Challenge to Government Orders Extending Research Project Deadlines: Legality of Budgetary Phasing and Obligation to Extend Employment Contracts

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării UEFISCDI şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, solicitând:

- Anularea şi modificarea/redactarea alin. (2) al articolului unic din H.G. nr. 518/2014 în forma următoare: "(2) Pentru programele Resurse Umane şi Idei din Planul Naţional II, perioada de implementare se prelungeşte până cel târziu la data de 31 decembrie 2014; în cazul redistribuirii de către finanţator a unor fonduri destinate realizării anumitor proiecte în 2013 şi/sau 2014, este permisă implementarea proiectelor respective până la data de 31 decembrie 2015 şi/sau 31 decembrie 2016"

- Obligarea ultimelor două pârâte să recunoască realizarea şi depăşirea de peste 2 ori până în 2014 a obiectivelor specifice pe Proiect IDEI, PN II ID PCE 2011 -3- 0256, stabilite prin semnarea Contractului de finanţare şi raportate la UEFISCIDI în şedinţa publică din data de 18.06.2014 şi în scris cu audit la 05.12.2014;

- Obligarea ultimelor 2 pârâte să prelungească implementarea proiectului IDEI menţionat şi a contractelor individuale de muncă până la 31.12.2016 pentru a oferi posibilitate directorului de proiect şi altor membri ai echipei să-şi recupereze drepturile salariale, să realizeze programul de delegaţii ştiinţifice, primire vizitatori şi procurare echipament din suma reeşalonată de 393.829,05 RON, cât şi de a recupera fonduri salariale şi pentru delegaţii din regie în cazul în care au fost depăşite cele 10% prevăzute pentru regie conform Contractului de finanţare.

- Obligarea pârâţilor la daune morale de 12.000 RON pentru prejudiciul de imagine suferit şi posibilităţi pierdute pentru colaborare ştiinţifică cauzate de reeşalonarea şi extinderea pe mai mulţi ani a finanţării, care au dus la nesalarizare adecvată pentru munca depusă, neparticipare la conferinţe ştiinţifice şi imposibilitate de a invita savanţi şi a implica tineri savanţi.

Prin sentinţa nr. 136 din data de 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins solicitarea reclamantului de introducere în cauză în baza art. 16 şi 161 din Legea nr. 554/2004 a Ministerului Educaţiei, şi a funcţionarilor de la ANAF.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, invocată de acest pârât şi s-a respins acţiunea reclamantului A. formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării UEFISCDI, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, excepţii invocate de aceşti pârâţi.

S-a respins excepţia lipsei de obiect şi a lipsei de interes a acţiunii, excepţii invocate de UAIC şi Guvernul României.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţie invocată de UAIC.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării UEFISCDI, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, B., C., D., E., F. şi G.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi a încheierii din data de 8 septembrie 2011 reclamantul a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

In drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 4-8 din C. proc. civ.

În esenţă, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a motivat de ce nu a chemat de la UEFISCDI şi UAIC propunerea de proiect IDEI câştigată de reclamant în 2011 şi nu s-a cercetat faptul ca IDEI este cel mai prestigios grant ştiinţific din România, instanţa refuzând, în opinia recurentului, fără o motivaţie legală cererea sa de examinare a Propunerii de Proiect Câştigătoare.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 din C. proc. civ., recurentul a arătat că, în opinia sa, constituie exces de putere refuzul de cerceta propunerea de proiect şi nepronunţarea asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei, fiind încălcate astfel şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeana pentru Drepturile Omului.

Totodată, recurentul a arătat că hotărârea atacată îl prejudiciază atât pe reclamant, cât şi echipa de proiect de drepturile băneşti cuvenite. În opinia sa, în cauză sunt incidente şi prevederile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.,întrucât au fost încălcate regulile de procedură de a cerceta înscrisurile declarate false şi aspectele penale legate înscrisuri.

De asemenea, s-a arătat că în mod greşit a fost respinsă excepţia conexităţii, judecătorul pronunţându-se în baza unor dispoziţii generale, susţinându-se în esenţă că:

- judecătorul n-a motivat de ce nu s-a cercetat partea stiinţifică in situaţia când un proiect IDEI pentru 2011-2014, a fost intr-adevăr realizat de echipa, când au fost prezentate publicaţiile, cheltuielile, au fost prezentate plângeri la UEFISCDI despre evaluări, care impun o ierarhizare in finanţare şi recuperarea sumelor restante.

- judecătorul n-a respectat dreptul la un proces echitabil şi a admis prejudicii materiale şi morale ale apelantului in situaţia când H. nu i-a permis lui A. sa semneze la 8.02.215, in calitate de director de proiect adiţionalul la CIM.

