Tax appeal dismissed: refusal to suspend execution of VAT assessment based on alleged EU neutrality violations upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2015, la data de 27 octombrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Braşov, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/24.09.2015, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.09.2015, întocmită de către pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 140/2015 din 9 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Braşov. S-a dispus restituirea cauţiunii în valoare de 44.000 RON, achitată la B. cu recipisa de consemnare nr. x din data de 02.12.2015, înregistrată la registrul de valori al Curţii de Apel Braşov, sub nr. xRV/03.12.2015, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 140/2015 din 9 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării în tot a sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/24.09.2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L.şi menţinerea, ca legală, a hotărârii atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a admis recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul criticilor formulate în cererea de recurs, recurenta a arătat că a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/24.09.2015, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.09.2015, întocmită de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 2.206.150 RON reprezentând TVA (obligaţie principală de plată, în sumă de 1.725.667 RON) şi accesorii (362.176 RON majorări de întârziere şi 118.307 RON penalităţi de întârziere).

A susţinut recurenta că a fost îndeplinită condiţia procedurală a recursului administrativ prealabil impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi dovada existenţei cazului bine justificat conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv că există argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. A mai arătat că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente în sensul începerii procedurii executării silite a deciziei nr. 2119/28.04.2011 care este prin ea însăşi o prezumţie iminentă a prejudiciului pentru că societatea este pusă în situaţia imposibilităţii continuării activităţii prin măsura popririi conturilor.

În cadrul argumentului potrivit căruia există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta a susţinut că actul administrativ emis de pârâta AJFP Braşov a fost încheiat cu încălcarea limitelor stabilite de Directiva 112/2006, încălcarea art. 267 din TFUE, şi încălcarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României. În acest sens recurenta a invocat decizia CJUE din 22.10.2015 în cauza C-277/14 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Naczelny Sad Administracyjny(Curtea Supremă Administrativă, Polonia), în procedura PPUH Stehcemp sp.j. Florian Stefanek, Janina Stefanek, Jaroslaw Stefanek împotriva Dyrektor Izby Skarbowej w L;odzi.

A mai susţinut recurenta că din considerentele Deciziei CJUE rezultă că, criteriul privind existenţa furnizorului bunurilor sau a dreptului acestuia de a emite facturi, nu figurează printre condiţiile dreptului de deducere menţionate la pct. 28 şi 29 din decizia CJUE invocată. Astfel, criteriile în funcţie de care reglementarea naţională în discuţie în litigiul principal, astfel cum a fost interpretată de instanţa naţională, condiţionează existenţa furnizorului sau dreptul acestuia de a emite facturi, nu trebuie să fie contrare cerinţelor care rezultă din calitatea de persoană impozabilă în sensul dispoziţiilor amintite.

Înalta Curte constată că prin Decizia de impunere nr. x/14.09.2015 emisă de Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Braşov s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantei in sumă totală de 2.206.150 RON (F. 120, 135 dosar fond), având în vedere relaţiile comerciale desfăşurate de către S.C. A. S.R.L. în calitate de beneficiar şi S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L. în calitate de furnizori principali.

Pentru a stabili aceste obligaţii fiscale, Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Braşov a reţinut că achiziţiile înregistrate de S.C. A. S.R.L., în baza facturilor emise de S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L., nu au provenienţă legală, având în vedere circuitul tranzacţional care cuprinde, pe lanţul de achiziţii/livrări bunuri şi servicii, societăţi comerciale interpuse, societăţi care prezintă un comportament fiscal inadecvat (SC E. S.R.L., F. S.R.L.,S.C. G. S.R.L.,S.C. H. S.R.L.,S.C. I. S.R.L.,S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L.,S.C. L. SRL), respectiv: - nu au depus declaraţii fiscale, dar prin emiterea de documente având înscrise baza impozabilă şi TVA, s-au produs efecte juridice, economice şi fiscale la operatorii economici care au înregistrat aceste documente, respectiv şi la SC A. S.R.L.; - nu funcţionează la sediile declarate şi nici la sediile secundare, contractele pentru aceste sedii fiind expirate; - reprezentanţii legali ai societăţilor furnizoare din circuitul tranzacţional nu au dat curs solicitărilor de a pune la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală a documentelor solicitate (S.C. E. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. SRL); - sunt declarate inactive de către organele fiscale teritoriale; - o mare parte dintre furnizorii S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L. au acelaşi obiect de activitate, nu declară livrări către aceste societăţi, nu depun declaraţii şi au fost declaraţi inactivi de către organele fiscale teritoriale.

