Municipality's Revision for Contradictory Judgments on Tax Restitution Held Inadmissible for Lack of Identity of Object and Cause

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri şi teren fără existenta unui titlu de creanţă pe perioada 2009-2014.

A fost obligat pârâtul la 190.623,55 RON în favoarea reclamantei cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective precum şi la 4.700 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe recurentul Municipiul Arad a declarat recurs, solicitând instanţei modificarea în parte a hotărârii recurate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ., pârâtul a arătat că instanţa, în mod greşit, a reţinut că reclamanta a achitat în perioada 2009-2010 şi 2013- sem. I .2014 impozitul pe clădiri şi teren fără existenţa unui titlu de creanţă.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj- secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad împotriva sentinţei civile nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o în întregime.

A fost obligată recurenta să plătească intimatei A. S.R.L., suma de 2.380 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

3. Cererea de revizuire exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, revizuentul Municipiul Arad a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

În detalierea criticilor formulate revizuientul a făcut o scurtă prezentare a cauzei, arătând că decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2015 este în contradicţie cu decizia civilă nr. 1629/2016 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2014 prin care s-a admis recursul declarat de municipiul Arad împotriva sentinţei civile nr. 4065/16.12.2015 a Tribunalului Cluj.

Revizuientul a mai precizat că, întrucât prin Decizia civilă nr. 1629/2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de Municipiul Arad împotriva sentinţei civile nr. 4065/16.12.2015 pronunţată de Tribunalul Cluj, menţinând ca valabile actele încheiate cu ocazia inspecţiei fiscale, concluzia ar fi fost că situaţia fiscală a contribuabilului pentru perioada verificată este cea corectă, fiind definitivă.

A mai susţinut revizuientul că nu reiese din niciunul din documentele validate de instanţa de judecată că intimata are sume achitate în plus la data încheierii inspecţiei fiscale, mai mult aceasta fiind înregistrată cu obligaţii de plată scadente şi neachitate.

Prin faptul că Tribunalul Cluj a admis în parte cererea intimatei prin sentinţa civilă nr. 1636/2017 pronunţată în prezentul dosar, dispunând restituirea sumei de 485.842,83 RON, sumă care este aferentă perioadei 2009-2014 (perioadă care a făcut obiectul inspecţiei fiscale), instanţa s-a mai pronunţat încă o dată asupra unei situaţii fiscale tranşată definitiv printr-o hotărâre rămasă definitivă.

În măsura în care organul fiscal este obligat să restituie suma de 485.842,83 RON achitată cu titlul de impozit pe clădiri, teren şi accesorii aferente pentru perioada 2009-2014, rezultatele inspecţiei fiscale sunt anulate, astfel că organul fiscal nu poate duce la îndeplinire o hotărâre judecătorească definitivă.

Restituirea sumei solicitate, presupune o refacere în integralitate a situaţiei fiscale a contribuabilului pentru perioada 2009-2014, respectiv pune contribuabilul în situaţia în care nu a achitat nici o sumă cu titlul de impozit pe clădiri şi teren, astfel că acesta datorează majorări de întârziere pentru întreaga perioadă pentru care s-a dispus restituirea, modificându-se astfel situaţia sa fiscală faţă de cea constatată prin inspecţia fiscală.

În fine, a susţinut revizuientul că cele 2 hotărâri judecătoreşti au în vedere aceeaşi perioadă, au stabilit 2 soluţii potrivnice şi, în fapt, soluţia din prezentul dosar a încălcat autoritatea de lucru judecat al primei hotărâri, organul fiscal local fiind în imposibilitatea de a pune în aplicare soluţiile pronunţate în cele 2 dosare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire şi pe cale de consecinţa respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire formulata ca nefondată, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut intimata că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere că motivele care fundamentează această cerere au făcut obiectul sesizării instanţei şi cu ocazia soluţionării în fond şi în recurs a litigiului faţă de care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii.

Prin urmare, finalitatea urmărită de către revizuientă este aceea de a repune în discuţie un raţionament cu care a sesizat anterior şi instanţa a cărei hotărâre o atacă pe calea revizuirii, încercând astfel să genereze o cale de atac care să vizeze o hotărâre definitivă şi executorie, care ar avea în final semnificaţia reanalizării unor chestiuni în alt cadru procesual decât cel prevăzut de lege şi deja parcurs de către revizuientă.

5. Hotărârea de declinare a competenţei

Prin Decizia nr. 555/2018 din data de 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de revizuient şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientul Municipiul Arad în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine că revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. (8) din C. proc. civ.

Condiţia esenţială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluţionarea situaţiei creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire formulată raportat la hotărârile cu privire la care se susţine că sunt potrivnice, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, şi o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă: " 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă excepţia a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În cauză se constată că cele două hotărâri invocate sunt definitive, sunt pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în cauze diferite, au aceleaşi părţi, însă cea de a doua hotărâre nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Întrucât art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. civ. face referire la revizuirea pentru existenţa de hotărâri potrivnice prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., cele care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 430 C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.", iar conform art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.".

A. Cu privire la dosarul nr. x/2014, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4065/2015 din 16 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad.

