Unconstitutionality of two-month deadline for resolving incompatibility prior to lawyer enrollment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului şi cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată sub nr. x/2013 din 05.08.2013, pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta A., domiciliată în Piatra Neamţ, str. x, judeţul Neamţ, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională A Barourilor Din România şi Baroul Neamţ, anularea hotărârii nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamţ şi anularea deciziei nr. 739 din 29.06.2013 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, obligarea pârâţilor să emită actul administrativ constând în decizia de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 137/2015 din data 02 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Neamţ - Piatra Neamţ, ca nefondată.

A fost obligată reclamanta către pârâta U.N.B.R. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, apreciind că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut în esenţă, că în mod greşit s-a respins acţiunea, deşi a observat între timp s-a pronunţat Curtea Constituţională, instanţa de fond a dat o greşită interpretare prevederilor legale, înlăturând nejustificat efectele Deciziei nr. 297/22.05.2014 a Curţii Constituţionale.

În opinia recurentei, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că până la abrogarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aceste dispoziţii continuă să fie în vigoare şi aplicabile în cauză.

Recurenta a susţinut că odată cu constatarea neconstituţionalităţii, prevederea neconstituţională încetează să mai fie aplicabilă, chiar înainte de a surveni abrogarea acestei prevederi.

În fine, recurenta arătat că motivul admiterii acţiunii trebuia să fie determinat de faptul că, prin respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili se încalcă prevederile art. 16 şi 41 din Constituţia României.

4. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data de 12.07.2017 s-a constatat că raportul întocmit de magistratul-asistent în procedura de filtrare a recursului a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi s-a dispus comunicarea acestuia, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din data de 10.01.2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

Litigiul dedus judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra refuzului de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor, refuz exprimat de Consiliul Baroului Neamţ în şedinţa din data de 21.02.2013 şi precum şi asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 739 din 29.06.2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 52/21.02.2013 a Consiliului Baroului Neamţ, prin care a fost respinsă cererea de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili. A

Prin decizia nr. 137/05.12.2012, Consiliul Baroului Neamţ a aprobat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen a dnei A., începând cu data de 17 dec. 2012, urmând a fi emisă decizie de înscriere pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei după îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat.

Decizia mai-sus- menţionată a fost emisă în executarea sent. civ. nr. 115/29.06.2011 a Curţii de Apel Bacău şi a deciziei civ. nr. 4907/21.11.2012 a ICCJ Bucureşti, pronunţate în acelaşi dosar nr. x/2011, prin care s-a dispus primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a dnei A.

Prin Hotărârea nr. 52 din 21.02.2013, emisă de Consiliul Baroului Neamţ, a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaţilor incompatibili. În motivarea hotărârii s-a arătat că, de la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat şi până la data soluţionării cererii de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili, reclamanta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute de disp. art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 R.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri, fiindu-i respinsă prin Decizia cu nr. 739/29.06.2013, emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu motivarea că "nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995(R)".

Într-adevăr, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată:

"În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

Or, prin Decizia nr. 297/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 521/14.07.2014, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, sunt neconstituţionale, în ceea ce priveşte sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei".

În considerentele deciziei s-a reţinut:

"Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 51/1995 dispun în legătură cu două noţiuni diferite, anume primirea în profesia de avocat şi exercitarea acestei profesii, fără ca acestea să se suprapună. Astfel, dacă primirea în profesia de avocat presupune promovarea examenului de primire în profesie (sau emiterea de către Consiliul Baroului a unei hotărâri de primire în profesie în cazul scutirii de examen) şi emiterea deciziei consiliului baroului în acest sens, exercitarea profesiei de avocat presupune desfăşurarea efectivă a activităţii de avocat prin modalităţile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

În continuare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 15 şi a celor ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Curtea reţine că, în cazul avocaturii, starea de incompatibilitate nu intervine prin simplul fapt a ocupării simultane a două funcţii, ci, în cazul acestei profesii, relevantă în stabilirea stării de incompatibilităţi este exercitarea simultană şi efectivă a acelor funcţii/atribuţii.

Această concluzie se desprinde şi din faptul că pentru avocaţii a căror incompatibilitate intervine după primirea în profesie, Consiliul Baroului, la cerere sau din oficiu, emite decizii de trecere a acestora pe tablou avocaţilor incompatibili (cu posibilitatea reînscrierii pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei după încetarea stării de incompatibilitate), fără a le fi influenţată în vreun fel apartenenţa la această profesie.