- instanţa a încălcat regulile de procedura, n-a cercetat falsurile şi corespondenta şi siturile electronice cu privire la Contracte Individuale de Munca.

- instanţa n-a îndeplinit actele de procedură şi nu sa cercetat corespondenta cu I. din 5-9 februarie 2015, unde s-au arătat clar şi Condiţiile de nulitate a CIM.

- in sentinţa s-a denaturat procedura legala de semnare a adiţionalelor la contractele de finanţare şi CIM-ri. In esenţa, directorul de proiect a acceptat varianta de a implimenta proiectul conform deciziilor modificate a Guvernului, conform cerinţelor UEFISDI, fiind perfectate CIM-ri, corespunzător la UAIC.

- instanţa n-a cercetat faptul ca UAIC n-a depus o copie a dosarului pe proiect IDEI care se afla la J. şi de ce s-a distrus pagina Web a proiectului, şi cum s-au falsificat raportările.

- instanţa nu s-a pronunţat asupra producerii de daune şi nelegalităţilor săvârşite de paraţii Ministerul Finanţelor Publice, B., C., D., K., F., G., ANCS.

- nu s-a luat in consideraţie ca reclamantului nu i s-a garantat accesul la justiţie echitabila şi i s-au cauzat prejudicii materiale şi morale întregii echipe,

- instanţa a admis excepţiile lipse de calitate procesuala a Ministerului Finanţelor, Ministerului Educaţiei şi a ANAF. Ambele Ministere sunt co-semnatare a H.G. care au blocat finanţarea şi implementarea proiectului in cauza.

- admiterea doar a probei cu înscrisuri, care este incompletă, nu permite o justiţie echitabila deoarece este echivalenta cu situaţia ca reclamantului i se interzice sa prezinte probe importante pe dosar.

- instanţa a refuzat ilegal solicitarea reclamantului de a obliga paraţii la prelungirea proiectului şi a contractelor de munca pana la 31.12.2016.

- instanţa a refuzat să determine clauzele de nulitate a contractelor de munca

În fine, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând sentinţa atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 4-8 C. proc. civ., faţă de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii sunt nefondate,instanţa de control judiciar reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Împrejurarea că motivarea propriu-zisă încorporează o parte din argumentele pârâţilor nu este de natură a constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., câtă vreme înscrisurile administrate au convins instanţa de fond de justeţea acestora.

În sensul acestor dispoziţii procedurale, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, întrucât o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituie o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa atacată.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat:

Anularea alin. (2) al articolului unic din H.G. nr. 1093/2014 şi a altor articole similare din hotărâri anterioare şi ulterioare şi redactarea acestuia astfel: "termenul prevăzut de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 475/2007 privind aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, publicată în MO al României, Partea I, nr. 371 din 31 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 31.01.2016 cu obligaţiunea de a achita până la acea dată toate restanţele financiare".

Obligarea Ministerului de Finanţe şi a UEFISCI şi UAIC să prelungească prin acte adiţionale semnate de autoritatea contractantă, contractor şi director de proiect contractul de finanţare pe durata 01.01.2015-31.12.2016 cu distribuire proporţională anuală a sumelor reeşalonate din 2013 şi 2014 în 2015 şi 2016, ţinând cont de inflaţie;

Obligarea UAIC să prelungească prin acte adiţionale contractele individuale de muncă ale membrilor echipei Proiectului IDEI pe perioadă determinată, începând cu 01.01.2015 până la 31.12.2016 şi să acopere sumele restante pentru delegaţii ştiinţifice în fiecare an, cât şi sumele restante prevăzute pentru salarii pe fiecare lună din perioada menţionată conform referatelor de modificare ale salariilor şi contractelor individuale de muncă semnate de reclamant pentru 2015-2016;

Să se determine de instanţă clauzele de nulitate ale drafturilor propuse de părţi ale contractelor individuale de muncă pe perioada 01.01.2015-31.12.2016 şi a înscrisurilor relevante şi să determine modificările necesare pentru a fi acoperite legal, inclusiv cu privire la salarizare, condiţii de muncă, delegaţii ştiinţifice;

Instanţa să constate netransparenţa, lipsa unor motive reale, neevaluări şi/sau evaluări neprofesionale şi defectuoase în reeşalonarea sumelor de pe proiect în 2013-2016, distrugerea site-urilor electronice, falsificarea raportărilor pe proiect care au dus la violarea art. 14 CEDO şi obligarea pârâţilor la daune.

La 08.04.2015, reclamantul a solicitat conexarea cauzei cu dosarele x/2014 al Tribunalului Iaşi şi y/2015 al Curţii de Apel Iaşi. Excepţia de conexitate a fost respinsă motivat prin încheierea de şedinţă publică din data de 21.04.2015.

