul local Oneşti ci de Statul Român.

Se solicită în raport de acest motiv admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Reclamanta-recurentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare iar intimata a depus note scrise în care susţine că cererea a rămas fără obiect şi în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Curtea nu va reţine excepţia lipsei de obiect a acţiunii recurentei-reclamante, calificată ca o apărare pe fond excepţie invocată în faza de recurs de către intimata-pârâtă.

Excepţia lipsei de obiect a fost invocată pe motiv că autoritatea a emis în favoarea unei alte societăţi avizul nr. x/14.12.2017 avizând preţurile şi tarifele la serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare pentru S.C. C. S.A. Constanţa pentru întreg judeţul Bacău inclusiv pentru Municipiul Oneşti.

Avizul emis pe parcursul soluţionării cauzei în favoarea unei terţe societăţii nu este de natură a determina lipsa de obiect a acţiunii reclamantei aceasta constând fie pe acţiunea precizată pretinsul refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a-i soluţiona cererea sa nr. x/2.09.2014, cererea sa având ca obiect emiterea unui act individual - Aviz prin care să se dispună cu privire la modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de distribuţie şi transport a apei potabile şi de canalizare - expirare pe raza administrativă a Municipiului Oneşti.

Iar în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea urmează a analiza pe fond legalitatea sentinţei atacate care prin soluţia de respingere recurată a apreciat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, respectiv de emitere a avizului solicitat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 8 alin. (1) şi alin. (12) din Legea nr. 554/2004.

Pe motivele de recurs invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind încălcate dispoziţiile art. 400 sau 429 C. proc. civ. deoarece cauza după dezbaterile din data de 2.02.2016 nu a fost repusă pe rol, iar instanţa de fond nu a revenit asupra soluţiei pronunţate la data de 1.03.2016, după amânarea pronunţării succesive la 9.02.2016, 16.02.2016, 23.02.2016 şi pronunţarea la 1.03.2016.

Recurenta-reclamantă este în eroare cu privire la repunerea pe rol a acuzei. Aceasta nu a fost dispusă după data dezbaterilor reale din şedinţa publică din 2.02.2016.

Verificând această încheiere care face parte integrantă din sentinţa atacată, Curtea constată următoarele:

În şedinţa din 2.02.2016, conform încheierii de şedinţă aflată la dosar fond prima instanţă a respins motivat o parte din probele solicitate de reclamantă ca nefiind utile cauzei respectiv proba cu expertiza şi proba cu interogatoriu şi a admis proba cu actele aflate la dosar.

A pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de autoritatea pârâtă şi a acordat cuvântul părţilor pe fondul cauzei conform art. 392 C. proc. civ. reţinând cauza în pronunţare pe excepţii şi fond conform art. 394 C. proc. civ.

Cauza nu a fost repusă pe rol conform art. 400 C. proc. civ. ci s-a dispus amânarea pronunţării conform art. 396(1) şi (3) C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile art. 396(3) C. proc. civ. şi nu a pronunţat sentinţa atacată decât după amânarea succesivă a pronunţării pentru 9.02.2016, 16.02.2011, 23.02.2016 şi 1.03.2016.

La data de 1.03.2016 s-a pronunţat sentinţa atacată prin care au fost respinse excepţiile invocate şi respinsă pe fond acţiunea ca neîntemeiată în cauză instanţa fiind dezinvestită conform art. 429 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488(1) pct. 5 C. proc. civ. neexistând încetarea unor norme de procedură a căror nerespectare să determine nulitatea hotărâri care a fost invocată de reclamantă pe calea recursului conform art. 405 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine existenţa unei nemotivări sau a unei motivări contradictorii şi încălcarea dispoziţiilor art. 425 lit. b C. proc. civ.

Prin sentinţa atacată, pe fondul cauzei prima instanţă a respins în concret problemei dedusă judecăţii, analizând dacă în cauză refuzul de a emite Avizul solicitat de reclamantă pentru modificarea preţurilor şi tarifelor este justificat sau nu în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Argumentele instanţei de fond reprezintă o apreciere globală a poziţiei părţilor şi aceasta nu poate privi strict argumentele expuse de autoritate în adresa contestată ca fiind un refuz nejustificat de emitere a Avizului solicitat. Aceasta deoarece instanţa de contencios administrativ este îndreptăţită să verifice în raport de dispoziţiile art. 1(1) din legea nr. 554/2004 dacă reclamanta în calitate de persoană vătămată, care a contestat actul administrativ asimilat ca refuz are un drept recunoscut sau interes recunoscut de lege vătămat prin adresa contestată.