Prin urmare, Curtea observă că, deşi, în cazul avocaturii incompatibilitatea este indisolubil legală cu exercitarea efectivă a acestei profesii, efectul constatării stării de incompatibilitate este diferit în funcţie de momentul în care, aceasta intervine. Astfel, dacă incompatibilitatea intervine după primirea în profesie, ca efect al constatării acestei stări, astfel cum s-a arătat, persoanele în cauză sunt trecute pe tabloul avocaţilor incompatibililor, în vreme ce în cazul în care starea de incompatibilitate este chiar efectul primirii în profesia de avocat, persoana nerenunţând la funcţia deţinută anterior, în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, ca efect al constatării acestei stări persoanei în cauză i se aplică o veritabilă sancţiune, aceea a excluderii din profesie.

Aşa fiind, Curtea observă că pentru persoane aflate în situaţii analoage - persoane primite în profesie de avocat care se află într-o stare de incompatibilitate - se instituie un tratament juridic diferit.

Pentru a constata dacă în cauză a fost încălcat principiul egalităţii în drepturi, Curtea urmează să realizeze o analiză structurată pe două paliere. Astfel, Curtea apreciază că, pentru început, trebuie stabilit dacă scopul urmărit este unul legitim, iar, dacă acest criteriu este îndeplinit, trebuie, în continuare, analizat dacă există un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

Aplicând aceste criterii cauzei de faţă, Curtea reţine că scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o independenţă efectivă a avocaţilor în exercitarea profesiei lor, prin evitarea existenţei unor influenţe de natură să creeze suspiciuni referitoare la desfăşurarea corectă a actului de justiţie, ceea ce reprezintă un scop legitim.

Referitor la existenţa unui raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, Curtea reţine că, în esenţă, principiul proporţionalităţii impune ca mijloacele utilizate să rămână în limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru atingerea scopului avut în vedere. De asemenea, Curtea consideră că în evaluarea proporţionalităţii este relevant dacă obiectivul urmărit ar putea fi îndeplinit prin mijloace mai puţin discriminatorii decât cele folosite.

Curtea apreciază că scopul urmărit putea fi atins prin trecerea, din oficiu sau la cerere, a avocaţilor aliaţi în stare de incompatibilitate la data primirii în profesie pe tabloul avocaţilor incompatibili, astfel cum, de altfel, se întâmplă cu acei avocaţi a căror stare de incompatibilitate survine după primirea în profesie.

Astfel, prin instituirea, în cazul primei categorii de avocaţi, a obligaţiei încetării stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, cu consecinţa, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, a excluderii din profesie, constituie o veritabilă sancţiune, care depăşeşte limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru atingerea scopului avut în vedere.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, deşi se circumscrie unui obiectiv legitim, mijloacele utilizate nu sunt proporţionale cu scopul urmărit contravenind astfel principiului nediscriminării consacrat de prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)".

În raport cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată şi cu faptul că actele administrative atacate în cauză sunt anterioare publicării Deciziei nr. 297/2014, instanţa de recurs constată că această decizie produce efecte în cauza de faţă.

Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, cele două acte administrative au avut ca temei legal tocmai prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, recurentei-reclamante imputându-i-se faptul că, în termenul prevăzut de această normă "nu a depus dovada încetării stării de incompatibilitate".

Deci, altfel spus, sintagma/partea din conţinutul art. 25 alin. (2) declarată ca fiind neconstituţională a constituit temeiul legal al adoptării celor două acte administrative, ceea ce face ca Decizia nr. 52 din 21.02.2013 şi Decizia cu nr. 739/29.06.2013 să rămână fără temei legal.

Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 414/2010, a statuat în sensul că lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare - art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, în cazul de faţă - are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, adică Decizia nr. 52 din 21.02.2013 şi Decizia nr. 739/29.06.2013, în cauza de faţă.

Cu alte cuvinte, "încetarea de drept a actelor subsecvente" emise în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, reprezintă o înlăturare deplină din ordinea juridică a Deciziei nr. 52 din 21.02.2013 şi a Decizia cu nr. 739/29.06.2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Decizia nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamţ şi Decizia Consiliului UNBR nr. 739/29.06.2013 sunt lipsite de suport legal, astfel că se impune anularea acestora, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate şi sub acest aspect.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererilor, urmând a le încuviinţa şi va obliga intimaţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România la plata sumei 365,25 RON reprezentând cheltuieli de judecată(taxa de timbru şi cheltuieli de transport), către reclamanta -recurenta A.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi admiterea acţiunii în contencios administrativ, obligând pârâtul Baroul Neamţ să înscrie reclamanta A. pe tabloul avocaţilor incompatibili. astfel cum a fost modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 137 din 2 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de A.

Anulează hotărârea nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamţ şi decizia nr. 739 din 29.06.2013 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Obligă pârâtul Baroul Neamţ să înscrie reclamanta A. pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Obligă intimaţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România la plata sumei 365,25 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanta -recurenta A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.