La primul termen de judecată din 21.04.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, pe lângă Ministerul Finanţelor Publice, a pârâţilor B., C., D., E., F., G., Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare. Cererea a fost primită în considerarea dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurent, instanţa de control judiciar constată din actele aflate la dosar că părţilor li s-a admis proba cu înscrisuri, care a fost administrată în cauză, iar reclamantului i s-a respins solicitarea de administrare a probei cu martori şi interogatoriu faţă de teza probatorie propusă, privind modalitatea de derulare a procedurilor în cadrul proiectului unde reclamantul are calitatea de director, aspecte nepertinente cauzei. De asemenea, a fost respinsă şi cererea de administrare a probei cu expertiza, solicitată pentru evaluarea proiectului reclamantului raportat la alte proiecte şi pentru estimarea valorilor din proiect, expertiza fiind neutilă cauzei.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în mod corect a fost respinsă solicitarea reclamantului de sesizare a parchetului cu privire la fapte penale săvârşite de angajaţii pârâţilor sau de pârâţi în procedura de implementare a proiectului, de vreme ce reclamantul însuşi a făcut aceste plângeri aflate pe rolul organelor competente în curs de soluţionare.

De asemenea, Înalta Curte constată că este corectă şi legală dispoziţia primei instanţe de respingere a solicitării ca instanţa să realizeze procedura falsului, motivat de împrejurarea că nu s-au indicat în concret care înscrisuri de la dosar sunt considerate de reclamant false, fiind indicate toate actele rectorului sau actele de stabilire a salarizării, cu titlu generic.

De asemenea, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de fond nu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru Ministerul Finanţelor şi Ministerul Educaţiei, ci doar pentru Ministerul Finanţelor, având în vedere că Ministerul Finanţelor Publice nu justifică nici o calitate în prezenta cauză, nefiind instituţie emitentă sau care contribuie în vreo maniera la procedurile proiectului IDEI.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte împărtăşeşte opinia prime instanţe de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că între Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării(UEFISCDI), în calitate de autoritate contractantă şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi a fost semnat contractul de finanţare pentru execuţie proiecte 318/28.10.2011, în cadrul Programului din PN II IDEI, subprogram Proiecte de cercetare exploratorie, valoarea contractului, cu finanţare de la bugetul de stat, fiind de 1.250.000 RON. Obiectul contractului l-a constituit finanţarea de către autoritatea contractantă şi execuţia de contractor a proiectului "Metode geometrice în Gravitaţie şi L..

În art. 4, părţile au convenit ca execuţia completă a contractului să se încheie la 31.10.2014. La art. 6 şi 7, părţile au convenit ca valorile prevăzute a fi alocate proiectului de la bugetul de stat pentru anii 2011-2014 să fie: 2011: 86.900 RON, 2012: 420.200 RON; 2013: 404.800 RON şi 2014: 338.100 RON. Totodată, la art. 8 s-a stipulat că, în cazul în care, ca urmare a reducerii bugetului alocat anual, prin lege, Programului Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare faţă de nivelul prevăzut la data contractării proiectului, finanţarea proiectului nu poate fi asigurată la nivelul prevăzut la art. 7, valoarea contractului va fi redimensionată potrivit metodologiei indicate la capitolul Rectificări bugetare din Pachetul de informaţii aprobat prin Decizia Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică 9536/2011.

Contractul, deşi încheiat între părţile menţionate, indică la art. 13 ca persoană de notificat pentru contractor pe reclamant, care este directorul de proiect pe care contractorul l-a angajat,aşadar, dispoziţiile contractului de finanţare îi sunt opozabile şi recurentului.

Conform art. 45 din O.G. nr. 57/2002, aprobată prin Legea nr. 324/2003, prevede că " Planul naţional, inclusiv resursele financiare necesare, este elaborat şi administrat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, se aproba prin hotărâre a Guvernului şi se finanţează in sistem multianual. Cheltuielile anuale pentru realizarea Planului naţional se aproba prin bugetul de stat, in concordanta cu finanţarea multianuala angajata prin programele componente ale Planului naţional. Alocarea sumelor anuale pe programele componente ale Planului naţional se face prin ordin al autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare."

Prin H.G. nr. 518/2014, s-a introdus alin. (2) la acest articol, care avea următorul conţinut: " (2) Pentru programele «Resurse umane» şi «Idei» din Planul national II (PN II), perioada de implementare se prelungeşte pana cel târziu la data de 31 decembrie 2014."

Prin H.G. 1093 din 10.12.2014 s- a stabilit că " Termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 475/2007 privind aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 31 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se proroga pana la data de 31 iulie 2015."