Iar această verificare şi argumentele de fapt şi de drept expuse în motivare nu sunt de natură a concluziona că în cauză sunt încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b din C. proc. civ., ale art. 21(3) din Constituţia României sau art. 6 din CEDO.

În opinia Curţii, ca instanţă de recurs motivarea primei instanţe este corespunzătoare, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi oferă garanţiile unui proces echitabil.

Nemaifiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. Curtea nu va reţine acest motiv de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză soluţia de respingere a acţiunii pe fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii în raport de situaţia de fapt.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 1 art. 2(1) lit. i) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi a constatat că în cauză nu există îndeplinite condiţiile existenţei unui exces de putere din partea intimatei de a soluţiona cererea recurentei.

În concret reclamanta-recurentă, plecând de la premisa că este proprietara serviciului de apă şi canalizare din Municipiul Oneşti a solicitat autorităţii pârâte să-i soluţioneze cererea nr. x/2.09.2014 în sensul de a fi emis în baza art. 9(1) din Ordinul ANRSC nr. 65/2007 Avizul necesar pentru modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare din Municipiul Oneşti.

Prin adresa de răspuns nr. x9.03.2015 contestată în prezenta cauză autoritatea pârâtă invocând existenţa mai multor litigii în curs i-a comunicat faptul că avizul nu poate fi eliberat.

În mod corect şi legal prima instanţă a respins pe fond acţiunea ca neîntemeiată constând că reclamanta nu are calitatea de proprietar al reţelelor de apă şi de canalizare, neavând calitatea de persoană vătămată în sensul dispoziţiile art. 1(1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece reclamanta nu este titulara unui drept sau interes recunoscut de lege care să fie vătămat prin adresa contestată neexistând calitatea de proprietar al reţelelor de apă şi canalizare la data cererii şi primirii răspunsului, dreptul era litigios, iar recurenta-reclamantă nu avea calitatea de persoană îndreptăţită a obţine Avizul necesar pentru modificarea pretenţiilor şi tarifelor.

La data soluţionării cauzei în fond în mod corect prima instanţă a constatat că prin Decizia nr. 3515/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012 s-a reţinut că recurentei nu i-a fost delegată gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Mai mult acest serviciu a fost delegat pe parcursul soluţionării recursului unei alte societăţi, care i s-a eliberat avizul necesar pentru stabilirea şi modificarea preţurilor şi tarifelor pe întregul judeţ Bacău - inclusiv Municipiului Oneşti - respectiv Avizul nr. x/14.12.2017 - dosar recurs.

Atât în acţiune cât şi în cadrul motivelor de recurs recurenta pleacă de la o premisă greşită aceea că este proprietara reţelelor de apă şi canalizare în baza procesului de privatizare al autoarei sale S.C. B. S.A.

Curtea apreciază că susţinerea este greşită în cauză nefiind încălcate de prima instanţă prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997.

Aceasta deoarece procesul de privatizare recurenta a cumpărat acţiuni în condiţiile O.U.G. nr. 88/1997 dar reţelele de apă şi de analizare au rămas şi sunt în continuare în proprietatea Municipiului Oneşti.

Recurenta-reclamantă nu a probat în contra Decizie nr. 3515/2014 în sensul de a fi proprietara reţelelor de apă sau că a avut delegat acest serviciu public deoarece infrastructura de apă şi de canalizare se află în proprietatea Municipiului Oneşti şi în consecinţă în mod corect nu i-a fost soluţionată favorabil cererea sa având ca obiect eliberare Aviz necesar pentru modificarea preţuri şi tarife pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare în Municipiul Oneşti.

Faţă de cele expuse mai sus pentru neîndeplinirea condiţiilor motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. curtea în baza art. 496(1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.A. Oneşti prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei nr. 676 din 1 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2018.