S-a anulat Dispoziţia nr. 9/23.10.2014 de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtul Municipiul Arad şi, în consecinţă, s-a anulat şi Decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de acelaşi pârât.

Prin decizia civilă nr. 1629/2016 din 10.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de recurentul Municipiul Arad, împotriva sentinţei civile nr. 4.065 din 16.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată.

Hotărârile menţionate anterior au avut ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 9/23.10.2014 de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtul Municipiul Arad şi a Deciziei de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de acelaşi pârât.

Prin Decizia de impunere privind creanţele datorate bugetului local nr. 260343 din data de 25.08.2014 emisă de pârâtul Municipiul Arad - Direcţia Venituri - Serviciul Control Venituri, au fost stabilite, în sarcina reclamantei, obligaţii de plată reprezentând impozit pe clădiri aferent perioadei 01.01.2009-25.08.2014, in cuantum de 71.018,07 RON, respectiv in cuantum de 51.164 RON aferente perioadei 26.08.2014-31.12.2014 şi accesorii in cuantum de 56.634,15 RON. Prin acelaşi act administrativ fiscal în sarcina sa au fost stabilite obligaţii de plata reprezentând impozit pe teren, pentru perioada 01.01.2009-25.08.2014, in cuantum de 3.675,84 RON, respectiv in cuantum de 2.794 RON pentru perioada 26.08.2014-31.12.2014 iar la aceste obligaţii principale de plata, au fost calculate accesorii in cuantum de 2.825,09 RON. Astfel, a rezultat un debit principal de 188.111,15 RON plus accesorii.

La baza emiterii Deciziei de impunere a stat Raportul de inspecţie fiscală nr. 26342 întocmit la data de 25.08.2014 de către acelaşi pârât.

Împotriva Deciziei de impunere reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Dispoziţia nr. 9/23.10.2014 emisă de Municipiul Arad - Direcţia Venituri, Serviciul Juridic, Contestaţii a fost respinsă contestaţia reclamantei.

B. Cu privire la dosarul nr. x/2015, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri şi teren fără existenta unui titlu de creanţă pe perioada 2009-2014.

A fost obligat pârâtul la 190.623,55 RON în favoarea reclamantei cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective precum şi la 4.700 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut următoarele:

"În perioada 2009-2014, reclamanta a realizat plăţi cu titlu de impozit pe clădiri şi impozit pe teren, în baza unor acte emise de către pârâta, sub forma de titluri executorii şi somaţii, respectiv acte de executare silită.

Decizia de impunere nr. 260343/25.08.2014 emisă de către pârâtă nu poate produce efecte juridice pentru trecut, doar pentru viitor, aceasta cu atât mai mult cu cât la momentul la care au fost realizate plăţile, decizia nici măcar nu era emisă.

În acest context nu prezintă relevanţă nici aspectul invocat de pârâta cum că în decursul derulării litigiului, prin decizia civilă nr. 1629/10.10.2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul din dosar x/2014 al Tribunalului Cluj, respingând acţiunea reclamantei împotriva deciziei de impunere anterior menţionată iar această soluţie ar avea efect asupra prezentei cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât în decizia amintită sunt menţionate sumele de 188.111,15 RON -debit principal şi accesorii, în timp ce sumele pe care le solicită în prezenta cauză sunt de 699.731 RON, doar debit principal.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, din concluziile căruia a rezultat că în urma efectuării calculelor în baza documentelor contabile aflate la dosarul cauzei, în perioada 2009-2014 reclamanta a achitat cu titlu de impozit pe clădiri suma de 672.227,12 RON însă pentru suma de 210.478,48 RON există titlu de creanţă, respectiv Decizia 97132/23.03.2011 pentru impozitul pe clădiri şi Decizia nr. 133697/28.03.2012 pentru impozit pe clădiri şi teren .

Prin urmare, suma pentru care nu există titlu de creanţă este de 461.748,64 RON -impozit pe clădiri şi 4.813,63 RON impozit pe teren, suma finală fiind de 485.842,83 RON, ce trebuie restituită reclamantei."

În privinţa dobânzilor datorate, instanţa a reţinut că acestea sunt, conform calculului efectuat de expertă, în cuantum de 190.623,55 RON şi sunt datorate în raport de prevederile art. art. 117 Codul de procedură fiscală, (conform căruia se restituie la cererea debitorului sumele plătite fără existenta unui titlu de creanţă) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 120 alin. (7) din acelaşi act normativ (în vigoare la momentul formulării acţiunii), aceste texte de lege reglementând dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, respectiv nivelul şi modul de calcul al acestora .

Prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj- secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 s-a respins recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad împotriva sentinţei civile nr. 1.636 din 24.03.2017 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o în întregime.

A fost obligată recurenta să plătească intimatei A. S.R.L., suma de 2.380 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

"Reclamanta intimată a plătit suma de 485.842,83 RON cu titlu de impozit pe clădiri şi teren pe perioada 2009-2014, fără existenta unui titlu de creanţă. Aşadar, în mod legal s-a dispus restituirea acestor sume, precum şi a dobânzii fiscale aferente creanţei principale.