Conform H.G. nr. 252/2015, intrată în vigoare din 22.04.2015, care modifică art. 4 şi 5 din H.G. nr. 475/2007 (5) Platile aferente angajamentelor asumate pe durata aprobata a Planului national II pot fi esalonate şi dupa aceasta perioada, pana la finalizarea tuturor actiunilor cuprinse in plan, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2017."

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la împrejurarea că a îndeplinit chiar suplimentar cerinţele proiectului şi este nevoit să se supună eşalonărilor succesive, întrucât în ceea ce priveşte hotărârile de guvern contestate, acestea au prelungit perioada de implementare pentru programele «Resurse umane» şi «Idei» din Planul national II (PN II).

Totodată, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, constată că cele două hotărâri de guvern contestate respectă toate exigenţele actelor normative superioare pe care le pun în aplicare, în speţă Legea nr. 324 din 8 iulie 2003(pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica şi dezvoltarea tehnologică) şi Hotărârea 475 din 23 mai 2007 privind aprobarea Planului national de cercetare-dezvoltare şi inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, care permit aceste prorogări, justificate de încadrările în normele de buget anuale. Au fost respectate legile de buget ale anilor 2014 şi 2015 în realizarea eşalonărilor, aspecte care au fost prevăzute chiar în contractul de finanţare semnat între părţi.

Cu privire la solicitarea recurentului de obligare a pârâtelor Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării UEFISCDI şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC de recunoaştere a realizării şi depăşirii de peste 2 ori până în 2014 a obiectivelor specifice stabilite prin contractul de finanţare şi raportate, se constată că nu există nici un refuz în acest sens din partea pârâtelor pentru a fi cenzurat sub aspectul abuzului sau excesului din partea autorităţilor publice. Derularea proiectului se realizează în baza contractului de finanţare, prin raportări şi evaluări, sub aspect profesional şi al calităţii activităţilor de proiect pârâtele nemanifestând nici un refuz, singurele dispute dintre părţi fiind cele care privesc finanţarea şi încheierea actelor adiţionale de prelungire a actelor specifice.

Instanţa de control judiciar constată că încheierea actelor adiţionale la contractele de finanţare s-a realizat în cauză în baza dispoziţiilor legale prezentate mai sus. De asemenea, contractele de muncă, încheierea, prelungirea sau alte acte de dispoziţie referitoare la raporturile părţilor ţin de voinţa acestora, în cazul de faţă neexistând nici un refuz al pârâtelor de a încheia aceste acte.

Nu pot fi reţinute nici criticile recurentului referitoare la respingerea cererii de obligare a UAIC de a acoperi sumele restante pentru delegaţii ştiinţifice şi salariile pentru perioada 2015-2016, întrucât acest lucru nu este posibil faţă de dispoziţiile legale(art. 4 alin. (4) şi 5 din H.G. nr. 475/2007) şi contractuale(art. 6, 7 şi 33 contractul de finanţare), fiind obligatoriu pentru autorităţile contractante şi beneficiari să respecte alocaţiile bugetare.

Cât priveşte criticile referitoare la determinarea clauzelor de nulitate ale contractelor individuale de muncă pe perioada 01.01.2015-31.12.2016 şi verificarea verificarea clauzelor "drafturilor de contract", instanţa de control judiciar că în mod corect Curtea de apel a apreciat că reclamantul nu a indicat nici un motiv de nulitate, pe de o parte, pentru a fi analizat de instanţă, iar pe de altă parte, drafturile de contract nu sunt nici acte administrative şi nici acte producătoare de vreun efect juridic pentru a fi posibilă determinarea vreunui motiv "eventual" de nulitate.

În mod corect, s-a apreciat în cauză că "distrugerea site-urilor electronice" sau "falsificarea de rapoarte pe proiect", reprezintă constatări ale unor stări de fapt şi nu de drept, iar în cauza de faţă nu sunt utile pentru soluţionarea capetelor principale de acţiune.

Referitor la critica privind obligarea intimaţilor la daune, se constată că şi aceasta este nefondată, cât timp eşalonarea sumelor din proiect este susţinută de dispoziţii legale şi a fost convenită de la început de părţi, nu există ilicit de natură a determina repararea de prejudicii.

În fine, se constată că prin încheierea din 8 septembrie 2015 au fost consemnate susţinerile părţilor, fiind termenul la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, iar considerentele încheierii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenţilor sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4- 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 136 din 21 septembrie 2015 şi a încheierii din 8 septembrie 2015 ale Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi Fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul A. la plata sumei de 670 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 136 din 21 septembrie 2015 şi a încheierii din 8 septembrie 2015 ale Curţii de Apel Iaşi, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 670 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.