Challenge to disciplinary removal of mediator for unauthorized conduct and misuse of seals under Law No. 192/2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x, reclamanta Biroul de Mediere A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul de Mediere, prin Preşedinte B., solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună nulitatea actului juridic nr. 0180/26.01.2015 ref. Hotărâre M nr. 1051/12.12.2014 emisă de pârâta la data de 12.12.2014, dar şi suspendarea executării actului până la soluţionarea acţiunii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1715 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă; s-a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate; a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Biroul de Mediere A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Mediere prin B. - Preşedintele Consiliului de Mediere, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul Biroul de Mediere A., prin reprezentant A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat în esenţă, că Hotărârea nr. M1051/12.12.2014 emisă de Consiliul de Mediere, este nemotivată în fapt şi în drept, ceea ce conduce la nulitatea acesteia, întrucât simpla trimitere la prevederile art. 39 alin. (1) lit. d) şi art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, nu reprezintă o motivare.

De asemenea, recurenta invocă faptul că hotărârea atacată nu este motivată, iar faptele reţinute în cuprinsul hotărârii nu sunt adevărate, iar sancţiunea aplicată nu se înscrie în cazurile prevăzute de art. 38 din legea nr. 192/2006.

Susţine recurenta, că în speţă s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie, întrucât s-a procedat la radierea sa de pe Tabloul mediatorilor, înainte de rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii ca neîntemeiată.

Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 21.06.2017 în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18.01.2018, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi l-a admis, în principiu, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, iar prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, se reţine din probatoriul administrat, că reclamanta a fost autorizata prin hotărârea nr. 367/20.07.2013 emisa de Consiliul de mediere, sa isi exercite profesia de mediator sub forma "A. - Birou de mediator".

Ulterior, în baza propunerii Comisiei de disciplină a fost emisă hotărârea M nr. 1051/12.12.2014 de către Consiliul de mediere in temeiul art. 19 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, prin care reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu încetarea calităţii de mediator.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, opinie împărtăşită de Înalta Curte.

Criticile recurentei referitoare la nemotivarea actului atacat sunt nefondate, întrucât aşa cum rezultă din actele aflate la dosar,în propunerea de sancţionare a reclamantei întocmită de Comisia de disciplină, au stat următoarele abateri disciplinare săvârşite de reclamantă:

"Grave erori referitoare la procedura medierii, săvârşite de reclamanta, şi grave confuzii pe care aceasta le face intre termenii specifici procedurii de mediere, neexistând nici un indiciu al respectării art. 34 din Legea nr. 192/2006 modificata şi completata privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care specifica in mod clar faptul ca mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere.

Încheierea de către reclamanta a doua contracte de mediere având acelaşi număr de înregistrare şi identitate de parţi şi obiect, dar cu menţionarea onorariului diferit. (Anexa 2 şi Anexa 3)

Suprapunerea de către reclamanta atât a prerogativelor avocatului cat şi a prerogativelor mediatorului.

Falsificarea şi folosirea de către reclamanta a instrumentelor oficiale, respectiv stampila având insemnele Consiliului de mediere, prejudiciind imaginea instituţiei noastre. (Anexa 2 şi Anexa 3)

Conform art. 3.1. din contractul de mediere nr. 30/31.08.2014 încheiat de reclamanta, şedinţa de mediere s-a desfăşurat anterior încheierii contractului, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 modificata şi completata privind medierea şi organizarea profesiei de mediator: "Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere. " (Anexa 2 şi Anexa 3).

În acest context, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului constată că sunt nefondate susţinerile recurentei potrivit cărora hotărârea emisă în baza propunerii de mai sus nu ar fi motivată .

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în Hotărârea M nr. 105/12.12.2014 sunt precizate atât textul de lege ce a fost încălcat, cât şi temeiul de drept al sancţiunii aplicate, fiind lipsite de relevanţă susţinerile recurentei potrivit cărora simpla trimitere la prevederile art. 39 alin. (1) lit. d) şi art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, nu ar fi suficientă, câtă vreme aceste prevederi reprezintă temeiul de lege care a fost încălcat şi temeiul de drept al sancţiunii aplicate.

În acest context, Înalta Curte constată astfel cum a apreciat şi prima instanţă că cercetarea disciplinara a reclamantei s-a efectuat în conformitate cu condiţiile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 192/2006 modificata şi completata privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi cu prevederile referitoare la Organizarea şi funcţionarea Comisiei de disciplină prevăzute in Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de mediere, fiind lipsite de consistenţă juridică alegaţiile recurentei potrivit cărora cercetarea disciplinară nu s-a efectuat cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, principiul garantării dreptului la apărare, principiul legalităţii, principiul celerităţii şi principiul aflării adevărului.

În fine, instanţa de control judiciar constată că în cauză, membrii Comisiei de disciplina, când au decis efectuarea propunerii de aplicare a sancţiunii disciplinare, au avut in vedere atat înscrisurile depuse in susţinerea plângerii formulate la Consiliul de mediere de către dl. F., cat şi susţinerile reclamantei exprimate verbal in fata Comisiei de disciplina şi in scris, prin documente puse la dispoziţia acesteia in timpul audierii, fiind respectate principiile garantării dreptului la apărare şi principiul legalităţii.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul juridic al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Biroul de Mediere A. împotriva Sentinţei nr. 1715 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.