S-a mai reţinut că S.C. A. S.R.L. evidenţiază TVA de rambursat pe întreaga perioadă supusă verificării (ianuarie 2011- decembrie 2014). De asemenea, s-a reţinut că documentele care au stat la baza înregistrării achiziţiilor de la S.C. Q. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. în evidenţa contabilă a S.C. A. S.R.L., nu au calitate de document justificativ, neavând fundament legal, prin urmare neexistând faptul generator, TVA deductibilă înscrisă în aceste documente (facturi), pentru care societatea şi-a exercitat dreptul de deducere, nu este exigibilă. Prin introducerea de către principalii furnizori ai SC A. S.R.L., în circuitul tranzacţional al societăţilor care prezintă un comportament fiscal inadecvat s-a urmărit totodată şi majorarea artificială a TVA deductibilă aferentă construcţiei obiectivului investiţional "Ferma exploatare găini ouătoare".

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care poate fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Susţinerile recurentei privind faptul că, având în vedere conţinutul actului administrativ fiscal emis pentru considerentul că societăţile cu care s-au efectuat operaţiuni comerciale sunt inactive fiscal, a demonstrat că acest aspect de nelegalitate a fost confirmat prin decizia CJUE în cauza C-277/14, sunt nefondate.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă şi care vizează aspectele legate de nerespectarea principiului neutralităţii TVA consacrat de jurisprudenţa CJUE, refuzul nelegal al dreptului de deducere datorită comportamentului nelegal al partenerilor săi, cu trimitere la dispoziţiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Decizia din cauza C-277/14 din 22 octombrie 2015, nu constituie "caz bine justificat" potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu sunt împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, care să conducă la suspendarea executării fără prejudecarea fondului, în cadrul procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aceste motive de nelegalitate urmează a fi analizate, prin prisma normelor de drept comunitar invocate şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în procedura de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale, iar ulterior în cadrul acţiunii în contencios administrativ fiscal.

Prin Decizia în cauza C-277/14 din 22 octombrie 2015, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că "Dispoziţiile celei de a şasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7 mai 2002, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, prin care nu i se recunoaşte unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate pentru bunuri care i-au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator inexistent şi că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepţia cazului în care se stabileşte, în raport cu elemente obiective şi fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că livrarea menţionată era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere."

Incidenţa acestei decizii se va analiza, însă, în cadrul cererii de anulare, raportat la situaţia particulară a cauzei.

În ceea ce priveşte paguba iminentă instituită de disp. art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, reprezentând prejudiciul material viitor şi previzibil, Înalta Curte reţine că nici această condiţie nu este îndeplinită.

Începerea procedurii executării silite a Deciziei nr. 2119 din 28.04.2011, împrejurarea că societatea ar fi pusă în situaţia imposibilităţii continuării activităţii prin măsura popririi conturilor, fapt ce ar duce la imposibilitatea de a derula proiectele de finanţare externă precum şi contractul de credit existent, evitarea unei iminente stări de insolvenţă a societăţii, nu sunt argumente care să conducă la convingerea instanţei privind existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil.

În analizarea condiţiei de pagubă iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, nu este relevant nici argumentul recurentei potrivit căruia este instituit un sechestru asigurător asupra unui activ evaluat în luna octombrie la suma de 3.414.010 RON, iar creanţa stabilită prin decizia de impunere xnr. 520/24.09.2015 este de 2.206.150 RON, evaluarea unui activ, asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, într-un cuantum mult mai mare comparativ cu prejudiciul reţinut de către organele fiscale în actul administrativ ce face obiectul cauzei prezente, nu dovedeşte crearea unei pagube iminente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 140 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 140 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2018.