Withdrawal of administrative appeal against ministry order for Romanian language instruction in EU schools

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educatiei Naţionale şi Institutul Limbii Române, a solicitat anularea ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 3823/03.06.2013 pentru aprobarea Metodologiei proiectului Ministerului Educaţiei Naţionale privind predarea cursului de limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din statele membre ale UE şi suspendarea executării actului, până la soluţionarea acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1814/27 mai 2015 pronunţată de Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în materia drept administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 410 din 6 octombrie 2015, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Limbii Române şi Ministerul Educaţiei Naţionale, obligând reclamanta să plătească pârâtului Institutul Limbii Române suma de 600,74 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.

La data de 26 februarie 2018, prin Serviciul Registratură, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de renunţare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".

Dispoziţiile art. 406 alin. (5) şi alin. (6) din C. proc. civ. cuprind reglementări privitoare la situaţia intervenirii renunţării în căile de atac:

"(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1), alin. (5) şi alin. (6), raportat la art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata recursului declarant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare la recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 410 din 6 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 463 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.