Prin urmare, decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 este ulterioară plăţii de către intimata reclamantă a sumelor solicitate spre restituire, astfel că nu poate constitui temei al acestor plăţi.

Aşadar, pentru a se fi reţinut caracterul datorat al sumelor plătite de intimată cu acest titlu, era necesară emiterea unui titlu de creanţă, decizie de impunere, de către recurentă.

Pentru prima dată în recurs, recurenta pârâtă a invocat emiterea unor decizii de impunere pentru perioada 2009-2014, altele decât decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014, însă şi-a menţinut apărarea în sensul că titlurile de creanţă sunt constituite de declaraţiile fiscale ale intimatei.

Or, recurenta nu a făcut dovada că deciziile de impunere privesc sumele în litigiu, pe lângă împrejurarea că sunt invocate ca apărări pentru prima dată în calea de atac a recursului, iar din probele administrate rezultă că în privinţa sumelor în litigiu, în privinţa intimatei au fost emise două decizii de impunere, respectiv nr. 97132/23.03.2011 aferentă anului 2011 şi nr. 133697/28.03.2012 aferentă anului 2012. Astfel, aceste aspecte au fost consemnate chiar în raportul de inspecţie fiscală nr. 260342/25.08.2014, stând la baza stabilirii obligaţiilor aferente anilor 2009-2014 prin decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014, recurenta însăşi prevalându-se de decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 ca temei al plăţilor. Aşadar, nici recurenta nu a reţinut pentru perioada 2009-2014 existenţa deciziilor de impunere invocate pentru prima oară în recurs."

Totodată, Curtea a reţinut că deciziile de impunere nr. 97132/23.03.2011 şi nr. 133697/28.03.2012 au fost avute în vedere de prima instanţă la stabilirea cuantumului sumelor plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, cu acest scop fiind efectuată expertiza fiscală în cauză.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că revizuentul a solicitat a se constata că ultima hotărâre pronunţată, decizia nr. 3858/11.11.2017 a Curţii de Apel Cluj în dosar nr. x/2015, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 1629/10.10.2016 a Curţii de Apel Cluj, prin care a fost admis recursul împotriva sentinţei civile nr. 1629/16.12.2015 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. x/2014.

Însă, aşa cum rezultă din hotărârile menţionate, deşi sunt între aceleaşi părţi, între cele două cauze nu există identitate de obiect şi cauză.

Prin decizia civilă nr. 1629 din 10.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de recurentul Municipiul Arad împotriva sentinţei civile nr. 4.065 din 16.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 9/23.10.2014 de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtul Municipiul Arad şi a Deciziei de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de acelaşi pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, definitivă prin respingerea recursului declarat de pârât prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj- secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad şi a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri şi teren fără existenţa unui titlu de creanţă pe perioada 2009-2014, fiind obligat pârâtul la 190.623,55 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective.

Se constată, de asemenea, că, în cel de al doilea proces, ambele instanţe au analizat susţinerile referitoare la decizia civilă nr. 1629 din 10.10.2016 pronunţată în primul dosar şi decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 a cărei anulare s-a solicitat în acesta, stabilind că decizia civilă pronunţată anterior nu are efecte în cauză.

Tribunalul Cluj a reţinut că decizia de impunere nr. 260343/25.08.2014 emisă de către pârâtă nu poate produce efecte juridice pentru trecut, doar pentru viitor, aceasta cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au fost realizate plăţile, decizia nici măcar nu era emisă, şi nu prezintă relevanţă nici aspectul invocat de pârâtă că decizia civilă nr. 1629/10.10.2016 ar avea efect asupra prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât în decizia amintită sunt menţionate sumele de 188.111,15 RON, debit principal şi accesorii, în timp ce sumele pe care le solicită în cauză sunt de 699.731 RON doar debit principal.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 este ulterioară plăţii de către intimata reclamantă a sumelor solicitate spre restituire, astfel că nu poate constitui temei al acestor plăţi, aşadar, pentru a se fi reţinut caracterul datorat al sumelor plătite de intimată cu acest titlu, era necesară emiterea unui titlu de creanţă, decizie de impunere, de către recurentă; a mai reţinut că din probele administrate a rezultat, în privinţa sumelor în litigiu, că au fost emise două decizii de impunere, nr. 97132/23.03.2011 aferentă anului 2011 şi nr. 133697/28.03.2012 aferentă anului 2012, aspecte consemnate chiar în raportul de inspecţie fiscală nr. 260342/25.08.2014, stând la baza stabilirii obligaţiilor aferente anilor 2009-2014 prin decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014.

Pentru aceste motive, având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat şi la dispoziţiile art. 430 - 430 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiei esenţiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. (8) C. proc. civ., şi anume inexistenţa încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1629/10.10.2016 a Curţii de Apel Cluj (prin care s-a admis recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4065/16.12.2015 a Tribunalului Cluj) prin decizia nr. 3858/11.10. 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a cărei revizuire s-a solicitat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în soluţionarea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea formulată de Municipiul Arad împotriva Deciziei nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2018.