NGO's challenge to electoral law exception inadmissible; appeal in People's Advocate dispute rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 16.10.2017 sub nr. x/2017 reclamanta Asociaţia A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea cu nr. x din 03.08.2016 şi de a sesiza Curtea Constituţională; obligarea pârâtului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; să se constate nesoluţionarea în termenul legal şi întârzierea răspunsurilor primite, respectiv termenul nerezonabil în care s-au emis răspunsurile; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 15.01.2018 reclamanta a depus la dosar prin registratura instanţei o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) şi 3, art. 13 alin. (1) lit. f şi art. 30 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului.

Curtea de apel a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) şi 3, art. 13 alin. (1) lit. f şi art. 30 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, invocată de reclamanta Asociaţia A.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Asociaţia A., solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente,

În susţinerea motivelor recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, recurenta a arătat că prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată şi actualizată, se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată şi actualizată, respectiv dacă legea a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei şi dacă nu s-a constatat anterior neconstituţionalitatea sa.

Dispoziţiile legale menţionate au caracter special şi derogă, în mod evident, de la regulile generale instituite de C. proc. civ., cu privire la competenţa materială de soluţionare a recursului.

În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată şi actualizată, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată şi actualizată.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate fi inadmisibilă şi deci respinsă doar dacă este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din art. 29. în speţă, sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Astfel:

- aceasta a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara;

- priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, respectiv din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, care este în vigoare; are legătură cu soluţionarea cauzei;

O normă legală are legătură cu soluţionarea unei cauze atunci când, de modul în care este interpretată şi aplicată, depinde hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

În contextul în care cererea de chemare în judecată vizează Legea nr. 208 din 20 iulie 2015, instanţa care judecă fondul nu poate să stabilească dacă refuzul Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constituţională a fost justificat sau nu, având în vedere că intimatul a făcut aprecieri cu privire la temeinicia excepţiei şi la aspectele vizate de aceasta. Singura soluţie este sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate care va stabili practic şi dacă cererea noastră era întemeiată sau nu. Excepţia de neconstituţionalitate arc legătură cu soluţionarea cauzei, atât cu primul capăt de cerere, prin care am solicitat să se constate refuzul nejustificat de a sesiza Curtea Constituţională, cât şi cu cel de al doilea capăt de cerere prin care am solicitat obligarea pârâtului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate.

Pe de altă parte, Legea nr. 208/2015, nu poate fi altfel contestată, încălcându-ni-se dreptul la un recurs efectiv şi dreptul de acces la justiţie.

Legea nr. 208/2015 nu permite unei asociaţii să conteste dispoziţiile acestei legi, ci doar partidelor politice, însă partidele politice nu au interes, în acest caz, să sesizeze Curtea Constituţională. Iniţial a sesizat Autoritatea Electorală Permanentă, după care ne-am adresai Avocatului Poporului cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, însă acesta a refuzai să sesizeze Curtea Constituţională, pe motiv că ar fi urmărit modificarea legislaţiei, deşi a revenit cu o sesizare şi a explicat clar că doreşte verificarea constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii dispoziţiilor legii indicate.

In cazul în care şi instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, consideră că îi este încălcat dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 6 pct. l din Convenţie, întrucât nu avem altă cale de a supune atenţiei Curţii Constituţionale constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale unei legi în vigoare. Scopul asociaţiei este de a apăra şi promova drepturile, interesele şi libertăţile cetăţenilor, aceasta fiind singura cale în care o putem face, ori, în acest caz, scopul nostru este îngrădit. Interesul nostru este unul public, colectiv, de respectare a drepturilor şi intereselor cetăţenilor şi de a fi reprezentaţi corect în parlament.

O cauză în care Avocatul General prezintă importanţa organizaţiilor neguvernamentale este Cauza C-664/15 - Acces la justiţie- Calitatea procesuală activă a organizaţiilor neguvernamentale de protecţie a mediului - Dreptul acestor organizaţii de a ataca decizia autorităţilor competente în faţa instanţei în cadrul unei acţiuni -Calitatea de parte a unor astfel de organizaţii în procedura administrativă). Chiar dacă aceasta se referă la organizaţii de protecţie a mediului şi la calitatea procesuală activă a acestora, din motivele expuse se poate observa rolul esenţial al organizaţiilor neguvernamentale.

Dispoziţiile din legislaţia internă nu pot să împiedice în mod efectiv contestarea de către organizaţiile de protecţie a drepturilor şi intereselor cetăţenilor a unor prevederi legale, cum este cazul celor din Legea nr. 208/2015.

Astfel, accesul la asemenea proceduri trebuie să fie regula, iar nu excepţia şi orice astfel de criteriu trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele convenţiei privind asigurarea accesului la justiţie. Dreptul la alegeri corecte şi de a fi reprezentaţi în parlament în mod corect ne aparţine tuturor, iar protecţia acestora este responsabilitatea noastră colectivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul jucat de organizaţiile neguvernamentale. constatând că, în ceea ce priveşte chestiunile publice, ele pot fi caracterizate drept "câini de pază" în plan social.

Legislaţia naţională trebuie să fie în acord cu cea a Uniunii Europene şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi să permită organizaţiilor neguvernamentale să obţină accesul la justiţie pentru îndeplinirea scopului său, în speţă, pentru garantarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

4. - excepţia a fost ridicată de una dintre părţi, respectiv de reclamantă;

5. - prevederile nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Numai admiterea unei excepţii şi constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege face ca soluţia Curţii Constituţionale să fie opozabilă erga omnes, făcând imposibilă o nouă verificare a textului de lege constatat a fi neconstituţional.

Decizia Curţii Constituţionale, într-un caz concret, că un text de lege este constituţional, nu are un asemenea efect şi nu constituie un impediment pentru formularea unei noi excepţii, pentru alte considerente, de către alte persoane interesate.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că prin reclamanta Asociaţia A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea cu nr. x din 03.08.2016; să se constate nesoluţionarea în termenul legal şi întârzierea răspunsurilor primite, respectiv termenul nerezonabil în care s-au emis răspunsurile; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În şedinţa publică din 16.01.2018 reclamanta a depus la dosar o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.

Conform art. 29 alin. (5) tezele I şi II din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".

Instanţa de control judiciar constată că într-adevăr, excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, vizează prevederile art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 din Legea nr. 208/20.07.2015, fiind astfel respectată cerinţa ca excepţia de neconstituţionalitate să fie invocată cu privire la o lege sau o ordonanţă, iar actul normativ să fie în vigoare.

Însă, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o lege care nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prima instanţă fiind chemată să constate în ce măsură refuzul pârâtului de a-i soluţiona favorabil cererea reclamantei este nejustificat, a fost emis cu întârziere şi să îl oblige să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiţia legăturii dintre textul criticat pentru neconstituţionalitate şi obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.

În mod neîntemeiat încearcă recurenta să se prevaleze de dispoziţiile legale dispersate, întrucât câtă vreme excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6), art. 12 alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi Anexa nr. 1 Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale din Legea nr. 208/20.07.2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea cu nr. x din 03.08.2016, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie este inadmisibilă.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Asociaţia A. împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate dispusă prin Încheierea din 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia A. împotriva încheierii din 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2018.