Must-carry obligation for regional TV programs: analog versus digital retransmission requirements under Law 504/2002

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecată formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 martie 2015 reclamanta S.C. A. S.A a solicitat anularea "deciziei nr. 126/26.02.2015 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2187 pronunţată in data de 10 septembrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca neîntemeiata.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi s-a dispus anularea decizia nr. 126/26.02.2015 emisa de parat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii şi menţinerii deciziei atacate arătându-se că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 al 1, pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de fond a făcut face o confuzie totală între transmisia digitală, proces nefinalizat la data emiterii deciziei atacate şi sistemul digital de retransmisie a programelor TV, sistem care funcţionează ca şi cel analogic, diferenţa constând în faptul că pentru sistemul digital de retransmisie este folosită aparatura distribuitorului, respectiv un receptor set-top-box furnizat de intimata-reclamantă pentru ca beneficiarul să recepţioneze programele TV la o calitate mai bună. Precizăm că aceste aspecte au fost menţionate de către intimata-reclamantă şi consemnate de instanţa în încheierea de şedinţă din 02.09.2015.

Deşi, în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond, a reţinut că "potrivit art. 82, alin. (2) din Legea nr. 504/2002, obligaţia distribuitorilor care retransmit servicii de programe este de a include două programe regionale şi două programe locale "în oferta lor", aceasta achiesează şi susţine aprecierile orale făcute de intimata-reclamantă potrivit cărora "abonaţii au oricând posibilitatea de a comuta recepţia TV din sistem analogic în sistem digital şi invers prin simpla apăsare a telecomenzii, astfel încât au oricând acces la cele două posturi TV regionale, cu precizarea că le pot vedea numai ca calitatea specifică sistemului analogic şi nu la calitatea digitală."

Aşadar, potrivit acestei opinii la care a achiesat şi instanţa de fond, dacă programele must-carry, în speţă, programele regionale, sunt retransmise numai în sistem analogic, abonatul poate oricând să comute recepţia TV din sistem analogic în sistem digital, prin simpla apăsare a telecomenzii, obligaţia stabilită la art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului fiind astfel respectată. Acest raţionament este total greşit având în vedere, pe de o parte, că legiuitorul nu distinge după cum sunt programele retransmise, în sistem analogic sau în sistem digital, iar, pe de altă parte, pentru "a naviga" în sistemul digital, abonatul trebuie să aibă la dispoziţie receptorul set-top-box furnizat de distribuitor.

Pentru a respecta norma prevăzută la art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului, intimata-reclamantă avea obligaţia să introducă două posturi regionale, respectiv B. sau C. în oferta de programe retransmise indiferent de sistemul de retransmisie, analogic sau digital, şi să le retransmită efectiv.

Indiferent de modalitatea de retransmisie a programelor, analogic sau digital, orice distribuitor de servicii are obligaţia, conform art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului să retransmită, cel puţin, două programe regionale şi două programe locale, pentru îndeplinirea interesului general de informare corectă şi obiectivă a cetăţenilor din zona respectivă pentru a da eficienţă normei invocate.

În consecinţă, intimata-reclamantă are obligaţia să retransmită, în reţeaua sa din localitatea Arad, indiferent de sistemul de retransmitere, analogic sau digital, cele două programe regionale B. sau C., astfel cum a consemnat şi inspectorul audiovizual în raportul de constatare aflat la dosarul de fond al cauzei.

În fine, recurentul a arătat că deşi intimata-reclamantă avea obligaţia să introducă în oferta de servicii şi să retransmită, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului, cele două programe menţionate şi în sistem digital, aceasta nu a respectat această normă.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, în baza încheierii din data de 12.07.2017

Prin încheierea din data de 18.01.2018, completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de regularitate şi de admisibilitate prevăzute de art. 486 şi 487 C. proc. civ. şi l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimatul - pârât la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentinţa recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei constatând că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii precum şi o corectă apreciere a probatorului administrat în cauză.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate a Deciziei nr. 126/26.02.2015 emisa de parat, prin care reclamanta a fost sancţionata cu "somaţie publica de intrare in legalitate", pentru încălcarea prevederilor art. 82, alin. (2) din Legea nr. 504/2002, prin aceea ca in data de 18.02.2015 nu retransmitea in reţeaua de comunicaţii electronice din municipiul Arad, 2 programe regionale prevăzute ca obligatorii la retransmisie, potrivit principiului "must-carry, respectiv B. şi D.

Acesta fiind contextul juridic al cauzei, instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe, care a considerat nelegală decizia nr. 126/26.02.2105 emisă de pârâtă, a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Conform art. 82 alin. (2) din legea nr. 504/2004,"Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligaţia, la nivel regional şi local, să includă în oferta lor cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienţei."

Prima instanţă a reţinut corect că, ambele posturi (B. şi D.), sunt incluse in oferta de servicii de baza (pachetul de baza), oferta recepţionata de absolut toţi abonaţii societăţii, retransmisa in sistem analogic, astfel cum rezultă şi din Avizul de retransmisie nr. x/09.01.2014, emis de recurentul-parat, anexa nr. 46a (privind oferta de servicii de baza, retransmisa in sistem analogic), poziţiile 25 şi 32, unde se regăsesc cele doua posturi TV regionale

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, judecătorul fondului a constatat corect că toţi abonaţii A. din Arad au acces la cele doua posturi regionale: abonaţii la pachetul de baza, retransmis in sistem analogic, au acces prin simpla navigare printre canalele TV, pana la ajungerea la cele doua posturi, abonaţii la pachetul de baza (analogic) şi la pachetele opţionale (digitale), prin comutarea televizorului, din telecomanda, pe recepţia analogica şi apoi, prin navigarea printre canalele TV pana la ajungerea la cele doua posturi.

Înalta Curte, împărtăşind opinia primei instanţe constată că nu exista nicio dispoziţie legala care sa oblige operatorii de cablu să retransmită posturile TV, nici chiar pe cele din pachetul must carry) in format digital (trecerea la acest format de emisie şi retransmisie fiind un obiectiv general de lunga durata, care implica cheltuieli financiare ridicate.

Instanţa de control judiciar constată că oferta la care face trimitere art. 82 alin. (2) din Legea nr. 50472002, constă în posturile la care are acces orice abonat al distribuitorului în cauza, fără a se putea impune condiţia ca aceste posturi sa fie retransmise in sistem digital sau analog, ci pur şi simplu sa fie retransmise, in orice sistem, adică sa fie accesibile respectivului abonat in orice moment.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul juridic al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 2187 din 10 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.